Sunteți pe pagina 1din 419

Cartea autobiografica a lui Jung - una dintre cele mai tulburatoare

piese memorialistice ale secolului - este saraca in fapte de viata


exterioara: schita copilariei intr-o familie de pastori, 0 trecere in
revista a practicii de medic pSihiatru,intTInirea cu Freud, construirea
turnului de la Bollingen, citeva calatorii in locuri exotice (Africa,
India).
Oar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se dese-
neaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie. Treptele
ei cronologice sint intuitia, la 0 virsta incredibil de mica, a unei
entitati psihice autonome, formidabila coliziune cu incon~tientul,
tirzia lui autorealizare (<< Viata mea, spune Jung de la bun inceput,
este povestea unei realizari de sine a incon~tientului »).
Aceasta « a doua » viata, cea launtrica, s-a exprimat in vise, vi-
ziuni, calatorii in spatH extramundane, experienta nemijlocita a lui
Oumnezeu - marturisite public de Jung, alaturi de premonitiile sale
asupra viitorului umanitatii ~i gindurile cele mai intime despre
religie, numai in Amintiri. $i din acelea~i experiente launtrice s-a
nascut originala opera jungiana.
Considerindu-Ie incompatibile cu contributia sa ~tiintifica, Jung nu
~i-a inclus Aminfirile in corpusul Operelor complete. $i totu~i aceasta
carte autobiografica ramine cea mai buna introducere in psiho-
logia analitica jungiana: aici pot fi gasite originea ~isemnificatia
conceptelor ei fundamentale - de la «incon~tient colectiv » ~i
«arhetipuri» pina la «individuatie ».

ISBN 973-28-0699-0 Foto copertii: HENRI CARTIER- BRESSON


COLECTIA

memoriijjurnale

DIE SCHoNE
FAMILI£

T 0 FAN
CARL GUSTAV JUNG (1875-1961), psiholog ~i psihiatru elve(ian.
Nascut la KeJ3wil (cantonul Thurgau), a facut studii de medicina generala ~i
psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zurich, ~i
medic-~ef la clinica psihiatrica universitara BurghOlzli. S-a consacrat insa
precumpanitor psihoterapiei clinice ~i, concomitent, cercetarii experimentale
~i teoretice. In 1904 intemeiaza la ZUrich un laborator de psihopato10gie
experimentala, valorificind obserfatii personafe ~i descoperiri In domeniul
asociatii10r verbale norma1e ~i pato10gice, al dementei precoce ~i al com-
plexelor. Intre 1907 ~i 1912 co1aboreaza intens Cll Freud, atras In special de
cercetarile acestuia legate de isterie ~i de vise. Ruptura cu Freud, provocata
mai cu seama de rigiditalea concep(iei acestuia, inseamna pentru Jung an-
gajarea ferma pe un drum propriu. Ea 11va duce la elaborarea unui sistem
autonom de gindire, axat pe reintroducerea spiritului ca dimensiune fun-
damentala a fiin(ei ~i pe un ansamb1u de concepte noi, deduse in temeiul unei
inde1ungate ~i vaste experien(e clinice. Intre 1921 ~i 1938 intreprinde dilatorii
de studii in Africa de nord, in lumea arab a, la indienii pueblo din Arizona,
in Kenya, Uganda ~i India. In 1935 este ales pre~edinte al proaspat Intemeiatei
"Societa(i e1ve(iene pentru psihologie $i domeniile conexe". In 1944 i se
creeaza la Basel 0 catedra de "psihologie medical!:',". In 1948 se infiin\eaza
1a ZUrich institutul care ii poana numele, iar in 1958, inspirata de cercetariie
sale, "Societatea international a de psihologie a..'1alitidi". Ultimii ani de viata
~i-i petrece la Bollingen, linga Zi.irich, 10cuind In faimosul turn, unde l~i
redacteaza ~i partial i~i dicteaza mernoriile.

Scrieri: Uber die Psychologie der Dementia praecox (1907), Wand-


lungen und Symbole der Libido (1912), Psychologische Typen (1921), Die
Beziehungen zwischen dem leh und dem Unbe\vui3ten (1928), Psychologie
und Religion (1940), Uber die Psychologie des UnbewuJ3ten (1943), Psycho-
logie und Alchemie (1944), Die Psychologie der Ubertragung (1946),
Antwort auf Hiob (1952), Synchronizitiit als ein Prinzip akausaler Zusammen-
hiinge (1952), Ein modemer My thus (1957). La citevaluni dupa moartea lui
ii apar memoriile, Erinnerungen, Triiume, Gedanken, consemnate ~i editate
de Aniela Jaffe.

ANIELA JAFFE (1903-1991) s-a nascut la Berlin, Intr-o familie de


evrei. In timp ee studia medicina la Hamburg, regimul nazist a c0115trins-o
sa paraseasca Germania 5i, astfel, a emigrat in Elvetia. La ZUrich a facut
cuno5tirt\a cu C. G. Jung 5i cu eereul psihologiei analitice. eu timpul, a ajuns
ea insa~i 0 analista reeunoscutiL Intre 1948-1954 a fast seeretara]a lnstitutul
C. G. Jung proaspat infiintat. In ultimii a..'1ide viara ai lui lung, I-a Insot!t ea
seeretara personala ~i colaboratoare. iar din 1957 au luerat amlndoi la
alcatuirea biografiei lui. A ]oeuit la Ziirieh pina la moartea survenita in 1991,
aetivind ea anaJista 5i seriind ea insa~j numeroase cart! ce slnt considerate
importante pentru In(elegerea de catre un eere mai larg a psihologiei jungienc.
Cele mai eOnoseute sint Der Myrhus vom Sinn ~i C. G. lung - Bild und Wort.
c. G. lUNG
AMINTIRI, VISE, REFLECTII
Consemnate $i editate de
ANIELA JAFFE

Traducere ~i nota de
DANIELA ~TEFANESCU

II
HUMANITAS
B UCURE~TI DIE SCHoNE
FAMILIE

T 0 FAN
Coperta
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

MEI\;fORJES, DREAMS, REFLECTIONS BY C. G . .rUNG


Recorded and edited hy ANJELA JAFFE
© ]961, 1962, 1963 by Pantheon Books, a Division
of Random House~ Inc.
© renewed 1989, 1990, 199] by Random House, Inc.

This translation published by arrangement with Pantheon Books,


a Division of Random House~ Inc., Nev.,' I'" ark

Traducerea s-a efectuat dupa editia a VIII-a din


ERJNNERUNGEN. TRAUME, GEDANKEN \iON C. G. JUNG
Aufgezeichnet und herausgegehen van Aniela Jaffe,
\t~er1ag, Olten und Freiburg im Breisgdu, 1992.
\,:O/alter-

© HUM~t\NITAS; 1996, pentru prezent8. versiune romaneasca


ISBN973-28-0699-0

Slr.1!ugen C"<lda rn, 1. :SeCI~r 3. 8UCURF4-T1


Tel./Fa~:40 1614.31.49
Nota traduditorului

Prin aceasta apant1e Ii se of era un document unic ~i indelung


a~teptat tuturor cititorilor care-l iubesc pe acela care, prin perso-
nalitatea ~i opera IUI, a marcat pro fund epoca no astra, fiind, alaturi
de S. Freud ~i de A. Adler, unul dintre cei "trei mari" ai psiho-
logiei secolului XX. Opera lui C. G. Jung n-a influen~at numai
anumite ~coli psihologice, ci impresioneaza ~i astazi uncerc tot
mai larg de oameni, care gasesc in ideile Iui confirmari, sprijin,
precum ~i calea spre descoperirea con~tienta a sinelui.
In vasta Iui opera ce ramine un monument al secolului, el a ~tiut
sa creeze 0 imagine a omului in plenitudinea sa de fiinfa culturala
- 0 imagine depa~ind domeniul strict al psihiatriei ~i intrind in
eel al antropologiei, al antropologiei culturale.
Originalul lung ne ofed ni~te memorii la fel de originale, ce
nu seaseamana ca stil eu nid 0 alta carte de amintiri. Specifici-
tatea lor este marcata mai ales prin aceea di putinele evenimente
exterioare din carte nu sint evocate ~i nu capata pentm lung 0
semnificatie dedt raportate la evenimentul interior intr-adevar
major al vietii lui - intiinirea con~tientului cu ineon~tientul.
"Viata mea este povestea unei realiziiri de sine a incon~tientului",
marturise~te lung in deschiderea Pro1ogului, pentru ea putin mai
jos sa spuna: In fata evenimentelor interioare, celela1te amintiri
palesc - ca1atoriile, oamenii ~i iucrurile inconjuri:itoare. [... ] Amin-
tirea faptelor exterioare ale vietii mele S-3. estompat in cea mai
mare parte sau a disparut. 1ns3.intilniri1e Cll cealalta realitate, co1izi-
unea Cll incon~tientul, mi s-au Intiparit in memorie ~i fin mai pot
fi ~terse. Acolo a fast intotdeauna abundenta, a fost intotdeauna
bogatie, ~i orice altceva a trecut pe un plan secundar," Dar in reali-
zarea acestui caracter eu towl aparte a1 "autobiografiei" ~i-a 1asat
eu siguranta amprenta ~ipersonalitatea Anielei Jaffe, care, 1uerind
la sfir~itul anilor '30 1a ZUrich ca secretara Si simtindu-se pre a
5
impovarata de maladii fiziee ~i psihice, s-a adresat unui psiholog
pentru analiza; in eele din urma, j s-a aeordat 0 ~edinta ell insu~i
Jung, iar de aiei a pomit 0 eolaborare ee avea sa dureze tot restul
zilelor maestrului, eulminind cu ultimii lui patru ani, dnd, anga-
jindu-lin conversatii intense despre viata lui (mai ales launtrica),
i-a stenografiat replicile, pentru ca mai tirziu sa Ie prelucreze ~i
editeze.
"Aniela Jaffe a fost unica in bllndetea ~i amabilitatea ei, in
spiritualitatea ei receptiva, in talentul ei de a minui condeiul ~i
loialitatea fata de omul a carui psihologie a Insemnat atit de mult
pentru ea. Pastr1ndu-~i cele mai bune calitati din trecutul ei de
mundi grea de secretariat - simtul organiziirii ~i ochiul ager
pentru ceea ce este esential - a progresat, devenind un analist
bine cunoscut ~i foarte apreciat ~i un autor in adevaratul sens al
cuvintului", se scrie in necrologul aparut in gazeta londoneza The
Independent, la 5 noiembrie 1991.
Ce introducere poate fi mai buna in lumea spirituala a unui
cercetator decit relatarea trairilor subiective care se aflii in spatele
gindurilor, ideilor ~i cunoa~terilor lui? Dar astfel, cartea devine
o invitatie pentru fiecare sa tina cont de propriul sau incon~tient
~i de resursele lui. Ea este ~i 0 salvare sau 0 posibilitate de sal-
yare; cei care au de suferit de pe urma dialecticii lor cu incon~ti-
entul vor gasi cu siguranta, gratie miirturiei lui Jung, 0 reconfortare
in elanul ~i cutezanta primului om care a plonjat In profunzimile
lumii interioare atIt de nelini~titoare dar ~ide bogate ~icare a cau-
tat ~i a intilnit incon~tientul in toata amploarea sa (mai IntIi cu
Freud, apoi singur). Ce a Insemnat pentru el aceasta descoperire
dramatic a ne-o reveleaza Amintirile - 0 marturie inedita de
luciditate, de sineeritate, de euraj. Ele slnt deopotriva un docu-
ment uman, medical, psihologic, cultural, istoric, indispensabil
celor care doresc sa-l Inteleaga pe aeest psiholog fin, psihiatru
pasionat, gInditor complex ~i scriitor prolific.
Traducerea unei astfel de carti bogate din atitea puncte de
vedere este ea insa~i 0 experienta unica in felul ei, datorita imbi-
narii de catre Jung a unui stil narativ-descriptiv - Insotit pe-alo-
curi de un umor subtil - cu 0 exprimare inaripata, acolo unde
Jung devine liric, cu un limbaj tehnic, obieetiv, atunci cind rela-
teaza probleme de stricta specialitate, eu un stil colocvial, acolo
unde a vrut pur ~i simplu sa lase "sa curga" povestea; uneori,
Jung formuleaza frazele voit neglijent, adoptInd atitudinea boemu-
lui care plute~te pe deasupra incorsetarilor lingvistice; se lntimpIa,
6
in schimb, sa eizeleze portiuni de text la maximum, eu migala
analistului care cerceteazB. fiecare element, inainte de a trage 0
concluzie. In mod deliberat, se exprima alteori echivoc, intrudt,
dupa propriile-i cuvinte, limba pe care 0 vorbest~ trebuie sa fie
"cu dublu sens, pentru a tine cont de natura pSihic'iJ.~i aspectul ei
dublu", exprimarea cu doua intelesuri fiind superioara univocitatii
~i corespunzind naturii fiinteL Cea univoca are sens "doar dnd
se constata fapte, nu lnsa clnd e yorba de 0 interpretare, caci
« sensul » nu este tautologie, ci cuprinde intotdeauna mai mult in
sine dedt obiectul concret al enuntului". Jung recurge nu de
putine ori la un limbaj indraznet, eu formulari ie~ite din cadrul
conventional, pe care am incercat sa Ie redau cu elt mai multii
fidelitate. Asupra tuturor acestor variatii de stil i~i lasa amprenta
ceea ce Jung a nurnit la el "personalitatea nr. 1" ~i "personalitatea
nr. 2", fiecare dintre cele douii fatete ale personalitatii lui mani-
festindu-se conform tipicului lor - totul contribuind la conturarea
unei imagini fascinante a omului Jung in intreaga-i complexitate.
A~ dori sa atrag atemia asupra cltorva aspecte "tehnice" ale
traducerii, inainte de a face invitatia la lectura.
Tradudnd, am consultat permanent atit editia a VIII-a a arigi-
nalului german, aparuta in anul1992la Walter-Verlag, Olten, lu-
crlnd cu acest text, dt ~i versiunea englezeascii, publicatii in anul
1989 de Vintage Books, intrucit copyrightul este detinut cu aceasta
talmacire de Pantheon Books, a Division of Random House, Inc.,
Ne\v Yark. Respectlnd onginalul german, am tradus textul integral,
netinind cont de omisiunile destul de freevente din traducerea in
limba engleza; ma refer atit la absenta unor pasaje, mai scurte sau
mai lungi, cit ~i la cea a unor subcapitole, ~i anume 0 parte din
scrisori, textele despre Theodore Flournoy, Richard Wilhelm, Hein-
rich Ziminer, Completarea la Cartea ro~ie ~i paginile in care
Aniela Jaff6 a relatat des pre stramo~ii lui Jung, intitulate: "Cite
ceva despre familia lui C. G. Jung". Cititorului roman i se ofera,
a~adar, 0 versiune completa a Amintirilor ~i anexelor.
Pentru traducerea termenilor de specialitate am recurs, in prin-
cipaL la Dicrionarul enciclopedic de psihiatrie, in patru volume,
aparute sub redactia lui Constantin Gorgos, Editura Medicala,
1987 -1992 ~i la Focabularul psihanalizei de Jean Lap1anche /
J.-B. Pontalis, Editura Humanitas, Bucure~ti, 1994, coordonator:
Vasile Dem. Zamfirescu.
In ceea ce priveste notele de subsol, Ie-am alternat pe cele ale
editiei germane, care apar cu mentiunea (n. ed. germ.), cu cele ale
7
lui Jung (c. G. J.) ~i ale Anielei Jaffe (A. J.) - care apat1in ~i ele
editiei germane -, cu citeva din editia engleza (n. ed. engl.) ~i cu
ale mele (n. t.).
Acolo unde am intllnit pentru prima oara un termen care ur-
meaza a fi explicat de Aniela Jaffe in Glosar, am notat in subsol:
V. termenulin Glosar.
Pe parcursulintregii traduceri am cautat sa respect urmatorul
principiu in legatura cu citarea lucrarilor: clnd apare un titlu pentru
prima data, I-am mentionat atit in original, dt ~i in traducere; in
continuare, I-am redat doar in limba romana. In Glosar am reluat
insa, la prima aparitie, titlurile ~i in germana.
Pentru traducerea diferitelor citate presarate de Jung de-a lun-
gul Amintirilor, am apelat pe cit posibilla traduceri publicate (de
exemplu, la Faust, Odiseea, Candid etc.); in rest, talmacirile imi
apartin.
I~ final, ~ dori sa multumesc pe aceasta cale celor care m-au
ajutat, ori de cite ori i-am rugat, la elucidarea anumitor probleme:
doamnei Helene Hoemi-Jung, fiica lui C. G. Jung, ~i domnului
dr Robert Hinshaw, de la Editura Daimon din Einsiedeln, Elvetia,
pentru datele bio-bibliografice despre Aniela Jaffe; sorilor Roth din
Elveria, ~ianume prof. Anne-Beatrice Schmid-Roth ~idr Fritz Roth,
pentru informatiile geografice ~iculturale fumizate; doamnei Ma-
riana Balura-Skultety, pentru indrumarile la traducerea unora dintre
citatele 1nlatina ~i1ngreaca veche; diac. loan 1.Icajr pentru promp-
titudinea cu care a raspuns solicitarilor mele legate de anumite
versete biblice, precum ~i mamei mele, Marie-Claire ~telanescu,
pentru faptul ca a urmarit pas cu pas traducerea, confruntlnd-o cu
originalul ~i facind observatii pertinente.
DANIELA $TEFANESCU
Introducere

He looked at his own Soul with a


Telescope. What seemed all irregular,
he saw and shewed to be beautiful
Constellations; and he added to the
Consciousness hidden worlds within
worlds.
COLERIDGE, Notebooks

In vara lui 1956 - in timpul Conferintei Eranos din Ascona -,


editorul Kurt Wolff a discutat pentru prima oara cu ni$te prieteni
din Zurich despre dorinta sa de a publica 0 biografie a lui Carl
Gustav Jung la Editura Pantheon, din New York. Dr Jolande Ja-
cobi, una dintre colaboratoarele lui C. G. Jung, a propus sa mi se
acorde mie rolul de biografa.
Tuturor le-a fost clar cii nu va fi vorba despre 0 misiune u~oara,
dki se cuno$tea aversiunea pe care 0 resimtea Jung la ideea de
a se prezenta pe sine ~i de a-~i etala viata in fafa ochilor lumii.
A ~i acceptat abia dupa indelungi ezitari; apoi, rni-a rezervat
totu~i' cite 0 dupa-amiaza pe saptarnina ca sa lucram irnpreuna.
Tinind cont de programul lui de lucru incarcat ~i de faptul di,
datorita virstei, obosea repede, aceasta insemna foarte mult.
Am inceput in primavara lui 1957. Kurt Wolfflmi comunicase
planul sau de a infati~a cartea nu ca pe 0 "biografie", ci in fom1a
unei "autobiografii" - Jung insu~i sa fie cel care vorbe$te. Acest
aspect a decis asupra modului de alcatuire a cartii $i prima mea
sarcina a constat doar in a pune intrebari Si a nota raspunsurile
lui Jung. Initial, Jung a fost mai degraba reticent $i ezitant, insa
eurind a inceput sa povesteasea Cll interes crescind despre sine,
despre evolutia lui, des pre visele $i gindurile sale.
Atitudinea pozitiva a lui Jung fata de rnunca noastra comuna
a dus la sfir$itul anului 1957 la un pas decisiv. Dupa 0 perioada.
de nelini$te interioara au inceput sa se iveasca irnagini din eopi-
larie de mult disparute. Jung intuia ca exista un raport intre aees-
tea $i diferite idei din opera lui de biitrinete, dar nu-l putea sesiza
inca foarte claro Intr-o diminea\a ill-a intimpinat comunicindu-mi
ca ar dori sa serie el insu$i des pre copilaria lui, in legaturii cu eare
imi relatase deja multe, dar nici pe departe tot.
9
Hotarirea a fost pe cit de imbucudttoare, pe atit de neasteptata,
dat fiind ca stiam cit de mult il obosea pe Jung scrisul Si ca n-ar
intreprinde un asemenea lucru dad nu I-ar simti ca pe 0 "misi-
une" venita din striifundurile fiintei sale. Intemia Iui mi s-u parut
a confirma astfel justificarea interioara. a ,.autobiografiei".
La citva timp dupa aceasta schimbare de atitudine mi-am notat
urmatoarele sale cuvinte: ,,0 carte de-a mea este intotdeauna un
destin. In ea salasluieste ceva imprevizibil si nu-mi pot prestabili
sau propune nimic. Astfel, autobiografia 0 ia deja de pe-acum pe
un alt fagas decit imi imaginasem la inceput. A-mi asterne pe
hirtie primele amintiri este a necesitate. Daca neglijez asta chiar
Si numai timp de 0 zi, se instaleaza imediat simptome fizice ne-
plaeute. De indata ce m-apuc de Iucru, ele dispar si mintea mea
devine cit se poate de !impede."
In aprilie 1958, Jung a terminat cele !rei capitole despre copi-
larie, anii de Scoala Si de studentie. Le-a intitulat: "Despre primele
evenimente ale vieW mele". Ele se incheie eu absolvirea studiului
medicinei in anul 1900.
Aceasta n-a fost insa singura contributie direct a adusa de Jung
la carte. In ianuarie 1959 se afla Ia Bollingen, in casa lui de la tara.
Toate diminetile Si Ie dedica lecturii capitolelor deja compuse ale
cartii noastre. Gnd mi-a inapoiat capitolul "Despre viata de din-
cola de moarte", mi-a spus: "A fost atins ceva in mine. S-a format
ea un virtej Si trebuie sa scriu." ASa a Iuat nastere capitolul "Gin-
duri tirzii", in care iSi gasesc expresie gindurile-i cele mai pro-
funde, ehiar daca poate cele mai indeDartate.
In vara aceluia..,;ian 1959, Jung a seris, tot la Bollingen, subcapi-
tolul despre "Kenya Si Uganda". Cel des pre indienii pueblo provine
dintr-un manuscris din anul 1926, nepublicat, dimas neterminat,
care se ocupa de problemele generale ale psihologiei primitive.
Pentru completarea capitolelor "Sigmund Freud" Si "Con-
fruntarea Cll inconstientul" am preluat diverse pasaje dintr-un se-
minar tinut in 1925, ill care Jung relatase pentru prima oara cite
ceva des pre dezvoltarea sa launtrica.
Capitolul "Activitate psihiatricii" a luat fiinta pe baza unar
discutii dintre Jung si tinerii medici secundari ai spitalului psihi-
atric BurghOlzli din Zurich, in anu} 1956. Pe vremea aceea, unul
dintre nepotii sai lucra acolo ca psihi3Jru. Discutiile avusesera lac
in casa Iui Jung din Kusnacht1•

1 Localitate situata in cantonul Zurich, la lacul Zurich inferior; aid au

locuit ~i alte personalitati, precum Th. Mann, C. F. Mey,?r, M. Lienert. A nu

10
Jung a citit manuscrisul ~i I-a aprobat. Pe alocuri, a corectat
cite un pasaj ~i a propus completari sau le-a efectuat el insu~i. La
rindul meu, am facut adaugiri la capitolele scrise de el, utilizind
material din procesele-verbale ale discutiilor noastre, am dezvoltat
indicatiile lui care adesea erau doar in stil telegrafic ~i am eliminat
repetitiile. Cu elt progresa cm'tea, cu atit mai puternica devenea
amalgarnarea dintre rnunca sa ~i a mea.
Modul in care a luat na5tere car'tea a determinat intr-o anurnita
privinta ~i continutul ei. Discu\ia sau povestirea spontana poarta
caracterul irnprovizatiei, ~i aceea~i trasatura 0 poarta ~i "auto-
biografia". Capitolele sint ca ni~te raze rapide care lurnineaza
numai fugitiv viata exterioara a lui Jung ~i opera sa. In schirnb,
ele transmit atmosfera universului sau spiritual ~i trairile unui om
pentru care sutletul a insemnat realitatea cea mai autentica. Ade-
sea mi s-a intimplat sa-i pun in van intreb3.ri lui Jung in legatura
cu lucrurile exterioare; numai esenta spirituala a trairilor era
pentru el de neuitat ~i demna de a fi relatata.
Mai importante dedt dificultatile formale ale elaborarii au fost
altele, de natura mai personaEi. Jung s-a referit la ele intr-o scri-
soare catre un prieten din studentie. Acesta 11rugase sa-si serie
amintirile din tinerete. Corespondenta dintre ei a avut loe la sfir-
~itul anului 1957.
" ... Ai perfecta dreptate! Cind imb3.trinim, sintem readu~i, atit
din interior, dt 5i din exterior, la amintirile tineretii. Inca aeum
treizeci de ani, elevii mei m-au detenninat la un moment dat sa
explic cum am ajuns la cODceptia mea despre incon~tieDt. Am
facut-o atuDci sub forma unul seminar.] In ultimul timp am tot fost
solicitat in diverse reprize sa scriu ceva de tipul unei «auto-
biografii ». Asa ceva nici nu-mi puteam imagina. Cunosc prea
multe autobiografii cu autoamagirile lor ~i minciunile lor de cir-
cumstanta ~i stiu prea multe in legatura cu imposibilitatea unei
descrieri de sine, pentru ca macar sa indraznesc sa fac incercari
in acest domeniu.
De curind mi s-au cerut insa ni~te informat!i autobiografice ~i
cu aceasta ocazie am descoperit di in materialul furnizat de catre

se confunda cu KliBnacht (fujj Rigi), care se afla in canlonul Schwyz, la Lacul


celor Palm Cantoane; KliBnacht a dimas celebm datorita legendei despre
Wilhelm TeII care I-ar fi ucis acolo in apropiere, in "hohle Gasse" (=defiIeu),
pe tiranicul guvemalor GeJ3Jer (n. t.).
1 Seminarul din 1925 mentional mai devreme (n. ed. engl.).

11
amintirile mele se afla ascunse diferite probleme obiective care
ar merita pesemne 0 privire mal atent~L Drept care am reflectat
la aceasta posibilitate ~i am ajuns la concluzia de a fudeparta futr-atit
celelalte obligatii ale mde ludt sa reu:;;esc sa supun unei exami-
nari obiective mikar inceputul inceputului vierii mele. Aceasta
sarcina este atit de grea :;;ide neobi:;;nuit1i, Indt a trebuit mai intii
sa-mi promit sa nu public rezultatele in timpul vierii. Masura mi
s-a pamt esentiala pentru a-mi asigura lini:;;tea :;;idistanta nece-
sara. Am constatat, intr-adevar, ca to ate acele amintiri care mi-au
ramas vii se refera la trairi emotion ale care transpun spiritul intr-o
stare de nelini:;;te ~i pasiune; 0 condirie preliminara extrem de
nefavorabila pentru 0 relatare obiectiva! Scrisoarea ta a picat
« bineinteles » in momentul in care, ca sa zic a:;;a,luasem decizia
de a ma apuca de treaba.
Or, destinul vrea - a:;;a cum a vrut-o dintotdeauna - ca in
viata mea toate elementele exterioare sa fie accidentale :;;inumai
Uiuntricul sa fie incarcat de substantii :;;ideterminant. Prin urma-
re, arice amintire a unor intimplari exterioare a palit :;;ipoate ca
trairile « exterioare » nici IT-aufast vreodata esenrialul sau au fost
doar in inasura in care au coincis cu faze de dezvoltare interioara.
Infinit de multe astfel de manifestari « exterioare » ale existentei
mde s-au scufundat in uitare, tocmai din cauza ca eu - asa mi
se parea - participasem la ele cu toata fort,a. Acestea insa sint
elementele care aldituiesc 0 biografie inteligibila: persoane pe care
le-ai intilnit in viata, cillatarii, aventuri, camplicatii, iovituri ale
sort,H si altele de acest gen. Dar ele au devenit, cu putine exceptii,
ni~te Mnturi de care de abia imi mai amintesc, care nu-mi mai
pot maripa fantezia in niei un fel, nici n-o mai pot revigora.
eu atit mai vii ~i mai colorate sint amintirile mele legate de
trairile « interioare ». Aid se ive~te insa problema redilrii, de care
nu ma simt capabil, cel putin nu pentru moment. Din pacate nu
pot implini din aceste motive nid dorinta ta, ceea ce regret foarte
mult. .."

Aceasta scrlsoare caracterizeazil atitudinea lui Jung; de~i luase


deja hotarirea de a se "apuca de treaba", scrisoarea se incheie cu
un refuz! Conflictul dintre accept ~i refuz nu s-a potolH la el
niciodata complet, pina in ziua morti!. r,1ereu existuu un rest de
scepticism, 0 sfiaEi in fata viitorilor cititori. Nu considera carte a
de amintiri drept 0 lucrare ~tiin\ifica ~i nki drept cartea sa, ci
vorbea ~i scria des pre ea numind-o "proiectul Anielei Jaffe", la
12
care el adusese anumite contributii. Conform dorintei sale, ea nu
este inclusa in seria Operelor complete (Gesammelte Werke)l,
Deosebit de retinut a fast Jung in relata.rile intilnirilor lui, fie
eu personalitati cunoscute, fie ell oameni apropiati, eu prieteni.
"Am stat de yorba eu multi oameni celebri ai epocH, eu marile
nume ale ~tiintei ~i politieii, cu exploratori, arti~ti ~i scriitori, printi
~i magnati, dar, dad e sa fiu sincer, trebuie sa recunosc di doar
pu\ine diotrc aeeste intilniri au reprezentat pentru mine un eve-
niment, 0 traire semnificativa. Intilnirile noastre erau ca ale va-
poarelor in largul marii, care se saluta cu pavilionul. De cele mai
multe ori, ace~ti oameni ilni ~i solicitau dte cevu ce nu pot sau
nu am Ebertatea sa divulg. A~a di nu mi-au ramas amintiri, indife-
rent de ceea ce reprezentau aceste personalitati in oehii lumii.
Intllnirile n-au fast un eveniment; s-au estompat eurind, raminind
fara consecinfe mal profunde. Despre relatii1e care au insemnat
ceva pentru mine ~i care mi-au revenit in mintc ea amintiri ale
unor vremuri indepartate nu pot povesti, did ele il-au fost Dumai
via~a mea ceo. mai launtrica, ci ~i a lor. Nu mi-e mgiiduit sa
deschid privirilor lurnii aceie u~i lTIchise pentru totdeauna~~'

Lipsa de date exterioarc cstc insa abundent compensata prin


altceva - prin relatarea experiente10r Iauntrice ale lui lung ~i
printr-o bogatie de idei 9i ginduri care, dupa cum elinsu~i spunea,
trebuie privite drept biografice. Ele sint tipice pentru el lntr-un
grad fnalt ~i au fcrma~ fundamentul vieW lui. Aceasta e valabil
mai ales in ceea ce prive~te ideile sale religioase. Cartea contine
erezul religios allui lung.
lung a fast condus pe csj rnultiple 91 variate la confruntarea
cu problemele religioase: anumite experiente care-l plasasera inca
de pe dnd era copilill realitatea trairilor religioase ~i ilinsorisera
pha la sfir~itul vie~ii; 0 sete nestap]'nWi de cunoa~tere, care cu-
prindea tot ce avea vreun raport cu su.fletul, eontinuturile ~i ma-
nifestarile sale Si 11Ci:lracteriz!t ca orn de ~tiintii ~i -- last but not
least - con~tiin\a sa de medic. Oid lung se simtea si se considera
]'n primul rind medic. Nu-i sdipase faptul cii atitudinea religioasa
joaca un rol esential in terapia omului suferind psihic. Aceasta
eoincidea eu descoperirea Iui di sut1etul produce spontan imagini

1 In decursul textullli, se vor face multe referiri Ia diferite volume din

seria Opere/or complete ale lui C. G. Jung. Voi folosi aceea~i prescurtare ca
~iin originalul german: tIes. ~rerke (n. t.).
1"
cu continut religios, ca este cieci religios "prin natura sa". Mai
cu seama in a doua parte a vietii, lung a realizat ca 0 deviere de
la aceasta natura de baza a sufletului era 0 cauza a numeroase
nevroze.
Conceptia religioasa a lui Jung se deosebe~te in anumite pri-
vinte de cre~tinismul traditional. IVIai ales prin feluJ in care ras-
punde la problema raului si prin imaginea unui Dumnezeu care
nu este numai iubitor, nu este numai "bunul Dumnezeu". Din
perspectiva crqtinismului dogmatic, Jung era un outsider. Acest
lucru I-a resimtit mereU in reaqiiIe la opera sa, in ciuda renume-
Iui mondial de care se bucura. Asta I-a fikut sa sufere Si chiar din
rindurile cartii de fata emana ici-colo dezamagirea cercetatorului
care nu se simte pe deplin inteles in ceea ce prive~te ideile sale
religioase. Nu 0 data a exclamat minios: "In Evul Mediu ill-ar fi
ars pe rug!" Abia dupa moartea Iui s-au inmultit vocile teologilor
care constata ca lung nu mai poate fi indepihtat din istoria eclezi-
astica a secolului nostru.
Jung s-a marturisit intotdeauna crestin, Si operele Iui cele mai
importante abordeaza probiemele religioase ale omului cre~tin,
privindu-Ie din punctul de vedere al psihologiei $i delimitindu-le
con~tient de problematic a teologica. Precedind astfel, e] opunea
exigentei crestine a credintei necesitatea inrelegerii Si a refleqiei.
Pentru el, acest lucru se intelegea de la sine $i era vital. " Consider
ca toate idcile mele se invirtesc in jurullui Dumnezeu ca planetele
in jurul soarelui "i ca sint atrase de Eliu mod irezistibil, ea de un
soare. Ar trebui s-o resimt drept paeatul eel mai grosolan daca ar
fi sa opun rezistenla aeestei forte", ii seria el in 1952 unui tinar
cleric.
In cartea iui de amintiri, lung vorbeste pentru prima ~i sin-
gura oara des pre Dumnezeu ~i propria sa experiema religioasa.
Intr-una din zilele cind seria despre razvratirea lUl juvenila im-
potriva Biserieii, a spus: "Atunci mi-a devenit clar ca Dumnezeu
a fost, eel putin pentru mine, una dintre experientele imediate cele
mai sigure." In lucrarile sale ~tiintifice, Jung nu vorbeste despre
Dumnezeu, ci des pre "imaginea lui Dumnezeu in sufletul omu-
lui". Aid nu este yorba de 0 contradictie, ci de afinnatia subiec-
tiva, bazata pe experienta direeta, intr-un caz, ~i de eea obieetiva,
stiintifid, In ceHUalt. 0 data vorbe~te oroul ale cami ginduri sint
determinate ~i de sentimente pasionale, de intuitie ~i de expe-
rientele interioare ~i exterioare ale unei vieti lungi ~i bogate. In
aJ doilea caz, eel care ia euvintul este cercetatorul, ale cami
14
asertiuni nu depa~esc frontiera teoriei cunoa~terii, ci se limiteaza
in mod con~tient la fapte ~i la ceea ce poate fi dovedit. Ca am de
~tiinta, Jung era empirist. Atunci dnd relata pentru eartea lui de
amintiri despre experientele ~i sentimentele sale religioase per-
sonale, Iua drept premisa solicitudinea cititorilor, dispu~i sa-l
urmareasca pe drumul trairilor lui subiective. Dar numai acela
care a trecut prin experiente similare poate sa recllnoasca ~i va re-
CUl1O<L')teafirmatiile subiective ale lui Jung ca fiind valabile ~i pentru
sine insusi. Altfel spus: acela care poarta in sut1etul sau 0 imagine
a lui Dumnezeu avilld niste trasaturi analoage sau identiee.

Pe cit de pozitiv ~i de activ a participat Jung laelaborarea


"autobiografiei", pe atit de eritiea Si de negativil a fast timp in-
delungat atitudinea Iui fata de proiectul publicarii ei - ceea ee
este de inteles. Se temea de reactia cititorilor, nu in ultimul rind
din cauza sinceritatii eu care l~i dezvaluise trairile religioase ~i
ideile. Ostilitatea en care fusese primlta cartea sa Antwort aufHioh
(Rdsplll1S !ui 101') era inca prea recenta, jar neilltelegerea, cit SI
Intelegerea gresiti:i. a !urnii erau prea dureroase. "Am pazit acest
materia! toata viata SI II-am vrut sa-lIas sa fie expus intregii lumi;
cad in fata unor atacuri la adresa lui, m-as simti si mai afectat
decit 111 cazul altar carti de-ale mele. Nu stiu dadi voi fi deja atit
de departe de aceasta lume, inch sagetile sa nu ma mai atinga ~i
sa pot suporta reaqiile negative. Am suferit suficient din cauza
lipsei de fntelegere de care ai parte ~i a izolarii in care ajungi daca
spui lucruri pe care oamenii nu Ie pricep. Dad. 0 carte ca aceea
despre lav s-a lovit deja de atita lipsa de Intelegere, atunci Amin-
tirile mele vor avea un efect:;;i mai negativ. « Autobiografia» este
viata mea privita din lumina a ceea ce am elaborat. Una este iden-
tiea cu cealaW'i, ~i astfellectura acestei carti e dificilii pentru oame-
nii care nu-mi cnnose gindurile sau nu Ie Inteleg. Viata mea este
intr-un anumit sens chintesenta a ceea ce am scris, Si nu invers.
Felul cum sint Si felul cum seriu alcatuiesc 0 unitate. Toate gln-
durile mele si toata nazuinta mea - iata ceea ce slnt eu. A~a ca
« autobiografia ;., m;li este doar punctul pe i."
In decursul anilor in care cartea de memorii a capatat forma, in
Jung s-a desfiis,urat un fel de proces de transformare Si obiectivare.
Cu fiece capitol, el s-a departat, ca sa zic a~a, ~i mai mult de sine
Insusi ~i a 'l.;~ns in cele din urma sa se priveasca pe sine, precum
s,i importanta vietii s,i operei sale, de la distanta. "Daea Imi pun
problema valorii vietii mele, atunci nu ma pot masura declt dupa
1<:
,J
ideile veacurilor trecute ~i sint nevoit sa spun: Da, inseamna ceva.
Dar masurata dupa ideile de azi, ea nu inseamna nimic." Carac-
terul impersonal al acestei afirmatii, ca ~i sentimentul continuita,ii
istorice care razbat din aceste cuvinte sint tipice pentm lung.
Ambele ies ~i mai tare in eviden,a pe parcursul diferitelor capitole
ale cartii.
In fapt, amintirile lui lung sint strins impletite cu ideile sale
~tiin,ifice. Nu exista insa, rara indoiala, 0 introducere mai buna
in lumea spirituala a unui cercetator decit istorisirea modului in
care a ajuns la ideile sale ~i relatarea experientelor subiective care
se afla indaratul descoperirilor sale. Telul unei introduceri in uni-
versul lui lung prin mijlocirea sentimentelor este indeplinit de
"autobiografia" sa intr-o mare masur3..
Capitolul "Despre na~terea operei" a ramas ~i el neterminat.
S,i cum s-ar fi putut altfel, fiind vorba de 0 opera ce ctlprinde mai
mult de douazeci de volume? In plus, lung nu ar fi fost niciodata
dispus sa of ere un rezumat, 0 scurta privire de ansamblu asupra
lumii ideilor sale - niei in discu,ie, niei in seris. Cind i s-a cerut
la un moment dat acest lucru, a notat in stilul Sail caracteristie,
putin cam drastic: " ... trebuie intr-adevar sa marturisesc ca ceva
de genul acesta se afla complet in afara posibilitatilor mele. Pur
~i simplu n-a~ fi capabil sa redau fntr-o forma mai succinta ceea
ce am prezentat pe larg cu atita eforl. Ar trebui atunci sa elimin
intregul material doveditor ~i sa ma straduiesc numai S8.adopt un
stil apodictic, ceea ce n-ar inlesni Cll nimic dificultatile de intele-
gere a rezultatelor la eare am ajuns. Activitatea rumegatoare carac-
teristidi familiei animalelor paricopitate, care consm in regurgitarea
a ceea ee s-a mincat deja, este pentru mine contrariul a ceea ce
stimuleaza pofta de milleare ... "
Cititorul sa considere, a~adar, capitolul "Despre na~terea operei"
numai drept 0 privire retrospectiv3. a batrillului maestru, deter-
minata de moment, ~i 5a-1 lase sa actioneze ea atare asupra sa.
Seurtul glosar pe care I-am anexat cartii la dorinta editorilor
Ii ofed celui nefamiiiarizat cu opera ~i terminologia lul Jung
dteva explicatii introductive. Ori de cite ori a fost posibil, am
elueidat conceptele psihologiei jungiene prin citate din lucrarile
sale. Totu~i citatele nu trebuie concepute decit ca ni~te aper~'u-uri
sugestive. lung a tot reformuJat ~i redefinit eoneeptele folosite de
el, iar elementele de neexplieat, proprii realitatii psihice, Ie-a lasat
sa ramina 0 enigma sau un secret.
16
Multi sint cei care m-au ajutat in sarcina mea pe cit de fru-
moasa pe atit de grea, fie insotind cu interes 1entul proces de evo-
lutie, fie stimulindu-mi munca prin incurajari ~i critici constructive.
Tuturor Ie adresez multumirile mele. Ii voi mentiona aici numai
pe Helene ~i Kurt Wolff (Locarno), care au sprijinit transformarea
ideii cartii in realitate, pe Marianne ~i Walther Niehus-Jung
(KUsnacht - ct. ZUrich), care mi-au fost aliituri, atit cu vorba cit
~i cu fapta, in anii genezei luciarii, precum ~i pe Richard F. C. Hull
(Palma de Mallorca), cel care m-a sfiituit cu 0 riibdare ce n-a sliibit
nici 0 clipa.
Decembrie 1961
ANIELA JAFFE
Prolog

Viata mea este povestea unei realizari de sine a incon~tientului.


Tot ceea ce se afla in incon~tient vrea sa devina eveniment, iar
personalitatea vrea ~i ea sa evolueze, ie~ind din conditiile ei in-
con~tiente, ~i sa se traiasca pe sine ca intreg. Pentru a infati~a acest
proces al devenirii mele, nu ma pot folosi de limbajul ~tiintific;
caci eu nu ma pot afla pe mine ca problema ~tiintifica.
Numai printr-un mit se poate exprima ceea ce este omul con-
form intuitiei sale liiuntriee ~i ceea ce pare el a fi sub specie aeter-
nitatis. Mitul este mai individual ~i exprima viata intr-un mod mai
precis dedt 0 face ~tiinta. Aeeasta lucreaza cu concepte medii,
obi~nuite, care sint prea generale pentm a putea satisface multitu-
dinea subiectiva a unei vieti individuale.
Deci astazi, la aproape optzeci ~i trei de ani, am inceput sa
povestesc mitul vietii mele. Pot insa daar sa fac constatari nemij-
locite, pot doar "sa spun pove~ti". Nu se pune problema daca sint
adevarate. Intrebarea este numai: este aceasta povestea mea,
adevarul meu?

Greutatea in scrierea unei autobiografii eonsta in faptul ca nu


posezi nici un etalon de masura, nici 0 baza obiectiva, pamind
de la care sa poti judeca. Nu exista posibilitati pertinente de cam-
paratie. ~tiu ca in multe privinte eu nu sint ca altii, dar nu ~tiu
cum sint eu adevarat. Omul nu se poate campara cu nimic: nu
este nici maimuta, nici vaca, nici copac. Sint om. Dar ce inseamna
asta? Ca orice fiinta, ~i eu am fost desprins din divinitatea infinita,
dar nu ma pot compara cu nici un animal, cu nici 0 planta ~i nici
o piatra. Numai 0 fiinta mitica depii~e~te omul. Cum sa aiba el
atunci despre sine 0 parere definitiva?
Omul este 0 desfa~urare psihica, pe care n-o stapine~te - sau
poate ca 0 stapine~te, dar numai partial. Ca urmare, el nu are 0
18
judecata incheiata asupra sa ori a vietii sale. Altfel ar ~ti totuI
despre sine; ceea ce, In eel mai bUDcaz, omul i~i imagineaza doar.
De fapt, nu stirn niciodata cum S-3U derulat lucrurile. Povestea unei
vieti incepe undeva, intr-un anume punet, despre care tocmai se
intimpHi sa mai pastram a amintire, dar chiar ~i aeolo totul era
deja extrem de complicat Nu stim ce va cleveni viata no astra. De
aceea, povestea este fara de fnceput, iar telul p03te fi indicat doar
aproximativ.
Viata omului este 0 incercare indoielnica. Numai din punet de
vedere numeric constituie un fenamen uria~. E :ltlt de fugitiva,
de insuficienta, incH este de-a dreptul 0 rninune daca ceva poate
exista Si se poate dezvolta. Asta ill-a impresionat inca de pe cind
eram tinaI' student in medicina ~i mi se parea 0 adevaxata minune
sa nu fiu distrus inainte devreme.
Viata am asemuit-o intotdeauna unei plante care traie~te din
rizomul ei. Viata sa propriu-zisa nu este vizibila, ea i~i are siHa~ul
in rizom. Ceea ce devine vizibii deasupra pihnintului dureaza doar
o vara. Apoi se ofileste - 0 aparitie efemeri:L Daca ne gindim la
devenirea ~i disparHia infi11ita a viefii ~i culturilor, ni se contu-
reaza impresia unei deSerL&ciuni absolute; dar eu n-am pierdut
niciodata sentimentul perenitiltii vietii sub etema schimbare. Ceca
ce se vede este floarea, ea este cea care dispare. Rizomul dainuie.

In fond, merita sa fie povestite numai acele evenimente ale


vietii mele in care lumea nepieritoare a irupt in cea efemera. De
aceea vorbesc eu predidere despre trairile interioare. Din e1e fac
parte visele Si lnchipuirile mele, care fom1eaza 111acela~i timp
materia originara a muncii mele ,,?tiintifice. Ele au fost asemenea
bazaltului incandescent ~i top it, din C3.re se cristallzeaza piatra ce
urmeaza a fi urelucrati:L
In fata ev~nimentelor interioare, celelalte arnintiri palese - ca-
latoriile, oamenii ~i lucrurile inconjuratoare. Sint numerosi eei
care au cunoscut istoria timpului ~i o.u seris despre eo.; cititorul
poate afla de aeolo rnai multe in legatura ell ea sau poate ruga pe
cineva sa i-o relateze. Amintirea faptelor exterioare ale vietii mele
s-a estompat In cea mai mare parte san a disp3.rut. Insa inti'lnirile
cu cealalta realitate, coliziunea cu ineon~tie!1tul, 1.11i s-au intiparit
in memorie Si nu mai pot fi ~terse. Acolo a fost Intotdeauna
abundenta, a fast i'ntotdeauna bogatie, :;;1 ariee altceva a trecut pe
un plan secundar.
Astfel, pentru mine, oamenii au devenit Si ei ni~te amintiri de
neuitat numai in masura in care In cartea destinului meu numele
19
lor era inscris dintotdeauna, iar a face cuno~tin\a eu ei eehivala
eoncomitent eu un fel de reamintire.
Tot sub semnul experientei launtrice au stat ~i evenimentele
care au venit spre mine din exterior, in tinerete sau mai tirziu,
devenindu-mi importante. Foarte de timpuriu am ajuns la con-
cluzia ca atunci cind nu exista un raspuns si 0 solutie din interior
la complicatiile vietii, acestea nu spun pina la urma mare lucru.
Circumstantele exterioare nu pot inlocui experientele interioare.
De aeeea, viata mea este saraca in evenimente exterioare. Nu pot
istorisi multe despre ele, caci mi s-ar parea ceva vid ~i lipsit de
substanta. Eu ma pot intelege pe mine doar prin intimplarile
launtrice. Ele reprezinta specifieul vietii mele ~i de ele se ocupa
"autobiografia" mea.
1
CopiHiria

La 0 jumatate de an dupa na~terea mea (1875), parintii s-au mutat


din KeJ3wil (cantonul Thurgau), de linga lacul Constanfa, in pa-
rohia castelului Laufen de deasupra cascadei Rinului.
Amintirile mele incep earn din al doilea sau al treilea an de
viata. Imi amintesc de casa parohiala, de gradina, de spalatorie,
de biserid, de castel, de cascada Rinului, de micul castel Worth
~i de gospodaria parac1iserului. 5int tot felul de amintiri razlete,
ce plutesc ca ni~te insule pe 0 mare nesigura, aparent fara nici 0
legatura intre ele.
Deodata rasare 0 amintire, poate cea mai timpurie din viafa
mea ~i, tocmai de aceea, mai degraba 0 impresie destul de vaga:
Ma aDu intr-un drucior, la umbra unui copac. Este 0 zi frumoasa
~i calda de vara, cerul e albastru. Lumina aurie a soarelui se joaca
printre frunzele verzi. Copertina caruciorului a fost ridicata. Tocmai
m-am trezit in mijlocul acestei splendori ~i am a senzafie de bine
de nedescris. Vad soarele scinteind printre frunzele ~i Dorile po-
miloI'. Totul este minunat, colorat, superb.
a alta amintire: Sint in sufrageria noastra, situata pe latura
dinspre apus a casei, intr-un scaun inalt pentru copii ~i maninc
cu lingura lapte cald in care au fost muiate budtele de piine.
Laptele are gust bun ~i miros caracteristic. Era prima data cind ii
percepeam con~tient mirosul. Acesta a fost momentul in care am
devenit, ca sa zic ~a, con~tient de simtul mirosului. Aceasta amin-
tire este ~i ea foarte veche.
Sau: 0 seara frumoasa de vara. a matu~a mi-a spus: "Acum
o sa-ti arat ceva." M-a luat in fata casei, pe drumul ce duce la
Dachsen. Departe, la orizpnt, se intindea lanwl Alpilor in ro~ul
incandescent al apusului. Ii puteai vedea deosebit de clar in ace a
seara. "Acum uita-te acoIo, toti munfii s1nt ro~ii."l

1 Matu~a lui lung i se adreseaza In dialect (n. t.).


21
r
I
Am vawt atunci pentru prima oma A1pii! Apoi am auzit ca
a doua zi copiii din Dachsen 'lor face 0 excursie cu ~coa1a spre
Zurich, pe Uetliberg. Am vrut sa merg ~i eu neaparat eu ei. Atunei
mi s-a exp1icat, spre durerea mea, ca niste copii mid ca mine
n-aveau voie sa mearga - asta era situatia 5i n-aveai ce-i face.
Din clipa aceca, Zurich si Uetliberg au fost pentru mine tara dorita
Si de neatins, "tara fagaduintei", aflata in vecinatatea munti10r
aeoperiti eu zapada 5i stralucitori.
Dintr-o perioada ceva mai tlrzie: Mama mea a pIecat cu mine
in Thurgau, pentru a vizita ni~te prieteni. Acestia aveau un castel
pe ma1ul1acu1ui Constanta. ]\i-au putut sa ma mai dezlipeasca de
tarmu11acului. Soare1e sdnteia pe apt!.. Va1urile facute de vapo-
ras ajungeau pina 1a mal si modelasera nisipul de pe fundu11acu-
Iui in forma de dungulite, asemenea unor nervuri. Apa se intindea
in departare, 1a nesfirsit, iar aceast~i imensitate era pentru mine 0
pJacere inimaginabila, a splendoare fara pereche. Atunci s-a fixat
solid in mintea mea ideea ca va trebui sa traiesc 1a 0 margine de
lac. Fara apa, asa gindeam, omu1 pur Si simp1u nu poate exista.
Inca (; amintire: oameni strain:' animatie, agitatie. Slujnica
veni in fuga:
- Pescarii au gasit un cadavru ... a venit in jos pe cascada
Rinu1ui ... ~ivor s3.-1aduca in spaUitorie.
- Da ... da, zise tatal meu.
Am vrut sa vad cadavrul irnediat. IVlama m-a retinut linga ea
si mi-a interzis eu severitate sa ma due in gradina. Dupa plecarea
barbatilor, m-am furi.;;at prin griidini?,spre spalatorie. Insa usa era
ineuiata. Atunei am facut ineonjuruJ easel. In spate se afla 0 rigo1a
care dadea in jos spre panta. De-acolo pieura apa eu singe. Asta
m-a interesat extraordinar ... Nu implinisem inca patru ani pe atunci.
Se mai contureaza ~i 0 alta imagine: Sint agitat, am febra, nu
pot dormi. Tata ma poarta pe brate, merge prin camera ineolo Si
lncoaee, in timp ce-mi dnta vechile lui cinteee de pe vremea stu-
dentiei. Imi amintesc mai eu seama de unul, care mi-a plaeut in
mod deosebit Si m-a linistit intotdeauna. Era aSa-zisul dntec despre
suveran: Alles schweige, jeder neige ... 1 Cam asa suna inceputul.
~i azi imi mai aduc aminte de vocea tatei, dntind pe deasupra
mea in linistea noptii.
Am suferit, dupa cum mi-a povestit mama mai tirziu, de 0
eczema genera1a. P1uteau in jurul meu aluzii obscure in legatura

1 Toti sa tadi, fiecare sa se incline (n. 1.).

22
eu greutati in casmcla parintilor. Pesemne ca boala s-a aflat
intr-un raport direct cu 0 despartire temporara a parintilor mei
(1878). Mama a stat intemata mai multe luni in spitalul din Basel
~i probabil ca maladia ei a fost urmarea unei dezamagiri conju-
gale. In perioada aceea s-a ocupat de mine 0 matu~a, cam cu
douazeci de ani mai in virsta decit mama. Absenta indelungata a
mamei m-a tulburat ~i preocupat profund. De atunci incolo am
devenit neincrezator ori de cite ori se pronunta cuvintul "dra-
goste". Sentimentul care se lega in mintea mea de notiunea de
"feminin" a fost mult timp: lipsa de incredere, de siguranta. "Tata"
insemna pentru mine incredere, siguranta - dar ~i slabiciune,
neputinta. Este handicapul cu care am pomit in viata. Ulterior, am
revizuit aceasta impresie timpurie: Am crezut ca am prieteni, ~i
m-au deziluzionat; am fost nerncrezator fata de femei, ~i nu m-au
dezamagit.
In intervalul in care a lipsit mama, a avut grija de mine ~i
slujnica noastra. ~i acum mai tin minte cum ma lua rn brate, iar
eu rmi lasam capul pe umarul ei. Ayea parul negru, tenul masliniu
~i era cu totul altfel decit mama. Imi amintesc de firele ei de par,
de grtul cu pielea putemic pigmentata ~i de urechea ei. Totul mi
se parea atit de strain ~i totu~i atit de ciudat de familiar. Era de
parca ea n-ar fi apartinut familiei mele, ci numai mie ~i ar fi fost
legata intr-un mod incomprehensibil de alte lucruri misterioase,
pe care nu Ie puteam intelege. Tipul acestei fete a devenit mai
tirziu un aspect al animei1 mele. Simtamintul a ceva ce era strain
~i totu~i cunoscut dintotdeauna ~i pe care ea fl comunica a fost
caracteristica acelei figuri care a reprezentat pentru mine mai
trrziu chintesenta femininului.
Din perioada despartirii parintilor dateaza ~i 0 alta imagine
rememorata de mine: 0 fata tinara, foarte draguta, amabila, cu
ochii aIba~tri~iparul blond ma ducea la plimbare, pe 0 zi albastra
de toamna, sub ni~te artari ~i castani aurii. Mergeam de-a lungul
Rinului, pe sub cascada, in apropierea micului castel Worth.
Soarele batea prin frunzi~, iar pe jos zaceau frunze aurii. Fata cea
trnara mi-a devenit mai tfrziu soacra. II admira pe tatal meu. Am
revazut-o abia dupa ce am implinit douazeci ~i unu de ani.

1 Pentru acest tennen de specialitate, ca ~i pentru altii, care sint Intre-

buin\ati In mod obi~nuit de Jung pe parcursul Amintirilor,v. Glosarul de la


sfir~itul cart,ii (11. t.).

23
Acestea sint amintirile mele "exterioare". Ceea ce urmeaza
acum sint lucruri mai viguroase, ba chiar cople~itoare; de unele
dintre ele imi aduc numai vag aminte: 0 prabu~ire in josul sca-
rilor, a lovitura intr-un cant al piciorului sobei. Imi amintesc de
dureri ~i singe, un doctor imi coase rana la cap, rana a ciirei ci-
catrice a fost vizibila pina in ultimii mei ani de liceu. Mama mi-a
povestit cum am plecat odata la Neuhausen Impreuna Cll slujnica
noastra, trecind pe podul de la cascada Rinului, cum, brusc, am
cazut, iar un picior mi-a alunecat sub parapet. Fata a reu~it sa ma
prinda in ultimul moment, traglndu-ma spre ea. Aceste lucruri
indica 0 inclinatie incon~tienta spre sinucidere, respectiv 0 rezis-
tenta falsa la viata din aceasta lume.
A veam, pe atunci, in timpul noptii, ni~te senzatii nelamurite
de frica. Se petreceau chestii ciudate. Se auzea mereu vuietul
Inabusit al cascadei Rinului, iar toata zona din jurul sau era plina
de pri~ejdii: Oameni se ineaca, un cadavru cade peste stinci ... In
~imitirul apropiat, paracliserul sapa 0 groapa; un morman pro as-
pat de pamint maroniu. Barbati imbracati solemn, in redingote
negre, cu ni~te paUirii neobi~nuit de inalte ~i pantofi negri lustruiti,
transporHi 0 cutie neagra. Tata e ~i el printre ei, Imbracat in talar
~i vorbind cu 0 voce rasunatoare. Femeile pling. Aflu ca este in-
mormintat cineva In fundul acestei gropi. Deodata dispareau anu-
miti oameni, care pina deunazi fusesera prezenti. Auzeam atunci
cii au fost inmormintati sau ca "Domnul Isus" i-a "luat" la el.
Mama ma invatase 0 rugaciune, pe care trebuia s-o spun in
fiecare seara. 0 mceam cu placere, pentru cii Imi conferea un anu-
me sentiment de confort sufletesc fata de nesigurantele nelamurite
ale noptii:
Breit aus die Flugel heide,
o Jesu meine Freude
Und nimm dein Kuchlein ein.
Will Satan es verschlingen.
So laft die Englein sing en:
Dies Kind solI unverletzet sein.\

"Domnul Isus" era reconfortant, un "damn" amabil, binevoi-


tor, ~a ca "domnul" Wegenstein de La castel- bogat, putemic,

1 "Intinde-ti arnbele aripi, /0, Isuse, bucuria mea / $i ia puiul tau. / Dad

Satana vrea sa-linfulece, / Atunci fa ingerii sa clnte: I Acest copil sa rlimina


nevatamat" (n. t.).

24
respectal ~i atent Cll copiii naaptea. De ce trebuia sa fie inaripat
asemenea unei pasiiri? Era a mica minune care nu m-a preoeupat
l11sa mai Indelung. Dar mult mai important pentru mine ~i cauza
a numeroase reflectii era faptul ca se comparau capiii miei eu
"Chlieehli"l, pc care, in mod evident, "Domnul lsus" Ii "lua"
numai in sila, ca pe un medicament amar. Era eeva ce nu puteam
intelege. Ceea ce pricepeam 1nsa fara probleme era ca diavolului
ii plikeau Chiiechli ~i di, tocmai de aceea, trehuia 1mpiedieat sa-i
1nfulece. Asadar, desi "Domnului Isus" nu-i plae, Ii man1nca to-
tusi pentru ca sa nu-i ia Satana. Plna aiei, argumentul meu era
"recanfortant". Dar se spunea si ca "Domnul Isus" "ia" in genere
si alti oameni la el, ceea ce era eehivalent cu ingroparea in pamiDt.
Concluzia sinistra facuta prin analogie a avut unnari fatale.
Am inceput sa nu ma mai incred in "Domnul Isus". ~i-a pierdut
in ochii mei aspectul de pas are mare, recanfortanta sl binevoitoare
si a fost asociat cu oamenii sumbri, negri, in redingota, eu joben
~i pamofi negri lustrui\i, care se ocupau de cutia eea neagra.
Aceste rumegari ale mele au dus la prima mea trauma con-
stiepta. 1ntr-o zi caniculara de vara ma aflam, ea de obicei, singur
pe strada din fata casei si ma jucam in nisip. Strada treeea pe linga
casa, mdreptfndu-se catre un deal, pe care-l urea, pentru ca apoi
sa se piarda sus, in padure. Astfel, din casa se putea vedea 0 por-
tiune buna de drum. Am zarit atunci pe acea strada 0 silueta eu
a palarie lata ~i 0 haina lunga, neagra, coborind dins pre padure.
Semana eu un barbat care poarta un fel de imbracaminte de dama.
Silueta se apropia incet ~i am putut constata ca era intr-adevar a
unui barbat, avind un soi de roM neagra, ce-i ajungea pina 1a
g1ezne. Vazindu-l, ma cuprinse 0 teama care se amplifidi. rapid
intr-o spaim~. de moarte, del imi fulged prin minte ideea inspai-
mintatoare: "Este un iezuit!" Cu pu~in timp inainte auzisem 0
discu\ie dintre tata ~i un c01eg despre m~ina\iile "iezui\ilor".
Tonul impatimit, pe jumatate iritat, pe jumatate temator, al remar-
cHor lui imi crease Impresia di ,,iezuitii" ar reprezenta ceva dc-
osebit de periculos, chiar 9i pentru tatal meu. De fapt, nu ~tiam
ce insemna cuvintul "iezuiti". Dar cuvintul "Isus" mi-era cunos-
cut din mica mea rugikiune.2

1 Confuzia copilului intre cuvintul german Kiichlein, pui~or de gaina, ~i


cuvlntul dialectal- e yorba de dialectelc elvetiene SchwizercWlsch - Cfliiechfi
(scris ~i Kziechli), lnsemnind prajituridi (n. I.).
2 In germ~J1a. iezuit '" Jesz:it, iar Isus, Jesus, asemanarea dintre cele doua
cuvinte flind mult mai evidenta (ll. r.) .
..•• <;
",-..J
'1

M-am gindit di barbatul care cobora strada era, in mod evi-


dent, deghizat. Acesta era motivul pentru care purta haine feme-
ie~ti. Probabil ca avea intentii rele. Speriat de moarte, am alergat
acasa in fuga mare, am luat-o in sus pe scari pina in pod, unde
m-am strecurat sub 0 grinda, intr-un ungher intunecat. Nu stiu cit
am ramas acolo. Trebuie sa fi trecut insa destul de mult timp, caci
atunci cind am coborit cu grija pina la etajul intii Si am scos
extrem de precaut capul pe fereastra, nu se mai vedea in lung ~i
in lat nici urma de silueta neagra. Frica aceea infernal a mi-a stat
inca zile intregi implintata in miidulare, determinindu-ma sa nu
ma mi~c din casa. lar mai apoi, cind am inceput sa ies din nou
pe strada la jaaca, liziera padurii a continuat sa fie pentru mine
obiectul unei atentii pline de ingrijarare. Mai tirziu m-am lamurit,
bineinteles, ca silueta cea neagra nu fusese de fapt decit un preot
catolic inofensiv.
Cam in aceea~i perioada - nici macar n-a~ ~ti sa spun cu 0
exactitate absoluta daca nu fusese inaintea evenimentului pe care
tocmai I-am mentionat - am avut primul vis de care-mi pot aduce
aminte ~i care urma sa ma preocupe, ca sa zic a~a, intreaga viata.
Pe atunci aveam trei sau patru ani.
Casa parohiala sta singura in apropierea castelului Laufen ~i
in spatele gospodariei parac1iserului se intinde 0 poiana mare. Ma
aflam, in vis, pe poiana asta. Deodata am descoperit 0 gaudi in-
tunecata, dreptunghiulara, zidita in pamiDt. N-o vazusem nici-
odata pina atunci. M-am apropiat, plin de curiozitate, ~i am privit
inauntru. Am zarit 0 scara de piatra care ducea in adincime. Am
coborit cu ezitare ~i teama. Jos se afla 0 u~a cu balta, acoperita
de 0 draperie verde. Draperia era mare ~i grea, parca ar fi fost
confeqionata din material impletit sau brocart, ~i m-a frapat as-
pectul ei somptuas. Fiind curios ce s-ar putea ascunde indaratul
ei, am dat-o deoparte ~i am zarit a incapere dreptunghiulara, lunga
de vreo zece metri, scaldat;:l in lumina crepusculului. Tavanul
boltit era din piatra, iar podeaua - acaperita ~i ea cu dale din
piatra. in mijloc se i'ntindea un covar ro~u, de la intrare pina la 0
estrada joasii. Pe aceasta platform a se gasea un tron de aur, minunat
~i bogat. Nu sint sigur, dar s-ar putea ca pe el sa fi fost 0 perna
ro~ie. Tronul era splendid, ca in basme, un adevarat tron regesc !
Pe el se afla ceva, un obiect uria~ care aproape ca atingea tavanuL
Am crezut mai intii ca-i un trunchi inalt de capac. Diametrul avea
in jur de cincizeci-~aizeci de centimetri, iar inaltimea vreo
patru-cinci metri. Obiectul era insa ciudat a1catuit: compus din
26
piele ~i carne vie, avea deasupra un fel de cap In forma conidi,
fara fata ~i fara par; numai sus de tot, chiar in cre~tet, exista un
singur ochi, care privea nemi~cat in sus.
Indiperea era relativ luminoasa, cu to ate di n-avea nici ferestre
~i nici lumina. Deasupra capului plana Insa 0 oarecare luminozi-
tate. Obiectul nu se mi~ca, dar aveam impresia ca ar putea cobori
ill orice clipa de pe tron, pentru a se catara pe mine, asemenea
unui vierme. Eram ca paralizat de frica. In acest moment insupor-
tabil am auzit, bruse, vocca mamei, ca venind din afara ~i de sus,
care striga: "Da, uita-te bine la el. Asta e capcaunul, mlncatorul
de oameni!" M-a cuprins 0 spaima infemala ~i m-am trezit, lac
de sudoare ~i speriat de moarte. De atunci Incolo, multe seri mi-a
fost frica sa adorm, temlndu-ma ca nu cumva sa am din nou un
vis asemanator.
Acest vis m-a preocupat ani intregi. Doar mult mai tirziu, am
descoperit ca acel obiect ciudat era un falus ~i abia dupa nifite
decenii am aflat ca era un falus ritual. Nu m-am putut lamuri
niciodata daca mama voia sa zica in vis: ,,;ista e minditorul de
oameni" sau "Asta e mzncatorul de oameni". In primul caz ar fi
vrut sa spuna ca nu "Isus" sau "iezuitul" era mlncatorul de copii,
ci falusul; In cel de-al doilea caz, ca mlncatorul de oameni este
reprezentat In general prin falus, deci ca intunecatul "Domn Isus",
iezuitul ~i falusul sint identici.
Importanta abstracta a falusului este caracterizata prin faptul
ca membrul este intronat pentru sine in mod "itifalic" (i1}u<; = drept
in sus). Gaura din poiana reprezenta pesemne un mormint. Mor-
mintul insu~i este un templu subteran, a carui cortina verde amin-
tefite de poiana, simbo]izind deci aici misterul pamintului acoperit
eu 0 vegetatie verde. Covorul este ro~u ca singele. De unde illsa
bolta? Fusesem atunci deja pe Munot, donjonul cetatii din Schaff-
hausen? Putin probabil ca un copil de trei ani sa fi fost dus acolo.
Nu poate fi vorba, afiadar, de 0 reminiscenta. La fel de necunoscut
este izvorul unui falus corect din punct de vedere anatomic. Inter-
pretarea lui orificium urethrae drept oehi, avind deasupra probabil
o sursa luminoasa, trimite la etimologia cuvintului falus (<I>aA6<; =
luminos, stralucitor) 1.
Falusul din acest vis pare in orice caz a fi un zeu subteran fii
care nu trebuie mentionat. Astfel mi-a dimas el de-a lungul
intregii cbpilarii, trezind in mine 0 rezonanta de fiecare data cind

1 Cf. C. G. Jung, Ges. Werke F, 1973, p. 279 ~. urm. (n. ed. germ.).
27
venea vorba putin prea emfatic despre Domnul Isus Cristos. "Dom-
nul Isus" n-a fast pentru mine niciodata complet real, camp let
acceptabil, complet demn de a fi iubit, intrucit ma gindeam tot
mereu la perechea sa subterana ca la 0 revelatie groaznica, pe care
eu nu 0 cautasem.
"Deghizarea" iezuitului ~i-a aruncat umbra asupra lnvataturii
cre~tine ce mi-a fost Imparta~ita. Ea imi aparea adesea ca 0 mas-
carada solemna, un fel de funeralii. Este adevarat ca oamenii
puteau sa arboreze acolo 0 mina serioasa sau trista, insa in clipa
urmatoare pareau sa rida in taina, nefiind in fond deloc afectati.
"Domnul Isus" era pentru mine oarecum asemenea unui zeu al
moI1ii - ce-i drept, sari tar, deoarece speria ~i ganea stafiile noptii,
dar el insusi infrico~iitor, fiind rastignit pe cruce ~i un cadavru
singerind. Dragostea ~i bunatatea lui, care imi erau laudate tara
incetare, mi se pareau, intr-ascuns, indoielnice, mai ales deoarece
despre "Domnul Isus cel bun" vorbeau in special oameni in
redingote negre ~i pantofi lustruiti ~i luciosi, care evoeau intot-
deauna in mine inmormintarile. Erau colegii tatalui meu si opt
unchi, toti preoti. Mi-au inspirat ani de-a rindul teama - ca sa nu
mai vorbim despre preotii catoliei eare veneau oeazional si ma
dueeau din nou eu gindulia "iezuitul" ce ma speriase; iar iezuitii
ii provocasera chiar si tatei teama si suparare. In anii urmatori,
pina la confirmare, mi-am dat toata silinra sa stabilesc fata de
Cristos relatia pozitiva care mi se pretindea. Dar in van; n-am
reusit niciodata s3.-mi depa~ese tainica nelneredere.
Frica de "omul negru" 0 are in definitiv orice eopil, s1 nu ea
e eea care a fost esentialul aeelei experiente, ci formularea gnoseo-
logica ce-~i facea lac In mod ehinuitor in creieml meu de copil:
"Acesta este un iezuit. " Tot astfel, si in visul meu, esentialul este
stran1a prezentare simboliea ~i uimitoarea interpretare ea "mln-
cator de cameni". Nu fantoma capilareasca a "mincatorului de
aameni" este esentialul, ci faptul ca el sta pe un tron subpamln-
tean de aUf. Pentru con~tiinta mea de atunci, cea de copil, pe un
tron de aur ~edea intii ~i-ntii rcgele, iar apai, pe un tron eu mult
mai frumos 9i mal lnalt ~i mai auriu, sus departe, in cerul albastru,
stateau bunul Dumnezeu ~i Domnul Isus, cu cunun! de aur ~i
ve~m1nte albe. Or, tocInai de la acest Damn Isus venea, coborind
dinspre padurea din munte, "iezuitul", in robi1 neagra de dama.
De multe orl mi s-a intimplat sa ma uit intr-acalo sus, pentru a
vedea daca nu ne ameninta iara~i vreo primejdie.
28
In vis coboram in grata 9i gaseam acolo, pe un tron din aur,
a aha fiinta, neomeneasci1 9i nascuta din tenebre; nec1intita, ea
privea in sus 91 se hranea din carne de am. De-abia cincizeci de
ani mai tl'rziu mi-a sarit in ochi un pasaj dintr-un comentariu
asupra unor ritualuri religioase, in care era yorba despre motivul
fundamental antropofag in simbolistica imparta9aniei. Abia atunci
m-am Uimurit eit de necopilareasca, de coapta, ba chiar de matura
era ideea care incepuse sa incoJteasca in con9tiinta mea prin aceste
doua experiente. Cine vorbea atunci in mine? Ai cui era spiritul
ce imaginase aceste trairi ? Ce inteligenta superioara actiona aiei ?
~tiu ci1pentru arice cap see este foarte tentant sa fabuleze despre
"omulliegru" 5,idespre "ml'nditorul de oameni", 5,idespre "hazard",
9i des pre "interpretari facute ulterior", pentru a s,terge s,i inlatura
rapid ceva mgrozitor de incomod, ca nu eumva sa fie perturbata
imaginea familiara a inocentei copilariei. Ah, ace~ti oarneni buni,
vrednici, sanatos,i Imilasa intotdeauna impresia unor mormoloci
optimisti care stau la saare, Inghesui\i unul intr-altul, Intr-o bal-
toaca formata dupa ploaie, dind voios din coada, in cea mai putin
adinca dintre toate apeJe, fara a banui macar ca, a doua zi deja,
baltoaca va seea,
Ce prindea glas pe-atunci in mine? Cine ridica ni~te probleme
care-mi depas,eau cunostintele? Cine alciituia ~i alatura Susul ~i
JosuL punind astfel bazele pentru tot ceea ce urma sa umple Cll
pasiuni furtunoase toata cea de-a doua jumatate a vietii mele? Cine
tulbura eopilaria cea mai calma s,i inocenta eu aeeasta presimtire
apasatoare a unei vieti omenesti extrem de mature? Cine altul
declt oaspeteJe strain care venea 5i de Sus 8,ide Jos?
Prin acest vis de copil am fast initiat in misterele pamintului.
A avut lac aiunci, ca sa zic asa, a inmormintare in pamint 8,iau
trecut ani pina ce am revenit 1a suprafata. AsHizi stiu ea s-a in-
timplat as,a pentru a aduee cea mai mare cantitate posibilii de
lumina in intunerie, A fast un fel de initiere in imperiul tenebre-
lor. ALanci a inccput in mod ineon~tient viata mea spirituala.

Nu-mi mai amintesc de mutarea noastra la K1ein-Huningen,


linga Basel, in 1879, ci doar de un eveniment petrecut citiva ani
mai tirziu: Intr-o searii, tata m-a luat din pat s,i ffi-a dus in brate
pinil. b. veranda no astra orientata spre apus, pentru a-mi arata eerul,
strlHucind in amurg intr-un verde de a splendoare de neuitat. Asta
a fost dupa eruptia vukanului Krakatau, in 1883.
29
AWl daHi, tata m-a dus afara ~i mi-a aratat 0 cometa mare, la
orizontul dinspre rasarit.
Odata a avut loc 0 inundatie puternica. Riul Wiese, care trece
prin sat, fortase ~i rupsese digurile. Un pod se prabu~ise in amonte.
Se inecasera paisprezece oameni ~i fusesera du~i de apele invol-
burate ~i galbene in Rin. Dupa retragerea apei, s-a spus ca in nisip
s-ar afla cadavre. Din clipa aceea n-am mai avut lini~te! Am des-
coperit cadavrul unui barbat intre doua virste, in redingota neagra
- parea sa fi fost surprins chiar pe dnd se intorcea de la biserica!
Zacea acolo, pe jumatate acoperit de nisip, cu un brat peste ochi.
Spre groaza mamei mele, ma fascina ~i sa asist la tiiierea por-
cului. Toate aceste lucruri imi suscitau nespus interesuL

In anii petrecuti la Klein-Htiningen i~i au obir~ia ~i primele


mele amintiri legate de artele plastice. In casa parinteasca, 0 pa-
rohie din secolul al XVIII-lea, exista 0 incapere solemna ~i in-
tunecoasa. Acolo se gasea mobila cea buna, iar pe pereti atlmau
tablouri vechi. Tmi amintesc mai cu seama de 0 pictura italie-
neasca, reprezentindu-i pe David ~i Goliath. Era 0 copie in oglin-
da din atelierul lui Guido Reni, originalul fiind la Luvru. Nu ~tiu
cum a ajuns la noi in familie. Se mai afla acalo un tablou care e
acum in easa fiului meu: un peisaj din Basel, de la inceputul se-
eolului al XIX-lea. Adesea ma streeuram pe neobservate in
camera lntunecoasa ~i izolata ~i ~edeam ore intregi in fata tablo-
urilor, pentru a contempla aeeasta frumusete - singura pe care 0
cuno~team.
Pe vremea aceea - eram inca foarte mie, de vreo ~ase ani -
o matu~a m-a luat intr-o zi eu ea la Basel, un de mi-a aratat ani-
malele impaiate de la muzeu. Am zabovit mult timp aeolo, pentru
ea voiam sa privese totul eu mare atentie. La ora patm au sunat
clopotele, ea semn ca muzeul se inehide. rviatu~a mea ma tot zorea
sa plecam, dar eu nu ma puteam dezlipi de vitrine. Cum intTe timp
sala fusese inehisa, a trebuit s-o luam pe alt drum ca sa ajungem
la scara, ~i anume prin galeria eu antichitati. Deodata m-am trezit
in fata aces tor statui superbe! Cople~it profund, am desehis ni~te
oehi mari, mari de tot, caei nu vazusem nieiodata ceva de 0 fru-
musete asemanatoare. Nu ma puteam satura privind. Matu~a mea
ma tragea de mina spre ie~ire - eu ramineam mereu eu un pas
in urma ei -----~i striga: "Baiat rau ee e~ti, inch ide ochii, biliat diu
ee qti, inehide oehii!"
30
Abia in clipa aceea am remarcat di trupurile erau goale ~i
purtau frunze de smochin. N!ci macar nu observasem asta pina
atunci. Astfel s-a desHi9urat prima mea intilnire cu artele fru-
moase. Matu~a mea fierbea de indignare, de parca ar fi fost tir1ta
printr-un institut pomografic.
Cind aveam ~ase ani, parintii mei au facut cu mine b excursie
la Arlesheim, iar mama a purtat 0 rochie pe care n-am putut s-o
uit, fiind de altfel singura roc hie a ei pe care mi-o mai amintesc:
era dintr-un material negru, imprimat cu niste desene mici ~i verzi
in forma de semiluna. In aceasta imagine foarte timpurie pe care
am pastrat-o in memorie, mama imi apare ca femeie tinara ~i
zvelta. In celelalte amintiri ale mele este intotdeauna mai in virsta
~i corpolenta.
Am ajuns la 0 biserica ~i mama a spus: "Asta e 0 biserica
catolica."
Curiozitatea mea, amestecata cu teama, m-a facut sa fug de
ling a mama, pentru a privi inauntru, prin usa deschisd .. Am mai
apucat sa vad luminarile mari pe un altar bogat impodobit (era in
perioada Pastelui), cind, deodata, m-am impiedicat de 0 treapta
~i mi-am ranit barbia intr-un razuitor de fier. ,$tiu doar ca atunci
cind parintii mei m-au ridicat de jos, singeram rau. Aveam 0 stare
de spirit ciudata. Pe de 0 parte mi-era rusine ca prin tipatul meu
atrasesem asupra mea atentia credinciosilor aflati in biserica, pe
de alta, aveam simtamL.'1tulde a fi comis ceva interzis: iezuiti -;- dra,-
perie verde - secretul capcaunului... Aceasta este deci biserica
catolica, aceea care are de-a face cu iezuitii. Ei sint de vina ca
m-am impiedicat si am tipat!
Ani fn sir n-am mai putut pasi intr-o biserica catolica, fara sa
ma simt cuprins de 0 teama tainica la ideea de singe, cazatura si
iezuiti. Acestea alcatuiau ambianta sau atmosfera care 0 impre-
surau. Ea m-a fascinat insa intotdeauna. Vecinatatea unui preot
catolic ma facea sa ma simt, daca se putea, si mai putin in largul
meu. Abia pe la treizeci de ani, cind am intrat in Stephansdom
- Catedrala Sf. Stefan din Viena - am putut s-o simt pe Mater
Ecclesia Hid aceasta senzatie de apasare.
La sase ani au inceput orele de latina, pe care mi Ie preda tata.
Nu-mi displacea sa merg la scoala. Imi venea usor, pentru ca am
fost intotde'l'.ma mai avansat decit ceilalti. Stiam sa citesc inca
inainte de a merge la scoala. Imi amintesc insa de perioada cind
inca nu stiam, chinuind-o in schimb pe mama sa-mi citeasca, si
31
anume din Orbis pictLlS1, 0 carte veche pentru cop ii, In care se
gasea 0 descriere a religiilor exotice, mai ales a celei indiene. Erau
ilustrati Brahma, Vishnu ~i Shiv a, ceea ce reprezenta pentru mine
o sursa inepuizabila de interes. Mama mi-a paves tit mai tlrziu
cum tot reveneam la aceste imagini. Le simteam atunci, In mod
obscur, Inrudite cu "revelatia mea originara", de care nu pome-
nisem niciodata nimanui, fiind pentru mine un secret de nedivul-
gat. Mama imi confirma aceasta hotarire intr-un mod indirect,
deoarece nu-mi scapa tonul de u~or dispre~ cu care vorbea despre
"pagIni". ~tiam ca mi-ar fi respins ingrozita "revelaiia". Nu vo-
iam sa ma expun unei astfel de raniri.
Acest comportament necopilaresc era legat, pe de 0 parte, de
o mare sensibilitate ~i vulnerabilitate, pe de aM parte - ~i mai
ales - de singudhatea mare resimtitii in copilarie. (Sora mea era
cu noua ani mai mica decit mine.) !'vla jucam singur ~i in stilul
meu. Din pacate, nu-mi mai amintesc ce anume ma jucam, ci doar
faptul ca nu voiam sa fiu deranjat. Eram absorbit adine, ell cucer-
nicie chiar, in jocurile mele ~i nu suportam sa fiu privit sau ju-
decal. Imi aduc aminte insa ca, de la ~apte la opt ani, mil pasiona
jocul cu cuburi, construind tummi, ca sa Ie distrug apoi, cu volup-
tate, prin "cutremure". Intre opt ~i unsprezece ani, desenam la ne-
sfir~it scene de lupta, asedieri, bombardamente, precum ~i biltalii
navale. Apoi am umplut un caiet intreg eu pete de cemealii ~i ma
incinta interpretarea fantastidi pe care le-o dadeam. Unul din moti-
vele pentru care indrageam ~coala era ca acala gasisem ill cele
din urma camarazii de joaca a caror lips8. 0 resimtisem auta timp.
Dar am mai gasit lnca ceva care a provocatin mine 0 reactie
ciudata. Inainte de a relata aceasta, trebuie sa mentionez dl atmo-
sfera nocturna incepea sa devina apasatoare. Se petreceau tot felul
de lucruri, care-mi produceau teama $i erau de neinteles. Parintii
mei donneau sepamt. Eu dormeam in camera tatei. De la u~a care
dadea spre odaia mamei veneau influente ne]ini~titoare. Noaptea,
mama era infrico~atoare ~i misterioas3 .. Intr-o noapte, am vazut
pa~ind din u~a ei 0 silueta oarecum luminoasa, nec1ara, al carei
cap se deta~a de git, plutind inaintea lui in aer, ca 0 luna mica.
Imediat se forma un cap nou, care se deta~a iara~i. Acest proces
se repeta de ~ase, ~apte ori. A veam vise de groaza despre lucruri
care ba erau mari, ba mici. A~a, de exemplu, despre 0 bila mica,

1 A nu se eonfunda ell Orbis pictlls; de J. A. Comenius (n. ed. germ.).

32
aflata foarte departe, care se apropia treptat, crescind imens ~i
fiind gata sa ma striveasca, sau des pre fire de telegraf, pe care
~edeau pasari. Firele se faceau tot mai groase, iar frica mea se tot
amplifica, pina ce ma trezea.
Cu to ate ca visele acestea erau in legatura cu pregatirea fizio-
logica a adolescentei, au avut totu~i un preludiu, cam pe la ~apte
ani: Am suferit in perioada aceea de un pseudocrup cu crize de
sufocare. In timpul acestor crize ~edeam la pieioarele patului,
aplecat spre spate, ~i tata ma tinea de subsuori. Deasupra mea am
vazut un cere albastru scinteietor, de marimea unei luni pline, ~i
ill interiorul sau se mi~cau ni~te fapturi aurii, pe care Ie credeam
a fi ingeri. Aceasta viziune imi imbllnzea de fiecare data teama
de sufocare. Dar ea aparea din nou in vise. Rolul decisiv l-ajucat
aici, din cite mi se pare, un factor psihogen: atmosfera spirituala
din casa incepuse sa devina sufocanta, irespirabila.
Nu-mi placeacteIoe sa merg Ia biseriea. Singura exceptie era
de Craciun. CoraIuI de Craciun: Aceasta este ziua pe care a facut-o
Domnul1 imi placea nespus de mull. Seara urma pomul de Cra-
ciun. Era singura sarbatoare cre~tina pe care 0 celebram cu ar-
doare. Toate celelaIte sarbatori ma Iasau reee. Pe locul al doiIea
se afla noaptea Anului Nou. AdventuI avea in sine ceva care nu
prea se potrivea in mintea mea eu venirea CraciunuIui. Avea de-a
face eu noaptea, vremea rea ~i vintul - ~i eu intunericul casei.
Se auzea un murmur, se petreceau lueruri stranii.
Din acea perioada timpurie a eopilariei mele dateaza 0 des-
coperire pe care am faeut-o in compania eolegilor mei din sat:
ma instrainau de mine insumi. Cu ei, deveneam eu totuI aItfeI
decit atunei cind eram singur acasa. Luam parte la pozne sau
inventam ehiar eu tot feluI de nazbitii, despre care mi se parea ca
nu mi-ar fi treeut niciodata prin minte daca a~ fi fost acasa. ~tiam
totu~i foarte bine ca ~i atunei eind eram singur acasa puteam
nascoei atitea ~i atltea. Mi se parea insa ca datoram aceasta

1 Aeest cintee de Craeiun fneepe eu un eitat biblie, din versetul 24 al


Psalmului 118. Am folosit, pe pareursulfntregii car1;i,eitate din uimatoarea
versiune romaneasea a Bibliei: Biblia, adica Dumnezeiasca Scriptura a Ve-
chiu/ui ~iNou/Ili Testament, "tradusa dupa textele originale ebraiee ~i greee~ti
de preo\ii profesori Vasile Radu ~i Gala Galaetion, din fnalta ini\iativa a
Majestatii Sale Regelui Carol II", Fundatia pentru Literatura ~i Arta "Regele
Carol II", Bueuresti, 1938. Am ales aeeasta talmacire nu doar datorita fru-
musetii ei, ei si pentru ca reda eel mai fidel ideile pe care a vrut sa Ie exprime
C. G. Jung de fieeare data cind a recurs la un eitat biblie (n. t.).
33
transformare influentei colegilor mei care, intr-un fel ~au <tItul,ma
"demeneau ori ma constringeau sa fiu altfel decit credeam eu ca
sint. Influenta lumii mai largi, in care faceam cuno~tinta ell alti
oameni decit parintii mei, imi aparea indoielnidi, dadi nu chiar sus-
pecta ~i ostilii intr-un mod obscuI. Percepeam in masura crescinda
frumusetea lumii luminoase a zilei, in care "lumina auric a soarelui
se joaca printre frunzele verzi" 1. Chiar alilturi de eo. intuiam insa
o lume a umbrelor ce nu putea fi inabu~ita, pop111ata cu intrebari
infrico~atoare, tara de raspuns, 10.discretia carora ma simteam.
Ce-i drept, rugaciunea mea de seara im! conferea 0 aerotire ri-
tuala, 0 data ce incheia zina cum se cuvine si era 0 introducere
10.fel de corecta a noptii si somnului. Dar nonl perieo! pindea in
timpul zilei. Era co.~i cum as fi simtit 0 dezbinare eu mine insumi
~i m-a~ fi temut de ea. S!guranta mea launtrica era amenintata.
1m! amintesc ca in aceasta Derioada (de 10.saDte 10.naua ani)
.l \ , ~

imi faeea plaeere sa ma jac eu focu\. In gril.dina nao.stra se afla


un zid vechi din blacuri mari de piatriL ale caror interstitii formau
ni~te grate interesante. Aici obi~nuiam sa intretin un mie foe, !a
care ma ajutau ~i alti eopii - un foe care trebud'sa arda "mereu",
sa fie deci intretinut permanent. Era nevoie in acest scop de
eforturile noastre unite, care constau in a aduna lemnul necesaI.
Numa! eu aveam voie sa veghez acest Toe. Cei1a1ti puteau aprinde
in alte "pe~teri" a1te focuri, dar acelea erau profane ~i nu ma
interesau. Doar focul meu era viu ~i avea un caracter sacru. Mult
timp, acesta a reprezentat iooul rueu preferat.
In rata zidului cobora" 0 panta in care se ana 0 piatra u~or
proeminenta - piatra mea. Se IntJ'rnpla deseori, cind eram singur,
sa ma ased pe eo., ~i atunci ineepea un joc 0.1gindm-iIor care suna
cam a~a: "Eu ~ed pe aceasta piatd. Eu sint sus, iar ca este jos."
- Dar ~i piatra ar putea sa spuna: "eu" ~i sa gindeasea: "Eu mil.
aflu aiei, pe aceasta panta, iar el ~ade pe mine." Atunei s-ar ivi
mtrebarea: "Sint en aeela care ~ade pc piatra sau slnt piatra pe
care ~ade el?" Aceasta intrebare ma dezorienta intotdeauna :;;i
atunci ma ridicam, indoindu-ma in legatura eu mine insumi ~i tot
cugetind: "Cine este ce?" Asta imi raminea obseur, ~i incerti-
tudinea mea era insotita de sentimentul unei obscuritati stranii ~i
fascinante. Neindoielnic era insa faptul cii aceasta piatra. se gasea
intr-o relatie misterioasa cu mine. Puteam ~edea ore intregi pe eo.,
vrajit de enigma pe care mi-o dildea de dezlegat.

1 V. paragraful al treilea din acest capitol, p. 21 (n. t.).

34
Treizeci de ani mai tlrziu am fast din nOLlpe acea panta; eram
casatorit, ayeam copii, 0 casa, un loc pe lume ~i un cap doldora
de idei ~i planuri ~i, deodata, am redeyenit copilul care, plin de
o importanta tainidi, aprinde un foc si sade pe piatra despre care
nu se stie dadi ea este eu sau eu sint ea. Viata mea 1a ZUrich mi-a
venit brusc In minte si mi s-a parut straina, asemenea unui mesaj
dintr-o aWi lumesi Yreme. Era deopotriya ademenitoare si in-
spaimintatoare. Lumea copilariei mele, in care tocmai ma cufun-
dasem, era vesnica, iar eu fusesem rupt de ea si ma prabusisem
intr-un timp ce se derula rara oprire, indepartindu-se din ce in ce
mai multo Trebuia sa parasesc CLlforta acest loc, pentru a nu-mi
pierde yiitorul.
Aceasta clipa imi este de neuitat, caci mi-a luminat ca fulgerul
caracterul de etemitate al copiliiriei mele. Curind dupa aceea, in
cel de-al zecelea an al vietiimele, mi s-a dezvaluit ce se intelege
prin aceasta "eternitate';. Scindarea mea interioara si nesiguranta
mea in lumea cea larga m-au condus la 0 ms.sura care pe atunci
iml era de nC1Dteles: intrebuintam pe yremea aceea un penal' gal-
ben, Eicuit, en a incuietoare mica, asa cum au elevii de la ~eoa-
1a primar5 .. Tineam aeolo si un line:d. La unul din eapetele lui am
cioplit UIl amulet de vreo sase centimetri, eu "redingota, joben si
pantofi lustruiti >;, L-am colorat Jfl negru eu ajutorul cemelii, I-am
taiat de pe lineal eu ferastraul 9i I-am pus 1n penar, unde i-am
pregatit un patut. I-am geut chia1' 51 un paltona9 dintr-o bueata
de llna. Am pus Enga el 0 piatra din Rin, netada, lucioasa, lun-
guiata si negricioasa, pe care 0 pictasem 111acuareHi il1 culari
diferite, astfe1111cit S3. fie iillpartita intr-o parte superioara si una
inferioara. 0 pastraSelT\ rnuIt timp 1n buzunarul pantalonilor. Era
piatra lui. TomI eonstituia pcntru mine un mare secret, din care
nu pricepeam IDSa nimic. Am dus, in taina, penarul cu omuletul
meu sus, in podni care era un ioe interzis (il1te1'zis, intrucit scin-
durile podelei era1.1mincate de can, putrezite si de aceea pericu-
loase) 9i I-am aseuns pe 0 bima de sus\inere a 9arpantei acopeIisului.
Am simtit 0 mare multumire facInd a9a; caci nici un om nu-I va
vedea. Stiam ca acolo nu-l va putea gasi uimeni, di nimeni nu-mi
va putea descoperi 91 distruge seeretul. Ma simteam sigur si
sentimentul ehinuitor al dezbinarii eu mine Jnsumi disparu astfel.
In roate situatiile dificile. cind facusem vreo prostie sau cind
scnsibilitatea mea fusese ranita, sau cind cram aps.sat de irasci-
bilitatea tatei ori de stare a bolnavicioasa a mamei, ma gindeam
la omu]ctul meu pus la culcare ~i 1nvclit eu grija si Ia piatra Iui
35
neteda, lucioasa ~i frumos colorata. Din cind in cind - adesea
dupa ni~te pauze de saptamini intregi - urcam In pod intr-ascuns
~i numai cind eram sigur cii nu ma va putea vedea nimeni. Acolo
ma cataram pe grinzi, deschideam penarul ~i ma uitam la omulet
~i la piatra.Puneam de fiecare data inauntru ~i un cocolo~ de hmie
pe care scrisesem in prealabil ceva, In timpul orelor de la ~coala,
cu un scris secret, inventat de mine. Erau fi~ii de hirtie, scrise
marunt-marunt, pe care apoi Ie Iaceam mototol ~i i Ie dadeam
omuletu1ui In piistrare. Imi amintesc ca adaugarea unui cocolo~
nou avea Intotdeauna caracterul unui act ceremonial solemn. Din
pacate, nu-mi mai aduc aminte ce voiam sa-i comunic omuletului.
~tiu doar cii "scrisorile" mele insemnau pentru el un fel de biblio-
teca. Presupun, de~i nu sint sigur, ca or fi fost diferite cugetiiri care
Imi placusera in mod deosebit.
Nu ma preocupau pe-atunci nici sensul acestui mod de a aqio-
na, nici explicatia pe care a~ fi putut s-o dau In legatura cu el. Ma
multumeam cu sentimentul sigurantei nou doblndite ~i aveam
satisfaqia de a poseda ceva la care nu putea ajunge nimeni ~i de
care nu ~tia nimeni. Era pentm mine un secret inviolabil, ce nu
avea voie sa fie tradat niciodata, fiindcii siguranta existentei mele
depindea de asta. Nu ma Intrebam de ceo Era pur ~i simplu ~a.
Aceasta posesie a unui secret a avut atunci 0 putemidi influ-
enta formativa asupra mea. 0 vad drept elementul esential al pri-
mei mele tinereti, drept un eveniment de maxima importantii pentm
mine. Tot ~a, n-am povestit niciodata nimanui visul meu de copil
despre falus, iar iezuitul apartinea ~i el imperiului nelini~titor
despre care nu era voie sa se vorbeasca. Figurina din lemn cu
piatra sa era 0 prima incercare, inca incon~tient copilareasca, de
a da forma secretului. Mereu eram absorbit de ea, avind senzatia
ca ar trebui aprofundata; ~i totu~i nu ~tiam ce era ceea ce voiam
sa exprim. Mereu speram ca s-ar putea giisi ceva, eventual in
natura, care sa dea 0 explicatie sau care sa-mi arate unde sau care
era secretul. Atunci a sporit interesul meu pentru plante, animale
~i pietre. Ma aflam intr-o cautare permanenta de ceva misterios.
De fapt, eram religios in sensul cre~tin - chiar dad intotdeauna
cu re~inerea: "Dar nu-i chiar atit de sigur!" sau cu intrebarea: ,,~i
ce-i cu ceea ce se afla sub pamint?" lar cind mi se inoculau In-
vataturi religioase ~i mi se spunea: "Asta e frumos ~i asta e bine",
atunci gindeam in sinea mea: "Da, dar exista inca ceva foarte
tainic ~i diferit, despre care oamenii nu ~tiu."
36
Episodul cu omuletul cioplit a alcatuit punctul culminant al
copilariei mele ~i totodata incheierea ei. E1 s-a intins pe 0 perioada
de aproximativ un an. A survenit apoi un golin memoria mea in
legatura cu acest eveniment, gol care a durat pina la treizeci ~i
cinci de ani. Atunci s-a ridicat din negura copilariei aceasta frin-
tura de amintire, cu 0 claritate imediata, caci, Inde1etnicindu-ma
cu lucrarile preliminare la cartea mea Wandlungen und Symbole
der Libido (Transformiiri $i simboluri ale libidoului), am citit cu
acea ocazie despre cache, ascunzatoarea pietrelor-suflete In apro-
piere de Arlesheim, ~i despre churingas ale australieni1or. Am
descoperit brusc di-mi faceam 0 imagine foarte precisa despre 0
astfel de piatra, de~i nu vazusem niciodata 0 reproducere a ei.
Mi-o reprezentam ca pe 0 piatra neteda, lucioasa ~i In a~a fel pic-
tata, Inc1t era separata Intr-o parte superioara ~i una inferioara.
Aceasta imagine mi se pam Intruc1tva cunoscuta ~i ei i se asocie
atunci amintirea unei cutii gal bene, a unui penar galben, de fapt,
precum ~i a unui omulet. Omuletul era un mic zeu ascuns al
Antichitatii, un Telesphoros, care apare uneori reprezentat In arta
antica alaturi 'de Esculap, citindu-i acestuia dintr-un suI.
eu revenirea amintirii respective, am capatat pentru prima
data ~i convingerea ca exista componente suflete~ti arhaice; care
nu au cum sa fi patruns In sufletul individual prin nici 0 traditie.
Intr-adevar, In biblioteca tatiilui meu - pe care, nota bene, am
studiat-o abia cu mult mai tlrziu - nu exist a nici 0 singura carte
care sa fi continut informatii de acest gen. Intereslndu-ma, am
aflat ca nici tata nu ~tia nimic despre astfel de lucruri.
Fiind ill 1920 in Anglia, am cioplit doua figurine asemana-
toare dintr-o ramura subtire, fara sa-mi amintesc c1tu~i de putin
de episodul din copilarie. Am pus sa mi se ciopleasca una dintre
ele In piatra, In dime~siuni mai mari, iar aceasta statuie se gase~te
In gractina mea din Ktisnacht. Abia atunci, incon~tientul mi-a su-
gerat numele, numind statuia "Atmavictu" - breath of life -
suflarea vietii. Ea este 0 dezvoltare ulterioara a acelui obiect cvasi-
sexual a! copilariei, care pe urma s-a revelat Insa a fi breath of
life, deci un impuls creator. Totul este In fond un cabirl, Invelit

J Cabirii, numi(i ~i "zeii cei mari", reprezenta(i ba ca pitici, ba ca uria~i,


erau divinita(i ale naturii, al caror cult era de cele mai multe ori raportat la
cel al zei(ei Demeter. Au fast pu~i in legatura eu elementul creator ~i cu
na~terea vie(ii (n. ed. germ.).
37
intr-un paltona~, aseuns in kista1, inarmat eu 0 provizie de fona
vitala - piatra eea negrieioasa, lunguiata. Acestea sint insa eo-
nexiuni care mi s-au clarificat abia mult mai tirziu. Gnd eram
eopil, toate mi se intimplau intr-un mod similar celui pe care I-am
vazut ulterior la indigenii din Africa: mai intii actioneaza ~i habar
n-au ee fac. Abia mult mai tirziu se gindese la ceea ce au fkut.

1 Caseta, cutie (n. t.).


L
,'"'"

Anii de scoaHi
,

I
Cel de-al unsprezecelea an 0.1 vietii mele a fost foarte important
pentm mine, caci atunci am intrat 10. liceu in Basel. Am fost rupt
astfel de camaro.zii mei de joo.ca de 10. tara, ajungind intr-o.devar
in "lumea mare", in care oameni putemici, mult mai putemici
dedt tata! meu, !ocuiauln case mari, superbe, ciHatoreo.u in calqti
costisitoare, trase de cai magnifici ~i se exprimau intr-o germana
sau franceza distinse. Fiii lor, bine imbracati, avind maniere ele-
gante ~i multi bani de buzunar, erau colegii mei de clasa. Am aflat
de 10. ei, Cll stupoare ~i 0 teribilii lnvidie secreta, ca fusesera in
timpul vacantelor in Alpi, acei "munti acoperiti cu zapada ~i stra-
lucitori" de lingii ZUrich, ba chiar 10. mare, ceea ce reu~i sa puna
virf 10. toate. Mil uitam 10. ei cu uimlre, co. 10. ni~te fiinte dintr-o
aWl lume. pogorite din acea splendoare de neatins a muntilor in-
zapeziti ~i incandescenti sau venite din acea indepartare de ne-
masurat a marii, pe care nu mi-o puteam nici macar imagina. Am
realizat atunci C2. eram saraci, ca tata era un sarman preot de tara,
iar eu un ~i mal s2rman fiu de preot, un baieta~ care u~nbla cu
ti3.lpile pantofilor rupte ~i trebuia sa stea ~ase ore 10. ~eoala ell
ciorapii uzi. Am inceput sa.-mi privesc parintii ell alti ochi ~i sa
Ie inteleg grijile ~i supararile. M-a cuprins mila mai ales pentru
tata; pentm mama - lucm ciudat - ceva mai putin. Mi se parea
ca, dintre ei doi, eo. era mai putemidi. Cu toate aces tea, ma
simteam de partea ei cind tat a nu-~i putea stapini nervozitatea
plina de toane. Asta nu era tocmai favorabil formarii caracterului
meu. Spre a ma elibera de aceste conflicte, am preluat roIuI 0.1'-
bitrului superior care, nolens volens, trebuia sa-~i judece parintii.
Lucrul acesta a produs in mine un fel de lnflat1e1, ce-mi umfla ~i

1 V. termenul in Glasar (n. t.).

39
diminua in acela~i timp sentimentul de incredere in mine, care ~i
a~a era instabi!.
Cind aveam noua ani, mama a nascut 0 fetita. Tata era su-
rescitat ~i bucuros. "Asta-noapte ai capatat 0 surioara", mi-a spus,
luindu-ma total prin surprindere, pentru ca nu observasem nimic
pina atunci.
Nu ma frapase faptul ca mama ~ezuse ceva mai des la pat ca
de obicei. Asta mi se parea oricum 0 sliibiciune de neiertat. Tata
ill-a dus la capatiiul mamei, iar ea tinea in brate 0 faptura micuta,
care arata teribil de dezamagitor: fata ro~ie, zbircita, ca a unui om
batrin, ochii inchi~i, probabil oarba cum sint ciitelu~ii. Obiectul
avea pe spate elteva fire de par riizlete, lungi ~i blond-ro~cate, care
mi-au fost aratate - oare ar fi trebuit sa aevina maimuta? Eram
~ocat ~i nu mai ~tiam ce Si cum sa simt. A~a aratau nou-nascutii?
Mi s-a ingaimat ceva despre barza care ar fi adus copilu!. Cum era
atunci cu seria de pui pe care 0 pisicii ii fiita 0 data? De cite ori tre-
buia barza sa tot zboare incolo ~i incoace, pina ce-i aducea pe toti ?
~i cum era la vaci? Nu-mi puteam inchipui cum ar fi reusit barza
sa tina un vitel intreg in cioc. ~i apoi, taranii ziceau cii vaca a fatat
vitelul, nu ca barza a adus vitelu!. Povestea asta era evident iarasi
unul din trucurile ale a pe care mi Ie debitau ca sa scape de mine.
Eram sigur cii mama fiicuse din nou ceva ce eu nu trebuia sa ~tiu.
Aceasta brusca aparitie a surorii mele mi-a liisat un sentiment
vag de neincredere, care mi-a ascutit curiozitatea ~i observatia.
Anumite reactii ulterioare suspecte ale mamei ini-au confirmat
banuielile: ceva regretabil era legat de aceasta na~tere. In rest,
povestea nu m-a preocupat prea mult, dar a facut probabil sa se
intensifice in memoria mea un eveniment petrecut cind aveam
doisprezece ani.
Cind plecam intr-o vizita sau eram invitat undeva, mama avea
obiceiul neplacut sa strige in urma mea toate sfaturile bune po-
sibile. N-aveam atunci numai hainele cele mai bune ~i pantofii
lustruiti, ci Si sentimentul demnitatii a ceea ce intentionam sa fac
~i a aparitiei mele in public, a~a ca 0 luam ca pe 0 injosire ca oa-
menii de pe strada sa auda ce fel de lucruri ofen sato are striga
mama dupa mine: "Nu uita sa transmiti salutari de la tata ~i mama·
~i sa-ti sufli nasul - ai 0 batista la tine? Dar pe miini te-ai spa~
lat?" etc. Gaseam deosebit de deplasat sa fie expuse lumii in acest
mod sentimentele mele de inferioritate care insoteau inflatia, atunci
cind eu, din amor-propriu Si vanitate, avilsesem de mult grija ca
aparitia mea sa fie elt se poate de irepro~abila. Caci aceste ocazii
40
insemnau foarte mult pentru mine. In drum spre casa unde eram
invitat, ma simteam important ~i demn, ca mtotdeauna dnd purtam,
intr-o zi de saptamina, hainele mele de duminica. Imaginea se
schimba insa considerabil, de indata ce casa straina ajungea in
raza mea vizuala. Eram umbrit atunci de impresia de maretie ~i
putere degajata de ace~ti oameni.Ma temeam de ei ~i, in micimea
mea, tare a~ fi dorit sa dispar la paisprezece stinjeni adincime sub
pamint, in clipa in care se declan~a soneria. Tiriitul care se auzea
inauntru rasuna in urechile mele ca 0 fatalitate. Ma simteam in-
timidat ~i speriat ca un dine pripa~it. Era ~i mai rau atunci dnd
mama ma pregatise inainte "cum se cuvine". "Pantofii mei sint
murdari, miinile la fel. N-am batista, gitul meu e negru", imi tot
suna in urechi. Atunci, din indaratnicie, nu transmiteam compli-
mentele parintilor sau eram, fara motiv, incapatinat ~i timid. Daca
situatia se inrautatea prea mult, ma gindeam la comoara mea as-
cunsa in pod, ceea ce ma ajuta sa-mi recapat demnitatea de om:
in toata confuzia mea, imi aminteam ci:i eu mai eram ~i acel
celalalt care poseda secretul inviolabil - piatra ~i omuletu1 cu
redingota ~i joben.
Nu-mi pot aduce aminte ca in tineretea mea sa ma fi gindit
vreodata la posibilitatea unei legaturi intre "Domnul Isus", respec-
tiv iezuitul cu roba neagra, oamenii in redingota ~i joben de la
marginea unui monnint, gaura, asemanatoare unui mormint, din
poiana ~i templul falic subteran pe de 0 parte, ~i omuletul din
penar, pe de alta. Visul despre zeitatea itifalici:i a fost primul meu
secret, omuletul a fost al doilea. Astazi mi se pare insa ca a~ fi
avut presimtirea vaga a unei inrudiri a "pietrei-suflet" cu piatra
care era ~i "eu".
Pina in ziua de azi, dnd, la optzeci ~i trei de ani, imi scriu
amintirile, nu mi-a devenit inca foarte cIar ce raport exista mtre
amintirile mele cele J1lai timpurii: ele sint ca mladitele izolate ale
unui singur rizom subteran. Sint ca etapele unui proces evolutiv
incon~tient. In timp ceomi-a fost tot mai imposibil sa gasesc 0
relatie pozitiva cu "Domnul Isus", imi amintesc ci:i, aproximativ
de la virsta de unsprezece ani, idee a de Dumnezeu a inceput sa
ma intereseze. Am inceput sa ma rog lui Dumnezeu, ceea ce imi
conferea 0 oarecare multumire, pentm ci:i mi se parea a fi ceva
lipsit de contradictii. Dumnezeu nu devenea mai complicat prin
neincrederea mea. In plus, EI nu era un om cu rob a neagra ~i nu
era nici "Domnul Isus", pe care tablourile!l reprezentau acoperit
cu haine pestrite ~i cu care oamenii se purtau ailt de familiar. El
41
(Dumnezeu) era mai curind 0 fiinta ljnica~ des pre care, din cYte
auzisem, nu-ti puteai face 0 imagine eoreeta. Era, ce~i drept, ceva
earn in genuJ unui batr'l'n puternic; dar se spunea, spre TI1area rnea
satisfacde: "SiI nu-ti facl chip ciopl!t, niei alta asemanare." Nu
te puteai pm-to. deci cu E1 atlt de familiar cum 0 fikeai ell
"Domnu1 Isus", care nu era un "secret". 0 anumita analogie eu
secretul meu din pod a mijit atunci ...

:;;coo.la ma plictisea. Imi rapea prea mult timp, pe care a~ fi


preferat sa-1 petree desenind scene de bi.'italie ~i jUelndu-ma ell
focuI. Orele de religic erau nespus de anoste, iar de ora de mate-
matica mi-ero. realmente frica. Profesorul pretindea ca algebra era
un lucru elt se poate de firese, care se intelegea de 10. sine, iar eu
inca nici macar nu ~tiam ce erau cifrele propriu-zise. r"Juerau niei
flori, niei animale, niei fosile, nimie ce ti-ai fi putut reprezenta.
ci daar ni~te cantitati care rezultau din numarare. Spre dezorien-
tarea mea, cantitatile erau inloeuite prin litere, care insemnau
sunete, a~a indt, co. sa zicem asa, putean fi auzite. In mod ciudat,
eolegii mei se descurcau eu ele si Ii se parea ceva absolut normal.
Nimeni TIu-mi putea spune ce sint cifrele si en nu stiam niei cum
sa formulez intrebarea. Am eonstatat, speriat, ca nn exista nimeni
care sa-mi inteleaga greutatile. Trebuie sa reeunosc, e-adevarat,
ca profesorul ~i-a dat toata silinta s9.-mi explice scopul aeestei
operatiuni eiudate de a transpune cantitati inteligibile in sunete.
Am priceput, in cele din urma, ca se intcf'tiona astfel obtinerea
unui soi de sistem de preseurtare, eu ajutorul caruia multe: cantitati
puteau fi reprezentate intr-o formula ablcviata.
Asta nu ma interesa insi'j dtm;i de putin. Mil. gindeam ca a
exprima cifrele prin sunete era ceva camp let arbitrar, puteai 10. reI
de bine sa exprimi a printr-o alun3., b printr-o banana ~i x printr-un
semn de intrebare; a, b, c, y ~i x erau nesugestive si nu-mi explicau
nimie din esenta eifrei, la fel de putin eo. ~i 0 aluna. eel mai tare
ma revolta principiul: daca a = b si b = c, atunci a = c, 0 data
ce, per dej/nitionem, era stabilit ca a desemna altceva dedt b si
deei, fiind eeva diferit, nu putea fi egalul lui h, ca sa nu mai
vorbim de a fi egalullui c! Cind este vorba de 0 egalitate, atunci
se spune a = a, b = b etc., in timp ce a = b mi se parea a fi de-a
dreptul 0 minciuna sau 0 inselaciune. Ma cuprindea aceeasi re-
volta atunci dnd profesorul afirma, contrar propriei sale definitii
a paralelelor, ca acestea s-ar intilni 10. infinit. Mi se parea 0 escro-
cherie stupida, pe care nu puteam si nu voiam s-o accept! Etica
42
mea intelectuaEi se i'mpotrivea unor asemenea inconsecvente co-
piEirqti, care-mi bJocau calea de "ccces catre iDtelegerea mate-
nlaticii. A_D.} plna acurTl, la batrinete, silntamlntul incorigibil ca
dadi atunci as fi putut admite fara>conflicte interioare, asa cum
o racusera colegii mei de scoala, ca. a putea £i egal cu b, respectiv
soare = luna, cline = pisidi etc., matematica m-ar Ii amagit pentru
totdeauna; abia 10. optzeci si trei de ani am reusit sa realizez
oarecum in ce masura o.rfi racut-o. De-a lungulintregii mele vieti
a ramas insa 0 enigma pentru mine cum de nu mi-a fast dat sa
izbutesc vreodata sa. slabilesc 0 relatie ell matematica, 0 datii ce
nu mii indoiam de raptnl ca se puteo. socoti intr-un mod valabi!.
Cel mai de neinteles mi se p3.rea insa dubiul meu moral in eeea
ce pri\·'e~te matematica.
Puteam sa-mi fae ecuatiile inteligibile numai inlocuind de fie-
care data literele valori nurnerice ~iconfi11111ndu-mi, printr-o
verificare concrcta. a calculu]ui. sensu] operatici. continuare, am
putut sa fac intrucitva fatii ]0. oreJe de matematica, pentm cii imi co-
piam fol'mu]ele algebrice, ",1carol' continut nu-l pricepeam, si imi
intipareo.m in minte ce combinatie de litere statuse intr-un loc anu-
mit de pe tabl§>.eu verificarea socotelilor nu ma mal descurcam,
fiindcii se intimpla din clnd in clnd co. profesorul sa spuna: "Aiai
introducern expresia »"' si sa serie citcva 1itere pe tabla. Nu stiam
de unde le scotea, de ce si pentru ce - eventual spre a face posibil
un sfir~it 0.1procedurii satisfacator pentru e1. NEi intimida aut de
tare faprul ca uli erL:m capabi1 S,?~ fDteleg, lrlClt nici ea mai aveam
curajul sa pun In'Lrebari.
Ore!e de rnatematica crau pentru mine 0 teroare S1un supliciu.
Intrucit celelaJte materii mi se p2ireau u~oare ~i lntruclt am putut
sa ma descurc mult timp si 10. lT12.tematicadatorita memoriei mele
vizuale bune, am UVi..H In cde .mai multe cazuri note bune; dar
teama mea de esec si micimea existentci mele In raport cu maretia
lumii ce mil. ineonjura [j-au provocat in mine doar 0 senzatie de
siIa, ei si un fel de disperare muta, care mi-au faeut seoala nesufe-
rita la maximum. In plus, am fast si exc1us de 10 arele de desen,
din cauza totalei meJe incapaeitati, ceea ce, prin cl~tigul de timp
ce a insemnat, mi-a fost extrem de binevenit; dar a reprezentat si
o nalia J'nfrlngerc, fiindca R\/earn 0 oaxecare iscusinta la des en,
despre care nu realiZalTI pe atunci~ ce-i drept, ca depindea in esenta
de ceea ce simteam; ~i anume, eu nu puteam desena dcdt eeea
ce-mi preocupa fantezia. Iar in sehimb eram obligat sa copiez mo-
dele de zeitati grecesti eu oehi gai, si fiindca nu reuscam, profesorul
43
meu s-a gindit pesemne ca a~ avea nevoie de ceva mai naturalist
~i mi-a pus in fata reproducerea unui cap de capra. E~ecul in in-
deplinirea acestei sarcini fiind total, el a pus capat orelor mele de
desen.

Al doisprezecelea an al vietii mele a devenit de fapt pentru


mine anul hotaritor. Odata, la inceputul verii lui 1887, ma aflam
dupa terminarea ~colii, la ora amiezii, in piata catedralei, a~tep-
tindu-mi un coleg, cu care aveam drum comun spre casa. Deodata
am prim it 0 lovitura de la un alt Miat, care m-a trintit jos. Am
cazut cu capul pe bordura trotuarului, iar lovitura m-a ametit,
fadndu-ma sa-mi pierd aproape cuno~tinta. Vreo jumatate de ora
am fost cam buimikit. In momentulloviturii m-a fulgerat gindul :
"Acum nu mai trebuie sa mergi la ~coalii!" Eram doar semi-
incon~tient ~i am ramas intins pe jos cu citeva dipe in plus decit
ar fi fost necesar - in primul rind dintr-un sentiment de razbunare
impotriva agresorului meu perfid. Apoi am fost ridicat ~i dus in
casa apropiata a doua matu~ele batrine ~i necasatorite.
De atunci au inceput sa ma apuce crize de le~in de fiecare data
cind se punea problema sa merg din nou la ~coalii, precum ~i
atunci dnd parintii mei voiau sa ma convinga sa-mi fac temele
~colare. Am lipsit de la ~coala mai mult de jumatate de an, ceea
ce mi s-a parut 0 adevarata mana cereasca. Puteam sa fiu liber,
sa visez ore intregi, sa stau pe unde doream, undeva la 0 margine
de apa ori in paduti sau sa desenez. Pictam scene salbatice de
razboi sau cetati vechi care erau fie atacate, fie incendiate sau um-
pleam pagini peste pagini cu caricaturi. (~i azi imi mai apar din
dnd in cind in fata ochilor astfel de caricaturi, inainte de a ador-
mi: mutre arborind un rinjet schimonosit ~i care sint in ve~nica
schimbare. Uneori erau figuri de oameni pe care-i cuno~team ~i
care mureau curind dupa aceea.) Dar mai ales ma puteam cufunda
in,intregime in lumea enigmaticului. Din ea faceau parte copaci,
ape, mla~tini, pietre, animale ~i biblioteca tatei. Toate erau rriinu-
nate. Ma indepartam insa tot mai mult de lume, avind In acela~i
timp u~oare mustrari de con~tiinta. Imi iroseam timpul hoinarind,
citind, coleqionind ~i jucindu-ma. Totu~i nu ma simteam mai
fericit, ci aveam con~tiinta obscura ca fugeam de mine insumi.
Uitasem compIet cum de ajunsesem aici, dar regretam ingrijo-
rarea parintilor mei; ace~tia consultara diver~i medici, care se
scarpinara in cap ~i ma trimisera in vacanta la Winterthur, la ni~te
rude. Gara de-acolo a fost pentru mine 0 sursa permanenta de
44
indntare. Oar clnd m-am intors acasa, a fos~la fel ea inainte. Un
medic a erewt ca a~ avea epilepsie. ~tiam deja pe-atunci ce erau
erizele de epilepsie ~i rideam in sinea mea de aee~sta ineptie.
Parintii mei, in sehimb, erau mai ingrijorati ea oricind. Odata a
venit un prieten la tata in vizita. S-au a~ezat amindoi in gradina,
iar eu m-am aseuns intr-un tufi~ des din spatele lor, caei eram de
o euriozitate nesatioasa. L-am auzit pe vizitator intrebindu-l pe
tata:
- ~i ee mai face fiul tau?
La care tata a raspuns:
- Ah, e 0 poveste trista. Medicii nu ~tiu ee-i cu el. Se gindesc
la epilepsie. Ar fi cumplit daca ar fi incurabil. Eu mi-am pierdut
picul de avere ~i ce 0 sa se inumple cu el daca nu-~i va putea
c1~tigaexistenta?
Am fost ca lovit de trasnet. Asta a reprezentat coliziunea mea
cu realitatea. "Aha, deci trebuie sa munce~ti", mi-a trecut prin
cap. Din acel moment am devenit un copil serios. M-am fofilat
pe virful picioarelor, m-am dus in camera de lueru a tatalui meu,
am seas cartea de gramatica latina ~i am inceput sa toeesc eon-
centraL Dupa zece minute am avut 0 criza de le~in. Aproape ca
am cazut de pe scaun, dar dupa citeva minute m-am simtit din
nou eeva mai bine ~iam lucrat in continuare. "Fir-ar sa fie, mi-am
spus, gata eu le~inul!" ~i am perseverat. A durat aproximativ un
sfert de ora pina la a doua eriza. A trecut ca ~i prima. ,,~i acum
te apuei de lucru!" M-am pus mai departe pe treaba ~i dupa inca
o jumatate de ora a urmat a treia criza. Nu m-am lasat nici de data
asta ~iam mai luerat 0 ora, pina ee am avut sentimentul di mi-am
invins crizele. Deodata, m-am simtit mai bine decit in toate lunile
trecute. Intr-adevar, crizele nu s-au mai repetat ~i de atunci am
studiat in fiecare zi cartea mea de gramatica ~i am lucrat in ca-
ietele de clasa. Clteva saptamini mai tirziu m-am reintors la ~coaHi
~in-am mai avut niei acolo crize. Ie~isem de sub vraja. - De aiei
am invatat ce este 0 nevroza.
Treptat, mi-am reamintit ee se intimplase ~imi-am dat !impe-
de seama di eu fusesem cel care aranjase toata povestea asta
ru~inoasa. De aceea n-am fost niciodata cuadevarat suparat pe
colegul care ma trintise pe jos. ~tiam ca el fusese, ca sa zic a~a,
"pus de soarta", iar din partea mea fusese un aranjament diabolic.
Nu mi-era ingiiduit sa patesc a doua oara ~a ceva! Nutreamun
sentiment de furie contra propriei mele persoane ~i-mi era tot-
odata ru~ine de mine. Caci ~tiam ca gre~isem eu fata de mine
45
Insumi ~1ell pe 111ine c3.dea toata vina. I\Jimeni altul nu era Vlno-
vat. Eu singur erarn dezertorul 'hiesternat! De atunc~ IDcolo l1-am
mai putut suporta sa-i \'ad pe parintii n1ei faclndu-s,i griji din
pricina mea sau 58,-i aud vorbindu-mi pe un ton compatimitor.
]\;evroza a fast un alt secret de-cd men, dar unul rusinos de data
asta~ 0 infrlngere. Ea ill-a condus In~3. la urrrl~i la 0 rigu-
rozitate accentuat1 ~i la 0 sirguinta de.osebit2L De atunci se trage
con~tiinciozitatea mea, care TIU e de forma, pentru a-mi da a apa-
ren~a de valoare~ ci e co. 0 constiinciozitatc fa~a de mine IDsumi.
Ma scularn in mod regulat 13. ora cinci dim_ineata~ co. sa lucn.:z~
iar uneori munceam inca de la tre; diminea'(a, pina la ~apte, dupa
care plecam la scoaEt
Ceea ce ma dusese pc 0 cale gresita era pasiunea mea pentru
solitudine, ]l1ciutarea de a fi singur. Natura mi se parea plina de
minuni in care voiam sa ma afund. Fiecare piatri.L fiecare planta,
toate pare au i'nsu±letite ~i indescriptibileo l~tunci In-am adll1cit In
natura, m-am strecurat, m-am vir]l, ca sa zi.c :-1.S2\, in esenta ei,
departe de arice fume orneneasca.

In perioada aceea a ill_ai a\/ut loc un c"'/eniIl1ent lrrlp!Jri~arlt O-a


intlluplat in drumul DJeU lung spre ~coala; de la
unde locui~1n1} la Basel, unde inv8_tarrl. ,!it. ex.:stat atunci 0 clipa in
care an1 fast brusc invadat de sentirnentuI cople9itof ca toclnai arn
ie~it dintr-o negura c1easa, aVlnd cODstiinta ea aCUill, Slot ell. In
spatele rneu ern ca un perete de IndD.dituJ carUta eu IHc:a DU.
erarrL l)ar In acel moment, in-am aratat mie ITii s-a revelat
mie insumi propriul sine. :;Ii inainte C':lS:'il.rn dar wtul mi se 1n-
;lmplan~mai.~in c:ipa :c:ea, ~arn~:~?t.:
acu:11 Sil~t eUJ acuI:,1 exi;t
iDcunte, rucrunle TI11 se HltInlplau. taceau dIn rnIne ce vcn2U eJe,

aCU111insa. eu erarn ~e~ care v:li~m. <\.,ceasta trrtir(~ rn1 s-a paru~
extrem de Importanta $1de TIona. l.n mIne era ,,::m·tontate" nl0a
ciudat, 'in vren1ea acceD-, ca ~iin luniJic ne.vrozei rnele de pe umla
accidentuluL pierdusem lotaJ arnhltire-El. con10rii din altfel
ill-ar fi frapat probabil inca, de pe-atunci analogia dintre senti-
mentul rncu de autoritate ~i acel sentirnent de vclk!ar"e, pe care r..1i-l
insufla COIIloara. Dar nu se intirnDlLl a,~;a,c;lci Dli se volatilizase
orice arnlntire legats. de penaL
earn. pe 3.tunci am fost inv}tat de catre ofarnilie prietena, care
avea 0 cclsa la \!ier\valdstattersee1 ~ sa-rni Detrec vacanta acolo,

! Lacul eelaT PatEl Cantoane (n.

46
Spre marea mea incintare, casa era situata pe malullaeului ~i avea
un hangar pentru barci ~i 0 barea eu 'lisle. Stap'inul casei ne-a
permis [iuJui sau Si mie sa folosim barca. dar ne-a pus strict in
vedere sa nu facem imprudeme. Din nefericire, stiam deja cum
se dirijeaza 0 luntre ~i cum se visleste, ~i anume stind in picioare.
Aveam acasa un oaiecr mic ~i ,~ubred de acest gen, pe vechiul ~ant
al fortificatiei HUningen pe malul Rinului. Incercasem acolo toate
imprudentele posibile. Primullucru pe care I-am fkut a fost deci
sa ma. UTe in barca in partea din spate si 5-0 imping cu visla direct
spre largo Asta a fost prea de tot pentru stapinul easeL A fluierat
dupa nol sa ne intoarcem 5i mi-a tras 0 sapunea!!.i de zile mari.
M-am simtit foarte 2.bawt 5i a trebuit S3,admit ca fikusem exact
ceea ce De interzisese e~. d morala pc care mi-o tinvse era, prin
urmare, extrem de meritata :;i justificata. Concomitent ill-am in-
furiat insa ca acel badaraD glas 9i necioplit putea Indrazni sa ma
insulte pe mine. Acest mine nu era Dumai adult, ci ~i important,
o autoritate. 0 perSCcC113. eLl un om barrin, subiect de res-
pect S1 'veneratie. C~ontrastul ell realitatea era atlt de grotesc, inclt,
bruse, rnl'nia r:necL a incetaL, caci ill.i-a dat ghes intrebarea: "Day
cine oi fi tu~ l'rl de-firtit!'v? Reactionezi ca $i curn ai fi cine ~tie
cine: S1. de fapt, foelrte bine d; ceHUalt are dreptate!
De-abia ai Implinit dc)isp;'e~:e!~ec!'ni~e~ti copil de ~coala, iar e1 este
tata de farl1ilie si un Offl puternic ~i bogat, care are doua case ~i
m_ai mulri cai superbL~'
..L\.tunci, spre Tflareo. rne~t deruta~ 3JTl constatat ca eu erarn In
realitate doua persoane J.if;::-rite, Una era elevul care nu putea
cepe rrlaterTlaticc_ :::;i nu ~~ra niei macar pe sine insu~i? cealalta
era in1pOrtanta~ de ornare a1.1.tc·rl'tal:e un barbat cu care nu era de
glumit. un om mai :;;i nui influent dedI acest fabricant.
Era un baxbat care traieste in secolul al x:\lIII-lea ~i poarta
pantofi ell catarame 5i 0 pernca alba $i caJatore~te lnJr-o calea9ca
avind l'Otile din spate concave, intre care casul sta suspen-
dat pe arcu11 ~i cL1rele de pieL::..
Ade"varul este ca l'ni se IIltlmplase ceva ciudat: clnd locuialTI
in Klein-HUningen, Basel, treeD Intr-o zi un cupeu verde,
foarte vecn; pun easei noastre~ v'enind dinspre Ptidurea N"eagra.
o caleasca 3.S3., co. ~i cum ar fi rasarit deodata din
secolul al X'VlrI-le~',. C'i"~d arn Z3xit-c\ ill-aiD emotionat:
~,j\.h! Iat-o~ ,,~~~Lle! f- de pe vremea nlca!" l\. fos"L ca $i cum a~ fl
vazut-·o din nou $1 i:E;f:~recunoscL1t-o~ pentru ca era de acela~i fel eu
cea'in care calatoriserTI en l'nsuIT1i! I\l-a napadit apoi un sentirnent
47
eclEurantl, de parca mi-ar fi furat cineva ceva sau a~ fi fost in~elat,
~i anume in legatura cu trecutul meu drag. Cupeul era 0 rama~ita
din acele vremuri! Nu pot descrie ce s-a petrecut atunci in mine
sau ce era acel ceva care m-a impresionat atit de puternic: un
sentiment de nostalgie, de dor de casa sau 0 recunoa~tere: "Da,
a~a era! Da, exact ap a fost!"
Inca 0 intimplare m-a tnmis cu gindul spre secolul al XVIII-lea:
vazusem acasa la una din matu~ile me Ie 0 statueta de epoca, din
secolul al XVIII-lea, facuta din teracota pictata, un grup compus
din doua figurine. II reprezenta pe biltrinul doctor Sttickelberger,
opersonalitate 10caHi bine cunoscuta a vietii din Basel de pe la
sfir~itul secolului al XVIII-lea; cealalta figurina era una dintre
pacientele sale, care scotea limba ~i-~i tinea ochii inchi~i. Exista
o legenda in jurul aces tor doua personaje: se povestea ca batrinul
Stlickelberger travers a odata podul de pe Rin, cind se trezi ca
aceasta pacienta, care il siciise de atitea ori, se indreapta spre el,
lamentindu-se din nou. Batrinul domn zise: "Da, da, cu siguranta
aveti ceva. Ia scoateti limb a ~i inehideti oehii!" Ceea ce femeia
~i facu. In clipa aeeea, doetorul fugi de-acolo, lasind-o eu limba
scoasa - spre amuzamentul trecatorilor.
Or, statueta batrinului doctor avea ghete cu catarame, incaWiri
pe care le~am recunoseut, in mod straniu, ea fiind ale mele sau
asemanatoare cu ele. Eram convins: "Astea sint ni~te ghete pe
care Ie-am purtat." Aceasta convingere m-a dezonentat total. "Bine,
dar astea au fost ghetele mele !" Le simteam inca in picioarele mele
~i nu-mi puteam explica de unde provenea senzatia asta bizara.
Cum de apartineam eu secolului al XVIII-lea? Mi se intimpla inca
deseori pe-atunci sa scnu 1786 in loc de 1886 ~i in acele momente
ma cuprindea un dor de easa inexplicabil.
Dupa escapada mea cu barca pe Vierwaldstattersee ~i sapu-
neala binemeritata, am meditat la toate, ~i impresiile pina atunci
disparate s-au rotunjit intr-o imagine unitara: eu traiesc in doua
epoci ~i sint doua persoane diferite. Aceasta descoperire m-a
tulburat ~i m-a umplut pina la refuz eu 0 multime de refleqii. Pina
la urma am constatat insa dezamagit ca, pe moment eel putin,. nu
eram alteeva decit micul ~colar care-~i merita pedeapsa ~i trebuie
sa se poarte conform virstei lui. Restul trebuia sa fie 0 prostie. ~i
eram tentat s-o pun in seama numeroaselor pove~ti pe care Ie
auzisem de la parinti ~i rude des pre bunieul meu. Dar nici asta

1 Un sentiment de dezgust (n. t.).

48
nu se potrivea intoemai, fiinddi el se naseuse In 1795, deci traise,
propriu-zis, In seeolul al XIX-lea. In plus, murise eu mult inainte
ea eu sa apar pe lume. Nu puteam fi identic eu el. Fire~te, aeeste
refleetii au fost la vremea respeetiva numai un fel de banuieli
vagi, de visari. Nu-mi pot am inti dadi pe-atunei aflasem deja
despre Inrudirea legendara cu Goethe. Nu ered, pentru di ~tiu di
am auzit povestea asta prima oara de la straini. Exista, fntr-adevar,
o istorie suparatoare, conform eareia bunicul meu ar fi fost fiul
natural allui Goethe.1
E~ecurilor me1e la matematica ~i desen Ii s-a asociat un al
treilea: n-am putut sa sufar niciodata gimnastica. Nu-i permiteam
nimanui sa-mi dicteze cum sa ma mi~c. Mergeam la ~coalii pentru
a invata ceva ~i nu ca sa fac acrobatii inutile ~i lipsite de sens.
S-a adaugat aici, ca 0 urmare tlrzie a aecidentelor mele timpurii,
o oarecare teama fizica pe care n-am putut s-o Inving dedt mult
dupa aceea ~i doar Intr-o oarecare masura. Ea era legata, la rlndul
ei, de 0 neincredere In rata Iumii ~i a posibiIitatilor ei. Lumea mi
se parea frumoasa ~i dezirabiIa, dar plina de primejdii nedefinite
~i absurde. De aceea, voiam sa ~tiu Intotdeauna de Ia ineeput eu
ce urma sa ma eonfrunt 1iiIn cine sa ma incred. Gare avea iara~i
Iegatura cu mama care ma pariisise pe 0 perioada de dteva Iuni?
In oriee caz, dnd medicul mi-a interzis sa fac sport, din cauza
traumatismului suferit, am fost indntat. Sciipasem de 0 povara-
~i incasasem 0 noua infringere.

Intr-o frumoasa zi estivaia a acelui~i an (1887), ma Intorceam


Ia prinz de la 1icoali19i ajunsesem in piata catedralei. eerul era
de un albastru splendid 9i soarele stralucea puternic. Acoperi9uI
catedralei sdnteia in lumina, iar soarele se oglindea in caramizile
noi, acoperite cu un strat de email coloral. Frumusetea acestei
priveIi~ti m-a copIe9it 9i m-a facut sa ma gindesc: "Lumea e fru-
moasa ~i biserica e frumoasa, 9i Dumezeu a creat totul, 1ii1iade
deasupra, sus departe, In eerul albastru, pe un tron de aur, 9i..."
Aid urma un gol In glndurile mele 9i am avut 0 senzatie sufo-
canta. Eram ea paralizat 9i nu mai 9tiam dedt: Sa nu cumva sa
gfndesc mai departe aeum! Vine eeva Ingrozitor, la care nu vreau
sa ma gindese, de care nici maear n-am voie sa ma apropii. De
ce? Pentru cii a9 comite paeatul eel mai mare. Care este pacatul
cel mai mare? Gmorul? Nu, nu poate fi el. Cel mai mare pacat

1 Cf. Apendicele, pp. 394-395 (11. ed. germ.).

49
este eel impotriva Sfintului Duh; acela nu se iarta. Cine II comite
este condamnat pe veci la caznele infernului. Ar fi prea trist
pentru parintii mei daca unicullor fiu, la care tin atit de mult, ar
fi damnat la osinda ve~nid .. Nu Ie pot face a~a ceva parintilor mei.
N-am voie in nici un caz sa gindesc mai departe!
Ceea ce a fost mai u~or de gindit dedt de facut. Pe drumul
meu lung spre casa am incercat sa cuget la tot felul de alte lucruri,
insa am constatat ca gindurile imi tot reveneau la catedrala cea
frumoasa, pe care 0 iubeam atit de mult, ~i la bunul Dumnezeu,
care ~edea pe tron. Apoi, ca atinse de un ~oc electric, zburau iar~i
in alta parte. Imi repetam mereu ~i mereu: "Sa nu cumva sa te
ginde~ti la asta, sa nu cumva sa te ginde~ti la asta!" Am ajuns
acasa intr-o stare destul de tulbure. Mama a observat ca ceva nu
era in ordine ~i m-a intrebat: "Ce-i cu tine? S-a intimplat ceva
la ~coala?"
Am putut s-o asigur, fara a minti, ca la ~coala nu se petrecuse
nimic. Mi-a trecut prin minte, ce-i drept, d mi-ar putea fi de ajutor
dad i-a~ marturisi mamei adevaratul motiv al tulburarii mele. Dar
atunci ar fi trebuit sa fac exact ceea ce mi se parea imposibil, ~i
anume sa-mi gindesc gindurile pina la capat. Ea doar nu banuia
nimic, sarmana ~i bun a mea mama, ~i ii era imposibil sa ~tie ca
ma aflam in cea mai mare primejdie, aceea de a comite pacatul
de neiertat ~i de a ma prabu~i astfel in inferno Am alungat gindul
unei marturisiri ~i am incercat, pe cit era cu putinta, sa ma
comport in a~a fel, incit sa nu atrag atentia asupra mea.
In timpul noptii am dormit prost; gindul interzis, pe care nu-l
cuno~team, incerca tot mereu sa-~i croiasca drum, iar eu luptam
din rasputeri ca sa-l gonesc. Urmatoarele doua zile au fast chi-
nuitoare ~i i-au intarit mamei convingerea ca sint bolnav. Am re-
zistat tentatiei de a ma spovedi, fiindu-mi de un mare ajutor ideea
di, dad a~ ceda, le-a~ pricinui parintilor cea mai mare suparare.
Dar in cea de-a treia noapte, tortura mea a devenit atit de in-
suportabila, ca nu mai ~tiam ce sa fac. Ma trezisem dintr-un somn
agitat ~i m-am surprins gindindu-ma din nou la catedraHi ~i la
bunul Dumnezeu. Era cit pe ce sa-mi las gindurile sa-~i continue
cursul! Am simtit ca fortele mele de rezistenta slabesc. Transpi-
ram de frica ~i m-am ridicat in capul oaselor, pentru a-mi scutum
somnul: "Acum vine. Acu' e acu'! Trebuie sa gfndesc. Trebuie
mai intii sa-mi gindesc gindul asta pina la capat. Dar de ce sa gin-
desc ceva ce nu ~tiu ? Pentru numele lui Dumnezeu, doar e clar d
nu vreau asta. Insa atunci cine 0 vrea? Cine vrea sa ma constnnga
50
sa gindesc ceva ce nu ~tiu ~i nu vreau? De uncle vine aceasta
vointa teribilii? ~i de ce sa-i fiu tocmai eu supus? Ma gindisem
cu lauda ~i pretuire la Creatorul acestei lumi frumoase, Ii eram
recunosditor pentm acest cadou incomensurabil; atunci de ce sa
ginclesc tocmai eu ceva inimaginabil de rau? Chiar ca nu ~tiu de
ce, pentm ca eu nu pot ~i nici macar n-am voie sa ma aventurez
in apropierea acestui gind, f3xa riscul de a fi obligat sa-I gindesc
imediat. Nici n-am facut, nici n-am vrut a~a ceva. A tabar!t peste
mine ca un vis mit. De uncle vin astfel de lucruri? Mi s-a intimplat
fad voia mea. Cum? Doar nu m-am creat singur, ci am venit pe
lume a~a cum m-a facut Dumnezeu, adica a~a cum am ie~it in-
faptuit din parintii mei. Sau poate di parintii mei au vrut asta?
Dar bunii mei parinti nid macar nu s-ar fi gindit vreodata la a~a
ceva. 0 asemenea infamie nu Ie-ar fi trecut niciodata prin minte."
Aceasta idee mi se parea total ridicola. Apoi m-am gindit la
bunicii mei, pe care nu-i cuno~team decit din portrete. Aveau un
aer suficient de binevoitor ~i de demn, pentru a inlatura orice
suspiciune despre 0 posibila vina a lor. Am parcurs in graM in-
tregul ~i lungul ~ir de stramo~i necunoscuti, spre a ajunge in final
la Adam ~i Eva. $i atunci, veni ~i gindul decisiv: Adam ~i Eva
sint primii oameni; ei D-au avut parin~i, ci au fast creati direct de
Dumnezeu, au fost creati in mod intentionat astfel. Ei n-au avut
de ales, ci au trebuit sa fie a$a cum ii facuse Dumnezeu. Nici
macar nu ~tiau cum ar fi putut fl altfel. Erau fapturi desavir~ite
ale Domnului, caei El creeaza numai perfeetiunea, ~i totu~i au
comis primul pacat, pentm ca au facut ceea ce Dumnezeu n·a
vrut. Cum de a fast posibil ? Ei n-ar fi putut sa faca a~a ceva, daca
Dumnezeu n-ar fi pus in ei aceasta posibilltate. Asta reiese $i din
prezen\a sarpelui, pe care Dumnezeu 11crease inca inainte de a-I
crea pe ei, evident cu scopnl ca el sa-i duca in ispita pe Adam ~i
Eva. Dumnezeu in oITh'1i:;;tiintaSa a orinduit totul astfe1, ca primii
parinti sa trebuiasdl sii comita pi:lcatul. A fost deci intenfia [ui
Dumnezeu ca ei sa pacatuiasca.
Gindul acesta m-a eliberat pe loe de chlnul meu eel mai cum-
plit, caci acum ~tiam ea Dumnezeu Insu~i ma adusese in aceasta
stare. N-am stiut la inceput daca. astfel El dorea ea eu sa comit
pikatul sau, dimpotriva, sa nu-l eomit. Nu ma mai gindeam sa ma
rag pentm iluminatie, a data ee Dumnezeu ma pusese in aceasta
situatie fara vola mea si ma Hisase acolo, lipsit de orice ajutor.
Eram sigur ea dupa. opinia Lui eu insumi si eu singur eram eel
care trebuia sa caute calea de ie~ire - ceea ce a suscitat un alt
argument:
51
"ee vrea Dumnezeu? sa actionez sau sa nu actionez? Trebuie
sa descopar ce vrea Dumnezeu de la mine - ~i trebuie s-o aflu
chiar acum. " Este adevarat ~i ~tiam ca dupa morala convemionala
era de la sine inteles ca pacatul trebuie evitat. Tocmai asta ~i fa-
cusem pina acum, dar ~tiam ca nu puteam continua sa procedez
a~a. Somnul meu tulburat ~i chinul meu sufletesc ma abatusera
intr-atit, inert acel nu-vreau-sa-gindesc al meu se transformase
intr-o incordare insuportabila. A~a nu mai putea continua. Mi-era
insa imposibil sa cedez inainte de a fi inteles care era vointa lui
Dumnezeu Si ce intentiona EI, caci eram sigur ca El era initia-
torul acestei probleme de 0 dificultate disperata. In mod ciudat,
nu m-am gindit nici 0 clipa ca diavolul mi-ar putea juca 0 festa.
El detinea in starea mea spiritual a de atunci un rol neinsemnat ~i,
oricum, era lips it de puteri in fata lui Dumnezeu. Unitatea, maretia
~i supraomenescullui Dumnezeuincepusera sa-mi preocupe fan-
tezia cam din momentul ie~irii mele din ceata, clnd devenisem eu
fnsumi. Era deci in afara oricarei indoieli pentru mine ca Dum-
nezeu ma punea la 0 incercare hotaritoare ~i ca esentialul era sa-L
inteleg corect. ~tiam di voi fi silit sa cedez in final; numai di
acest lucru nu trebuia sa aiba loc rara intelegerea mea, caCl era
yorba de mintuirea etema a sufletului meu: "Dumnezeu ~tie di
nu mai pot rezista mult Si nu ma ajuta, deSi sint pe cale de a fi
fortat sa comit pacatul care nu se iarta. Gratie atotputemiciei Sale
mi-ar putea inlatura uSor aceasta constringere. Dar n-o face. Gare
vrea sa-mi puna la incercare supunerea, impunindu-mi sarcina
neobi~nuita de a face un lucru caruia incerc sa-i rezist eu toate for-
tele, intrucit mi-e teama de osinda ve~nicii? Pentru di ar insemna
sa pacatuiesc impotriva propriei mele judecati morale Si a invata-
turilor religiei mele, ba chiar impotriva propriilor Sale porunci.
Este oare posibil ca Dumnezeu sa doreasdi sa vada dad. slnt
capabil sa ma supun vointei Lui, desi credinta ~i ratiunea mea ma
sperie cu spectrul infemului Si al damnarii? S-ar putea sa fie a~a!
Insa acestea sint doar gindurile mele. Eu ma pot In~ela. Nu pot
indrazni sa ma incred intr-atlt in propriile mele cugetari. Trebuie
sa ma gindesc inca a data bine la tot!"
Am ajuns insa din nou la aceea~i conc1uzie. "E clar ca Dum-
nezeu vrea Si curajul meu, am reflectat. Dad asa stau lucrurile
Si eu reu~esc, atunci El imi va da indurarea Si iluminarea Sa."
Mi-am adunat tot curajul, de parca ar fi trebuit sa sar in focuI
iadului, Si am lasat gindul sa-mi vina: In fata ochilor mele se
inalta catedrala cea frumoasa, deasupra ei este cerul albastru,
52
Dumnezeu ~ade pe tronul de aur, sus, peste lume, iar de sub tron
cade un excrement uria~ pe acoperi~ul nou, colorat ~i stralucitor
al bisericii, 11strive~te, apoi rupe In bucati peretii bisericii.
Deci asta era. M-au cuprins 0 u~urare imensa Si un sentiment
de eliberare ce nu poate fi descris. In locul oSlndei a~teptate po-
gOrlse asupra mea lndurarea si, 0 data cu aceasta, 0 beatitudine
inexprimabila, a~a cum nu cunoscusem Inca niciodata. Am pIlns
de fericire si recunostinta ca mi se dezv[Huisera lntelepciunea si
bunatatea Domnului, dupa ce fusesem coplesit de asprimea Sa
nelnduplecata. Asta mi-a dat senzatia de a fi trait 0 iluminare.
Multe din lucrurile pe care nu Ie putusem lntelege lnainte mi s-au
c1arificat atunci. Facusem experienta a ceea ce tatal meu nu price-
puse - vointa Domnului, careia el i se opunea din motivele cele
mai bune ~i cu credinta cea mai profunda. De aceea nu traise
niciodata miracolullndurarii, al harului, care vindeca tot ~i face
totul comprehensibil. I~iluase drept regula de conduita comanda-
mentele Bibliei; credea 1n Dumnezeu, a~a cum prescrie Biblia si
cum llinvatasera stramo~ii sai. Dar el nu-L cunostea pe Dumne-
zeul cel viu si imediat, care sta, atotputemic Si liber, pe deasupra
Bibliei si a Bisericii, llindeamna pe om spre propria-i libertate
si 11poate sili sa renunte la opiniile Si convingerile sale, pentru a
lndeplini lara rezerve cerintele Lui. In testarea curajului omenesc,
Dumnezeu nu se lasa influentat de traditii, oridt de sacre ar fi ele.
Va avea El grija, In omnipotenta Lui, ca din aceste probe de curaj
sa nu iasa nimic cu adevarat rau. Cine lmplineste voia Domnului
poate fi sigur ca merge pe drumul cel bun.
Dumnezeu Ii crease si pe Adam ~i Eva In asa fel, lndt sa fie
nevoiti a glndi ceea ce nu voiau sa glndeasca. A facut asta pentru
a sti daca slnt ascultatori. Ellmi poate cere astfel Si mie ceva ce,
pomind de la traditia religioasa, as dori sa resping. Or, supunerea
a fost cea care mi-a adus lndurarea, si de la acea experienta
lncoace am stiut ce este harul divinoAflasem ca slnt la dispozitia
lui Dumnezeu si ca nu conteaza nimic altceva decIt a-I lndep1ini
vointa. Altfel slnt W.satprada nonsensului. Atunci a lnceput ade-
varata mea responsabiiitate. Glndul pe care trebuia sa-l glndesc
era pentru mine ceva cumplit si, 0 data cu el, mi s-a trezit presim-
tirea eli si Dumnezeu ar putea fi ceva cumplit. Hicusem experienta
unui secret cumplit, care a lnsemnat pentru mine 0 chestiune cum-
plita ~i sumbra. Ea a aruncat 0 umbra asupra vietii mele ~i m-a
lacut sa devin foarte meditativ.
53
Aceasta experienta am resim(it-o ~i ca pe 0 dovada a propriei
mele inferiorita(i. Sint un demon sau un porc, m-am gindit, ceva
de repudiat, in arice caz. Dar apoi am inceput sa cercetez in ascuns
Biblia tatalui meu. Am citit in Evanghelie, ell 0 anumita satis-
faqie, despre povestea fariseului .;;ia vamesului si am descoperit
ca tocmai cei repudia(i sint cei alqi. M-a impresionat indelung
ca intendentul necredincios este Eiudat si ca Petru, ~ovaielnicul,
este numit piatra 1.
Cu cit crestea sentimentul meu de inferioritate, cu atit mai de
necuprins cu mintea mi se parea harul divino La urma urmei, eu
nu eram niciodata sigur de mine insumi. Cind mama mi-a spus
odata: "Ai fost intotdeauna un baiat bun", pur si simplu n-am
putut concepe acest lucm. Eu - un baiat bun? Era 0 noutate pentru
mine. Crezusem intotdeauna d sint un om corupt si inferior.
Prin acel eveniment al catedralei exista in sfirsit ceva real,
tangibil care facea parte din marele secret - ca si cum as fi vorbit
mereu despre pietre care cad din cer, iar acum as fi tinut una in
mina. Dar era 0 traire umilitoare. Diidusem de ceva rau, sinistru
sau sumbru, si totusi era in acelasi timp ca 0 distinctie. Uneori
simteam un imbold straniu de a vorbi, fara a sti de fapt despre
ceo V oiam sa incerc sa pun intrebari pentru a afla dad si alti
oameni au traversat experiente asemanatoare sau voiam sa dau a
intelege ca ar exista lucruri ciudate, des pre care nu se stie nimic.
N-am reusit niciodata sa gasesc la altii nici macar urma de asa
ceva. $i astfel a Iuat nastere in mine simtamintul de a fi repudiat
sau ales, blestemat sau binecuvintat.
Nu mi-ar fi trecut 1nsa vreodata prin minte sa vorbesc direct
despre aventura mea, nid des pre visul eu falusul din templul
subteran sau des pre omuietul cioplit, pc vremea dnd aeesta za-
bovea inca in memoria mea. $tiam ca n-as fi in stare. Despre visul
eu falusul am vorbit abia la saized si cinci de ani. Celelalte eve-
nimente i Ie-am comunicat poate sotiei mele, dar tot abia multi
ani mai tirziu. Decenii intregi a planat peste ele un tabu riguros,
provenind din copilarie.

] Piatra pe care avea sa fie ridicata biserica ]ui Isus: Fericit qti tu, Simone,
fiullui lona. cii nu trup 9i singe fi-au dezviiluit tie aceasta [si anume ca E] este
"Christosu], Fiu! ]ui Dumnezeu ce]ui viu"], ci Tatal meu cel din cemri. f $i
eu ifi zic tie ca tu e9ti Petru 9i pe aceastii piatrii voi zidi biserica mea 9i portile
iadului nu vor bind-a. f $i iti voi da tie cheile impari'itiei cerurilor 9i orice vei
lega pe pamim va Ii legat 9i in ceruri, 9i orice vei deslega pe piimint va Ii
deslegat 9i in ceruri (Matei 16, ]7-19) - (n. t.).

54
Aceasta experienta am resimtit-o ~i ca pe 0 dovada a propriei
mele inferioritati. Sint un demon sau un porc, m-am gindit, ceva
de repudiat, in orice caz. Dar apoi am inceput sa cercetez in ascuns
Biblia tatalui meu. Am citit in Evanghelie, Cll 0 anumita satis-
faqie, despre povestea fariseului :?ia vame~ului ~i am descoperit
ea tocmai cei repudiati sint cei alqi. Y','l-aimpresionat indelung
ca intendentul necredincios este laudat ~i ca Petru, ~ovaielnicul,
este numit piatral.
Cu cit cre~tea sentimentul meu de inferioritate, cu atit mai de
necuprins cu mintea mi se parea haml divino La urma urmei, eu
nu eram niciodata sigur de mine insumi. Cind mama mi-a spus
odata: "Ai fost intotdeauna un baiat bun", pur ~i simplu n-am
putut concepe acest lucru. Eu - un Miat bun? Era 0 noutate pentru
mine. Crezusem intotdeauna di si11tun om compt ~i inferior.
Prin acel eveniment al catedralei exista in sfir~it ceva real,
tangibil care facea parte din marele secret - ca ~i cum as fi vorbit
mereu despre pietre care cad din cer, iar acum a~ fi tinut una in
mma. Dar era 0 traire umilitoare. Dadusem de ceva diu, sinistru
sau sumbru, ~i totu~i era in acela~i timp ca 0 distinctie. Uneori
simteam un imbold straniu de a vorbi, filra a ~ti de fapt despre
ee. Voiam sa incerc sa pun intrebari pentru a afla dad ~i alti
oameni au travers at experiente asemanatoare sau voiam sa dau a
intelege ca ar exista lucruri ciudate, despre care nu se ~tie nimic.
N-am reu~it niciodata sa gasese la altii niei macar urma de a~a
eeva. Si astfel a Iuat na~tere in mine simtamintul de a fi repudiat
sau ales, blestemat sau bineeuvrntat.
Nu mi-ar fi trecut insa vreodatii prin minte sa vorbese direct
despre aventura mea, nici despre visul ell falusul din templul
subteran sau despre omuletul eioplit, pe vremea cind aeesta za-
bovea inca in memoria mea. Stiam di n-a~ fi m stare. Despre visul
eu falusul am vorbit abia la ~aizeci ~i cinei de ani. Celelalte eve-
i
nimente Ie-am comunicat poate sotiei mele, dar tot abia multi
ani mai tirziu. Deeenii intregi a planat peste ele un tabu riguros,
provenind din copili'lrie.

1 Piatra pe care avea sa fie ridicata biserica lui Isus: Fericit qti tu, Simone,

fiullui lana, ca nu tmp 'Ii singe li·au dezvaluit lie aceasta [~i anume ca El este
"ChristosuI, FiuI Iui Dumnezeu celui viu"], ci Tata! meu eel din cerw·i. I Si
eu i,i zic lie ca tu e'lti Petru 'Iipe aceasta piatra voi zidi biserica mea !iiporlile
iadului nu vor bind-a. I Si iti voi da tie cheile imparariei cerurilor 'Ii orice vei
lega pe pamint va jl legat 'Ii in cemri, 'Ii orice vei deslega pe pamint va fi
deslegat 'Ii in ceruri (Matei 16, 17-19) - (n. t.).

54
Intreaga mea tinerete paate fi inteleasa sub semnul secretului.
Din aeeasta eauza m-am eufundat intr-o singuratate aproape in-
supartabiIa, ~i azi eonsider a mare realizare faptul ca am reu~it
sa rezist tentatiei de a vorbi cu eineva despre seeretul meu. Astfel,
rela~ia mea eu lumea era inca de atunci prefigurata, a~a cum este
astazi: ~i astazi sint singuratic, pentru ca ~tiu ~i trebuie sa indic
lucruri pe care altii nu Ie ~tiu ~i, in cele mai multe cazuri, nici nu
var sa Ie stie.

In familia mamei erau ~ase preati; ~i nu doar ei, ei ~i tata ~i


dai dintre fratii sai erau tot preoti. De aceea am auzit numeroase
eonversatii pe teme religioase, discutii teologice ~i predici. De
fiecare data aveam sentimentul: "Da, da, toate astea sint cit se
poate de frumoase. Dar cum e cu secretul? Doar este si secretul
indurarii, al harului. Nu ~titi nimic despre el. Nu ~titi ca Dum-
nezeu vrea ca eu sa eomit chiar ~i cev2.nedrept, sa gindesc chiar
~i ceva blestemat, pentru ca eu sa aflu harul Sau." Tot ceea ce
spuneau ceilaJti nimerea pe de laturi. Cugetam: "Pentru numele
Iui Dumnezeu, cineva trebuie sa ~tie eeva despre asta. Undeva
trebuie sa se afle adevarul." Cotrobaiam prin biblioteca tatalui
meu ~i citeam orice puteam gasi despre Dumnezeu, Sfinta Tre-
ime, spirit, con~tiintii Am devorat cartile, fara a deveni mai lu-
minat ~i fntelept. Tot mereu trebuia sa gindesc: "Nici aia n-au
habar!" Am citit ~i Biblia tatei, cea tradusa de Luther. Din ne-
fericire, interpretarea obi~nuita, "inaltatoare", "reconfortandi" a
Cartii lui Iov imi anihilase orice interes mai profund. Altfel a~
fi gasit 0 mingiiere in ea, ~i anume in capitolul 9, versetele
30-31: Dad! m' a~ sputa eu zapada ... Atunei tu m' ai baga In groa-
pa cu liituri.
Mama mi-a povestit mai tirziuca. in acea vreme eram adesea
deprimat. De fapt, nu eram abatut, ci preocupat de secretul meu.
Simteam 0 lini~te ciudata, 0 adevarata beatitudine, dnd Sedeam
pe piatra aceea. Ea m-a eliberat de toate indoielile. Clnd ma gin-
deam ca a~ fi piatra, toate conflictele incetau. Atunci, reflectam:
"Piatra n-are nici 0 incertitudine, nid 0 nevoie de a se exprima
~i este ve~nica, traieste intru milenii. Eu, in schimb, nu sint decit
un fenomen trecator, care se mistuie in toate emotiile posibile,
ca a t1acara, ce izbucne~te rapid, ca apoi sa se stinga." Eu eram
suma emotiilor mele ~i un Altul in mine era piatra atemporala,
nepieritoare.
55
II
Atunci au aparut ~i indoielile profunde legate de tot ce zicea
tata. Cind II auzeam predidnd despre harul divin, ma gindeam
mereu la experienta mea proprie. Ceea ce istorisea el suna searbad
~i sec, a~a ca atunci dnd cineva spune 0 poveste pe care nici
mikar elinsu~i n-o prea poate crede sau pe care 0 ~tie doar din
auzite. Voiam sa-l ajut, dar nu ~tiam cum. De altfel, un soi de
timiditate ma retinea sa-i comunic ceea ce traisem sau sa ma
amestec in mdeletnicirile lui personale. Pentm asta ma simteam
pe de 0 parte prea mic, pe de alta ma temeam sa scot la suprafata
acel sentiment de autoritate, pe care mi-l insufla "cea de-a doua
personalitate" a mea.
Mai tirziu, la optsprezece ani, am purtat multe discutii cu taHll
meu, nutrind de fiecare data speranta tainica de a-I face sa simta
ceva din harul IaCatorde minuni ~ide a-I ajuta astfelin eonflictele
sale de eon~tiintiLEram convins ca totul s-ar rezolva cu bine dad
ar implini vointa divina. Insa diseutiile noastre aveau intotdeauna
un sfir~it nesatisrncator. II iritau ~i intristau.
"Ah, prostii, obi~nuia sa spuna, tu vrei mereu sa glnde~ti. Nu
trebuie sa ginde~ti, ei sa crezi. "
Eu ma gindeam: "Nu, trebuie sa afli prin experienta directa
~i sa ~tii"; dar cu voce tare ziceam: "Da-mi acea credinta", la care
el pleca totdeauna resemnat, ridicind din umen.
Am inceput sa leg prietenii, de cele mai multe ori eu baieti
timizi, de origine modesta. Rezultatele mele ~colare s-au imbuna-
tatit. In anii urmatori am reu~it ehiar sa fiu in fruntea clasei. Am
remarcat Insa ell.in urma mea erau c1tiva colegi care ma invidiau
~i voiau cu orice prilej sa ma Intreaca. Asta-mi striea pli1cerea.
Eu nu puteam sa sufar competitiile ~i atunci dnd cineva fiicea din
joc 0 coneurenta, intorceam spatele jocului. De-atunci incolo am
ramas pe loeul al doilea, ceea ee imi era eu mult mai agreabil.
Munca pentru ~eoaUiera ~i ~a destul de deranjanta, de anosta,
indt nu voiam sa mi-o mai impovarez ~i prin ambitii ~iintreceri.
Au fost dtiva profesori, putini la numar, care mi-au acordat 0
deosebita incredere ~i la care ma glndesc cu recuno~tinta. Mai cu
seama profesorului de latina ii pastrez 0 amintire pHicuta. Era
profesor universitar ~iun om foarte inteligent. Eu ~tiam latina inca
de la ~ase ani, fiindca ma invatase tata. A~a ca acest profesor ma
trimitea adesea in timpul exercitiilor la biblioteca universitatii,
56
pentru a-i aduee dirti; pe drumul de Intoareere pe care 11pre-
lungeam la maximum, Ie rasfoiam cu Indntare.
Cei mai multi profesod ma considerau un prost ~i un ~mecher.
Daea la ~coala ceva era In neregula, pe mine ma suspectau primul.
Oriunde se isea 0 Indiierare,.se presupunea ca eu fusesem insti-
gatorul. in realitate, am fast implicat doar 0 data Intr-o bataie, iar
eu aeea ocazie am descoperit ca aveam 0 multime de eolegi care
Imi erau ostilL Mi-au Intins 0 eursa - erau ~apte- ~im-au atacat
pe nea~teptate. Atunei, la cincisprezece ani, eram deja putemic
~i mare ~i Inclinat spre accese de furie. Am vilzut deodata ro~u
In fata oehilor, I-am apucat pe unul din ei de ambele brate, I-am
rotit In jurul meu ~i i-am izbit cu picioarele lui pe airi dtiva, tnn-
tindu-i pe jos. Povestea a ajuns la urechile profesorilor, dar lmi
amintesc doar vag de 0 pedeapsa care mi s-a parut nedreapta. De
atunci am avut Insi1lini~te. Nimeni nu s-a mai Incumetat sa ma
atace.
Faptul ca aveam du~mani ~i ca eram adesea bilnuit In mod
nedrept ma surprindea, dar nu mi se parea cu totul de nelnteles.
Tot ce mi se repro~a ma supara, Insa In sinea mea nu puteam
contesta Invinuirile care mi se aduceau. $tiam atlt de putin despre
mine, iar putinul acela era a~a de contradictoriu, Indt nu puteam
respinge, eu mlna pe con~tiinta, nici 0 acuzatie. Aveam de fapt
Intotdeauna con~tiinta lncarcatil, fiind con~tient ant de vina mea
reala dt ~i de cea potentiaHi. Motiv pentru care eram deosebit de
sensibil la repro~uri: ele nimereau toate drept la tinta, atinglnd,
mai mult sau mai putin, un punct vulnerabil. Chiar dad In reali-
tate nu facusem un lucru, s-ar fi putut foarte bine sa-l fi facut.
Uncori Imi ticluiam notite cu alibiuri pentru cazul ca ~ fi fost
acuzat. M1:isimteam de-a dreptul u~urat, atunci dnd mceam Intr-a-
devar eeva rau; macar ~tiam de ce sa am mustrari de con~tiinta.
Fire~te, Imi compensam nesiguranta Iauntrica afi~ind 0 sigu-
ranta exterioara, sau - mai bine zis - defectul se compensa
singur, rara aportul voiutei mele. Mil consideram eu Insumi drept
cineva care este vinovat, dar ar dori, in acel~i timp, sa fie nevino-
vat. Undeva, In adlncul fiintei mele, ~tiam dintotdeauna ca eu
cram "doi". Unul era fiul parintilor Iui; acela mergea la ~coaIa
~i era mai putin inteligent, atent, silitor, cumsecade ~i curat dedt
multi altii; celalalt, In schimb, era adult, chiar biitrin, sceptic, ne-
increzator, departe de lumea omeneasca. Era Insa apropiat de
natura, de pamlnt, de soare, de luna, de vreme, de creaturile pline
de viatil ~imai ales de noapte, de vise ~ide tot ceea ce "Dumnezeu"
57
i-ar fi evoeat in mod nemijiocit. Pun aiei "Dumnezeu" intre
ghiiimele, deoareee natura imi aparea - co. ~i eu tnslIfni - co.
despanita, detronata de Dumnezeu, co. Non-Dumnezeu, de~i fusese
creata de E1 co. expresie a So. Insu~L Nu voia sa-mi intre in cap
ca asemanarea ell Dumnezeu trebuia sa se raporteze doar 10.om.
Ba chiar mi se parea ca muntii ina1ti, rimile, lacurile, pomii
frumo~i, florile ~i anima1ele intruchipau mult mai bine esenta
divina decit oamenii in hainele lor ridieole, in josnicia, prostia,
vanitatea, falsitatea ~i egocentrismul lor respingator. Cuno~team
to ate aceste insu~iri doar prea bine de 10.mine insumi, adica de
10.acea personalitate nr. 1, elevul anului 1890. Alaturi de aceasta
lume exista insa un domeniu - co.un templu - unde cel care intra
era metamorfozat. Coplqit de viziunea universului ~i uitind de
sine, nu mai putea decit sa mire ~i sa admire. Aici trilia "Celalalt",
care-L cunostea pe Dumnezeu co. pe un secret tainic, personal ~i
supro.persona1 deopotriva. Aici, nimic nu-l despartea pe om de
Dumnezeu. Era co. ~i cum spiritul omenesc ar fi privit. simultan
cu Dumnezeu, asupra creatiei.
Ceea ce exprim astazi in fraze care decurg una din alto. este
ceva ce nu-mi era con~tient pe-atunci intr-o forma articulata, ci
doar intr-o presimtire tulburatoare ~i in sentimentul cel mai intens.
De indata ce eram singur, puteam trece in cealalta stare. Aici
~tiam ca sint demn, ca sint am in adevaratul sens al cuvintului.
Cautam de aceea lini~tea ~i solitudinea Celuilalt, a personalitatii
nr.2.
Jocul altemant al personalitatilor nr. 1 ~i nr. 2, care s-a intins
pe parcursul intregii mele vieti, n-are nimie in comun cu 0 "scin-
dare" in sensul medical obi~nuit. Din contra, ei se desfasoara in
fiecare individ. Mai ales religiile sint cele care s-au adresat din-
totdeauna personalitatii nr. 2 a omului, "omului interior". In viata
mea, nr. 2 a jucat rolul principal ~i am incercat mereu sa dau friu
liber 10.ceea ce voia sa vina spre mine din in,terior. Nr. 2 este 0
figura tipica; de cele mai multe ori insa, intelegerea noastra
con~tienta nu este suficienta pentru a vedea ca sintem ~i asta.

Biserica a devenit pentru mine treptat un chin, caci acolo se


predica tare - aproape ca a~ zice: intr-un mod lipsit de pudoare
- despre Dumnezeu, des pre ce intentioneaza E1, despre ce face
El. Oamenii erau exortati sa aiba acele sentimente, sa creada in
aGel mister, despre care eu ~tiam ca era certitudinea ceo. mai inti-
ma, ceo. mai arzatoare, ce nu putea fi tradata prin nici un cuvint.
58
N-am putut conchide de aici decit ca, dupa cit se parea, nimeni
nu ~tia despre acest secret, nici macar preotul; caci altfel n-ar fi
i'ndraznit niciodata sa divulge secretul Domnului In public ~i sa
profaneze sentimentele inefabile printr-o sentimentalitate insipida.
In plus, eram sigur ca era 0 cale gre~ita spre a ajunge la Dum-
nezeu, de Vfeme ce eu ~tiam din experienta ca de acest har
dumnezeiesc are parte doar eel care impline~te rara rezerve voia
Domnului. Este adevarat ca asta se ~i predica, dar, intotdeauna,
presupunindu-se ca vointa divina este cunoscuta prin revelatie. In
schimb, mie imi aparea ca lucml eel mai necunoscut cu putinta.
A veam impresia d. vointa lui Dumnezeu ar fi trebuit de fapt
cercetata zilnic. Dqi n-o faceam, eram sigur ca a~ face-o imediat
cum s-ar ivi un motiv presant in acest sens. Nr. 1 ma monopoliza
prea des ~i prea mull. A veam deseori senzatia ca prescriptiile re-
ligiaase existau pentm a fi puse chiar in Ioeul vointei lui Dum-
nezeu - care putea fi atlt de nea~teptata ~i de Inspaimintatoare -,
~i anume, pentm ea ernul sa nu fie constrins sa inteleaga aeeasta
vaima divina. Sceptieismul meu a luat amploare, iar predieile tatei
~i ale altor preoti mi-au devenit tot mai penibile. Toti oamenii din
anturajul meu pareau sa eonsidere jargonul ~i obscuritatea densa
pe care 0 raspindea ca fiind de la sine Intelese ~i sa Inghita, fara
a-~i pune mintea la contributie, toate eontradietiile, ea de exem-
plu ea Dumnezeu e atot~tiutor ~i ca binelnteles a prevazut istoria
omenirii. EI a creat oamenii in a~a fel, incit ei au fost nevoiti sa
padituiasea ~i, eu tORte aeestea, interziee paeatul ~i ehiar 11 pe-
depse:?te eu osinda ve~nica in focul iadului.
Mult timp, diavolul n-a jucat niei un rol in glndurile mele. Era
pentm mine asemenea ciinelui de curte rau al unui om puternic.
Nimeni altul nu purta raspunderea universului decit Dumnezeu,
~i El putea fi ~i cumplit, dupa cum 0 ~tiam prea bine. Mi se parea
tot mai indoielnic ~i stingheritor atunci dnd "bunul Dumnezeu",
dragostea Domnului pentm oameni ~i cea a oamenilor pentru
Dumnezeu erau preamarite ~i recomandate in predicile Incarcate
de sentiment ale tatei. Mi se trezea dubiul: "Gare ~tie ce vor-
be~te? Ar putea Eisa el ca eu, fiul lui, sa fiu injunghiat ca jertfa
umana, a~a ca Isaac, sau il1-ar putea preda unui tribunal nedrept,
care ffi-ar rastigni, a~a ca pe Isus? Nu, n-ar fi capabil. Deci, in
cazul de rata, n-ar putea implini vointa Domnului care, dupa cum
o arata insa~i Biblia, poate fi pur ~i simplu teribili:i." M-am li:imurit
ca atunci dnd eram indemnati, printre altele, sa-L ascultam mai
mult pe Dumnezeu dedt pe om, aceste exortatii erau doar super-
59
ficiale ~i negindite. Era evident ca nu se cuno~tea absolut delac
vointa lui Dumnezeu, caci altfel aceasta problema eentrala ar fi
fost tratata eu 0 pudoare sfinta, macar din pura frica de Dumne-
zeu, care, in omnipotenta Sa, I~i poate impune vointa inspaimin-
tatoare asupra omului neajutorat, a~a cum mi se intimplase mie.
Ar fi putut prevedea cineva, care pretinde sa cunoasca vointa
divina, la ce ma determinase pe mine? Oricum, in Noul Tes-
tament nu scria nimic asemanator. Vechiul Testament, mai ales
Cartea lui Iov, care m-ar fi putut lumina in acest sens, imi era
pe-atunci inca prea putin familiar ~i nici la orele de instruire pe
care Ie urmam in vremea aceea in vederea confirmarii nu auzeam
nimic similar. Frica de Dumnezeu, care se mentiona, bineinteles,
era considerata drept invechita, "iudaica" ~i depa~ita de mult de
catre mesajul cre~tin al dragostei ~i buniltatii Domnului.

Simbolistica evenimentelor triiite in copilarie ~i violenta


imaginilor m-au tulburat in eel mai inalt grad. Mil intrebam:
"Cine vorbe~te de fapt a~a? Cine are neru~inarea sa reprezinte un
falus in toata goliciunea lui ~i, pe deasupra, intr-un templu ? Cine
ma face sa gindesc eli Dumnezeu j~i distruge Biserica in acest
mod atit de abominabil? Diavolul a fost eel eare a aranjat aeeste
lucruri?" Nu m-am indoit niciodata ca acela care vorbise ~i
actionase astfel fusese Dumnezeu sau diavolul, caci simteam cu
certitudine ca nu eu inventasem acele ginduri ~i imagini.
Acestea au fost evenimentele hotantoare ale vietii mele. Atunci
mi-a incoltit ideea: eu sint eel raspunzator ~ide mine depinde cum
mi se modeleaza destinul. Mi s-a pus 0 problema la care trebuie
sa raspund. Dar cine pune problema? Nimeni nu mi-a raspuns la
aceasta intrebare. Stiam ca trebuia sa dau raspunsul eu insumi,
din adincurile forului meu interior: eram singur In fata lui Dum-
nezeu ~inumai Dumnezeu ma intreba In legatura cu aceste lucruri
cumplite. De la bun Inceput am avut in mine sentimentul fiira
seaman al unui destin implacabil, de parca a~ fi fost plasat intr-o
viata care trebuia sa fie implinita. Exista 0 siguranta interioara pe
care eu nu mi-am putut-o dovedi niciodata, dar care mi-era
dovedita. Nu eu aveam siguranta, ci ea ma avea pe mine, adesea
in pofida oricarei convingeri contrarii. Nimeni nu mi-a putut lua
certitudinea eli eram pus aici ca sa fac ce vrea Dumnezeu ~i nu
ce vreau eu. Asta imi dadea deseori impresia de a fi, in teate
situatiile cruciale, nu cu oamenii, ci singur eu Dumnezeu. Intot-
deauna cind eram "acole" uncle nu mai eram singur, ma aflam in
60
afara timpului. Eram al veacurilor ~i Acela care dadea atunci
raspuns era eel care fusese deja dintotdeauna aeolo ~i care va fi
mereu acolo. Discutiik cu acel "Altul" erau trairile me Ie cele mai
profunde: pe de 0 parte, lupta singeroasa, pe de alta, indntare
suprema.
Despre toate aeestea nu puteam vorbi, bineinteles, eu nimeni.
Nu euno~team pe nimeni in jurul meu caruia i le-a~ fi putut eo-
munica, in afara mamei, eventual. Ea parea sa gindeasca asema-
nator eu mine. rnsa cUrlnd am remareat ca diseutiile eu ea nu-mi
ajungeau. Mama ma admira mai ales, ceea ee nu era bine pentru
mine. Si astfel am ramas singur eu gindurile mele. A~a ma ~i
simteam eel mai bine. de fapt. M-am jucat singur, doar pentru
mine, m-am plimbat singur, am visat ell oehii desehi~i ~i mi-am
format 0 lume tainica, numai ~i numai pentru mine.
Mama mi-a fast 0 mama foarte buna. Raspindea 0 mare cal-
dura animal3., era 1ii foarte eorpolenta, iar prezenta ei era extra-
ordinar de confortabili1. $tia sa-~i piece urechea la fieeare; ii
pl3.cea sa stca la 0 ~ueta, iar vorba ei se auzea ca un murmur vesel.
A yea evidente inelinatii literare, gust ~i profunzime. Dar aceste
ealiti1ti nu-~i gilseau nidiieri 0 exprimare propriu-zisa, ele rami-
neau ascunse indaratul unci femei grase ~i batrlne, dragi ~i cum-
secade, foarte ospitaliere, care gatea minunat ~i era inzestrata eu
simtul umorului. A yea toate opiniile traditionale eonventionale
care se pot avea, dar deodata se intimpla sa iasil la iveaHi 0 per-
sonalitate incon~tienta, de 0 f011a nebanuita - 0 figura sumbra,
impunihoare, dotara cu 0 autoritate intangibila -, nu exista nici
un dubiu In acest sens. Eram sigur ca ~i ea era alcatuita diq doua
persoane: una era inofensiva ~i umana, cealalta, din contra, mi se
parea redutabiHL Aceasta se manifesta numai din cind In dnd, dar
de fiecare data in mod nea~teptat ~i Inspaimintator. Atunei parca
vorbea cu sine ins~i, dar cele spuse mi se adresau de fapt mie ~i
ma atingeau de obicei in profunzimea fiintei mele, a..~aca de
regula dimineam Tara grai.
Primul caz de care-mi pot aminti in acest sens s-a petrecut
cind aveam vreo ~ase ani; nu mergeam inca la ~coala. Veeinii
no~tri de pe atunci erau persoane eu 0 situatie materiaIa buna.
A veau trei copii. eel mai mare era un biliat cam de virsta mea ~i
avea doua surori. Erau de fapt ora~eni care-~i gateau ~i impo-
potonau copiii, indeosebi duminica, intr-un mod ridicol- pantofiori
de lac, pantalon~i ell danteHi, manu~ele albe; dadi purtau spalati
~i pieptanati eu grija ~i in zilele de lucru. Plini de teama, copila~ii
61
se tineau la distanta de ~trengarui eel mare eu pantaIoni rupti,
pantofi gaurid ~i miini murdare care eram eu ~i aveau maniere
frumoase. Mama ma tot necajea cu comparatii, indemnuri Si mus-
trari: "Uita-te la acesti copii draguti, sint atit de bine crescuti si
de politico~i, iar tu esti un biidaran, cu care nu ~tiu ce sa ma fac."
Nu ramineam nepasator la aceste admonestari, dupa cum e ~i
firesc, a~a ca am decis sa-i trag baiatului 0 mama de bataie. Ceea
ce am ~i pus apoi in aplieare. Furioasa la culme din cauza inci-
dentului nefericit, maica-sa a alergat la a mea ~i a protestat cu
mare tam-tam impotriva faptei mele brutale. Mama a fast ingro-
zita, a~a cum se cuvenea, ~i mi-a tinut 0 predidi lungS., plina de
precepte morale si condimentata cu lacrimi, cum nu mai patisem
nicicind din partea ea. Eu insa nu ma simteam vinovat cu nimic,
ci, dimpotriva, eram deosebit de indntat de fapta mea, caci mi se
parea ca astfel a9 fi eompensat intrudtva inconvenientul prezentei
acestui strain in satui nostru. Am fost adinc impresionat ::;imihnit
de agitatia mamei ~i m-am cuibarit in spatele vechii noastre spi-
nete, la masuta mea, unde am inceput sa construiesc eu jocul rneu
de cuburi. Un timp, in camera a domnit linistea. Mama se relrB.-
sese 9i ea la Iocui ei obi::;nuit de llnga fereastra si tlicota. Deodata
am auzit-o ~u~otind, ~i din ceIe dteva cuvinte pe care Ie-am putut
prinde am dedus ca 0 preocupa intimplarea, dar de data asta in
sens contrar. Suna de pardi mi-ar fi gas it justificare. Deodata, zise
cu glas tare: "Astfei de corcituri nici n-ar fi trebuit pastrate,
bineinteles !"'
Am ~tiut la fel de bmsc di vorbea despre "maimutelele" impo-
potonate. Fratele ei preferat em vinatoy; avea ciini ~i vorbea tot
mereu despre cre~terea dinilor, desprc rase si corcituri. Am
constatat, spre u~urarea mea, ca. iji ea ii privea pe ace~ti capii
nesuferiti ca pe ni::;te avortoni inferiori Si ca deci mu~truluiala ei
nu trebuia Iuata prea ill serios. Dar Ia epoca aceea ~tiam deja ca
era cazul sa stau tacut in banca mea f?isa flU cumva sa izbucnesc
triumfator: "V ezi, ~i tu e~ti de parerea mea." Cad a:?a ceva ar fi
fost respins de ea eu indignare: "Copilingrozitor ee qti, cum poti
sa scornesti astfel de barbarii despre mama ta!" Trag de aici
concluzia ca trebuia sa fi existat 0 serie de incidente anterioare
similare, pe care insa Ie-am uitat.
In~ir aceasta poveste deoarece in Vfemea in care scepticismul
meu incepea sa se manifeste a mai avut lac 0 intimplare care a
aruncat 0 lumina asupra dualitatii mamei mele. La masa a venit
odata vorba despre cit de plicticoase puteau fi melodiile anumitor
A2
corale. S-a discutat despre posibilitatea revizuirii dirtii de cihtece
biserice~ti. Mama murmura deodata: ,,0 du Liebe meiner Liebe,
du verwUnschte Seligkeit." 1 Ca ~i In cazul precedent. m-am facut
ca n-aud nimic ~i m-am ferit sa-mi exprim cu prea mult zgomot
bucuria, In ciuda sentimentului de triumf care m-a cuprins.
Exista 0 diferenta considerabila Intre cele doua personalitati
ale mamei mele. Mi se Intlmpla adesea, cind eram copil, sa am
co~maruri legate de ea. In timpul zilei era 0 mama iubitoare, dar
noaptea Imi parea Inspaimlntatoare. Era atunci ca 0 vizionara, care
e, deopotriva, un animal ciudat, ca 0 preoteasa Intr-un blrlog de
urs. Arhaica ~i mlrsava. Mlrsava ca adevarul si natura. Atunci era
Intruchiparea a ceea ce am desemnat eu drept natural mineP-o
Recunosc si in mine ceva din aceasta natura arhaica. Ea mi-a
conferit daml, nu Intotdeauna pJacut, de a vedea oamenii ~i
lucrurilc asa cum slnt. Ma pot Insela pe mine Insumi, ce-i drept,
pacalindu-ma singur, daca nu doresc sa sesizez un aspect. Dar in
fond stiu exact cum stau lucrurile. "Adevarata cunoastere" se
bazeaza pe un instinct sau pe 0 participation mystique3 cu a1tii.
S-ar putea spune ea sint "ochii din planul seeund", care vad
intr-un act impersonal de intuitie.
Am Inteles asta abia mai tirziu, cind mi s-au intimplat niste
lucruri stranii, de exemplu cind la un moment dat am povestit
istoria vietii unui om tara a-I cunaaste. Era la nunta unei prietene
a satiei mele. Mireasa si familia ei mi-erau total necunoseute. La
masa a stat vizavi de mine un damn intre doua virste, eu a barba
lunga si frumoasa, des pre care am aflat, cInd s-au facut pre-
zentarile, ca era avoeal. Am purtat a discutie animata des pre

1,,0. tu, iubire a iubirii mele, tu, fericire blestemata." .Toede cuvinte intre
enrltnscht (dorit) $i venriinscht (blestemat), rolosit de mama lui C. G . .Tung
(n. t,).
e "Natural mind este spirit, care izvora~le din natura ;;1n-are nimie de-a
race cu can;ile. El rasare din natura omului, cum ti~ne9te un izvor din pamint,
9i exprima in\elepciunea specifica a naturii. El spune lucrurile tara menaja-
mente ~i mlrsav." (Extras dintr-o prelegere de seminar nepublicata, 1940.)
Traducere din engleza de Aniela Jaffe (n. ed. germ.).
3 Tennen Impmmutat de Jung de la antropologul Levy-Bruhl ca sa
denumeasca 0 re!atie in care cei doi parteneri se identifica atlt de intens unul
cu ceHilalt, incH nu-;;i mai dau seama de existen\a lor separata; este un reI
de contopire apriorica intre obiect 9i subiect, subiectul nemaiputlndu-se dis-
tinge clar de obiect; de regula, ea se produce intre persoane, mai rar intre 0
persoana $i un lucru (n. t.).
63
psihologia criminaliL Pentru a-i raspunde la 0 anum ita Intrebare
mi-am imaginat povestea unui caz si am impodobit-o eu tot felul
de detalii. Inca in timp ce vorbeam,'am observat di interloeutorul
meu ~i-a schimbat expresia fetei ~i ca in jurul mesei s-a a~temut
o lini~te ciudata. M-am oprit, surprins. Slava DomnuJui ca ajun-
sesem deja la desert, a~a ca m-am ridicat curi'nd de pe scaun 1?i
m-am dus in holul hotelului. Acolo m-am retras intr-un colt,
mi-am aprins 0 tigara ~i am incercat sa reflectez asupra situatiei.
In acel moment s-a apropiat unul dintre domnii care ~ezuse la
masacu mine ~i mi-a repro~at:
- Cum de-ati putut comite 0 asemenea indiscretie '?
- Indiscretie '?
- Da, povestea aceea pe care ati spus-o!
- Pai... am inventat-o!
Spre groaza mea, s-a dovedit ca relatasem cu toate amanunte1e
povestea persoanei din fata mea. In plus, am descoperit in acea
clipa ca nu-mi mai aminteam absolut nimic din intreaga istorisire
- nici pina in ziua de azi n-a..'11fost in stare sa-mi mai aduc a..'11inte
de ea. In autobiografia saI, Heinrich Zschokke descrie 0 intim-
plare asemanatoare: cum 11 demasca intr-un restaurant pe un tinar
necunoscut ca fiind hot, intrudt a V8.zut in fata ochiului sau in-
terior furtul comis de el.
In decursul vietii mi s-a intimplat deseori sa ~tiu ceva ce de
fapt n-aveam cum sa ~tiu. Cuno~tintele respective mi-au venit a~a
ca ~i cum ar fi fost ideea mea proprie. Lucruri similare patea ~i
mama. In astfel de momente nu ~tia ce spune, ci era ca 0 voce de
o autoritate absoluta, care exprima exact ceca ce se potrivea Cll
situatia in cauz3..
Mama ma considera ~i trata de cele mai multe ori ca superior
vlrstei mele ~i discuta Cll mine cum ar fi fikut-o eu un adult. Era
evident ca-mi spunea tot ceea ce nu-i putea marturisi tatei, trans-
formindu-ma prea devreme in confidentul grijilor ei multiple.
Cind aveam vreo unsprezece ani mi-a comunicat 0 problema eare-l
privea pe tata ~i m-a alarmat. Mi-am biitut capul in cautarea unei
solutii ~i in cele din urma am ajuns la concluzia ca ar trebui sa-i
cer sfatul unui anumit prieten al tatalui meu, des pre care ~tiam
din auzite ca era 0 personalitate influenta. Fara a-i sufla mamei

I Selbstschau, de Johann Heinrich Daniel Zschokke (1771-1848), autor


elve\ian de remane istorice ~i studii ale istoriei Elve\iei si Bavariei. N-a fost
numai scriitor, ci ~i politician (n. t.).

64
o yorba In acest sens, m-am dus in ora~, Intr-o dupa-amiaza dnd
l1-aveam ~coala, ~i am sunat la u~a acestui domn. Mi-a deschis 0
slujnica ~i mi-a spus dl stapInul e plecat. Deceptionat ~i mIhnit,
m-am Intors acasa. Dar chiar ca a~ putea spune ca a fost 0 pro vi-
dentia specialis ca nu era acasa! Curind dupa aceea, mama a
revenit in cursul unei conversatii asupra chestiunii respective ~i,
de asta data, mi-a prezentat-o cu totul altfel, In arice caz, Intr-o
lumina mult mai inofensiva, a~a Indt intreaga poveste s-a risipit
In fum. Incidentul m-a afectat profund ~i m-am gindit: "lar tu ai
fost suficient de prost ca sa crezi ce-ai auzit ~i erai dt pe ce sa
produci un dezastru cu modulIn care ai luat totul prea In serios !"
Am decis ca din ziua aceea sa Impart la doi tot ce relata mama.
Increderea mea In ea era de-acum limitata, ceea ce m-a Impiedicat
sa-i Imparta~esc vreodata ceva ce ma preocupa realmente intens.
Dar existau ~i clipe dnd izbucnea cea de-a doua personalitate
a ei ~i ce spunea all!:lci era atlt de to the point - la obiect - ~i
atit de adevarat, Incit i':iceasa ma cutremur. Daca mama s-ar
11 ::,

fi Hisatsub influenta acestci fatctc a ci, atunci a~ fi avut In ea un


interlocutor veritabil.
In ceea ce-l prive~te pe tata, situatia era cu totul alta. Mi-ar fi
pHicut sa-i Infilti~ez dificu!tatile mele religioase ~i sa-i cer sfatul,
dar n-o filcearn, pentm ca mi se parea ca a~~ti dinainte ce ar trebui
sa-m! raspunda din motive onorabile, din respect fata de profesia
sa. Curind dupa aceea mi s-a adeverit dta dreptate am avut cu
aceste presupuneri. Orele de instmire In vederea confirmarii, In
care ma plictiseam Ingrozitor, mi Ie tinea tat~Hmeu. Intr-o zi
rasfoiam prin catehism, pentm a gasi ~i altceva In afara
expunerilor despre "Domnul lsus" care-mi sunau sentimental, dar
in rest mi-erau de neinteles ~i mi se pareau total neinteresante.
Deodata am dat peste paragraful referitor la trinitatea lui Dum-
nezeu. In sfir~it, ceva ce-mi suscita interesul: 0 unitate care este
in acel~i timp 0 trinitate. Era 0 problema a carei contradictie
intema ma captiva. Am ~teptat cu nerabdare momentul dnd yom
aborda aceasta chestiune. Clnd am ajuns la ea, tatal meu a spus:
"Acum ar trebui sa discutam de fapt despre Trinitate, dar 0 sa
trecem peste ea, pentru ca, la drept vorbind, n-o Inteleg deloc."
Pe de 0 parte, am admirat sinceritatea tatei, pe de alta parte
InSa,arn fost dezarnagit la maximum ~iarn reflectat: "Iata-i - n-au
habar de nimic ~i nici nu vor sa gmdeasca nimic. Cum a~ putea
vorbi eu atunci despre problema mea?"
65
Am Incercat In van sa fac dteva aluzii anumitor co1egi care-mi
dar.Jeau impresia ca ar fi meditativi. N-am gasit nici un ecou, ci
dimpotriva, 0 uimire care m-a pus in garda.
In ciuda plictisului, mi-am dat toata silinta sa ma fortez sa cred
fara a intelege - 0 atitudine care parea sa corespunda cu cea a
tatalui meu - ~i m-am pregatit pentru imparta~anie, in care mi-am
pus ultima nadejde. Era, ce-i drept, doar un ceremonial comemo-
rativ, un fel de solemnitate in memoria "Domnului Isus", mort
cu 1890-30= 1860 de ani in urma. Doar EI facuse anumite aluzii
ca "Luati, mincati, aceasta este trupul meu"l, referindu-se la
piinea cuminecaturii, piine pe care trebuia s-o mine am ca fiind
trupul Sau, care totu~i la origine fusese came. Tot a~a, trebuia sa
bem vinul, care la origine fusese singe. Intelesesem ca in acest
mod trebuia sa ni-L Incorporam. Asta mi se parea insa 0 im-
posibilitate atlt de evidenta, incit In spatele ei nu putea sta decit
un mare mister. In imparta~ania careia tatal meu parea sa-i acorde
o asemenea importanta, aveam sa aflu dez1egarea lui. Pregarirea
mea pentru Imparta~anie a constat In mod esentia1 in aceasta
a~teptare plina de speranta.
Dupa cum era obiceiul, am avut drept na~ un membru al con-
sistoriului, un barbat in virsta Si tacut, care-mi era simpatic, un
rotar pe care 11urmarisem adesea in atelierul sau muncind cu In-
demlnare la stnmg ~i minaind iscusit toporul de dulgher. A aparut,
transform at solemn prin redingota ~i joben, ~i n"l-adus la biserica,
unde tata, in odajdiile sale bine cunoscute, statea In spatele alta-
rului ~i citea fligaciuni din liturghie. Pe masa altarului se aflau
ni~te tavi mari, pe care erau puse bucati mici de Pline. Piinea
provenea, dupa cum mi-am dat seama, de la brutarul nostru, care
avea 0 pline nu foarte buna, ell gust fad. Dintr-o cana cositorita
se tuma vin Intr-un pahar cositorit. Tata mind 0 buditidi de piine,
bau 0 Inghititura de yin, despre care ~tiam din ce circiuma fusese
luat Inainte 1iidadu paharul mai departe unuia dintre batrlnii pre-
zenti. Toti erau tepeni, ceremonio~i, indiferenti, din cite Imi Iasau
impresia. Priveam curios ~i incordat, dar nu puteam nici sa yad,
nici sa ghicesc daca In ei se petrecea ceva deosebit. Era ca la toate
activitatile biserice~ti, la botezuri, Inmormlntari etc. A yearn sen-
zatia ca aici totul se practica In mod scrupulos conform traditiei.
:;Ii tata parea di se straduieste sa execute lucrurile mai ales

I Matei 26, 26 (n. t.).

66
corespunziitor regulilor; din ele fikeau parte ~i cuvintele adecvate,
rostite, respectiv citite cu accentuarea ~i gravitatea de rigoare. Nu
se pomeni dl se implineau 1860 de ani de la moartea lui Isus, ceea
ce de obicei se scoate in evidema la toate festivitatile comemo-
rative. N-am vawt nici tristete, nici bucurie, iar solemnitatea mi
se pam - tinind cont de insemnatatea extraordinara a perso-
nalitatii celebrate - surpdnzator de slaM din to ate punctele de
vedere. Nu rezista in niei un chip eomparatiei eu jubileele laiee.
Deodata, imi veni rlndul. Am mincat piinea; era fada, dupa
cum ma ~teptam. VinuL din care am luat numai 0 inghititura
foarte midi, era slab 5i acru, in mod vizibil nu de cea mai buna
calitate. Veni apoi momentul rugaciunii finale ~i toti parasira
biserica, fara a fi niei deprimati, nici bucuro5i, ci cu ni5te fete care
spuneau: "Ei, 0 facuram 5i pe-asta."
Am plecat cu tata acasa, con5tient in mod intens ca purtam 0
palarie neagra nOlia de fetm si un costum negru nou, care era pe
cale sa se transfonne lntr-o redingota. Era un fel de haina pre-
lungita, care se Jargea jos, la spate, in doua aripioare, separate de
un slit eu un buzunar, in care se putea pune batista, ceea mi se
parea a fi un gest barbatesc, adult. Ma simteam ridicat pe plan
social 5i acceptat implicit in comunitatea barbatilor; am avut parte
in acea zi ~i de un prinz deosebit de bun ~i mi s-a ingaduit sa ma
plimb toata ziua in costumul meu cel nou. Dar in rest eram gol
pe dinauntru 5i habar n-aveam cum ma simteam.
Numai treptat am inceput sa ma luminez, in zilele urmatoare:
Nu se intlinplase nimic! Dqi atinsesem apogeul initierii religi-
oase, unde asteptasem sL'i gasesc ceva - nu 5tiam ce -, nu se
intimplase nimie. ~tiam ca Dumnezeu s-ar fi putut manifesta fii-
cindu-mi lucruri neauzite, creind obiecte din foe 5i lumina supra-
terestra, divina, dar aceasta sarbatorire solemna nu continuse, cel
putin pentru mine, niei 0 urma de Dumnezeu. Fusese yorba de
EI, e drept, dar fusesera numai vorbe. Nici la ceilalti nu perce-
pusem 0 deznadejde fara margini, 0 emotie covir5itoare sau 0
revarsare de hal', care constituiau pentm mine esenta lui Dumne-
zeu. Nu remarcasem nimie din C0I11I1111nio1, nimic dintr-o unire sau
unifieare. Sa devii una eu cine? eu Isus? Doar era un om care
murise cu 1860 de ani in urma. De ce sa devenim una cu el? Este

! Commz/Ilio j'nsearnna in latina comuniune, comunitate, lmparta~anie. In


gerrnana, j'mpartasania se numeste KommlllZioi1 (sau Abendmahl). j'n franceza
cOl1l11z1l1ziol1,j'n engleza communion etc. (n. I.).

67
numit "Fiul Domnului", a fost deci probabil un semizeu, ca eroii
greci - cum s-ar putea uni atunei un om obi~nuit eu el? Asta se
nume~te "religie cre~tina", dar nimie din toate aeestea n-are de-a
face cu acel Dumnezeu a carui experien\a 0 facusem. Este in
schimb foarte clar ca Isus, omul, avea de-a face cu Dumnezeu;
a fost cuprins de deznadejde in Ghetsemani ~i pe cruce, dupa ee
propovaduise ca Domnul era un tata bun ~i iubitor. Apoi vazuse
insa ~i cit de teribil putea fi Dumnezeu. Puteam in\elege asta. Dar
atunci la ce folosea aeeasta biata eeremonie comemorativa, cu
piine fada ~i vin aeru? Treptat m-am lamurit ca imparta~ania
fusese pentru mine un eveniment fatal. In urma ei ramasese un
mare gol, ba mai mult, era 0 pierdere. ~tiam ca nu mai puteam
partieipa nieiodata la aceasta ceremonie. Pentru mine ea nu era
o religie, ci a absen\a a Dornnului. Biserica reprezenta un loc unde
nu mai aveam ce cauta. Pentru mine, acolo nu era viaTa; era
moarte.
M-a cuprins 0 mila ne\armurita fala de tatal meu. Am inteles
deodata tragicul meseriei sale ~i al vietii sale. Doar se lupta cu 0
momte a carei existenta n-o putea admite. Se desehisese 0 pra-
pastie intre el ~i mine ~i nu vedeam niei 0 posibilitate de a arunca
o punte peste acest abis infinit. Pe tatal meu a~a de drag ~i de
generos, care-mi daruise atita ~i ma lasase sa-mi vad de-ale mele,
netiranizindu-ma nieiodata, nu-l puteam azvirli in acea deznadej-
de ~i in acel sacrilegiu, care erau necesare pentru a trili experienta
harului divino Numai un dumnezeu 0 poate face. Eu nu am voie.
Ar fi inuman. Dumnezeu nu este uman, m-am gindit. Asta este
maretia Sa: nu e atins de nimie uman. Este bun ~i cumplit, ~i una
~i alta, iar, tocmai de aceea, 0 mare primejdie in fata careia, bine-
inteles, trebuie sa incerci sa te salvezi. Oamenii se cramponeaza,
in mod unilateral, de dragostea ~i bunatatea Lui, pentru a nu didea
prada ispititorului ~i distrugatorului. ~i Isus a observat asta ~i de
aceea ne-a invatat: ,,~i nu ne duce pre noi in ispita."
Armonia dintre mine, Biserica ~i lumea omeneasca inconjura-
toare, a~a cum 0 cuno~team, s-a spulberat. A veam impresia ca
suferisem cea mai mare infringere a vietii mele. Se prabu~ise
conceptia mea religioasa care-mi aparea drept uniea legatura pro-
funda ~i plina de sens dintre mine ~i univers, adidi nu mai puteam
partieipa la credinta general a, ci ma gaseam implicat in eeva
inexprimabil, in "secretul meu", pe care nu-l puteam imparti eu
nimeni. Era teribil ~i - ceea ce era cel mai rau - vulgar ~i ridieol,
ca un hohot de ris diabolic.
68
Am inceput sa cuget: Ce trebuie sa crezi despre Dumnezeu?
Nu inventasem singur acea imagine despre Dumnezeu ~i catedraHi
~i cu atit mai putin acel vis care ma asaltase la virsta de trei ani.
a vointa mai puternica decit a mea mi Ie impusese pe amindoua.
a facuse natura in mine? Dar natura nu-i altceva decit vointa
Creatorului. La ce bun sa-l acuz aici pe diavol, cind ~i el era 0
creatura a Domnului? Numai Dumnezeu era adevarat - foc pus-
tiitor ~i har indescriptibil.
E~ecul imparta~aniei ? Era e~ecul meu? Ma pregatisem cu toata
seriozitatea ~i sperasem intr-o traire a harului ~i a iluminarii, dar
nu se intimplase nimic. Dumnezeu ramasese absent. Din voia
Domnului ~i de dragul Domnului m-am trezit despartit de Biserica
~i de credinta tatalui meu ~i a tuturor celorlalti, in masura in care
ace~tia reprezentau religia cre~tina. Cilzusem in afara Bisericii.
Asta m-a umplut de 0 tristete care avea sa-mi adumbreasca toti
anii pina la inceputul studiului meu universitar.

III
Am inceput sa cam in biblioteca relativ modesta a tatei - care
mi se parea insa atunci considerabila - cani care mi-ar fi putut
spune ce se ~tia despre Dumnezeu. Mai intii n-am gas it decit
conceptiile traditionale, iar nu ceea ce cautam, ~i anume un autor
care sa reflecteze independent, de la sine, pina ce am dat peste
Christliche Dogmatik (Dogmatica cre$tinii) a lui Biedermann!, din
anu! 1869. Parea sa fie un om care gindise singur ~i i~i organi-
zase ~i formase ni~te conceptii proprii. Am aflat ca religia este
"un act spiritual al relatiei personale pe care omul ~i-o stabile~te
cu Dumnezeu". Afirmatia aceasta m-a contrariat, fiindca eu in-
telegeam prin religie ceva ce face Dumnezeu cu mine; ea este un
act care vine din partea Lui, iar eu sint complet la discretia acestui
act, pentm ca cel tare este El. "Religia" mea pur ~i simplu nu
cuno~tea nki un fel de relatie umana cu Duhmezeu, did cum
puteai intra in relatii eu ceva ee cuno~teai atit de putin, a~a cum
era Dumnezeu? Deci trebuia sa ~tiu mai mult despre Dumnezeu,
pentru a stabili 0 relatie eu El.
In capitolul "Ese~ta lui Dumnezeu" am gasit ca Dumnezeu
se atesta singur ca "personalitate", "reprezentabili'i prin analogie

1 Alois Emanuel Biedermann (1819-1885). teolog evanghelic elve\ian (n. t.).


69
cu eul omenesc, ~i anume ca eul unic in felul sau, pur si simplu
suprapamintean, caruia ii apat1ine lumea intreaga".
Din cite stiam din Biblie, aceasta definitie imi paru sa cores-
punda. Dumnezeu are personalitate ~i este eul universului, asa
cum eu insumi sint eu! modului meu psihic si fizic de aparitie.
Aici m-am lovit ins~l k un obstacol putemic: personalitatea in-
seamna, in definitiv, un caracter. Un camcter este acesta ~i nu un
altul, adica el poseda anumite insusiri determinate. Daca insa
Dumnezeu este tot, atunci cum mai poate avea El un caracter
distinctiv? Dar de poseda caracter, atunci El nu poate fi decit eul
unei lumi subiective, limitate. ~i ce fel de caracter sau ce fel de
personalitate are El? Asta este de fapt ceea ce importa, caci altfel
nu se poate stabili 0 relatie cu El.
Simteam cum rezistentele cele mai putemice pe care le aveam
se opuneau sa mi-L reprezint pe Dumnezeu prin analogie cu eul
meu. Mi s-ar fi parut, daca nu direct 0 blasfemie, in orice caz de
o insolenta rnra margini. "Eul" mi se parea, oricum, 0 stare de
fapt greu de cuprins cu mintea. In primul rind, acest factor avea
in ochii mei doua aspecte contradictorii: eul nr. 1 si nr. 2; in al
do ilea rind, eul era atit intr-o forma cit Si in cealalta ceva o~trem
de limitat; era supus tuturor autoamagirilor Si erorilor posibile,
capriciilor, emotiilor, pasiunilor ~i pacatelor, el avea parte mai
mult de infringeri decit de succese, era infantil, vanitos, egoist,
indaratnic, domic sa fie iubit, exigent, nedrept, susceptibil, lene~,
iresponsabil ~.a.m.d. Spre regretul meu, ducea lips a de multe
virtuti ~i talente pe care Ie admiram plin de invidie la ceilalti. ~i
aceasta urma sa fie analogia dupa care sa ne fi reprezentat esenta
lui Dumnezeu?
Am cautat cu infrigurare alte insu~iri ale Domnului Si Ie-am
gasit pe toate asa cum Ie cunosteam deja din orele de instruire
in vederea confirmarii. Am descoperit cum, conform paragrafu-
lui 172, "expresia cea mai imediata penlru esenta supraterestra a
lui Dumnezeu este 1) negativii: «Faptul ca este invizibil pentru
om » etc.; 2) pozitivii: «Faptul ca 10cuieste in cer » etc." A fast
o catastrorn, caci indata mi-a venit in minte imaginea blasfema-
torie pe care Dumnezeu mi-o impusese, direct sau indirect (prin
intermediul diavolului), impotriva voin~ei mele.
Paragraful 183 ma invata ca "esenta supraterestra a lui Dum-
nezeu fata de lumea morala" consta in "dreptatea" Sa, iar drep-
tatea Sa nu este doar cea a unui "judecator", ci si ,,0 expresie a
naturii Lui sacre". AS fi sperat sa aflu din acest paragraf ceva
70
despre laturile obscure ale lui Dumnezeu, care-mi dadeau de furea:
despre setea Lui de dizbunare, des pre irascibilitatea Sa peri-
culoasa, des pre comportamentul Sau de neinteles fata de fapturile
create de atotputernicia Lui. Oratie atotputerniciei Sale ar fi tre-
buit sa ~tie cit erau ele de incapabile. Dar Lui Ii placea sa Ie mai
~i duca in ispita sau sa Ie puna la incercare, de~i ~tia de la bun
inceput rezuItatul experimentelor Sale. Care este atunci caracterul
Domnului? Ce este 0 personalitate umana care procedeaza astfel?
Nu cutezam sa gindesc aceasta problema pina la capat; apoi am
citit chiar ca Dumnezeu a creat lumea "spre satisfaqia Sa", de~i
I~i era suficient Sie Insu~i si n-avea nevoie pentru Sine Insu~i
decit de EI Insu~i" ~i ca, "in calitatea ei de lume naturala, a um-
plut-o cu bunatatea Lui", iar .. 111 calitatea ei de lume morala, vrea
sa 0 umple cu dragostea Lui··.
Intii am tot rumegat la cuvintullkc'lll1Ccrtant satisfaetie (Wohl-
gefallen). Satisfaetie fata de ce sau de cine? Evident ea fata de
lume, 0 data ce El considera ci1 munca Lui era buna. Dar tocmai
asta nu pricepusem nieiodata. Desigur, lumea este ineomensurabil
de frumoasa, dar este ~i inspaimintatoare in egala masura. La tara,
intr-un satuc, unde exista oameni putini ~i evenimente putine,
"biitrinetea, boala ~i moartea" sint traitemaiintens.maiin detaliu
~i mai pe fata decit in alta parte. De~i inca nu implinisem ~aispre-
zece ani, vazusem deja muIte din realitatile vietii la om ~i animal
~i auzisem la biserica ~i la ~coala destule despre suferinta ~i
coruptia acestei lumi. Dumnezeu putea sa fi simtit satisfaqie eel
mult in legatura cu paradisul, dar chiar si aici avusese singur grija
ca aceasta splendoare sa nu eumva sa dureze prea mult, 0 data ee
virise acolo ~arpele veninos ~i perieulos - diavolul insu~i. Fusese
~i acesta un prilej de satisfaqie? Eram sigur, ce-i drept, ca Bie-
dermann nu la asta se gindise, ei ca, din cauza aeelei lipse gene-
rale de idei a instruirii religioase care imi sarea tot mai mult in
ochi, turuia pur ~i simplu in mod inaltator ~i niei nu observa ce
absurditati debita. Mie insumi, de~i nu presupuneam ca Dum-
nezeu simtea 0 satisfaqie crunta in fata suferintei nemeritate a
oamenilor ~i animalelor, nu mi se parea totu~i nicideeum nesabuit
sa gindese ca El intentionase sa ereeze 0 lume a contrariilor, in
care unul il devora pe celalaIt ~i viata era 0 na~tere in vederea
mOriii. "Armoniile minunate" ale legilor naturii imi ereau mai
degraba impresia unui haos tinut cu greu in friu, iar "eternul" eer
instelat eu orbitele sale predeterminate mi se parea a fi 0 ingra-
madire vadita de contingente fiira ordine ~i sens, caci constelatiile
71
despre care se vorbea nici macar nu puteau fi vazute i'n realitate.
Erau ni~te pure combinatii arbitrare.
Imi rami'nea obscur, respectiv extrem de Indoielnic, In ce ma-
sura Dumnezeu umplea lumea naturaEi cu bunatatea Sa. Era In
mod clar iara~i una din acele probleme la eare nu aveai voie sa
reflectezi, ci pe care trebuia sa Ie crezi pur ~i simplu ca atare. Daca
Dumnezeu este "Binele suprem", atund de ce lumea Lui - cre-
atia Lui - este ati't de nedesavi'r~ita, de corupta, de vrednica de
mila? Evident - m-am gi'ndit - pentru ca e marcata de diavol ~i
adusa de eli'ntr-o stare de adevarata harababura. Insa ~i diavolul
este tot fiiptura lui Dumnezeu. Trebuia deci sa caut acum sa citesc
des pre diavol. Doar parea a fi un personaj deosebit de important.
Mi-am deschis deci iara~i Dogmatica ~i am cautat un raspuns la
aceasta Intrebare arzatoare despre temeiurile suferintei, ale imper-
fectiunii ~i ale raului ~i nu am putut gasi nimic. Asta punea virf
la toate! Dogmatica aceasta nu era, In mod evident, nimie altceva
dedt vorbarie goala sau chiar mai rau, 0 prostie neobi~nuita,care
putea numai sa camufleze adevarul. Bram dezamagit, ba ~i mai
mult: eram revoltat.
Dar undeva ~i dndva trebuie sa fi existat oameni care, ca ~i
mine, sa fi cautat adevarul, care sa fi g'indit in mod rational, care
sa nu fi vmt sa se In~ele pe sine ~i Sa-I amageasca pe altii ~i nici
sa nege realitatea dureroasa a lumii. In aceasta epoca s-a Inti'mplat
ca mama, ~i anume personalitatea ei nr. 2, sa-mi spuna bruse, fara
alt preambul: "Trebuie sa cite~ti odata Faust al lui Goethe."
Aveam 0 editie frumoasa din Goethe ~i am luat de acolo Faust.
In sufletul meu parca s-ar fi revarsat un balsam miraculos. M-am
gi'ndit: .,In sfir~it, un om care ia diavoluli'n serios ~i chiar Incheie
un pact de si'nge cu adversarul care are puterea sa eontracareze
intentia lui Dumnezeu de a crea 0 lumea perfecta." Am regretat
modul de aqiune allui Faust, dci dupa parerea mea n-ar fi trebuit
sa fie atit de unilateral ~i de orbit. Ar fi putut fi mal de~tept ~i
mai moral! Mi se parea pueril sa-~i puna In joc ~i sa-~i piarda
sufletul Jntr-un fel atit de nechibzuit. Faust era evident un u~u-
ratic! Ba chiar aveam senzatia ca esentialul ~i ponderea acestei
drarne erau In principal de partea lui Mefisto. N-~ fi regretat daca
sufletullui Faust ar fi ajuns in iad. N-ar fi fost pacat de el. "Dia-
volul padilit" de la urma nu mi-a pli'icut deloc, dat fiind ca Me-
fisto era tot ce vrei In afara unui diavol prost, care ar fi putut fi
dus de nas de ni~te i'ngera~i nerozi. Mi se parea i'nsa dl. Mefisto
ramasese padilit i'ntr-un eu totul alt sens: el n-a obtinut dreptul
72
sau intarit in scris, ci Faust, acest tip nitel earn flu~turatic ~i lipsit
de caracter, ~i-a continuat In~elatoria pina pe lumea cealalta. E
adevarat ca acolo a ie~it la ivealii infantilitatea sa, dupa parerea
mea insa, IIU merita sa fie initiat in marile mistere. I-a~ mai fi
acordat cu draga inima pu~in purgatoriu! Problema reala 0 ve-
deam zikind in Mefisto, a carui figura m-a impresionat adinc ~i
in legatura eu care intuiam nec1ar 0 rela~ie cu misterul Mumelor.
In orice caz, Mefisto ~i marea initiere finala au ramas pentru mine
un eveniment minunat ~i tainic la hotarele lumii con~tiintei mele.
Gasisem in cele din urma confirmarea di mai existau sau mai
existasera totu~i oameni care vedeau raul ~i puterea sa ce cuprin-
dea intreaga lume ~i, mai mult dedt atIt, percepeau rolul enig-
matic pe care-l joadi el in eliberarea oamenilor din bezna ~i
suferinta. Intr-at1't, Goethe a devenit pentru mine un profet. Oar
nu-i puteam ierta ca il lichida pe Mefisto printr-un simplu arti-
ficiu, cu un tour de passe-passel, int1'-o clipitiL Pentru mine asta
era prea teologic, prea u~uratic ~i superficial, prea iresponsabil.
Mi-a pamt foarte rau ca ~i Goethe cazuse victima tendintei - atit
de amagitoare - de bagatelizare a raului.
Oescoperisem in timpul lecturii ca Faust fusese un fel de
filazof ~i, eu toate ca se indepartase de filozofie, era evident ca
invatase de 1a ea sa fie desehis in fata adevaru1ui. N-auzisem pina
atunci mai nimic de filozofie ~i mi se paru ca intrevad 0 noua
speranta. M-am gindit ca. poate existau filozofi care reflectasera
la probleme1e ce ma framintau ~i deci m-ar fi putut lumina.
Intrucit in biblioteca tatalui meu nu se gaseau filozofi - erau
suspecti, pentru ca gindeau -, a trebuit sa ma multumesc cu editia
a doua, din 1832, a Dicrionarului general al ~tiinfelor fllozofice a1
lui Krug. M-am adincit imediat in artico1ul des pre Dumnezeu. El
incepea, spre nemuJtumirea mea, cu 0 etimologie a cuvintu1ui
"Gott" (Dumnezeu), care provenea "incontestabil" de la "gut"
(bun) ~i care desemna ens summum sau pelfectissimum2• Mai
departe scria ca nu se puteau dovedi nici existenta lui Oumnezeu
si nici caracteru1 i'nnascut a1 ideii de Dumnezeu. Aceasta putea fi
din capu110cului in om, daca nu actu3, atunci macar potentia4• In
once caz, "capacitatea no astra spirituala" trebuie deja sa fi "atins

1 Printr-o scamatorie (n. t).


2 Fiinta suprema sail cea mai desavlr~ita (11. t.).
3 In mod efectiv. In realitate (n. t.).
4 In mod potential (n. t.).

73
un anumit grad de dezvoltare, inainte de a fi in stare sa creeze 0
idee atit de sublima".
Aceasta explica\ie m-a surprins la culme. Ma intrebam: Ce se
intimpla oare cu acqti "filazofi"? Este clar ca nu-L cunosc pe
Dumnezeu decit din auzite. Cu teologii Iucrurile stau altfel; aceia
macar sint siguri ca Dumnezeu exista, chiar daca fac asertiuni
contradictorii despre El. Acest Krug se exprima atit de intorto-
cheat, dar reiese limpede ca de fapt ar vrea sa afirme ca este
suficient de convins de existenta lui Dumnezeu. De ce n-o spune
direct? De ce se preface a fi intr-adevar de parere ca omul "pro-
duce" ideea de Dumnezeu ~i ca e capabil de asta abia pe 0 anu-
mita treapta de dezvoltare? Din cite ~tiu, ~i salbaticii, care
hoinareau goi prin padurile lor, aveau astfel de idei. Jar ei doar
nu erau "filozofi" care se a~ezau la masa de lucru pentru a "crea
o idee de Dumnezeu". Nici eu inca n-am "creat 0 idee de Dum-
nezeu". Bineinteles ca Dumnezeu nu poate fi dovedit, caci cum
ar putea de exemplu 0 mohe care maninca llna australiana sa-i
dovedeasca alteia ca Australia exista? Existenta lui Dumnezeu nu
depinde de dovezile noastre. Cum am ajuns eu oare la certitudinea
mea ca Dumnezeu exista? Mi se povestisera atitea in aceasta
privinta ~i totu~i n-am putut crede in fond nimic. Nimic nu ma
convinsese. Deci e sigur ca. nu de aid provine ideea mea. De fapt,
nici nu era 0 idee sau rodul a ceva gindit. Nu era a~a ca ~i cum
ti-ai fi imaginat ~i reprezentat un lucru ~i apoi l-ai fi crezut. De
pilda, povestea cu "DomnuI Isus" mi se paruse intotdeauna sus-
pecta ~i n-am crezut-o niciodata cu adevarat. Totu~i ea-mi fusese
impusa mai mult dedt "Dumnezeu" care era sugerat de obicei
numai in fundal. Atunci de ce imi era Dumnezeu ceva de la sine
inteles? De ce pretind ace~ti filozofi ca Dumnezeu ar fi 0 idee,
un fel de presupunere arbitrara care poate fi "creatil" sau nu, 0
data ce El este la fel de evident precum e ci1derea unei caramizi
in capul cuiva?
Atunci mi-a devenit deodata clar ca Dumnezeu era, cel putin
pentru mine, una dintre experientele cele mai sigure ~i imediate.
Doar nu inventasem acea poveste infioratoare cu catedrala. Din
contra, ea mi-a fost impusa ~i am fost constrins, eu cea mai mare
cruzime, s-o gfudesc. Insa dupa aceea a pagont asupra mea un
har inefabil.
Am ajuns la concluzia ca, in mod manifest, ceva nu era in
regula cu filozofii, caci aveau ideea ciudata ca Dumnezeu este
lntr-o oarecare masura 0 ipoteza care putea fi discutata. Eram
74
deosebit de deziluzionat ~i din pricina ca nu gaseam nici a apinie
~i nici 0 explicatie referitoare la actiunile obscure ale lui Dum-
nezeu. Acestea ar fi fost, dupa parerea mea, demne de a atemie
~i 0 consideratie filozofica speciala. Ele constituiau cu adevarat
a problema care, din cite imelegeam eu, trebuia sa Ie cada earn
greu tealogilor. Dezamagirea mea fata de faptul ca filozofii pa-
reau sa nici nu ~tie macar despre asta era cu atit mai mare.
Am trecut de aceea la urmatorul articol, ~ianume la paragraful
despre diavol. Daca I-am concepe pe acesta - a~a scria acolo -
ca fiind initial rau, atunci ne-am indlci in contradictii evidente,
deci am ajunge la un dualism. A~a ca ar fi mai bine sa presu-
punem ca diavolul a fost creat initial ca fiinta buna ~ica I-a carupt
abia orgoliul sau. Spre marea mea indntare, autarul arata insa ca
aceasta afirmatie presupunea deja raul pe care voia sa-l explice,
~i anume orgoliul. In rest, ariginea raului era "neexplicata ~i in-
explicabila", ceea ce pentru mine insemna: similar cu tealagii,
nici el nu vrea sa mediteze la aceasta problema. Articolul despre
rau ~i originea lui s-a dovedit la fel de needificator.

Aceastil relatare in ~uvoi continuu se refera la evolutii care,


intrerupte de intervale mai lungi de timp, s-au intins pe mai multi
ani. Ele au avut loc exclusiv in persanalitatea mea nr. 2 ~i erau
strict secrete. Pentru aceste studii am folosit, fiira a cere vaie ~i
numai in ascuns, bibliateca tatalui meu. Intre timp, nr. 1 citea insa
pe fata taate romanele lui Gerstacker1, ca ~itraducerile in germana
ale romanelor engleze~ti c1asice. Am inceput sa citesc ~i literatura
germana, in primul rind clasicii, in masura in care nu-mi deve-
nisera inca nesuferiti din cauza ~colii ~i a explicatiilor inutil de
laboriaase pe care Ie dildea ea unor chestiuni care se intelegeau
de la sine. Citeam, in cantitati mari ~i rara nici un plan, teatm,
lirica, istorie, iar mai tirziu lucrari de ~tiinte ale naturii. Lectura
nu era numai interesanta, ci imi aferea ~i a distractie ~idistragere
binefiicataare de la preocuparile mele in calitate de nr. 2, care imi
pricinuiau intr-un grad tot mai mare depresiuni, caci nu gaseam
pe tarimul problemelor religiaase decit u~iinchise, iar acala unde
acestea se deschideau oarecum i'ntimplator,ma laveam de deceptii.

I Friedrich Gerstacker (1816-1872), scriitor german, cunoscut mai ales


prin romanele sale etnologice de calatorie ~i prin impresiile de calatorie,
scrise ca urmare a celor patru calatorii efectuate de el in jurul lumii ~i a
numeroaselor expeditii de mai mica amploare (11. t.).

75
Ceilalti oameni pareau eu totii sa traiasca intr-adevar pe aIta lume
decit mine. Mii simleam complet singur eu certitudinile mele.
Tare a~ fi vorbit cu cineva des pre ele, dar nu gaseam nicaieri un
punct de contact - ci, dimpotriva, intuiam in ceilalti 0 uimire, 0
suspiciune, 0 teama de a veni spre mine care ma lasau fara grai.
Asta ma deprima. Nu ~tiam ce sa cred: De ce nu trece nimeni prin
experiente asemanatoare cu ale mde? De ce nu serie nimic despre
ele nici in carlile savante? Sint singurul care are astfel de trairi?
De ce a~ fi singurul? Nu m-am gindit niciodata ca a~ fi putut fi
eventual nebun, cad lumina ~i intunericul Domnului, dqi tmi
eople~eau simtirea, imi apareau ea ni~te realitati inteligibile.
"Singularitatea" in care am fost impins mi se parea amenin-
tiitoare, pentru ca ea insemna izolare, ~i aceasta imi era cu atit mai
dezagreabiJa, cu cit eram considerat tap ispa~itor, pe nedrept, mai
des decit mi-ar fi placut. De altfel, se lntlmplase ceva la ~coala
care avea sa-mi lase 0 impresie durabila. La orele de germana
eram mai eurind medioeru, intruclt materia predata, mai ales
gramatica - sintaxa german a -, nu ma interesa citu~i de putin.
Eram lene~ ~i ma plietiseam. Temele eompunerilor mi se pareau
de regula anoste sau ehiar stupide ~i eompozitiile me Ie erau ~i ele
in eonformitate ell temele; fie superfieiale, fie elaborate anevoios.
Ma streeuram eu ni~te note mediocre, eeea ce imi eonvenea,
pentru ca se potrivea cu tendinta mea general a de a nu bate eumva
la ochi, vrind sa scap eu orice pret de aceasta "izolare blestemata
in singularitate", in care eram imp ins din cele mai diverse parti.
Simpatia mea se indrepta spre bi:iietii din familii nevoia~e care,
ea ~i mine, veneau de nicaieri, ~i deseori chiar spre eei care erau
mai putin dotati, de~i ma iritau adesea prostia ~i ignoranta lor. Imi
of ere au insa, pe de aWl parte, avantajul dorit Cll ardoare: in naivi-
tatea lor, pareau a fi nebanuitori ~i nu observau nimie neobi~nuit
la mine. "Singularitatea" mea incepu sa-mi provoace treptat sen-
timentul neplacut ~i nelini~titor ca trebuia sa posed insu~iri
respingatoare, mie incon~tiente, care ii indepartau de mine pe.
profesori ~i colegi.
In mijloeul aeestei situatii a cazut ca 0 lovitura de trasnet
urmatoarea intimplare: Ni se daduse 0 tema de compunere care
de data asta, in mod exceptional, ma interesa. A~a ca m-am apucat
eu zel de treaba ~i am tacut 0 lucrare care mi s-a parut ingrijita
~i reu~itiL Am sperat pentru ea macar unul dintre primele locuri;
nu primul, cad atunci n-a~ mai fi trecut neobservat, dar unul din
urmatoarele.
76
Profesorul nostru diseuta luerarile lntotdeauna in ordinea cali-
tatH lor. Prima a fost a baiatului din fruntea clasei. Asta era In
ardine. Au unnat compunerile celorlalri, ~i am a;;teptat zadamic
sa-mi aud numele; el se indipatlna sa nu vina ... "Doar nu e posi-
bil, m-am glndit, ca luerarea mea sa fie atlt de slaba, Inch sa vina
ehiar dupa cele mai slabe. Ce s-a lntlmplat? Sau, ]a unna unnei,
slnt hors concours, deci sar iara~i In oehi ~i sint izolat in modul
eel mai dezagreabi17"
Dupa ce au fost diseutate toate lucrarile, profesorul a fikut 0
pauza pentru a·~i trage suflarea ~i apoi a spus:
- Mai am aici 0 campozitie, pe aceea a Iui Jung. Este de
departe eea mai buna ~i i-a5 fi aeardat loculintii. Din pacate insa,
e 0 in~eHkiune. De unde ai copiat-a? Marturise~te adevarul!
M-am ridieat pc eft de indignat pc atil de furias ~i am strigat:
- N·am copiat-a, ei, dimpotriva, mi-am dat taata silinta sa
seriu 0 compunere bun a :
Dar el a tipat la mine:
- Minti! Nu e~ti In stare sa scrii 0 asemenea lucrare. Nimeni
nu te crede. A~a ca ... de unde ai copiat-o?
Degeaba mi-am sustinut nevinovatia. Profesorul a ramas im-
perturbabil ~i a raspuns :.
- Ceva pot sa-ti spun: Daca a~ ~ti de unde ai eapiat-o, ai
zbura din ~coaHi.
$i mi-a Intors spatele. Colegii mei mi-au aruncat priviri pline
de indoialii ~i am constatat ell groaza ca glndeau: "Aha, deci a~a
stau lucrurile!" Protestele mele au ram as fara eeou.
Din c1ipa aceea m-am simtit stigmatizat, ~i toate diile care
m-ar fi putut seoate din "singularitate" imi erau taiate. Dezamagit
~i neeajit la eulme, am jurat sa ma razbull pe profesor ~i daea ~
f1 avut 0 oeazie s-ar fi putut Intimpla atunei ceva ea pe vremea
dreptului celui mai tare. Cum Dumnezeu a~ fi putut dovedi di nu
eopia.,em luerarea?
Am intors zile intregi in mintea mea aceasta istorie pe toate
fetele ~i am ajuns de fiecare data din nou la concluzia ca eram
neputincios ~i la discretia unui destin orb ~i stupid, care ma eali-
fica drept mincinos ~i ~arlatan. Mi s-au clarificat aeum multe
lucruri pe care Inainte nu Ie intelegeam, de exemplu cum de un
profesor Ii spusese tatei, care se interesase de comportamentul
meu la ~coala: "Ah, e mediocru, dar l~i da silinta." Eram COil-
siderat destul de prost ~i de superficial, ceca ce in fond nu ma
77
deranja. Ce ma scotea insa din sarite era ca ma credeau capabil
de 0 frauda, desfiintindu-ma astfel pe plan moral.
Tristetea ~i furia mea amenintau sa depa~easdi masura, dar
atunci s-a produs ceva ce mai rem areas em si in trecut de dteva
ori; s-a facut deodata liniste in mine, ca ~i cum s-ar fi inchis 0
usa izolata fonic, despartindu-ma astfel de 0 inciipere plina de
zgomot. Era ca ~i cum m-ar fi cuprins 0 curiozitate rece ~i m-am
intrebat; "Ce s-a petrecut oare aici? E~ti atit de agitat! Profesorul
e cu siguranta un prost, care nu-ti intelege felul de-a fi, adica mai
bine zis 11intelege la fel de putin ca ~i tine. De aceea este ne-
increzator ca ~i tine. Tu n-ai incredere nici in tine insuti, nici in
altii, ~i din aceasta cauza te apropii de cei simpli, naivi ~i u~or de
citit in ei. Atunci cind nu intelegem, ne prabu~im lesne intr-o stare
de agitatie."
In lumina acestor consideratii sine ira et studioi am fost frapat
de analogia ell cealalta refleqie care mi se impusese atit de cate-
goric cind nu voiam sa gindesc pina la capat gindul interzis. Este
indubitabil ca pe vremea aceea inca nu intuiam diferenta dintre
personalitatile nr. 1 ~i nr. 2, ci revendicam ~i lumea Jui 2 drept
lumea mea personali1; ~i totu~i exista ill pennanenta un sentiment
In fundal ca in afara de mine insumi mai era implicat 5i altceva
- a~a de parca m-ar fi atins 0 boare din universul stele lor 5i al
spatiilor infinite sau de parca un spirit ar fi p~it invizibil in
camera, unul care ar fi disparut de mult in treeut si totu5i ar fi
prezent necontenit, pina in viitorul indepartat, in atemporalitate.
Peripetii de acest gen erau invaluite in haloul unul numen2•
Bineinteles ca pe vremea aceea nu m-as fi putut exprima
niciodata in acest fel, totusi eu nu adaug acum nimic la starea de
atunci a con~tiintei mele, ci incerc doar sa luminez cu mijloacele
de care dispun acum acea lume a penumbrelor.
Citeva luni dupa evenimentul descris aici, colegii mei de clasa
mi-au dat poreda "patriarhul Avraa.rn". Nr. 1 n-a putut-o intelege,
considerind-o prosteasca ~i ridicoHL In strafundul fiintei mele sim-
team insa ca ma nimerise intrucitva. Toate aluziile la ceea ce se
petrecea in adincul meu imi erau penibile, cael, cu cit eiteam mai
mult $i ma familiarizam mai bine cu lumea citadina, ell atit mi
se amplifica senzatia ca toate elementele eu care luam en aeum
cunostintl1 ca fiind realitate apartineau altei oroini a lucrurilor

1 Fara resentiment 9i partinire (11. t.).


2 Vointa divinil, divinitate, putere, maiestate (n. t.).

78
decit acea imagine a lumii care crescuse 0 data cu mine 10. rara,
printre riuri ~i paduri, printre animale ~i oameni, intr-un satuc
scaldat in lumina soarelui - un satuc peste care treceau vinturile
~i norii ~i care era invaIuit in noapte adinca, intunecata, umpluta
cu lucruri indefinibile. Nu era doar a localitate pe harta, ci lumea
Iui Dumnezeu, astfel orinduita de El ~i plina de un tainic tile.
Gamenii nu pareau a ~ti nimic, ~i chiar ~i animalele pierdusera
oarecum simtul de a 0 percepe, ceea ce se putea vedea din pri-
virile triste, pierdute ale vacilor ~i din cele resemnate ale cailor,
din devotamentul ciinilor. care se cramponau de am, ~i chiar din
aparitia sigma de sine a pisieilor, care-~i alesesera casa ~i ham-
barul co. locuinta ~i teren de vinatoare. Asemenea animalelor, ~i
oamenii mi se pareau a fi incon~tienti; ei priveau in jos pamintul
sau in sus copacii, pentru a vedea ce se putea utiliza ~i in ce scop;
asemenea animalelor, ei se adunau in grup, se imperecheau ~i se
luptau ~i nu vedeau cii locuiau in cosmos, in lumea Iui Dumnezeu,
in etemitate, unde totul se na~te ::;i totul a ::;imurit.
Iubeam toate animalele cu singe cald fiinddi sint inrudite
indeaproape eu noi ~i participa 10. ignoranta noastriL Le iubearn
fiindcii au un suflet co. ~i noi ~i, din cite credeam eu, Ie putem
intelege instinetiv. Ele tr1:liesc co. ~i noi, a~a credeam eu, bueuria
~i tristetea, dragostea ~i ura, foarnea ~i setea, frica Si increderea
- toate continuturile esentiale ale existenrei, cu exceptio. vorbirii,
a con~tiintei ascutite, a ~tiimei. De~i 0 admiram pe eea din urma
in maniera conventionaHi. eonsideram ca eo.continea posibilitatea
unei distaIltan ~i rataciri de lumea lui Dumnezeu ~i a unei degene-
rari de care animalul nu era capabil. Animalele erau cei dragi ~i
fideli, eei neschimbatori ::;i demni de incredere, in timp ce in
oameni ma incredeam tot mai putin.
Insectele nu erau animale "adevarate", ~i vertebratele cu singe
rece alcatuiau doar 0 etapa intermediara, neapreciata in mod de-
osebit. pe drumul spre insecte. Fiintele din aceasta categoric
erau obiecte de eercetare ~i colectie, simple curiozitati, fiind
stranii ~i extraomenqti; ele constituiau manifestari ale unei vieri
impersonale Si erau inrudite mai curind cu plantele decit cu
oamenii.
Regnul vegetal marco. inceputul exprimarii terestre a lumii lui
Dumnezeu, co. un fel de comunicare directa. Era co. ~i cum am fi
privit peste umarul Creatorului - care se credea neobservat - in
vreme ce confection a juciiriile ~i piesele de decor. In schimb,
omul ~i animalele "adevarate" erau pafti ale lui Dumnezeu de-
79
venite independente. De aceea puteau sa se deplaseze de bunavoie
~i sa-~i aleaga re~edintele, pe clnd lumea plantelor era legata
neconditionat, Ia bine ~i la rau, de locul ei de amplasare. Ea nu
exprima doar frumusetea, ci ~i ideile lumii lui Dumnezeu, fad
vreo intentie sau abatere. Enigmatici erau in special pomii, care
mi se pareau ca intruchipeaza in mod direct sensul incompre-
hensibil al vietii. Padurea era de aceea locul unde te simteai cum
nu se poate mai aproape de sensul eel mai pro fund ~i de activi-
tatea care inspira fiori de groazii.
Aceasta impresie mi s-a reintarit dnd am cunoscut catedralele
gotice. Aici insa, infinitatea cosmosului ~i a haosului. a sensului
~i a Iipsei de sens, a intentionalitatii impersonale 9i a legitatii
mecanice era ascunsa in piatriL Ea continea 9i era totodata mis-
terul nemarginit al fiintei, 0 chintesenta a spiritului. Asta era ce
percepeam in mod obscur ca fiind inrudirea mea eu piatra: natura
divina in ambele, in materia moarta ~i in cea vie.
Pe vremea aceea n-a9 fi fost In stare, dupa cum am spus deja,
sa-mi formulez simtirile ~i presimtirile intr-un mod clar, caci ele
aveau lac in personalitatea nr. 2, in timp ee eul meu activ 9i com-
prehensiv, nr. 1, raminea pasiv 9i era absorbit in sfera "omului
batrin", care apartinea veacurilor. Pe el 9i int1uenta lui Ie tdiisem
intr-un mod ciudat de neref1ectat: clnd eI era prezent, nr. 1 piHea
pina Ia inexistenta, ~i dnd eul, care devenea in mare masura
identic cu nr. 1, stapinea scena, "omuI batrin" - dad imi mai
aminteam de el - era un vis indepartat ~i irea!.
De Ia 9aisprezece Ia nouasprezece ani, ceata dilemei mele s-a
ridicat ineet. Drept consecinta, starea mea sufIeteasca depresiva
s-u imbunatatit ~i Dr. 1 a ie~it tot mai clar in relief. Scoala 9i viata
citadina ma solicitau mult, iar ~tiinta mea tot mai ampUl. a im-
pregnat sau a inlocuit treptat universuI inspiratiilor pline de pre-
monitii. Am inceput sa urmaresc sistematic diferite probleme pe
care Ie formulasem c0119tient. Am citit astfeI 0 mica introdueere
in istoria fiIozofiei, cl~tigind 0 anumitii privire de ansamblu asu-
pra a tot ce se gindise deja In acest domeniu. Am constatat, spre
satisfactia mea, ca numeroase din inspiratiile mele i9i aveau inru-
dirile istorice. Indrageam mai cu seama ideile Iui Pitagora, Heraclit,
EmpedocIe ~i Platon in ciuda Iungimii intortocheate a argumen-
tarii socratice. Erau frumoase 9i academice ca 0 galerie de ta-
bloun, dar pu~in earn departate. Abia la Meister Eckhart! am

I Johannes Eckhart (Eckart, Eckehart) - (1260-1327), dominican german.


Papa loan al XXII-lea i-a condamnat teoriile mistice ~i panteiste (n. t.).

80
simtit suflul vietii, fihi'i sa-1 fi inteles complet. Scolastica cre~tina
ma lasa rece, iar inte1eetualismul aristotelic al S5ntului Toma illi
se parea mai lips it de via~a dedt un de~ert de nisip. Imi spuneam:
"V or Cll totii sa oNiDa cu forfa, prin artificii logice, ceva ee n-au
sesizat ~i ce nu cunosc eu adevarat. V or sa-~i dovedeasca 0 cre-
dinta, atunci dild, de fapt, este vorba despre experienta!" Imi
lasav impresia unar oamenl care ~tiau din auzite ca exista elefanti,
rara ca ei In~i$i sa fi viizut vreunul vreodata. Acum incercau sa
demonstreze ell argumente ca trebuie sa existe astfel de animale
din motive logice $i sa fie constituite a$a cum sint. Filozofia cri-
tlea a secolului al XVIII-lea nu mi-a fast limpede la inceput, din
rathmi explicabile. Hegel il1-a speriat prin limbajul sau pe cit de
obositor $i de anevoios, pe atit de pretentios, limbaj pe care I-am
privit eu 0 suspiciune nedisimulata. Mi se parea a fi unul din acei
ginditorl care crau ferecati intre zidurile propriului edificiu de
cLjvinte ~i se mal ~i agitau in inchisoarea lor, arborind 0 mina plina
de orgoliu.
Marea descopeJire a ccrcetarilor mele a fast insa Schapen-
hauer. El era primui care vorbea des pre suferinta lumii care ne
iEconjoarii vizibil ~i staruitor, despre dezordine, pasiune, rau, pe
care toti cellal}i de abia pareau sa Ie ia in considerare $1voiau sa
Ie rezo]ve intotdeauna 'in "lrmonie ~i inteligibilitate. lata in s5r$it
pe cineva care avea curajul sa vacta ca lucrurile nu stateau chiar
atlt de bine pentm fundamentele universului. El nu varbea nici
des pre 0 providenta infinil de buna ~i atotinteleapta a creatiei, nici
des pre 0 armonie a devenitului1, ci spunea c1ar ca Ia baza pro-
cesulul de suferinte a1 istoriei omenirii $i a cruzimii naturii
se afla 0 gt:e~eala, ~i 'lnume orbirea '/oin~ei care crease lumea.
Ccnsideram d\ asta se confiI1ua prin observatiile mele anteriaare
asupra pe$tilor bolnavi ~i muribunzi, asupra vulpilor riioase, a
pasarilor illCJartede frig sau de foame, a iiltregii tragedii nemiloase
ce zacea carnuf12Ja Int.r~o poiana lrnpodobita en flori: rIme care
slnt tortur,tte de moarte de catre furrdci, inse.cte care se sfirteca
reciproc bucatici'i de bucalica ~i asa mai departe. Dar ~i expe-
rientele mele legate de am ma imatased orice altceva In afad
de credint8 In originara bunatate omeneasca ~i In moralitate. Ma
cunosteam pe mineil1sumi suficient de bine pentru a ~ti cii ma
deosebearr:. nUTD.ai gradat~ ca sa zic a~a, de un animal.

] S2~;J0 arIT:.oniea ceea ce a devenit - eine I-larnzonie des Getvordenen


(n. t.).

81
Aprobam fara rezerve tabloul sumbru allumii a~a cum 11 zu-
gravea Schopenhauer, nu insa ~i modul sau de a rezolva problema.
Eram sigur ca prin "vointa" el se referea de fapt la Dumnezeu,
la Creator ~i ca pe Acesta II desemna drept "orb". ~tiind din ex-
perienta ca pe Dumnezeu nu-L ranea niei 0 blasfemie, ci, dim-
potrivii, ehiar 0 putea provoca, pentru ca El nu dorea Dumai latLlfa
luminoasa ~i pozitiva a omului, ci ~i iDtunecimile sale ~i opozitiile
sale fata de divinitate, eoneeptia Iui Schopenhauer nu m1-a prici-
nuit nici 0 suparare. 0 consideram a fi 0 judecati". justifieata prin
fapte. Cu atit mal mult ma dezamagea 'insa ideea Iui ca intelectul
trebuie sa opuna vointei oarbe numai imaginea sa, pentru a 0 de-
tennina pe aeeasta sa se inverseze. Cum putea oare vointa sa vadii
aeeasta imagine, 0 data ce era oarba? ~i de ee, chiar de-ar fi putut
s-o vada, sa fIe incitata sa se inverseze, de vreme ce imaginea i-ar
arata exact ceea ce vointa dorea de fapt'? Si ce e intelectul? El
este 0 funqie a sufletului omenese, nu 0 agEnda, ci 0 oglinjoara
infinitezimala, pe care un eopil 0 pune fata in fata cu soarele, a~-
teptind ca acesta sa fie orbit de ea. Mi se parea complet inade~vat
$,iraminea 0 enigma pentru mine cum de Schopenhauer putuse
ajunge la 0 asemenea idee.
Am fost astfel determinat s8.-l studiez $i mai temeinic, iar re-
latia Iui eu Kant m-a impresionat tot mai puternie. Am ineeput
deei sa citese operele accstui filozof, mai ales Kl'itik del' reinen
Vernunjt (O'itica rar:iuniipure), ell mare bataie de cap. Stradaniile
mi-au fost recompensate, caei am crezut dl c,m descoperit gre~eala
de baza din sistemullui Schopenhauer: comisese pacatul fatal de
a fi fikut 0 asertiune metafizica, aceca de a ipostazia $,1califiea
un simplu nOli/nenan, un "lueru in sine" (Ding an sid,). Aceasta
reie$,ea din teoria kantiana a cunoas,terii, care a reprezentat pentru
mine 0 iluminare mai mare, pe cit se poate, dedt imaginea scho-
penhaueriana "pesimista" des pre lume.

Aceasta dezvoltare filozoficii s-a i'ntins de dnd am implinit


~aptesprezece ani pinf'. departe, ill perioada cit am studiat me-
dicina. A avut drept consecinta 0 transfonnare radicaUi a atitu-
dinii mele fata de lume ~i viatiL Dad inainte cram timid, temator,
neincrezator, palid, slab ~i de 0 sanatate aparent ~ubreda, acum
mi s-a trezit 0 pofta imensa in taate privini:de. ;;;tiam ce voiarn ~i
incercam s-o obtin. Am devenit, in mod mai accesibil $i
mai comunicativ. Am deseoperit ea sarikia ilU era un dezavantaj
~i niei pe departe motivul principal al suferintelor ~i di fjji eelor
82
bogati nu erau nicidecum in avantaj fata de bilietii saraci ~i prost
imbraca\i. Existau cauze mult mai adinci pentru fericire ~i ne-
fericire decit cantitatea banilor de buzunar. Am d~tigat prietenii
mai multe ~i mai bune dedt vreodata pina atunci. Am simfit
pamintul mai sigur sub picioare ~i am gasit chiar eurajul de a
vorbi deschis despre gindurile ~i ideile mele. Asta a fost insa,
dupa cum aveam sa aflu din pacate foarte curind, doar 0 ne-
in\elegere, de care urma sa ma caiesc. M-am lovit nu numai de
uimire sau de batjocura, ci ~i de 0 respingere ostila. Am descope-
rit, spre marea mea surprindere ~i neplacere, ca unii oameni ma
considerau fanfaron ~i blagueur. S-a repetat ~ibilnuiala de altactata
ca a~ fi un impostor, chiar daca intr-o forma putin diferita. A fost
din nou yorba despre 0 tema de compozitie, care imi stimise in-
teresul. De aeeea am scris lucrarea eu 0 grija deosebita, dindu-mi
silinta sa-mi cizelez stilulla maximum. Rezultatul a fost dobori-
tor. "Asta-i lucrarea lui lung, spuse profesorul; este de-a dreptul
stralucitoare, dar atit de mult improvizata, indt se vede dt de pu-
tina seriozitate ~ice efort mic is-au eonsacrat. S-o ~tii de la mine,
lung, cu aceasta superficialitate n-o sa razbati in viata. Pentru asta
este nevoie de seriozitate ~i con~tiinciozitate, de munca ~i oste-
neala. Uita-te la ce a scris D. N-are nimic din stralucirea ta, in
schimb este cinstit, con~tiincios ~isilitor. lata drumul spre reu~ita
in viata."
Mihnirea mea n-a fost la fel de profunda ca prima data, caci
profesorul a fost totu~i - a contreCrEur - impresionat de compu-
nerea mea ~imacar n-a sustinut ca a~ fi furat-o. De~i am protestat
la repro~urile sale, am fast concediat cu remarca: "Dupa Ars
poetica, ce-i drept, poezia eea mai buna este aceea la care nu se
simte efortul cu care a fost creata. Dar nu ma poti face sa cred
ca asta-i valabil ~i in eazullucrarii tale. Ea a fost doar aruncata
pe hirtie cu u~urinta ~i-fara nici 0 stradanie."
Erau,dupa cum 9tiam, dteva idei bune in ea, asupra carora
insa profesorul nici macar nu s-a oprit.
eu toate ca aeest incident m-a revoltat, suspiciunile in rindul
colegilor mei erau cele care ma atingeau mai serios, pentru ca
amenintau din nou sa ma azvirle in izolarea ~i depresiunea mea
de odinioara. Mi-am batut capul tot intrebindu-ma prin ce mi-am
putut aU'ageastfel de calomnieri. In urma unor investigatii prudente,
am aflat ca eram privit cu neincredere, deoarece faceam adesea
remarci sau aluzii la lueruri pe care doar nlei n-aveam cum sa Ie
~tiu; a~a, de pilda, imi dadeam aere ca a~ intelege ceva din Kant
83

r.
~i Sehopenhauer sau din paleontologie, pe care niei nu le "t<'.-
eeam" la ~coala. Aceste constatari surprinzatoare mi-au aratat ca
de fapt toate problemele arzatoare nu tineau de viat,a cotidianii,
cj, asemenea primului meu secret, de lumea lui Dumnezeu. despre
care era mai cuminte sa se tadi.
M-am ferit de atunci incolo sa mentionez aceste subiecte "ezo-
tence" in prezent,a colegilor mei, iar printre adult,i nu ~tiam pe nid
unul eu care 219 fi putut discuta, fara a trebui sa ma tem ca voi fi
considerat un laudaros ~i un impostor. Ce mi se parea eel mai
penibil aiei era i'mpiediearea 9i paralizarea incercarilor mek de a
depasi ill mine separarea dintre cele daua lumi. Tot mereu se
iveau intimplari care ma scoteau din existenta mea obisnuita, eo-
tidiana 9i ma impingeau in "lumea lui Dumnezeu" eea infinita.
Expresia "lumea lui Dumnezeu", care suna sentimental pentru
anumite meehi, l1-avea pentru mine cltu9i de putin acest caracter.
"Lumii lui Dumnezeu" ii apartinea tot ce era "supraomenesc"--
lumina orbitoare, tenebrele abisale, apatia reee a infinitului iD
timp ~i spat,iu ~i groteseullugubru allumii irationa1e a hozardului.
"Dumnezeu" era pentru mine tot, numai l'n11tator ~i reconfor-
tant, nu.

IV

Fe masura ce cre$team cram intrebat tot mai freevent de


parintii mei ~i de a1ti oameni ee voiam sa devin in fond. N-aveam
idei clare in aceasta pnvinta. Interesele mele ma solicit au in di-
rectii diferite. Pe de 0 parte, ms. atrageau puternic ~tiintele naturii
eu adevarullor bazat pe fapte, pe de alt2, parte, eram fascinat de
tot ee avea un raport eu istoria comparata a religiilor. Cele calc-m]
stimeau euriozitatea in mod deosebit erau, in primul euz, zoo-
logla, paleoiltologia ~i geologia, in ceEUa1t - arheologia greco-ro-
mana, egipteanii 9i preistoridL E drept ca atund mi.-era necunoscut
cit de mult corespundea naturii mele duble Reeasta seleqie a unar
discipline dintre cele mai diverse: 10. $tlintele naturii ma sa.tisf3.cea
realitatea concreta eu stadiile ei istorice oreliminare, la ~tiinta
religiilor - problematica spirituaEi, in car~ intra 9i filozofia. In
eazul eelei dintii, imi lipsea factorul semnificatiei, 1a eea din
mma, empirismul. Stiintele naturii corespundeau in mare masura
eerintelor spirituale ale personalitatii nr. 1; diseipIinele umaniste,
ale spiritului, respeetiv cele istorice, reprezentau in schimb ED
l!1vatamint intuitiv bineHkiitor pentru n1. 2.
84
Mult timp nu m-am putnt orienta in aceasta situatie contra-
dictorie. Am observat ca unchiul meu, barbatul eel mai In virsta
din familia mamei me1e, care era preot 121 Saint Alban din Basel
si purta printre rude poreda "Isemannli "1, ma impingea usurel
spre teologie. Nu-i scapase cu ce atentie neobisnuita urmaream
conversatia 10.masa, atunei cind discuta 0 problema de specio.lito.te
eu vreunul dintre fiii sili, care erau ell to\ii teoIog!. I',Jueram deloe
sigur ca, in definitiv, nu existau teologi care sa fie in !egaturii mai
directa cu inaltimile ametitoare ale universitatii, stiind deci mai
multe dedt tata. Aceste discutii la masa nu mi-an creat insa
impresia ca ii preocupau experiente reale sau eniar unele co. ale
mele, ci se analizau exclusiv dogme bib lice, care ma fikeau sa
ma simt foarte jenat din eauza numeroaselor povesti en miraeole
putin eredibile.
Cit am mers 10. liceu am avut voie sa maninc in fiecare joi 10.
prinz 10. acest unchi al meu. Nu i-am fost insa recunoscator numai
pentm asta, ci :;;ipentm avantajul unie ca 10.masa lui imi era
pennis sa asist uneari la a canversatie matur~i, inteligenta si in-
telectuaHL A fost un mare eveniment pentm mine sa constat ca
exista a~a ceva, caci in anturajul meu nu auzisem niciodata pe
nimeni intretinlndu-se asupra unor subiecte savante. Incercam
uneari sa discut eu tata, dar ma intlmpinau de fieeare data 0 ne-
rabdare de neinteles si 0 atitudine defensiva plina de teama. Abia
citiva ani mai tirziu am priceput ca sarmanul men tata nu indraz-
nea sa gindeasca, intrucit era chinuit de indoieli launtrice. Incerca
sa fuga de el insu~i ~i de aceea insista in credinta oarM pe care
trebuia s-o cl~tige printr-o lupta aprig3. cu sine, constringind-o
printr-un efort disperat sa vina ~i neputind s-o receptioneze ca pe
un har.
Unchiul meu si velii mei puteau discuta Cll calm dogmele
religioase, de 1aParintii Bisericii pina la tealogia cea mai recenta.
Pareau bine impllntati in siguranta unci ordini de 1a sine intelese
a lumi!, Numai ca aiel numele de Nietzsche nu se pronunta abso-
lut deloe, iar eel allui Jacob Burckhardt era rostit doar eu 0 apre-
clere relicenta. Burckhardt era numit " liberal ", "putin prea liber
cugetator" ~i astfel se sugera ca el se afla fntr-o pozitie cam
strimba fata de ordinea etema a lucrurilor. Eram cOl1stient de
faptul ca unchiul meu m: banuia cit de mult ma indepihtasem eu
de teologie :?iimi parea foarie rau dl trebuia sa-1 deZfui1agesc. Insa

1 Omule~ul de fief (n. t.).

85
pe-atunci n-a~ fi eutezat niei in TUptul eapului s2-1 expUiJ framln-
tarile mele, fiinaca ~tiarl1 prea bine ce catastroffi irnensa ar fi re-
zultat de aici pentru rnine. N-as fi 2lvut CUlll S2~InS. apar. Din contrJ.~
personalitatea nr. 1 cl~tiga In mod hotarit teren, pe mas un!. ce se
Iargeau ~i cuno~tintele mele ..ce-i drept inca saradicioase, din 00-
meniul ~tiin\e!or naturii, care erau total impregnate eu materia-
Iismul ~tiintific al epocii. Ea era tin uta numai eu gren in ~ah de
eatre marturia istoriei 5i de catre Critica ratiwzii pure, pe care ni-
meni in juru-mi nu p3xea s-o imeleaga. De~i teologii mei J] men-
tionau pe Kant pe un ton elogios, principiile Iui erau aplicate doar
la punctul de vedere advers, nu ~i la eel propriu. Nici la astQ nu
rip~stam in n.ici~un fe~. v v ••• /'
In consecmta, am meeput sa ma simt tot mal jenat Clnel urma
sa ma a5ez 1a masa eu unehiul si familia sa. Joile au devenit niste
zile negre din eauza eODstiintei mele de obieei incarcate. IvIa
simteam tot mai putin in Iargul meu in aeest climat de siguranta
~i destindere soeiala ~i spirituaIa, de~i tinjeam dupa picaturile
stimularii inteleetuale, care acolo mai cadeau ocazional. Mi se
parea ea sint neeinstit ~i tidlos. T,p;buia sa-mi marturisesc mie
insumi: "Da, esti un impostor, minti ~i 1n~eli oamenii care 'lor
binele. Nu-i vina lor 011traiesc 1ntr-o lume a securitatii sociale 5i
spirituale, ca nu ~tiu nimie des pre saracie, ca religia lor este
totodata ~i profesia lor remunerata ~i ca, in mod evident, nu-~i fae
probleme eum de chiar Dumnezeu poate sa smulga un am din
ordinea propriei sale lumi spirituale ~i sa-l condamne 13. blasfemie.
Eu n-am posibilitatea sa Ie explic. Trebuie deoi si~iiau asupra mea
aceasta povara ~i sa invat sa 0 supon." Este adevarat insa ca
nu-mi prea reu~ise pina atnnci.
Ascutirea conflictului moral din mine a avut drept conseein(a
ca nr. 2 mi-a devenit tot mai dubios ~i neplacut -- 0 realitate pe
eare nu mi-am mai putut-o ascunde mull timp. Am iDeercat sa
anihilez personalitatea nr. 2, dar nu am izbutit. Chiar daea a pu-
team uita la ~coala "i in prezenta eoiegilor mei, precum ~i in
timpul studiului "tiintelar naturii dnd ea se eclipsa, de indata ee
eram singur acasa sau ill natura, Schapenhauer ,,1 Kant 1mi reapa-
reau eu violenta 111 minte 1;i, a data ell ei, marea "lume a lul
Dumnezeu". Cuna"tintele mele in domeniul ~tiintelor naturii l~i
gaseau ~i aiei un loe 1;iumpleau vastul tablou eu culari ~i forme.
Nr. 1 lnsa $i preocuparile sale in legatura eil alegerea unei prafesii
se seufundau, ea un episod neinsemnat din anii nouazeei ai se-
ealului al XIX-lea, disparind sub orizont. Cind ma reintoreeam
86
din caHhoria mea in veacuri, eram cople~it ca de 0 stare de mah-
mureaEi. "Eu", adid nr. 1, traia acum ~i aid ~i trebuia sa-~i faca,
mai devreme sau mai tifziu, 0 idee despre ee profesie avea sa
imbrati~eze.
Tata a stat de citeva on serios de vorba cu mine: puteam alege
Grice studiu, dar; daca era sa-i urmez sfatuI, atunci mai bine nu
teologia. "Poti sa devii oriee, Duma! teolog nu!" Exista inca de
pe-atunci co. un fel de intelegere tacita intre noi ca anumite Iucruri
se puteau spune ~i face fara comentarii. Nu-mi ceruse de pilda
niciodata sa-i explic de ce trageam chiulul cit puteam de mult de
10.biserica ~i nu mai participam niciodata 10.imparta~anie. eu cit
ma indepartam mal tare de Biserica, cu atit ma simteam mal
uqurat. Nu duceam dedt Jipsa orgii 9i a coralului, nici gind insa
pe cea a "comunitatii parohiale". Aceasta expresie nu msemna
absolut nimic pentru mine, nu-m! puteam imagina nimic prin eo.;
cacl oamenii care, din obi~nuinta, merge au eu regularitate 10.bise-
rica mi se pareau a avea intre ei mai putina "comuniune" sau "co-
munitate" ~i a forma ~i mai putin 0 "comunitate" decit "laicii".
E drept ca ace~tia din urma erau mai putin virtuo~i, erau insa ni~te
oameni mult mai draguti, cu sentimente naturale, erau mai priete-
no~i ~i mai veseli, mai calzi ~i mai cordiali.
L-am putut lini~ti pe tata ca nu voiam cu nici un chip sa devin
teolog. OsciIam, nehotarlt, intre ~tiintele naturii ~i cele umaniste.
Ambele ma atrageau navalnic. A ineeput sa-mi fie insa clar ca
nr. 2 nu avea un pied-iI-terre!. In el eram eliberat de orice Acum
'Ii Aici; in el ma simteam ca un ochi in cosmo suI eel cu mii de
oehi, insa incapabil de a misea din loc pe pallint chiar Si 0 pietri-
dca. Nr. 1 se revolta impotriva lui: el voia sa aqioneze ~i sa fie
eficace, dar se gasea intr-o dilema momentan insolubiliL Era evi-
dent C3. trebuia S3. am rabdare, sa astept pentru a vedea ce se va
intimpla. Cind ma lDtreba pe-atunci cineva ce voiam sa devin,
obisnuiam sa spun: filolog, prin care, in taina, imi imaginam
arheologie asiriana si egipteana. In realitate, studlam insa stiintele
naturii si fllozofia in orele mele de ragaz Si mal cu seama in
timpu! vacantelor pe care Ie petreceam Cll mama Si eu sora mea
acasa. Vremurile cind fugeam 1a mama ~i ma lamentam: "Ma
plictisesc, nu ~tiu ce sa fac!" trecusera de mult. V acanta era de
fiecare data perioada anului cind ma puteam intretine ell mine

1 Locuinta provizorie, ocupata numai in treacat (n. t.).

87
insumi. In plus, tata era atunci. plecat, eel putin 'lara, pentru ca
i~i petrecea concediul aproape ell regularitate in Sachseln 1,

Doar 0 data s-a intimplat sa fac ~i eu 0 ciilatone in timpul va-


cantei. Aveam paisprezece ani, dud medieul nostTU mi-a prescris
o cura la Entlebuch2, din cauza sanatiitii mele ~ubrede $i a ape-
titului meu instabil. Am fost pentru prima data atunci singur
printre adulti straini, instalat in easa preotului catolic. A repre-
zentat pentru mine 0 aventura infrico$atoare $i fascinanta deo-
potriva. Pe preot abia dad. I-am vawt, lar menajera Jui era 0
persoana cam posaca $i baloasa, dar In rest nicidecum nelini$-
titoare. Nu s-au petrecut lucruri amenintatoare. Eram sub supra-
vegherea unui medic de tara biitrl'll, care conducea un soi de
hotel-sanatoriu pentru convalescenti de tot felul. Era 0 societate
pestrita din toate punctele de vedere: oameni de la tara, mid
funqionari ~i negustori $i cWva oameni cultivati din Basel, printre
care un dr. phil., un chimist. .~i tatal meu era dr. phil., dar era
filolog ~i lingvist. Chimistul era insa pentru mine 0 noutate ex-
trem de interesanta, un om de ~tiinta, cineva care poate ca inte-
legea chiar secretele pietrelor! Era un barbai tinar, care ma invata
sa joc crochet, dar nu-~i divulga nimie din ~tiinta Iui (probabil
imensa); eram preaAtimid, prea stingaci ~i mult plea nC9tiutor ca
sa-I pun mtrebiiri. II admiram Ins3. ca pe primul cunoscr.tor a1
misterelor naturii (sau eel putin al unei parti a lor) pc care-1 vc-
deam ell ochii mei, In carne ~i oase. ~edea 1a aceea$i rnasa ca $1
mine, minca acelea~i feluri de mine are ca $i mine $i schimba chiar
din cmd in cind citeva vorbe cu mine. Mil.simteam ridicat 111 sfera
.
mai inalta a adultilor. Inaltarea
, mea in rang ~ fast eonfhmati.i. si ,
prin pennisiunea care mi s-a dat de a participa 1a excursiile paci-
entilor. Cu ocazia unei astfel de iC$iri am vizitat 0 distilerie .'?i am
fost invitati 1a 0 degustare; a fost 0 implinire rextuaE'. a versurilor
c1asice:
Nun aher naht sich das MaWr.
Denn dies Getrallke ist Likor ...3

fiindca diferitele paharele ffi-au ~i Infl3.cB.rat Intr-B.tit,


melt m-am simtit transpus Intr-o stare de naua ~i nea~teptata

J La marginea lacului Samen, In cantonul Obwa!d (11. t,).


2 0 vl1cea ill cantonul Lucema (n, t,).
3 "Acum se aproplc-ncurcatura I Caci lichior este bliutura." Citat din Die

.Tobsiade, de umoristul clasic genna., Wilhelm Busch (1832-·1908) - (n. t.),

88
nllne: nu rrla.l existau nici un interior ~i exterior, 11lel un
"eu" Si "ceilalti", "ki un nr. 1 ~i nr. 2, nid 0 prudentil ~i anxietatc.
Pamlntul ;31cert.ll~ Iun-lea s,i tot ce mi9ca, se Invlrte9te, se ridica
sau cade devenisera ,mo.. Mil imbi:1Jasem - ~i eram pHn de ru~ine
si de 0 beatitudine triumfatoare in acela~i timp. Pardi m-a~ fi
Inecat'intr-o mBre de meditatii fericite ~i m-a~ fi cran1ponat~ ca
urman:; a 111i:;;c;ib'ii
violente a marE involburate, cu oehi!, miinile
si picioarele de t03.te obiectele soHde, pentm a-mi pastra echilibrul
pe strada unduitoare ~i Intre case ~i pomi ce se Inclinau. i'Ainunat,
m-am giadit, numai ca din nefericire nite!u~ prea multo Intfm-
plarea a avut un sfir~it earn jainic, raminind totu~j 0 descoperire
~i 0 intuire a frumusetii Si sensuIui, pe care Ie stricasem, din pa-
cate, numai din cauza prastiei mele.
La capiitul sejurului meu a venit tata sa ma ia ~i m-a dus 1a
Lucerna, de unde - ee fericire! - ne-am suit la bordul unui vas
cu aburi. Nu vazusem inea niciodata a;;a ceva. Nu ma saturam
privind cum funqiona motaml cu abur! ~i deodata S-i3, anuntar ca
am ajuns la Vitznau. ~vlai sus de loealitate se afla un munte iilalt
~i tata mi-a explicat ca era Rigi-ul ~i ca exista un tren, ~i anume
o eale ferat8. eu cremaliera, care merge a pina aeolo. Ne-am dus
1a 0 gad midi unde am vawt ceo. mai ciudata loeomotiva de pe
lurne, eu caz3.tiul eu aburi stind in SUi>, dar pus str1mb. In vagon,
chlar ~i locurile pe eare te a;;ezai erau strimbe. Tata mi-a Vlrlt un
bilet in mina ~i mi-a spus: "Poti sa ure! acum singur pina pe viTf.
Eu ramm aid. fiindea e prea scump pentru amindoi. Ai grlja sa
nu cazi."
Imi pierise glasul de fericire. Acest munte putemic, ailt de
Ina1t, cum nu mai vazusem pina atunei nirnie asemanator, ~i at'lt
de aproape de munj:ii de foe ai copiEiriei mele deja de mult tre-
cute! Eram, Intr-adevar, mai-mai un bilrbat in toata legea. Imi
cum.pansem pentm aceasta dilatorie un baston din bambus ~i 0
cascheta cnglezeasdl de jaenen, a~a cum i se clivine unui dlator
prin lumea largi'i, si acum ... eu, pe acest munte imens! Nu mai
c.are cEntre DOl era rnai rnare, eu sau rnuntele. Locoynotiva
minunata ma propulsa, eu suflu-i 'liguros, hurducaind, catre In~n-
timi ametitoare, unde privirilor mele Ii se deschideau adincimi si
departari tot mereu noi" ~i in cele din UiTD3.nl-am trezit pe pisc,
'inconjurat de un aer non, rarefiat, care 1mi era necunoscut, strain,
rn~arr.i.tre.zit Intr-o in1cnsltate de neimaginat: nl8. gl'ndeam~
aceasta este Iumea, lUfnea nlea, IU1neapropriu·-zisa~ n11sterul unde
tiU exist~i pl'OI~esori, ~coaUi~Intrebari f~irEide raspuns~ uncle

89
t~idsa intrebi." Mergeam Cll grija pe poted, dki peste tot se aflau
prapastii adinci. Era solemn, trebuia S3 fii politicos ~i lini~tit, caci
te gaseai in lumea Iui Dumnezeu. Aiei. ea era l'ntruchipata, era
prezenta fizie. A fast cadoul eel mai pretios ~i bun pe care mi I-a
facut tata vreodata.
Impresia a fast atit de profunda, il1dt amintiTea a ceca ce s-a
iiltimplat ulterior s-a ~ters complct. Dar ~i nT. 1. iesise 1a socoteala
in aceasta exeursie, ~i impresiile sale au ramas vii pe parcursul
eelei mai mari parti a vietii mele. Ma vedeam adult 9i indepen-
dent, eu 0 palarie tare, neagra 9i un baston eostisitor, ~ezind pe
teras a din fata unuia din hotelurile de lux cople9itoare, impozante,
extraordinar de distinse din Lucema, de pc chei; sau intr-una din
gradinile splendide din Vitznau, stind la 0 masuta aeoperita cu 0
fafa de masa alba, sub a marehiza luminata de stralueirea soarelui
diminetii, bindu-mi eafeaua ~i mincind eomulete unse eu unt
galben ca aurul ~i eu diferite soiuri de dulceata ~i famind In acest
timp tot felul de planuri de excursii pentru intreaga ~i lunga zi de
vara care ma a~tepta. Dupa ee-mi terminam cafeaua, ma indrep-
tam calm, fara graba ~i agitatie, eu pas domol, eatre un vas cu
abUTi,care dueea in directia Gotthard, la poalele acelor munti uri-
a~i, care sint acoperiti in partea de sus cu ghetari scinteietori.
Timp de multe deeenii, aceasta imagine produsa de fantezia
mea mi-a revenit adesea cind, abosit dupa, mundi multa, eautam
un "punet de repaus". In realitate, de~i mi-am tot prom is aceasta
minunatie, nu m-am tinut nieiodat3. de cuvlnt

Aceasta prima calatarie eon~tienta a mea a fast urmatii un an


sau doi mai tirziu de a alta. Am avut voie s3.-1 vizitez pe tata,
care-~i petrecea vacanta in Saehseln. Am anat de 1a el vestea
impresionanta ca se imprietenise eu preotul eatolic de aeolo. Mi
s-a parut un act de 0 cutezanta colosala ~i O.m admirat in tacere
curajul tat;,ilui meu. Am vizitat aeolo Fltie1i, sihastria ~i moa~tele
fericitului frate Klaus, de curind beatifieat. Ma intrebam de un de
~tiau catolicii ca fratele Klaus ar fi fericit. Gare mai aparea prin
imprejurimi ~i le-o spusese oamenilor? Am fast profund tulburat
de genius ioei, de spiritul loeului, ~i am putut nu numai sa-mi
imaginez posibilitatea unei astfel de vieti Inehinate Domnului, ci
chiar s-o Inteleg - eu un fior Eiuntric ~i 0 intrebare, la care nu
cuno~team niei un raspuns: cum puteau suporta sotia 'Ii copiii sai
faptul ca barbatul ~i tatal lor era un Stillt, dnd toemai anumite
gre~eli 9i Iipsuri erau eeea ee facea co.tats.! meu sa-mi fie deosebit
90
de drag? Ma glndeam: "Oare cum se putea trai Impreuna cu un
sfint?" Evident ca asta n-a fost nici pentru el posibil ~i de aceea
a trebuit sa devina pustnic. Oricum, de la celula lui plna la el
acasa nu era prea departe. Aceasta idee nici nu mi s-a parut atlt
de rea: sa-mi ~tiu familia Intr-o casa, iar eu sa am Intr-un alt
pavilion, ceva mai Incolo, 0 multime de carti ~i 0 masa de scris
~i un foc arzlnd deschis, 111care sa coc castane ~i pe care sa pun
oala mea cu supa pe un trepied. In cali tate de sihastru sfint nid
n-ar mai trebui sa ma duc la biserica, ci a~ avea capela mea
personala.
De la Fllieli am mai mers 0 bucata de drum In sus, pierdut
printre glndmi ca printre meandrele unui vis, ~i tocmai ma pre-
gateam sa cobor, cInd din stlnga a rasarit silueta mladioasa a unei
fete tinere. Era Imbracata In portullocului, avea 0 fata draguta ~i
m-a salutat din ochii ei alba~tri prieteno~i. Ca ~i cum ar fi fost de
la sine Inteles, am pornit-o Impreuna la vale. Era aproximativ de-o
vlrsta cu mine. Intruclt nu cuno~team alte fete 111afara veri~oarelor
mele, m-am simtit oarecum stingher, ne~tiind cum sa vorbesc cu
ea. Am Inceput de aceea sa-i explic ~ovaitor ca ma aflam acolo
In vacanta, pentru clteva zile, ca Invatam la liceul din Basel ~i
voiam sa studiez mai tlrziu la universitate. In timp ce vorbeam,
am fost cuprins de un simtamlnt ciudat de "fatalitate". "Ea a apa-
rut, m-am glndit, chiar In acest moment; merge atlt de firesc
alaturi de mine, ca ~i cum am fi facuti unul pentru celiilalt." Am
privit-o dintr-o parte ~i am vazut pe fata ei 0 expresie ca de sfiala
~i admiratie, care ma facu sa ma simt jenat ~i Intr-un fel ma atinse.
Era oare posibil ca aid sa ma plndeasca- un destin? Este pura
coincidenta ca 0 Intllnesc? 0 tarancuta - sa fie oare posibil? E
catolica, dar poate ca preotul ei este acela~i cu cel cu care s-a
Imprietenit tata. Ea nici macar nu ~tie cine slnt. N-a~ putea, ori-
cum, sa vorbesc cu ea despre Schopenhauer ~i negarea vointei,
nu-i ~a? Nu pare a fi cltu~i de putin Il1frico~atoare. Poate ca
preotul ei nu este iezuit, unul din popii aia periculo~i. Nu pot nici
sa-i spun ca tatal meu e preot reformat, caci ar putea sa se sperie
sau sa se simta jignita. -Si nici sa-i tLlrui, colac peste pupaza,
despre filozofie ~i des pre diavolul care este mai important decIt
Faust ~i pe care Goethe I-a simplificat grosolan, cu atlta nepasare
- nu, este exclus! Ea se afla In Indepiirtata tara a inocentei, iar
eu am cazut ill realitate, In splendoarea ~i cruzimea creatiei. Cum
ar putea suporta a~a ceva? Intre noi sta un zid de nepatruns. Nu
exista ~i nu are voie sa existe nici un fel de Inrudire.
91
Cu tristete in suflet, m-am retras in mine insumi ~i am dat
conversatiei 0 aWi intorsaturii. Nu coboara spre Sachseln? Vremea
este frumoasa; ce vedere superba etc.
Privita din afara, aceasta intilnire a fost totallipsita de impor-
tanta. Dar vazuta din interior, a avut 0 greutate atit de mare, incit
m-a preocupat zile in ~ir ~i a ramas pentru totdeauna ~i de neclintit
in memoria mea, ca un monument la margine de drum. Eram pe
atunci inca in acea stare copilareasca in care viata e alcatuita din
evenimente disparate, necorelate intre ele. Caci cine ar putea
des co peri firul destinului care duce de la fratele Klaus la fata cea
draguta?

Epoca aceea a fost plina de conflicte de -idei. Schopenhauer


~i cre~tinismul, pe de 0 parte, nu reu~eau sa se armonizeze, iar
pe de alta parte, or. 1 voia sa se elibereze de sub presiunea sau
melancolia personalitatii or. 2. Nu or. 2 era deprimat, ci or. 1
atunci cind i~i amintea de or. 2. Or, s-a intimplat tocmai in aceasta
perioada ca din ciocnirea contrariilor sa se nasca prima fantezie
sistematica a vietii mele. I~i facu aparitia bucatica dupa bucatica
~i avu originea, din cite-mi amintesc, intr-o traire care ma tul-
burase pro fund.
Era intr-o zi cind 0 furtuna din nord-vest provoca valuri in-
spumate pe Rin. Drumul meu spre ~coala ducea de-a lungullui.
Deodata am V8.zut venind dinspre nord 0 corabie cu 0 mare vela
patrata, mergind inaintea furtunii in sus pe Rin - un eveniment
complet nou pentru mine: 0 nava cu pinze pe Rin! Asta imi
inaripa imaginatia. Daca in locul fluviului cu ape repezi s-ar afla
acolo un lac care ar acoperi intreaga Alsacie! Atunci am avea
nave cu vele ~i vase mari cu aburi. Atunci Basel ar fi un ora~
portuar. Atunci am fi ca ~i la mare! Atunci totul ar fi altfel ~i noi
am trai ca intr-o alili vreme ~i intr-o alta lume. Atunci n-ar exista
nici liceu, nici drum lung spre ~coala, iar eu a~ fi adult ~i mi-~
organiza singur viata. Din lac s-ar ridica 0 colina stincoasa, legata
de uscat printr-o limba ingusta de pamint, taiata de un canallat,
peste care duce un pod de lemn pina la 0 poarta flancata de tur-
nuri, 0 poarta care se deschide spre un ora~el medieval, construit
pe versante. Pe stinca se gase~te 0 fortareata, cu un donjon inalt,
un foisor. Era casa mea. Nu existau inauntru sali mari sau vreun
semn de fast. Incaperile erau mai curind mid ~i lambrisate simplu,
biblioteca - extraordinar de atragatoare; se putea gasi in ea tot
ce merita sa fie cunoscut. Exista ~i 0 coleqie de arme, iar basti-
92
oanele erau inzestrate cu tunuri impunatoare. In mica cetate se
afla !Ii 0 gamizoana formata din cincizeci de indivizi Inarma~i.
Ora!lelul avea dteva sute de locuitori, fiind guvemat de catre un
primar !Ii un consiliu al batrinilor. Eu eram arbitrul care se facea
vazut doar rareori, eram juge de paix !Ii consilier. Ora!lelul avea
pe partea dins pre uscat. un port, in care era acostata nava mea cu
doua catarge, echipata cu mai multe tunuri mici.
Secretul donjonului, pe care-l !ltiam numai eu, era nervus
rerum !Iitotodata raison d' erre ale acestui Intreg aranjament. GIn-
dul ma lovise ca un !l0C. Caci in turn se intindea, din virf !Ii pina
la bolta pivnitei, 0 coloana din cupru sau un cablu metalic gros,
care se despa~ea sus In firi!loare foarte fine, ca ni!lte crengute,
asemenea coroanei unui copac sau - !Ii mai bine - ca un rizom
cu toate radacinu~ele sale orientate In sus, rididndu-se In aer. Ele
trageau din aer un anume "ceva" inimaginabil, care era dirijat
Inspre pivni~a prin coloana de cupru de grosimea unui bra~ de om.
Acolo aveam 0 aparatura la fel de inimaginabiIa, un soi de labora-
tor, In care fabricam aur, !Ii anume din acea substanta secreta pe
care 0 extrageau din aer radacinile de cupm. Era Intr-adevar un arca-
num1 despre a carui natura nu-mi faceam sau nu-mi puteam face
o idee. Nu-mi imaginam nici natura procesului de transformare. Peste
ceea ce se petrecea In acest laborator, fantezia mea trecea Cll tact
sau, mai curind, cu un soi de sfiala. Exista ca un fel de interdic~ie
intema: sa nu prive!lti cu precizie !Ii nici sa·nu prive!lti la ceea ce
se extragea din aer. De aceea domnea 0 jena tacuta, cum spune
Goethe despre "Mume": Von ihnen sprechen ist Verlegenheit.2
"Spiritul" era pentru mine, binein~eles, ceva inefabil, dar In
fond nu se deosebea esential de aerul foarte rarefiat. Ceea ce
sugeau radacinile !Ii transmiteau trunchiului era un fel de esenta
spirituala, care devenea vizibila jos In pivnitii sub forma unor
monede de aur finis?te. Nu era in nici un caz doar un simplu truc
de magician, ci un secret al naturii venerabil !Ii de 0 importan~a
vitala, care-mi fusese impart~it - nu !ltiu cum - !Ii pe care nu
numai ca trebuia sa nu-l divulg consiliului batrinilor, ci trebuia
sa mi-l tainuiesc intrudtva chiar !Ii mie insumi.
Drumul meu lung !Ii plictisitor spre !lcoala Incepu sa se
scurteze Intr-un mod binevenit. Nici nu ie1?eam bine din c1adirea

j Secret, lucru ascuns, tainic (n. t.).


2 Vorbim deele In perplexitate, Goethe, Faust ll, actul I, "Galerie mtunecata",
versul6215, Editura Univers, Bucure~ti, 1983, trad. de ~tefan Aug. Doina~ (11. n.

93
~colii ~i ma ~i trezeam in cetate, un de erau in curs diferite ope-
ratiuni de transformare, se tineau ~edinte de consiliu, se judecau
raufiicatori, se aplanau litigii ~i se tragea cu tunul. Corabia se pre-
gatea de plecare, se ridicau plnzele, vasul era drmit cu prudenta
afara din port, datorita unei brize u~oare, pentm ca apoi, facln-
du-~i aparitia de dupa stinci, sa navigheze impotriva unui vint
puternic dinspre nord-vest. ~i iata, a~a ajungeam deodata acasa,
de parca nu s-ar fi scurs dedt putine minute. Ie~eam atunci din
reveria mea, ca dintr-o trasura care m-ar fi adus acasa fadi nici 0
greutate. Aceasta indeletnicire extrem de placuta a durat citeva
luni, pina ce m-am saturat de ea. Apoi, fantezia aceasta a mea mi
se pam stupida ~i ridicola. In loc de a visa, am inceput sa con-
struiesc, din pietricele ~i argila folosite pe post de mortar, cetati
~i locuri ingenios fortificate, pentru care mi-a servit drept model
fortareata Hiiningen, care pe vremea aceea era conservata inca In
toate detaliile. Am studiat in acela~i timp toate planuri!e de forti-
ficatii ale lui Vauban1 de care am putut face rost ~i In scurt timp
am fost la curent cu to ate denumirile tehnice. Dupa Vauban ill-am
adincit ~i in studiul metodelor moderne de fortificatie de oriee tip
~i am incercat, eu mijloacele mele limitate, sa Ie imit arta. Aceasta
preocupare mi-a umplut orele de ragaz timp de peste doi ani,
perioada In care mi s-a accentuat inclinatia spre studiul naturii ~i
spre lucrurile concrete, indetrimentul personalitatii mele m. 2.
Atita vreme cit ~tiam a~a de putin despre lucrurile reale, con-
sideram ca nici n-avea rost sa meditez asupra lor. A fantaza poate
oricine, dar a ~ti cu adevarat este 0 aWi treabii. Mi s-a pennis sa
ma abonez la 0 revista de ~tiinte ale naturii, pe care am citit-o cu
un interes pI in de pasiune. Cautam ~i adunam fosilele pe care Ie
gaseam in muntii no~tri Jura ~i toate mineralele accesibile, precum
~i insecte, apoi oase de mamut ~i oseminte de om, primeie din
ni~te gropi de pietri~ din dmpia Rinului, celelalte dintr-o groapa
comuna de llnga Hiiningen, datlnd din anu! 1811. Plantele ma
interesau ~i ele, insa nu din punct de vedere ~tiintific. Dintr-un
mativ care nu-mi era foarte clar, ma simteam atras de ele, avind
~i sentimentul cii n-ar fi trebuit sa fie rupte ~i uscate. Erau fiinte
care traiau ~i nu capatau un sens dedt lasate sa ereasca ~i sa
Infloreasca - un tile ascuns, enigmatic, un gind de-a! Domnului.
Trebuiau privite cu respect, contemplate cu mirare filozofica. De~i

I Sebastien Le Prestre de Vauban (1633-1707), mare~al al Fran\ei; numit


In 1678 comisar general al fOltifica\iilor, a perfec\ionat apararea ora~elor (11. I.).
94
ceea ce biologia avea de spus despre ele era interesant, nu asta
reprezenta esentialuL Nu parveneam sa sesizez ciar ce era acest
esential. In ce raport, de pilrla, se gaseau plantele fata de credinta
cre~tina sau de negarea ~ointei? 1mi era inexplicabil. Apartineau
in mod evident sti:irii divine a inocentei, pe care era mai bine sa
nu 0 tulburi. In contrast ell ele, insecteie erau plante denaturate,
flori ~i fmete care j'~i perrnisesera sa se tirascii de colo-colo pe
un soi ciudat de picioare sau de catalige ~i sa zboare cu aripi, de
parca ar fi avut ni~te petale sau sepale, pentru a-~i indeplini roIul
de daunatari ai planteIor. Din pricina acestei aetivitati care contra-
zieea legea, au fast condamnate la exterminari in rnasa, iar expe-
difiile de pedepsire vizau mai ales diri:ibu~ii ~i omizile. "Mila rata
de toate fiintele" se lildta exclusiv la animalele cu singe eald.
Exeeptate din eategoria animalelor eu singe reee emu doar broa~-
tele si broilstele riioase, datorita asemanilrii lor CD. oamenii.

=,"1
u-

i-\nii de

In ch.lda interesului meu cresclnd pentru $tiintele naturii, mi se


intlmpla sa rev in din cind in dud 13 ciArtile mele filozofice.
Proble!na aJ.egerii unei profesii se aprDpia In rilod aIarmanL De
abia a~teptarn sa tern1in $coala. Atunci voi il1erge 10. universitate
~i voi studia; bineln1eles~ ~tiintele naturii. ~Atunci VOl ~ti ceva reaL
r~.Jicinu-mi facusem bine aceasHi prornisiune, c5r a ~i Incol~it In-
doiala: sa flU ma Indrept n13i degrab2~ spre istorie ~i filozofie?
/\poi :rD-an1 atras intens d~ ~i de civUizatia
Babilonului ~i a~ fi preferat sa ma. fac arheoIog. Dar n-a\'earn bani
ell sa pot studia in aWl parte dedt Ia Base!, iar aeolo nIl existau
profesori pentnl aceste specialit2J.~i. Deci foarte cUlind an1 pllS
capat planu1ui meu. Mult timp nu m-am put'lt hotan $1 am tot
aminat luarea unei" decizii. Tatal Ineu 191facea 0 graxflada de griji
din aceasHl CaUZEl. Intr-o zi spuse: bliiat 11intereseaz8, tot felul
de lucruri. Dar IlU ~tie ee vrea. '"
Nu puteam decit Sa-I dau dreptatc. Cind examenuJ de maturi-
tate s-a apropiat ell pa9i repezi ~i a trebuit sa ne hot~h1m la ce
facultate vrem sa ne mscriem, am spus dintr-o data; stud.
ded ~tiintele naturii, dar i-am Hi.satpc colegii me] in dubiu dad;
rna referf:am Intr-adevar 1a stud. phil. I S:1U fI.1
j-\.ce,8.sta d.ecizie aparent rapida a R\'ut Insa HDtecedente,
eu clteva saptamlni "lnainte~ in perioada. "in care :ox,
disputau pentru luarea unei. hotar1ri, arn avut doua vise.
mergeam printr-o padure Intunecoasa, care se l'ntindea de-a Iungul
Rinu1ui. Am ajuns la 0 colina. midi, un l:umul fUln;~r;ar. ~i am In-
ceput sa sap. un tirnp 8JTI oat, spre 111are:;:l
Jne::::~ peste
oseminte ale unor anin1ale p]~eJlst.01'l(:e, 1:~5tami~>aSUSGiUXl extra-"

Studiul ~tiintelor umaniste sau a1 ~tiinteIor nB}UI~j(n. t.).

96
ordinar interesul, ~i 1n acel moment am ~tiut: Trebuie sa cunosc
natura, lumea 1n care traim ~i lucrurilecare ne inconjoara.
Urma un al do ilea vis, in care ma gaseam din nou 1ntr-o pa-
dure. Era strabatuta de cursuri de apa ~i 1ntr-un loc aflat 1n intu-
nericul cel mai ad1nc am vazut, 1mprejmuit de maracinis des, un
ele~teu rotund ca un cerc. In apa zacea, pe jumatate sc~fundata,
plasmuirea cea mai stranie ~i miraculoasa cu putin~a: un animal
rotund, scinteind in multe culori ~i campus dintr-o mul~ime de ce-
lule mici sau din organe aV1nd forma unor tentacule. Un radiolarl
gigant, cu un diametru de aproximativ un metru. Mi s-a parut 0
minune de nedescris ca aceasta creatura magnifica statea, fara a
fi deranjata, 1ntr-un loc ascuns, in apa limpede, adinca. A st1mit
1n mine cea mai intensa dorin~a de cunoa~tere posibila, a~a ca
m-am trezit cu inima batindu-mi putemic. Cele doua vise m-au
determinat cu 0 forta cov1r~itoare sa ma decid pentru ~tiintele
naturii, inliitur1nd orice indoiala in aceasta privin~a.
Cu ocazia respectiva mi-a devenit clar ca traiam 1ntr-o epoca
~i intr-un loc in care erai obligat sa-~i d~tigi existenta. In acest
scop trebuia sa fii ceva anume ~i ma impresiona profund ca toti
colegii mei erau patrun~i de aceasta necesitate ~i ca nu g1ndeau
absolut deloc dincolo de ea. lmi paream mie 1nsumi ciudal. De
ce nu ma puteam hotarl ~i fixa definitiv? Chiar ~i tocilarul D.,
care-mi fusese prezentat de catre profesorul meu de germana
drept prototipul hamiciei ~i al con~tiinciozita~ii, era deja sigur ca
urma sa studieze teologia. Am constatat ca trebuia sa consimt sa.
reflectez in sfir~it cu seriozitate la aceasta problema. Ca zoolog,
de exempiu, nu puteam deveni dedt institutor sau, in eel mai bun
caz, angajat la 0 gradina zoologica. Asta nu -era 0 perspectiva, nici
in condi~iile unor pretentii modeste. Oricum, a~ fi preferat-o fata
de 0 cariera in invatamintul ~colar.
In timp ce ma aflam in acest impas mi-a venit deodata ideea
inspirata ca a~ putea -studia medicina. Este straniu, dar ea nu-mi
trecuse niciodata 1nainte prin minte, cu toate ca bunicul meu
patem, despre care auzisem at1t de multe, fusese medic. Tocmai
de aceea manifestasem chiar 0 anumita rezistenta fata de aceasta
profesie. Deviza mea era: "Sa nu' cumva sa imiti." Acum 1nsa
mi-am spus ca studiul medicinei macar incepea cu eel al ~tiintelor
naturii. In privin~a aceasta a~ face 1n orice caz ceva ce-mi placea.

1 Animal din ordinul protozoarelor marine, avind la exterior numeroase


pseudopode, dispuse radial (n_ t.).
97
In plus, domeniul medicinei era atit de vast ~i de variat, incit
gaseai intotdeauna 0 posibiIitate sa activezi rntr-o anume direc~ie
~tiintifica. Optasem cIaI' pentru ,,~tiinta". Intrebarea era cloar:
cum? Trebuia sa-mi ci~tig piinea ~i, intrucit n-aveam bani, nu
puteam frecventa 0 universitate striiina, ca sa ma pregatesc pentru
o cariera ~tiintifica. In cel mai bun caz puteam deveni un diletant
in ~tiinta. Intrucit, in plus, eram considerat de multi dintre colegii
mei, precum ~i de oamenii (cite~te: profesorii) care aveau autoritate
in domeniu, drept 0 fiinta nu deosebit de simpatica ~i care genera
suspiciuni ~i repro~uri, nu exista nici speranta de a gasi un pro-
tector care mi-ar fi putut sprijini dorinta. A~a ca, in cele din urma,
m-am decis sa studiez medicina, avind sentimentul nepIacut ca
nu era bine sa-ti.rncepi viata cu un asemenea compromis. Oricum,
aceasta decizie irevocabila m-a facut sa ma simt considerabil
u~urat.
Dar acum se na~tea intrebarea penibiIa: De unde sa vina banii
necesari studiului? Tata putea face rost de ei numai partial. A soli-
citat insa 0 bursa la universitate pe care, spre ru~inea mea, am ~i
ob~inut-o apoi. Ma ru~inam mai putin din cauza faptului ca saracia
noastra era a~tfel confirmata in fata tuturor, cit mai degraba din
cauza convingerii mele intime cii toti oamenii "de sus", ca sa zic
a~a, deci cei cu autoritate in materie, nu-mi erau binevoitori. Eu
n-a~ fi sperat ~i nu m-a~ fi a~teptat niciodata la aceasta bunatate
"de sus". Profitasem, in mod evident, de prestigiul tatalui meu,
• care era un om bun ~i fara ·compIicatii. Simteam cii sint extrem
de diferit de el. A veam, de fapt, despre mine doua opinii diver-
gente. Nr. 1 vedea personalitatea mea ca pe un tinar putin simpatic
~i dotat mediocru, dar avind pretentii ambitioase, un temperament
necontrolat ~i maniere indoielnice, ba entuziasmat in mod naiv,
ba deceptionat in mod pueril, ~i fiind in adincurile fiintei sale un
obscurantist izolat de lume. Nr. 2 II considera pe nr. I drept in-
truchiparea unei sarcini morale dificile ~i ingrate, un fel de leqie
care trebuia parcursa ~i tocita neaparat, ingreunata de 0 serie de
defecte, ca lene sporadica, Iipsa de curaj, deprimare, entuziasm
inept pentru idei ~i lucruri pe care nu Ie apreciaza nimeni, prietenii
imaginare, Iimitare, prejudecata, prostie(matematica-!), lipsa de
intelegere fata de alti oameni, confuzie ~i dezordine in chestiuni
tinind de domeniul concep~iei asupra lumii, nici cre~tin, nici
altceva. Nr. 2 nu era de fapt un caracter, ci 0 vita peracta1, nascut,

I Viata implinita (n. t.).

98
traind, mort, totulintr-una, 0 viziune totala a inse~i naturii umane;
de 0 claritate nemiloasa fata de sine, dar incapabil ~i indecis in a
se exprima pe sine insu~i prin intermediul dens ~i obscur allui 1,
de~i de fapt ar fi nazuit s-o faca. Nr. 1 era, dnd predomina nr. 2,
continut in acesta Si anulat; dimpotriva, nr. 2 il privea pe celalalt
drept un univers launtric Intunecat. Nr. 2 resimtea expresia po-
sibila a sinelui sau ca pe 0 piatra care era aruncata de la marginea
lumii ~i se scufunda fara zgomot in infinitatea noptii. In elinsu~i
(adica in nr. 2) domnea I'nsa lumina ca In incaperile spatioase ale
unui palat regal, ale carui ferestre inalte se deschideau spre un
peisaj scaldat in soare. Aici, sensul ~i continuitatea istorica sta-
pineau In cea mai stricta contradiqie fata de hazardul incoerent
al vietii lui 1, care nu gasea de fapt In vecinatatea sa imediata nici
un punct de contact. Nr. 2, In schimb, se simtea intr-un acord
secret cu Evul Mediu, personificat in Faust, cu mo~tenirea tim-
purilor trecute de care Goethe era vizibil impresionat pina in
rarunchi. Deci Si pentru el - ~i aceasra era marea mea mlngliere
- nr. 2 constituia 0 realitate. Faust Insemna pentru mine, 0 intu-
iam cu 0 oarecare teama, mai mult declt Sfinta Evanghelie cea
de la loan, pe care 0 Indragearn atlt. In el traia ceva ce aqiona In
mod nemijlocit asupra simtirii mele. Cristos cel al Sfintului loan
mi-era strain, dar ~i mai strain Imi era Mlntuitorul sinoptic, pe
dnd Faust era un echivalent viu allui 2, ceea ce ma convingea
ca el constituia raspunsul dat de Goethe la intrebarea timpului sau.
Aceasta lntelegere nu numai ca m-a consolat, ci mi-a conferit ~i
o siguranta iriterioara sporilli, precum ~i certitudinea de a apartine
sociellitii omenesti. Nu mai erarn un unicat Si 0 simpIa curiozitate,
un a~a-zis lususl al naturii crude. N~ul ~i garantul meu era Insu~i
marele Goethe.
Aici, ce-i drept, Inceta intelegerea provizorie. In ciuda admi-
ratiei mele, criticam soiutia definitiva din Faust. Subaprecierea
copilareasca a lui Mefisto ma mlhnea personal, intocmai ca in-
fumurarea lipsita de scrupu1e a lui Faust ~i mai ales uciderea lui
Philemon ~i Baucis.

In aceasta perioada am avut un vis de neuitat, care m-a speriat


~i incurajat totodata. Ma aflam in pEn a noapte, intr-un loc
necunoscut Si inaintam numai anevoie impotriva unei vijelii
violente. In plus, se lasase ~i 0 negurii deasa. Eu tineam cu arnbe1e

I Joe, amuzament, pHicere, gIuma (11. t.).

99
mlini 0 lumina mica, incercind s-o feresc de rafalele de vint care
amenintau in fiece c1ipa s-o stinga. Totul insa depindea de reu~ita
mea in a tine aceasta luminWi in viata. Deodata am avut impresia
ca ma urmarea ceva. Am privit indarat ~i am zarit 0 forma neagra
uria~a, care venea in spatele meu. In acela~i moment am fost ins a
con~tient - cu toata spaima mea - ca trebuia sa-mi salvez
luminita prin noapte ~i furtuna, in ciuda tuturor primejdiilor. Cind
m-am trezit, mi-am dat imediat seama: este "stafia din Brackenl",
prapria-mi umbra proiectata pe direle invirtejite ale cetii ~i gene-
rata de catre luminita pe care 0 duceam in fata mea. Am ~tiut,
totodata, ca luminita era con~tiinta mea; este singura lumina pe
care 0 am. Propria mea cunoa~tere e unica, e cea mai mare co-
moara pe care 0 posed. Este adevarat ca-i infinit de midi ~i de
fragila in comparatie cu forte Ie intunericului, totu~i e 0 lumina,
singura mea lumina.
Acest vis a insemnat pentru mine 0 mare iluminare: acum
~tiam ca nr. 1 era purtatorulluminii, iar nr. 2 11urma ca 0 umbra.
Sarcina mea era aceea de a men tine lumina ~i de a nu privi inapoi
in vita peracta, care era un imperiu luminos de alta natura ~i inter-
zis in mod manifest. Trebuia sa inaintez impotriva furtunii, care
cauta sa ma impinga inapoi in obscuritatea incomensurabila a
lumii, acolo unde m: se vede ~i nu se percepe nimic in afara de
suprafetele unor secrete de nepatruns. In calitate de nr. 1 trebuia
sa merg mai departe spre studiu, spre ci~tigul de bani, in tot felul
de dependente, incilciri, dezordini, erori, supuneri ~i infringeri.
Furtuna care sufla inspre mine era timpul care curge fara incetare
spre trecut, care ma urmare~te insa pas cu pas, la fel de fara preget
~i de direct. EI exercita 0 putemica forta de suqiune, care aspira
in sine cu nesat tot ce exista ~i careia nu i se sustrage pentru 0
clipa decit ceea ce-~i face loc inainte. Trecutul este colosal de real
~i de prezent ~i ia cu el pe oricine nu se poate rascumpara printr-un
raspuns satisfacator.
Imaginea mea des pre lume a cunoscut atunci 0 Intoarcere de
inca 90 de grade: am realizat ca drumul meu ducea irevocabil spre
exterior, spre limitarea ~i obscuritatea tridimensionalitatii. Aveam
impresia ca Adam parasise odinioara Paradisul in acest chip.

1 Munte in masivul Harz din Germania. Imagina\ia populara a plasat

acolo Intllnirea vrajitoarelor ~i a diavolilor In timpul "noPtii walpurgice"; ea


este reprezentata Intr-o scena celebra din Faust de Goethe ~i In opera ell
acela~i nume de Gounod (n. t.).
100
De'\ ·:;:;I:lsepernfU e.l fantornatic. ~i lumina era acolc' In su-·
dc'area trebuia S2~are un agor pietros.
l\lI~'arnlr1trebat arunci: ~,De uncle vine un astfel de 'vis ?~.
'1n acel rnornent lni se paTuse de la sine lnteles ca asernenea vise
era.1J trimise direct Durnnezeu - sOlnnia a [)eo flzfssaJ i~j~CUrf1 0

aslrrdlasei.i.1 'l';1sa atlta critica gnoseologica7 i"ncl't alYl fDst 2ts21tat de


IDJoieli, Se putea spune; de exemplu, ca inteligenta rnea e';lcluase
~i brusc la iveaEi Tn vis la un I110rnent dat.
acesta era ~i cazuL Dar asta nu-i 0 explicatie, ci doar 0 clescriere.
care se punt, este de. fapt de ce avusese loc un astfel
d.e praces Si de. ce se i\rrise In con~tiint2L Doar nu facuserD. nirnie
pentru a sustine aceasta dezvoltare, Cl ITiele
tTa.U de parte.a cealalta. Trebuia deci sa actioneze ce\"Ct In
cc-va inteEgent, In orice caz ce\"a mai inteligent deci't . caCI
TiE ITii~-3Y fi trecut niciodat2:. prin minte ideea geniaUi ca lumjnosul
imperiu interior apare, In lumina constiintei; aoar ca 0 UITlbdi
}.\cum am in~e.les deodata lTIulte lucruri care In trecut
lrni fusesers. inexplicabile: ~i anUIl1e ace-a umbra rece a uluirii ~i
i'Dsrra.inarii care trecea de fiecare data pe fetele o::nnenilof clnd se
s~;,fac aluzie la ceva ce aInlntea de uni:versul interior.
T'rebL~ia s~tul Jas pe tlf. 2 In urrna rnea; asta imi era c1ar. Dar
f.\,-avearn ~-'oie pentru nhnic 111 lume sa-l reneg fata de mine lnsumi
,)cLUc.~hL1rsa-l declay nul. Ar fi fast 0 a:utorrlutilare in ri-a-r
rr~ai fi existat absolut nici 0 posibilitate de a ofl.ginil
.-. ~
~/iselor. Pentru iTilne nu era nici un dubiu ca. ill'. L ave:,1 ceva Cie-(;i
face en producerea viselDr~ 91illte1igen~a superioara necesara se i
putea c:tribui ell u~uriITta. Eu lDsurni In3~simtearn. Intr-o luasurti
rot :rIled mare identic ell nr. 1 ~ iax aceasta stare sc do\/edi ca 0
cornponent.a a latuni lui 2; care era rr~u1.tma.i
zator ~i eu care" tocrnai din acest moth/ ~nu ma rn&£ puteam
i,der:Jlc, T":1.". 2 era in rea1itate 0 pfanton1a~i, adica en care Sc;
p·;Jte~.:~
rEl~_su.rain. putere en obscuritate.a lun1ii ....L\J..sta nu iitm:;e'm:rnai
~nainle 51.lrni era inca ~i atJJncL dupa CUIT1pot constata retro~
doar un lucru neHi:D.1Llrit~ chicn~daca~ din de vedere
1'1cOTI:?dentizarn ID mod indiscutabil.
caz~ Intre Tiline $i ''''lr~ 2 se proausese 0 mptul's., care
de nf. 1 S1. rr:s, distanta in de nr. 29 ca.re
o pers()nalit?~te 1'ntruc1t\l8. E',-utcnoDJ.~'L

.SE ClffiI::;e de DUTunezeu (n. t.).

101
N-am legat de asta nici 0 reprezentare a unei individualitati anume,
ca de exemplu pe aceea a unui revenant1, de~i datorita originii
°mele de Ia tara 0 astfel de posibilitate ar fi fost pe deplin accep-
tabiHi. Caci Ia tara se crede ln aceste Iucruri In functie de circum-
stante; ele slnt ~i nu siot.
Singurul Iucru c;.lar Ia acest spirit era caracterul lui istoric,
lntinderea lui ln timp, respectiv atemporalitatea lui. Toate astea
nu mi Ie-am spus, desigur, ln atitea cuvinte, dupa cum nici nu
mi-am facut 0 idee despre existenta sa spatiala. EI juca rolul unui
factor care nu era clar definit, fiind totu~i prezent ln mod definitiv .
In fundalul, In premiseIe existentei mele .

. Omul vine pe Iume, fizic ~i psihic, cu ni~te predispozitii in-


dividuale ~i ia cuno~tinta mai lntli de mediul sau parintesc ~i
spiritul acestuia, cu care, datorita individualitatii lui, este de acord
doar In mod Iimitat. Spiritul familial poarta lnsa, la rindul sau,
amprenta spiritului epocii, care, In sine, Ie este celor mai multi
oameni incon~tient. Daca spiritul familial constituie un consensus
omnium2, atunci el va reprezenta ;.:~ sentiment de siguranta in
raport cu lumea; daca el se afla lnsa in opozitie fata de ce-' multi
~i este el insu~i brazdat de contradictii, atunci se na~te sentimentul
de nesiguranta in raport cu Iumea. Copiii reaqioneaza mult mai
putin la ceea ce spun adultii dedt la factorii imponderabili din
atmosfera inconjuratoare. La aceasta, copilul se adapteaza in-
con~tient, adica in el se produc corelatii de natura compensatorie.
Reprezentarile "religioase" ciudate, care ma asaItasera deja in
copilaria cea mai frageda, erau pUismuiri nascute sponian, care
trebuiau intelese ca reaqii la anturajul meu parintesc. Indoielile
religioase, carora mai tlrziu tata avea sa Ie cada, In mod evident,
victima, au cunoscut In el, bineinteles, 0 perioada vasta de pre-
gatire. 0 asemenea revolutionare a propriei lumi, ~i a lumii in
general, lncepe sa se contureze ~i sa-~i arunce umbra cu muIt timp
inainte, ~i anume cu atit mai mult, cu dt con~tiinta s-a ferit cu mai
mare disperare de puterea ei. Este de inteIes ca unele presimtiri
II cufundau pe tata intr-o stare de nelini~te, care, fire~te, se reper-
cuta ~i asupra mea.
N-am avut niciodata. impresia ca astfel de influente ar fi ema-
nat eventual de la mama, caci ea era oarecum ancorata intr-un

1 Strigoi, stafie (n. t.).


2 Acord al tutmor, acord universal (n. t.).

102
Leren lnsa niciodata ca fiind
ct', Inc:recen.' In (Tedin';a
;cU EI avea- a~a simteam
eu -lntru~=lt\/a de-a f;~cecu 2xdrllC'le pomiL muntii~ clmpiile ~i
'}Ig:'[tc,,U";;,en care contT2stau in mod stro.niu suprafata ei
crt.sdnb si rnaDifestarile ei conventionale. Acest fundal
Inele c.titudini intr-atlt, inclt de 1a el n-a por-
nit nici un fel de , din contra, constatarea mi-a conferit
de fiecare data un sentiment de securitate ~i convingerea ca. aici
,~;;ist21 un tenen solid pe care se putea 5to..Nu mi-a trecut niciodata
Injnte ell de era aceasta fandare. Nr. 2 al mamei
Tnele rni-·era sprijinul cel1nai putemic in conflictul care se na~tea
irtre ~i pHisro.uirile ciudate, compensatorii, pe care
crlstientul TlleU er~~s~irn,i21at sa Ie
'/2/i -:it d.e r-:-.:uha anticioat dezvoltarea mea
H1 "','e",;,..,.."o·11'p'!"
'-' I ·-"-:.,,;c!.-'.·V-"~L""" '""
11h~']'''''''F~i
,•..•._'-,_.:. ,' ....•••.•..•. ·v '; __'
'~'u,m
'V 1 a' r,,"po"0,fJ'Y .. moda'!l'ta~tl'
l-'-''''''C''-'-'' ~ ,
religioasa a tataJui meu, ei't ~i
a irnaginii de azi asupra lumii, care
rnel ea flU s-a naSCLEd.e azi pe mIlne, ci s-a conturat eu mult
'J':nairrcc> avenl noastra personaHi~ slntem,
pe de aha parte~ IT, rflare rntisura reprezentantii, victimele ~i
unu~ spirit colecti"v~ ai c3xui ani de viata Insealnna 5

secole. Putem 0 i'ntreagzc sa crectem di facem totul dupa


Eost~l.' ~j s? rm descoperirn niciodata ca am fost in principal
:pc: scen~ leatrului bmii. Exista insa fapte care, chiar
Cl.acar~., CULoastelD, !~e il1fluenleaz3. totu~i viata, ~i asta ell atlt
rnai rrn.;_tLcu cit ::;lnt ir:.c())Jstiente.
Ce: a~a 0 parte a fiintei noastre in veacuri, Si
(:!,nume.2C=~2. parts cere cu am desemnat-o, pentru uzul meu
pe..
Cee Cii ea 1111 este 0 curiozitate individualii 0
ci'cmo[<streazl'i flo:;str['i occidentala, care se adreseaza ex~
verbis' acestui em};;1terior ~i inceard de aproape doua mii
ne arE in mod serios sa-l aduc3_ 10. cuno~tinta con~tiintei de
S'J.prarat3. ~i persoDalisr:"ului acesteia: Noli foras ire, in interiore
homine habitat veritos n\'u \fa duceti in afara, in omul interior
f

ade'/axul !)

anii 1892 ~i 1894 am pmtat 0 serie de discutii vehemente


~1 ,c+~'
dl,aUI
~_,e ·C'l
• ., .. ~' .. ~p ,., C'COi('-o-p l' bi" t"l t ?
Ifl':",", :-c SfL:'_'l~'~_i'~:U~_l.':",;;~~n::. onen a e, ,al ~.L~ so.
i-
tnE?,Se 0 verSElne ?,raja a Lmtarn Lmtanlor. Epoca sa erOlca se

Prin cu\'inte precise (n. t.),

103
lilcheiase 0 data, cu
~ '-'
'<.ldC':}
-,

uitarii talentul Sall filologic. Ca pieot de Lauten. In 2prc-


pierea cascadei Rinului, cazu l'ntr,~un el-i.tr~ziasnl senT-rElent3-;' 5e
cufunda in amintiri ale \de~ii de student. continL1z~ furne.ze
lunga pip a studenteasca ~i era de:Z2lm :'ct[H de casnici2 32" Face.;:;.
mult bine - prea mull. Ca urmare, era pre;:. c.des:03. pros',
9i suferea de 0 irascibilitEte cronica. Arnb-ii mer lsi dad.e~=';.u
mare siIinta sa duca 0 viatil pioasa, ell [fzuitaWl c:a
mult prea frecvent la scene. Este de iuteles c3. aceste lllil'~ll,E"-" II
zdruncinara mai tirziu si credinto ..
1ritarea si nemu)tumirea sa se amplific21sera
Iui ma umplu de grijil. Mama evita tot ce l-ar fi putut aglta Sl nu
se preta la nici 0 disputa. De~i trebuia sa recunosc
atitudinii ei, deseori uu eram in stape in frlu
temperament. E drept ca rarnineam cJ:lpllo:cii1crlui
nervoase, dar cind imi pares. a fi Intr~o c;.ccesibilz. in
cere am sa leg ell el 0 discutie, 'in de a afla ce\'£}.JTlai rn1~dte
111 legatura ell procesele care se petreceau in interiard 1ui ~i ell
ceea ce l'n1elegea eI despre sine Insu~i. Caci ~-nj~er~~ clilr c~ era
chinuit de ceva ~i presupuncarD eEl acel ceva avea de~a face cu
conceptia sa religioasa asupra lumii, D·intr-o serle de 2dt~zii
seserrl Ia convingerea ell era vorba de maoie-Ii relifzlosse, it'll
parea ca luerurile puteau sta a~a nmnai dad j'j
necesara. Din incerdirile mele de a incfopi eu \'1 21m anat
i'ntr-adevar ca trebuia sa existe ceva aserlJ,arL~tOf, 1':Tt.nJclttoaLe
intrebarile mele erau unnate fie de raSpllriStlf
de viaia ~i atlt de familiare mie, fie de {) ridicare resernnata ,L;
umeri, care-mi incita spiritul de contra(:11(:tll::;, Nu
cum de uu profita de Olice oeazie pentru a se C0I1fru.nt8. Oil Sli:mitla
sa. Desi vedeam ca Intrebiirile mele critice 11i!11tl1:sta,1} , mm spen",;m
'inca sa ajungem Ia (} conversarie CODstrUCt1va. Iv1i se a;_,'rTl2,-
pe inimaginabil ca el sa flU fi Iacur ~i sa nn fi a\'ut Ci3a Tn8.1
evidenta dintre toate experientele, cea a lui Dt.unnezell, ill;3,C;iT
al1ta despre teoria cunoa~terH spre :l ITL~)fi Elm_L~rit ca c 83t['~1 de
cunoa~tere nu poate fi dovedita, dar rni~era 1~~reI de ciar CR nici
D-avea nevoie de vreo tot a~a de putin preCUi1i trebuia sa
mi se dernonstreze frurnusetea unni iqaSEirit de SO;;l:rt· san tearll:i ITI,
fata posibilitatilor lumii Doctume,tmr-lJrl cncd
foarte nemdelTll'natic. 8a-1 trans:rnit aceste fn
plina de sperante de a-I S;jp'Jice c"iestiniJl deQ~~e;bH
de (:';;\.1.",
avusese parte ftlfa ~rn::buia s§~~;eCe,l\e cu cine'c ~j
atunei 0 faeea cu familia lui ~i eu sine insu~i. De ce n-o facea ell
Dumnezeu, sumbrul auctor rerum creatarum1, unicuI care este cu
adevarat responsabil pentru suferinta lumii? I-ar fi trimis cu sigu-
ran~a ca raspuns unul din acele vise magice, infinit de profunde,
pe care mi Ie trimisese mie chiar fara sa-L fi intrebat, pecetlu-
indu-mi astfeI soarta. Nu ~tiam de ce - era pur ~i simplu a~a. Ba
imi permisese chiar sa arunc 0 privire in propria Sa fiinta. Aceasta
din urma era cu siguranta un mare secret, pe care nu aveam voie
sau nu puteam sa-l dezvaIui nici tatei. Aveam senzatia ea i I-a~
fi putut eventual imparta~i daea ar fi fost capabil sa inteleaga
experienta directa a lui Dumnezeu. Dar nu inaintam niciodata atit
de mult in discutiile pe care Ie purtam cu eI, nici macar nu ajun-
geam in raza problemei, pentru ca 0 abordam intotdeauna intr-o
maniera foarte nepsihoIogiea ~i inteIectuaIa ~i evitam pe cit posibil
aspectul sentimental, spre a nu-i decIan~a emotiile. Dar acest mod
de apropiere avea mereu un efect asemanator cu eel aI basmaIei
ro~ii asupra taurului ~i ducea Ia reaqii de enervare, care mie imi
erau de neinteIes, fiindca eram incapabil sa pricep cum de un
argument perfect rational se putea lovi de 0 rezistenta emotionala.
Aeeste discutii sterile ne necajeau pe amindoi ~i in ceIe din
urma ne retrageam, fiecare avind sentimentuI sau specific de in-
ferioritate. Teologia ne instrainase reeiproc pe tata ~i pe mine. Am
simtit asta din nou ca pe 0 infringere fatal a, in care insa nu ma
simteam singur. A veam 0 presimtire sumbrii ea tata ei:izuse inevi-
tabiI vietima destinuIui sau. Era singuratie. N-avea niei un prieten
cu care sa se fi putut sfatui, eu eel putin nu cuno~team pe nimeni
in anturajul nostru pe care sa-l ered in stare a-i aduee cuvintuI
salvator. Odata I-am auzit rugindu-se: se Iupta cu disperare pentru
eredinta sa. Am fost zguduit ~i revoltat deopotriva, fiindea vedeam
cit de fara sperante cazuse prada Bisericii ~i gindirii ei teologiee.
Ele il parasisera, infidele, dupa ce ii bloeasera toate posibilitatiIe
de a ajunge nemijlocit la Dumnezeu. Atunci am inteIes cit se poate
de adine ceea ce triiisem: Dumnezeu Insu~i dezavuase in visul
meu teoIogia ~i Biseriea intemeiata pe ea. Pe de aIta parte, toIerase
teologia, ca ~i atitea alte lucruri. Mi se parea ridicoI sa admit ea
oamenii ar fi putut determina astfeI de dezvoltari. Gare ce erau
oamenii? Se na~teau pro~ti ~i orbi asemenea eatelu~iIor, aseme-
nea tuturor fapturilor Domnului, inzestrati cu cea mai saraea-
cioasa lumina, care nu poate lumina bezna in care orbeeaie ei. De

I Autor allucrurilor create (n. t.).


105
asta eram sigur ~i la fel eram ~i de faptul di niei unul dintre
teologii pe eare-i euno~team nu vazuse eu propriii oehi "lumina
[care] lumineaza in intunerie"l, altfel n-ar fi putut propovadui a
"religie teologidi". N-aveam ee sa fae eu a "religie teologidi";
ea nu corespundea felului in care traisem eu experienta Domnului.
Ea ii pretindea omului sa creada, fara nadejdea de a ~ti vreodata.
E ceea ce, cu mare efort, ineercase tatal meu, dar e~uase. Tot a~a
de putin se putea apara tata ~i impotriva materialismului ridicol
al psihiatrilor. Doar ~i aeesta era eeva in care trebuia sa erezi, la
fel ea ~i in teologie! Eram mai sigur ca nieiodata ca ambele
dueeau lipsa de eritidi gnoseologidi ~i de experienta.
Tatal meu traia in mod vizibil sub impresia ca psihiatrii ar fi
descoperit in creier ceva care dovedea ca inloeul unde ar fi trebuit
sa fie spiritul se afla materia ~i nimie "aerat", "spiritual". A~a se
expliea de ce ma avertizase tata in diverse rinduri ca nu cumva
sa devin materialist, dadi studiam medieina. Pentru mine insa,
avertismentul sau insemna, de fapt, sa nu care cumva sa cred
ceva, dici doar ~tiam ea materiali~tii, aidoma teologilor, eredeau
in definitiile lor ~i mai ~tiam ~i di tata, saraeul, dizuse pur ~i
simplu din lac in put. Prieepusem ca acea eredinta ce-mi era
mereu superlaudata ii jucase 0 festii fatala, ~i nu numai lui, ei
majoritatii oamenilor eultivati ~i serio~i, pe care ii cuno~team.
Pacatul suprem al credintei mi se parea a fi faptul di ea anticipa
experienta. De unde ~tiau teologii ea Dumnezeu orinduise anu-
mite lucruri in mod deliberat ~i di "permitea" altele ~i de unde
~tiau psihiatrii ca materia poseda proprietatile spiritului uman? Eu
nu eram deloe in perieol de a cadea vietima materialismului, dar
tatiHmeu, da; asta imi devenea tot mai cIar. Cineva ii ~optise eu
siguranta eeva la ureche despre "sugestie", pentru ca el citea
atunei, dupa cum am deseoperit la aeea vreme, eartea lui Bern-
heim asupra sugestiei, tradusa de Sigmund Freud.2 Era pentru
mine eeva nou ~i important, caei pina atunci iI vazusem pe tata
eitind doar romane sau eventual cite a deseriere de calatorie.
Toate cartile "inteligente" ~i interesante pareau a-i fi interzise.
Leetura nu-l faeea insa ferieit. Toanele sale depresive se Inmul-
teau ~i se intensificau, la fel ea ~i ipohondria lui. De un numar

1 Citat din loan 1,5: Si lumina lumineazii fn fntuneric $i fntunericul n'a


cuprins-o (n. t.).
2 Die Suggestion und ihre Heilwirkung (Sugestia $i efectul ei terapeutic),

Leipzig ~i Viena, 1888 (n. ed. germ.).

106
de ani deja, se viiitase de toate simptomele abdominale posibile,
fara co. medicuI sa fi putut constata ceva precis. Acum se pIingea
de senzatia de a avea "pietre in burta". Muit timp n-a fost Iuat
de noi in serios, dar in ceIe din urma medicuI a C8.zutpe ginduri.
Era Ia sfirsituI verii Iui 1895.
In primavara imi incepusem studiile 10. Universitatea din Basel.
Singura perioada a vietii meIe in care ma pIictisisem - adica anii
de ScoaIa - se incheiase Si acum mi se deschideau portile de aur
spie universitas litterarum Si spre libertatea academica: voi afla
adevaruI despre natura in aspecteIe sale principale, voi invata tot
ce se putea sti des pre am, din punct de vedere anatomic Si fizio-
logic, si 10. acestea se va adauga cunoasterea starilor biologice de
exceptie, si anume a boIilor. In plus, am putut intra intr-o asociatie
purtind culori, Zofingia I, careia ii apartinuse si tata odinioara. Pe
cInd eram inca "boboc" m-a insotit chiar intr-o excursie a asoci-
atiei, intr-un sat viticol din Markgrafenland, si a tinut acoIo un
discurs plin de haz, in care, spre incintarea mea, a iesit iar 10. ivea-
l1i spiritul vesel 0.1 trecutuIui sau studentesc. In acelasi timp am
recunoscut, fulgerator, ca propria lui viatii incetase definitiv 0 data
cu terminarea studiilor si mi-au trecut prin minte versurile unui
cintec studentesc:
Privind fn jos, ei plecarii
Spre-a filistinilor {ara.
o jerum, jerum, jerum,
o quae mutatio rerum!2
Aceste cuvinte m-au apasat greu pe suflet. Doar fusese Si el
pe vremuri un student entuziast in primul sau semestru, asa cum
eram eu acum; lumea se deschisese pentru el, asa cum mi se
deschidea!li mie; comoriIe infinite ale !ltiintei fusesera etalate in
fata Iui, co. Si in fata mea. Oare ce-l frinsese, ce-l inacrise !Ii in-
veninase? Nu gaseam nici un raspuns sau gaseam prea multe.
Discursul tinut de eI 10. un pahar de vin in acea seara de vara a
fost parea ultima scaparare a unei amintiri vii dintr-o epoea in care
el fusese ceea ce ar fi trebuit sa fie. Curind dupa aceea, starea lui
se inrautati. Spre sfiqitul toamnei Iui 1895 cazu bolnav 10. pat !Ii
inceta din viata 10. inceputul anuIui 1896.

J Numele vine de la ora~elul Zofingen, in cantonul Aargau, unde a fost


infiintata aceasta asociatie studenteasca (n. t.).
2 0, ce mutatie a lucrurilor! (N. t.)

107
Dupa cursuri, ma intorsesem acasa in ziua aceea ~i ma in-
teresasem cum se simte.
- Ah, e Ia fel ea de obicei. Este foarte sIabit, zise mama. EI
ii ~opti eeva, ~i ea spuse, dindu-mi a intelege din priviri ca tata
delira: Vrea sa ~tie daca ai trecut deja examenul de stat.
Mi-am dat seama ca era cazul sa mint:
- Da, totul a deeurs bine.
A oftat u~urat ~i a inehis oehii. Ceva mai tirziu, m-am intors
la el. Era singur. Mama mea avea treaba in camera de alaturi. Tata
horcaia ~i am realizat ca intrase in agonie. Stateam linga patul Iui
nemi~eat, ca tintuit sub efectul unei vraji. Nu mai vazusem nici-
odata un om murind. Deodata, a ineetat sa mai respire. Am ~teptat
~i am tot a~teptat suflarea urmatoare ... Dar ea nu a mai venit.
Atunci mi-am amintit de mama ~i m-am dus in camera veeina,
unde am gasit-o ~ezind la fereastra ~i tricound.
- Moare, am zis.
S-a apropiat cu mine de pat ~i a vazut ca tata murise.
- Cit de repede s-a ispravit totul, mi-a spus, mirata parca.
Zilele urmatoare au fost apasatoare ~i pline de durere; putine
amintiri de atunci mi-au ramas intiparite in minte. La un moment
dat, mama vorbi pe vocea ei "cea de-a doua" eu mine sau cu aerul
care ma inconjura:
- Pentru tine a murit la timp.
Ceea ce-mi dildu senzatia ca trebuia sa insemne: Nu v-ati
inteles ~i ar fi putut sa-ti devina un obstaeol.
Acest punct de vedere mi se paru a eorespunde cu personali-
tatea nr. 2 a mamei mele.
Aeest "pentru tine" ma lovi cumplit ~i am simtit di 0 bueata
de trecut se incheiase in mod irevocabil. Pe de aWi parte, se trezi
la viata in mine 0 bucata de barhiltie ~i de libertate. Dupa moartea
tatei, m-am mutat in camera lui ~i i-am luat locul in cadml fami-
liei. Trebuia, de exemplu, sa-i dau mamei saptaminal banii pentru
menaj, fiindca ea nu ~tia cum sa gospodareasca ~i sa dramuiasc~,
banii.
La aproximativ ~ase saptamini dupa ee a murit, tata mi-a apa-
rut in vis. Deodata s-a aflat in fata mea ~i mi-a spus ca tocmai
venise din eoneediu, ca se odihnise bine ~iacum se intoreea acasa.
M-am gindit ca avea sa-mi repro~eze ca ma instal as em in camera
lui. Dar nici gind! Mi-a fast totu~i ru~ine ca imi imaginasem ca
murise. Peste cueva zile, visul s-a repetat, de data asta tata se
intorcea acasa insanato~it dupa boala, iar eu imi faceam din nou
repro~uri ca putusem sa cred ca murise. M-am tot intrebat apoi:
108
"Ce iIlseamna aceasta intoarcere a tatei in vis? Cum de pare atit
de «real»?" A fost 0 experienta de neuitat care m-a obligat sa
meditez pentru prima oara la viata de dupa moarte.

o data cu moartea tatalui meu s-au ridicat probleme serioase


~i grave in legatura cu continuarea studiilor me1e. 0 parte din
rudele mateme era de parere ca ar fi trebuit sa-mi caut un loc de
amploiat comercial la 0 casa de comert, pentru a ci~tiga cit mai
curind ceva bani. Fratele mezin al mamei s-a oferit s-o ajute,
intrudt mijloacele de care dispuneam nu erau nici pe departe
suficiente pentru trai. M-a ajutat un unchi dinspre tata. La sfir~itul
studiilor mele ii datoram trei mii de franci. Restul I-am cl~tigat
lucrind ca asistent preparator ~i ocupindu-ma cu vinzarea unei
colectii mici de antichitati, pe care am preluat-o de la 0 matu~a
Mtrina ~i am, vindut-o in mod avantajos, bucata cu bucata, in-
casind un profit foarte binevenit.
N-a~ dori sa nu fi avut parte de aceasta perioada de saracie.
Omul invata atunci sa aprecieze lucrurile simple. Imi amintesc
inca foarte bine ca am prim it odata cadou 0 cutiuta plina cu tigari
de foi. M-am simtit imparate~te. Mi-au tinut un an intreg, cad
mi-am acordat mie insumi permisiunea de a lua doar cite una in
fiecare duminica.
Privind in urma pot sa spun: anii studentiei au fost ani frumo~i
pentru mine. Totul era insufletit spiritualice~te ~i a fost ~i 0 epodi
a prieteniilor. In cadrul asociatiei Zofingia am tinut mai multe
discursuri pe teme teologice ~i psihologice. Purtam conversatii
dintre cele mai animate ~i nici gind ca ele sa fi abordat numai
subiecte medicale. Discutam in contradictoriu in legatura cu Scho-
penhauer ~i Kant. Aveam cuno~tinte despre diferitele stiluri ale
lui Cicero ~i ne interesau teologia ~i filozofia. Se putea presupune
la fiecare, ca sa zic ~a, 0 formatie clasica ~i 0 traditie intelectuala
ingrijita ..
Printre prietenii mei cei mai apropiati se numara Albert Oeri1•
Prietenia dintre noi.a durat pina la sfir~itul vietii lui (1950). Lega-
tura dintre noi avea de fapt cu vreo douazeci de ani mai mult dedt
noi in~ine, deoarece incepuse deja la sfir~itul anilor ~aizeci ai se-
colului trecut cu prietenia dintre tatii no~tri. Dar, spre deosebire
de ei, ,pe care soarta i-a despartit treptat in anii de mai tirziu, pe

I Personalitate marcanta care a jucat un rol important In via\a politica ~i


cultural a a ora~ului Basel (11. t.).
109
Oeri ~i pe mine destinul nu numai ca ne-a tinut impreuna, dar ne-a
unit pina in ultima c1ipa ~i prin legatura fidelitatii.
II cunoscusem pe Oeri ca membru al asocia(iei Zofingia. Era
pe dt de plin de umor, pe atit de plin de suflet, de sensibilitate
~i un povestitor excelent. M-a impresionat ca era stranepotul lui
Jacob Burckhardt, pe care noi, tinerii studenti ai Baselului, 11
veneram ca pe marele am ajuns deja legendar, dar care traise ~i
activase in mijlocul nostru. Da, Oeri amintea pu\in de aspectul
exterior aI acestui om rar, ~i anume prin unele trasaturi ale fe(ei,
prin gesturile ~i mi~cariIe lui ~i prin felul sau de a vorbi. Am aflat
cite ceva de la prietenul meu ~i despre Bachofen, pe care, ca ~i
pe Burckhardt, il intilnisem uneori pe strada. Insa mai mult dedt
aceste elemente exterioare m-au atras stilul sau meditativ, modul
in care privea evenimentele istorice, matuntatea, surprinzatoare
la virsta aceea, a judecatii sale politice ~i precizia lui adesea ului-
toare in in(elegerea personalita\ilor contemporane, pe care spiritul
~i hazul sau Ie puteau schi\a intr-un chip inimitabil. Scepticismul
lui descoperea vanitatea ~i nimicnicia chiar ~i sub faldurile cele
mai stralucitoare ale draperiilor.
eel de-al treilea in alian\a era Andreas Vischer, decedat din
pac ate prematur, dupa ce a fost ani de zile conduditorul spitalului
din Urfa, in Asia Mica. Obi~nuiam sa ne adunam eu toW ~i sa
discutam la "Adler" din Weil ~i la "Hirzen" din Haltingen, la un
pahar de Markgrafler, sub soarele striilucitor sau sub luna in per-
manenta transformare. Aceste conversa\ii au alcatuit punctul culmi-
nant ~i de neuitat al vietii mele studente~ti.
Intrudt profesia ~i locul de munca ~e separau, nu ne-am vazut
prea mult in deceniul care a urmat. Dar dnd s-a apropiat de Oeri
~i de mine, care eram de-o virsta, ora solemna a miezului vie\ii,
destinul ne-a adus din nou mai des impreuna. Clnd am implinit
treizeci ~i cinci de ani, am racut amindoi, rara a biinui ce ne ~tep-
ta de la via\ii, 0 calatorie memorabila eu vaporul, de fapt eu velierul
meu, iar "marea" noastra a fost lacul Zurich. Eehipajul s-a compus
din trei medici tineri, care luerau pe atunci la mine. ltinerarul
nost~ a fost pina la Walenstadt ~i inapoi. Calatoria a durat patru
zile. lnaintam, lmpin~i de un vint racoros, eu spinaeherul. Oeri
adusese tradueerea lui VOEl din Odiseea ~i ne citea in timpul

I Johann Heinrich VoB (1751'-1826), scrii!or iluminist german. Partea


cea mai valoroasa a operei sale - tiilmacirile din Homer, Hesiod, Aristofan,
Virgiliu, Ovidiu ~i Hora~iu -. a mijlocit 0 buna cunoa~tere a culturii antice
~i a constituit 0 sursa de inspiratie a c1asicismului german (n. t.).

110
calatoriei din aventura lui Ulise pe insula lui Circe ~idin "Nekyia",
coborirea in Hades. 0 stralucire se a~temuse peste lacul sdnteie-
tor ~i peste malurile inviiluite in piela argintie.

De dupa vasul eel eu botul negru


Cuvfntatoarea vajnica zeira
Cu par de aur, Circe, ne trimise
Un vfnt prielnic umj7ator de pfnze,
Sor bun de drum. 1

Dar indiiratul imaginilor homerice scinteietoare se iveau,


umpllndu-ma de nelini~te, ginduri legate de diHitoria mai mare
peste pelagus mundi2 pe care urma sa ne-o rezerve viitorul. Oeri,
care pina atunci tot ezitase, s-a casiitorit nu mult dupa aceea, iar
mie mi-a daruit destinul, precum lui Ulise, 0 Nekyia, 0 coborire
in intunecatul Hades.3 Au urmat anii de razboi, ~i iar I-am vazut
doar rareori. Au amutit ~i marile discutii. Nu se mai vorbea de
fapt dedt despre evenimentele din prim-planul actualitatii. Dar
intre noi a inceput 0 conversatie interioara, a~a cum am putut
ghici din diferite intrebiiri disparate pe care mi Ie punea. Era un
prieten inteligent ~i ma cuno~tea in felul sau. Aceasta intelegere
tacita sifidelitatea sa nestramutata au insemnat foarte mult pentru
mine. In ultimul deceniu al vietii lui ne-am vazut din nou mai des,
caci amindoi ~tiam ca umbrele deveneau tot mai lungi.

In legiitura cu problemele religioase am primit in timpul stu-


dentiei mele multe stimuliiri. Acasa mi se oferea prilejul extrem
de binevenit de a ma intretine cu un teolog, vicarul raposatului
meu tata. Nu se distingea numai prin apetitul sau fenomenal,
care-l eelipsa pe al meu, ci ~i prin marea-i eruditie. De la el am
invatat multe despre patristidi, istoria dogmelor, ~i mai ales am

I Homer, Odiseeo, Editura Univer~, Bucure~ti, 1979, trad. de George


Mumu (n. t.).
2 Oceanullumii (n. t.).
3 "Nekyia", de la V€XUc; (= cadavru) este titlul Cintului al Xl-lea al
Odiseei. Cuvl'ntul desemneaza ofrand a adusa pentru invocarea din Hades a
celor disparu\i. Nekyia este de aceea un termen adecvat pentru a indica 0 co-
borire In Impara~a mortilor, ca de exemplu In Divino Comedie sau In "Noaptea
walpurgica c;"sica" din Faust. lung II folose~te aici In sens figurat ~i face
a1uzie la "coborirea" sa In lurnea de imagini a incon~tientului, despre care
va fi yorba In capitolul "Confruntarea cu incon~tientul" (A. J.).

III
aflat 0 grfunada de noutati In domeniul teologiei protestante. Teo-
logia lui Ritschl era pe-atunci la ordinea zilei. Concepti a ei
istorica ~i mai cu seama parabola trenului ma iritau. I ~i studentii
la teologie, cu care discutam I'n cadrul asociatiei Zofingia, I'mi
lasau impresia ca se multumeau toti cu ideea efectului istoric care
pomise de la viata lui Cristos. Ideea nu mi se parea numai stupida,
ci chiar total lipsita de viata. Nu puteam fi nici adeptul teoriei
care-L pIasa pe Cristos I'n prim-plan, transforml'ndu-L In singura
figura hotaritoare I'n drama dintre Dumnezeu ~i om. Era I'n con-
tradiqie absoluta cu propria conceptie a lui Cristos ca Sfintul Duh,
care-L procrease, II va I'nlocui printre oameni dupa moartea Lui.
Sfintul Duh I'nsemna pentru mine 0 ilustrare adecvata a lui
Dumnezeu, Cel de neconceput. Actiunile Sale nu erau numai de
o natura sublima, ci ~i de 0 maniera stranie ~i chiar dubioasa,
asemenea faptelor Iui Iehova, pe care-l identificam, I'n sensull'n
care-mi fusese Infati~at In timpul instruirii mele I'n vederea con-
firmarii, I'n mod naiv cu imaginea cre~tina a Domnului. (Pe atunci
nu eram con~tient nici de faptul ca adevaratul diavol se nascuse
abia 0 data cu cre~tinismul.) "Domnul Isus" era pentru mine I'n
mod nelndoielnic un om ~i tocmai de aceea I'ndoieinic, respectiv
un simplu purtator de cuvl'nt al Sfintului Duh. Aceasta conceptie
extrem de neortodoxa, care diferea cu 90, ba chiar cu pl'na Ia 180
de grade de cea teologica, se lovea, bineinteles, de cea mai adl'nca
nel'ntelegere. Dezamagirea resimtita de mine din aceasta cauza ma
duse treptat la un fel de dezinteres resemnat, ~i convingerea mea
ca aici nu putea decide dedt experienta se I'ntan tot mai multo
Puteam sa spun I'mpreuna cu Candide, pe care-l citeam atunci:
Tout cela est bien dit - mais itfaut cultiver notre jardin2, prin care
intelegeam ~tiinta naturii.
In decursuI primilor mei ani de studentie am facut descoperirea
ca ~tiintele naturii dadeau I'ntr-adevar posibilitatea dobl'ndirii a
infinit de multe cuno~tinte, dar fumizau numai 0 cunoa~tere foarte
saracacioasa, iar aceasta in principal de 0 natura specializata. ~ti-

1 Albrecht Ritschl (1822-1889) folose~te parabola unui tren care este


manevrat pe 1inia de triaj; locomotiva lmpinge din spate, ~i aceasta impul-
sionare se transmite lntregului tren: tot astfel s-ar perpetua prin veacuri im-
boldul dat de Cristos (A 1.).
2 Citat din Candide au L'Optimisme (1759), povestirea filozofica a lui

Voltaire: "Foarte bine ai vorbit, dar plna una-alta trebuie sa ne lucram


gractina" (Candid sau aptimismul, E.P.L.U., Bucure~ti, 1969, p. 157, trad. de
AI. Philippide) - (n. t.).
112
am din lecturile mele filozofice ca la baza tuturor se afla realitatea
psihieului. Fara suflet nu existau niei euno~tinte, nici eunoa~tere.
Nu se auzea insa absolut nimie despre suflet. El era, ee-i drept,
presupus pretutindeni in mod tacit, dar ~i aeolo unde era pomenit,
ca la C. G. Cams!, nu exista 0 eunoa~tere reala, ei doar 0 spe-
culatie filozofici:i, iar aeeasta putea foarte bine sa aiba un sens sau
altul. Nu prieepeam nimie din aeeasta observatie eiudata.
La sfir~itul eelui de-al doilea semestru am fikut insa 0 des-
coperire, menita sa aiba eonseeinte importante: am gas it in biblio-
teca unui istorie de arta, tatal unuia dintre prietenii mei de studentie,
o cartieidi din anii saptezeci despre aparitii de spirite. Era 0 re-
latare a inceputurilor spiritismului, scrisa de un teolog. Dubiile
mele initiale s-au risipit repede, caei n-am putut sa nu rem arc ca
in prineipiu era vorba despre povestiri identice sau asemanatoare
cu cele pe care Ie tot auzisem la tara inca din eopiEiria mea cea
mai fragedi:L Materialul era rara indoiala autentic. Dar marea
iutrebare daea aeeste pove~ti sint adevarate ~i din punet de vedere
fizk raminea tot fara un raspuns sigur. Orieum, am putut sa con-
stat c1ar ca in toate timpurile ~i in eele mai diferite Iocuri de pe
pamint se relatau tot mereu acelea~i istorii. Aeest Iueru trebuia
sa aiM un motiv. EI nu trebuia cautat in niei un caz in faptul ca
peste tot cxistau acele~i premise religioase. Evident nu aceasta
era situatia, deci trebuia sa fie ceva legat de comportamentul obiec-
tiv al sufletului omenesc. Dar tocmai despre aceasta problema
esentiala, ~i anume natura obiectiva a sufletului, nu se putea afla
nimic in afara de ceea ce spuneau filozofii.
Oridt de stranii ~i de indoielnice mi s-ar fi parut, observatiile
spiritistilor au constituit totusi pentru mine primele relatari ale
unor fenomene psihice obiective. Nume ca Zoellner ~i Crookes
m-au impresionat ~i am eitit, ca sa zie ~a, toata literatura asupra
spiritismului care mi-a fost aeeesibiia atunci. Fire~te ea Ie-am
vorbit des pre ea si eamarazilor mei care, spre marea mea surprin-
dere, au reactionat fie in bataie de joe si manifestind neineredere,
fie eu 0 respingere plina de teama. M-am mirat pe de 0 parte de
siguranta ell care puteau afirma ca niste chestii ca fantomele ~i
mi~carea mesei crau imposibile ~i prin urmare 0 in~clatorie, pe
de alta parte, de atitudinea lor defensiva, care parea sa aiba un
caraeter temator. Niei eu nu eram sigur de tot de veridieitatea

1 Carl Gustav Carns (1789-1869), medic, cercetator al ~tiin\elor naturii,


pictor, fi!ozof german (n. t.).

113
r-
I
i absoluta a povestirilor, insa in definitiv de ce sa nu existe stafii?
i De unde ~tiam noi de fapt ca ceva era" imposibil" ? ~i - mai ales
I
!
I - ce putea sa insemne teama? Eu insumi consideram astfel de
i posibilitati extrem de interesante ~i de atragatoare. Imi infrumuse-
I tau considerabil existenta. Lumea ci~tiga in profunzime ~i i~i im-
I bogati fundalul. Oare sa fi avut visele, de exemplu, de-a face ~i
cu spiritele? Lucrarea Triiume eines Geistersehers (Visele unui vi-
zionar) a lui Kant mi-a cazut in mina la momentul potrivit ~i
curind I-am descoperit ~i pe Karl Duprel, care valorificase aceste
idei din punct de vedere filozofic ~i psihologic. I-am dezgropat
pe Eschenmayer, Passavant, Justinus Kerner ~i Garres ~i am citit
~apte volume de Swedenborg.
Nr. 2 al mamei mele era pe deplin de acord cu entuziasmul
meu, dar ce1elalte persoane din anturajul meu erau descurajante.
Pina in acel moment ma ciocnisem doar de blocul de piatra al
ideilor traditionale; acum m-am lovit insa de otelul prejudecatilor
~i al unei incapacitati reale de a admite posibilitatile neconven-
tionale, ~i asta la prietenii mei cei mai apropiati. Interesul meu Ii
se parea ~i mai suspect dedt preocuparile mele teologice! Aveam
senzatia de a fi impins la marginea lumii. Ceea ce-mi provoca
interesul eel mai arzator era pentru ceilalti praf ~i fum, ba chiar
motiv de teama.
Teama fata de ce? Nu puteam gasi nici 0 explicatie. Ideea ca
ar fi putut sa existe evenimente care depa~eau categoriile limita-
tive ale timpului, spatiului ~i cauzalitatii doar nu era, la urma urmei,
ceva nemaiauzit sau care facea sa se cutremure lumea? Existau
chiar animale care presimteau furtunile ~i cutremurele, vise care
indicau moartea anumitor persoane, ceasuri care se opreau in clipa
mortii, pahare care se spargeau in momentul critic, tot felul de
lucruri care erau de la sine intelese in universul meu de pina
atunci. ~i iata, acum eranf aparent siT1gurul care auzise de astfel
de lucruri! Imi puneam in chipul eel mai serios Intrebarea in ce
fel de lume nimerisem de fapt. Evident, era lumea citadina, care
nu ~tia nimic des pre cea de la tara, despre lumea real a a muntilor,
a padurilor ~i riurilor, a animalelor ~i a gindurilor Domnului (ci-
te~te: a plantelor ~i cristalelor). Explicatia mi s-a parut consola-
toare ~i, in orice caz, mi-a amplificat mai intii stima fata de
propria-mi persoana; caci m-am lamurit ca lumea urbana era li-
mitata spiritual, in ciuda abundentei sale ~tiinte docte. Aceasta
idee era periculoasa pentru mine, fiindca ma ducea la accese de
superioritate, la 0 tendinta critica deplasata ~i la agresivitate, ceea
114
ce mi-a provoeat antipatii mentate. Aeestea din urma au reactivat,
in conseeinta, vechile indoieli, sentimente de infenoritate ~i de-
presiuni - un eiclu pe care m-am deeis sa-l intremp cu ariee pret.
Nu mai voiam sa stau in afara lumii ~i sa dobindesc faima sus-
pecta de a fi 0 "euriozitate".
Dupa primul examen de propedeutica am devenit asistent pre-
parator la catedra de anatomie ~i in semestm! urmator prosectorul
mi-a lasat chiar eonducerea cursului de histologie - bineinteles,
spre marea mea satisfactie. Pe atunei ma ocupam in principal de
teona evolutionista ~i de anatomia eomparata 9i m-am familianzat
9i eu teoria neovitalistiL eel mai puternie ma fascina punctul de
vedere marfologic in sensul cel mai largo La polul opus se ana
pentm mine fiziologia. Ma dezgusta profund din cauza vivisectiei,
eare se praetiea doar in seopuri demonstrative. Nu ma puteam
elibera deloe de sentimentul ca animalele eu singe eald erau in-
mdite eu noi ~i in niei un eaz ni~te simple automate eu ereier. In
eonseeinta, trageam ehiulul pe cit posibil de la aeeste are de de-
monstratii. De9i imi dadeam seama ca trebuia sa se faea experi-
mente pe astfel de animale, tot simteam di demonstratia unor
asemenea experimente era barbara 9i respingatoare 9i mai cu
seama inutila. Avearn suficienta fafltezie spre a-mi imagina, dupa
simpla lor desenere, procesele demonstrate. Mila mea fata de
animale nu data eventual de la ideile budiste ale filozofiei schopen-
haueriene, c1 se sprijinea pe baza mai adinca a unei stari spirituale
primitive, anurne a identitatii incon9tiente eu animalul. Aeeasta
realitate psihologiea importanta mi-era insa pe-atunei total ne-
eunoseuta. Repulsia mea fata de fiziologie era atit de puternica,
incit examenul meu 1a aeeasta materie a ~i deeurs intr-un mod
eorespunzator de prost. Orieum, am reu9it sa-l tree.
Urmatoarele semestre cliniee au fost arit de incareate, ca nu
mi-a mai ramas aproape deloe timp pentru ineursiunile mele in
domenii indepartate. Numai duminiea 11puteam studia pe Kant.
II eiteam eu zel 9i pe Eduard von Hartmann!. Nietzsche figura in
programul meu de citva timp deja, dar ezitam sa incep sa-l citesc,
nesimtindu-ma sufieient de bine pregatit. Se discuta mult despre
Nietzsche pe vremea aceea, fiind de obicei respins, eel mai violent
de catre studentii in filozofie " competenti' ,, de unde am 9i tras
eoncluziile mde personale in 1egatura eu rezistentele ce domneau

! Filozof ~i savant german (1842-1906), autar allucdirii Phi/osophie des


Unbe\\'ufllen (Fi/ozafia incon;;tiel11u/ui) - (n. t.).

115
r in sferele mai inalte. Autoritatea suprema era bineiilteles Jacob
i
Burckhardt, de la care erau colportate diferite opinii critice referi-
to are la Nietzsche. In plus, existau unii oameni care-l eunoscusera
personal pe Nietzsche, fiind astfel in stare sa relateze despre el
tot felul de curiozitati nu toemai simpatice. eei mai multi nu
eitisera un rind seris de el ~i se legau de aceea de diferite elemente
echivoce exterioare, de exemplu de aerele de gentleman pe care
~i Ie dadea, de maniera sa de a c1nta la pian, de exagerarile lui
stilistice, adid de tot soiul de particularitati care trebuiau sa-l
calee pe nervi pe omul din Basel din acea epod. Fire~te, aceste
elemente nu mi-au servit ca pretext spre a amina lectura lui Nietz-
sche - dimpotriva, ar fi constituit pentru mine stimulentul eel mai
puternic -, ci simteam 0 teama ascunsa ca a~ putea sa-i seman,
eel pUtin in ce prive~te "secretul" care-l izola in mediul sau. 0
fi avut - cine ~tie? - trairi launtrice, idei despre care ar fi vrut,
din nefericire, sa vorbeasca ~i care nu fusesera intelese de nimeni.
Era evident un excentric sau, in arice caz, trecea drept unul, drept
un lusus naturae1, ceea ce eu nu-mi doream sa fiu pentru nimic
in lume. Ma tern earn de posibila descoperire ca eram ~i eu, ase-
menea Iui Nietzsche, ,,0 aparitie ciudata". Bineinteles - si parva
componere magnis licet2 - el fusese profesor universitar, scrisese
carti, atinsese deci inaltimi fabuloase; provenea ~i el dintr-o
familie de teologi, dar din Germania cea mare ~i vasta, care se
intindea pina la mare, in timp ce eu nu eram dedt elvetian ~i ma
trageam dintr-o familie modesta de preot dintr-un satuc de graIl!!a.
Nietzsche vorbea 0 germana literara cizelata, \>tialatina .;;igreaca,
poate ~i franceza, italiana .;;ispaniola, pe dnd eu eram dt de cit
sigur .;;i stapin numai pe dialectul din Basel. El, in posesia tuturor
acestor minunatii, i.;;i putea permite la urma urmei 0 anum ita
excentricitate, dar eu n-aveam cum sa ~tiu in ce masur3. ma puteam
asemana cu el.
In ciuda temerilor mele eram curios .;;im-am hotiint sa-l citesc.
Mai intii mi-au ciizut in mina Unzeitgemiifle Betrachtungen (Con-
siderarii intempestive). Am fost entuziasmat tara rezerve ~i curind
dupa aceea am citit A.Iso sprach Zarathustra (A.,sagrait-a Zara-
thustra). A reprezentat, ca ~i Faust allui Goethe, 0 traire dintre
cele mai puternice. Zarathustra era Faustul lul Nietzsche, iar
nr. 2 era Zarathustra al meu, ce-i drept pastrind distanta potrivita,

1 Joe al naturii (n. t.).


2 Dadi e permis sa se compare lucJUlile mid cu cele mari (n. t.).

116
similara celei care des parte un mu~uroi de cirtita de Mont Blanc;
iar Zarathustra era - nu aveam nici un dubiu - morbid. Era ~i
nr. 2 bolnavicios? Aceasta posibilitate m-a cufundat intr-o spaima
pe care mult timp n-am vrut sa mi-o marturisesc; ea ma tinea
totu~i cu sufletulla gura, i~i facea simtita din dnd in cind prezenta
in momente inoportune $i ma constringea sa reflectez asupra
propriei mele persoane. Nietzsche i~i descoperise nr. 2 al sau abia
mai tirziu in viata, dupa ce trecuse de virsta mijlocie, in timp ce
eu fl cuno~team inca din prima tinerete. Nietzsche vorbise naiv
~i imprudent des pre acest arrheton, lucrul de nenumit, de neexpri-
mat, ca ~i cum totul ar fi fost in ordine. Eu am vazut insa foarte
curind di astfel se fac experiente proaste. Pe de alta parte insa,
era atit de genial, indt venise de tinar la Basel ca profesor
universitar1, neintuind nimie din eeea ce urma sa-l a~tepte. Or,
toemai datorita genialitatii sale ar fi trebuit sa-~i dea seama la timp
ca ceva nu era in regula. Aceasta a fost, m-am gindit eu, neintele-
gerea sa bolnavicioasa: ca, plin de curaj ~i de naivitate, ~i-lli:isase
liber pe nr. 2, intr-o lume care nu ~tia ~i nu prieepea nimie des pre
astfel de lucruri. Ilinsufletea speranta copili:ireasca de a descoperi
oameni care-i puteau impart~i extazul ~i intelege "rasturnarea
tuturor valorilor"2. Nu gasi insa dedt filistini instruiti ~i, ca intr-o
situatie de tragicomedie, el insu~i era unul; asemenea tuturor
celorlalti, nu se intelese pe sine dnd C3.zUin universul celor mis-
terioase ~i de nerostit ~i vru sa-Ilaude in fata unei multimi obtuze,
uitate de Dumnezeu. De aici limbajul bombastic, metaforele abun-
dente, entuziasmul imnie, care incerca in van sa se faca perceput
de catre aceasta lume ce se dediease unei acumuIari incoerente
de cuno~tinte. Iar el - acest dansator pe sirma - cazu pina la
urma chiar dincolo de sine insu~i. Nu-~i gasi loculin aceasta lume
- dans ce meilleur des mondes possibles -, fiind de aceea un po-
sedat, unul cu care cei din anturajul sau se puteau purta numai
cu maxima prudenta. Printre prietenii ~i cunoscutii mei ~tiam doar
doi care credeau in Nietzsche ~i-l aprobau deschis, ambii homo-
sexuali. Unul dintre ei a sfir~it prin a se sinucide, al doilea a

1 Friedrich Nietzsche a fast chern at in anu1 1869, 1a douazeci ~i cinci de

ani - 1a propunerea profesoru1ui sau din anii studen\iei, Friedrich Wilhelm


Ritschi - ca profesor extraordinar de fi101ogie c1asidi 1a Universitatea din
Basel. In anul Umlator a fost nurnit profesor titular. Va \ine aid pre1egeri timp
de zece ani (n. t.).
2 V. Der Wiile rur /vlacht. \iersuch einer Umwertung aller Werte (Vaillfa

de putere. Eseu asupra rastumiirii tuturor valaritar) - (n. t.).

117
decazut - un geniu nei'nteles. Toti ceilalti erau fara de fenomenul
Zarathustra nn uluiti sau dezorientati, ci pur ~i simplu imuni.
Dupa cum Faust mi-a deschis 0 u~a, Zarathllstra mi-a inchis
una, ~i a facut-o cu violenta ~i pentru timp indelungat. Mi s-a
inumplat ca taranului batrin care a descoperit ca doua dintre va-
cile sale au fost vrajite ~i Ie-au fost prinse capetele in acela~i ca-
pastru; intrebat de fiul sau cum de a~a ceva era posibi!, i-a raspuns:
"Baiete, despre astfel de lucruri nu se vorbe~te."
Am constatat di nu ajungi nidier! daca nu vorbe~ti despre
lucrurile ~tiute de toti. Cel naiv in aceasta privinta nu intelege ce
jignire inseamna pentru semenul sau sa i se vorbeasca despre eeva
ce lui ii este necunoscut. 0 asemenea ticalosie i se iarta numai
scriitorului, ziaristului sau poetului. Eu pricepusem ca 0 idee noua
- sau chiar ~i numai un aspect neobisnuit - se poate comunica
doar prin fapte. Faptele ramin ~i nu pot fi des considerate pentru
multa vreme, caci odata ~i odatii tot treee pe linga ele cineva care
~tie ce a gasit. Mi-am dat seama ca, in fond, in absenta a ceva
mai bun, nu faceam dedt sa vorbesc in loc dea prezenta fapte,
care de altfel imi lipseau cu desavirsire. Nu detineam nimie COD-
cret. Eram impins mai mult ca niciodata catre empirism. Le-o
luam filozofilor in nume de rau ca perorau despre tot ce nu era
accesibil experientei ~i taceau acolo unde ar fi trebuit sa se ras-
punda la 0 experienta. Dqi aveam senzatia ca undeva si cindva
trecusem prin valea diamantelor, nu puteam convinge pe nimeni
- 1a 0 privire mai atenta nu ma puteam convinge nici macar pe
mine insumi - ca probe Ie petrografice pe care Ie adusesem erau
altceva decit pietris obi~nuit.

Eram in anul 1898 dnd am inceput sa ref!ectez serios la


cariera mea viitoare de medic. Cunnd am tras concluzia ca trebuia
sa ma specializez. Nu intrau atunci In discutie dedt chirurgia sau
medicina intema. Inclinam in directia primeia dintre ele datorita
pregatirii mele deosebite in anatomie Si preferintei me Ie pentru
anatomia patologicii, ~i mai mult ca sigur a~ fi ales chirurgia ca
meserie, daca as fi dispus de mijloacele financiare necesare. Mi-era
ingrozitor de penibil ca trebuia sa fac datorii, chiar ~i pentru a
putea studia. S,tiam d1 eram constrins sa-mi cistig existenta Cll de
curind dupa examenul final. De aceea m-am gindit la 0 cariera
de medic la vreun spital cantonal oarecare, unde se putea spera,
mai cunnd decit intr-o clinica, la un post remunerat. Angajarea
la 0 clinic a depindea insa in mare masura de proteqia avuta sau
118
de simpatia personaHi a ~efului. Tinind cont de popularitatea mea
indqielnici:i ~i de uimirea ~i rezerva pe care Ie trezisem de atitea
ori, nu cutezam sa ma gindesc la 0 imprejurare norocoasa ~i ma
multumeam deci cu perspectiva modesta de a ajunge medic ma-
car la vreunul din spitalele locale. Restul avea sa depinda de
vrednicia mea, de capacitatea ~i eficacitatea mea.
In timpul vacantei de vara s-a petrecut ceva care urma sa ma
influenreze profu~d. Intr-o buna zi ~edeam in camera mea de
lucru ~i studiam. In incaperea de alaturi, a ci:irei u~a era intre-
deschisa, mama statea ~i tricota. Aceea era sufrageria noastra, in
care se afla masa rotunda din lemn de nuc la care mincam.
Provenea din zestrea bunicii me Ie pateme ~i avea pe-atunci 0
vechime de vreo ~aptezeci de ani. Mama ~edea la fereastra, la 0
distanta de aproximativ un metru de masa. Sora mea era la ~coala,
iar slujnica, la bucatarie. Deodata, s-a auzit 0 pocnitura ca 0 im-
pu~ci:itura de pistol. Am sarit in picioare ~i am alergat in camera
vecina, de unde auzisem explozia. Mama inlemnise in fotoliu, iar
lucrul de mina ii sci:ipase in poale. A bolborosit, privind spre
masa: "Ce ... ce s-a intimplat? A fost chiar llnga mine ... "
Ne-am uitat ce se petrecuse: Tablia mesei se crapase pina din-
colo de mijloc ~i nu intr-un loc incleiat, ci in pI in lemn solid. Am
ramas fara grai. Cum se putea intimpla a~a ceva? Un lemn masiv
de nuc, uscat de ~aptezeci de ani, care crapa din senin intr-o zi
de vara, in ciuda umiditarii relativ mari a aerului, obi~nuita la noi ?
Inreleg daci:i ar fi fost linga soba inci:ilzita, intr-o zi rece ~i uscata
de iama! Care ar fi putut fi oare cauza unei asemenea explozii?
M-am gmdit ci:iexista, la urma urmei, coincidente stranii. Mama
dadu din cap ~i spuse Cll vocea personalitatii ei nr. 2: "Da, da,
asta inseamna ceva. "
Fara sa vreau, am fost impresionat ~i m-a suparat faptul ca
n-am putut spune nimic.
Vreo doua saptamini mai tlrziu, m-am intors seara la ora ~ase
acasa ~i am gasit pe toata lumea, adica pe mama, pe sora mea de
paisprezece ani ~i pe slujnica no astra, intr-o stare de agitarie ma-
xima. Iarlliii se auzise cu circa 0 ora in urma 0 impu~catura asur-
zitoare. De asta data nu fusese yorba de masa deja deteriorata, ci
zgomotul venise din direcria bufetului, 0 piesa de mobila grea,
datind de la inceputul secolului al XIX-lea. Cautasera peste tot,
fara a gasi '[nsa vreo crapatura.
Imediat m-am apucat sa cercetez bufetul ~i ceea ce se afla in
jurul lui, tot fara succes. Am examinat apoi interiorul bufetului
119
if.-~-~---------
f,~-

~i continutul sau. In sertarulin care se afla co~ul de Pline, am gas it


o pline ~i aIa.turi cutitul de Pline, a earui lama se rupsese In bueati.
Mlnerul zacea lntr-unul din colturile cO~lllui dreptunghiular, ~i In
fiecare dintre celelalte trei colturi era dte 0 bucata din lama. Cu-
titul fusese lntrebuintat dnd se servise cafeaua de ora patru, apoi
pus la loc ~i de atunci nimeni nu mai umblase in bufet.
In ziua urmatoare am dus cutitul rupt la unul dintre eei mai
buni meseria~i cutitari din ora~. A analizat cu lupa marginile cra-
paturilor ~i a clatinat din cap.
- Acest cUtit, imi spuse, este in ordine. Otelul n-are nimic.
Cineva a rupt cutitul bucata cu bucata. Asta se poate face, de
exemplu, virindu-l in deschizatura sertarului ~i rupindu-l apoi
bueatiea dupa bueatica. Otelul e de buna calitate.Sau, eventual,
i s-o fi dat drumul sa cada de Ia mare inaltime pe 0 piatra. A~a
ceva nu poate exploda. Vi s-au lndrugat povqti.!
Mama ~i cu sora mea se aflasera in camera dnd Ie speriase
pocnitura brusca. Nr. 2 al mamei ma privi plin de inteles, iar eu
n-am putut dedt sa taco Habar n-aveam ce se intimplase ~i nu
gas earn niei un fel de explieatie, ceea ce ma supara cu atit mai
mult cu cit trebuia sa admit ca eram adinc impresionat. De ce 9i
cum crapa masa ~i se rupea cutitul? Ipoteza hazardului mi se
parea evident prea lndepartata. Consideram extrem de improbabil
ca Rinul sa curga 0 data intimplator in sus ... iar alte posibilitati
erau excluse eo ipso. Atunci ce putea fi?
Citeva saptamini mai tirziu am aflat de la diferite rude de-ale
mele ca se ocupau de un timp lncoace de spiritism ~i ca aveau un
mediu, 0 fata tinara, care de-abia trecuse de cincisprezece ani. In
cercul respectiv se vehicula mai de mult ideea de a mi se face
cuno~tinta cu acest mediu, care producea stari de somnambulism
~i fenomene de spiritism. Cind am auzit, m-am gindit pe loc la
intimpiarile noastre ciudate ~i am presupus di ar fi fost In legatura
cu acest mediu. Am lnceput deci, in fiecare simbiita seara, sa tin
~edinte regulate, impreuna cu fata cea tlnara 9i ell alte persoane
interesate. Rezultatele au fost ni~te comunicari 9i ni~te sunete
asemanatoare ciocanitului in pereti ~i in masa. Era problematic
ca astfel de mi9cari ale mesei sa fie independente de mediu.
Curind am constatat ca arice conditii limitative aveau in general
un efect stinjenitor. A9a ca m-am declarat multumit cu autonomia

1 Cu\itul mpt in patm a fost pastrat eu grija de catre Jung (A. 1.).

120
manifesta a ciocaniturilor care se auzeau ~i mi-am indreptat aten-
tia catre continutul comunicarilor. Am prezentat in teza mea de
doctoratI rezultatele acestorobservatii. Dupa ce am efectuat ex-
perimentele aproximativ doi ani la rind, s-a instalat 0 anumita
lincezeala ~i am prins mediulincercind sa produca fenomene prin
in~elatorie. Asta m-a determinat sa intrerup ~edintele - spre ma-
rele meu regret, dei invatasem din exemplullor cum ia na~tere
un nr. 2, cum patrunde intr-o con~tiinta de copil ~i cum 0 inte-
greaza in cele din urma in el insu~i. Fata era a fiinta maturizata
inainte de vreme. La douazeci ~i ~ase de ani a murit de tuber-
culoza. Am rev3.zut-o 0 data dnd avea douazeci ~i patru de ani
~i am fost profund impresionat de independenta ~i maturitatea
personalitatii ei. Dupa ce a murit, am aflat de la familia sa ca in
ultimele luni de viata caracterul ei se dezintegrase fanma ell
farima, pina ce revenise la starea unui copil de doi ani, ~i din
aceasta conditie se adincise apoi in ultimu-i somn.
Asta a fost deci in mare experienta importanta care a zdruncinat
filozofia mea timpurie ~i mi-a dat posibilitatea de a ajunge la un
punct de vedere psihologic. Aflasem ceva obiectiv despre sufletul
omenesc. Experienta era insa de 0 asemenea natura, incitiara~i
nu puteam scoate un cuvint in legatura cu ea. Nu cuno~team pe
nimeni caruia sa-i fi putut Imparta~i intreaga stare de lucruri. A
trebuit sa las din nOli deoparte, nerezolvat, ceva ce merita sa i se
acorde mai multa reflectie. Abia citiva ani mai tlrziu a luat na~tere
de aici teza mea de doctoral.

La 'clinica medical2i, Friedrich von MUller 11 inlocuise pe


batrinul Immemi.ann. Am int11nit la yon MUller un spirit pe placul
meu. Am V3.zut cum 0 inteligenta ascutita in~fad 0 problema ~i
fonnuleaza acele intrebari care reprezentau in sine deja 0 juma-
tate de solutie. $i el, la rindul lui, parea sa vada ceva in mine,
caci mal tirziu, spre incheierea studlilor mele, mi-a propus sa-l
insotesc ca medic la MUnchen unde fusese cnemat. Oferta lui era
dt pe ce sa ma convinga sa ma dedic medicinei interne. Probabil
Ii
di s-ar ~i ajuns la asta, dad nu s-ar fi intl'mplat intre timp ceva
care mi-a inliiturat orice indoialil rereritoare la cariera mea
medicala viitoare.

1 Zur Psych%gie und Patlwiogie sogenannter occulter Phiinomene


(Despre psihoiugla "I paralogia asa-ziselur lenomene ocultej, 1902, in Ges.
Werke I, 1966 (n. ed. germ.).

121
r- -~ -- De,i audiu,em ,""un p,ihiatti,e ,i participesem la leqii cli-
I nice, profesorul de psihiatrie de atunci nu era tocmai incitant; ~i
I daca imi aminteam de efectele pe care Ie avusesera asupra tatalui
, meu experienta lui in spitalul de boli mintale ~i in special cea
legata de psihiatrie, nu aveam motive sa aleg psihiatria. In peri-
oada pregatirii mele pentru examenul de stat, am Hisat manualul
de psihiatrie, in mod semnificativ, la urma de tot. Nu a~teptam
nimic de la el. Inca imi mai amintesc cum am deschis cartea lui
Krafft-Ebing1 cu gindul: "Bun, ia sa vedem ce-o avea de spus un
psihiatru despre materia lui." Cursu rile ~i orele la c1inica nu ma
impresionasera ~i influentasera nici in cea mai mica masura.
Nu-mi puteam aduce aminte de nici un singur caz demonstrat
clinic, ci doar de plictiseala ~i saturatie.
Am inceput ell Cuvintul inainte in inten!ia de a descoperi cum
te introduce un psihiatru in disciplina lui sau cum argumenteaza
in fond si justifica intrucitva existen!a ei. Pentru a scuza aceasta
atitudine aroganta, trebuie sa mentionez in arice caz ca in lumea
medicala de atunci psihiatria nu se bucura de un prestigiu deose-
bit. Nimeni nu ~tia mare lucru des pre ea ~i nu exista 0 psihologie
care sa-l fi privit pe om ca pe un intreg ~i sa fi inc1us ~i particu-
laritatea lui bolnavicioasa in vederea de ansamblu. A~a cum
directorul spitalului era inc1us impreuna cu bolnavii sai in acela~i
stabiliment, tot ~a ~i acesta era inchis in sine ~i se afla izolat afara
din ora~, ca 0 veche leprozerie cu lepro~ii ei. Nimanui nu-i pHicea
sa priveasca mtr-acolo. Medicii stiau aproape la fel de pu!in ca
~i profanii ~i Ie impart~eau de aceea sentimentele. Boala mintala
era 0 problema lipsita de speranta, fatala, iar aceasta umbra cadea
si asupra psihiatriei. Psihiatrul era 0 figura stranie, dupa cum urma
sa aflu curind ~i din proprie experien!a.
Am citit deci in Cuvintul inainte: "Se datoreaza pesemne spe-
cificului acestui domeniu al ~tiin!ei ~i imperfeqiunii dezvoltarii
sale ca manualele de psihiatrie au 0 caracteristiea mai mult sau
mai putin subiectiva." Citeva rinduri mai jos, autorul numea
psihozele "boli ale persoanei". lnima mea incepu deodata sa bata
cu putere. A trebuit sa ma ridic in picioare ~i sa trag adinc aer in
piept. Ma simteam prada unei stari de agitatie extrema, dci m-a
iluminat ~i strafulgerat deodata ideea limpede ca pentru mine nu
putea exista un alt !elin afara psihiatriei. Numai aiei se puteau

1 Lehrbuch der Psychiatrie (Manual de psihiatrie). Editia a IV-a, 1890


(11. ed. germ.).

122
uni cursurile celor doua ~uvoaie ale interesului meu ~i, ajungind
la contluenta, i~i puteau croi albic comuna. Aici era dmpul em-
piric comun al faptelor biologice ~i spirituale pe care il cautasem
pretutindeni, fara a-I gasi nicaieri. Aici era in sfir~it locul unde
coliziunea dintre natura ~i spirit devenea realitate.
Reaqia mea violenta s-a produs atunci dnd am citit la
Krafft-Ebing des pre "caracteristica subiectiva" a manualului de
psihiatrie. Deci - am cugetat - manualul este partial ~i confesi-
unea subiectiva a autorului, care sc atla cu toate cuno~tintele sale
prealabile, cu intregul fiintei sale, al felului sau de a fi, indaratul
obiectivitatii experientelor lui ~i raspunde la" boala persoanei" cu
totalitatea propriei personalitati. Asemenea lucruri nu auzisem
niciodata de la profesorii mei din c1inica. De~i cartea in discutie
nu se deosebea de fapt de alte caI1i de acela~i gen, aceste dteva
sugestii facura sa cada 0 lumina transfiguranta asupra problemei
psihiatriei ~i ea ma atrase irevocabil sub vraja sa.
Decizia mea era luata. Cind i-am comunicat-o profesorului
meu de medicina interna, am putut citi pe fata lui 0 expresie de
dezamagire ~i mirare. Vechea mea rana, senzatia de instrainare
~i izolare, deveni din nou dureroasa. Dar acum am inteles mai
bine pentru ceo Nimanui nu-i trecuse prin minte - nici macar mie
insumi - ca m-ar putea interesa aceasta lume aparte, obscura.
Prietenii mei erau surprin~i, chiar ~ocati ~i considerau ca nu-s
zdravan sa abandonez de dragul acestui nonsens psihiatric ~ansa
unei cariere frumoase in medicina interna, care reprezenta un
domeniu pe fntelesul tuturor ~i-mi statea sub nas fntr-un chip a~a
de atragator ~i de demn de invidiat.
Am realizat ca ajunsesem din nou, in mod vizibil, pe un drum
lateral, pe care nimeni nu voia sau nu putea sa ma urmeze. Insa
~tiam - ~i nimeni ~i nimic nu-mi puteau c1inti aceasta convingere
- ca decizia mea era ferma, ca ea era destinul, ca ~i cum cursurile
a doua ape s-ar fi unit ~i m-ar fi purtat irevocabil, intr-un mare
toreDt, catre teluri fndepartate. Era simt3.mintul increzator ~i
euforic al "unificarii unei naturi dedublate" care m-a transportat
ca pe un val magic prin examenul pe care I-am trecut situindu-ma
pe primulloc, In mod caracteristic, dupa cum se intimpla in mai
toate minunile care au reu~it prea bine, soarta mi-a jucat 0 festa
tocmai la materia la care eram cu adevarat bun, adica la anatomia
patologica. Am comis eroarea ridicola de a nu vedea intr-un pre-
parat, care mi s-a pamt sa contina pe linga tot felul de debris1-uri

1 Rama~ite (Il. t.).

123
-----

numai celule epiteliale, acel colt in care se gaseau ciupercile de


soor (muguet). La celelalte discipline am intuit chiar intrebarile
care mi se vor pune. Datorita acestei conjuncturi, am ocolit unele
obstacole dificile "fluturind drapelul in vint, batind din toba ~i
cintlnd din trompeta". In schimb, ca dintr-o razbunare a sortii, am
cazut apoi in cursa intr-un mod grotesc tocmai acolo un de ma
simteam cel mai sigur. Altfel a~ fi trecut examenul de stat cu
punctajul maxim.
Un alt candidat a atins acela~i numar de puncte ca ~i mine.
Era un solitar, 0 personalitate impenetrabila, suspect de banaEi
pentru mine. N-aveai ce face cu el altceva dedt sa discuti ne-
contenit, unilateral ~i pina ]a plictis, chestiuni profesionale. Reaqio-
na la tot cu un zimbet enigmatic, care amintea de eel al figurilor
de pe unele frontoane din Egina. A yea deopotriva un aer de
superioritate ~i de inferioritate ori de jena ~i niciodata nu se adapta
ca lumea unei situatii. Nu I-am descifrat bine niciodata. Singurul
lucru cert care se putea constata la el era acela ca. lasa impresia
unui ambitios aproape monomaniac care, aparent, nu arata interes
pentru nimic altceva in afara datelor, faptelor s,icunos,tintelor me-
dicale. La putini ani dupa absolvirea studiilor, s-a imbolnavit de
schizofrenie. Mentionez aceasta coincidenta ca pe un fenomen
caracteristic al paralelismului evenimentelor. Prima mea carte a
fost consacrata psihologiei dementei precoce - dementia prae-
cox - (schizofrenia), in care raspundeam la "boala unei persoane"
cu ajutorul premiselor propriei mele personalitati: Psihiatria in
sensul eel mai larg este dialogul unui psihic bolnav cu psihicul
desemnat drept "normal" al medicului, 0 confruntare a persoanei
"bolnave" cu personalitatea in principiu la fel de subiectiva a
celui care 0 trateaza. Stradania mea a fost sa explic ca maniile ~i
halucinatiile nu erau doar simptome specifice bolilor mintale, ci
aveau si un sens omenesc.
In s'eara de dupa ultimul examen, mi-am permis luxul de mult
rivnit de a merge 0 data - pentru prima data in viata mea - la
teatru. Pina atunci, situatia mea financiara nu-mi ingaduise 0 ase-
menea extravaganta. Imi mai ramasesera ihsa ni~te bani de pe urma
vrnzarii coleqiei de antichitati, care mi-au oferit nu numai posi-
bilitatea sa ma due la opera, ci 5,i sa fae 0 cillatorie la MUnchen
5,iStuttgart.
Bizet m-a fmbatat 5,i cople~it asemenea valurilor unei mari !ara
de sfir~it, iar dnd, in ziua urmatoare, trenul m-a purtat dincolo
de gran ita lntr-o lume mai larga, am fast lnsotit de melodiile din
Carmen. La MUnchen am vilzut pentru prima oad Tn viata mea
124
alia antidi autentidi, iar aceasta, In combinatie cu muzica Iui Bizet,
a creat in mine 0 atmosfera ale carei profunzimi ~i Insemnatate
Ie puteam doar intui, nu ~i euprinde eu mintea. Toate acestea m-au
transpus 1ntr-o stare de spirit primavaratidi, nuptiaHi, de~i in ex-
terior a fast 0 saptamlna tulbure - cea dintre 1 si 9 deeembrie
1900. La Stuttgart am vazut-o (pentru ultima data) pe matu~a mea,
doamna dr Reimer-Jung. Era fiica din prima casatorie a bunicului
meu, profesorul C. G. Jung, cu Virginie de Lassaulx. Era 0 doam-
na batrina fermecatoare, cu ni~te oehi alba~tri sclipitori si un tem-
perament scinteietor ~i viu. SoWl ei era medic psihiatru. Mi se
parea Inconjurata de 0 lume plina de fantezii impalpabile ~i de
amintiri ce nu pot fi in3.bu~ite - ultima adiere a unui treeut pe
cale de disparitie, imposibil de adus 1napoi, 0 despartire definitiva
de nostalgia copilariei mele.

La 10 decembrie 1900 mi-am oeupat postul de medic la


spitalul Burgholzli din ZU.rich. Mi-a fileut plikere sa ma instalez
in aces! ora~, caei In decursul anilor Basel Jmi devenise prea
strimt Pentru locuitorii din Basel nu exista dedt orru:;ulJar: numai
in Basel totul era "cum trebuie", in timp ce dincolo de Birs! in-
cepea "mizeria". Prietenii mei nu puteau pricepe ea plecam ~i
erau eonvinsi cii ma voi Intoarce curind, ceea ec imi era Ins3. im-
posibil, fiindcii in Basel fusesem etichetat 0 data pentru totdeauna
drept fiu 0.1 preotului Paul lung ~i nepot 0.1 bunicului meu, profe-
sorul Carl Gustav lung. Faceam parte, co. sa zic a~a, dintr-un anu-
mit grup spiritual ~i dintr-un "set" social determinat. Manifestam
rezistenta fata de toate acestea, dici nu voiam ~i nu puteam sa ma
las inlantuit.
Dinpunet de vedere spiritual, atmosfera din Basel mi se parea
de nelntrecut ~i de 0 reeeptivitate fata de tot ce exista in lume care
era demna de invidiat, insa presiunea tmditiei dntarea prea greu
pe umerii mei. Ajuns la ZUrich, am resimtit foarte putemic aeeasta
diferentiL Legatura dintre Zurich ~i lume nu se face prin spirit, ci
prin cornert. Dar aid, aerul era libel', ceea ce am ~i apreeiat in
mod deosebit. Nidiieri nu se simtea aici negura sumbra a veaeu-
rilor trecute, chiar dad se depllngea absenta fundalului cultural
bogat. ~i astazi mai am 0 slabieiune dureroasa rata de Basel, ell
toate ca ~tiu ca nu mal e~te ce a fost odata. Imi amintesc inca de
zilele clud existau un Bachoren ~i un Jacob Burckhardt, dnd In

] Mic afluent al Rinului, curg'1nd la panile Baselului (11. t.).


125

I~
,I
spatele catedralei se mai afla Inca vechea cas a a adunarii ca-
nonicilor, iar batrlnul pod de peste Rin era pe jumatate din lemn.
Mamei Ii veni foarte greu ca paraseam Baselul. Dar eu ~tiam
.d. n-o puteam cruta de aceasta durere ~i ea a suportat-o cu curaj.
Locuia lmpreuna cu sora mea, care avea cu noua ani mai putin
dedt mine, era 0 natura delicata ~i bolnavicioasa :;;ise deosebea
de mine In toate privintele. Pard. ar fi fast nascuta sa dud. viata
unei "fete batrlne" ~i, lntr-adevar, nu s-a maritat niciodata. A dez-
voltat lnsa 0 personalitate remarcabila :;;ieu i-am admirat atitu-
dinea. Era 0 "lady" lnnascuta ~i a~a a ~i murit. A trebuit sa se
supuna unei operatii considerate inofensiva, d.reia insa nu i-a
supravietuit. M-a impresionat profund cind s-a descoperit d.-:;;i
orlnduise In prealabil toate treburile plna la eel mai mic detaliu.
In fond, mi-a fost lntotdeauna 0 straina, dar i-am purtat un respect
adlnc. Eu eram mult mai emotiv, pe dnd ea era ve:;;nic calma, de~i
foarte sensibiHi In adlncul fiintei ei. Mi-a~ fi putut-o imagina
petrec1ndu-~i zilele lntr-o fundatie pentru fete biltrine nobile, a:;;a
cum lntr-un astfeJ de a~ezamint pentru domni~oare tr~iise ~i unica
sora, cu chiva ani mai tlnara, a bunicului meu lung.l
Cu munca la Burgholzli lncepu viata mea lntr-o realitate ne-
divizata, toata numai intentie, con~tienta (Bewufltheit), datorie ~i
raspundere. Era intrarea In minastirea lumii ~i supunerea fata de
legamlntul de a crede numai probabi1ul, mediocrul, banalu1 ~i
ceea ce este sarac In semnificatii, de a renunta la tot ce e strain
~i lnsemnat ~i de a reduce Ja obi~nuit tot ce-i neobi~nuit. Existau
doar suprafete care nu acopereau nimic, doar inceputuri tara con-
tinuari, contingente fara eoerenta, cuno~tinte care se restringeau
In cercuri tot mai mici, insuficiente care pretindeau d. slnt pro-
bleme, orizonturi de 0 lngustime apasatoare ~i pustiul nesfir~it al
rutinei. Timp de 0 jumatate de an m-am lnehis liltre ziduri1e aces-
tei mlnastiri, pentru a ma obi~nui ell viata ~i spiritu1 unui spital

1 lmediat dupa moartea surorii sale, Jung a seris urmatoarele nnduri: "Plna

In anul 1904, sora mea Gertrud a trait cu mama ei In Basel. Apoi s-a mutat
Impreuna eu ea la Zlirieh, unde a locuit mai fntfi pfna In 1909 la Zollikon,
iar apoi, pina la moarte, la Ktisnacht. Dupa moartea mamei ei, care s-a produs
in 1923, a trait singura. Viara ei exterioara era linistita, retrasa si se desIasura
fn eereul mgust al relariilor de rudenie si de prietenie. Era politieoasa, priete-
noasa, buna si Ie refuza eelar din jur sa arunce 0 privire curioasa In viara ei
launtricii. Tot asa si muri, fara sa se pllnga, nefaclnd nici 0 mentiune referitor
la propriul destin, pastrfnd 0 atitudine desavirsita. Ineheiase 0 viata fmplinita
in interior, neatinsa de judecata si camunieare" (11. ed. germ.).

126
de boli mintale ~i am eitit de la cap la eoada eele eineizeei de
volume din Allgemeine Zeitschrift fur Psychiatrie, de la inceputu-
rile ei, ca sa ma familiarizez eu mentalitatea psihiatriea. V oiam
sa ~tiu cum reaetioneaza spiritul uman la priveli~tea propriei sale
distrugeri, caci psihiatria imi aparea drept 0 expresie articulata a
acelei reactii biologice eare-l euprinde pe a~a-zisul spirit sanatos
la vederea bolii mintale. Colegii mei de specialitate imi dadeau
impresia ea slnt la fel de interesanti ca ~i bolnavii. Am intocmit
de aceea in anii urmatori 0 statistica pe cit de tainica pe atit de
instructiva asupra conditiilor preliminare ereditare ale colegilor
mei elvetieni, nu numai pentru edifiearea mea personala, ei ~i
pentru intelegerea reactiei psihiatriee.
Nu ered ca are fost sa mentionez ca toata coneentrarea mea
~i c1austrarea autoimpusii ii surprindeau pe colegii mei. Ei n-aveau
cum sa ~tie cit de mult ma uimea psihiatria ~i cit imi doream sa-i
eunose spiritul. Pe atunci nu ma atragea inca interesul terapeutic,
ci ma captivau putemic variantele patologice ale a~a-numitei nor-
malitati, intrucit imi of ere au in general posibilitatea dorita eu ar-
do are de a atinge 0 eunoa~tefe mai adinca a psihieului.
in aceste eonditii a ineeput eih>1eramea psihiatrica - experimen-
tul meu subiectiv, din care a ie~it la iveala viata mea obiectiva.

N-am niei chef, niei nu ma simt in stare sa ma plasez atit de


mult in afara mea insumi, incit sa pot privi propriu-mi destin
intr-un mod eu adevarat obiectiv. A~ co mite cunoseuta gre~eaIa
autobiografica de a dezvolta 0 iluzie despre cum ar fi trebuit sa
fie sau de a serie 0 apologie pro vita S!la. La urma urmei, omul
este un eveniment, care nu se judeca singur, ci eade prada mai
degraba judecatii altora - for better or worse.
4
Activitate psihiatrica

Anii petreeuti de mine la Burgholzli, clinic a universitara psihi-


atrica din Ziirich, au fost anii mei de ucenieie. In prim-planul
interesului ~i al eereetarii mele statea intrebarea arzatoare: ee se
petrece In bolnavii mintali? Era eeva ee inca ilU infelegeam pe
atunei, iar printre eolegii mei nu se gasea niei UTIulpe care sa-l
fi preocupat aceasta problema. Invatamintul psihiatric c~.uta sa faca
abstraqie, ca sa spunem a~a, de personalitatea bo1nava, multu-
mindu-se eu diagnostice, cu deserieri de simptome ~i efectuari de
statistiei. Pomind de la a~a-zisu1 punet de vedere clinic predomi-
nant atunei, medieii nu se oeupau de bolnavul mintal ca om, ea
individualitate, ei ei trebuiau sa-1 trateze pe pacientul nr. X, care
avea 0 lista 1unga de diagnostiee ~i simptome. Era "etichetat". mar-
cat eu un diagnostic, ~i cu aceastR caz;ul era in cea mai mare parte
rezo]vat. Psihologia bolnavului minta1 nu juea absolut nici un rol.
In aceasta situatie, Freud a devenit peDtru mine esential, si
anume mai ales prin cercetarile lui fundamentale in dorneniul
psihologiei isteriei ~i a visului. Conceptiile sale mi-au aratat ce
eale sa urmez spre aIte cercetari si spre intelegerea cazurilor in-
dividua1e. Freud a introdus in psihiatrie problema psihologica,
desi el insu~i nu era psihiatru, ci nevrolog.

Imi adue iDea bine aminte de un caz care m-a impresionat


profund la vremea lui. Era vorba despre 0 femeie tinara care
fusese intemata eu eticheta "n1elancolie" ~i se gasea in seqia mea.
S-au fiicut investigatiile cu aceeasi grija ca de obicei: anamneza,
teste, examinari fizice ~.a.m.d. Diagnostieu1: schizofrenie sau, cum
se spunea pe atunci, "dementia praecox". Pronosticul: negativ
Mai intii n-am indraznit sa ma indoiesc de diagnostic. Eram
inca om tinar, ineepator in meserie, si n-a~ fi cutezat sa pun un
diagnostic diferit. :;Iitotu~i, cazui mi se parea ciudaL A yearn sen-
12S
zaria di n-ar fi yorba despre schizofrenie, ci des pre 0 depresiune
6bi~nuita ~i mi-am propus sa examinez pacienta dupa metodele
mele personale. Ma ocupam pe vremea aceea cu studii diagnos-
tice pe baza metodei asociatiilor, a~a di am facut cu ea experi-
mentul asociativ. In plus, am discutat cu ea visele ei. Am reu~it
astfel sa-i luminez trecutul ~i sa afIu elemente esenriale, care nu
se clarificasera prin anamneza curenta. Am dipatat informariile,
ca sa zic a~a, direct de la incon~tient, ~i din ele a rezultat 0 poveste
sumbra ~i tragidi.
Inainte ca femeia sa se fi casatorit, cunoscuse un barb at , fiul
unui mare industria~, care stimea interesul tuturor fetelor dim-
prejur. Fiind foane dragura, ea crezuse ca el 0 place ~i ca are ~anse
la el. Dar el nu pam sa-i acorde vreo atentie deosebita, a~a ca ea
se marita cu aItul.
Cinci ani mai tfrziu, primi vizita unui vechi prieten. Evocara
fmpreuna amintiri ~i cu aceasta ocazie prietenul ii spuse: "Cind
v-ati casatOlit, cineva a avutun ~oc... domnul X al dumneavoastra"
(adid. fiul marelui industria~). Acesta fu momentul! In acea
clip a se declan~a depresiunea care in citeva saptamini duse la
catas trafa :
Intr-o zi i~i imbaia copiii, mai intii fetira de patru ani ~i pe
urma baierelul de doi ani. Traia intr-o regiune in care alimentarea
cu apa nu era impecabila din punct de vedere igienic; exista apa
pura de izvor, pentru baut ~i apa de riu nepotabila, infectata, pentru
baie ~i spalat. In timp ce-~i imbaia fetira, 0 vazu sugind buretele,
dar n-o irnpiedidi. Fiului ei ii 'dadu chiar sa bea un pahar cu apa
nepurificata. Facu asta, bineinreles, in mod incon~tient sau doar
semicon~tient; dici deja incepea sa fie marcata de depresiunea
incipienta.
Purin dupa aceea, la capatul perioadei de incubarie, fetira se
imbolnavi de febra tifoida ~i muri. Era copilul ei preferat. Baiatul
nu se contarninase. In acel moment, depresiunea deveni acuta ~i
femeia fu intemata in spital.
Din experimentul asociativ dedusesem faptul di era 0 crimi-
naJa, precum ~i numeraase amanunte legate de secretul ei ~i mi-a
fost limpede di aici exista un motiv suficient pentru depresiunea
ei. Era, in esenra, un caz de tulburare psihogena.
Care era situ aria ei din punct de vedere terapeutic? Pina atunci
i se administrasera narcotice din cauza insomniilor'~i, fiind sus-
pectata ca va fncerca sa se sinucida, era rinuta sub supraveghere.
In rest, nu se facuse nimic. Sanatatea ei fizica era bun~i.
129
M-am vazut acum pus in fata dilemei: Sa vorbesc eu ea deschis
sau nu? Sa Intreprind marea Incercare? Insemna pentru mine 0
problema grea de con~tiinta, un neasemuit conflict al datoriei. Insa
trebuia sa-I rezolv singur, eu ~i cu mine; cad daca mi-a~ fi intre-
bat colegii, pesemne ca m-ar fi prevenit: "Pentru numele lui
Dumnezeu, sa nu-i spuneti femeii astfel de lucruri. N-ati faee-o
dedt sa-~i iasa ~i mai riiu din minti." Dupa parerea mea, efectul
putea fi insa ~i contrar. De altfe!, in psihologie nu exista mai niei-
odata un adevar univoc. Se poate raspunde ia 0 intrebare intr-un
fel sau altul, in funqie de faptul di. se tine sau nu cant de factorii
incon~tienti. Fire~te, eram con~tient ~i de riscul pe care mi-I
asumam: dadi pacienta ajungea in infern, ma tragea ~i pe mine
dupa ea!
M-am hotarit totu~i sa rise 0 terapie, al carei punet de pornire
mi-era foarte nesigur. I-am spus tot ce descoperisem prin experi-
mentul asociativ. Va puteti imagina cit de greu mi-a venit. Nu e
lucru u~or sa-i arunci cuiva drept in fata ca a comis 0 crima. ~i
a fost ceva tragic pentru pacienta sa audil cele rostite de mine ~i
sa Ie accepte. Dar efectul a fost ca paisprezece zile mai tirziu a
putut fi externata ~i ca n-a mai ajuns niciodata in viatil intr-un
spital de boli mintale.
M-au mai determinat ~i alte motive sa pastrez seeretul rata de
colegii mei: ma temeam ca ar discuta despre caz ~i ca ar putea
ridica anumite probleme legale. E adevarat ca nu se putea proba
nimic impotriva pacientei, totu~i 0 asemenea discutie ar fi putut
avea consecinte catastrofale pentru ea. Mi se parea mai folositor
sa se intoarca la viata, pentru a-~i ispa:;;i acolo vina. Soarta 0 pe-
depsise suficient. Parasind spitalul, a plecat cu 0 mare povara pe
umeri. Era crucea ei ~i trebuia s-o poarte. Ispa:;;irea Incepuse deja
o data cu depresiunea ~i intemarea in spital, iar pierderea copilului
constituia pentru ea 0 imensa durere.
In multe cazuri psihiatrice, pacientul define 0 poveste care nu
a fost relatata ~i pe care de regula n-o ~tie nimeni. Pentru mine,
terapia propriu-zisa incepe abia dupa analizarea acestei istorii per-
sonale. Ea reprezinta secretul pacientului, secretul care I-a faeut
sa se prabu:;;easca. Totodata, ea contine cheia catre tratamentullui.
Medicul trebuie doar sa ~tie cum sa procedeze ca s-o aile. Trebuie
sa puna intrebar~e care-l vizeaza pe om in intregime ~i nu numai
simptomul sau. In m~oritatea cazurilor, explorarea materialului
con~tient nu ajunge. In anumite imprejurari, experimentul aso-
ciativ poate deschide :;;iu~ura accesul, la fel ~i interpretarea viselor
sau contactul uman indelungat ~i riibdator ell pacientul.
130
In 1905 am obtinut titlul de docent, am predat cursul de psihi-
atrie 10. Universitatea din Zurich ~i tot in aeela~i an am devenit
medie-~ef 10. clinica psihiatricii universitara. Am oeupat acest post
timp de patm ani. Dupa o.ceea (in 1909), am fost nevoit sa renunt
10. el, intmcit aveam de lucru pina peste cap. In decursul anilor,
clientela mea partieulara devenise atit de numeroasa, incit nu mai
tineam pas cu munca mea. Mi-am continuat insa activitatea pro-
fesoralii pinain anulI913. Predam psihopatologia ~i, bineinteles,
fundamentele psihanalizei freudiene, precum ~i psihologia primi-
tivilor. Acestea erau materiile principale. In primele semestre ma
Ocupam 10. cursuri mai ales de hipnoza, co. ~i de Janet ~i Flournoy].
Mai tirziu, problema psihanalizei freudiene ajunse in prim-plan .
.$i 10. cUI"smile asupra hipnozei ma interesam de povestea per-
sonala a pacientilor pe care ii prezentam studentilor. Mai am inca
bine in minte unul dintre cazuri:
A venit odata 10. mine 0 femeie mai in virsta, de vreo cincizeci
~i opt de ani, care parea sa aiba 0 atitudine religioasa in fata vietii.
Mergea in cirje, condusa de slujnica ei. Suferea de ~aptesprezece
ani de 0 paralizie dureroasa a piciorului sting. Am a~ezat-o intr-un
scaun comod ~i am rugat-o sa-mi relateze povestea ei. A ineeput
sa povesteasca ~i sa se lamenteze, ~i astfel a ie~it 10. ivealii intreaga
istorie a bolii ei, Cll toate elementele ~i imprejurarile caracteris-
tice. In cele din UnTla am intrerupt-o ~i i-am spus: "Ei bine, nu
mai avem timp sa ne intindem 10. yorba. Acum trebuie sa va hip-
notizez." Nici n-am TOstit bine aceste cuvinte, ca a inchis ochii
~i a ~i eazut 1ntr-o trans a profunda ... rara nici un fel de hipnozii!
M-am mirat, dar am lasat-o in pace. Vorbea fara oprire ~i poves-
tea visele cele mai stranii, care reprezentau 0 experienta destul
de adinca a inconstientului. Am inteles asta insa rnult mai tirziu.
Atunei am presupus ca ar fi fast un fel de delir. Dar situatia a fost
carn neplikuta. Erau prezenti douazeci de studenti, carora doream
sa Ie fac demonstratia unei hipnoze!
Cind am vrut dupa 0 jumatate de ora s-o trezesc, n-am reu~it.
M-am alarmat si mi-a venit ideea ca s-ar putea sa am pma 10. urma
de-a face cu un caz de psihoza latenta. Au trecut aproximativ zece
minute pina ce am izbutit s-o trezesc. In acest timp a trebuit sa

1 Pierre Janet (1859-1947), unul dintre promotorii psihologiei experi-


mentalefn Fran\a, tlul filozofului Paul Janet; Theodore Flournoy (1854-1920),
psihoiog e]vetian, a cerceta! mai ales fenomenele parapsihologice; in legatura
cu acesta din urma, cf. si Apendicele (11. t.).

131
fac fn ap fel, fndt studentii sa nu-m! simta paDica! Atunci clnd
~i-a revenit, femeia era ametita ~i confuz3.. Am fncercat s-o linistesc:
- Eu slnt doctorul si totul este in ordine.
La care a izbucnit, strigfnd:
- Dar ill-am vindecat! si-a aruncat clrjele ~i a putut sa umble.
Mi s-a suit singele la cap, m-am rosit tot si ]e-am spus stu-
dentilor:
- Acum ati vawt ee se poate obfine prin hipnoza.
N-aveam Insa nici eea mai vaga idee des pre ee se Intimplase.
A fost una dintre experientele care m-au detenninat sa renunt
la hipnoz1L Nu pricepeam ce se petrecuse in reaiitate, dar remeia
se facuse intr-adevar bine ~i a pleeat ferieita de aeola. Am rugat-o
sa ma tina la curent cu starea ei, caei prevedeam a recidiv3. in eel
mult douazeci si patru de are. rnsa durerile nu i-au revenit, asa di
a trebuit, In ciuda scepticismuiui meu, sa accept realitatea vin-
dedirii ei.
La primul curs din semestrul de vara al anului urmator aparu
din nou. De asta data se pllngea de dureri violente de spate, care
survenisera abia de curlnd. I\lu consideram exclus eel ele sa alba
un oarecare raport cu reluarea prelegerilor mele. Poate citise 111
ziar anuntul cursului meu. Am Intrebat-o clnd Incepusera dureriie
~i ce Ie cauzase. Nu-~i putea insa aminti ca s-ar fi mtimplat ceva
anume la un moment dat ~i nu gasea pur ~i simplu nki 0 expli-
catie. Intr-un tirziu, am seas de la ea ca durerile se instalaseril
Intr-adevar in ziua si ora dnd ii piease sub oehi ammwl din ziar
al e).lrsurilor mele. Asta mi-a eonfirmat banuiala, dar tot l1-am
priceput ee putuse determina tamaduirea miraculoasa. l'\.ill hip-
notizat-o din nou, adica a cazut, ca ~i prima data, spontanlD transa,
dupa care n-a mai avut dureri.
Dupa prelegere am retinut-o, pentru a afla amanunte din viata
ei. Am constatat astfel ca avea un fiu bolnav mintal internat in
clinica.ln sectia mea. Nu stiusem nimk, fiinddi ea purta numele
celui de-al doilea sot, In vreme ce fiul provenea din pJima ei
casatorie. Era singurul sau eapil. Bineinreles di sperase sa aiba
un baiat inzestrat ~i plin de suceese ~ia fast profund deziluzionata
cInd el s-a fmbolnavit psihic chiar ill anii fragezi. Pe atunci eram
un medic tinar care Intruchipa Intocmai idealul ei de fiu. De aceea,
dorintele ei ambitioase, pe care Ie nutrea ea mams. de erou, se
rasfrinsera asupra mea. Mil adopta, co. sa zicem 3.so.,co. fiu ~i-si
anunta, urbi et orbi, vindeeareo. illIraculoasa.
132
Pe plan local i-am datorat, intr-adevar, renumele meu de ma-
gician ~i, cum povestea se raspindi curind, ~i primii mei pacienti
particulari. Practica mea psihoterapeutica incepu cu faptul ca 0
mama ma pusese in locul fiului ei bolnav mintal! Fire~te, i-am
explicat corelatiile ~i ea receptiona ~i accepta totul cu 0 mare pu-
tere de intelegere. Nu mai avu niciodata vreo recidiva.
Asta a fost prima mea experienta terapeutidl reala, a~ putea
spune: prima mea analiza. Imi amintesc distinct de discutia mea
ell acea femeie. Era inteligenta ~i extraordinar de recunoscatoare
d 0 luasem in serios ~i manifestasem un viu interes pentru des-
tinul ei ~i 0.1 fiului ei. Asta 0 ajutase.
La inceput am aplic;at hipnoza ~i in cabinetul meu particular,
dar am renuntat foarte curind la ea, deoarece astfel tatonezi prin .
intuneric. Nu ~tii niciodata dt timp dureaza un progres sau 0 vin-
decare, iar eu m-am opus intotdeauna sa actionez In incertitudine.
Imi placea la fel de putin sa fiu eu eel care decide ce ar trebui sa
fadi pacientul. Eram mult mai interesat sa afJu chiar de la pacient
in ce directie se va dezvolta In mod natural. In acest scop aveam
nevoie de analiza atenti'[ a viselor ~i a altar manifestari ale in-
con~tientului.

In anii 1904-1905, am amenajat un laborator de psihopato-


logie experimentaEi 10.clinica psihiatrica. Aveam acolo un numar
de elevi eu care cercetam reactiile psihice (adica asociatiile).
Franz Riklin senior era colaboratorul meu. Ludwig Binswanger
si-a scris atund teza de doctorat asupra experimentului asociativ
in re1atie cu efectul psihogalvanic, iar en mi-am compus lucrarea
Zur psychologischen Tatbestandsdiagnostik1 (Despre diagnosticul
psihologic al stiirii de fapt). Erau Si citiva americani, printre care
Carl Peterson ~i Charles Ricksher. Lucrarile lor au aparut in re-
viste americane de specialitate. Studiilor mele asupra asociatiilor2
Ie datorez di am fost invitat mai tlrziu, in anul 1909, 10.Clark
University, unde urma sa conferentiez despre munca Si lucrarile
me1e. Concomitent ~i independent de mine a fast invitat Freud.
Ni s-a acordat amindurora titlul de Doctor of Laws honoris causa.

I Zentralbiatt fiir Nervwheilkunde !md Psychiatrie, XXVIII, 1905, In


Ges. Wake !, 1966 (n. ed. gern.).
2 Diagl10srische Assoziatioiisswdiel1 (Swdii diagnostice pe baza merodei

asociatiilor), J. A. Barth, Leipzig, 1903, in care lung a pubiicat iucdirile sale


care abordeaza acest subiect (n. t.) ..

133
Tot datorita experimentului asociativ ~i celui psihogalvanic am
devenit cunoscut in America; curind au sosit la mine numero~i
pacienti de acoio. Imi amintesc inca bine de unul dintrc primele
cazuri:
Un coleg american imi trimisese un bolnav. Diagnosticul suna:
"neurastenie alcoolica". Pronosticul era: "incurabil". Din pru-
denta, colegul meu ii dMuse deja pacientului sfatul de a se adresa
la Berlin unei anumite autoritati in neurologie, caci prevedea di
incercarea mea de a-I trata nu avea sa duca la nimic. Bolnavul
intra la consultatie ~i, dupa ce am stat putin CD el de yorba, am
vazut ca omul suferea de 0 nevroza obisnuita, de a carei origine
psihidi nu avea nici cea mai mica idee. Am facut cu el experi-
merrtul asociativ ~iam descoperit cu aceasta ocazie di suferea de
pe umla unui complex matem formidabil. Provenea dintr-o fami-
lie bogata ~i stimata, avea 0 sotie simpatidi si era, s-ar putea spune,
lipsit de griji - in aparenta. Doar ca bea prea mult, intr-o irrcercare
disperata de a se narcotiza, pentru a uita de situatia lui apasatoare.
Bineinteles ca nu reusea sa scape in acest fel de greutatile sale.
Mama Iui era proprietara unei intreprinderi mari, iar fiul, ne-
obi~nuit de dotat, detinea in cadml ei 0 functie de conduc'~re. De
fapt, ar fi trebuit sa renunte deja de mult la subordonarea apasa-
toare fata de mama sa, dar nu se putea decide sa-~i sacrifice pozi-
tia excelenta. Asa di riimase incatusat de mama, fiinddi ei ii datora
situatia. De fiecare data cind era impreuna cu ea sau trebuia sa
accepte 0 interventie a ei, incepea sa bea spre a-si inabusi afectele,
respectiv a se elibera de ele. Insa in fond el nici nu voia sa iasa
din cuibul dildut, ci se Eisa ademenit de bunastare si confort, im-
potriva propriului instinct.
Dupa un tratament scurt, a renuntat la bautura si s-a considerat
vindecat. Dar eu i-am spus: "Nu garantez ca nu ajungeti din nou
in aceeasi stare daca va intoarceti l~ vechea dumneavoastra situ-
atie." Nu m-a crezut insa si a plecat acasa in America bine dispus.
De indata ce s-a trezit iarasi sub influenta mamei, a reinceput
sa bea. Intr-o zi am fost chemat de ea, in timpul unui sejur de-al
ei in Elvetia, pentru 0 consultatie. Era 0 femeie inteligenta, dar
posedata de un formidabil demon al puterii. Am vazut cui ar fi
trebuit sa i se opuna fiul si am stiut ca nu avea forra necesara spre
a-i rezista. :;;i fiziceste, el era 0 aparitie delicata care pur si simplu
nu putea sa-i faca fata mamei lui. Drept urmare, m-am decis Ia 0
lovitura de f0rta. Fara stirea Iui, am pregatit pentru mama sa un
certificat, atestind ca din cauza alcoolismului el nu-si mai putea
134
indeplini obligatiile impuse de pozitia detinuta in afaeerea ei. Tre-
buia sa fie eliberat din functie. Aeest sfat a ~i fost pus in aplieare
~i e firese ca fiul s-a infuriat pe mine.
Ceea ee intreprinsesem aici nu se impaca u~or in mod normal
eu eon~tiinta medicului. ~tiam insa ca eram constrins sa iau vina
asupra mea, spre binele pacientului, asumindu-mi riseul.
Cum evolua aeesta in continuare? Fiind acum separat de mama,
i~i putu dezvolta personalitatea: Fileu 0 eariera stralueita - in eiuda
sau toemai datorita tratamentului drastic la care-l supusesem.
Sotia lui imi fu reeunoseatoare; caei barbatul ei nu numai ca-~i
invinsese alcoolismul, ei-~i urma aeum ealea propri~ eu eel mai
mare sueces.
Ani de zile am avut eon~tiin\a incarcata fata de el, din cauza
ca intocmisem certificatul pe aseuns. Stiam insa exact ca numai
un act de farta iI putea salva. Ii dispar~ astfel ~i nevraza.

Mai este un caz pe care nu I-am uitat. 0 daamna veni la orele


mele de cansultatie. Refuza sa-~i spuna numele: acesta nu era
relevant, zicea ea, deoarece nu avea de gind sa ma consulte dedt
a singura data. Apartinea evident paturilor inalte ale societatii.
Pretindea ca ar fi fost doctorita. Ce avea sa-mi cornu nice era 0
marturisire: eu douazeei de ani in urma, eomisese 0 erima din
gelozie. I~i otravise cea mai buna prietena, deoarece dorea sa se
marite eu sotul aceleia. Dupa parerea ei, 0 crima nu eonta pentru
ea, dad nu era deseoperita. Daca voia sa-I ia in casatorie pe sotul
prietenei ei, atunei putea s-o elimine pur ~i simplu din drum.
Aeesta era punctul ei de vedere. Nu lua in considerare niei un fel
de serupule morale.
~i apoi? Ce-i drept, se casatori eu acel biirbat, dar el muri foarte
curind, relativ tinar. In anii urmatari se petrecura lueruri stranii:
fiica rezultata din casatoria lor incerca sa se indeparteze de mama
ei, de indata ce crescu m~are. Se marita de tinara ~i se retrase la
o distanta tot mai mare de ea, pina ce disparu din anturajul mamei
ei care pierdu oriee contact cu ea.
Femeia era 0 dlareata pasionata ~i avea mai multi cai de dIa-
rie care-i captau interesul. Intr-o zi constata cum caii ineepura sa
devina nervo~i sub ea. Chiar ~i calul ei preferat se speria de ea,
se cabra ~i 0 azvlrlea la sol. In cele din urma trebui sa renunte la
calarie. Se apropie atunci mai mult de dinii ei. Avea un dine lup
deosebit de fmmos, de care era foarte legata. ~i iata ca "intimpla-
rea" facu ca tocmai a.cest dine sa paralizeze. Paharul se umplu
135
~i femeia se sim~i "tenninata din punet de vedere moral". Trebuia
sa se spovedeasca ~i veni la mine in aeest seop. Era 0 ueiga~a,
dar, in plus, se omorlse ~i pe sine. Caei cine face 0 asemenea crima
i~i distruge sufletul. Cine ucide s-a eondamnat deja singur. Daca
eineva a com is 0 crima ~i este prins, atunci 11ajunge pedeapsa
judiciara. Daca a racut-o in ascuns, rara s-o con~tientizeze in plan
moral, ~i ramine nedescoperit, atunci pedeapsa tot 11poate ajunge,
dupa cum 0 arata cazul nostru. Pina la sfir~it, crima iese la lumina
zilei. Uneori i~i lasa impresia ca ~i animalele ~i plantele "ar ~ti-o".
Prin aceasta crima femeia le-a devenit straina chiar ~i anima-
leIor ~i s-a cufundat intr-o singuratate insuportabila. Pentru a seapa
de izolare, m-a facut confidentul ei. Trebuia sa aiM un confident
care sa nu fie criminal. V oia sa gaseasca un om care sa-i poata
accepta marturisirea necondi~ionat, spre a relnnoda astfel, Intr-o
oarecare ~asura, 0 legatura cu omenirea. Nu trebuia sa fie Insa
un duhovnic de meserie, ci un medic. La un duhovnic ar fi sus-
pectat ca ar asculta-o din obliga~ie profesionaIa; ca nu ar recep-
~iona faptele ca atare, ci cu scopul de a Ie judeca moral. Vazuse
ca oamenii ~i animalele 0 paraseau ~i era atit de lovita de acest
verdict mut:incit n-ar mai fi putut suporta 0 noua oslnda.
N-am aflat niciodata cine era; nici nu am vreo dovada ca po-
vestea ei corespundea realita~ii. Mai tlrziu mi s-a Intlmplat sa ma
Intreb citeodata cum i-o fi decurs via~a In continuare, caci poves-
tea ei nu se Incheiase atunei. S-o fi terminat eventual printr-o
sinucidere? Nu-mi inchipui cum ar fi putut sa tdiasca mai departe
in acea singuratate extrema.

Diagnozele clinice slnt importante, intrucit of era 0 oarecare


orientare, dar ele nu-l ajuta cu nimic pe pacient. Punctul deeisiv
este problema "pove~tii" pacientuIui; caci ea dezvaluie fundalul
uman ~i suferin~a umana ~i numai atunci poate incepe terapia
medicului. Am vazut asta foarte clar si dintr-un alt caz:
Era yorba despre 0 pacienta batrlna de la seqia de femei, in
virsta de ~aptezeci ~i cinci de ani, bolnava la pat de patruzeci de
ani. Venise la spital cu aproape cincizeei de ani in unna, dar
nimeni nu-~i mai amintea de momentul internarii ei; to~i murisera
intre timp. Doar 0 sora-~eIa, care lucra In aeeasta institutie de
treizeci ~i cinci de ani, mai ~tia cite ceva despre povestea ei. Ba-
trina nu mai putea vorbi ~i nici absorbi decit hrana lichida sau
semiliehida. Minca doar cu degetele, introducindu-~i cu ele intr-un
fel hrana in gura. Uneori Ii lua aproape doua ore pentru 0 cana
136
en lapte. Dadi. nu:;ra ocupata eu mll1earea, fikea ni~te mi~diri
ciudate, ritmice, cu mlinile si bratele, ale caror natura :;;isens nu
Ie lDtelegearn. EraI~l prafund impresionat de gradul distrugerii pe
eare-l poate produce 0 boala mintala, dar TIn gaseam nici 0 expIi-
catie. in conferintele clinice era prezentata ca 0 forma catatonica1
de dementa pl'ecoce, ceea ce nu-rni spunea nimic~ caci nu rna
Himurea absolut deloc In legatura ell selnnifica~ia ;~i originea
mi~ciirilor ei ciudate.
Impresia H\sata de acest caz asupra mea caracterizeaza reaqia
nlea la psihiatria de atuncL Clnd am ajuns medic arrI avut sen-
zalia ca nu pricepeam nimic din eeea ee pretindea psihiatria a fi.
J\1i1 simteam extrem de jenat pe llnga Seful meu Si eolegii care
afiSau ?ctiVIsiguran~a, in timp ee eu orbeciEam nedumerit prin
intuneric. Ccnsideram ca misiunea principaia a psihiatriei este cu-
noa;;terea luerurilor care se petree in interiorul spiritului bolnav,
iar despre aceasta Eli ;;tiam inca nimic. Eram antrenat deei intr-o
meserie in care nu ma orientam deIoe!
IntT-o seara~ tlfziu, Tn-am dus prin sectie, am vazut-o pe batfI-
na eu mi~carile ei enigmatice Si ill-am intrebat din nou: De ce 0
fi a~a? Care 0 fi expliea\ia? M-am dus la b3.trina noastra sor11-;;e1'11
;;i m-am imeresat dadl pacienta 1'usese dintotdeauna astfel. "Do.,
A'~ ~ ".
nrn raspuDse, oar sera Cllnalntea n1ea A·1m! povestea ca~ pe vremUfl•
bolnava confeqiona pantofi." Apci i-am studiat inca 0 data veehea
poveste; aeolo scria despre eo. ca avea ni~te gesturi de parca ar fi
facut cizmarie. Odinioara, cizmarii tineau pantofii intre genunchi
;;i trageau firele prin piele eu mi;;cari foarte asemanatoare. (La
cizmarii de 10.sate se mai paate vedea asta ~i astazi.) Pacienta
mmi curlud ~;ifratele ei mai mare veni pentru Inmoffi1lntare. "De
ce s-a imbolnavit sora dumneavoastr3.?" I-am lntrebat. IvIi-a po-
vest it di sora lui iubise un cizmar, care insa nu voise sa se insoare
ell ea dintr-un oarecare mativ ;;i atunei ea"o luase razna". Mj~-
drile de C1Z11',o.r a,atau identificarea ei eu omu! iubit, care dura
la rlloarte,

::Citez diE DiCfionaru..1 erd.:iclopedic de psihiatrie, in patnl volume; aparute


sub redac(ia !ui Constantin Gorgas, Editura IvledicaJa, Bucuresti, 1987-] 992:
Catatol!;'e - ,J),=--zintegrare a conduitei psiholTIotorii, prin dilTi.inuarea sau
ini~i8ti\!ei rno[():iiil tradusa prin reducerea la un nivel semiauto1nat ~i
stereotip a li1iscirilcr CEtSi pfin 5c8.derea sau dispari\ia cficieatei ~iadecvarii
acest:cr3 l" ]h - (n, t,),

137
Atunei am capatat primele idei des pre originile psihice ale
a~a-numitei demente precoce. Din acel moment am acordat toata
atentia corelatiilor de sens dintr-o psihoza.

Imi amintesc bine de pacienta a carei poveste m-a ajutat sa


mi se clarifice fundalul psihologic al psihozei ~i mai ales al ideilor
fixe absurde. Datorita acestui caz am Inteles pentru prima oara
limba schizofrenicilor, considerata pina atunci a fi lipsita de sens.
Este yorba despre Babette S., a carei poveste am publicat-o.! In
anul 1908 am tinut la primaria din ZUrich 0 conferinta pe acest
subiect.
Pacienta provenea din partea veche a ora~ului ZUrich, din uli-
tele inguste ~i murdare, unde venise pe lume ~i traise intr-un me-
diu saracacios ~i in conditii mizere. Sora ei era prostituata, iar
tatal, betiv. Ea se imbolnavi la treizeci Si noua de ani, prezentind
o forma paranoida de dementa precoce, cu megalomanie carac-
teristica. Atunci dnd am cunoscut-o, se afla deja de douazeci de
ani in spital. Multe sute de studenti iSi faceau pe baza cazului ei
o idee despre procesul inspaimintator al dezintegrarii psihice. Era
unul dintre obiectele clasice de demonstratie ale clinicii. Babette
era complet nebuna ~i spunea lucruri pe care nu Ie puteai intelege
absolut deloc. Printr-o munca asidua, am facut incercarea de a
prieepe eontinutul exprimarilor ei confuze. Zicea, de pilda: "Eu
slnt Lorelei" ~i asta din cauza ca medieul, dnd incerca sa se ex-
plice, spunea intotdeauna: "lch weifl nicht, was sol! es bedeuten. "2
Sau se lamenta, zicind: "Sint reprezentanta lui Socrate", ceea ce
- dupa cum am descoperit ulterior - voia sa semnifice: "Sint la
fel de nedrept acuzata ca ~i Socrate." Exprimari absurde ca: "Sint
dublul politehnic de neinlocuit", "Sint prajitura de prune pe blat
din malai", "Sint Germania Si Helvetia exclusiv din unt dulce",
"Neapole Si cu mine trebuie sa aprovizionam lumea cu ti:iitei" -
indicau cresteri ale valorii proprii, deci compensari ale unui
complex de inferioritate.
Ocupindu-ma de Babette Si de alte cazuri analoage, m-am
convins cii multe din manifestarile pe care noi Ie considerasem

1 Uber die Psychologie der Dementia praecox (Despre psihologio demen{ei


precoce), Halle, 1907 ~i Der Jnhalt der Psychose (Con{illutul psillOzei), Viena,
1908, In Ges. Werke I, 1966 (11. ed. germ.).
2 "Nu ~tiu ce poate sa lnsemne" - este primul vers al celebrei poezii a
lui Heinrich Heine des pre Lorelei din cic1ul Die Heimkehr (11. t.).

138
pina atunci drept fara sens nu erau deloc 3tit de "aiurite" precum
pareau. Am aflat nu 0 data ca 10.astfel de pacien~i se gase~te as-
cunsa in planul din fund 0 "persoana", care trebuie desemnata
drept nonnala $i care, co.sa zic a~a, stii si observa. Din clnd in clnd
eo. poate - de obicei prin intermediul vocilor sau 0.1viselor - sa
formuleze remarci ~i obieqii perfect rezonabile si este chiar po-
sibil, de exemplu in C;J.Z de imbolnavire fizidi, sa ajunga iar in
prim-plan, faclndu-l pe pacient sa para aproape normal.
Aveam odata de tratat 0 schizofrenica in virsta, 10.care per-
soana "normaHi" din fundal mi-a devenit foarte clara. Era un caz
ce nu putea fi vindecat, ci doar ingrijit. Co. arice medic, aveam si
eu pacien~i care trebuiau Insotiti pina 10.moarte, fara speranta de
vindecare. Femeia auzea voci care erau dispersate pe intregul trup,
iar 0 voce In mijlocul toracelui era "vocea Domnului". "Pe eo.
trebuie sa ne bazam," i-am spus, surprins de propriu-mi curaj. De
regula, aceasta voce fiicea observatii foarte rezonabile ~i cu aju-
toml ei ma descurcam bine eu pacienta. La un moment dat, vocea
spuse: "Sa te asculte din Biblie!" Aduse cu eo. 0 Biblie veche,
citita ~i rascitita, iar eu trebuia sa-i indic de fiecare data un capitol
pe care 5a-1 citeasca. Data urmatoare trebuia s-o ascult din el. Am
procedat a~a timp de vreo sapte ani, 0 data la paisprezece zile.
La inceput, roluI meu mi se paru cam ciudat, dar dupa cltva timp
m-am lamurit ce semnifica de fapt acest exercitiu: atentia paci-
entei era tinuta treaza prin procedeul respectiv, asa incit nu se
prabusea si mai adinc in visul dezintegrant 0.1incon~tientului. Re-
zultatul a fost ca dupa vreo ~ase ani vocile care inainte erau ras-
pindite peste tot se retrasera exclusiv ~i exact pe jumatatea stinga
a corpului, in timp ce ceo. dreapta era complet eliberata. Inten-
sitatea fenomenului pe partea stinga nu s-a dublat, ci a dimas 10.
fel co. pina atunci, S-ar putea spune ca pacienta era cel putin
"vindecata pe jumatate". A fost un succes nesperat, caci nu-mi
imaginasem niciodata ca lectura noastra din Biblie ar putea avea
un efect terapeutic.

Prin preocuparile mele legate de pacienti am int~les ca ideile


de persecu~ie si halucinatiile au un simbure de sens. In spatele lor
se aflii 0 personalitate, povestea unei vieti, 0 speranta ~i 0 dorinta.
E numai vina no astra dacs. nu Ie intelegem sensul. lvI-am lamurit
pentru prima data ca in psihoza zace ascunsa 0 psihologie gene-
ralii a personalit3.tii, ca ~i aici se regasesc vechile conflicte ale
omenirii. ,?i in mintea pacientilor care creeaza impresia ca ar fi
139
obtuzi s,i apatici sau cretinizati se petree lucruri mai multe ~imai
pEne de sens decIt s-ar pa.rea la prima vedere. La drept vorbind,
nu descoperim in bolnavul mintal nirnie nou 51 necunoseut, ei
Intllnim temelio. propriei noastre no.turi. Aceasta descoperire a
reprezentat pentrn mine la vremea ei un putemic eveniment
emotIOnaL
Intotdeauna m-a mirat dt de mult timp a trebu1t sa se scurga
pina co.psihio.tria sa se indrepte in suqit spre continuturile psihozei.
Nu se punea niciodata intrebarea ce insemnau fantasmele paci-
en~iIor ~i de ce un padent avea 0 eu totLll aita fai1tasma dedt
celiUaIt, de ce, de exemplu, unul credea d:i este urn13.rit de lezuiti,
altul ca evreii vor sa-l otraveasca, lar un al treilea ca politia e pe
urmele iuL ContinuturiIe fantasmelor nu erau luate In serios, ci
se vorbea doar in general despre "idei de persecutie". Ciudat mi
se pare ca astazi cereetarile mele de atunci sint aproape compiet
uitate. Or, am tratat schizofrenii inca de 10.inceputul secoluIui prin
metoda psihoterapeutica. Ea n-a fost descoperiti'. abia in ziua de
azi. Dar a mai neeesitat foarte mult timp pina ee s-a purces la
acceptarea ~i introducerea psihologiei in psihoterapie.
Cil limp m-am aflat in clinica a trebuit sa-mi tratez Cll foarte
multi! discrefie pacienfii schizofrenici, Trebuia sa fiu extrem de
precaut dadi voiam sa evit sa mi se aduc8. acuzatia de a Hutri idei
himerice. Schizofrenia sau, Cllm se Dumea pe-atuncL dementa
precoce, era considerata incurabiia. Daca 0 schizofrenie era tratata
ell succes, se zicea pur ~i simplu ca de fapt nu fusese schizofrenie.
Cind ill-a vizitat Freud in anui 1908 la Zurich, i-am prezentat
cazul !ui Babette. Dupa aceea mi-a spus: "Stiti, lung, ee ati
descoperit 10.aceasta pacienta este ell siguranta interesant. Dar
cum de at! rezistat oare sa petreeeti are 5i zile In ~ir ell femeia
asta fenomenal de urita?"
Probabil ca I-am privit destu1 de uimit, acest gind netredn-
du-mi niciodata prin minte. Pentru mine ea era, llnr-un anumit
sens, 0 creatura batrlna ~i prietenoasii, intrudt avea idei fixe atlt
de frumoase ~i spunea lucruri atlL de interesante. ~i, 1aurma urmei,
faptura omeneasca dlsarea ~iIa ea dintr-un nor de nonsens grotesc.
~in. pUliet ~e vedere ter~pe~tic" la Bab~t~e 11: s-a l:tlmp~at nimic:
cael era deja de prea mUlt tImp bolnava, Insa am vazut alte cazun
la care aeeastil rnaniera de a te apleca pEn de grijii asupra bol-
navului a avut un efect terapeutic durabil.

Privind din ceea ce se ,,/eGe la bolnavii mintali e numai


distrugerea tragica~ rareori "lnsa viata acelei laturi a sufIetului care
140
nu se afBi cu fata la noi. Adesea, aparenta inSala, dupa cum am
constatat, spre surprinderea mea, in cazul unei tinere paciente ca-
tatonice. Ayea optsprezece ~ni Si proyenea dintr-o familie culti-
Yata. La cincisprezece ani fusese sedusa de fratele ei Si yiolatii de
niste colegi de Scoalii. De la Saisprezece ani se izola din ce in ce
mai multo Se ascunse de oameni, pina ce nu mai ayu dedt 0 relatie
afectiya cu un dine de curte rau, care apartinea altor persoane Si
pe care incerca sa-limblinzeasca. Deyeni tot mai ciudata, iar la
saptesprezece ani ajunse la balamuc, unde ramase internata un an
si jumatate. Auzea yoci, refuza hrana Si intrase intr-o faza de mu-
tenie tatala. Cind am yazut-o pentru prima data, se afla intr-o stare
tipic catatonica.
In decursul multor saptamini am izbutit, incetul cu incetul, s-o
fac sa yorbeasca. Dupa depasirea unor rezistente putemice mi-a
poyestit ca triiise pe luna. Aceasta era populata, dar la inceput
yazuse doar barbati care 0 luasera imediat cu ei Si 0 dusesera
intr-o locuinta "sublunara", unde se aflau copiii Si sotiile lor. Ciici
pe muntii selenari inalti locuia un yampir, care riipea Si omora
femei Si copii, asa indt populatia lunara era amenintata cu distru-
gerea. Acesta era motiyul existentei "sublunare" ajumiitiitii femi-
nine a populatiei.
Pacienta mea a decis atunci sa faca ceya pentru locuitorii
selenari Si Si-a propus sa nimiceasca vampirul. Dupa niste pre-
gatiri indelungate, I-a asteptat pe platforma unui turn, care fusese
construit in acest scop. Dupa un Sir intreg de nopti, I-a yazut in
sfirsit rasarind din departare Si apropiindu-se in zbor, asemenea
unei pasari mari si negre. Ea si-a luat marele ei cutit folosit la
sacrificii, I-a ascuns printre yeSminte Si i-a lliiteptat sosirea. Deodatii,
s-a trezit cu yampirulin fata ei. Ayea mai multe perechi de aripi.
Obrazul Si intreaga lui faptura erau acoperite de ele, asa ca ea n-a
putut sa vada nimi~ in afara penelor. Era uimita Si a cuprins-o
curiozitatea sa descopere cum arata. S-a apropiat de el, cu mina pe
cutit. Atunci, aripile s-au deschis brusc Si in fata ei a rasarit un
biirbat de 0 frumusete suprapaminteana. A prins-o, inchizind-o cu
o strinsoare de fier intre bratele sale inaripate, lliiaca nu s-a mai putut
foloside cutit. In plus, priyirea vampirului a fascinat-o intr-atit,
indt niGi n-ar mai fi fost in stare sa infiga cutitulin el. A ridicat-o
de jos Si a zburat cu ea.
Dupa aceasta revelatie, pacienta mea a putut vorbi din nou fara
inhibitii, si atunci au iesit la suprafata si rezistentele ei: eu i-as
fi blocat drumul de intoarcere spre luna si de aceea ii era im-
141
posibil sa pIece de pe pamint. Aeeasta lume nu era frumoasa,
luna, in schimb, do., ~i acol0 viata era incarcata de sens. Ceva mai
tirziu a avut 0 recidiva: a recazut in catatonie. 0 perioada de timp
a suferit de dementa furioasa.
Clnd a fost externata dupa doua luni, se putea vorbi din nou
cu eo. ~i treptat ~i-a dat seama ca viata pe pamint era inevitabila.
A luptat insa eu disperare impotriva acestei inevitabilitati ~i a
consecintelor ei, a~a ca a fost internata din nou la spital. Am vizi-
tat-o 0 data in celula ei ~i i-am spus: "Toate astea nu va folosese
10. nimic; nu va puteti intoaree pe luna!" A reeeptionat vorbele
mele in tikere ~i complet indiferenta. De asta data a fost extemata
mai repede ~i s-a supus eu resemnare destinului ei.
A ocupat un post de infirmiera intr-un sanatoriu. Acol0 luera
un medic secundar care a ineereat sa se apropie mtr-un mod cam
imprudent de ea, a~a ea i-a raspuns cu un foe de revolver. Spre
norocullui, a scapat doar cu 0 rana u~oara. I~i procurase deci un
revolver! :?i inainte purtase 10. ea un revolver iDcarcat. In ultima
~edinta, 10. sfir~itul tratamentului, mi-l adusese. La intrebarea mea
mirata, raspunsese: "V -a~ fi i'mpu~cat ell el, dadi ati fi dat gre~ !"
Clnd se aplana agitatia iscata de irnpu~catura, se reintoarse in
locul ei natal. Se casatori, avu rnai mul~i copii ~i supravietui in
Est eel or doua razboaie mondiale, fara a mai cunoa~te vreodata
o recidiviL
Ce se poate spune intm interpretarea fantasmelor ei? Prin
incestul suferit co.fata tlnara, se simtea i'njosita In ochii oamenilor,
elevata insa in imparatia fanteziei; fu transpusa, sa zicem, intr-un
imperiu mitic; caci incestul este, conform traditiei, 0 prerogativa
a regelui ~i a zeilor. Astfel rezulta insa 0 instdiinare totala de lume
- se instaleaza psihoza. Ea deveni, co.sa spunem a~a, extrapamin-
teana ~i pierdu contactul cu oamenii. Se scufunda in departari
cosmice, in spatiul celest, unde se intilni Cll demanul inaripat.
Transfera fiiptura lui In timpul tratamentului, conform regulei,
asupra mea. Eram deci automat amenintat cu moartea, ca oricine
care ar fi incercat s-o convinga sa dUeli 0 existenta umana nor-
maEi. Prin povestirea ei ilin~elase intrucitva pe demon in favoarea
mea ~i se legase astfel de 0 fiima terestra. De aceea, putu sa se
into area 10. viata ~i chiar sa se disatoreasca.
Eu insumi am vazut de atunci suferinta bolnavilor mintali eu
alti ochi, caci acum aveam cuno~tinta :;;i despre evenimentele
importante ale trairii lor interioare.
142
Adesea sInt mtrebat despre metoda mea psihoterapeutica sau
anaIitica. Nu pot da un raspuns univoc. Terapia difera de la caz
la caz. Daca un medic imi spune ca "urmare~te" strict 0 "metoda"
sau alta, atunci am indoieli in ceea ce privqte efectul terapeutic.
Se vorbe~te in literatura de specialitate atit de mu!t despre rezis-
tenra pacientului, indt aproape ri se creeaza senzatia ca psihiatrul
incearca sa-i impuna ceva, dnd, de fapt, forte1e tamaduitoare ar
trebui sa creasdi in mod firesc din el. Psihoterapia ~i analizele sint
atit de diferite precum indivizii umani. Eu 11 tratez pe fiecare
bolnav pe cit de individual posibil, caci solutia problemei este
intotdeauna una individuala. Reguli general valabile se pot stabili
numai Cllm grana salis. Un adevar psihologic este doar atunci va-
labil, dnd poate fi ~i inversat. 0 solutie care pentru mine nici nu
intra in discutie poate fi pentru a!tcineva tocmai cea co recta.
Bineinteles ca un medic trebuie sa cunoasca pretinsele "me-
tode". Dar el trebuie sa se fereasca sa se fixeze pe 0 anumita cale
de rutina. Ipotezele teoretice SInt de aplicat daar cu prudent.!i,
Astazi pot fi valabile, miine ar putea fi inlocuite cu a!tele. In
analizele mele ele nu joaca nici un 1'01. In mod foarte intentionat
eu nu sint sistematico Pentru mine nu exist a fata de individ decit
intelegerea individuala. Este nevoie pentru fiecare pacient de un
alt limbaj. Astfel, eu pot fi auzit vorbind intr-o analiza in limbaj
adlerian, in alta, fo!osind limbajul freudian.
Punctul decisiv este di eu, ca om, stau fata in fata cu un aIt
om. Analiza este un dialog care necesita doi parteneri. Analistul
~i pacientul stau unulin fata celuilalt - ochi in ochi. Medicul are
ceva de spus, dar ~i pacientul are.
Cum in psihoterapie esentialul nu este sa se "aplice 0 me-
toda", studiul psihiatric singur nu ajunge. A trebuit ca eu iilsumi
sa mai lucrez mult pina sa obtin materialul necesar psihoterapiei.
Inca din 1909 am realizat ca nu pot trata psihozele latente, daca
nu Ie inteleg simbolistica. Atunci am inceput sa studiez mitologia.
In cazul pacientilor cultivati ~i inteligenri, psihiatrul are nevoie
de mai mult dedt simplele cuno~tinte de specialitate. EI trebuie
sa inteleaga, eliberat de toate presupunerile teoretice, ce-l deter-
mina si zbuciuma in realitate pe bolnav, a!tfel treze~te rezistente
superflue. Doar nu se pune problema confirmarii unei teorii, ci
aceea de a face in a~a fel, indt un pacient sa se inteleaga pe sine
insuSi, in c:,litate de individ. Acest lucru nu este insa posibil fad
comparatia cu punctele de vedere colective, despre care doctorul
ar trebui sa aiM cuno:;;tinta. Pentru aceasta nu este suficienta 0
143
simpla formatie medicala, caci orizontul sufletului omenesc cu-
prinde infinit mai multe dedt cellimitat al cabinetului de consul-
tatie al doctorului.
Sufletul este cu mult mai complicat ~i mai inaccesibil dedt
trupul. EI e, ca sa zic a~a, acea jumatate a lumii care exista numai
In masura In care omul devine con~tient de ea. De aceea, sufletul
nu este doar 0 problema personala, ci una universala, iar psihiatrul
are de-a face cu 0 lume Intreaga.
Astazi, acest lucru se poate vedea mai c1ar ca oridnd In trecut:
pericolul care ne ameninta pe toti nu vine de la natura, ci de la
om, de la sufletul individului ~i al celor multi. Alterarea psihica
a omului este pericolul! Totul depinde de funqionarea corecta sau
incorecta a psihicului nostru. Daca In zma de azi anumiti oameni
I~i pierd capu!, atunci explodeaza 0 bomba cu hidrogen!
Psihoterapeutul nu trebuie Insa sa-llnte1eaga numai pe paci-
ent; la fel de important este sa se Inteleaga pe sine. Conditia sine
qua non a pregatirii sale este de aceea propria analiza, a~a-zisa
analiza didactica. Se poate spune ca terapia pacientului Incepe la
medic; doar daca acesta ~tie cum sa se descurce cu sine ~i cu
propriile sale probleme, 11 poate Invata ~i pe bolnav cum s-o faca.
Dar numai atunci. In analiza didactica, medicul trebuie sa Invete
sa-si cunoasca sufletul ~i sa ~i-l ia In serios. Daca nu este capabil,
nici pacientul n-o sa Invete sa faca a~a. I~i pierde Insa astfel 0
bucata din suflet, dupa cum ~i medicul ~i-a pierdut bucata de
suflet pe care n-a i'nvatat s-o cunoasca. De aceea nu este suficient
ca doctorul sa-si Insu~easca i'n analiza didactica un sistem de
concepte. In calitate de analizatl, el trebuie sa realizeze ca analiza
II prive~te pe el personal, ca ea este 0 bucata de viata reala ~i nu
o metoda care poate fi Invatata pe dinafara (In sensul literal !).
Medicul sau terapeutul care nu pricepe acest lucru In analiza sa
didactica va trebui sa plateasca mai tlrziu scump.
Exista, ce-i drept, ~i a~a-numita "mica psihoterapie", dar In
analiza propriu-zisa este solicitat omul In Intregime, cu toata
personalitatea lui, atlt pacientul, elt ~i medicul. Sint multe cazuri
care nu pot fi vindecate fara ca medicul sa se implice pe sine.
Ci'nd e yorba despre lucrurile importante este hotarltor daca
doctorul se considera pe sine ca 0 parte a dramei sau daca ramlne

I Jung foJose~te termenuJ Analysand, redat In limba romana de unii


speciaJi~ti prin "anaJizat", de al\ii prin "analizand", In franceza prin analyse,
iar In engJeza prin analysand (n. t.)

144
la distanta, drapindu-se in autoritatea sa. in marile crize ale vietii,
in clipele supreme, dnd se pune problema de a fi sau a nu fi,
micile artificii sugestive nu pot fi de folos; atunci este solicitat
medieul cu intreaga sa fiima.
Terapeutul trebuie sa-~i dea in orice moment seama cum re-
aqioneaza el insu~i la eonfruntarea eu pacientul. Doar nu reaqio-
nam numai eu con~tiinta, ci trebuie sa ne ~i intrebam intotdeauna:
"Cum traie~te subcon~tientul meu situatia?" Trebuie, a~adar, sa
cautam sa ne intelegem visele, sa ne acordam cea mai metieuloasa
atentie ~i sa ne observam pe noi in~ine la fel ca ~i pe pacient, in
caz contrar intregu! tratament poate da gre~. Vreau sa va dau un
exemplu in acest sens.
Aveam odata 0 pacicl1ta. 0 femeie foarte inteligenta, careimi
parea insa din anumite motive putin dubioasa. La inceput, analiza
s-a desfaf;lurat bine, dar dupa dtva timp am avut senzatia di ni-
mere am mereu alaturi in interpretarea viselor ~i am crezut ca
rem arc ~i 0 banalizare a discutiei dintre noi. Am hotarit deei sa
vorbesc eu paeienta mea despre asta, mai ales ca, bineinteles, niei
ei nu-i scapase faptul ca eeva nu era in regula. lata ce vis am avut
in noaptea premergatoare urmatoarei ei vizite:
Ma plimbam pe 0 ~osea, printr-o vale, in lumina soarelui de
amurg. in dreapta se ridica 0 colina abrupta. Sus se afla un castel,
iar pe tumul eel mai inalt ~edea 0 femeie pe un soi de balustrada.
Pentru a 0 putea vedea bine, trebuia sa dau capu! tare spre spate.
M-am trezit eu 0 senzatie dureroasa in ceafa, un fel de cIreel. Inca
din vis reeunoscusem ca femeia era pacienta mea.
Interpretarea mi-a fost limpede indata: daca in vis trebuia sa
privesc astfel de jos in sus spre pacienta mea, probabil ca in reali-
tate 0 privisem de sus. Doar visele sint compensari ale atitudinii
con~tiente. I-am descris visul ~i i-am comunicat interpretarea mea,
ceea ce avu drept consecinta 0 modificare imediata a situatiei ~i
tratamentul i~i relua fluxul normal.
In calitate de medic, sint obligat sa ma intreb mereu ce fel de
mesaj imi aduce pacientul. Ce inseamna pacientul pentru mine?
Daca el nu inseamna nimie pentru mine, n-am niei un punct de
atac. Aqiunea medieului are efeet numai aeolo unde este atins,
este afectat el insu~i. "Numai eel ranit vindeca." Daca insa me-
dicul poarta 0 masca, 0 persona 1, asemenea unei armuri, munea
sa ramine fara efect. Eu imi iau pacientii in serios. Poate ca ~i eu

1 V. termenulln Glosar (11. t.).


145
sint pus, la fel ca ~i ei, in fata unei probleme. Adesea se intimpIa
ca bolnavul sa fie exact plasturele potrivit pentru locul ~i punctul
slab al medicului. De aici se pot na~te situatii dificile ~i pentru
doctor - sau tocmai pentru el.
Fiecare terapeut ar trebui sa aiba 0 posibilitate de control
printr-o terta persoana, spre a lua cuno~tinta de inca un punct de
vedere. Chiar ~i papa are un duhovnic. Eu ii sfiituiesc intotdeauna
pe anali~ti: "Sa aveti un « duhovnic », barbat sau femeie!" Ciki
femeile sint deosebit de inzestrate pentru a~a ceva. Ele au deseori
o intuitie excelenta ~i 0 putere critica ascutita ~i pot ghici jocul
barbatilor ~i eventual ~i intrigile animei lor. Ele vad aspecte pe
care barbatul nu Ie sesizeaza. De aceea inca nici 0 femeie n-a fast
convins,a ca barbatul ei ar fi Supraomul!

Daca cineva are 0 nevroza, e de inteles ca se supune unei ana-


lize; daca este insa "normal", nu se vede silit s-o faca. Dar va
pot asigura ca am trecut prin experiente uimitoare cu a~a-numita
"normalitate": Odata, de exemplu, am avut un elev pe deplin "nor-
mal". Era medic ~i a venit la mine cu recomandarile cele mai
bune din partea unui vechi coleg. Fusese asistentul lui ~i ii pre-
luase mai tirziu c1ientela. Ayea un succes normal, 0 c1ientela nor-
mala,.o sotie normala, ni~te copii normali, locuia intr-o casuta
normal a dintr-un ora~el normal, avea un venit normal ~i probabil
~i 0 hrana normal a ! V oia sa devina analist. I-am spus:
- ,$titi ce inseamna asta? Inseamna ca mai intii trebuie sa va
cunoa~teti pe dumneavoastra in~iva. Instrumentul sinteti dumnea-
voastra in~iva. Daca nu sinteti a~a cum trebuie, atunci cum poate
pacientul sa devina el ~a cum trebuie? Daca nu sinteti convins,
atunci cum 11 puteti convinge pe el? Dumneavoastra sinteti eel
care trebuie sa fie adevarata substanta. Dar daca nu sinteti, atunci
sa va ajute Dumnezeu! Atunci yeti induce bolnavii in eroare. Tre-
buie deci intii ~i-ntii sa acceptati sa fiti analizat 0 data dumnea-
voastra.
Omul a fost de acord, insa a adaugat pe data:
- N-am nimic problematic sa va povestesc!
Asta ar fi trebuit sa ma puna in garda.
- Bun, atunci ia sa va examinam visele, i-am spus.
- Eu n-am vise, mi-a replicat.
Eu:
- In curind 0 sa aveti.
146
Altul ar fi visat probabil chiar in noaptea urmatoare. El nu-~i
putu am inti insade nici un vis. Continua a~a timp de vreo paispre-
zece zile, ceea ce incepu sa ma cam nelini~teascii.
In cele din urma veni un vis impresionant. Visa eli mergea cu
trenul. Trenul avea intr-un anumit ora~ 0 oprire de doua ore. In-
trucit acest ora~ ii era complet necunoscut ~i ar fi dorit sa-l cunoas-
cii, 0 pomi spre centru. Acolo gasi 0 casa medievala, probabil
primaria, ~i intra in ea. Striibatu coridoare lungi ~i pa~i in mcapeli
frumoase, pe ai ciiror pereti atimau tablouri vechi ~i goblenuri
minunate. De jur-imprejur se aflau obiecte vechi ~i pretioase.
Deodata constata ca se facuse mai intuneric ~i soarele apusese.
Se gindi: "Trebuie sa ma intorc la gara!" In acel moment realiza
cii se ratacise ~i nu mai $tia pe unde era ie~irea. Se sperie ~i i~i
dadu in acela.';)itimp seama ca nu intilnise nici tipenie de om. 1n-
cepu sa se alarmeze ~i iuti pasul, in speranta de a da peste cineva.
Dar nu intllni pe nimeni. Apoi ajunse la 0 u~a mare ~i se gindi,
riisuflind u~urat: "lata ie~irea!" Deschise u~a ~i descoperi cii ajun-
sese intr-o camera uria~a. Era atit de intuneric, incit nu putea
deslu~i nici macar peretele de vizavi. Se sperie rau de tot ~i alerga
prin incaperea mare ~i goala, spermd sa gaseascii pe partea cea-
lalta a salii u~a de ie~ire. Atunci vazu - exact in mijlocul camerei
- ceva alb pe jos ~i, apropiindu-se, descoperi ca et;.aun copil idiot,
in virsta de vreo doi ani. $edea pe 0 olita de noapte ~i se rnInjise
cu fecale. In acea c1ipa se trezi cu un tipat, intr-o stare de panica.
Acum ~tiam suficient: era 0 psihoza latenta! Trebuie sa va
spun cii am nadu~it tot, incercind sa-l fac sa iasa din vis. M-am
straduit sa-i infati~ez visul pe cit de inofensiv posibil. N-am intrat
deloc in amanunte.
Visul relateaza aproximativ urmatoarele: Calatoria cu care
incepe este ciilatoria la ZUrich. Acol0 ramine insa doar scurt timp.
Copilul din centru este el insu~i pe vremea cind avea doi ani.
Pentru copiii mici, astfel de maniere proaste sint, ce-i drept, ceva
neobi~nuit, dar posibil. Fecalele Ie atrag interesul, caci sint colo-
rate ~i au miros! and un copil cre~te la or~, eventual ~i intr-o
familie severa, a~a ceva se poate mtimpla cu u~urinra 0 data.
Dar acel medic, persoana care a visat, nu era copil, era adult.
Tocmai de aceea, imaginea oniridi din centru constituia un simbol
nefast. Cind mi-a istorisit visul, m-am lamurit di normalitatea sa
era 0 compensare. II prinsesem in ultima clipa, pe ultima suta de
metri, ciici psihoza lui latenta era pe cale sa izbucneasca ~i sa
devina manifesta. Faptul trebuia impiedicat. In cele din urma am
147
izbutit sa gasesc, cu ajutorul unuia dintre visele sale, un mijloc
plauzibil spre a pune capat analizei didactice. Pentru acest sfir~it
ne-am fost reciproc foarte recunoscatori. Am Tacut In ~a fel, lndt
sa nu afle nimic des pre diagnosticul meu, dar pesemne ca lntele-
sese ca se apropia 0 stare fatal a, dnd fu ln~tiintat de un vis ca era
urmarit de un bolnav mintal periculos. Indata dupa aceea, se
lntoarse acasa. N-a mai atins niciodata incon~tientul. Tendinta sa
spre normalitate corespundea unei personalitati care, prin confrun-
tarea cu incon~tientul, nu s-ar fi dezvoltat, ci doar ar fi explodat.
Aceste psihoze latente slnt les beres noiresl ale psihoterapeutilor,
caci adesea slnt foarte greu de recunoscut. In cazurile respective
este extrem de important sa se lnteleaga visele.
Ajungem astfel la problema analizei Tacute de nespeciali~ti.
Am sustinut punctul de vedere ca ~i aceia care nu slnt medici sa
poata studia psihoterapia ~i s-o exercite, dar In cazul psihozelor
latente pot u~or nimeri pe de laturi. De aceea slnt adeptul ideii ca
profanii sa lucreze ca anali~ti, dar sub controlul unui medic spe-
cialist. De lndata .ce au cea mai mica nesiguranta, ar trebui sa-i
ceara sfatul. Chiar ~i pentru medici este adesea dificil sa recunoas-
ca 0 schizofrenie latenta si s-o trateze, darmite pentru un amator.
Insa eu am constatat tot ~ereu din experienta: nespeciali~tii, care
s-au ocupat ani lntregi de psihoterapie ~i care au trecut ei ln~i~i
printr-o analiza, ~tiu ceva ~i slnt capabili de ceva. La asta se ada-
uga faptul ca nu exista suficienti medici care practica psihotera-
pia. Aceasti'i meserie necesita 0 pregatire foarte lndelungata ~i
temeinidi ~i 0 cultura generala, pe care numai foarte putini Ie
poseda.

Relatia dintre medic ~i pacient poate - mai cu seama daca


intervine un transfer (Ubertragung) din partea pacientului asupra
medicului sau 0 identificare mai mult sau mai putin incon~tienta
lntre medic ~i pacient - sa duca ocazionalla fenomene de natura
parapsihologica. Am lntllnit de mai multe ori astfel de situatii.
Deosebit de impresionant mi se pare cazul unui pacient pe care-l
scosesem dintr-o depresiune psihogeha. Dupa aceea s-a lntors
acasa ~i s-a casatorit, mie lnsa sotia lui nu mi-a placut. Clnd am
vazut-o prima data, m-a cuprins un sentiment nelini~titor. Am
observat ca-i eram ca un ghimpe In ochi din cauza influentei pe
care 0 exercitam asupra sotului ei, care-mi era recunoscator. Se

I Co~maruri, lucruri detestabile, lucruri care te persecuta (n. t.).


148
1l1tlmpla frecvent ca femei care nu-si iubesc barbatul cu adevarat
sa fie ge!oase 91sa-i distnlg~i prieteniileo Ele vor ca el sa Ie apar-
Lina ell totul, tocmai pentm cii de insele nu-i apartin. Simburele
oricarei gelozii este 0 !ipsa de dragoste.
Atitudinea femeii reprezenta pentru paeient 0 impovarare ne-
obisnuita, careia nu putea sa-i faea fata. La un an dupa disawrie
ajunse iads! intr-o stare depresiva, din cauza presiunii sub care
trala. Convenisem ell el-prevazind aceasta posibilitate - sa intre
in eu mine imediat cum ar fi remarcat 0 scMere a bunei
sale dispozitii. Neglija msa sa procedeze astfel, nu fara ca nevasta
iui sa fi al/ut aici un aport, bagatelizindu-i depresiunea. Nu-mi
dadu nie! un semn.
perioada aceea fusesem jnvitat sa tin 0 prelegere la B. Am
:ljuns 1a hotel pc 1a miezul nopth, did cinasem dupa conferinta
:;u prieteni, ~i m-am bagat indata in pat. Am mai stat 1nsa
mult timp treaz. Pe la vreo doua - probabil c3.tocmai adormisem
- m-am trezit speriat. convins ea intrase cineva la mine in ca-
mera; am al/ut ~i impresia ca usa ar fi fast deschisa in mare grab?h
Am aprins irnediat lumina, dar n-am vazut nimic, I\r1i-a trecut prin
minte ca ;) Ii gre~it cineva u~a ~i m-am uitat de-a lungul cori-
domlui, lilsa aeolo era 0 tikere de morrninL "Ciudat, lTI-am gindit,
totusi a intrat cineva in cameri:t!" Apoi am iilcercat sa-mi amintesc
exact ce se Intimplase ~i mi-a revenit in rnemorie ca ma trezisem
din pricina unei duren surde, ca ~i cum s-ar fi lovit eeva de fmntea
mea; care ,,-ar fi ciocnit de partea din spate a craniului men.
- In ziua urm~toare am primit 0 telegrama ca aeel padent se
sinncisese. I~i zburase creierii. Mai tirziu am aflat ca glontu1 i se
oprise in peretele poste-rior al craniului.
La acest eveniment a fost vorba de un fenomen pur sincro-
!listie1, cum se poate remarca nu rareari in raport eu 0 situatie
arhetipala - in cazul de fafa, moartea. Prin relativizarea timpului
~i a iD incoD~tient este positil ca eu sa fi perceput ceva
ce avu:;ese loc in realitate in ell totul aWl parte. Incon~tienml
colectb/ este comun tutufor, e.ste fundamentul a ceea ce anticii
desemnau "simpatia tuturor luerurilor". In acest caz, in-
con~tientul meu ~tiuse des pre starea pacientului meu. Toat3. seam
mii Sl'm'(lsern ciudat de nelini$tit $i de nerves, intr-un mod foarte
de disDozitia mea obi~nuiHl.

. in Glos8.r tennenul sincronicitare (fl. t.).

149
r\rU Incerc niC10data sa con"ttresc un toln.av la ce\:a ~l nu
exercit asupra 1ui nie] un fel de presiuni. Ceea ce m:1 intereseaza
Inainte de toate este Cd pacicntul S2l djunga sa aiba propria sa
conceptie. Un pagin devine 18. rnint un ps,gln. un cre~tin un
cre~tin~ iar un evreu un evreu. dJ.c~~asta corespunde destinului sau,
1mi anlintesc bine de cazui unei e\Te-ice pierduse cre-
dinta. 'fatui Incepu ell un vis de-al rneu, in care 0 fats. tlnara, pe
care n-o cuno~t~am, veni 13 mine 111 calitate de pacienta. 1mi
infa~i~a cazul ei Si~ in tin'lp ce povestea~ illa gindeam: .-(]inte1eg
deloc. Nu pricep despre ee e vorba!" Dar deodata 1mi treeD prin
minte di ar fi putut avea un complex patern neobisnuit. Aeesta
fu visul.
.l~doua zi, In agenda mea era trecut: consultatie. ora patru.
Aparu () rata t1:nara. 0 evreica, fiiea unui bancher bogat, DostimiL
eleganta ~i -foarte inteIigenta. Facuse. deja 0 d&r 111cdicul
suferise un transfer asupra ei ~i 0 implora in cele din unTIa sa. nu
mai vina 1a el, de team a ea ea 53. nu-i distruga casnicia.
Fata avea de ani de zile 0 serioasa ne\/fozu anxioasiL c;ar;~
binelnteles ca se agra\,ra In urrna acestei experiente. j\rn
ell anamneza, fara a descoperi 1nsa eeva deosebit. Era 0 c\reica
occidentaUi adaptat?~j ilunl1nata pi'Q3.l.'n TI1aduva oaselor. Iviai intii,
nu i-am putut intelege caw!. Brusc, mi-a trecut prin glnd visul
avut ~i an1 reflectat: "Doamne Durrirlezeule~ e rata ~iceea din'\-" is !~'
Cum n-arn putut depista Ia ea nie: uffi1a de conlplex flm
intrebat-o, a~a cum obisnuiesc s;'i procedez in astfel de cazuri,
despre bunieul ei. Am vazut cum a inchis oehii pret de 0 clipa ~i
am ~tiut pe loc: aiei e huba! Am mgat-o deei sa-mi povesteasci.'i
despre bunicul ei ~i am aflat di fusese rabin ~i apaninuse nnd
seete evreieilti.
- Va. referij:i 10. hasidiei I? am intrebat-o.
Mi-a raspuns ca da. Am intrebat-o mai departe:
- Dad. a fost rabin, 0 fi fast poate chiar tadic2?
Ea:
-- Do., se spune di ar fi fost un fe1 de snnt 'ii ca ar fi avut daml
previziunii. .oar toate astea sint prostii! Doo.r nu exista a'ia eeva!

1 Adepti ai hasidismului, mi~care populara religioasa evreiasca, ini(iata


de Israel Baal-Sem in secolul al XVIII-lea (II. t.).
2 Tadic = om drept, onest si foarte evlavios. Denumire ce se dadea si
rabinilor hasidici (n. t.).

150
Incheiasem astfel anamneza ~i In~elesesem povestea neVfDZei
pe care i-am ~i e:plicat-o:
-- A~CUIl1 0 sa './~l.spun ce\"{ice s-ar putea sa nu in stare sa
acceptati; BunicuI dumne(:l'voastra a fast un Tadll dumnea-
voastra a renegat credinta iudaiciL A trAdat secretul ~i I-a uitat pe
DUlnnezeu. Iar durnneavoastra aveti aceasta nevroza, pentru ca
suferiti. de frica de Dumnezeu!
p.~sta0 lovi ca un trasnet!
In noaptea urmatoare am avut din nOll un vis: In casa mea se
dadea 0 receptie, ~i iata, fata era ~i ea prezent~L Se indrepta spre
mine ~i ma intreba: "N-aveti 0 umbrela? Ploua atit de tare." Am
gash intr-adevar 0 umbreEi, am tot mo~mondit eu degetele ea s-o
deschid Si am vrut s~ci-o dau. Dar ee s-a intimplat atunci? In lac
sa i-o Intind simplu, i-am inmlnat-o ca unci zeitati, stind in ge-
D.unchl in fata ei :
I-am povestit aceSf Si in opt zile nevroza ei a disparut.!
Visul mi-a aratat C3. l1U era exclusiv 0 persoana superficia13., ci ca
sub aceast3. suprafata zacea 0 sfinta. Dar eo. n-avea nici un fel de
reprezentari mitologice ~i de aceea esentialul in eo. TIU izbutea sa
se exprime. Toate intentiile ei se orientau in directia flirtului, a
toaletelar ~i a sexualitatii, pentru ca altceva TIn stia. Cunostea daar
intelectul ~i traia 0 viata lipsita de sens. In realitate era un capll
al Domnului care ar fi trebuit sa implineasca voima Sa tainica.
A trebuit sa trezese in eo. idei mitologice si religioase, caei facea
parte din categoria acelor oameni de 10. care se cere activitate
spiritualiL Astfel, viata ei capati§' un sens - si nid unna de
nevroza!
La acest eaz n-am apEcat 0 "metoda", ci intuisem prezenta
nunlcJ>~ului. I-arTI explicat pacientei acest lucru, ceea ce a dus la
vindecarea ei. Aiei [l-a fast vorba de a metoda; ce a contat a fast
frica de Dun1nezeu.
Am constatat adesea ca oamenii se rrnbolnavesc de nervi atunei
cind se muJtumesc eu raspunsuri insuficiente sau false 10. intre-
barile vieJ;ii. Ei cauta pozitie, casatorie, reputatie, sueees exterior
si bani si dmin nefericiti Si nevrotici, chiar daca au obtinut ee
cautau. Asemenea oameni 51.'1tinclestati de obicei Intr-o prea mare
ingustim.e spirituaiit Viata lor !1-are destul continut, n-are sens.
Daca pot evolua catre a personalitate mai euprinzatoare, de cele

! Cazul se deosebe~te de rnajoritatea celorlalte de acest gen prin durata


scurta a tratarnentului (A. 1.).

151
mai multe ori Ie inceteaza ~i nevroza. De aceea, idee a de dezvol-
tare a avut pentru mine de la bun inceput cea mai mare in-
semnatate.
Majoritatea pacientilor mei nu consta din oameni credincio~i,
ci din aceia care i~i pierdusera credinta. La mine veneau "oile
ratacite". Omul credincios are ~i azi prilejul sa triiiasca in biserica
simbolurile. Sa ne gindim la evenimentul slujbei, al botezului, la
imitatio Christi ~i la multe altele. Dar a trai ~i simti astfel simbolul
presupune participarea vie a credinciosului, iar ea ii lipse~te foarte
des omului din ziua de azi. In asemenea cazuri sintem redu~i la
a observa daca incon~tientul nu produce spontan simboluri care
inlocuiesc ceea ce lipse~te. Atunci insa tot mai ramine deschisa
intrebarea daca un om, care are astfer de vise sau viziuni, este
capabil sa Ie inteleaga sensul ~i sa-~i asume consecintele.
Am descris un asemenea caz in Uber die Archetypen des kollek-
tiven Unbewuflten1 (Despre arhetipurile incon$tientului colectiv).
Un teolog avea un vis care se repeta destul de des: Viseaza ca
sta pe 0 coasta de deal, de unde are 0 vedere frumoasa asupra unei
vai adinci ~i cu paduri dese. ~tie ca pina atunci ceva I-a tot retinut
sa mearga acolo. De asta data insa, vrea sa-~i duca planulla in-
deplinire. Cind se apropie de lac, atmosfera devine ciudata ~i,
deodaHi, 0 boare u~oara de vint adie peste suprafata apei, care se
increte~te ~i se intuneca. Se treze~te cu un tipat de spaima.
Visul pare mai intii de neinteles; dar, ca teolog, el ~i-ar fi putut
aminti de fapt de "ele~teul" ale carui ape erau mi~cate de un vint
brusc ~i in care erau scufundati bolnavii - ele~teul Bethesda. Un
Inger pogoara ~i atinge apa, care capata astfel puteri tamaduitoare.
Adierea u~oara de vint este pneuma, care bate unde vrea. ~i asta
ii provoaca 0 teama de moarte celui care viseaza. Se sugereaza 0
prezenta invizibila, un numen, care traie~te prin sine insu~i ~i in
fata caruia omul este cuprins de fiori. Pacientul D-a acceptat dedt
cu greu asocierea cu ele~teul Bethesda. 0 refuza deoarece astfel
de lucruri apar numai in Biblie ~i, eventual, in predica de
duminica dimineata. N-au nimic de-a face eu psihologia. Oricum,
des pre Sfintul Duh se vorbqte doar in ocazii festive, dar El nu
este in nici un caz un fen amen a carui experienta 0 poti face.
Eu ~tiu ca omul care a visat ar fi trebuit sa-~i domine frica ~i,
ca sa zic a~a, sa-~i depa~easca panica. Insa eu nu insist niciodata

1 Uber die Archetypen des kollekliven Unbewufllen, 1935, In Ges. Wake

lX/l, 1976 (11. ed. germ..).

152
cind cineva nu este dispus sa mearga pe propriul Sall drum !?isa
preia partea lui de responsabilitate. Nu slnt de acord cu presu-
punerea ieftina ca nu este yorba despre "nimic altceva" dedt
rezistente obi~nuite. Rezistentele - mai ales daca sint indJrjite -
merita atentie, pentru ca adesea ele reprezinta avertismente care
nu vor sa fie trecute cu vederea. Remediul poate fi 0 otrava pe
care nu 0 suporta oricine sau 0 operatie care are efect mortal, daca
este contraindicata.
Daca se pune problema triiirii interioare, daca intra in discutie
ceea ce este cel mai personal Intr-o fiinta, atunci majoritatea oame-
nilor se sperie ~i multi 0 iau la goana. A~a s-a intimplat !?icu acest
teolog. Sint bineinteles con~tient de faptul ca teologii se afla intr-o
situatie mai dificila decit altii. Pe de 0 parte sint mai aproape de
elementul religios, pe de aha, mai strins legati prin Biserica ~i
dogma. Riscul trairii interioare, aventura spirituaIa, este strain
eelor mai multi oameni. Posibilitatea ca ar fi 0 realitate psihicii
este anatema. Trebuie sa aiba un fundan1ent "supranatural" sau
cel putin "istorie" - dar psihic? In fata acestei intrebiiri izbuc-
ne~te adesea un dispret pe cit de nebanuit pe atit de profund al
sufletului.

In psihoterapia actuala i se pretinde freevent medicului sau


psihoterapeutului sa "insoteasca pas cu pas", pentru a spune lli?a,
pacientul ~i afectele sale. Eu nu consider ca aceasta cale este
intotdeauna cea corecta. Uneori e necesara ~i interventia activa
din partea doctorului.
Intr-o zi se prezenta la mine 0 doamna din inalta nobilime,
care avea obiceiul sa-!?i palmuiasdi angajatii, inclusiv pe medicii
ei. Suferea de nevroza obsesionala (Zwangsneurose) ~i fusese in
tratament intr-o clinidi. Fire~te ca-i aplicase medicului-~ef palma
de rigoare. In ochii ei nu era, in definitiv, decit un valet de chambre
de un rang ceva mai malt. Doar 11 pliitea, nu-i a~a?! El 0 trimise
atunci la un alt medic, ~i acolo povestea se repeta. Intrucit cucoana
nu era, la drept vorbind, nebuna, ci trebuia doar tratata cu manu~i,
doctorul se V3zU pus in incurcatura ~i 0 trimise la mine.
Era 0 persoana foa.rte impunatoare, iDalta de ~ase picioare - v-a
spun eu, asta era capabila sa bata, nu gluma! I~i facu deei aparitia
~i purtaram 0 discutie cum nu se poat . una ~i civilizata. Apoi
sosi momentul ciod trebui ~-' spun ceva neplacu. an furioasa
la mine, amenintindu-m" ca ma pocne~te. Am sarit ~ u in pi-
cioare ~i i-am spus:
153
- Bun, dumneavoastdi sinteti doamna, dumnea'J6astrii loviti
prima - ladies first! Da' dupa aia dau eu!
~i vorbisem serios. Cazu inapoi pe scaun, pr¥fu~indu-se efec-
tiv sub ochii mei.
- A~a ceva nu mi-a spus inca nime " se lamenta.
Insa din clipa aceea, terapia dev 1 eficienta.
Ceea ce-i treb ia acestei 'ente era reaqia barbateasca. In
acest caz ar fi fost to eronat s-o "insotesc pas cu pas". Nu i-ar
fi folosit citu~i de putin. Suferea de 0 nevroza obsesionala, fiindca
nu-~i putea impune sie inse~i ingradiri morale. Un or astfel de
oameni Ii se impun limite de catre natura - tocmai prin simp-
tomele compulsive.

Am efectuat odata, cu ani in urma, 0 statistica a rezultatelor


tratamentelor mele. Nu mai tin minte cifre exacte, insa, expri-
mindu-ma cu precautie, 0 treime a fost intr-adevar vindecata, 0
treime a cunoscut 0 ameliorare apreciabiHi ~i 0 treime n-a fost
influentata iIi mod esenrial. Dar tocmai cazurile neameliorate sint
greu de judecat, pentru ca multe lucruri se realizeaza ~i se inteleg
doar dupa ani ~i abia atunci pot deveni ~i eficace. De dte ori mi
s-a intimplat ca fo~ti pacienri sa-mi scrie: "Abia dupa ce au trecut
zece ani de cind am fost la dumneavoastra am realizat ce s-a
petrecut de fapt."
Am avut citeva cazuri, purine la numar, in care pacientul m-a
parasit, iar foarte rar a trebuit eu sa expediez un bolnav. Dar ~i
printre ace~tia s-au gasit unii care mi-au trimis ulterior relatari
pozitive. De aceea, este deseori dificil sa se traga concluzii in
legatura cu succesul unui tratament.

In viara unui medic este ceva firesc ca in decursul activitarii


sale practice sa intilneasca oameni care sa aiba importanra ~i pentru
el insu~i. El intilne~te personalitari care, spre fericirea sau neferi-
cirea lor, n-au trezit niciodata interesul publicului ~i totu~i - sau
tocmai de aceea - poseda ni~te dimensiuni neobi~nuite; sau sint
oameni care au trecut prin evolurii ~i catastrofe fara precedent.
Uneori e yorba despre talente ie~ite din com un, carora un altu1
~i-ar putea consacra intreaga viata intr-un entuziasm inepuizabil,
dar care aici sint implantate intr-o dispozitie psihica atlt de ciudat
de nefavorabiUi, incit nu ~tii daca ai de-a face cu un geniu sau cu
un caz de dezvoltare fragmentara. Nu rareori se intimpla sa inflo-
reasca in conditii improbabile bogatii ale sufletului, pe care n-ai
154
fi banuit niciodata cii Ie vei Intilni In platitudinea vietii sociale.
Rapoftul necesar pentru ca psihoterapia sa fie eficienta nu-i In-
gaduie medicului sa se sustraga impresiilor puternice provocate
de sui~urile~i cobori~urile oamenilor suferinzi. Acest raport consta
In comparatia ~i adaptarea permanenta, in confruntarea dialectidi
a celor doua realitati psihice care slnt opuse una alteia. Dad!,
dintr-un anume motiv, aceste impresii nu au efect la unul sau la
altul, atunci procesul psihoterapeutic· va ramlne fara rezultat ~i
nu se va realiza nici 0 schimbare. Daca doctorul ~i pacientul nu
devin 0 problema unul pentru celalalt, atunci nu se va giisi nici
raspunsul.
Printre pacientii ~a-zis nevrotici din ziua de azi, nu slnt putini
la numar cei care pe vremuri nu ar fi ajuns nevrotici, adicii In
conflict cu ei In~i~i. Dacii ar fi trait intr-un timp ~i un mediu in
care omul era inca legat prin mit de lumea striimo~ilor ~i, astfel,
de natura traita ~i nu doar viizuta din exterior, atunci ar fi fost
crutati de dezbinarea cu propria lor persoanii. Este vorba despre
oameni care nu suporta pierderea mitului ~inu gasesc nici drumul
spre 0 lume pur exterioara, adicii spre imaginea asupra lumii
furnizata de ~tiintele naturii, nici nu sint satisIacuti de jocul cu
cuvintele - joc intelectual al fanteziei care nu are citu~i de putin
a face cu intelepciunea.
Aceste victime ale sciziunii suflete~ti a vremii noastre slnt
ni~te simpli "nevrotici facultativi", Care scapa de aparentul ele-
ment bolnavicios de Indata ce dispare golul care se cascase intre
eu ~i incon~tient. Cine a trait adlnc aceasta scindare cu propria
fiinta este ~i cel mai in masura sa dobindeascii 0 Inteiegere mai
bun a a proceselor psihice incon~tiente ~i sa evite prirnejdia aceea
tipicii ce-l ameninta pe psiholog, cea a inflarieiJ. Cine nu cunoa~-
te din proprie experienta efectul numinos2 al arhetipurilor va
scapa cu greu de a.cest efect negativ, daca este confruntat cu el
in praxi. EI va supraaprecia sau subaprecia, Intrucit poseda acum
doar 0 notiune intelectuala, nu insa ~i 0 masura empiricii. Aici
Incep - nu numai pentru medic - acele cai gre~ite ingrijoratoare,
dintre care prima este Incercarea de a domina totul prin intelect.
Ea serve~te scopului tainic de a se sustrage efectului arhetipal ~i
astfel a v tei experiente, in favoarea unei lumi conceptuale
arti . iale, aparen igure, dar numai bidimensionale, care ar dori

21 termenulln
V. In Glosar\(n.
Glosar termenul t.).
Auminosum (11. t.).
155

'"
sa, acopere
( .... notmnI a~a-ZIS care
cu nI~te I r r·Itatea vIetH.
... D ep Ia-
sarea catre onceptualli ia experientei stanta ~i 0 canfera unui
simplu nume, 're de acum A 0 este pus In locul realitatii.
Nimeni nu se simte in atorat fata de un concept, ~i tocmai acesta
este avantajul cautat, care promite protectie contra experientei.
Spiritul nu triiie~te insa in natiuni, ci in fapte ~i realitati. Nimic
nu se obtine doar prin cuvinte, totu~i acest procedeu este repetat
la infinit.
Dintre pacientii cei mai dificili ~i nerecunoscatori fac de aceea
parte, dupa experienta mea, pe lInga mincina~ii abi~nuiti, pretin~ii
intelectuali; caci la ei, mina dreapta nu ~tie ce face cea stinga. Ei
cultiva a psihologie a compartiments. Cu un intelect care nu este
cantrolat prin nici un sentiment se poate solutiona orice - ~i
totu~i, iata ca se instaleaza nevroza.

Intilnirea Cll analizatii mei ~i confruntarea cu fenomenul psihic,


pe care ei ~i pacientii mei mi I-au prezentat Intr-o succesiune
inepuizabiHi de imagini, m-au invatat infinit de multe lucruri, nu
doar, de exemplu, 0 serie de date ~tiintifice, ci mai ales sa dobin-
desc 0 intelegere a propriei fiinte - ~i asta nu in ultimul rind din
gre~e!i Si infrlngeri. PersoaneJe analizate de mine au fost mai cu
seama de sex feminin; de cele mai multe ori, ele se puneau pe
treaba cu 0 con~tiinciozitate, 0 comprehensiune ~i 0 inteligenta
extraordinare. Au contribuit in mod esential ca eu sa patpomi in
terapie pe drumuri noi.
Unii dintre analizati au devenit discipolii mei in sensul pro-
priu-zis al cuvintului, propagindu-mi ideile In Iume. Printre ei am
gasit oameni a caror prietenie a dainuit decenii de-a rindul.
Pacientii ~i analizatii mei mi-au adus atlt de aproape realitatea
vietii omene~ti, indt n-am putut sa nu aflu de aici lucruri esen-
tiale. Intllnirea cu oameni de cele mai diverse tipuri ~i niveluri
psihologice a fost pentru mine de 0 Insemn~tate incomparabil mai
mare dedt a discutie fragmentara Cll 0 celebritate. Conversatii1e
cele mai frumoase ~i incaIcate de semnificatii ~i consecinte pe
care Ie-am purtat in viata mea sint anonime.
5
Sigmund Freud1

Aventura dezvoltarii mele spirituale a demarat atunci dnd lli"l1


devenit psihiatru. Am inceput, cu £Oatanaivitatea, sa observ din
punct de vedere clinic, din exterior, pacientii bolnavi mintal.
Procedind astfel, am dat peste ni~te procese psihice de 0 natura
surprinzatoare, pe care Ie-am inregistrat ~iclasificat rara a intelege
dtu~i de putin continuturile lor, care erau considerate a fi fost
suficient evaluate atunci dnd fusesera etichetate drept "pato-
logice". In decursul timpuiui, interesul meu s-a concentrat tot mai
mult asupra acelui gen de bolnavi aJaturi de care Hiceam expe-
rienta a ceva inteligibil, adica asupra cazurilor paranoide, a nebu-
niil~r maniaco-depresive ~i a tulburarilor psihogene. Inca de la
debutul carierei mele psihiatlice, studiile lui Breuer ~i Freud,
laolaWi cu lucrarile lui Pierre Janet, m-au stimulat putemic ~i
imbogatit substantial. Mai ales cautarca freudiana a unei meta de
de analiza a viselor ~i de interpretare a lor mi-a fost folositoare
pentru intelegerea formelor schizofrenice de exprimare. Citisem
Traumdeutung (Interpretarea viselor) a lui Freud inca din 1900.2

1 Capitolul trebuie conceput doar ca 0 completare a numeroaselor scrieri


ale lui C. G. lung despre Sigmund Freud ~i opera sa. Cele mai multe sint
con~inute in Ges. Werke IV, 1969. Cf. ~i Sigmund Freud als kulll!rhistorische
£rseheinung (Sigmund Freud cafenomen al istoriei eulturii), 1932, ~i Sigmund
Freud: £in Naehruf(Sigmund Freud: Un necrologY, 1939, in Ges. Werke XV,
1971 (n. ed. germ.).
2 In necrologul sau consacrat lui Freud (Basler Naehrichten, 1 octombrie

1939; in Ges. Werke XV, 1971), lung a denumit aceasta lucrare "epocala",
precum ~i "incercarea pesemne cea mai temerara, care s-a intreprins vreodata,
de a cunoa~te ~i stapini, pe tarimul aparent solid ai empirismului, enigmele
psihicului incon~tient... Pentru noi, psihiatrii tineri de atunci, a constituit un
izvor de iluminare, in timp ce pentm colegii no~tri mai in virsta a fost un .
obiect de batjocura" (n. ed. geml.). DIE S CH0NE
157 FAMILlL
T 0 FAN
Uisasem la vremea respectiva cartea deoparte, pentru ca n-o In-
telegeam Inca. La douazeci ~i cinci de ani Imi lip sea experienta
necesara spre a verifica teoriile lui Freud. Am capatat-o abia mai
tirziu. In 1903 am recitit lnterpretarea vise/or ~i am descoperit
legatura cu propriile mele idei. Ceea ce ma interesa inainte de
toate la aceasta scriere era utilizarea in domeniul visului a con-
ceptului de "mecanism de refulare" (Verdriingungsmeclzanismus),
provenind din psihologia nevrozelor. Era important pentru mine,
intrucit intilnisem frecvent refuliirile In experimentele mele cu
asociatiile de cuvinte: la anumite cuvinte-stimul, pacientii fie nu
gaseau nici un riispuns asociativ, fie mi-l dadeau dupa un timp
de reaqie considerabil prelungit. Dupa cum am constatat ulterior,
o astfel de tulburare survenea de fiecare data dnd cuvintul-stimul
atinsese 0 durere sufleteasca sau un conflict psihic. De cele mai
multe ori Insa, pacientii nu erau con~tienti de acest lucru; ei
raspundeau adesea rntr-un chip ciudat de altificial la intrebarile
mele legate de cauza dereglarii. Lectura lnterpretiirii vise/or a lui
Freud mi-a aratat ca aici actiona mecanismul de refulare ~i ca
realitatile observate de mine erau In concordanta cu teoria sa.
N-am putut decit sa-i confirm expunerile.
Alta era situatia legata de continutul refuliirii. Aici nu-i puteam
da dreptate lui Freud. EI considera trauma sexuala drept cauza a
refuliirii, ceea ce mie nu-mi ajungea. Munca mea practica ma
facuse sa cunosc multe cazuri. de nevroze, In care sexualitateajuca
doar un rol secundar, altii fiind factorii care state au In prim-plan,
ca de exemplu problema adaptarii sociale, a reprimarii determi-
nate de anumite imprejurari tragice de viata, a exigentelor legate
de prestigiu etc. Mai tirziu i-am infati~at lui Freud astfel de ca-
zuri; dar el nu accepta drept cauze valabile alti factori In afara
de sexualitate. Asta nu ma satisfacea deloc.
La Inceput nu mi-a venit u~or sa-i acord lui Freud locul corect
in viata mea sau sa adopt atitudinea justa fata de el. Clnd am Iacut
cuno~tinta cu opera lui, inaintea mea se contura 0 cariera acade-
mica, iar eu ma aflam In preajma incheierii unei lucriiri care urma
sa ma propulseze in cadrul universitatii. Insa Freud era in lumea
academica a acelor vremuri categoric 0 persona non grata ~i relatia
cu el era de aceea daunatoare oricarui renume ~tiintific. "Oamenii
importanti" il mentionau cel mult in secret, iar la congrese se
discuta despre el numai pe coridoare, niciodata in plen. A~a di
nu mi-a fost citu~i de putin pIacut sa trebuiasca sa constat concor-
danta dintre experientele me Ie asociative ~i teoriile freudiene.
158
Ma aflam la un moment dat in laboratorul meu, indeletni-
cindu-ma cu aceste probleme, dnd diavolul mi-a ~optit la ureche
d a~ fi indreptalit sa public rezultatele experimentelor mele ~i
concluziile mele, fara a-I mentiona pe Freud. In definitiv, imi ela-
borasem lucrarile cu mult inainte de a intelege ceva din ideile luL
Oar, deodata, am auzit glasul personalitalii mele nr. 2: "Este 0
in~elatorie sa actionezi ca ~i cum nu l-ai cunoa~te pe Freud. Nu-ti
poti cladi viata pe 0 minciuna." ~i cu aceasta, am considerat cazul
incheiat. De atunci incolo, am luat deschis partea lui Freud ~i am
luptat pentru el.
Am scos prima data sabia in apararea lui cu ocazia unui con-
gres desfa~urat la Munchen, dnd s-au tinut referate despre nevro-
zele obsesionale, iar numele lui a fost trecut sub tacere in mod
intentionat. In 1906, curind dupa acest incident, am scris un arti-
col pentru revista Miinchner Medizinische Wochenschriji despre
teoria freudiana asupra nevrozei, care contribuise intr-un mod aut
de substantialIa intelegerea nevrozelor obsesionale.1 In urma
acestui articol, doi profesori germani mi-au trimis scrisori de
avertisment: daca ramineam de partea lui Freud ~i continuam sa-l
apar, viitorul meu academic era periclitat. Am raspuns: "Dad
ceea ce spune Freud este adevarul, atunci sint de partea lui. Nu
dau doi bani pe cariera, daca ea presupune sa trunchiezi cerce-
tarea ~i sa treei sub taeere adevarul." ~i am continuat sa-l apar
pe Freud ~i sa pledez pentru ideil~ sale. Numai ca tot nu puteam
admite, bazindu-ma pe propria experienta, ca toate nevrozele ar
fi fost eauzate de refulare sexuala sau traume sexuale. Pentru anu-
mite cazuri, acest lucru era valabil, insa pentru altele nu. Oricum,
Freud deschisese 0 noua cale de cercetare, ~i revolta de atunci
impotriva lui mi se parea absurda.2
Nu intimpinasem multa intelegere fat~ ile exprimate de
mine in Despre psihologia dement . precoce ~i colegll ei rideau
de mine. Oar prin aceasta lucr e am ajuns sa-l cunosc p' sonal
pe Freud. M-a invitat la el, ~i,1nfebruarie 1907 a avut loc la iena

1 Die Hysterielehre Freudsl eine Erwiderung auf die Aschaffenburg'sche


Kritik (Teoriafreudialla asupra fsteriei. 0 replica la critica [ui Aschaffenburg).
Ges.2 Werke lV, Jung
Dupa ce 1969ii(11. ed. gen{ll.).
trimise (t906) lui Freud lucrarea sa despre Studii dia-

gnostice ... , co!espondell\a


in anu11913. In 1907, Jung intre\cei
ii tritnisedoi
lui cercetatori demara.
Freud si scrierea Ea continua
sa Despre pina
psihologia
demelltei precoce (A. 1.).
59
\
prima.noastra
de trelsprezece intilnire.
ore am N~-a~ i~t~lnit
vorblt fara l~ prinz,
opnre, ca sa~aZIC
~ra a~a.
unu, Freud
~i timpa

fost primul mea


experienta om cu
de adevar¥ important
pina atimci, nici un pe
altcare I-amse cunoscut.
om nu Din
putea masura
Ii
cu el. In atitudinea sa ill) exista nimic banal, Dlat. consideram

extraordinar de inteligez't. patrunzator ~i rem~cabil in toate pri-


vin~ele.
neclare, $i totu~i,
partial priI}lele mele impresii legate de el au ramas
nein,:clese.
M-a impresi tee mi-a spus des pre teoria sexuala. Cu to ate
aceste mtele lui nu-mi puteau indeparta ezitarile ~i risipi
mdoieii1e pe care i Ie-am ~i expus in mai muite rinduri, dar de
fiecare data Ie-a atribuit lipsei mele de experien~. Freud avea
dreptate: pe-atunci nu aveam inca suficienta experien~a ... spre
a-mi motiva obieqiile. Am realizat ca teoria lui sexuala era extrem
de importanta pentru el, in sens personal ~i filozofic deopotriva.
Asta m-a impresionat, dar nu ma puteam lamuri in ce masura
aprecierea pozitiva era l~gata 1a el de prezum~ii subiective ~i in
ce masura de cxperiente concludente.
Mai ales atitudinea 1ui Freud fa~a de spirit mi se parea foarte
discutabila. Ori de dte ori ie~ea 1a iveala la un om sau intr-o opera
de arta expresia unei spiritualitati, e1 0 suspecta ~i lasa sa se
l.11\eleaga ca ar fi yorba de "sexualitate refulata". Ce nu se putea
interpreta direct ca sexua1itate era etichetat de el drept "psiho-
sexualitate". Am obiectat ca ipoteza lui, gindita logic pina la capat,
ar duce la 0 judecata cu efect distrugator asupra culturii. Cultura
ar aparea ca 0 simpla farsa, ca un rezultat morbid al sexualitatii
refulate. "Da, confirma el, a~a este. E un blestcm al sOI1ii, impo-
triva caruia sintem lipsiti de orice putere." Nu eram deloc dispus
sa-i dau dreptate sau sa las lucmrile a~a, multumindu-ma cu acest
raspuns. Dar nu ma sim~eam deocamdata in stare sa fac fata unei
astfel de discutii cu el.
Inca ceva ~i se pam important la prima noastra int11nire; se
refera insa la lucruri pe care Ie-am putut aprofunda ~i in~elege cu
desavir~ire abia dupa sfir~itul prieteniei noastre. Era evident ca
teoria sexualii 11preocupa mult pe Freud, chiar intr-un mod Cll
totul neobi~nuit; ea era foarte aproape de sufletul sau. Clnd
vorbea despre ea, tonul sau d6venea pripit, chiar nelini~tit ~i nu
se mai observa nimic din felul sau critic ~i sceptic de a fi. 0 ex-
presie ciudata de agita\ie, a carei cauza nu mi-o puteam explica,
.Ii insufle~ea atunci fizionomia. Asta ma impresiona profund:
sexualitatea insemna pentm el un l1uminosum. Impresia mea fu
160
confinnata de 0 cGEversatie pc care am avut-o vreo trei ani mai
tlrziu (1910) tot la Viena.
Am inca vii iI1 amintire vorbele Iui Freud:
- Dragul meu .Tung, promiteti-mi sa nu renumati niciodata la
:eoria sexuala. Este lucrul esential. Vedeti, trebuie sa facem din
ea 0 dogma, un bastion de neclintit.
Mi se adresase pEn de patima ~i pe tonuI unui tata care ar zice:
..$i promite-mi un lucru, dragul meu fiu: c3. vei merge in fiecare
duminidi la biserica!"
- Un bastion ... impotriva cui? I-am intrebat, putin miral.
- Impotriva torentului negru de noroi..., mi-a raspuns. Aici a
ezitat 0 clipa, pentru a adauga apoi: ... al ocultismului.
Mal inti1 au fost "bastionul" ~i "dogma" care m-au alarmat;
c2ici0 dogma, adica 0 indiscutabila profesiune de credinta, se ela-
boreaza Dumai acolo unde se vizeaza 0 data pentru totdeauna inabu-
sirea indcieIiloL Asta insa nu mai are nimic a face eu judecata
::tiintific2.1 ci Dumai cu 0 sete personala de putere.
A fest 0 Jovitura care nimeri in substanta, in miezul prieteniei
rlOastre, ~tiam ca n-o si1 ma impac niciodata eu 0 asemenea po-
zifie. Ceca ce parea sa inteleaga Freud prin "ocultism" era aproxi-
mativ tot ce ~tiau sa spuna despre suflet filozofia ~i religia, indusiv
parapsihologia care lua na~tere in acea epoca, Pentru mine, teoria
sexuaHi era 1a fel de "oeult2:' - adica nu a ipoteza dovedita, ci
:iDar DosibiLl - ca multe alte conceptii speculative. Un adevar
era pentru mine 0 ipotezii pe moment satisfiicatoare, dar
I1U un anicol de credinta, valabil pentru to ate timpurile.
Fad. a 0 pricepe bine pc atnnei, observasem Ia Freud 0 iruptie
de factori religio~i inconstienti. in mod evident, el voia sa ma
reeruteze in vderee, unei aparari comune impotriva continuturilor
~ncon~tiente a.rnenin~atoare.
pc c",re fnj-o li3.sa aceasta d.iscutie contribui la con-
fuzia meo.; c3.ci pln3. eu nu-i atribuisem sexualitatii impor-
canta unei chestiuni iluctuante, nesigure, careia trebuie sa-i ramli
~idel, de teama sa D-O pierzi. Pentru Freud, sexua1itatea insemna
pare-se mai mult deelt pentru airi oamenL Ea era pentru el 0 res
religiose obserwmda1• Pus In rata unor astfel de probleme ~i re-
omul se comporti\ de regula. eLl s1'i3.1a~i retinere. A~a ca

I Un lucru ce trebuie respectat eu religiozitate (n. t.),

61

.1
dialogul se sfir~i curlnd, dupa dteva Incercari bliblite din pmtea
mea.
Eram adlnc tulburat, jenat 9i derutat. A veam senzatia ca as fi
aruncat 0 privire fugitiva Intr-un tinut nou, necunoscut, din care-Si
luau zborul ditre mine stoluri de idei noi. Un lucm mi-era lim-
pede: Freud, care facea mereu caz de ireligiozitatea sa, 19i elabo-
rase 0 dogma sau, mai degraba, unui Dumnezeu gelos, pe care el
II pierduse, i se substituise 0 alta imagine stringenti:i, Si anumr cea
a sexualitatii; 0 imagine care nu era mai putin insistenta, preten-
tioasa, imperioasa, amenintatoare si ambivalenta din punct de
vedere moral. Dupa cum celui care este psihic mai tare ~i de aceea
mai de temut Ii revin atributele de "divin" sau "demonic", tot
astfel, "libidoul sexual" preluase 1a el rolul unui delis absconditLis,
adica al unui Dumnezeu ascuns. Avantajul acestei transfonnari
consta la Freud aparent In aceea di noul principiu numinos i se
parea a fi irepro~abil din punet de vedere stiintific Si eliberat de
orice Incarcatura religioasa. In fond Insa, numinozitatea, In cali-
tate de trasatura psihologica a contrariilor rational incomensura-
bile - Iehova ~i sexualitatea -, ramlnea aeeeasi. Nu se modificase
dedt denumirea - cu aceasta, ce-i drept, Si punctul de vedere:
nu sus trebuia cautat ceea ee se pierduse, ci jos. Dar ce conteaza
de fapt pentru cel care e mai tare daca este Dumit intr-un fel sau
Intr-altul? Daca n-ar exista 0 psihologie, ci numai obiecte concrete,
atunci In!r-adevar unul ar fi fost distrus ~i celi:ilalt pus In locullui.
In realitate, adica In domeniul experientei psihologice, elementul
presant, temator, obsesional etc. nu s-a pierdut defel. Tot ramine
deschisa intrebarea cum se inving teama, con~tiinta l'ncarcata,
sentimentul de vina, constringerea, incon~tienta s,iinstinctualitatea
sau cum se scapa de ele. Daca nu se izbute~te din direqia laturii
luminoase, idealiste, atunci se va reuSi, eventual, dinspre ceo.
obscura, biologica.
Aceste idei mi-au strabatut creierul asemenea unor fiacari tl~-
nite Intr-o clipa. Abia muIt mai tirziu, cind am reflectat 10.carac-
terul lui Freud, ele au capatat pentm mine importanta ~i s,i-au
dezvaluit intreaga semnificatie. lyE1preocupa mai ales 0 trasatura
de caracter: amar1kiunea lui Freud. Mil frapase Inca de 10.prima
noastra Intllnire. MuIt timp mi-a ramas de neinte1es, plna. ce am
fost in stare s-o 'lad In corelatie cu atitudinea so. fata de sexuali-
tate. E adevarat ca pentru Freud, sexualitatea IDsemna un numi-
nosum, Insa 111terminologia ~i teoria so.eo.este exprimata exclusiv
ca functie biologica. Numai agitatia, emotia eu care vorbea despre
162
::;2; te Hisau sa intuie~ti C8~ea atingea In el fibre mai adli1cL facin-

jn~le sa 'vibre:,ze. La Ufl118. urrnei~ el voia sa-i lilvete pe ceilal~i


- a~a, eel pu~in, i'mi dadea mie senzdtia - ca, privita din interior,
sexualitatea cuprinde Si spirituaJitate s21uare un sens intrinsec,
Tenninologia Iui concrerista era Insa prea ingusta spre a exprima
3-Ceasta idee. AS3 d el imi orea impresia ca 211'lue1'a de fapt
irnpotriva propriului sih.; tel ~i Impotriva sa insusi; si nu exista 0
lrnaraciune nlai decit aceea a unul om care l~i este ~ie~i
:el mai crincen dusman. Pentru a relua cuvintele sale, Freud se
simtea amenintat de un "torent negru de noroi", el, care Incercase
S3.patrundiI 111aintea tuturor In adlncurile negre? sa le de~arte con-
;inutul si sa Ie epuizeze.
Freud nu si-a pus niciodata intrebarea de ce simteo. nevoia sa
orbeasdi. tot mereu despre sex, de ce era atit de cople:!it de
2ceasta idee. 1\1-0. fast niciodo.ta con~tient de faptul ca in "mono-
:onia interpretarii" Sc' e;::pl.Tcna0 fuga de sine sau de cealo.lta latura
;. luiJ care ar fi puttH fi nUITlita} eventual, "ITlistica". OrJ fara a
:-ecunoaste aceasta latura a personalitatii Iui, nu puteo. ajunge
:1iciodata ill conSOtlanta CU:sine insu~i. Era orb In fala paradoxului
si a ambiguit~Hii conti:J.uturilor incon~tientului ~i nu ~tia ca tot
:eea ce survine din incoH5tient are un sus si un jos, un interior 51
In exterior. Cind 5e vorbeste despre exterior - si asta fikea
Freud - atunci nu se ia In considerare decit una dintre jumatati
,1, co. 0 consecintii logica, din incoDstient se naste 0 reo.qie.
Nu se putea face nimie contra acestei unilateralitati a Iui Freud.
?oate d. 0 experient2, interioara personaEi i-ax fi deschis ochii;
liar pese~clne ca S3.U Sf fi redus-o si pe ea la 0 simpHi
..sexuaEtate'· sau . Freud ramine 'victirna unul
.)ingur aspect; ~i tocrnai de aceea eu v~td ln el 0 figura tragica;
pentru ca a fost un mare oro. 9L ceea ce este ~i Inai mult, un Oll1
mistuit de foeul sacru.

Dupa cea de-a dOll a convorbire purtata la '/iena eu Freud, an1


jI1teles ~i ipoteza Iui AJfred Adler asupra puterii, direia nu-i
acordasern plDa atunci suficienta~ aten~ie: Aser.oenea multor alti
fii, }\.dler nu In\'iltase ~i retinuse de la "tatal ,- Iui ceea ce spunea
acesta5 ci ceea. cefacea, probler.na dragostei - sau a Erosu-
Iui - 9i a puterii cazu peste rDine ca un cbiect greu de plumb.
Freud nu-l citise~ CUlTIIni-a spns-o el rnsu~i~ niciodata pe
\fietzsche. I-am perceput atunci psihologia ca pe 0 mutare pe
tabla de sah a istoriei spirituale, pentru a compensa divinizarea
163
,
metzsc nClpm ill puteD!.
h eeana' a pI ll' "E ra eVI'd ent ca~ pro bl ema nu
era "Freud versu Adler", ci "Freud versus Nietzsche". Mi se parea
a insemna mu mai mult dedt 0 cearta domestica in domeniul
psihopatolo 'ei. S-a infiripat atunci in mintea meaideea ca Eros
~i pulsi ea puterii erau ca doi frati invrajbiti, fii ai unui singur
tata i unei forte psihice motivatoare, care - asemenea sarcinii
lectrice pozitive ~i negative - se manifesta in experienra in forme
opuse: una, ca un patiens, adica Eros, iar cealalta ca un agens,
adid pulsiunea puterii - ~i invers. Erosul solicita pulsiunea
puterii la fel de mult cum 11solicita ~i aceasta pe el. Ce-ar fi una
dintre pulsiuni fiira cealalta? Pe de 0 parte, omul este supus pul-
siunii, pe de alta, el incearca sa 0 domine. Freud arata cum obiectul
este supus pulsiunii, iar Adler, cum omul folose9te pulsiunea,
pentm a violenta obiectul. Nietzsche, neajutorat in miini1e desti-
nului sau 9i obligat sa i se supuna, a trebuit sa-9i creeze un "Supra-
om". Am conchis d Freud trebuie sa se afle atit de adinc sub
impresia puterii Erosului, indt vrea sa-1 ridice, ca pe un numen
religios, chiar la rangul de dogma - aere perenniusl• Nu este nici
un secret ca Zarathustra e vestitorul unei evanghelii, 9i Freud
concureaza chiar cu Biserica ill intentia lui de a canoniza principii
~i doctrine. N-a facut-o, ce-i drept, foarte zgomotos, in schimb
m-a suspectat pe mine ca a~ vrea sa trec drept profet. E1 emite 9i
in acela~i timp face sa dispara pretentia tragica. A~a se procedeaza
de ceie mai multe ori cu numinozitarile, ceea ce este corect, cad
ele slnt adevarate intr-o privinra, neadevarate in cealalta. Trairea
numinoasa inalra ~i injose~te concomitent. Dad Freud ar fi luat
ceva mai mult in considerare adevarul psiho1ogic -ca sexualitatea
este numinoasa - ea este un Dumnezeu ~i un demon -, atunci
nu s-ar fi impotmolit in ingustimea unui concept biologic. Iar
Nietzsche, cu exuberanra sa, poate ca n-ar fi cazut dincolo de mar-
ginile lumii, dad s-ar fi rinut mai aproape de bazele existenrei
umane.
Ori de dte ori sufletul intra in vibrarii puternice datorita unei
trairi numinoase, apare pericolul ca fim1 de care sintem agatati
sa se rupa. Atunci, un om cade lntr-un "da" absolut, iar altul
lntr-un "nu" la fel de abso1ut. Nirdvandva ("eliberat de cei doi")
spune Orientul. Am rerinut asta. Pendula spirituaIa oscileaza illtre
sens 9i nonsens ~i nu intre corect 9i incorect. Perico1u1 numi-
nosum-ului consta in aceea ca ademene9te spre extreme ~i ca

I Mai trainic dedt arama (Hora~iu, Ode fIl, 30, v. 1) - (n, t,).

164
atunci un adevar modest este considerat adevarulinsu~i, iar 0
eroare mica trece drept 0 ratacire fatala. Tout passe - ce era ieri
adevar este astazi 0 amagire, iar ceea ce se credea alaltaieri a fi
concluzie gre~ita poate fi miine 0 revelatie - mai cu seama in
chestiuni psihologice, des pre care in realitate nu ~tim inca dedt
foarte putin. Nu ne-am lamurit deocamdata nici pe departe ce
inseamna (aptul ca nu exista absolut nimic, atita timp cit 0 con-
~tiinta mica - ~i, vai, atit de efemera - n-a observat ceva in acest
sens!
Conversatia cu Freud imi aratase ca el se temea ca lumina
numinoasa a teoriei sale sexuale sa nu fie stinsa de catre un "to-
rent negru de noroi". Se crea astfel 0 situatie mitologica: lupta
dintre lumina $i intunerie. Asta explica numinozitatea problemei
~i imediata recurgere la un mijloc religios de aparare: dogma. In
caftea mea urmatoare1, care s-a ocupat de psihologia luptei eroice,
am reluat ~i dezvoltat ideea fundalului mitologic al reaqiei ciu-
date a lui Freud.
Interpretarea sexuala, pe de 0 parte, ~i intentiile de putere ale
"dogmei", pe de alta, m-au condus in decursul anilor la problema
tipologica, precum ~i la polaritatea ~i energetica sufletului. Lor
le-a urmat, intinzindu-se pe dteva decenii, investigarea "toren-
tului negru de noroi" al ocultismului; adica ~m mcercat sa inteleg
premisele istorice con~tiente ~i incon~tiente ale psihologiei noas-
tre contemporane.
Ma interesa sa aflu conceptiile lui Freud des pre precognitie ~i
parapsihologie in general. Cind I-am vizitat in 1909la VietJa, I-am
intrebat cum gindea in legatura cu aceasta chestiune.- Sub influ-
enta prejudecatii sale materialiste, el a respins intregul complex
de probleme ca fiind nonsens, invocind in sustinerea punctului sau
de vedere un pozitivism atit de wperficial, incit doar cu greu
m-am abtinut sa nu-j dau 0 replica mai ascutita. Au mai trecut
dtiva ani pina ce Freud a admis seriozitatea parapsihologiei ~i
existenta pozitiva, reala a fenomenelor "oculte".
In Limp ce Freud i~i expunea argumentele, am avut 0 s~nzatie
stranie. Mi s-a parut ca diafragma mea ar fi din fier ~i ar deveni
deodata fierbinte, ar Iua foc - 0 bolta incandescenta. In acel
moment, rasuna oasemenea trosnitura in biblioteca, aceasta fiind

j~ '. ngen und Symbole der Libido (Transformiiri ~i simboluri ale Ubi-
doului), 1912. R 'tare: Symbole der Wandlung (Simboluri ale transformiirU),
Ges, Wake V, 1973 (n, germ.),

165
chiar llnga noi, inert alTIlndoi ne-am speriat ingrozitor. I\ie-2-.rn
gindit cii bib1ioteca se va prabu~i peste DOi. Este exact impresia
pe care ne-o cUiduse acel zgomot. I-am spus iui Freud:
- lata un asa-numit fenomen catalitic de exteriorizare.
- As, replica el, asta-i 0 !
-- Bn nu~ i~an1 raspuns, \/8, In~elatL domnule profesor. $i ca
dovada ca am dreptate va spun de pe-acum d'i imediat va urma
un 0.1doilea trosnet!
Si, intr-adevar: nici n-am restit bine acele cuvinte, ca biblio-
teco. a trosnit din DOU!
Nu am Dici astazi idee de uDde 1mi venise acea certitudine. Dar
stiam cu precizie ca zgomotul urma sa se repete. Freud nu a facut
dedt sa ma priveasca ingrozit. Nu ce i-a trecut prin minte sau
ce semnificatie a avut pri\'ire~lluL arice caz~ IEtlmplarea aceea
i-a trezit nelDcrederea 'In mine si am avut senzatia ca i-a~, fi facut
lui personal cevo.. N-am ma; vOf()it niciodala cu eI despre aces!
incident. 1
Anul 1909 se dovedi a fi un an decisiv pentru relatia noastra.
Am fost invito.t sa tin niste prelegcri la Clark University eN or-
cester, Mass.) despre experimentul asociativ. Independent de mine
primise ~i Freud 0 invitatie ~i ne-am hotarit sa pomirn impreuna
10. drum.2 Ne-am intilnit 10, Bremen, iar Ferenczi ne-a inso~it. Acolo

avu loc incidentul mult disentat ulterior, ~i anume lqinullui Freud.


EI se produse - indirect - din cauza interesului manifestat de
mine pentru "cado.vre1e din m]a~tini". 5;)tiam ca.lD unele regiuni
ale Germanici de nord se gasesc a~a-numitele cadavre din mla~tini.
Acesteo. sint 1e~uri (unele provenind din preistorie) de oameni care
se ineco.sera in mla~tini sau fusesera Inmormlntati acola. Apa de
mla~tini:l.contine acizi humici ce distmg oasele ~i in acela~i timp
tabikesc pielea, a~a incit aceasta - ca si pam!, de altfel - ramine
conservata perfect. Are dec! lac un proces natural de mumificare;
in cursul caruia mlastina apo.sa le~urile prin greutatea ei, pina ce
ele de}lin complet plate. Sint descoperite intimplator, cu ocazia
extragerii turbei, in Holstein, Danemarca ~i Suedia.
Aceste co.davre din mla~tini, despre care citisem, imi venira
in gind pe dud er3ill la Bremen, dar amintirile mele se inceto~asera

1 Cf. Apendicele, "Din scrisorile lui Freud ditre Jung", p. 367 ~. mm.
(11. ed. germ.).
2 Cf. Apendicele, "Din scrisorile trimise de Jung din S.U.A. sOfiei sale",
p. 361 ~. unn. (n. ed. germ.).

166
si se incurcasera nitel, drept care confundasem aceste cadavre cu
mumiile din minele de plumb din Bremen! Interesul meu 11ca]ca
pe Freud pe nervi. "Ce tot aveti ell aceste cadavre?" ma intrebase
de mai multe ori. II deranja intr-un mod vizibil Si, in timpul unei
discutii de-a noastra 1a masa pe acest subiect, isi pierdu cunos-
:inta. Ulterior imi spuse ca era convins di aceasta sporovaiala
despre cadavre insemna ca ii doream moartea. Am fast mai mult
decit surprins de prezumtia emisa de el, am fost chiar speriat, Si
anume de intensitatea imaginatiei lui care, in mod evident, ii putea
declanSa un leSin.
Freud mai lesina 0 data in prezenta mea, 1ntr-o situatie ase-
manatoare. Era in timpd congresului psihanalitic din Mlinchen, in
1912. Nu mai stiu cine adusese yorba despre Amenophis al IV-leal.
S-a scos in evidenta faptul ca, din cauza atitudinii sale negative
fata de tata11ui, ii distrusese carruSele de pe stele2 Si, de asemenea,
ca el crease ceva atit de important, si anume 0 religie monoteista,
wcmai datorita complexului sau paterno Asta m-a iritat si am
i'ncercat sa-mi expun punctul de vedere ca Amenophis fusese un
am creator Si profund religios, ale carui aqiuni nu ar putea fi
explicate ca niste forme de rezistenta personaEi impotriva tatalui.
Din contra, el acordase mare onoare Si cinstire memoriei tatalui
sau, iar zeIuI Iui de distrugere nu se orientase dedt impotriva
numelui zeului Amon, pe care-l facu sa dispara de pretutindeni
~iprobabil de aceea Si de pe cartuSele tatalui sau Amon-hotep.
De altfeI, ~i a1ti faraoni inlocuisera numele stramoSilor lor reali
sau divini de pe monumente Si statui prin ale lor proprii; se
simtisera indreptiititi sa procedeze asa, fiind incamari ale aceluiaSi
zeu. Dar, am mai aratat, ei nu inaugurasera nid un nou sti!, nid
o nOlia religie.
In acel moment, Freud a cazut de pe scaun, pierzindu-Si cu-
no~tinta. Toti i-au inconjurat neputincioSi. Atunci I-am luat pe
brate, I-am dus in incapere::J, vecina Si I-am intins pe 0 canapea.
Inca pe cind 11duceam si-a revenit pe jumatate, iar privirea pe

I Amenophis al IV-lea Akhenaton (adica "cel care place globu1ui"), rege


al Egiptu1ui (1372-1354 a. Chr.), sor al1ui Nefertiti. A substituit re1igia lui
Aton, monoteista Si universaHi, cultului lui Amon, dar reforma lui, neinte-
leasa, nu i-a supravietuit (n. t.).
2 E vorba de micile monumente comemorative sau funerare de piatra, in

forma de coloana sau de pilastru, asezate vertical Si omamentate, frecvente


in Antichitate (n. t.).

167
care mi-a aruncat-o nu 0 voi uita niciodata. Din adincul sEi.bi-
ciunii, al neajutorarii sale se uitase la mine a~a, de pardi a~ fi fast
tatallui. Orice altceva 0 mai fi contribuit la acest lqin - atmo-
sfera era foarte tensionata - ambele cazuri au ca element comun
fantasma uciderii tatalui.
Inainte, Freud imi dad use in repetate rinduri a lntelege ca ma
considera a fi succesorul sau. Aceste aluzii ma stinghereau, caci
~tiam di nu voi fi niciodata in stare sa-i reprezint opiniile coreet,
ca sa zic a~a, adica in sensul pe care II dorea el. Nici nu reu~isem
inca sa-mi elaborez obieqiile ~i argumente]e in a~a fel, indt el
sa Ie poata aprecia, ~i respectu] meu fata de el era prea mare ca
sa vreau sa-l provoc la 0 confruntare definitiviL Ideea di a~ fi
putut fi impovarat, peste capul meu, eu conducerea unui "partid"
mi-era neplacuta din multiple motive. Nu mi se potrivea, nu-m!
convenea un asemenea rol. Nu-mi puteam sacrifica independenta
spirituaHi, iar aceasta cre~tere a prestigiulu! imi dispJacea, caci nu
insemna pentru mine nimic mai mult decit 0 abatere de la. telurile
mele reale. Pe mine ma interesa cercetarea adevarului ~i nu pro-
blema prestigiului personal.

Calatoria noastra spre Statele Unite, in care am pomit din


Bremen, in 1909, dura ~apte saptamini. Eram zilnic Impreuna ;;1
ne analizam visele. Eu am avut atunci ni~te vise importante, Cll
care insa Freud nu a ~tiut ce sa fadi. Nu i-am repro~at nirnic, caci
~i celui mai bun analist i se poate intimpla sa nu dezlege enigma
unui vis. A fast un qec omenesc care nu m-ar fi determinat nici-
odata sa intrerup analizele noastre onirice. Din contra, !ineam
foarte mult ca ele sa continue, iar reJada noastra era ceva deosebit
de pre~ios pentru mine. II consideram pe Freud ca fEnd personali",
tatea mai in virsta, mai matura ~i mai experimemata, iar pe mine
ca pe un fiu. Se petrecu insa atunci ceva care dadu 0 lovitura seri-
oasa relatiei dintre noi.
Freud avu un vis, a1 dimi subiect nu ma simt autorizat sa-l
dezvalui. L·am interpretat elt de bine af['l fast capabi!, dar am adau-
gat ca a~ putea spune mult mai multe daca voia sa-mi comunice
dteva detalii suplimentare din viata sa particulara. La aceste cu-
vinte, Freud se uidi la mine lntr-uil chip straniu - privirea lui era
plina de suspiciune - ~i spuse: "Doar nu-mi pot risca autarha-
tea!" In c1ipa aceea, ~i-o pierdu. Aceasta propozitJe mi se l'mpllntii
in memorie. In ea, zacea deja 'in fa~a sfir~jtul relatiei noastre.
Freud pIasa autoritatea personaJa mai presLE dedt adev~iruL
168
Dupa cum am mai spus, Freud nu a fost I'n stare sa interpreteze
visele mele de-atunci decIt incomplet sau chiar deloc. Era yorba
de vise cu continut colectiv, cu 0 abundenta de material simbolic.
Mai ales unul mi se paru important, cad el ma conduse pentru
prima oadi la conceptul de "incon~tient colectiv", alcatuind de
aceea un fel de preludiu la cartea mea, Transformari ~i simboluri
ale libidoului.
lata visul: Ma gas earn I'otr-o casa necunoscuta care avea doua
etaje. Era "casa mea". Ma aflam la etajul superior. Acolo era un
fel de camera de zi, care avea ni~te piese vechi ~i frumoase de
mobiIa I'n stil rococo ~i tablouri vechi ~i pretioase pe pereti. Eram
uimit ca ar fi putut fi casa mea ~i ma gl'ndeam: "Nu-i rau!" Dar
atunci I'mi trecu prin minte di I'nca nici nu ~tiam macar cum arata
nivelul de jos. Am coborit scara ~i am ajuns la parter. Acolo, totul
era mult mai vechi ~i am constatat ca acea parte a casei data de
prin secolul al XV -lea sau al XVI-lea. Mobilierul ~i instalatia erau
medievale, iar podelele, din caramida ro~ie. Peste tot - destul de
I'ntunecat. Mergeam dintr-o camera I'n alta, reflectl'nd: "Acum
trebuie sa explorez Intreaga casa." Am ajuns la 0 u~a grea pe care
am deschis-o. In spatele ei am descoperit 0 scara de piatra care
ducea I'n pivnita. Am coborit-o ~i m-am trezit intr-o incapere cu
aspect arhaic, frumos boltita. Am cercetat peretii ~i am observat
ca printre pietrele obi~nuite de zid se aflau straturi de caramizi;
mortarul continea resturi de caramida. Vazind aceasta am realizat
ca zidurile proveneau din epoca romana. Interesul meu era astfel
amplificat la maximum. Am examinat ~i podeaua care era aco-
perita cu dale de piatra. 'In una dintre ele am descoperit un beIciug.
Tragind de el, dala s-a ridicat, Iasind sa se vada 0 alta scara: ni~te
trepte inguste, care duceau jos in adincime. Le-am coborit ~i am
ajuns I'ntr-o pe~tera joasa, sapata in stl'nca. Pe jos era un strat gros
de praf, iar in el se. aflau oase, precum ~i vase sparte, ca ni~te
rama~ite ale unei civilizatii primitive. Am descoperit doua cranii
umane, evident foarte vechi ~i pe jumatate dezintegrate. - Atunci
m-am trezit. .
Ceea ce-l interesa pe Freud in primul rind la acest vis fura cele
doua cranii. Tot revenea in discutie asupra lor, sugerindu-mi sa
descopar in legatura cu ele 0 dorinra. Oare ce gindeam des pre
cranii? ~i ale cui erau? ~tiam bineinteles exact unde voia sa
ajunga: ca aici ar fi ascunse dorinte tainice de moarte. "Oare ce-o
fi vrind de fapt? m-am gindit ill sinea mea. Cui sa-i doresc moar-
tea?" Am simtit rezistente putemice la 0 astfel de interpretare ~i
169
am ayut ~i ni~te presupuneri legate de ceea ce trehuia de fapt sa
insemne visul. Dar pe vremea aceea inca nu ma iDcredeam In
judecata mea ~i voiam sa aud parerea lui Freud. V oiam s11.invat
de Ia eL A~a ca ill-am supus intemiei Iui ~i am spus: "So'[ia mea
~i cumnata mea" - caci, 10. unna Ulmei, trebuia sa numesc pe
cineva d'\ruia merita sa i se doreasca moartea!
Pe-atunci eram abia proaspat casatorit ~i ~tiam precis ca in mine
nu exista nimic care sa fi indicat asemenea dorinte. Dar n-a~ fi
putut sa-j expun Iui Freud propriile mele idei in legatura cu 0
interpretare a visuIui, fara a ma lovl de lips?, de imelegere din
partea Iul ~i de 0 rezistema violenta. Nu ma simteam capabil sa
Ie tin piept ~i ma temeam ~i sa nu-i pierd prietenia, dad. a~ fi
persistat asupra punctuIui meu de vedere. Pe de aWl parte, doream
sa ~tiu ce-ar rezulta din raspunsul meu ~l cum ar reactiona Freud
daca l-a~ fi indus In eroare In spiritul doctrinei sale. ,,~sac~ii-am.
povestit 0 minciuna.
lmi dadeam perfect seama ca purtarea mea nu era il'epro~abmi
din punct de vedere moral. Dar mi-ar fi fost imposibil sa-lIas pe
Freud sa arunce 0 privire in universuI gindurilor mele. Prapastia
dintre al men ~i aI lui era prea adinca. Intr-adevar, Freud paru
eliberat datorita raspunsului meu. Am reallzat astfel ca era ne-
ajutorat in faro. unor vise de acest tip ~i gasea refugiu in doetrina
so. proprie. Pe mine insa ma interesa sa descopar adevaratul sens
a1 visuIuL
Mi-era limpede di acea casa reprezenta un fel de imagine a
psihicuIui, adid'; a st3.rii de atunci a con~tiintei mele, cu comple-
tari inca incon~tiente pina atunei. Con~tiinfa era repl'ezentata prin
camera de zi. A yea atmosfera unei incaperi ce putea fi locuita, in
ciuda stilu1ui inveehit.
La parter incepea deja incon~tientul. Cu cit ajungeam mai jos,
eu atit devenea mai strain 91mai intunecat. In pe9tera am descope-
rit rama9Jte ale unei culturi primitive, adica Iumea omului primitiv
din mine, 0 Iume care de-abia mai poate fi atinsa sau luminata
de catre cOI1'itiinti:LSuf1etul primitiv al omuIui se invecineaza cu
viata suf1etului animaIu1ui, dupa cum ~i pe~terile epocii primitive
erau Iocuite mai eu seama de animale, inainte ca oamenii sa Ie fi
acaparat pentru e1.
Am devenit atunci con~tient elt de putemic percepearn dife-
renta dintre atitudinea intelectuaIa a Iui Freud ~i a mea. Eu crescu-
sem in atmosfera intens istorica a Baselului de la sfir~itul secolului
trecut ~i acumu1asem datorita 1ecturii vechilor fi1020fi anumite
170
:;xno'~t:in1.e in domeniul istoriei psihologieL Daca reflectam 10. vise
cCinl;iI1lUl:m"il!c il1corl~t.ieD.tului,asta nu se intimpla niciodata fara
Oct recurg 121 ccnTip11ri3.fl.1 istorice; in vremea studentiei folosisem
:ie flecare data In asemenea ocazii vechiullexicon de filozofie 0.1
:ui Cuno~team in special autorii secolului a1 XVIII-lea,
~lrecum ~ipe cei ai lTIceputului secolului al XI}{-lea. Aceasta lume
ildituia atmosfera camerei mele de zi de la etajul liltli. In schimb,
3.yeam impresia ca "istoria spiritualao, a lui Freud ar fi lilceput ell
Buchner, fvIoleschott, Dubois-Reymond ~i Darwin.
La starea cOI1~tiintei mele, pe care tocmai am relatat-o, visul
aCUID aIte stratu:ri ale con~tiinrei: pa:rterullil stil medieval,
,-,v nu mai fu.sese locuit de mu.lt, apoi pivnita rOlnana ~i In cele
jin unna grata preistoridL Ele reprezinta timpuri trecute ~i stadii
ale cCHi~?tiinlei.
Multe Intreb2xi ma fra:mlntasera. arzator In zilele premergatoare
: Pe ce p,'elnIse se bazeaza psihologia freudiana? Carei
:ategorii a L~InaneIi apartine ea? Ce raport exista iotre
Dersonalismul ei aproape exclusiv ~i conditiile istarice generale?
Visul meu dildea raspunsuL El se intorcea evident pina 10. bazele
istoriei culturii" a istorie a uncr stari succesive de con~tiinta. El
reprezerrta un fel de diagrarna structurala a sufletului uman, 0
prernisa de I1&tura esentialmente inzpersonalZt. Aceastii idee se
patrivi de minune, it clicked, cum spune englezul; ~i visul deveni
pentm mine un fir conducatar, un model, care mi se confirma in
uTIIlatoare l"ntr-o ITIasura pe~atunci de nebanuiL El imi
oferi primele intuiri ale existentei unui a priori colectiv al psihicu-
lui personal, pe care I-am conceput mai intii co. pe vestigii ale unar
rnoduri f:1Tlcticnale dnterioare, ?".bia mai tlrziu~ c}'nd am doblndit
o exr)er']ent~i ~i 0 cUD.oas,tere lTIai salida pe care sa m3~
pot am recul10scul rcodurile fUI1cfionale ca fonne de instinct,
sa
I~-am putut niciodata sa-i dau dreptate lux Freud ca visul aT fi
o "fatads_", Indaratul careia S-3X ascunde sensul Sail; un sens ce
este dar care-i este ti3.inuit con~tiintei cu malitiozitate,
ca sa zic a~a. Pentru mine visele sint natura. care IlU cuprinde nid
o inteiLllJledelIlgelare~ C1care spune ce are de spus atft de bine pe
clt e ea In stare -- ca 0 care cre~te sau un anirrial care-~i
caut~i de rr1l'ncare3 alII de bine elLpot 8-0 faca. Tot astfel, nici ochii
TIU vor sa dar p02tte ne li1';'ci12lITlilOi, ca ochii no~tri
sint miopi. Sau auzirn prost, fiindca urechile ne slut nite! surde,
dar urechile TIU vor sa He In~ele. Cu muIt timp inainte de a-I cu-
171
noa~te pe Freud, privisem incon~tientul, precum ~i visele care sint
expresia lui imediata, ca pe un proces natural, lipsit de orice
caracter arbitrar ~i mai ales de brice intenrie de prestidigitarie. Nu
cuno~team nici un fel de motive pentm presupunerea ca ~iret-
licurile con~tiiniei s-ar extinde ~i asupra procese]or naturale ale
incon~tientului. Dimpotriva, experienta zilnidi ma iilvata ce rezis-
tenre indirjite opune incon~tientul tendinrelor con~tiintei.
Visul despre casa avu un efect curios asupra mea: imi retrezi
vechile interese arheologice. Dupa ce m-am intors la ZUrich, mi-am
luat 0 carte despre sapaturile din Babilon ~i am citit ~i diferite
scrieri despre mituri. Imi cazu atunci in miini Symbolik und My tho-
logie der alten Volkerl (Simbolistica ~imitologie la popoarele antice),
de Friedrich Creuzer, ~i cartea ma inflacara! Citeam ca un posedat
~i lucram Cll un interes arzator, incercind sa-mi sap un fiig~ printr-un
munte de material mitologic ~i in cele din urma ~i gnostic, pentm
ca in final sa ajung la 0 dezorientare totala. Ma gaseam intr-o si-
tuatie de perplexitate asemanatoare celei in care fusesem pe vre-
muri, cind incercasem sa inteleg la c1inidi sensul starilor psihotice
de spirit. Era ca ~i cum m-a~ fi aflat intr-o casa imaginara de
nebuni; am inceput sa "tratez" tori centaurii, toate nimfe1e, toti
zeii ~i toate zeitele din cartea lui Creuzer ~i sa-i analizez de pard
ar fi fost pacienrii mei. In decursul acestei indeletniciri n-am putut
sa nu descopar relatia apropiata dintre mitologia a.'1tid ~i psiho-
logia primitivilor, ceea ce m-a indemnat la un studiu intensiv al
celei din urma. Interesul manifestat de Freud in aceIa~i timp ~i in
acela~i domeniu imi pricinui 0 oarecare indispozitie, in masura
in care am crezut ca recunosc aici 0 predominare a teoriei sale in
raport Cll faptele.

In focul acest'or studii am dat peste materialul fantasmatic al


unei tinere americance, necunoscute mie, Miss Miller. Materialul
fusese publicat in Archives de Psychologie (Geneva) de catre Theo-
dore Flournoy, prieten patern stimat de mine. Am fast pe loc im-
presionat de caracterul mitologic al fantasmelor. Aqionara ca un
catalizator asupra ideilor inca neordonate care se acumulasera in
mine. Treptat, din ele ~i din cuno~tintele dobindite de mine in
domeniul miturilor Iua fiinra cartea mea despre Transformari ~i
simboluri ale libidoului. In timp ce lucram la ea, am avut ni~te vise

I Leipzig ~iDarmstadt. 1810-1823 (n. ed. germ.).

172
semnificative, care indicau deja ruptura de Freud. Unul dintre cele
mai tulburatoare se desfa~udi intr-o regiune muntoasa din apro-
pierea granirei elvetiano-austriece. Era spre seara ~i am vazut un
om mai batrin In uniforma unui funqionar vamal k. k.\ Trecu pe
llnga mine, purin aplecat, fad sa-mi acorde nici 0 atenrie. Expresia
fetei lui era morocanoasa, u~or melancolica $i suparata. Se mai
aflau ~i aW oameni acolo ~i cineva ma lamuri ca batdou] nu era
de fapt real, ci spiritul unui funqionar vamal mort cu ani in urma.
"E unul din aceia care n-au putut muri", se spunea.
Aceasta este prima parte a visului.
Clnd.m-am apucat sa-l analizez, "varna" ma facu imediat sa
ma gind~sc la "cenzura"; iar "granira" - pe de 0 parte, la cea dintre
con~tient ~i incon~tient, pe de alta, la cea dintre opiniile lui Freud
~i ale mele. Controlul la varna - de 0 minutiozitate penibila ~
mi se pam 0 aluzie la analiza. La granita se des chid bagajele ~i
se controleaza, din cauza contrabandei posibile. Procedind astfel,
se des cop era presupuneri incon~tiente. In decursul activitarii sale,
batdnul vame~ avusese evident parte de atit de putine lucruri
Imbucuratoare ~i muJtumitoare, Indt viziunea sa asupra lumii era
de-a dreptul acritii. N-am putut InJatura analogia cu Freud.
Ce-i drept, ill ochii mei Freud I~i pierduse atunci (1911) autori-
tatea, illtr-un anume sens. Dar inainte ca ~i dupa, reprezenta pentru
mine aceea~i personalitate superioara, asupra careia proiectam
imaginea tatalui, iar aceasHi proieqie.era pe vremea visului inca
departe de a disparea. Clnd are loc 0 asemenea proiectie nu e~ti
obiectiv, ci ai 0 judecata disociata. Pe de 0 parte e~ti dependent,
~i pe de alta simti rezistente. Clnd am avut acel vis, II apreciam
Inca mult pe Freud, dar eram ~i critic, pe de alta parte. Atitudinea
divizata este un semn ca eram inca incon~tient de aceasta situatie
~i n-o supusesem reflectiei. Lucrul e caracteristic pentm toate pro-
iectiile. Visul ma in~ita sa incerc sa ma lamuresc asupra acestei
teme.
Sub impresia personalitatii lui Freud renuntasem, pe dt po sibil,
la propria mea judeca!a ~i Imi ln~bu~isem critica. Era premisa ca
sa pot colabora cu el. Imi spuneam: "Freud este mult mai de~tept
~imai experimentat dedt tine. Deocamdata ascu1ti pur ~i.simplu
ce zice ~i inveri de la el." :;ii apoi I-am visat, spre surprinderea
mea, in ipostaza unui funqionar morocanos al monarhiei cezaro-cra-
ie~ti, a unui vame~ decedat ~i care inca "bintuie". Sa fie asta oare

1 Kaiserliclz-koniglic1z, cezaro-craiesc, al Imperiului austro-ungar (11. t.).


173
dorin~a de moarte sugerata de Freud? Nu puteam gasi nici 0 par-
ticica in mine care sa fi nutrit in mod normal 0 asemenea dorin~a,
caci voiam, ca sa zic ~a, a tout prix, sa colaborez ~i sa iau parte
cu un egoism lipsit de teama la boga~ia experien~ei sale ~i ~ineam
mult la prietenia noastra. Deci n-aveam nici un' temei spre a-i dori
moartea. Visul putea fi insa 0 corijare, 0 compensare a aprecierii ~i
admira~iei mele con~tiente, care - intr-un mod nedorit de mine-
mergea evident prea departe. Visul recomanda 0 atitudine pu~in
mai critica. Asta ma uimi la culme, ma dezorienta, cu toate ca pro-
pozi~ia finala a visului imi parea sa con~ina 0 aluzie la nemurire.
Visul nu se incheiase 0 data cu episodul funqionarului vamal,
ci dupa un hiat urma 0 a doua parte, remarcabiHi. Ma gas earn
intr-un ora~ italienesc ~i era pe la ora prinzLilui, intre douasprezece
~i unu. Un soare fierbinte ardea pe uli~e. Or~ul era ridicat pe
coline ~i-mi amintea de un anumit loc in Basel, Kohlenberg.
Stradutele ce coboara de acolo spre valea Birsigului, care strabate
or~ul, sint in parte ulicioare in trepte. 0 astfel de scara ducea in
jos pina la BarfliBerplatz. Era Basel, ~i totu~i era un ora~ italie-
nesc, ceva in genullui Bergamo. Era vara, soarele stralucitor se
afla la zenit ~i 0 lumina intensa scalda totul. Multi oameni veneau
catre mine, iar eu ~tiam ca acum se inchideau magazinele ~i lumea
se indrepta spre casa, pentru masa de prinz. In mijlocul acestui
~uvoi de oameni, mergea un cavaler in armura. Urea scara, venind
in direqia mea. Purta un coif de o~el cu crestaturi in dreptul
ochilor ~i un pieptar de zale, iar deasupra, 0 tunica alba; in fa~a
~i pe spatele ei era intre~esuta cite 0 cruce mare, ro~ie.
Va puteti imagina ce am simtit cind, deodata, mtr-un or~ mo-
dem, la prinz, la 0 ora de virf, am vazut venind spre mine un
cruciat! M-a frapat mai ales ca nici unul din numero~ii oameni
care treceau pe acolo nu parea sa-i remarce prezenta. Nimeni nu
se intorcea sau nu se uita dupa el; aveam senza~ia ca ar fi fost
total invizibil pentru ceilalti. Ma intrebam ce putea semnifica
aparitia aceasta, ~i iata, parca cineva mi-ar fi raspuns - dar de
fapt nimeni nu-mi spuse nimic: ,.,Da, e 0 apari~ie obi~nuita. Cava-
lerul trece pe aici intotdeauna intre douasprezece ~i unu ~i face
a~a de foarte mult timp (am avut impresia ca de seco1e) ~i fiecare
~tie asta."
Visul m-a tulburat adine, dar pe vremea aceea nu I-am inteles
deloc. Eram abatut, perplex, dezorientat.
Cavalerul ~i funqionarul vamal erau figuri opuse una alteia.
Funqionarul vamal era fantomatic, asemenea cuiva care "inca nu
174
putea sa moara" - 0 aparitie pe cale de adisparea. Cavalerul, in
schimb, era plin de viata ~i complet real. A doua parte a visului
era in mare masura numinoasa, scena de la granita - prozaica ~i
nu foarte impresionanta in sine; abia reflectiile tesute in jurul ei
ma afectasera.
In perioada urmatoare, figura enigmatica a cavalerului mi-a
dat mult de gindit, fara a-i putea sesiza insa in intregime semni-
ficatia. Doar mult mai tirziu, dupa ce am meditat indelung asupra
visului, i-am putut intelege sensul intrucitva. Inca din vis am ~tiut
ca acel cavaler apartinea secolului al XII-lea. Este epoca in care
au inceput a1chimia ~i plecarile cavalerilor in cautarea sfintului
Graal. Pove~tile in jurullegendei Graalului au jucat pentru mine
inca din adolescenta un rol important. La cincisprezece ani Ie
citisem pentru prima oara ~i a fost un eveniment de neuitat - 0
impresie care nu mi s-a mai ~ters niciodata! Banuiam ca indaratul
lor se afla inca, bine ascuns, un mister. Ap ca mi se paru foarte
firesc ca visul sa rein vie lumea cavalerilor Graalului ~i a calato-
riilor lor in cautarea sa, caci aceasta a1catuia, in sensul eel mai
profund, lumea mea care nu prea avea nimic in comun cu cea a
lui Freud. Intreaga mea fiinta cauta ceva inca necunoscut, care sa
dea un sens banalitatii vietii.
Am resimtit 0 mare dezamagire in mine ca, in ciuda tuturor
eforturilor mintii cercetatoare, aparent nu se putea descoperi nimic
altceva in adincurile sufletului decit "preaomenescul" deja arhi-
cunoscut. Am crescut la tara printre tarani, ~i ceea ce n-am putut
invata in staul am aflat prin spiritul ~i duhul lui Rabelais ~i fan-
tezia lara perdea a fo1clorului taranilor no~tri. lncestul ~i perver-
siunile nu erau pentru mine noutati demne de luat in seama sau
care sa fi meritat vreo explicatie deosebita. Apartineau, impreuna
ell criminalitatea, acelei scursori negre care-mi altera gustul de
viata, infati~ind cit se poate de limpede ochilor mei uritenia ~i
stupiditatea existentei umane. Mi se parea de la sine inteles ca
varza sa creasca ~i sa infloreasca pe gunoaie. Trebuie sa recunosc
ca nu puteam descoperi aici nici 0 idee care sa ma ajute cu ceva.
Toti a~tia sint pur ~i simplu ora~eni, care nu ~tiu nimic des pre
natura ~i grajdul omenesc, ma gindeam, de mult satul de toate
aceste lucruri dezgustatoare.
Bineinteles ca oamenii care nu ~tiu nimic despre natura sint
nevrotici, deoarece nu sint adaptati la realitatile vietii. Ei sint inca
prea naivi, aidoma copiilor, ~i trebuie lamuriti, ca sa zic a~a, ca
sint oameni ca toti ceilalti. Sigur ca prin aceasta bolnavii de nervi
175
Inca nu sint vindecati ~i nu se pot lnsanato~i dedt i~ind din nou
din mocirla cotidiana. Dar ei se complac In a ramlne In ceea ce
fusese Inainte refulat, ~i cum sa iasa de acolo, dad. analiza nu-i
face con~tienti de existenta a ceva diferit ~i mai bun? ~i daca
Insa~i teoria Ii tine fixati In aceasta stare ~i nu Ie da ca posibilitate
de solutie dedt decizia rationalii sau "rezonabila" de a renunta
In sfir~it la copilarii? Ei nu slnt In stare de a~a ceva; ~i cum sa
fie, daca nu descoperii eeva pe care sa se sprijine? Nu se poate
renunta la 0 forma de viata, farii a 0 schimba cu 0 alta. De regula,
un mod .de viata total rezonabil este, conform experientei, imposi~
bil, mai ales daca cineva e prill natura sa atlt de nerezonabil ca
un nevrotic.
Acum am Inteles de ce psihologia petsonala a lui Freud pre-
zenta pentru mine un interes atlt de arzator. Trebuia sa ~tiu cu
orice pret cum statyau lucrurile cu solutia sa "rezonabila". Era
pentru mine 0 Intrebare vitala, iar ca sa obtin un raspuns la ea
eram dispus sa sacrific multe. Acum ochii mei vedeau clar: El
Insu~i suferea de nevroza, 'ii anume de una u~or de diagnosticat,
cu ni~te simptome foarte neplacute, a~a cum am descoperit In
timpul calatoriei noastre In America. Ma invatase atunei ca lumea
Intreaga e putin nevrotica ~i de aceea trebuie sa fim toleranti. Nu
eram Insa nicidecum gata sa ma multumesc cu atlt, ci doream sa
~tiu mai degraba cum se putea evita 0 nevroza. Vazusem ca nici
Freud, nki elevii lui nu puteau Intelege ce Insemna pentm teoria
~i practica psihanalizei faptul ca nki macar maestrul nu reu~ea
sa iasa din propria sa nevroza. Clnd ~i-a anuntat apoi intentia de
a identifica teoria ~i metoda ~i de a Ie dogmatiza, n-am mai putut
colabora eu el ~i nu mi-a ramas alta eale dedt aceea de a ma
retrage.
Gnd am ajuns In lucrarea mea Transformari ~i simboluri ale
libidoului catre final, la capitolul despre "Sacrificiu", am ~tiut
dinainte cii ma va costa prietenia cu Freud. Acolo urmau sa fie
expuse propriile-mi coneeptii asupra incestului, transformarea
decisiva a conceptului de libido ~i inca alte idei, In care ma deose-
beam de Freud. Pentru mine, incestul lnseamna 0 complicatie
personal a numai In cazuri extrem de rare. De obicei reprezinta un
continut Inalt religios, motiv pentm care ~i joaca un rol hotihltor
In aproape to ate cosmogoniile ~i In numeroase mituri. {nsa Freud
se tinea ferm de sensul literal ~i nu putea sesiza semnifieatia
spirituala a incestului ca simbol. ~tiam ca nu va fi capabil sa ac-
eepte niciodata opiniile mele pe aceasta tema.
176
Am discutat eu mea ~i i-am comunicat temerile mele.
A Incercat sa ma lini~teasdi, fiind de parere ca Freud va admite
eu generozitatc fcluJ meu de a vedea lucrurile, ehiar daea nu l-ar
putea accepta pentm e1 insusi. Eu 1nsa eram convins ea nu va fi
i'n stare de asa eeva, Timp de doua luni il-am fast eapabil sa ma
atin~ d~ candei, ~iind ch!nuit de co~flict~I,: .sa, tr~c sub tae,ere eeeva
ce gmaesc sau sa nsc plerderea pnetemel 1m? In eele dm urma,
m··am decis sa seliu - :;;im-a costat, intr-adevar, prietenia Iui
Freud.
Dupa ruptura Cll Freud S-3U indepartat de mine toti prietenii
si cunoscutii mei. Cartea mea a fast declarata drept proasta, eu,
considerat un mistic 5i eu asta, problemei i se puse punct. Doar
Riklin si Maeder au ramas de partea mea. Eu imi prevazusem insa
izolarea 9i nu-mi fikusem Uuzii In legatura eu reaetia pretin~ilor
mei prieteni, Era 0 chestiune 10. care rneditasem temeinic. ~tiam
ca in joc era towl ~i ea trebuia sa persist In eonvingerile mele ~i
sa stau cheza~ie pentru ele, Am realizat ca acel capitol intitulat
,.Sacrificiu!" reFezc!1ta s21crificiul meu. Ajuns 10. aeeasta eonclu-
zie, m-am putut pune din nou pe seris, de:,;i ~tiam dinainte ca
nimeni nu-nli va Intelcge conceptia.

Privind retrospectiv, pot afinna ea sint singurul eare a dus mai


departe, in spiritullor, ccle doua probleme care I-au interesat pe
Freud eel mal mult: aceea a ,.iesturilor arhaice" ~j aeeea a sexuali-
(8. eLl nu vild valoarea sexualitatii este 0 eroare larg
raspindlta. Din contra, sexualitatea joad un rol important In psiho-
lagia IDea., 0'1anume Cd. expresie esen~iaIa - ehiar dad. nu unica
- a lntregului ps1hic. Preocuparea mea principala a fast insa sa-i
91.explico dincolo de semnificatia sa personala si de
ceo. a unci l21tur21spirituala ~i sensul nurninos,
deci sa ex prim ace11ucru de care Freud era fascinat, fad a-I putea
intelege- insa, Scrier~.!e 1Jie Psychologie del' ()bertragung (lDSiho-
si Coniui?ctionis cantin ideile mele
pe aceast:?, ten,ii Ca expresie a unui spirit htonian, sexualitatea
este de cea mai ma,e importantlL Caei acel spirit este "ccalalta
fata a Jui Dumnezeu", hitum sumbri3. a imaginii divine. Proble-
mele spiritului htonian m-8.U preocupat de cind am intrat In con-
tact en lumea ideatica a alchirI1iei. De f2i."fJt, ele au fast trezite la
viala in timpul ace!ei disCUtii timpD.rii avute eu Freud, c1nd am
simtit cit era de zguduit de sexualitate, fara a-mi puteo. explica
iDsa aceasta. tulburare nfofundlL
11'i''i
.' j
ReaHzarea ceo. mai mare a lui Freud a constat Hira lDdoiala in
faptul di s,i-a luat in serios pacientii care sufereau de boli ner-
voase, patrunzind in psihologia lor specifica s,iindividuala. A avut
curajul sa lase cazuistica sa vorbeasca, penetrind in acest chip in
psihologia individuala a bolnavului. Vedea, co. sa zicem asa, ell
ochii pacientului s,i a ajuns astfella a Intelegere mai adindi a bolii
dedt fusese posibil pina atunci. In aceasta privinta era obiectiv,
fara idei preconcepute s,i dadea dovada de curaj, ceea ce-i ingiidui
sa depas,easca 0 multime de prejudecati. Aidoma unul profet din
Vechiul Testament s,i-a propus sa demoleze zeii fals,i, sa traga
perdeaua 10. 0 parte de pe a seama de ipocrizli s,itot atita necinste
s,i sa dezvaluie f3.ra mila putrezlciunea sufletului contemporan,
scotind-o 10. lumina zilei. Nu s-a sfiit sa-s,i asume riscul nepopulari-
tatii pe care a aducea cu sine 0 asemenea intreprindere. Impulsul
pe care I-a dat astfel culturii s,i civilizatiei noastre Co constat in
descoperirea unui acces spre incons,tient. Prin recunoas,terea visu-
Iui co. sursa primordiala de informare asupra proceselor din in-
cons,tient a smuls trecutului s,i uitarii 0 v 0.10 are care parea pierduta
iremediabil. A demonslrat empiric existenta unui psihic incolls,ti-
ent, care nu fusese prezent lnainte dedt co.postulat filozofic, s,ianu-
me i11filozofia lui Carl Gustav Carus s,ia lui Eduard 'Ion Hartmann.
Se poate, desigur, afirma ca actual a cons,tiinta cuIturala, in
masura ill care este refJectatii filozofic, 11-0. preluat inca ideea
incol1s,tientului s,icOllsecintele sale, desi se confrunta de mai bine
de 0 jumatate de veac cu ea. Asimilarea conceptiei generale s,i
fundamentale ca existenta noastra psihidi are dol poli ramine inca
ill sarcina viitorului.
6
Confruntarea eu ineon~tientul

Dupa despartirea de Freud a inceput pentm mine 0 perioada de


incertitudine interioara, chiar de dezorientare. Ma simteam ca
suspendat in neant, caci inca nu-mi gasisem propria pozitie. Ma
interesa mai ales sa dobindesc 0 noua atitudine fata de pacientii
mei. Am decis deci sa vad mai intii, fara a face prezumtii, ce vor
povesti ei de la sine. A~a ca m-am hotarit sa las lucrurile in voia
intimpl1irii. Rezultatul s-a vadit curind; au inceput sa-mi poves-
teasca spontan visele ~i fantasmele lor, iar eu n-am facut dedt sa
pun cHeva intrebari: "Ce va vine in minte in legatura cu asta?"
Sau: "Ce intelegeti prin asta?" "De unde vine asta?" Interpre-
tarile au decurs ca de la sine din raspunsurile ~i asociatiile lor.
Am lasat deoparte punctele de vedere teoretice ~i m-am multumit
sa-i ajut pe pacienti sa-~i inteleaga imaginile prin ei in~i~i.
Dupa scurt timp mi-am ~i dat seama ca era corect sa iau ca
baza a interpretarii visele ca atare, a~a cum sint ele, cad aceasta
Ie e menirea. Ele sint realitatea de la care trebuie sa pomim.
Bineinteles ca din "metoda" mea a rezultat 0 multitudine de aspecte
aproape de necuprins cu mintea. Se simtea tot mai putemic ne-
cesitatea gasirii unui criteriu, ~ putea chiar spune: necesitatea
unei orientari initiale.
Am trait atunci un moment de claritate neobi~nuita, in cursul
camia s-a derulat in fata mea drumul pe care-l parcursesem pina
acolo. M-am gindit: "Acum ai in posesia ta 0 cheie catre mitolo-
gie ~i ai posibilitatea sa deschizi cu ea toate portile spre psihicul
omenesc incon~tient." Dar indata am auzit ~optindu-se in mine:
"De ce sa deschizi toate portile?" $i s-a ~iiscat intrebarea: Oare
ce realizasem de fapt? Explicasem miturile unor popoare din
trecut, scrisesem 0 carte des pre erou, despre mitul in care omul
a trait dintotdeauna.

179
"Dar in ce mit traiqte omu! astazi 7" "In mitul crqtin, s-ar
putea spune." "Tu traiesti In el?" a rasunat mai departe intrebarea
In mine. "Ca sa fiu sincer, nu I N u este mitu] in care traiesc eu."
"Atunci nu rnai avem nici un mit?" "Nu, e evident dl nu mai
avem nici un mit." "Dar care-i oare mitul tau? JVIitui in care
traie~ti tu ?~'
Deodata dialogul deveni neplacut. Si am incetat sa mal gin-
desc. Ajunsesem la un impas.

In 1912, In jurul Craciunului, am avut un vis. iVIa giisellil1intr-o


loggia italieneasca superba, cu coloane, podea de marmura ~i 0
balustrada de marmura. ~edeam aeolo pe un scaun in stir renas-
centist, aurit, iar in rata mea se af1a 0 masa de 0 fmmusete rara.
Era fikuta dintr-o piatrii verde; pardi ar fi fast smarald. ~edeam
~i priveam in departare, pentru C;3, loggia se gasea sus de tot, In
turnul unui castel. Erau ~i copiii mei in jurul mesei.
Dintr-o data, 0 pasare alba coberi in zbor, un mie pescaru~ sau
un porumbel. Se lasa cu gratie pe masa, iar eu Ie-am facut copiilor
un semn sa stea lini~titi, ca sa ilU sperie frumoasa pas are alba.
Indatii, porumbelul se transformfi lntr-o fetiti'[ de vreo opt ani, ell
un par blond-auriu. Pleca in fuga impreuna eu copiii ~i se jucara
in minunatele galerii eu coloane ale casteluluL
Am ramas pe lac, cufundat in gindmi, ref]ectlDd 1a ceea ce
tocmai se IDtlmplase ~i triljsem. Atunci, fetita se intoarse ~i i91
puse eu tandrete braWl pe dupa uDl.arul meu. Bruse dispanl din
nou, iar porumbelul reaparu ~irosti Incet~ell glas omenesc:
mai In prime Ie ore ale noptii ma transfor1na in om, in tin1p
ce porumbelul biirbatu~ este ocupat eu cei doisprezece mortL" eu
aceasta, i~i lua zboruliDspre ceml a11bastJ-0., iar eu rn-am trezit din
somn.
Singurul lucru pe care I-am putnt spune despre vis c~fast ca
el indica 0 activare neobi~nuita 8. incoD~tientuluL Dar nu c-uno&-
team nici 0 tehnic~ipentru a ajunge pIna la radacinile proceselor
1" . C "" b 1 • " ,y , .
auntnee .. e ro~te ~ve~ a race un ~orum el, ba:D~.tus C~1~QOlS?re-
zece morp? in legatura cu masa de smanud Iml vem m mlnte
povestea Cll "tabula smaragdina" din legenda alchiTDica a lui Her~
mes Trismegistos. Se pare ca ar fi Elsat In Urnl3. sa 0 masa In care
era gravata in grecqte esenta iD.te1epciunii alchimice. M-am
gindit si la eei doisprezece apostoli, la cele douasprezece Iuni ale
an~lui, .la~sem.nele zodiacale. Da~ t1-~amgasit ~~ici 0 dc::legare :
er.ngmeL In cele (lIn a trebult sa renunt. PJ.u ffil-(i rL'Ul~',as :::~lta
-:0(\
iO,j
:.11ededt aceea de a a~tepta, de a-mi trai mai departe viata si de
.1acorda atentie fantasmelor me1e.
Se repeta des pe-atunci a fantasma inspaimlntatoare: se tot
',ea ceva mort care totuSi mai traia. De exemplu, in cuptoarele
:rematOliului erau introduse cadavre Si deodata se constata ca mai
ildeau semne de viata. Aceste fantasme cu1minara Si in acela~i
:imp lSi gasira deznodarnintul intr-un vis:
Mi:i aflam lutr-un loc care-m! amintea de Alyscamps de llnga
,-'.rles. Aeolo se gase:?te 0 alee eu sareofage care ajung pina in
iinastia Merovingienilor. In visul meu, veneam dinspre ora~ ~i am
'>azut in fata mea a alee asemanatoare, avind un lung Sir de mor-
minte. Erau postamente eu placi de piatra pe care stateau intin~i
mortH. Zaceau acolo, in vestimentatia lor de pe vremuri ~i cu mii-
nile impreunate la piept, ca in vechile capele mortuare cavalerii
in armuri1e lor, numai cu deosebirea ca monii din visul meu nu
erau sculptati in piatra, ei mumificati intr-un mod eludat. M-am
Jprit in fata primului mormint ~i am privit mortul. Era un barbat
din anii '30 ai seeolului a1 XIX-lea. M-am uitat eu interes la
;-;ainele lui. Bruse se mi~ca. ~i reveni la viata. I~i desfaeu miinile
,i cu am ~tiut c9. asta se intimpla numai pentru ca-l priveam eu.
Am pleeat mai departe cu un sentiment neplEieut ~i am ajuns 1a
un mort care apartinea seco1u1ui a1 XVIII-lea. Se petrecu acela~i
lUcru: cind I-am privit, a prins viafa ~i ~i-a mi~cat miinile. Am
mers tot a~a de-a lungulintregului rind, pina ce am ajuns, ca sa
mil.exprim astfel, in secolul al XII-lea, 10. un cruciat in pieptar de
za1e, care ~edea ~i el intins ~i cu miinile impreunate. Trupul lui
parea dopEt in lemn. L-am privit timp indelungat, convins ca era
intr-adevar mort. Dar, deodata, am vazut cum un deget de la mina
sti'nga incepe sa i se mi~te u~or.
Visul ma preocupa muIt timp. Bineinteles c3. initial imparta·
sisem opinia lui Freud ci1in incon~tient s-ar aDo.vestigii ale unar
experiente vechi.1 Vise Cii acesta ~i trairea realii a incon~tientului
m-au condus la parerea ca aceste vestigii l1-ar fi totu~i forme
consumate, trecute, maarte, ci apartin psihicului viu. Cercetarile
mele ulterioare au confkmat aceasta ipoteza, ~i de aiel s-a dez-
volta! in decursul anilor teoria arhetipurilor.

1 Freud vorbe~te despre resturi arhaice (n. ed. engl.).

181
ViseIe n1-UU ImpresionaL clur nu m-au putut ajuta sa depa::;esc
senzatia de dezorientare. Din1porrl\'a, tralaln ca sub 0 constanta
presiune inten13.. lTneori era :}r'l't de putel11ica~ illcit an1 presupus
ca trebuie: sa fie vorba 10.mine despre 0 tulburare psihieiL De
aceea~ anI parcurs de clauS. ori in 111irff_cIDtrcaga-mi viat2~,eu toate
detaIiilc. mal eu seama. amintirlle din copilarie: cael m-am gindit
ea ar putea exista cevo. 10 treeutul men care sa fie luat In seama
drept cauza a tulburarii. Dar trecerea In revistii n-2\ dat rezultat ::;i
a trebuit sa-mi admit ignoranta. Atunci mi-arl1 spus: "Cum tot nu
stiu nimie, 0 sii fac de-acum '1ncolo pur 51 simplu ce-mi vine."
Acestea fiind zise, m-am laso.t constieot prada impulsurilor in-
constientului.
iviai inti'! ie~i la suprafata 0 arnintire din copililrje~ poate de pe
la zece, unsprezece ani. Pe atunci eranl pasionat de jocul cu cuburi.
Imi amintesc clar CUITl construiarn casu~e si castele ~i arcuiam
porti eu bolti, ridicindu-Ie pc deasupra unoI' sticle. Cevo. mai tirziu
am folosit char pietre adevarate, iar in loe de mortar, jut. Aeeste
constructii ma fascinars. mult timp. Spre surplinderea mea, ie~i
10.iveaEi toemai aceasIa o.minrire, bsotita de 0 anumita emotie.
"Aha, mi-am spus, aici pulseaza viata! Baietelul inca este
pe-aei pe undeva 5i are 0 viata creatoare, care mie-mi lipse~te. Dar
cum pot ajunge 10.eo.7" Pentru omul adult care eram eu mi se
parea insurmol1tabiEi dlstanta dintre prezent ~i eel de-al uDspre-
zeeelea an 0.1vietii mele. Dadi voiam sa restabilesc 1ma eontactul
eu acea perioada, nu aveam incotro: trebuia sa ma reintorc 13. eo.
si s~ reiau Ia no fOe viata de copll, CLl jocmiJe-"i copila:esti ..
Acest moment a reprezemat un punet de raseruee m destmul
meu, caei dupa infinit de multe rezistente si resimtind 0 resem-
nare extrema m-am pretal in cele din urrrdi 10.aeest joe. Nu insa
J'nainte de a trai dureros umilinta de a nu putea face cu adevarat
nimic altceva dedt a ma juea.
A5a ca m-am pus pe treaba: am inceput sa adun pietre potri-
vite, partial de la malullacului, partial din apa, dupa care am in-
ceput sa construiesc: casule, un castel .- un sat Intreg. Mal lipsea
doar biserica, drept care am facut un edificiu patrat, eu un fel de
toba hexagonala deasupra si 0 cupola patrata. 0biserica are ~i
un altar. Dar mi-a fost teama sa-l construiese.
Preocupat de intrebarea cum a~ putea rezolva problema, am
pornit-o intr-o zi, ca de obicei, de-a lungul lacului ::;i am strins
pietre din pietri5ul de pe mal. Deodata am zarit 0 piatra rosie: 0
piramida eu patm laturi, de vreo patm centimetri inaltime. Era 0
182
bucata dintr-o piatd care, tot rostogo1indu-se in apa I)i plintre
'.aluri, fusese I)Iefuita plna ce capatase aceasta fOmla - un simp1L;
produs al hazarduiui. De cum am zarit-o, am 9i 9tiut: acesta este
dtarul! Am agezat-o deci ln mijloc sub cupola 9i, in acest timp,
mi-a revenit In minte falusul subteran din visul meu de copil.
Corelatia a trezit in mine un sentiment de satisfactie.
In fiecare zi construiam dupa mas a de prinz, atunci cind vre-
mea 0 pennitea. De indata ce terminam de mincat incepeam sa
:na joc pina ce apareau pacientii; iar seara, cind ispraveam mai
devreme lucrul, ma intorceam la activitatea de constructor. In acest
timp, gindurile mi se limpezeau 9i puteam intelege fantasmele a
caror prezenta doar 0 presimteam vag, doar 0 intuiam ca zacea
in mine.
Bineinteles ca imi faceam ginduri in Iegatura cu sensu1 jocului
meu 9i ma intrebam: "Ce faci, de fapt? Construiqti 0 midi age-
zare I)i Savirge9ti acest Iucm ca pe un ritual!" Nu 9tiam care era
raspunsul, dar aveam convingerea intima ca. ma aflam pe drumul
care ducea spre mitu! meu. Caci construirea era numai inceputul.
EI declan9a un flux de fantasme, pe care Ie-am notat mai tirziu
cu mare grija.
Situatii de acest gen au continuat sa apara de-a lungul anilor.
Ori de cite ori mi s-a mai intimplat in viata sa ma poticnesc, sa
ma impotmolesc, am pictat un tab Iou sau am prelucrat 0 piatd I)i
intotdeauna asta a reprezentat un rite d' entree pentm ideile I)i lu-
crarile ce au unnat. Tot ce-am scris in acest an 1, deci Gegenwart
und Zukunft (Prezent 'Ii viitor), Ein moderner My thus (Un mit mo-
dern), Das Gewissen in psychologischer Sicht (Con:;tiinta moralii in
perspectivii psihologica), s-a nascut in decursul cioplirii unei pietre,
munca pe care am Hkut-o dupa moartea sotiei ~ele2, Implinirea
existentei ei, sfir>;itul vietii ei 9i tot ce mi s-a clarificat cu acest
prilej ma smulsesera putemic din mine Insumi. M-a costat mult
ca sit ma regasesc, sa ma fixez I)i sa ma reechilibrez, iar eontactul
eu piatra m-a ajutat.

Inspre toamna lui 1913, presiunea pe care 0 simtisem pma


atunci in mine paru sa se deplaseze in afara, de pardi ar fi planat
ceva in aer; intr-adevar, atmosfera mi se parea mai sumbd ca
pina atunci, Era ca ~i cum n-ar mai fi fost yorba de 0 situatie

1 1957 (11. ed. germ.).

227 noiembrie 1955 (11. ed. germ.).

183
psihica, ci de 0 realitate concretii Aceasr3. impresie mi se intari
tot mai multo
In octombrie, in timp ce ma aDam s1ng\.1l-lDtr-ociil2Sorie, am
fost deodata asaltat de 0 viziune: Am vazut un potop imens, care
se revarsa peste toate tarile nordice S1peste cele "-sezate putin mai
la sud, in zona dintre Marea Nordului si Potapu! se intindea
din AngEa pina in Rusia Si de Ia coasta MarH Nordului pina
aproape de Alpi. Cind atinse Elve(ia, am \lawt ca mUllti! cresteau,
devenind din ce in ce mai inal(1, ca pentru a apafa tara noastriL
Se dezUintuia 0 catastrofa ingrozitoare. Am vazur valurile gaIbe-
ne invrajbite, ruinele operelor civilizatiei plutind prin tOTent 5i
moartea a mii 9i mii de oameni. Apoi, rnarea se transforma in
singe. Aceasta viziune dura aproximariv 0 ora, ma tulbura, ma
zapaci si imi facu grea\a. Mi-era rus;ine de sHibiciunea mea.
Trecura doua saptamini, dupa care viziunea reveni in aeeleasi
conditii, numai ca transfol1narea in singe fu de asta data ~i mai
cumpIita. 0 voce interioara rmi vorai: "Ia te uita, este perfect real
9i se va intimpla intocmai; nu incape nici a indoiala."
In iama unnatoare, cineva ma intreba ce gindeam des pre eve-
nimentele mondiale din viitorul apropiaL I-am spus c3.nu gil1deam
nimie, dar d vedeam torente de slnge. viziunea nu-mi dildea
pace.
Ma intrebam dad viziunile indicau a revolutie, neputindu-mi
reprezenta insa bine acest lucru. Asa ca am conch1S di ar avea
de-a face eu mine insumi ~i am presupus ca a~ fi amenintat de 0
psihoziL Ideea riizboiului nu-mi treeu prin mime.
Purin dupa aceea - era In primavara Iui 1914 ~i apoi pe 1a
inceputul verii - un vis mi se repeta de trei od: In mijlocul verii
patrundea un ge, arctie, iar paminruI impietrea. imepenea sub
gheata. Vedeam astfel, de exemplu, cum intregul tinut al Lorenei
~i canalele sale inghetaseriL Toata regiunea era pustie, fara nici
un suflet de am, iar lacurile 91riurile - inghepte si ele. Murise
ariee vegetatie. Aceste imagini oni[ice se produsera III aprilie 'Ii
mai, iar ultima oara in iunie 1914.
In eel de-al treilea vis, din spatiile cosmice se liisa din nOli un
ge, cumplit. Acest vis avu 111saun final neasteptat: Se af1a acolo
un copac eu frunze, dar lipsit de rod (arborele vietii mele, ill-am
gindit), ale carui frunze se transfOlmasera prin aC1[mneagerului
in boabe dulei de strugure, pline de un sue tamaduitor. Am cules
boabele ~i Ie-am daruit unei mul~imi de oameni care stateau In
a~teptare.
184
La lunii lulie 1914 fusesem invitat de cam:: British
dedical Association la Aberdeen, unde urma sa Ia un congres
:' prelegere "hnportanla mcc,n~;tl,entulU1in psihopatolo-
;:e"l. Mil a~1eptam sa se intimple ceva; diei asemenea viziuni ~i
,;se inseamna d,,,,;stin.In starea mea de atunci ~i Ia temerile pe care
~::.nutre&111~rni se a fi un se.mn at sortii chiar ~i faptul ca
~Jcnlai atunci :a trebuit s~ivorbesc despre i1nportanta incon~ti-
~ntului.
La 1 august izbucni primul razboi mondiaL Acum, sarcina
:nca era dari,!: sa incerc sa inteleg ce seiDtimpla ~i in ce masura
:ropria-mi triiire era legata de cea a colectivitiitii. In acest sens,
~rebuia mai intii sa chibzuiesc asupra persoanei mek. Inceputul
.'.cestor reflect!i i-a reprezentat notarea fantasmelor pe care Ie
.'.\usesem in timpul eu cuburile de construit. Munca asta
.'.j:Jnse acum in prim-planui activitatii mde.
Se declanSa astfel un flux necontenit de fantasme ~i m-am
omlduit sa fac tot posibilul pentru a nu pierde orientarea :;;i a
:eseoperi calea de urmaL 1\'1a aflam, neajutorat, intr-o Iume stra-
ma, Si tot\11mi se parea dificil :;;ide neinteles. Traiam neil1trerupt
intr-o mare tensiune :;;iaveam ades senzatia ca ni~te b10curi gi-
~antice s..ar prabuSi de sus asupra mea. 0
furtun2', 0 succeda pe
-:ealalt1L Faptnl ca reuSeam sa rezist era 0 chestiune de forta bro··
:ala. elli n..3.11 fast sfarlmati! Nietzsche :;;1Holderlin :;;iatitia aItiL
in mine saliiSluia insa 0 fona. demonicii 91inca de !a inceput ml ..a
fost Hmpede ca trebuia SE gasesc semnificatia a ceea ce traiam in
fautasmele mele. Sentimentul de a aseulta de 0 vointa superioara
jaca tineari1 piept asaltului incon~tientului era de neinlaturat ~i a
ramas ca un fir conducatar, sus!inindu-ma in 111cercarea de a
;ndeplini sarcina,"
Eram deseori atit de rL\.scolit, lncit trebuia s3.-mi stapinesc
emotiile prin exercitii yoga. Insa CUlTi ~elul meu era sa aflu ce se
petrecea In rnine, Ie facean1 numai plna ce-mi redoblndeam lini~-
tea care sa-mi pennila sa relan munca mea eu incOrl9tientul. De
indata ce aveam se:i.timentul de a fi din nou eu 111sumi.abandonam

PreIegerea a aparut in engleza sub titlul ~IOnthe In1portance or the


Unconscious ID Psychopa::hoiogy", In British A1edical Journal~ Londra II,
1914; in Ges. tFerkc !fl., 1968 (n. ed. genn.),
21n thnp ce Sung lrni v()rbea des pre aceasta arnintire, tot s;,::rnai sin1teau
\'ibrind agita~ia Si ;~rno-~iadinlauntrLll sau. Drept mota a1 capitolului 1111i
: ;,Ferice de eel ce a scaput de rnoarte" (Odiseea) - (A. J.).

185
eantrolul :;;idadeam iarasi cuvintul imaginilar :;;ivoeilar launtrice.
IndianuI, in sehimb, face exercitii yoga in seopul de a elimina ell
desavlrsire multitudinea eontinuturilor ')l imaginilor psihiee.
Pe masura ce izbuteam sa rraduc elTIotiile in iInaginL adica sa
gasese aeele imagini care se ascundeau in ele, se instaura linistea
interioara. Dad. m-a:;; 1'imultumit ell ernotiile :;;ias fi lasat lueru-
rile aSa, probabil ca as fi fast sflsiat de continuturile ineon:;;ti-
entului. Paate ca Ie-as fi putut disoeia, seinda, dar atunei as fi
eazut indiscutabil victima nevrozei 5i in eele din urma continu-
turile incon:;;tientului tot m-ar fi distrus. Experimentu1 meu ma
lnvata dt de salutar este din punet de vedere terapeutic sa poti
constientiza imaginile care zac indaratul emotiilor.
Am notat fantasmele cit am putut eu de bine :;;im-am straduit
sa exprim in cuvinte Si eonditiile psihiee in care se ivisera. Numai
ca n-am putut face asta decit intT-un limbaj foarte greoi, neadec-
vat. Mai intli am formulat fantasmele asa cum le percepusem,
adica de cele mai mulce ori intr-un "limbaj elevat", caci el cores-
punde stilului arhetipurilor. Arhetipurile vorbesc Intr-o manied
patetica Si ehiar bombastica. Stilul limbii lor Imi este neplacut
si-mi zglrie sentimentele, ca atunci dnd cineva i~i zgirie auzul
scrijeJind un perete cu unghiile sau 0 farfurie cu cutituL Insa cum
eu nu ~tiam des pre ce era vorba, l1U aveam aWl cale. Nu-mi ra-
minea nimie altceva decit sa notez totul In stilul pe care-l alesese
chiar incon~tientul. Uneori era de pardi a~ Ii auzit totul Cll ure-
chile. Alteori il simteam eu gura, ca ~i cum limba mea ar fi
formulat vOTbele; ~i apoi mi se intirnpla sa ma aud pe mine insumi
~usotind euvinte. Sub pragul constiin[ei, totul era viu.
Inca de 10. inceput concepusem confruntarea ell ineoD$tientul
co.pe un experiment stiintifie pe eare-] niceam eu Cll mine insumi
~i de 0.1caroi deznod1hnlnt eram interesat In mod vital. Astazi, ce-i
drept, as putea spune ~i di era un cKperiment care se faeea cu
mine. Una dintre cele mai man dificultati pe care a trebuit s-o
depaSesc a fost sa-mi rezolv sentimentele mele negative. M-am
lasat voluntar prada emot]iloT, pe care totusi nu Ie puteam aproba.
Astemeam pe hirtie fantasmele eare o.deseo.mi se pareau a fi niste
absurditi:W ~i impotriva earora resim(eam Tezistente putemice.
Ci:ki, atlta timp elt nu Ie Intelegi sensul, ele sint un amestec
diabolic de subJim 5i ridicol. JVI-a costat mult sa lndur pina 10.
sursit, dar i'nsu5i destinul a fost eel care mi-a aruncat manu~a,
provocindu-ma. Numai in Uffi1aunui efort suprem am fast eapabil
sa ies In final din labirint.

186
Pentru a cuprinde fantasmele care ma agitau "subteran", tre-
buia, ca sa ITI3.exprinl a~a, sa mB.las sa cad in ele. Nu resimteam
l1umai rezistente impotriva acestui lucru, ei ~i 0 reala teama. Mi-era
fridi sa nu-mi piei'd autocontroluL devenind 0 prada a incon~ti-
entuIui, iar ceea ce lnsemna acest lucru mi-era cil se poate de clar
mie, in calitate de psihiatru. Trebuia totu~i siI cutez sa pun stapi-
nire pe aceste imaginL Dadi n-o facearn, riscam sa puna ele sta-
Finire pe mine. Un motiv important In cadrul acestor reflectii I-a
constituit faptul cii de 10.paeientii mei nu puteam a~tepta nieiodata I
ceva ee eu Insumi nu indrazneam sa fae. Pretextul di pacientul
avea ali:ituri de el un ajutor nu reu~ea s~.-mi impuna, sa aibiI erect
I
asupra mea. -Stiam ca aSiI-zisul ajutor, adica eu, inca nu cuno~tea
1
materia :;;i domeniuI din proprie experienta, ci ca eu posedam
referitor la (Ie In eel ITlai bun caz ni~te prejudec3_ti teoretice de 0
\'aloare i'ndoielnidL In mai multe faze critice m-3. ajutat enorm
gindul ciL 1a urma in aceasta imreplindere aventuroasa, in II
care ma implicam 'Ii ma lnci'lceam, eu TIU ma hazardam numai I
pentru mine personal, ci ~i pentru pacientii mei. !
I
Era in anul ! 913, i'naintea Craciunului, clnd m-am hotaril sa
fac pasul decisiv (12 decembrie). ~edeam 1a masa de lucru ~i
I
reflectam incii 0 data asupra temerilor me1e, apoi m-am Hisat sa
cad. Am avut efectiv senz3.tia di pamintul ceda sub mine, in sensul I
propriu 0.1cuvintului, ~i cii ma prabu~eam lntr-un hau tenebros.
\iu ma putearn elibera de UD sentiment de panid. Dar bruse, ~i
]
nu 1a fcarte mare adincime, m-am trezit c2,mfi opresc in picioare,
I,
Intr-o masa moale, vlscoasa - spre irnensa mea u~urare, de~i ma
gasearn j)-ltr-o bezn~ aproape totala. Dupa~un tinlp, ochii mei s~au
obi~nuit eu intunericul, care acum semana eu un crepuscul far3.
luminozitate. In fata rnea se afla intrarea Intr-o pe~tera obscura,
iar acolo state a un pitic. dadea senzat·!.a de a fi facut din piele
tabikita, de pardi aT fi fost mumificat. M-am strecurat cu greu pe
linga el, treeind prin intrarea i'ngusta ~i mi-am croit drum pina 10.
celalalt capa.t 211 pe~teTii, mergind prin apa reee ca gheata, care-mi
ajungea pi'Da 10.genunchi. AcoIo, pe 0 stind, se afla un cristal
ro~u, striilucitoL Am luat piatra, am ridicat·o ~i am descoperit cii
dedesubt era un Spatiu goL La inceput D-am putut distinge nimie,
dar in cele din unna am zarit in adiDcime 0 apa curgatoare. Un
cadavru plutea pe suprafata apei, UD tinar ell paml blond, ranit la
cap. Era urmat de un scarabeu Degm uria~ ~i apoi aparu, venind
din adi'Dcul apei, un soare ro~u, nou-nascut. Orbit de lumina, am
187
vrut sa acopar iara~i deschizatura cu piarraj cind un lichid l~i faCll
loc prin orificiuo Era singe! Tl~ni In jet giOS ~imi se facti greata.
Jetul de sInge dura, din cite mi se piJxu mie, insuportabil de mulL
In cele din Uffi1a sed ~i, eu aceasta, viziunea lua sfir~it.
Imaginile ma consternari:L Binell1~eles ca am vawt ca la piece
de resistance era un mit eroic ~isolar~ 0 drama a monE ~i relonoirii.
Rena~terea era simbolizata prin scambeul egiptean. La sfiqit ar
fi trebuit sa urmeze Daua zi; in locu1 ei se isca 1,sa acea revarsare
insupOltabila de singe, un renomen extrem de anormal, din cIte
mi se parea. Imi veni atunci in minte viziunea singelui pe care 0
avusesem i11Wamna aceluiasi an, ceea ce ma tacu sa renunt 1a
orice aWi incercare de a intelege,
~ase zile mai tirziu (18 decembrie 1913) am avut urmatorul
VIS;
Ma gaseam impreuna cu un tinax necunoscut, eLl pie1e de cu-
'Ioare 'illchisa, un salbatic, pe un munte singuratie, stincos. Era
inainte de revarsatul zoriIor, partea de rasarit a cerulni se luminase
deja, iar stelele erau pe cale de a se stinge. Deodata, pe deasupra
muntilor rasuna comullui Siegfried, iar eu ~tiam dl. trehuia sa-l
ucidem. Eram inarmati eu pu~ti si il pindeam pe 0 carare lngusta
dintre stincl,
Siegfried se ivi brusc sus, pe creasta muntelui. in prima raza
a soarelui ce tocmai rasarea. Cobor11I1 mare viteza panta abrupta
~i stineoasa, intr-o trasura filcuta din oseminte. Cind coti dupa un
colt i1 impusearam, iar el se prabusi, atins mortal.
Plin de seirba dar si de remuscarea de a fi distms eeva atlt de
mare si de frumos, am Gat sii fug, lTlinat de teama sa nu se desco-
pere crima. Atunci incepu sa cada a ploaie puternica 9i am ~tiut
ea ea va sterge to ate urmele faptel. SCEipasem de primejdia de a
fi dcscoperit, via\a putea merge rno.i departe, dar ceea ce ramase
fu un sentiInent intolerabil de culpa.
Cind ill-am trezit din somn, m-am tot gindit 1a visul avut, dar
mi-a fost imposibil sa-llnte1eg. Am incercat, a~adar, sa adOffi1 din
nouj Insa 0 voce lnli spunea: 11'-frebuie sz, inlelegi visul, ~i anume
acum, pc lac!" Zbuciumul interior se amplificil pina 1a momentul
cumplit dqd glasul zise: "Dad nu deslu~qti visul, trebuie sa te
~!'mpu~ti!'~In noptiera mea se afla;jrl revolver :incarcat ~i mi se
facu frica. Am Inceput sa cuget din nOli ~i, dintr-o data, sensul
visului mi se dez\;'alui: nEt bine~ dur asta~i problerna care se des-
fa~oara acum in lUTI1e!'s Siegfried reprezinta ce-ea ce voiau gerr[la,~
nii sa rcalizezc~ adica irnpuna 'in rnod craie propria vointa.
188
"Unde exista vointa, exista ~i 0 cale!" Acela~i lucru il voiam ~i
eu. Numai ca asta nu mai era posibil acum. Visul arata ca ati-
tudinea Intruchipata de Siegfried, eroul, nu mi se mai potrivea
mie. De aceea el trebuia rapus.
Dupa implinirea faptei, am simtit 0 compasiune cople~itoare,
ca ~i cum eu insumi a~ fi fost impu~cat. Prin aceasta l~i gaseau
expresie tainica mea identitate cu eroul, precum ~i suferinta pe
care 0 traie~te omul daca este constrins sa-~i jertfeasca idealul ~i
atitudinea con~tienta. Trebuia insa sa i s<,:puna capat acestei iden-
titati cu idealul eroului; caci exista valori mai inalte carora omul
trebuie sa Ii se supuna, mai Inalte decit vointa eului.
Aeeste glnduri mi-au fost indeajuns pentru inceput, a~a ca am
putut adormi din nou.
Salbaticul cu piele de culoare Inchisa, care ma insotise ~i luase
In fond initiativa de a comite fapta, este 0 incorporare a umbrei
primitive. Ploaia indica solutionarea tensiunii dintre con~tient ~i
incon~tient.
De~i pe atunci inca nu-mi era cuputinta sa inteleg sensul visu-
lui dincolo de acele putine indicii, fura eliberate forte noi, care
ma ajutara sa due plna la sfir~it experimentul eu incon~tientul.

Spre a Intelege fantasmele, Imi imaginam deseori 0 eoborlre.


Odata fura necesare chiar mai-multe Incercari pentru a ajunge pina
in profunzime. Prima oad am atins, ca sa zic a~a, 0 adincime de
trei sute de metri, data urmatoare a fost deja 0 profunzime cosmica.
Era ca 0 calatorie spre luna sau ca 0 coborlre In spatiul gol. Mai
intli s-a ivit imaginea unui crater, iar eu am avut senzatia de a ma
afla pe tarimul morti1or. La poalele unui perete stincos Inalt am
zarit doua fapturi, un barbat batrin cu barM alba ~i 0 fata tinara
frumoasa. Mi-am luat inima-n dinti ~i am ie~it in Intimpinarea lor,
ca ~i cum ar fi fost oameni reali. Am ascultat ell atentie ce mi-au
spus. Batrinul mi-a explicat ca era Eliahu, ceea ce-mi provoca un
~oc. Fata ma descumpani ~i mai tare, caci l~i spunea Salomeea!
Era oarba. Ce pereche stranie: Salomeea ~i Eliahu! Dar Eliahu
ma asigura ca el ~i cu Salomeea erau legati de dnd lumea ~i reu~i
sa ma dezorienteze total. Impreuna cu ei traia un ~arpe negru, care
dovedi In mod manifest 0 Inclinatie deosebita pentru mine. Ma
tineam aproape de Eliahu, intrucit parea a fi cel mai Intelept dintre
ei trei ~i a dispune de 0 minte agera. Eram nelncrezator fata de
Salomeea. Eliahu ~i cu mine purtaram 0 diseutie mai lunga, al carei
tile nu I-am putut insa deseifra.
189
E firesc ca am incercat sa gasesc 0 explicatie plauzibila pentru
aparitia personajelor biblice in imaginatia mea, invocind faptul di
tata fusese preot. Dar asta nu larriurea Inca nimic. Caci ce sem-
nifica batrlnul? Ce semnifica Salomeea? De ce sInt Impreuna?
Abia ani mai tIrziu, cind aveam sa ~tiu mult mai multe, legatura
Iptre omul cel batrin ~i fata cea tInara avea sa-mi apara ca fiind
perfect naturala.
Intr-adevar, In cursul unor asemenea peregrinari onirice te In-
tllne~ti frecvent cu un batrln care este Insotit de 0 tmara ,?im multe
povestiri mitice se gasesc exemple pentru 0 astfel de pereche. A~a,
de pilda, conform traditiei gnostice, Simon Magul colinda In com-
pania unei fete tinere, despre care se spune ca ar fi cules-o dintr-un
bordel. Se numea Elena ~i era considerata a fi reIncarnarea Elenei
din Troia. Klingsor ~i Kundry, Lao Zi ~i dansatoarea pot fi ~i ei
mentionati In acestcontext.
In imaginatia mea, dupa cum am spus deja, se afla, pe llnga
Eliahu ~i Salomeea, mea 0 a treia figura, cea a marelui ~arpe negru.
In mituri, ~arpele este deseori pandantul eroului. Exista multe re-
latari des pre legatura apropiata dintre ei. Astfel, undeva se spune,
de exemplu, ca eroul are ochi de ~arpe; In a!ta parte ca a fost
transformat dupa moarte Intr-un ~arpe ~i venerat ca atare; sau ca
~arpele este mama lui ~.a.m.d. In cadrul faritasmei me1e, prezenta
~arpelui indica deci un mit eroic. -
Salomeea este 0 reprezentare a animei. E oarba, deoarece nu
vede sensullucrurilor. Eliahu este figura profetului batrln ~i mlelept
~i intruchipeaza cunoa~terea, in timp ce Salomeea simbolizeaza
elementul erotic. S-ar putea afirma ca aceste doua figuri sint
personificari ale Logosului ~i Erosului. Dar 0 astfel de definitie
ar fi deja prea intelectuala. Este mai judicios sa lasam mai mtli
personajele sa fie ceea ce mi-au aparut mie atunci a fi, ~i anume
expresii ale unor procese incon~tiente care se deruleaza In fundal.
CUrlnd dupa aceasta fantasma, un alt personaj rasari din in-
con~tient. Se dezvoltase din figura lui Eliahu. L-am nurnit Philemon.
Philemon era un pagin ~i aduse Cll sine 0 atmosfera egipteano-ele-
nistica de tonalitate gnostica. Figura lui Imi aparu mai intii intr-un
VIS:
Se vedea un cer albastru, de ai fi zis ca-i Intinderea marii. Era
acoperit - nu de nori, ci de bulgari maronii de pamint. Bulgarii
pareau sa se desfaea in bucati, lasind sa apara printre ei apa
albastra a marii. Apa era insa cerul albastru. Deodata, dinspre
dreapta plana In zbor p fiinta Inaripata: un batrln ell coarne de
190
taur. Purta 0 legatura cu patru chei ~i tinea una dintre ele In a~a
fel, de parca ar fi fost gata sa descuie 0 broasca. Avea aripi care
erau ca acelea ale pescaru~ilor, cu culorile lor caracteristice.
Cum nu Intelegeam aceasta imagine onirica, am pictat-o, pentru
a mi-o reprezenta mai bine. Intr-una din zilele In care ma Indelet-
niceam cu aceasta activitate, am gasit la malul lacului gradinii
mele un pescaru~ mort! Am fost ca lovit de trasnet! Numai extrem
de rar se pot vedea pescaru~i In Imprejurimile Ztirichului. De
aceea am fost atit de impresionat de aceasta Intimplare care, cel
putin In aparenta, era doar un produs al hazardului. Le~ul era Inca
destul de proaspat, n-ayea mai mult de doua, cel mult trei zile ~i
nu se vedeau pe el leziuni externe.
Philemon ~i alte personaje ale imaginatiei mi-au deschis ochii
asupra faptului de 0 importanta decisiva ca exista lucruri In suflet
pe care nu eu Ie fac, ci care se fac ele singure ~i au viata lor
proprie. Philemon reprezenta 0 forta care nu eram eu. In imagi-
natia mea, purtam cu el discutii, iar el rostea lucruri pe care eu
nu Ie gindisem In mod con~tient. Imi diideam !impede seama ca
el era cel ce vorbea ~i nu eu. EIImi explidi faptul ca ma purtam
cu gindurile de parca le-a~ fi produs eu Insumi, In vreme ce ele,
dupa parerea lui, ar avea viata proprie, aidoma animalelor din
padure ori oamenilor dintr-o Incapere, sau ca pasarile din viizduh:
"Nici daca vezi oameni Intr-o camera, nu ti-ar veni sa afirmi ca
i-ai facut tu sau ca e~ti responsabil pentru ei", ma Invata el. In
acest mod ma facu treptat sa Inteleg obiectivitatea psihica, "reali-
tatea sufletului".
Datorita dialogurilor cu Philemon mi se clarifica diferenta
dintre mine ~i obiectul gindurilor me1e. ~i el se confruntase-cu
mine, ca sa zic ~a, Intr-o maniera obiectiva ~i am inreles ca exista
ceva In mine care poate rosti lucruri pe care eu nu Ie ~tiu ~i nu Ie
gindesc sau intenrionez ~i care, eventual, sint chiar orientate
Impotriva mea.
Din punct de vedere psihologic, Philemon reprezenta ointele-
gere superioara. Era pentru mine 0 figura p!ina de mister. Uneori
aproape ca mi se parea a fi real fizic. Ma plimbam cu el prin
gradina Incoace ~i Incolo ~i el era pentru mine ceea ce indienii
numesc guru.
De fiecare data cind se contura 0 noua personificare, 0 resim-
team aproape ca pe 0 infringere personala. Caci ea msernna: "Nici
asta n-ai ~tiut-o pma acum!" ~i ma cuprindea teama ca ~irul unor
astfel de personaje ar putea fi nesfir~it ~i m-a~ putea [ataci in
191
abisuri de ignoranta insondabila. Eul meu se simtea devalorizat,
de~i numeroasele succese exterioare m-ar fi putut lini~ti in aceasta
direqie. In "tenebrele" mele de atunci (horridas nostrae mentis
purga tenebras, se spune in Aurora COllsurgens)I nu mi-a~ fi dorit
nimic mai mult decit un guru adevarat, concret, posedind 0 ~tiinta,
o cunoa~tere ~i 0 putinta superioare, care sa-mi fi descilcit pro-
dusele involuntare ale fanteziei mele. Sarcina a fost preluata de
Philemon, pe care a trebuit sa-l accept in aceasta privinta, nolens
volens, ca "psihagog". Intr-adevar, el mi-a transmis idei ~i ginduri
care m-au dus la multe c1arificari interioare.
Vreo cincisprezece ani mai tirziu m-a vizitat un indian mai in
virsta ~i foarte cultivat, un prieten de-allui Gandhi, ~i ne-am in-
tretinut des pre educatia indiana, mai cu seama despre relatia dintre
guru ~i chelah. L-am intrebat ~ovaind daca mi-ar putea da infor-
matii in legatura cu natura ~i earacterul propriului sau guru, la
eare-mi raspunse pe un ton cit se poate de prozaic:
- 0, da, era Chankaracharya.
- Va referiti cumva la comentatorul Vedelor? am intrebat.
Doar a murit cu multe secole in urma.
- Desigur, la el ma refer, imi spuse spre marea mea sur-
prindere.
- V orbiti deci despre un spirit? am continuat sa intreb.
- Sigur ca era un spirit, imi confirma.
In aeel moment, mi-am amintit de Philemon.
- Exista ~i guru spirituali, adauga interlocutorul meu. Cei mai
multi au drept guru oameni vii. Dar exisrn intotdeauna ~i din aceia
care au ea profesor un spirit.
. Aeeasta informatie a fost pentru mine pe cit de eonsolatoare
pe atit de revelatoare. Nu cazusem deei nicideeum in afara lumii
omene~ti, ci Iacusem doar experienta a eeea ce Ii se poate intimpla
oamenilor care au preoeupari ~i stradanii asemanatoare.
Mai tirziu, Philemon a fost relativizat prin aparitia unui alt
personaj, pe care I-am nurnit Ka. In Egiptul antic, "Ka' al regelui"
era considerat a fi forma sa paminteana, intruparea sufletului. In
fantasma mea, sufletul-Ka venea de jos, din pamlnt, ca dintr-un
put adine. L-am pictat in intruchiparea lui terestra, ca pe un bust
din bronz, soc1ul sau fiind alcatuit din piatra. Sus de tot in pictura
apare 0 aripa a pyscaru~ului ~i intre ea ~i capullui Ka plute~te 0

I 0 scriere alchimic1i, atribuitii Sfintului Toma din Aquino. Traducere:


Purificii tenebrele cumplite ale spiritului nostru (11. ed. germ.).

192
nebuloasa stelara rotunda, luminoasa. Expresia lui Ka are ceva
demonic, s-ar putea spune chiar mefistofelic. Intr-o mina ~ine 0
forma care seamana cu 0 pagoda colorata sau 0 cutie cu moa~te,
iar in cealalta un stilet, cu care prelucreaza cutia. Spune des pre
sine: "Sint cel care inmorminteaza zeii in aur ~i nestemate."
Philemon are un picior paralizat, este insa un spirit inaripat,
in timp ce Ka reprezinta un fel de demon al pamintului sau meta-
lului. Philemon este aspectul spiritual, "sensul", Ka, in schimb,
un spirit al naturii, ca antroparionul din alchimia greceasdi, dar
care, ce-i drept, pe atunci inca nu-mi era cunoscut.1 Ka este insa
acela care face totul real, care invaluie, ascunde spiritul pescaru-
~ului, sensul, sau 1l inlocuie~te prin frumuse~e, prin "reflexul
etem".
Cu timpul, am reu~it sa integrez ambele personaje. M-a ajutat
aici studiul alchimiei.

Pe clnd imi notam fantasmele, m-am intrebat: "Ce fac de


fapt? Cu siguranta ca n-are nimic comun cu ~tiin~a. Deci ce e?"
Atunci, 0 voce din mine rosti: "Este arta." Am fost profund uimit,
caci nu mi-ar fi trecut prin minte ca fantasmele mele ar putea avea
ceva a face cu arta, dar mi-am spus: "Poate ca incon~tientul meu
a format 0 personalitate, care nu este eu ~i care ar dori sa-~i
exprime propriul punct de vedere." ~tiam ca. vocea provenea de
la 0 femeie ~i am recunoscut-o ca fiind cea a unei paciente, 0
psihopata talentata, care manifesta un putemic transfer fata de
mine. Devenise 0 fiiptura vie inlauntrul meu.
Fire~te ca nu era ~tiin~a ceea ce faceam. Atunci ce putea fi
altceva decit arta? Pe lume nu pareau sa existe decit aceste doua
posibilitati! Este modalitatea tipic feminina de a argumenta.
Manifestind multe rezistente~i accentuind fiecare cuvint, i-am
explicat vocii ca fant'!Smele mele n-ar avea nimic in comun cu
arta. Drept care ea taeu, iar eu am continuat sa seriu. Apoi veni
urmatorul atac - aeeea~i afirmatie: "Asta este arta." Am protestat
din nou: "Nu, nu este. Din contra, este natura," M-am pregatit
pentru 0 noua obieqie ~i disputa; cum insa n-a urmat nimie de
acest gen, m-am gindit ca. "femeia din mine" nu poseda un centru

1 Anthroparion (antroparion) este un "omulet", un fel de homunculus. Din


grupul antroparionilor fac parte gnomii, dactilii Antichitatii, homunculusul
alchimi~tilor. ~i Mercur al alchimiei era, ca spirit al mercurului, un antropa-
rion (A. 1.),

193
al vorbirii, a~a ca i-am prop us sa se serveasca de limbajul meu,
1mi accepta oferta Si-~i expuse pe datil pUDctul de vedere IDtr-UD
discurs lung,
Ma interesa extraordinar de mult ca. 0 femeie din interiorul
meu se amesteca In gindurile mele. Pesemne, am cugetat, este
vorba des pre "suflet" In sens primitiv Si m-am intrebat de ce su-
fletu1 a fost denumit "anima". De ee Si-l imagino. omul a fi femi-
nin? i Mai tirziu am reo.lizat ca In cazul figurii feminine din mine
era vorba de un personaj tipie sau arhetipal In ineonstientul biir-
batului Si am desemnat-o cu termenul de anima. Figura eorespun-
zatoare din inconstientul femeii am numit-o animus.
Ceea ce ma impresiona mo.i IntIi fu aspectul nego.tiv 0.1o.nimei.
Am resimtit sfiala In fata ei, ca 10.adreso. unci prezente invizibile.
Apoi am incereat sa gasesc un nou mod de a ma raporta la eo. Si
am privit insemnarile fantasmelor mele drept scrisori adresate ei.
Ii scriam, ca sa zie asa, unei pani a sinelui meu, care reprezenta
un alt punet de vedere dedt con~tiinta mea - si am d.patat ras-
punsuri uimitoare si neobi~nuite. Parca as fi fast un paeient in
analiza pe llnga un spirit feminin! In fiecare seara imi asterneam
insemnarile pe hirtie, caci ma gindeam: "Daca nu-i scriu animei,
nu-mi poate intelege fantasmele." Mai exista insa un motiv pentru
con~tiineiozitatea mea: ideile, odata scrise, nu mai puteau fi de-
formate, rastalmaeite de catre anima, co.sa teasa tot felul de intrigi
de aici. In acest sens, este 0 imensa deosebire daca ai pur ~i sim-
plu in minte sa povestesti un lueru sau daea-l ~i notezi intr-adevar
pe hirtie. In "scrisorile" mele am incercat sa fiu pe cit de orrest
posibil, urmind veehea indicatie greceasca.· "Sa dai ceea ce po-
sezi, si vei primi."
Numai treptat am invatat sa discern imre gli1durile mele ~i
eontinuturile vocii. Daca voia, de exemplu, sa-mi atribuie banali-
tati, spuneam: "Da, e adevarat, a~a am glndit ~i simtit odata, Dar
nu sint obligat sa ader 1a aeeste idei pina 10. sf'ir~itul vietii mele.
De ce aceasta umilinta?"
Ceea ce importa in primul rind este diferen!ierea dintre con-
~tiinta ~i continuturile ineon~tientului. Continuturi1e trebuie izolate,
~i asta are loc eel mai usor personifidndu-le ~i stabilind apoi,
pomind dins pre eon~tiinta, un contact ell ele. Numai a$a Ii se poate
extrage puterea, pe care altfel 0 exercita asupra eonstiintei. Intru-
cit continuturile incon~tientului au un anumit grad de autonomie,

1 In german a, die Seele, "sufletul", este reminin, la rel ca in latina (n. t.).

194
~:easta telmica nu of era dificultati deosebite. Cu totu! altceva este
; I te familimizezi ell faptul autonomiei continuturilor incon~ti-
~:-lte. $i totusi, chiar in aceasta rezidii posibilitatea de a te In-
:detnici Cll inconstientuL
In realitate, pacienta Cl C21"::;1 voce gliisuia in mine exercita 0
:lfluent3. fatala asupra barbatilor. Izbutise sa-i inoculeze unui
20leg de-al meu ideea ca ar fi un artist neinteles. Acesta a crezut-o
i-a cazut victima. Cauza e~ecului SdU? EI nu se ghida dupa
:,ropria apreciere de sine, ci dupa aprecierea altora. Este un lucru
:ericulos. Astfel a devenit nesigur pe el Si sensibilIa insinuarile
.:"imei; caci ceea ce spune ea este ades de 0 mare fortii de
,,,ductie si de 0 viclenie eXIrema.
Daca a::;fi considerat fantasfnelc inconstientului ca fiind arta,
~mnci le-a~ f1 putnt contempla en ochiul meu interior sau vedea
:ierulindu-se ea un film, Ele il-ar fi fast inzestrate eu mai multii
putere de convingere decit arice aWl percepere senzoriala ~i eu
:1-a~ fi resimtit nid urrni'i de indatorire etiea rata de ele. Anima
:-ni-ar fi putut inocula Si mie ideea cii a~ fi UD artist nelnteles ~i
:a pretinsa mea natura artisticii mi-ar da dreptul de a neglija
realitatea. Daca as fi ascnltat iDSS. de vocea ei, atunei mai mult
:3. sigur ca Intr-o zi lni-ar fi spus: lilChipui cumva ca non-
,ensul eu care te lndeletnicesti este art3.? Niei vorba de asa ceva."
-\mbignitatea animei, purtatoare de cuvlnt a inconstientului, poate
:iistruge cOTDplet un 01Tl. PlTI3.1a UITI1a, decisiva este tot con~tHnta,
.:'are i'ntelcge rnanifesta.rile inCOIl$tientului 91 ia atitudine In fata
lOr.

Dar anima an~ si U:l aspect pozitiv Ea este cea care mij10ceste
:cnstientului imaginile incon~tientului, ~i asta e ceea ce ma
lnteresa rnai nlulL de d~cenii ill-an1 adresat anin1ei de
:-iecare data cind sirnteaEl C2:. afectivitatea mea era perturbata ~i
. d " .. ' f""
~ram c-u?r~ns e nellnIst~. LL\I~JnCl,ce-:Tase pre 19ura in Inc.on?~lent.
!fl astfel de momente, mtrebam amma: "Acum ce mal al! Ce
';ezi? ;~Svrea sa ~tiu!'; Dupa clteva rezisterite, ea producea In
mod regulat imaginea pe care 0 vedea. De Indata ce desluseam
imaginea, agitatia sau senzatia de apasare dispareau. Intreaga
energie a emotiilo"r rnele se transfonna in,interes 9i curiozitate fata
=Iecontinutul ei. LA,poi vorbearn en anirna despre 1magini; caci tre-
ouia sa l~~Inteleg elt se putea de bine, la fel ca ~i pe un "vis.
i\sttizi nu mai sirri! l~e\/oia sa port discutii en aniIna, liltrucit
nu mai ani astfel de errlotii. D~i.rclaca le-a~ avea, a~ proceda In
:1celasi rnod. i\stazL ide-He lrni de\.'in nemijlocit con~tiente, deoarece

195
am invatat sa accept continuturile inc'JE~tientului Sl S2. Ie
Stiu cum trebuie sa ma comport f41 de imagmile interioar'O. Pot
citi sensul imaginilor direct din visele mele, (iS3 ca nu mal am
nevoie de intermediari.

}\m notat rantasmele care-mi \"enir3~In minte In perloada aceea


mai 1ntii in Schwarzes Buch (Cartea neagra), iar mcj tirziu Ie-am
transferat in Rotes Buch (Cartea rosie), decorlnd-o eu imagini 'ii
desene.1 Ea cuprinde majorit2.tea desenelor facute de mine-
reprezentind mal1dala.2 Am intreprins in Cartea incercarc2,
zadarnica a unei elaborari estetice a f~n:ILaSrTlelor Inele. dar D-alYl
terminat-o niciodatiL' Am devenit constient de ca Inca flU
vorbeam limba corecta, di trcbuia inc~, 5-0 tmeluc. Asadar, am
renuntat 121vreme 10.tendinta estetizo.ntii, concentrJndu-rna in mod
serios 21supra problemei intelegerii" Am realizat ca mila fantezie
riecesita un teren solid ~i ca rnai Intli trebuia s~1rra reIn tore in
i'ntregime i'n realitatea omeneasca. Pentru mine, aceasta realitate
era i'ntelegerea ~tiintifica. Din cuno~tir1teIe pe care mi Ie
incon~tientul trebuia 53. trag concluzii concrete - si ~;~C:~St2~
cleveni
continutu1 muncii ~i operei mele de-o

1 Car-tea neagra cuplinde ~ase volurne mai miei legate in piele neagra
Cartea ro~ie, un volum in-folio legat in piele ro~ie, contine ace-Ieasi fantasme
Intr-o forma ~i un limbaj elaborat si este scrisa in carD-ctere gC·itice caligrafice
in stilul manuscriselor medievale (A. J.).
2 AJandala - :.,Termen provenit din saDscri;~a,c-u-rTI~e;esul de cere

Pentru lamaism ~i yoga yantrica, rna.l1d8.1a capatiJ. sensul de

h: :~~~~~~;~~~r;~~;~~~~~7~e:~;~Vi·~~~:~~2~~
];~l~'~;~~~~~;;~~t~t
autoreprezentarea proceselor psihice de cenlrare pe sine, prodUCtTea un.ui nOl.i
pune! central al personalitatii. .,il.•.1 fi reprezentata sirn.Dolic l::-i~tl cen:'; patrat
sau aranjamente obtinute din nUIT!.arul patru ~irnultipl1i sai, Jur~g D.E descoper2.
mandala nUTIlai in sinul culturilor orientale, ci ~i lil cr'~9tinisrrYJi EVtllui l\ilediu
timpuriuo In viziunea sa, mandala apare de obicei in situatii de c()nfuzie
mintala ~i dezorientare in cadrul visului, iI: deserleIe executate schematic.
semicon~tient, sau in imagini eidetice, Ea reprezint2. In aceSI sens un rl10del
al ordinii, rnarcat eu 0 cruce sau un cere c!ivi:zat in patn.l~ supr8.pus peste
haosul psihic~ astfel incit elementele haDtice sint rIlerl'~in.utel:r:pI"eU'na iI:
cadrul cercului protector. Sub aspectul de )"8.ntra, Jung cOEsidedi mandala C2.
instnlment ce poa.te favoriza introducerea l..Juei ordin). in existt':?J,ts, H (Dicfional'
enciclopedic de psihiatrie, op, ('iL) ~v.$i in Glasar terrl1enul Nlondalc (n. t.
3 Cf. oApendicele, "Completare la Cartee rosie'" pp. 380-381 (n. cd. genn.

196
Elaborarea estetizanUliD Cartea ro:;ie a fost necesara, In ciuda
iritarii destul de lTlari pe care r01-0 producea uneori; caci abia 0
data cu ea a venit ~il'ITtelegerea l'ndatoririi etice fata de ilnagini.
Ea a inf1uemat deeisi" inodul meu de viatiL M-am Eimurit ca Dici
o limba, orielt de desavlr:;ita ar fi ea, nu lnlocuie~te viata. Dadi
Incea.rca sa lillocuiasca nu se deterioreaza doar ea, ci ~i
IDsa9i viata. Pentru a ob~ine eliberarea de sub tirania conditiilor
ineoD'.\tiente, are nevoie de ambele: atit de aehitarea obligatiei
intelectuale; clt si de cea a obliga~iei etice.
Fire~te di este 0 ironie a sortii ca eu, ca psihiatru, m-am intilnit
in eadrul experimentelor mele, ca sa zic a~a, la tot pasul, eu aeel
material psihie care fumizeaza pietrele de constructie ale unei
psihoze ~i care, de aceea, se g5.se~te ~i la spitalul de boli nervoase.
E vorba de acea lume a imaginilor incon~tiente, care transpune
bolnavul E'.intal intr-o confuzie fataIa, dar este, totodata, ~i 0 ma-
trice a fameziei pJasmuitoare de mituri, care a disparut din epoca
noastra rationala. Desi famezia mitidl. e prezenta pretutindeni. eo.
este pc elt de dezavuata pe atit de temuta, ~i apare chiar co. un
~.xperirrlent riscaI Sail ell 0 aventura lndoielnica sa te incredintezi
faga~ului nesigur care duce in adll1curile incon~tientului. E cons i-
derat a fi un fagas al erorii, 0.1ambiguitatii ~i incomprehensiunii.
~vIaglndesc 1a cU'/lntele lui Goethe: VerJnesse dich, die Pforten
~uj~ureWen, an. dejien jeder gem.vorii~erschleicht...l ~a:t~t 1I este
msa mal mult declt 0 mcercare lIterara. El este 0 venga m Aurea
Catena2, care, de la inceputurile alchirniei filozofice ~i ale gnosti-
:ismului ~i piniI la Zarathustra Iui Nietzsche, reprezintil - in
'11ajoritatea cazurilor intr-un mod nepopular, echivoc i?i primej-
:lios - 0 e;(peditie pina 10.celillalt pol allumii.

Bineinteles ca am avut nevoie. tocmai in perioada in care


Lucran1 121.fantasfnele Inele~ de un punct de sprijin in "aceasta
~ulne" j ~i pot spune ca ellTli-a fOSi dat de catre farnilie ~i munca
mea profesionaHL Irni ca absolut necesar sa due i?i 0 viata nor-
mala~ ca (; c:ontrapondere la lulnea launtric2 .. strain~L
Familia 5i proresia ramaStTa pentru mine baza 10. care ma puteam

J Cureazli r~i, deschide aczun elf ('erbicie I Acele'porri de care cu forii se


~-7esc~GoeL.l)e. F-:iust 1, ..>Jo:3,pte", \/ersurile 710-711, op. eit. (n. r).
2 AtU"2a Catena (1an~ulde 8.i...-lr) este 0 aluzie la 0 scriere de alchimiej Aurea
Ccrena I-l(}J!7eri (1723). Se refera la un 1ant - la un ~ir - de oarneni Inte1epti,
:are1 incepind cu Herrnes Trismegistos, leaga pamintul ell cerul (A . .1.).

197
Intoarce intotdeauna $i care-mr do\:edi ell eram un arn obisnuit~
care exisUJ.realmente. Se intimpla ca uneori continuturile incon:;;ti-
entului sa D13. scoata din slirite. Dar familia precum ~i con~tiinta
ca Stm 0 diploma de medic, ca trebuie s21-1ajut pe pacientii mei,
ca an1 a sotie ~i cinei copii ~i CB. locuiesc pe Seestra13e 228 in
Klisnacht erau realitati care mii solicitau si-mi impuneal'.. Ele imi
demonstrau zi dupa zi ca existam eu adevarat si ca nl'. eram doar
o frunza purtata aiurea de vlntul spiritu1ui, aidoma unui J\:ietzsche.
Nietzsche pierduse pamintul de sub picioare, intrudt nu poseda
nimie altceva dedt lumea interioara a gindurilor sale - care, de
a!tfe!, i1 poseda mai curind ea pe eI decit invers. Era dezradacinat
:;;iplutea pe deasupra pami'ntu1ui; de aceea a dizut victima exage-
rarii :;;iirealitiItii. Aceasta irealitate era pentru mine ehintesenta
groazei, caci ce aveam eu in vedere erau aeeasra lume :;;iaeeasta
viata. Oridt a:;;fi fast de pierau! printre gindurile mele 5i de minat
ici-colo de suflu1 acelui vint al sp1ritului. :;;tiam mereu ca tot ce
triliam avea in vedere aceasta viata reala a mea, ale carei dimen-
siuni :;;isemnificatie ma straduiam sa Ie implinesc. Deviza mea
era: Hie Rhodus. hie salta;11
Astfel, familia :;;iprofesia mea au fost permanent 0 n::alitate
binefacatoare :;;i a garantie ca aveam ~i 0 existenta norma18. :;;i
adevarat~L

Treptat, in mine se produse 0 metamorfoza. In anul 1916 am


simtit dorinta de a da 0 forma creatoare tdiirii mele interioare:
Am fast, ca sa zic a~a, constrins dinlauntrul meu sa formulez ~i
sa exprim ceea ee aT fi putut fi spus intr-o oarecare masur-a de
Philemon. Astfelluara nastere Septer!ZSermones ad Mortuos r5apte
predici catre mortO eu limbajullor 2pecia1.2
Totul lncepu astfel: simteam 0 neliniste, 0 agitatie in mine,
dar nu :;;tiam ce putea sa insemne sau ce "se" voia de la mine. De
jur-imprejurul meu era 0 atmosfera ciudata, incarcata ~i aveam
senzatia ca vazduhul ar fi fost plin de entitati fantomatice. Apoi,
in casa incepura sa bintuie stafiile: fiica mea cea mare vazu In
timpul noptii trecind 0 silueta alba prin camera. Cealalta fata
povesti - independent de prima - ca de doua ori ii fusese smulsa
plapuma noaptea si fiuI meu de noua ani avu un co:;;mar. Dimineata

1 Aici e Rhodos, aici sa dansezi! - (11. t.).


2 V. Apendicele, p. 382 ~. urrn. (11. t.).

198
11 ceru mamei sale creioane colorate, ~i eL care nu facuse pina
atunci niei un desen, reproduse imaginea visata. 0 numi "lma-
ginea pescarului". Prin centrul desenului trece un riu, iar un pescar
sta eu 0 undita 10. mal. A prins un pe~te. Pe capu! pescarului se
gase~te un ~emineu din care ies limbi de foe ~i se rididi fum.
Dinspre cealalta parte a malului, diavolul vine zburind prin aer.
Blestema ca i-ar fi fost [urati pestii. Dar deasupra pesearului plu-
te~te un Inger care spune: "N-ai voie sa-i faci nimie; el nu face
decit sa prinda pe~tii cei rai!" Aceasta imagine a fost desenata
de fiul meu intr-o simbata dimineata.
Duminidi dupa-amiaza, catre ora cinei, clopotelul de 10. intrare
se auzi rasunind in toata casa. Era 0 zi senina de vara ~i eeie doua
servitoare se aflau in budltarie de unde se putea vedea ee se intim-
pIa in spatiu1liber din fata intrarii. Eu eram in apropierea soneriei
~i nu numo.i ci1 am auzit-o, dar am ~i vazut limbile clopotelului
mi~clndu-se. Toti am alergat imediat 10. u~a, pentru a vedea cine
sun a astfeL dar aeola nu era nimeni! Am ramas a~a, uitindu-ne
unii 10. aItii! Atmosfera era incarcata, va rag sa ma credeti! Am
~tiut imediat: Acum trebuie sa se intimple ceva. Casa intreaga
pardi ar fi fost umpluta de 0 multime de fiinte, parca ar fi fost
ticsita de spirite. Erau peste tot, stateau pina sub u~a ~i aveai
senzatia di de-abia mai puteai respira. Bineinteles ca ardeam sa
aflu dispunsuIIa intrebarea: "Pentru numele Iui Dumnezeu, ce-o
mai fi ~i asta?" La care, strigara tare, in cor: "Ne intoarcem de
10.IerusaIim, unde n-am gas it ee-fuTicautat. " Aceste cuvinte cores-
pund primelor rinduri din Septem Sermones ad Mortuos.
Atunci, cuvintele incepura sa eurga din mine direct pe hirtie
~i In trel seri treaba fu serisa. De indata ce am Iuat condeiul In
mina, toata ceata de spirite se evapora. Bintuiaia ineeta. In camera
se Eisa lini~tea ~i atmosfera se limpezi. Dar pina in seara urma-
taare tensiunea reveni putin ~i lucrurile se derulara iara~i in aceIa~i
fei. Asta se petree eo. in 1916.
Acest eveniment trebuie Iuat a~a cum a fost sau cum pare a
fi fost. Pesemne ca era legat de starea de emotie In care ma aflam
atunci ~i in care se puteau mstala fenomene parapsihologice. Era
o constelatie incon~tientiL iar atmosfera singulara a unei asemenea
eonstelatii mi-era bine cunoscuta co. numen 0.1unui arhetip. Es
eignet sieh, es zeigt sieh an!l Flre~te ca intelectul ar dori sa-~i aroge

!
1 [/1 :ori ~i-amllrg, re11la(i de sl/persritii, Ne-apar l'edenii, sWine. pre-
11l0nitii! !
lYe teli/Oll, ne ferim de ipochimeni .. 0 poartii scfrtfie, /1ll illtra

199
a eunaa~tere ~tiintifica in aceasea san mai curind sa
nimiceasca lTItregul eveniInent, lI1treagc.traire ca fiind 0 anomalie.
Ce dezalanta ar fi a lume fara anomalii :
Putin inaintea aeestei intimplari eonsemnasem a fantasma, ~i
anume di ar fi zburat sufletul din mine. Era un eveniment im-
portant pentru mine·. Sutletul, anima. reallzeaza rdatia en incoo-
~tientul. Intr-un anumit sens, este 5i 0 rel;;qie eu coleclivitatea
maniIar; eaei ineon~tientul eorespunde midee a manilor,
tarii strabunilor. A~adar, dad 1nt1'-o fant3.sma dispare sufletul,
inseamna ca s-a retras in ineoD5tient sau in "tarimul rno[\i10r".
Asta eorespunde a5a-numitei pierderi a sufletului, un fenomen
care se intilnqte relativ freevent 1a primitivi. in "rarirnul mOf-
tilar", sufletui produce 0 stimulare secreta 5i da forrna umKlor
aneestrale, eontinuturilor eolective ale ineonstientuiui. Aidoma
unui mediu, Ie eonfera "mon-ilor" posibilitatea sa se manifeste.
De aceea, foarte curind dupa disparitia sufletului, aparura ia mine
"mortii" 5i Iuara na5tere Seprem Sermones ad lvlorllios.
Atune! ~i de atunci ineolo, morti! mi-au deven!t intr-un mod
tot mal clar ni5te 'loci a ceea ce este Hid de raspuns, a ceea ce
este nerezo1vat 5i a ceea ee este nemintuit; caei, cum intrebarile
5i cerintele la care destinul meu 1m! pretindea sa raspl'nd nu ve-
neau la mine din exterior, ele trebuiau pur ~i sirnplu Sa-51 alba
sorgintea in lumea interioara .. Astfel, conversatiile ell mortii,
Septem Sermones, ald.tuiau un fel de preiudiu 1a ceea ce aveam
de comunicat lumii In legatura eu inco!1~tientul - un fel de
schema de ordonare 5i 0 interpretare a continuturi1or generale ale
ineon~tientului.

Daca privesc astazi retrospect!v 5i reflectez Ia sensul celm


intimplate in perioada pe care am eonsacrat-o fant8smelor, am
impresia di am fost subjugat de catre un mesaj care a ve"it spre
mine eu 0 forta copleZ/itoare. In imagini erau lucwri care nu ma
priveau numai pe mine, ci $i pe multi altii. A$u am inc,,:put sa
nu-mi mai aparlin claar n1ie Insun1i~ sa TIU rnai am acest drept.
Viata mea a apartinut din acel moment comunitiitiL Cunoa~terile
care erau importante pentru mine sau pe care Ie cautam inca nu
puteau fi gasite In ~tiin~a acelor zile, l~rebuia sa tree etI lI1sun}j
prin experienta primordiala si i'n Dins sil l'ncerc sa Dlantez in

nirneni. (Este yorba de eel de-al doilea dintre \'e:"suri, 11417.) {Joethe; Faust
II, actul '\I, "l\/Iiez
de noapte", op. eit. (n, t..i.

200
terenul cees. coe altfe!, ar fi dimas In stcdiul unei
subiecti'/e ne~/iabile. A~tunci m-·anl pus In sufle-
tuluL L-am iubit i-am dar a fast boga~ia mea cea Dlai mare.
eLl ffi-am dedicat lui - ca D.1-am ~)vlndut" lui - a fast unica po-
sibilitate de a-rni duce existenta eel 0 totalitate relativa si de a 0

Astazi Cd nu ill-am indepartat niciodata de expe~


1~oata opera mea~ tot ce am realizat pe plan
enn in1agin<itiil,,; ~i visele initiale. A demarat in
1912 - ie.tB.ea au trecut aproape cincizeci de ani de atunci! Tot
ce am facu'L ulterior in '\"iat3~este deja continut in ele, chiar daca
mal E1Lll daar sub fo:rrns, de san imaginL
rnea a fest !IIOdalitatea ~i singura posibilitate de a rna
eHbeTcl din acel haas. pJtfeL materialul s-a.r fi agatat de mine ca
ca Dlantele de A~rnavut \;j
grija deGsebita sa fiecaTe irtlagine Tn parte~ fiecare
nut, sa-l orlnduiesc r2";iQrlaJ - 1n masura In care acest lucru t"",

- si lDai ales sa-l rea1izez In viati"L Caei asta


omull'n rnajoritatea cazurilor. El1asa inlaginile sa iasa la
este UiTi1it e-\entual de ele - ~i la aceasta rarDine. I\Tu-~i da
nici nlaCf:1: s~ ie darmite S3, traga din ele cc)11se:clul:eJe
eticeo In acest el invoca efectele negative ale incon.~tientuluL
$i eel ce pdcepe Intr-o oarecare masura~ dar se rnul~
·~ume~reell atft~ corDite 0 gre~eala fataH1. C~ici cine
C2~pe C obligatie IT10raUi cade vietima principiului
De aiel pot rezulta erecte nin1icitoare care nu-i distrug doar pe
C1chiar ~i pe eel care ~tie. Ilnaginile incon~tientului Ii impun
omului 0 grea respon.sabilitate. Neln·~elegerea lor precurn 9i 1ipsa
fndat'Jlilii IT1Grale prl,:/eaza existenta de tota1itatea, de
';;1 S1. individuale caracterul neplacut al

Di.n epoca In ~2xe nl~au preocupat irnagini1e


dateaza. hotarlTea rnt-,8- de ~ ma retrage de la LTniversitate9p din
:Ztirich, Li ':~areacti"vasern timp de opt ani ca docent (din 1905)~
l'raln:a ~i incoi19tientului ma Infrlnasera enorm pe
intelectuaL Dupa_ te.ilfJ.1narea cartE Transjorfl1iiri $i sinl-boluri ale
libidoului (.:;' ~-;\ 1~ ~:,"T.: de :::ei a.ni !1-an1 fast In stare nie! D1acar
sa cnesc 0 C:;11 .. luat nastere In n~tine sentirl1entul
p.".saa

UJJ. eu" ve.zi CB.pitolul "Sigmund FreudH, p. 165 (lI. t.).

201
c~i n-as rnai putea participc~ activ In cadrul lumii intelectului. Iar
des pre ceea ee ma preocupa Intr-adeviIr Diei n-a~ fi putut vorbi.
rvlaterialul seas la lUlnina din incoll~.tient 11'13-li1sase Iiteralmente
fara grai. Pe atunci nu puteam nie: sa-I Inte1eg, Dlel s~i-i dau 0
forma oarecare. La universitate mli atlam 1nsa 1Dtr-o pozitie
expusa ~i simteam c8. ar fi trebuit sa gi'isesc mai 1ntli 0 orientare
noua, cu totul diferita, ~i ca n-ar fi corect 53. Ie predau tinerilor
studenri atita timp cit eu eram intr-o stare spirituaHi. plamadita
doar din indoieli.!
Astfel, n1-am trezit pus In fata unei alternative: fie Imi continuu
cariera universitara care-mi statea atunei deschisa, fie urmez im-
boldurile personalitatii mele interioare, ale "rariunii superioare",
~i due mai departe aceasta sarcini1 stTanie~ experimentul confrun--
tarii mele eu incon~tientul. Am abandonat aeei dt se poate de
con~tient cariera rnea acaden1ica, deoarece nu pl~~tearnaparea in
public inainte de a ajunge cu experimentul meu 10. un final." Sim-
team ca mi se intimpla ceva maret ~i am mizat, am cladit pe eeea
ce suh specie aeternitatis mi se parea a fi mai important. :;ltiam
ca-mi va umple viata ~i eram pregatit pentru ariee cutezanta,
pentru ariee rise, in virtutea acestui teL
Ce eonta, ma rag, daca am fast sau nu profesor? Bineinteles
di ma SUpaia, eram ehiar furios pe destin ~i imi pareo. In multe
privinte diu ca nu ma puteam limita la ceea ce era pe Intelesul
tuturOf. Dar emotiile de acest gen sIn! trecatoare. La urrna urrnei,
de nu inseamna. nimic. Restul, in sehimb, este important, ~i daca
te eoncentrezi asupra a ceea ce vrea si spune persona1itatea in-

1 In aces! interval de timp, .Tung a scris doar putin: dteva articole in


engleza ~i lucrarea Das Unbelvuflte im iZormalen /!Izd kranken Seelenleben
(lnconpientul Iii viara sllfleteasca normaiii ~i boZ'wni) care, dupa ce a fost re-
vizuita, a aparut sub titlul aber die PSYc!lOlogie des Unbewuflten (Despre
psihoiogia incon\~iientului), In Ges. Werke VII, editia a II-a, 1974. Perioada s-a
incheiat cu publicarea cartii Psychologische Typen (Tipuri psihologice, 1921)
- (A. n.
2.Tung~i-a reluat abia in 1933 activitatea didactidi universitara, ~i anum"
la Facultatea Tehnidi Federala din Zurich. In 19358. fost numit profesor uni-
versitar titular. In 1942 a renun\at 10.acest post din motive de sanatate, dar
in 1944 a acceptat numirea la Universitatea din Basel co.profesor titular in
cadrul unei catedre de psihologie medicala creata pentm el. Dupa primul curs
a fost insa nevoit sa renunte ~i aici la activitatea sa didactica din cauza unei
imbolnaviri grave ~i sa demisioneze un an mai tirziu (A. J.).

202
atunci durerea dispare. E ceva ce am trait iara :?l iara~ nu
:mma] atunci clnd ".HI renuntat 1a eariem academica. Prime Ie
experiente de acest gen Ie-am avut inca de copil. tinerete eram
iute la mi'nie; dar intotdeauna dnd emotia ajungea 1a apogeu, se
r2~stuma ~?i se instaura un feI de liniste cosrnica ..A.tunci ms. distan~
talTI de tot Si de toate $1 ceea ce plna de curlnd ma agitase Si iritase
parea a apanine untii trecut lndepartat.
Consecinta deciziei mele ~i a preoeuparii mele eu 1ucruri pe
care niei eu, niei altii nu Ie puteam pricepe a fast 0 mare sin-
guratate. De asta m-ain lamurit foarte curind, Purtam in mine ~i
cu mine ginduri despre care Eli puteam vorbi ell nirneni; D-ar fi
fast decit gre~it iEtelese, Am resimtit cit se poate de ascutit
contradictia dintre Iumea e:{terioar8. ~i eea interioara. Interactiunea
dintre cele doua lUlIli. care astazi arn cunostint.a, inca il--O
puteam sesiza DJuDCl, \l edean1 claar 0 opozitie de nelITlpacat intre
interior ~iextel"ior.
Mi-am dat insa de la inceput seama c3. as gasi eontaetul eu
!umea de afara Si eu oamenii numai daca m-as stradui intens sa
arat cum eominuturile experientei psihiee sint "reale", ~i anume
fiU numai ca trai,i personale ale mele, ei ca trairi co1ective, care
se pot l'epeta ~i la altl oameni. E ceea ce am incercat sa dovedesc
mai tirziu in 1ucrarile mele stiintifice. Mai intli am facut insa towl
pentm a-I invata pc cei din apropierea mea un nou mod de a vedea
lucrurile, Stiam ca as fi rost condamnat la 0 izolare absoluta daca
nu izbuteam.

Abia spre sfirsitul primului razboi mondia! am ie~it treptat din


Intuneric. Daua elernente au cGntribuit la HDJ.pezirea aerului: Am
rupt eontactul eu femeia care voia sa-m! sugereze ca fantasmele
me1e ar avea 0 vaioare artistica; am inceput insa mai eu seama
51i-mi inteleg desenele reprezentind mandale. j".sta se petrecea
prin 1918-1919. Pictasem prima mandala in 1916, dupa ce termi-
nasem de scris Septem Sermones ad Mortlios. Bineinte1es ca 11-0
prieepusem.
t'1t~e 1~18:1919,*" fast in Ch~te~.ud'~~x ~oma~ndantlaRegion
Anglalse des ll1lemes de GuelTe. 111tlece dlmmeata SChl\am acolo
intr-un camet un mie desen in forma" de cere, 0 mandala, care
v'" " '-'~, v ,--' .. ~ ..... , ~ 1
parea sa coreSpUDa3.. de 11ecare data starll mele launtrlce. Pe Daza
acestor imagini am putut observa transfornlarile mele psihice de
1a zi Ia zi. Intr-o zi, de exemplu, am primit 0 sc1"isoare de 1a acea
doamna estetica, In care sustinea din nou eu indaratnicie punctu1
203
de vedere d fantasmele provenite din incon1?tient ar avea valoare
artistica 1?i,ca atare, ar trebui considerate arta. Scrisoarea ma dId
pe nervi. Nu era nici pe departe 0 prostie, 1?itocmai de aceea de-
osebit de insinuanta. Doar se !ltie di artistul modern se straduie!lte
sa plasmuiasdi arta din inconstient. Utilitarismul1?i grandomania
care emanau dintre rinduri atinsera un dubiu in mine, !Ii anume
incertitudinea dad fantasmele create erau intr-adevar spontane !Ii
naturale sau daca. nu cumva erau, la urma urmei, propria mea
produqie arbitrarii. Nu eram nicidecum eliberat de prejudecata
generala !Ii de hybrisul con1?tiin~ei ca orice idee intrucitva valo-
roasa era propriul merit, in timp ce reaqiile inferioare soar isca
doar intimplator sau ar proveni chiar din surse straine. Din aceasta
iritare 1?iacest dezacord cu mine insumi ie~i la iveala a doua zi 0
mandala modificata: 0 parte a rotunjimii cercului era rupta 1?isi-
metria perturbata.
Doar treptat am realizat ce este mandala de fapt: Gestaltung
- Umgestaltung, des ewigen Sinnes ewige Unterhaltung.1 Este si-
nele2 (das Selbst), este totalitatea personalita~ii, care, dad totul
decurge bine, e armonioasa, dar care nu suporta nici un fel de
autoamagiri.
Imaginile mele reprezentind mandale erau criptograme despre
starea sinelui meu, care imi erau fumizate zilnic. Vedeam cum
lucra sinele, adica totalitatea mea. La inceput, am putut sesiza
asta, ce-i drept, numai intuitiv; insa mi se paru inca de atunci ca
desenele me Ie aveau cea mai mare semnifica~ie, ~a cii Ie-am
aparat ca pe ni1?te perle rare. Aveam senzatia deslu1?ita a ceva
central 1?icu 'timpul am dobindit 0 imagine vie a sinelui. Mi se
parea a fi ca monada, care sint eu 1?icare este lumea mea. Mandala
reprezinta aceasta monada 1?icorespunde naturii microcosinice a
sufletului.
Nu mai 1?tiucite mandaIe am desenat atunci. Au fost foarte
multe. In timp ce lucram la ele, se ivea tot mereu intrebarea: "Unde
duce procesul in care sint implicat? Care-i este ~elul?" ~tiam din
proprie experien~a d nu ~ fi putut alege cu de la mine putere 0
~inta care sa-mi fi aparut demna de incredere. Traisem experien~a
necesitiitii de a renun~ totalla ideea suveranita~ii eului. Tocmai aid
suferisem un e!lec: voiam sa continuu prelucrarea ~i aprofundarea

I Formare, fransfoTmare, / A noimelor efeme etermi perindare, Goethe,


Faust l!, actulI, "Galerie intunecata", versurile 6287-6288, op. cif. (n. f.).
2 V. termenulin Glosar (n. f.).

204
~tiin~ifidi a miturilor, a~a cum Ie incepusem in Transformari $i
simboluri ale libidoului. Era ~elul meu. Clnd colo, nici gind de a~a
ceva! Am fost silit sa parcurg singur procesul incon~tientului. A
trebuit sa ma las mai intii dus cu fona de acest curent, fara a ~ti
incotro ma va purta. Abia cind am inceput sa desenez mandalele,
am vazut di totul, toate diile pe care mergeam ~i to~i pa~ii pe
care-i faceam duceau inapoi la un punct, ~i anume la punctul din
mijloc. Am in~eles tot mai cIar di mandala este centrul. Ea este
expresia tuturor drumurilor. Ea este drumul spre centru, spre
individuarie1•
intre anii 1918 ~i (aproximativ) 1920 mi-a devenit limpede ca
~inta dezvoltarii psihice este sinele. Nu exista nici 0 dezvoltare
lineara, ci numai 0 apropiere circulara, 0 "circumambu!atie" (Cir-
cumambulation) a sinelui. 0dezvoltare intr-un singur sens exista
in cel mai bun caz la inceput; ulterior, totul indica inspre centru.
Aceasta recunoa~tere imi conferi stabilitate ~i treptat se instaura
din nOli lini~tea interioara. ~tiam ca atinsesem, prin mandala ca
expresie a sineiui, punctul ultim la care imi era dat sa ajung. Poate
ca altcineva ~tie mai mu!t, insa nu eu.
o confirmare a idei!or mele des pre centru ~i sine am obtinut
ci~iva ani mai tirziu (1927) printr-un vis. I-am reprezentat esen~a
intr-o mandala, pe care am numit-o "fereastra ditre ve~nicie".
Imaginea este reprodusa in Das Geheimnis der Goldenen Bliite2
(Secretul Florii de Aur). Un an mai tirziu am pictat 0 a doua ima-
gine, tot 0 mandala, care reprezinta in centru un castel de aur.3
Cind am terminat, m-am intrebat: "De ce arata alit de chine-
ze~te?" Am fost impresionat de forma ~i de alegerea culorilor,
care-mi pareau chineze~ti, de~i in exterior acea mandala n-avea
nimic chinezesc in ea. Dar asta era impresia pe care mi-o Iasa
imaginea. A fost 0 coinciden~a stranie di putin dupa aceea am
primit 0 scrisoare de la Richard Wilhelm; imi trimitea manu-
scrisul unui tratat daoist -alchimic chinezesc, cu titlul: Secretul
Florii de Aur ~i ma ruga sa-l comentez. Am devorat pur ~i simplu
manuscrisul, caci textul mi-a adus 0 confirmare nebanuita a ideilor
mele des pre mandala ~i mi~carea de lnconjurare a centrului. A fast
primul eveniment care mi-a strapuns solitudinea. Am devenit

I V. termenulin Glosar (n. t.).


2 Fig. 3. In Ges. Werke IXIl, 1976, il. 6 (n. ed. gemz.).
3 Secrewl Florii de Aur, editia a X-a, 1973, fig. 10. In Ges. Werke IXIl,

1976, i!. 36 (n. ed. germ.).

205
con~tient de existenta unei afinitati ~i de posibilitatea de a stabili
ni~te legaturi l'ntre ideile rnele :;i cele de 3.co10. l
In amintirea acestei coincidente~ a acestei sincronicirari2• aIn
scris atunci sub mandala: .;In 1928~ crnd arn pictat imaginea care
arata castelul fortificat de aUf, Richard \Vilhelrn mi-a trimis din
Frankfurt textul chinezesc: vechi de 0 mie de ani. despre- castelul
garben, gem1encle trupului nemuritor. ..

o mandaEi reprezenta ~i visui din arml 1927. 10.care am fikut


deja referire:
1vH1gasean~,-intr-un ora~ rnurdat: negru de funingine. Pioua ~i
era Intuneric~ iama ~i noapte. Ora~ul era Li\!erpooL ~\/Iergealn pe
strazile i!1tunecate, impreuna cu cltiva elvetieni, sa ziaem 0 jmna-
tate de duzina. LL\ vearrl senzatiE ca am fi \Tnit dinspre mare ~din-
spre port ~i d1 ora~ul propriu-zis s-ar afla sus. pe faleza. Urcam
in directia aceea. Imi amintea de Basel: piata se jos ~i 0
straduta duce prin Totengiiflchen (StradLr~a spre un platou
situat mai sus~ spre piata Sf Petru ell rnarea bist-rica Sf. Petru.
Clnd am ajuns pe platoL1~ arn g2~Sit 0 larga. slab h1mlnav1 de
felinare~ in care dadeau IYlulte strazi. (:a:tierele erau

~~:~~Si:;:~~~·l,
; !::~lli&i~~~~r~l.n~~~~~n~~
~;~O~~l
eraitlv~~~~;1~
ploaie5 cea1a, furn ~i In lurnina slaba a .'\tralucea in
bataia soareIui. Cre$tea acolo un porn izol;:;:;_t~
0 rna,s;nOl'cL acoperita
de flori ro~ietice. Era de pares. P01TIUl a~ fi stat 1'nlurrdna soarelui
91.ar fi fest, 'in acela~i timp, "lumina e} roei co-
mentau vremea mizerabiLi ~i era clar ca [;u \/edeau pornul. "] Of-
beau despre un alt elvetian care locuia in L,i.''/erpool si se Inirau
ca se stabilise tocmai aici. Eu eram e-'-'IUziasrna: de
pOil1uluj intl,orit ~i a insulei scaJdate In soare si ITl--arn
eu ~e ce'"; apoi ITI-am trezit.
In legatura cu un deo~2liu din vis trebuie sa adaug acum 0
observatie: diferitele cartiere ale ora~ului erau, la {j'nduI lor, 0[-
ganizate radial 111jurul unni punet central. l-\cesta alc3.tuia 0 piata
deschisa~ luminata de un felinar rnare, rep]~e:lt:D astfel
o imitatie Ina! mica a insulei. ~tiarn ca ce13Jalt locuia In
apropierea unui asernenea centn.J seC;}nd.2x.

1 Despre Richard '\Vilhelm, c:L j--\pendicele~ p. 375 s. urril. Vi. ed germ.),


2 V. terr:.'1enul in Glasar (il. t.).

206
Acest vis I'ntruchipa situatia mea de atunci. lY1aivad ~i acum
mantalele cenu~iu-giilbiji de ploaie, lucind din cauza umidit2tii.
Totul era elt se poate de neplikut, de negru ~[ impenetrabil privirii
- adica a5a cum mii sim(eam eu pe-atunci. Dar aveam viziunea
fmmusetii supraterestre 51pentm asta traiam de fapt. Liverpool
este the "ele5teu1 vietii". Liver, ficat, este, conform
unei vechi conceptii, sediuJ vietii.
Experienta acestui vis se asocia 1'n fiint8. mea cu sentimentul
a ceva definitiv. Vedeam ca aid era exprimat teluL Centrul e te1u1
5i peste el nu se trece. Prin intermediul visului am inteles ca sinele
este un principiu ~i un 3xhetip al orientarii si al sensului. in asta
consta fUilctia sa ta.maduitoare. Aceasta cunoa5tere m-a facut sa
intrevad pentru prima data ce ar putea fi mitul meu.
Dupa acesr vis am renumat sa mai desenez sau sa pictez man-
dale. El exprima apogeuI dezvoltarii con~tiintei. Ma satisfikea in
intregime, dici I'mi dadea 0 imagine completa a situatiei me!e"
~tiusem~ ce-} drepL CD.Tn3.preocupa ceva irnportant, dar IDCa Imi
!ipsea Intelegerea, ;;i In jurul meu ilU era nimeni care sa fi In(eJes.
Clarificarea adus3. de vis Ifni dadu posibilitatea de a privi obiectiv
ceea ce ma preocupa lI1.tr-atir.
Fara 0 astfel de viziune poate d'i mi-a~ fi pierdut orientarea ~i
ar fi treouit sa abandoDa ceea ce intreprindeam. Dar aici era
exprimat sensul. Cind m3. despartisem de Freud reaJizasem dl ma
aventuram in ne;;riur, oa ma prabu~eam in necunoscut. La drept
vorbindj la vremea &ceea nu ~tiarn rnare- lucru dincolo de Freud;
dar cutezasem sa pasesc In Il1tuneric. Cind vine apoi un astfel de
vis, afoul 11 resi1:~nte co. pt: un actus gratiae10
lvl-a costaL, ca S3. ZlC a~a~patruzeci ~icinci de ani pentru a
cuprinde in recipientul operei mele stiintifice lucrurile pe care
Ie-am trait ~; notat atunci. Ca tlnar, telul meu a fost sa realizez
ceva In dOD1eniul careia ms. consacrasem. Dupa aceea anl
dat insa peste acest taren! de lava, 5i patima care ardea in focul
sau mi-a remodeJat 5i orinduit viata. Aceasta a fost materia
PrimordiaEi care s-a inrous~
-"- si,.L ODera mea este 0 stradanie mai mull
sau mai putin reu';3iLilde a include aceasta materie arzinda in
concepti a despre Iurne a timpului meu. Primele imaginatE 5i vise
au fost ca bazaltullichid-fierbinte, din ele s-a cristalizat piatra pe
care puttl~s-o -prelucrez.
arYl ,

1 Act de fs,oa;-e i.;.

207
i-\nii in care m-am ocupat de imaginile interioare ali constituit
cea IT!ai important2!. a vietii rnele~ in dec'..:rsul careia s-au
de-cis toate lucrurile esentiale. Aturrci a Inceput
care au unnat slilt doar niste corrlpletari 0i lamuriri~ r[lea
activitate ulterioara a constat in a elabora c.eeace
ani din inconstient Si !Ylai Tutti rrl3. inundase} illa c()ple~l:;e.
luateria primordial~ ..pentru opera unei vietL
7I
r-'- nasterea
r-~;p=.~nrp·
.LI'-" C> '><' ,
onerel
.i.

() data ell debutul eelei d,:>a doua jumatati a vietii mele incepuse
"~cnJrunt2,Teaeu incol1stientul. Munca mea in acest domeniu se
mult timp :;;1abia dupa douazeci de ani am fost in masura
sa InteIeg Intrucltva conllDuturile in1uginal,iilor meie.
Mal intii a Lfebuit si:t-mi aduc dovada prefigurarii 1storice a
tri1irilor acLca sa raspund 1a intrebarea: "Unde se ga-
,esc premlsele "nele in istorie?" Daca. nu as fi reusit sa pro due 0
?semenea nu as fi putm fumiza niciodata 0 confirmare a
ideilor fLeek. Experiel"l~a decisiva in acest sens a reprezentat-o in-
Illnirea ell alchlmia, cael 3.01aacolo am gas it bazele istorice care-mi
lipsisera plna atunci.
an2Jitica] f3.ce fundamental parte din :;;tiintele na-
dar este supusa premiselor personale ale observatorului mult
;-,laimult declt oTice 211t<1 De aceea ea este tributara in mare
'T,§sura istcrico-documentare, pentru a elimina din
udlec;at.B. illaC8.r e-ro1"11e cele ITlai grosolane.
1.91 8 ~.i t S>26 n studiasern in n1.od serios pe gnostici,
deoarece S1ei Si;3cOl1frUrHasera cu lUTI1ea primordiala a incoll9ti-
entului. Se ()cupasers. de continuturile ~i imaginile sale, care erau
vizibil contaminate ek, 1umea pulsiunilor. Este insa dificil de spus
in ce mod 'llTteleflea~~. ei ircla£1Tlile. c2:.cine lipsesc In mare parte

I A.::easta estf: denu.nlirea pe care lung a dat-o contributiei sale la


spre a 0 diferen(ia de psihanaliza Jui Freud. Cele doua mari ~coli
ale celei de-a dCl1ti dinarnice (prima 8. fost initiata de Franz Anton
IVlesmer\ In carG pacienu..1l pcrticips ,.ccn~!ierl'LH la tratame.ntul propriu, au
fost analiza psihclogica a 1:.11Pierre Janet, axata pe investigarea SUbCOll$ti-
entului,ii psih:mali 'ui Sigmund Freud, bazata pc; teoria incon~tientului.
Curentu] freudie,n " dat Dstere 1a dous orientar] divergente: psihologia indivi-
duaH't a }~Ji A~lfred ~4.d}er 51 psihologia analitica 8. luj Carl Gustav Jung (n. t.).

209
informatiile necesare, iar cele pe care Ie detinem Ie datoram in
majoritatea cazurilor adversarilor lor, Pi'xintii Bisericii. Nu este
nicidecum probabil ca ei sa fi avut 0 conceptie psihologica. Gnos-
tic!i erau prea indepartati in timp de mine pentru a-mi servi arept
punct .de plecare, drept legatura cu felul meu de a pune problema.
Trad!tia dintre gnoza ~i prezent mi se pihea a fi rupta ~i mult timp
nu mi-a fost posibil sa gasesc puntea care ducea de la gnosticism
- sau neoplatonism -la prezent. Abia cind am inceput sa int'eleg
alchimia, am realizat ca din ea reiese legatura !storic3. ell gnos-
ticismul, ca prin alchimie se stabile~te continuitatea de la treeut
la prezent. Ca filozofie medicvala a narm!i ea arunca 0 punte atit
spre trecut, 5i anume spre gnosticism, eit 5i spre vi iter, spre
psihologia moderna a incon~tientului.
Psihologia incon~tientului fusese introdusa de Freud prin moti-
vele gnostice clasice ale sexualitatii, pe de 0 parte, 5i prin cele
ale autoritatii pateme nocive, pe de alta. Mot!vul gnosticului Iehova
5i Dumnezeu-Creator api:irea din nOli 111 mitul lui Freud despre
tatal originar ~i in supraeul (Doer-Jell) sumbru care provenea de
la acest tata. In mitul lui Freud se revela ca un demon, care a
produs 0 lume de deceptii, iluzii ~i suferime. Dar dezvoltarea sprc
materialism, schitata inca din preocuparea alchimiei cu tainele ma-
teriei, avusese drept consecinta impiedicarea perspectivei lui Freud
asupra unui alt aspect esential a1 gnosticismului, ~i anume asupra
imaginii originare a spiritului constituind un alt Dumnezeu, superi-
or. Conform traditiei gnostice, aces! Dunmezeu superior fusese eel
care trimisese oamenilor dTept ajutor cratel'ul (recipient de ames-
tee), vasul metamorfozei spiritua1e.1 Craterul este un principiu
feminin, care nu ~i-a gasit lac In lumea patriaxhala a ini Freud.
Ce-i drept, Freud nu este singuru1 care sa judece astfel. In lumea
spirituali'i catolica, i\1aica Domnului 5i Mireasa lui Cristos a fast
acceptati'i abia de curind, dupa 0 ezitare de secole, in thalami/52-ul
divin, doblndind astfel macar 0 recunoastere aproximativi'i} In

1 Craterul semnifica in scrierile IUlPoirnandres, care apartinea unei secte


gnostice pagine, un vas care, urnplut cu spirit, era trimis de catre Dumne-
zeu-Creatorul pe pamint, pentru ca sa poata ii boteza\i In el eei ce nazuiau
catre 0 con~tienta mai inalta. Era un fel de uter a1 innoirii ~i a1 renasterii
spirituale (A. 1.).
2 Camera nuptiaHi (n. t.).

3 Aid, lung face aluzie la bula papala a ILliPius al XII-lea, care promulga

dogma despre Assltlllptio Mariae (1950). Acolo se spune cii.Maria a fast unila

210
lumea protestanta ~i evreiasca stapine~te acum ca ~i deunazi tatal.
Spre deosebire de asta, in filozofia ermetica a alchimiei princi-
piul feminin a jucat un rol remarcabil ~i egal cu eel masculin.
Unul dintre simbolurile feminine cele mai insemnate ale alchimiei
era vasul in care urma sa se produca transformarea substantelor.
Or, in centrul descoperirilor mele psihologice se afla un proces al
transformarii interne: individuatia.
Inainte de a fi descoperit alchimia, avusesem in repetate rinduri
vise in care era mereu vorba des pre acelasi motiv: linga casa mea
se mai afla 0 alta, adica 0 alta aripa sau 0 construqie care-mi era
straina. De fiecare data ma miram in vis di nu cuno~team casa, de~i
parea sa fi fost dintotdeauna acolo. In sfir~it, am avut un vis, in
care ajungeam in aripa cealalta. Descop<:ream acolo 0 biblioteca mi-
nunata, care provenea in cea mai mare parte din secolele al XVI-lea
~i al XVII-lea. De-a lungul peretilor stateau volume in-folio mari
~i groase, legate in piele de pore. Printre ele erau citeva impodo-
bite cu gravuri in arama de 0 natura ciudata ~i continind ilustratii
ale unor simboluri minunate, cum nu mai vazusem niciodata. Pe
atunci nu ~tiam 1a ce se refereau ~i am recunoscut abia mult mai
tirziu ca era yorba de simboluri din alchimie. In vis am simtit doar
o fascinatie de nedescris, care emana de la ele ~i de la intreaga
biblioteca. Era 0 coleqie medievaIa de incunabule ~i tiparituri din
veacul al XVI-lea.
Aripa necunoscuta mie este 0 parte a personalitatii mele, un
aspect din mine insumi; reprezinta ceva care face parte din mine,
dar de care inca nu eram con~tient pe-atunci. Ea ~i mai cu seama
biblioteca se raportau la alchimie, pe care, de asemenea, inca nu
o cunosteam, de al carei studiu insa urma sa ma apuc. Vreo cinci-
sprezece ani mai tirziu, am reus it sa adun ~i in realitate 0 biblio-
teca. intrucitva asemaoatoare celei din vis.
Visul decisiv, care anticipa intllnirea mea cu alchimia, surveni
earn prin 1926:
Ma aflu in Tirolul de sud. Este razboi. Ma gasesc pe frontul
italian si parasesc zona de front impreuna cu un barbat scund, un
tarfu1, in caruta lui trasa de cai. De jur-imprejur explodeaza gre-

in camera nup\iala celesta ca mireasa cu Fiul ~i ca Sofia (in\elepciune) cu


divinitatea. Astfel, principiul feminitatii a fost plasat in apropiere imediata
de Trinitatea masculina. Cf. Riispuns lui Iav, in Ges. Werke XI, edi\ia a II-a,
1973, p. 492 ~. unn. (11. ed. germ.) ..

211
nade, iar eu '~tiu ca trebuie sa ne indepartam c1t mai repede posibil
de loeul aeela, intruclt este foarte perieulos. I
Trebuie sa tree em peste un pod, pentru a strabate apoi un
tunel, 0.1 carui tavan boltit este partial distrus de obuze. Ajun~i 10.
eapatul tunelului, zarim in fata noastra un peisaj insorit ~i reeu-
nose regiunea Veronei. Sub mine se afla ora~ul, totul straluee~te
in plin soare. Ma simt u~urat ~i 0 pomim ins pre c1mpia !ombarda,
verde ~i inflorita. Drumul duee prin frumosul peisaj primavaratie
~i vedem orezarii, maslini ~i vita de vie. Deodata, observ 0 eHidire
mare, plasata de-a eurmezi~ul strazii, 0 easa senioriala de dimen-
siuni intinse, eeva in genul palatului unui principe din ltalia de
nord. Este 0 loeuinta senioriaIa earacteristidl, avind multe cliidiri
anexe, aripi~i pavilioane. Strada duce pe linga castel, treclnd
printr-o curte mare, a~a co. 10. Luvru. Micul vizitiu ~i cu mine
intram printr-o poo.rta ~i de aiei putem zari iara~i, privind printr-o
a doua poarta indepartata, peisajul scaldat in soare. Ma uit in jurul
meu: In dreapta este fatada easei senioriale, in stinga sint loeuin-
tele personalului de servieiu ~i grajdurile, ~urele ~i alte eEldiri
secundare, care se intind pina departe.
Cind ajungem in mijlocul cUr1;ii,chiar in fata intrarii princi-
pale, se intimpla ceva nea~teptat: Ambele porti se inchid cu un
zgomot surd. Taranul sare de pe capra earutei ~i striga: "Acum
sintem prin~i in seeolul al XVII-lea!" Ma gindesc resemnat: "Do.,
a~a este. Dar ce-i de facut? Sintem aeum prizonieri aici pentru
ani intregi!" Dar imi ~i vine ideea consolatoare: Odata ~i-odata,
dupa ni~te ani, voi ie~i de aiei.
Dupa acest vis, m-am eufundat in lectura unor volume groase
despre istoria universaIa, a religiei ~i a filozofiei, fara a descoperi
eeva ce mi I-ar fi putut elucida. Abia mult mai tirziu am inteles
ca visul se referea 10. aIchimie. Punctul ei culminant se afla in
veacul al XVII-lea. In mod eiudat, uitasem complet ce scrisese
Herbert Silberer des pre aIchimie.2 Atunci c1nd i se edita cartea,

1 Grenadele care cad din cer trebuie In\elese ca proiectile ce vin din

"partea cealalta", de la dusman. Sint deci efecte care pomesc de la inconsti-


ent, dinspre latura "umbrei". Intimplarea din vis indica faptul ca razboiul,
care cu cl\iva ani inainte se derulase in exterior, Inca nu s-a tem1inat, ci con-
tinua pe plan interior, In psihic. Aparent aici zace solu\ia problemelor, care
nu putuse fi gasita in exterior (A. J.).
2 Probleme del' Mystik und ihrer Symbolik (Probleme ale misticii ~i ale
simbo/isticii ei), 1914 (n. ed. germ.) ..

212
aIchimia mi se parea a fi ceva colateral ~i grotesc, oridt de mult
am ~tiut sa apreciez punctul de vedere anagogic1, deci constructiv,
al lui Silberer. Eram pe vremea aceea in corespondenta cuel ~i
mi-am exprimat aprobarea fata de ideile lui. Dupa cum 0 arata
finalul sau tragic2, conceptiile lui n-au fost insotite de 0 intelegere
mai profunda a lor. Silberer intrebuintase mai ales materiale tirzii,
care nu-mi puteau fi de mare ajutor. Textele alchimice tirzii sint
fantastice ~i baroce; numai daca ~tii deja sa Ie interpretezi recu-
no~ti ca ~i in ele zac multe elemente valoroase.
Abia prin textul des pre Secretul Florii de Aur, care face parte
din alchimia chinezeasca ~i pe care-l capatasem in 1928 de la
Richard Wilhelm, m-am putut apropia de esenta aIchimiei. Atunci
s-a nascut in mine dorinta de a cunoa~te alchimi~tii. Am insar-
ciriat un librar din Munchen sa ma in~tiinteze daca aveau sa-i cada
in mina carti de alchimie. Curind dupa aceea imi parveni prima
trimitere: 0 culegere voluminoasa de tratate latine~ti, Artis Auri-
ferae Volumina Duo (Arta de a produce aurul, In doua volume),
1593, printre care se afla 0 serie de "clasici".
Mai intii ins a, aceasta carte a stat necitita aproape doi ani.
Din dnd in cind ma uitam la ilustratiile ei ~i de fiecare data gin-
deam: "Doamne, ce absurditate! A~a ceva este imposibil de in-
teles." Dar nu-mi dadea pace, a~a ca mi-am propus sa studiez
temeinic lucrarea. In iama urmatoare m-am pus pe treaba ~i, cu-
rind, Iectura deveni fascinanta ~i suscitanta. E adevarat ca textul
continua sa mi se para un nonsens evident, dar adesea dadeam
peste fragmente care imi pareau semnificative ~i ocazional gaseam
chiar anumite fraze pe care credeam ca Ie inteleg. In cele din urma
am recunoscut ca era yorba de simboluri, care-mi erau cuno~-
tinte vechi. "E fantastic, mi-am spus, asta trebuie sa invat sa pri-
cep." Acum eram complet captivat ~i ma adinceam in citirea
volumelor ori de cite ori timpul mi-o permitea. Intr-o noapte, pe
cind studiam iarasi textele, imi veni deodata in minte visul in care
se spunea ca sint "prizonier in secolul al XVII-lea". In sfir~it,
i-am inteles sensul ~i mi-am dat seama: "Da, asta este! lata-ma
deci condamnat sa studiez intreaga aIchimie de la inceputurile ei !"

1 "Tennen utilizat de Silberer in 1914 pentru a defini interpretarea


simbolurilor ~i a miturilor ill funqie de detenninarile tematice morale uni-
versaie, deci diferit de interpretarile psihanalitice, care tind spre sensu 1 latent,
particular-individual. Lansarea termenului ii apar1;ine lui Jung." (DiCfionar
enciclopedic de psihiatrie, op. Git.) - (n. t.).
2 Silberer s-a sinucis (n. ed. germ.).

213
Mi-a trebuit Inuit timp pe.ntru a gasi firul in labirintullnean-
drelor gi'ndirii a.1chiri1ice~ caci n:.; exista nici 0 Ariadne care sa mi-l
ff pus In mina. A_.TOobseTvat ca in Rusarizuli se repeL~~,freevent
anumite exprcsii Si loeutiuni ciudatc.: de exemplu"oh'c et
coagula? UJlllln vas, lapis" prinla JJloteria, Alerclu"ius2 etc, ..6},IT1 vazut
ea aceste expresii erau folosite tot mereu lntr-un anumit sens, pe
care nu-l puteam deslusi ima eu certitudine. lvi-am hotarit deei
sa-n1i alcatuiesc un dictionar de cuvinte-titlu ell cross ref;~rence3.
In decursul timpuluL am adunat fnulte rnii de cuvinte-titlu Si aIn
umplut niste volume Dumai eu excerpte, Am um-lari, 0 metoda pur
filologica~ 8.$a ca ~icrnd ar fi fost \/orb3. de descifrar·ea unei limbi
necunoscute, In felul acesta Ini se deslusi ineetul cu ineetul sensul
modului de expriInare alchirnic. /~ceasta ITtunca ma absorl)i timp
de peste un deceniu,

Foarte cunnd an1 constatat eEt psihoJogia anetlitica ~i alchirnia


concordau intr-un mod ciudaL Experientele pnn care Lrecusera
alchirrli~tii erau expelientele mele, iar lUTI1ealor era Intr-un anun1e
sens lumea mea. Asta a fast pent:m l!.line, bineinteles, 0 desccpe-
rire ideaHi, caei gasisem astfel replica istorica la mea
a incon~tientului, Ea se baza acum pe un teren 1stor1c Posibili-
tatea comparatiei eu alchimia, precum ~i continuitatea spirituala
pina. Inapoi la gnosticism Ii cUideau substantli. Prin preocuparile
eu textele veehi, totlrI gasi locul: lumea de imagini a imagi-
natiilor, rnaterialul empiric pe care-l adunasem in practica mea ~i
concluziile pe care Ie trasesem de aiei. A.m inceput sa pricep aeum
ce serrmificau eontinuturile in perspectiv3. istond!.. Mi se adinci
intelegerea pentru caracterullor tipie, care se conturase inca prin
cereetarile mele asupra miturilor. lmaginile originare4
~i esen1;a arhetipului ajunsera in centrul investiga1;iilor mele ;;;i am
recunoscut C8~ fara istorie nu exista. nici 0 psihologie ~iIn orice
eaz niei 0 psihologie a incon~tientului. E drept cii 0 psihologie a
constientului se poate mul1;umi eu cunoa~terea vietii personale, dar
deja explicarea unei nevroze neeesita 0 anamneza, care patrunde

] Rosariunl Philosoplzorulll (Rozariu[ filo:(~lilor). Scriere anonin1a, 1550.


Con(inuta In Artis Ikriferae, vol. II, 1593 (n. ed, germ.),
2 Dizolva ~i preeipita (lneheaga), un singur vas, piatra, materie primar!.L

Mereur (n, t.),


3 Referire, Lrimitere la un alt pasaj din aceea~i carte (n, t,),
4 V, termenul In Glosar ( n. t.),

214
mai profund decit ~tiint3 constiintei; si daca se ajunge in decursul
tratamentului la momentulluarii unor deeizii neobisnuite, atunei
se ivesc vise a carar interpretare cere mai mult decit reminiseente
personale.
In Indeletnicirea mea eu alchimia vad un semn 0.1 relatiei mele
interne ell Goethe. Secretul Iui Goethe este de a f1 fast prins In
mreje1e procesului metamorfozei arhetipale, proees ee se Intinde
de-a lungul veaeurilor. EI si-a Inteles Faust-ul ca pe un opus mag-
man sau dil'illum. De aceea spunea corect ea Faust era "ocupatia"
lul "prinelpala" si de aeeea viata Iui a fast Ineadrata de aeeasta
drama. E impresionant cit de bine se observa ca i'n el trilia Si
aqiona 0 substanta vie - un proces suprapersonal, marele vis 0.1
lui mlilldus archetYPlls, allumii arhetipaIe.
~i eu am fost prins ih mrejele aceluiaSi vis si am 0 "ocupatie
prineipala", am de realizat 0 opera principala, care a i'nceput clnd
aveam unsprezece ani. Viata mea este impregnata, Intretesuta si
unificata de 0 lucrare si un tel, Si anume: patrunderea in tainele
personalitiltii. Totul se poate expliea pomind de la acest punet
central Si toate lucrarile se raporteaza la aceasta tema.

Adevarata mea munca stiintificil a debutat eu experimentul


asociativ (1903). 0 consider a fi prima mea lucrare in sensul unei
intreprinderi pe tarimul ~tiintelor naturE. Atunei am i'neeput sa
exprim idei ce-mi erau proprii. Studii diagnostice ... furil unnate
de cele doua scrieri psihiatrice: Despre psihologia dementei pre-
coee (1907) Si COi1tinutul psihozei (l908V In 19121mi aparu eaftea
Transformari 0i simboluri ale iibidoului, care puse capat prieteniei
mele ell Freud. De atunci a trebuit - nolens volens - sa-mi croiesc
drum smgur.
El incepu prin preoeuparea eu imaginile propriului meu in-
constient. Aceasta perioada dura din 1913 pina in 1917, apoi fluxul
fantasmelor se diminua. Abia cind ele se mai domoliril Si clnd
n-am mai fost prizonier in interiorul muntelui vrajit, am putut sa
adopt 0 aritudine obiectiva fata de toate aces tea ~i am "lnceput sa
reflectez asupra lor. Prima L'1trebare pe care mi-am pus-o atunei
suna astfel: "Ce faci eu ineonstientu17" Ca raspuns Iuara nasters:
Die Beziehungen zwischen dem lch zli1d dem Unbevvuflten (Relatiile

I Toate cele trei lucrari au fast deja citate In capitolul "Activitate


psihiatricii" (.'1. t.).

215
dintre ell ~i incon~tient). La Paris mn 0 prelegere pe aceasr2.
tema (1916) 1, care aparu abia mai tirziu (1928) IG.tr-o versiune
Hirgita, in german~L sub forrn2~de carte. Descriarn acolo anurnite
continuturi tipke ale incon~tientului Si demonstram ca nu este
nicidecum indiferent ce atitudine adopts cOi1stientul fara de tIe,
Simultan m-am dedicat si lucrarilor preliminare 10. cartea
despre tipuri.2 Un rol insemnat in geneza sa au avut irmebarile:
"Cum rna deosebese de Freud Si cum de Adler') Care slnt dife-
remele dintre conceptii1e noastre?" Tot incercind sa g3.sesc En
raspuns, m-am lovit de problema tipurilor' diei tipnl esee eel care
determina Si limiteaza de la lncepur judecata ornului. Cartea
despre tipuri trateaz8. mal ales confruntarea indlvidului Cll lumea,
relatia so. cu oarneni Si lucruri. Inf::'.tlseaZ2cdiferitele aspecte ale
constiintei, poslbilitatile atitudinii sale fata de lume Sl constituie,
aSadar, 0 prezentare a psihologiei con~tiimeL privita dintr-Q per ..
spectiva asa-zis clinidL Am incorporat ~i prelucrati:n acectsta carte
multa documentatie; au jucat un rol atlt opera lui Spitteler:, in
special Prometheus und Epimetheus, cit ~i ceo. a Iui Schiller, Nietz-
sche 9i istoria spirituala antica ~l medievaEi. Cino. am clltezat sa..;
trimit Iul Spitteler un exemplar ai cartii me1e, nu mi .." raspuns,
dar a tinut 0 conferint~i 10. scurt timp dupa aceea in care d1k'.ea
asigurari ca lucrarile sale nu ~~lnsemnau:' nirnic; aT fi PUl:ut la fel
de bine, de exemplu, ca, 111 lac sa serie Dei' Olympische Friihling,
sa clnte "Hai, hai, hai, a venit luna mai !
Cartea despre tipuri a adus ell sine cunDa~terea ca fiecare
judecata a unni om este limitata prin tipul sau ~i fiecale mod de
a privi este unul relativ. Astfel s..a riaicat problema unit8_tii care
compenseazii aceasta rnultitudine. Ea 'D-a condus direct 1a
unea chinezeasca de dao, Am povestir deja despre
dintre dezvoltarea inea interioara Si trirniterea UEui text daaist de
catre Richard Wilhelm. In 1929 a luat cartea Secreru! Florii
de Aur, publicata in colaboral'e eu el. i'.XD atins atunci In rer1ectiile
!?i cercetarile D1ele punctul central al psihologiei rnele, s,i anurne

1 S-a publicat mai intii ca articoI in Arcl:l.iv£s de .Psychologie de fa Suisse


Romande, Geneva, 1916, sub titlul: "La strucnre de l'incoI1Scient", b Ges.
Werke Vll, 1964 (n. ed. germ,).
2 Tipuri psihologice, 192L In Ges. ~Y2rkeVI) editia a II-E, 1971 (n. ed.
germ.).
3 Carl Spitteler (1845-1924), scriitor elvetian. d.l"]ia i s-[t decem.ll it:
1919 Premiul Nobel per:rru literatura (n. ;).

216
ideea sinelui. Abia dupa aceea mi-am gasit drumulinapoi in lume.
Am Inceput sa tin conferinte ~i sa fac diverse calatorii mai mici.
Numeroase articole izolate ~i prelegeri formara Intrudtva contra-
ponderea preocuparii launtrice ce durase ani de zile; contineau
raspunsuri la Intrebari care imi fusesera puse de cititorii ~i paci-
entii mei.!
o tema care ma captivase Inca de pe clnd lucram la cartea mea
despre Transformari ~i simboluri ale libidoului era teoria libidoului.
Concepeam libidoul ca pe 0 analogie psihicii a energiei fizice, deci
ca pe un termen aproximativ cantitativ ~i respingeam de aceea
orice determinare calitativa a libidoului. Mi se parea important
sa ma eliberez de concretismul caracteristic pina atunci teoriei
libidoului, deci sa nu mai pomenesc despre pulsiuni de foame,
agresive sau sexuale etc., ci sa privesc toate aceste fenomene
laolalta, ca fiind expresii felurite ale energiei psihice.
$i In fizica se vorbe~te des pre energie ~i modurile sale de
manifestare, cum ar fi electricitatea, lumina, ealdura etc. J;..,afel
este ~i In psihologie. $i aici e In primul rind yorba despre energie
(adica despre valori ale intensitatii, des pre un plus sau un minus),
iar formele de manifestare pot fi foarte diverse. Prin coneeperea
energetica a libidoului se semnaleaza 0 anumita unificare a
punetelor de vedere, In timp ce problemele adesea eontroversate
legate de natura libidoului - daca e sexualitate, putere, foame sau
altceva - trec In plan seeund. Mi se parea important sa stabilese
~i pentru domeniul psihologiei 0 unificare, a~a cum exista ea In
~tiintele naturii ca energetica generala. Acesta era seopul urmarit
de mine In eaftea Uber die Energetik del' Seele (Despre energetica
sujletului), 1928.2 Privesc de exemplu pulsiunile omene~ti ca pe
ni~te forme de manifestare ale un or proeese energetice ~i astfel
ca pe ni~te forte analoage caldurii, luminii ~.a.m.d. Dupa cum fizi-
cianului de azi nu i-ar trece prin minte sa derive toate fortele, de
exemplu, exclusiv din caldura, este Ia fel de putin admisibiI In
psihologie sa subordonezi toate puIsiunile conceptului puterii sau
celui al sexualit1:itii. Aceasta a fost gre~eala initiala a lui Freud;
mai tIrziu a eoreetat-o prin ipoteza "puIsiunilor eului" (lchtriebe),
pentru ca Inca ~i mai lirziu sa-i acorde supraeului ~a-zisa suprematie.

1 Articolele se ami in Ges. Werke X, 1974, ~i Ges. Werke XVI, editia a II-a,

1976 (n. ed. germ.).


2 Articoleie acestui volum sint reunite in Ges. Werke Vlll, 1967 (n. ed.
germ.).

217
In Reiariile dintre ell .,)i incoJu;tient constatasern nun-lai ca rna

~~~~e~e~ ~~'~Jl::~~:n~~re~:~~
i;'s~:~~i~t(~:7~~l~;~~r~~
~~u ~:~~~~r~
mele mil fikuse sa intuiesc Cd ineonstientul se transforma sau ci'.
suscita transfonnari. l~bia clnd am facut cunostinta eLl al~hirnia~
m-am Eimurit d. ineonstientul este un pr0ces Si ci'i rebtia eului
eu eontinuturi!e ineonstientului dec!anseaz3 a veritabilil transfor-
mare sau dezvoltare a psihi'Cului. "In cazurile indi"v'iduale~procesul
se poate eiti din vise Si fantasme. In lumea eolectiv3., el isi g~,seste
expresia mai ales in diferitele sisteme religioase Si 111 trans for-
marea simbolurilor loT. hiD studiul proceselor individuale Si
coleetive de transfonnare Si prin iDtelegerea simbolisticii alchimi-
ee, am ajuns la notiunea centraIa a. psihologiei mele, procesltl
illdividuatiei (lndiv iduatiol1sproze fl).

Un aspect esential alluerarilor mele este Cd ele abordeaza inca


de timpuriu probleme privind concepti a des pre lume Si trateaza
confruntarea psihologiei ell problema religioasa. Insa abia in
Psychologie wid Religion (Psihologie ;;i reIigie), 1940, Si apoi 'in
Paracelsica, 1942, m-am exprimat pe brg 'in legatura ell aceste
probleme. Mai cu seama al doilea capitol din carte, "Paracelsus
ca fenomen spiritual;;, este semnificativ In aceasta privinta. Scri-
erile lui Paracelsus cantin 0 gramada de idei originale5 incluzlnd
fonnu]an clare ale problemelor puse de al\:bim;sti, ce-i drept Intr-o
fOD112i tlfzie $i baroca. Studierea lui Par3.celsus a fast cea care ill-a

determinat in cele din unna s~iprezint esen;3. aichirr1ieL ~i anume


'in relatia ei eu re]igia ~i eu psihologia -- sau s-ar putea spune ~i:
aJchimia in aspectul ei de filozofie E ceea ee am fa.cut
In Psychologie und Alchernie (Psihologie ,c;i alchimie), in 1944. Am
ajuns astfel In sfirsit pe terenul care alcatuise fundamentul propri-
ilor mele experiente Intre anii 1913 -·1917; c~iciprocesul prin care
trecusem atunci corespundea procesului de metamorfoza alchi-
mica despre care este vorba 111Psihologie ;;i (ilchitnie.
Bineint-eles ca In mintea mea se isca tot Inereu intrebarea ce
raport exista intre simbolistica incon~tientului ~i religia cre~tina
sau aite religii. Nu Dumai ca Ias 0 poarta deschisa mesajului crestin,
ci consider ca el j'~j are loeu1 In centrul omnlui occidental. E
adevarat ca are nevoie de 0 perspectiv3_ DOUa, pentru a corespunde
modificarilor seculare ale spiritului timpuIui; a]tfel se afla pe
undeva pe l1nga timp, iar totalitatea omului pe undeva pe. linga
el. Este ceea ce m-am straduit sa infati~ez in scrierile mele. Am

218
dat 0 telTiJ'ei:.are Trinitiitii l, Co. Si textului
liturghiei; pC ace=~la l~'aIn cOfnparat in plus cu textullui Z,osimos
din un alchirnist $1gnostic din secolul al III-lea.2
carea rnea de confruntare a psihologiei analitice cu conceptiile
cre~tine ill-a condu~ In cele din Ul1Tla la problen1a Iui Cristos ca
figura psihologidL Ind'! In Psilwlogie;;i alchimie (1944), putusem
demonstra cii.reprezentarecr centraHi a alchimiei, piatra (lapis), este
Q Figura pJ.ralela ell cea a lui Cristos.

In anul 1939 am un seminar des pre E.yercitia Spiritualia


ale lui Ignatiu de . Concomitent~ ma Indeletniceam '~i ell
studiile. pentru Psihologie si alchinlie. Intr-o noapte ill-am trezit ~i
L-an1 z3xit la picioa[e~e patu]ui, sc8.ldat In lumina~ pe Cristos
ra.stignit pe cruce. Nu chiar in maxinle naturalS., era Insa~
foarte clar ~i arn 'V3,Zut ca trupul Sau era alc2Juit din aur verzuL
Era un SlY~ctUC!D] dor care rna sperie . .l';'stfel de viziuni
nu sin! de. obicei ceva n·eobisnuit pentru nl.ine, caei vad deseori
imagini plastice hipnagogice+,
Pe atunci ref1ect'lsem mult ]a Anima Christi, 0 meditatie din
Exercitio. Viziunea pare.a sa-rni sugereze ca I'n timpul reflectiilor
mele ofl11sesern ceva, si anUIl1e analogia lui Cristos cu aUrUl1i non
vulgi care flU e eel comun) Si en viriditas (verdele) al
alchimi~Li1or.~ Cind am fnteles ca imaginea indica spre aceste
simbolm1 aJchirnlce c/: era vorba de fapt despre 0 viziune
alchimicii. a lui reconfortat
A,,-urul \-'erde este c~;}Jitate,a vi.e pe care alchiTf1i$tii n-o vedeau
claar ID onl; ci ~i in nar.u.r.~l.anorganica. E~ste expresia unui spirit
3,1 vietH, anima mundi sau filius macrocosmi, anthropos-ul care
In intn~a.g3.1urnc~.!-'....cest s-a infi1.trat plUrl Si in materia

1 In 1942, In Cf'S. Werke Xl, editia a II-a, 1973 (ii. ed. germ.).
2 Des ~.vandll{ngssynzbo!in del' !~12SS£ (Sirnbolullranjjoi'nzCirii fn liturghie),
1942. in Oes. 1Verke Xl, e-ditia a II-a, 1973 (n. ed. genn.).
3 Igna~iu de Loyola (1491-1556), chlugar spaniol. A illtemeiat ordinul
dHugD.resc "Comp8.nia 1.ui Isus", confirrnat de papa in 1540 sub numele de
ordinul iezui\ilor.
J, Imagini care ap8.r 'm faza premergatoare instalarii somnului. Dispar 0
data cu instal area lUl (n. t.),
5 Alchirni:5tii eej ffiai scri0~i realizau ca telul muncii lor nu era trans-
mutatia metalelor cornune in aUf, ci produce-rea unui aururn non vulgi~ deci
a UDU: aUf care nu e eel cornun sau aUrIun philosophicwn~ deci aur filozofic.
eu aIte cuvinte, pe ei ii interesau va]orile spirituale si problema transforrnarii
psihice (A. 1.).

219
anorganiea, el este prezent ~i in metal ~i piatra. Astfel, viziunea
mea era 0 unifieare a imaginii lui Cristos eu analogi a sa care se
afla in materie, ~i anume fiul maeroeosmosului. Dad nu m-ar fi
frapat aurul verde, a~ fi fost tentat sa presupun ell in eoneeptia
mea "ere~tina" Iipse~te eeva esential, eu alte euvinte, ea imaginea
mea traditionaHi este intr-o oareeare masura insufieienta ~i ca deei
a~ mai avea de reeuperat cite 0 faza de dezvoltare ere~tina. Seoa-
terea in evidenta a metalului imi arata insa eoneeperea desehisa
aIchimiea a lui Cristos ea pe 0 unire a materiei spirituale vii eu
eea fiziea moarta.
In Aion (1951) am reluat problema lui Cristos. Aiei nu m-am
mai oprit la diversele paralele pe tanmul istoriei spirituale, ei m-a
preoeupat eonfruntarea figurii lui Cristos eu psihologia. Niei nu
L-am eonsiderat pe Cristos drept 0 faptura eliberata de toate
aspeetele exterioare, ei am vrut sa scot in relief dezvoltarea de-a
lungul veaeurilor a eontinutului religios reprezentat prin EI. Ma
interesa ~i cum putea fi Cristos prezis astrologie ~i cum a fost
inteles in spiritul epoeii Sale ~i in deeursul eel or doua mii de ani
de era ere~tina. E eeea ee voiam sa evoe, impreuna eu toate aeele
glose eiudate care se adunasera in jurul Lui de-a lungul seeolelor.
In timpul luerului s-a ivit ~i intrebarea in legatura eu figura
istorid, deei eu omul Isus. Ea este semnifieativa intrucit mentali-
tatea eoleetiva a epoeii Sale - s-ar putea spune: arhetipul prefigu-
rat atunei, ~i anume imaginea originara a anthropos-ului - s-a
preeipitat asupra Lui, un profet evreu aproape neeunoseut. Ideea
antica a anthropos-ului, ale carei radaeini sint impllntate pe de 0
parte in traditia iudaica, pe de alta in mitul egiptean allui Horus,
eaptase oamenii la ineeputul erei ere~tine; caei ea eorespundea
spiritului epoeii. Era yorba de "Fiul Omului", de Fiul DomnuJui,
opus lui divus Augustus, stapinul aeestei lumi. Ideea respeetiva
faeu din problema initial iudaica a lui Mesia 0 problema a lumii
intregi.
Ar fi insa 0 eonfuzie grava sa eonsideri drept pura "eoinci-
denta" faptul d Isus, fiul dulgh,erului, a fost eel care a anuntat
Evanghelia ~i a devenit sa/vator mundi, mintuitorullumii. Trebuie
sa fi fost 0 personalitate de 0 anvergura ie~ita din comun dad a
putut sa exprime ~i sa reprezinte atit de desavlr~it expeetativa
generala, ehiar dadi ineon~tienta, a timpului Sau. Nimeni alt-
cineva n-ar fi putut fi purtatorul unui astfel de mesaj in afara
toemai a aeestui om isus.

220
Puterea Romei, care strivea totul In jurul ei, Intruchipata prin
cezarul divin, crease atunci 0 lume In care nu numai unui numar
mare de indivizi, ci chiar unor popoare mtregi Ii se dipisera forma
autonoma de via~a ~i independen~a spirituala. lndividul din ziua
de azi ~i comunitati1e culturale contemporane se afla In fa~a unei
amenintari asemanatoare - pericolul pierderii individualita~ii, al
contopirii cu masa. De aceea se discuta deja In multe locuri des pre
posibilitatea ~i speranta unei reaparitii a lui Cristos ~i circula deja
un zvon vizionar care exprima a~teptarea unei illIntuiri. Ce-i
drept, ea apare astazi Iotr-o forma care nu se poate compara cu
nimic din trecut, ci este un copil specific "erei tehnicii". Este
raspIndi:-ea pe intreaga planeta a fenomenului O.Z.N.!
lntrucit telul meu a fost sa arat cit mai amplu po sibil In ce
masura psihologia mea corespunde a1chimiei - sau invers - am
fost interesat sa cercetez ~i sa descopar In lucrarile alchimice pe
lInga problemele religioa<;e ~i pe cele speciale ale psihoterapiei.
Problema centraUi, punctul principal· al psihoterapiei medieale,
este transferu(2. In aceasta privin~a, conceptia lui Freud ~i a mea
coincid perfect. $i aici am putut demonstra 0 coresponden~a in
cadrul a1chimiei, ~i anume in reprezentarea unirii - coniunctio -
a carei semnificatie inalta il frapase inca pe Silberer. Concordan~a
aceasta reie~ise deja din cartea mea Psihologie $i alchimie. Cer-
cetarile mele au dus doi ani mai tirziu la elaborarea scrierii
Psihologia transferului (1946) ~i in cele din urma la Mysterium
Coniunctionis (1955-1956).
Dupa cum mai toate problemele care ma preocupau omene~te
sau ~tiintific erau Insotite sau anticipate de vise, tot a~a ~i cea a
transferului. lntr-unul din aceste vise ea fu sugerata, Impreuna cu
problema lui Cristos, printr-o imagine stranie ~i nea~teptata.
Am visat din nou cum casa mea ar avea 0 aripa mare, in care
inca nu fusesem niciDdata. Mi-am propus sa 0 vizitez ~i pIna la
urma am intrat In ea. Am ajuns la 0 u~a mare, eu doua eanaturi.
Cind am deschis-o, m-am trezit intr-o incapere unde era amenajat
un laborator. In fata ferestrei statea 0 masa, aeoperita cu multe
reeipiente de sticla ~i toate accesoriile unui laborator zoologic. Era
locul de munca al tawui meu. EI nu se afla insa acolo. La pereti

] Cf. Ein moderner My thus. Von Dingen, die am Himmel geselzen werden
(Un mit modern. Despre obiecte, care sfnt viizute pe cer), 1958. In Ges. Werke
X, 1974 (n. ed. germ.).
2 V. termenul in G10sar (Ii. t.).

221
se gaseau rafturi cu sute de borcane cu toate speciile imaginabile
de pe~ti. Eram surprins: "Acum tata se ocupa de ihtiologie!"
Stind acolo ~i privind in jurul meu, am remarcat 0 perdea care
se umfla din cind in cind ca ~i cum ar fi suflat un vint puternic.
Deodata aparu Hans, un tinar de la tara, ~i I-am rugat sa se uite
daca in incaperea din spatele perdelei era vreun geam deschis. Se
duse dincolo ~i cind se intoarse dupa citva timp, I-am vazut adinc
zguduit. Rosti numai: "Da, e ceva acolo ... bintuie 0 fantoma!"
Atunci m-am dus eu insumi in camera cealalta ~i am gasit 0
u~a care dadea in odaia mamei mele. Nu era nimeni acolo. Atmo-
sfera era apasatoare. In incaperea foarte mare se aflau suspendate
de tavan doua ~iruri a cite cinci liizi, atirnin.d earn la doua picioare
distanta de sol. Aratau ca ni~te mici chio~curi de gradina cu 0
suprafata earn de doi pe doi metri, fiecare continind doua paturi.
~tiam ca mama, care in realitate murise de mult, era vizitata in
acest loc ~i ca instalase aici paturi pentru ca spiritele sa poata
dormi. Erau spirite ce veneau perechi-perechi, ca sa zic lli)a, cupluri
casatorite de spirite, care petreceau acolo noaptea sau chiar ~i
ziua.!
Vizavi de camera mamei mele se afla 0 u~a. Am deschis-o ~i
am intrat Intr-o hala uria~a; imi amintea de holul unui hotel mare,
cu fotolii, masute, colonade ~i tot luxul aferent. 0 fanfara cinta
zgomotos. 0 auzisem tot timpul in fundal, lara sa ~tiu insa de
unde vine. Nu era nimeni in hol, numai acea brassband i~i revarsa
melodiile, dansurile ~i mar~urile.
Fanfara din holul hotelului indica 0 veselie ~i 0 mundaneitate
ostentativa. Nici un om n-ar fi intuit in spatele acestei fatade
galagioase cealalta lume care exista ~i ea in casa. Imagiriea onirica
a holului este, ca sa zic a~a, 0 caricatura a bonomiei mele ~i a
jovialitatii mele lume~ti. Acesta este insa numai aspectul exterior;
Indariit zace cu totul altceva, care nu se poate analiza in nici un

1 Asta imi evoca acele "capcane ale spiritelor", pe care Ie observasem

In Kenya. Sint ni~te disu\e in care oamenii pregatesc paturi micu\e ~i pun ~i
ceva provizii, posho. Adesea, in pat se afla chiar un simulacru, eonfec\ionat
din argila sau lut, al unui bolnav care trebuie sa fie vindeeat. Un drum care
deseori este pavat artistic eu pietre miei duce de la poteca la aceste casu\e,
pentru ea spiritele sa intre acolo ~i nu in kraal (sat), unde zace bolnavul pe
care vor sa vina sa ~i·1ia. In "capcana spiriteJor", aeestea petree apoi noaptea,
pentru a se intoarce Inainte de ivirea zorilor In padurea de bambusi, re$edin~a
lor propriu-zisa (c. G. J.).

222
caz in zarva muzicii de fanfara: laboratorul cu pe~ti ~i pavili-
oanele suspendate pentru spirite. Ambele erau sala~e 'impresio-
nante, In care domnea un calm misterios. A veam senzatia ca aici
saJa~luia noaptea, in timp ce holul reprezenta lumea zilei ~i carac-
terul sau lumesc plin de superficialitate.
Cele mai importante imagini ale visului erau "Incaperea de
primire a spiritelor" ~i laboratorul cu pe~ti. Prima exprima intr-un
mod cam grotesc problema lui coniuncrio sau a transferului; iar
iaboratorul indica preocuparea mea cu problema lui Cristos, care
este EI Insu~i pe~tele (ichthys). Ambele continuturi ma tinura sub
tensiune mai mult de un deceniu.
Este ciudat ca indeletnicirea cu pe~tele e atribuita in vis tatalui
meu. EI este oarecum cel care poarta de grija sufletelor cre~tine,
caci acestea slnt dupa stravechile conceptii pe~ti, care sint prin~i
In pIasa lui Petru. La fel de ciudat este faptul di mama mea apare
ca pazitoare a sufletelor raposate. Astfel, In vis, ambii mei parinti
sint inc3.rcati cu problema ingrijirii sufletelor, cura animarum, care
de fapt este sarcina mea. Ceva ramasese neimplinit ~i de aceea
imi aparea ca aflindu-se Inca la parinti; a~adar, era inca latent In
incon~tient ~i, prin aceasta, rezervat viitorului. Caci inca nu ma
confruntasem cu problema principala a alchimiei "filozofice",
coniunctio, ~i nu raspunsesem deci la acea intrebare pe care mi-o
punea sufletul omului cre~tin; inca nu era incheiata nici munca
depusa in vederea studierii legendei Graalului, din care sotia mea
I~i facus'e misiunea vietii.1 Imi amintesc de cite ori mi-au venit
in minte Queste du St. Graal (Ciiutarea Sf Graal) ~i regele pescar,
pe dnd lucram la Aion la simbolul pe~telui (ichthys). Daca nu m-ar
fi impiedicat consideraria fatii de munca sotiei mele, ar fi trebuit
sa includ legenda Graalului in cercetarile mele asupra alchimiei.
Cind imi amintesc de tatal meu imi revine in memorie un om
suferind, care se chinuia de pe urma ranii lui Amfortas, un "rege
pescar", a carui rana nu voia sa se vindece - suferinta cre~tina,
pentru care alchimi~tii cautau leacul (panaceul). Asemenea unui
Parsifal naiv, eu am fost martorul acestei boli in anii tineretii mele

I Dupa moartea sotiei mele In 1955, dr Marie-Louise von Franz a con-


tinuat acest studiu ~i I-a dus la bun sfir~it In 1958. Cf. Emma lung ~i
Marie-Louise .on Franz, Die Graalslegende in psyehologischer Sieht (Legenda
Graalului In perspectivii psihologicii), Studii din lnstitutul C. G. lung, vol. XII,
ZUrich, 1960 Cc. G, J,),

223
~i, ca ~i el, n-am putut rosti 0 yorba. Am avut daar ni~te vagi
bi:inuieli.
Tata nu s-a ocupat In realitate niciodata de simbolistica terio-
morfa] a lui Cristos, in schimb, trecuse literalmente plna la moarte
prin suferinta aratata ~i anuntata de Cristos, fara a fi fost con~tient
de consecimele acestei imitatio Christi. I~i considera chinul ca
fiind 0 problema personala, in legatura cu care te duci la medic
ea sa ceri un sfat, ~i nu ca fiind suferinta omului crqtin in genere.
Cuvintele din Ga!ateni 2, 20: !ii nu eu mai traiesc, ci Christos
trdiqte zntru mine, nu i-au fost clare In adevarata lor greutate ~i
semnificatie, caci In materie religioasa avea oroare de orice gin-
dire. Voia sa se multumeasca eu credinta, ~ar eredinta nu i-a fost
credincioasii. De multe ori sacrificium intellectus se rasplate~te ~a.
Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora Ie esre dar ... !ii sunt
fameni care s'au facut fameni pe sine, penrru zmpardria cerurilor.
Cine poare sa znreleaga. znreleaga (Matei 19, 11-12). 0 acceptare
oarbi:i nu duce niciclnd la solutie, ci in cel mai bun caz la 0 stag-
nare - ~i problema trece astfel In sarcina generatiei urmatoare.
Detinerea unor atribute teriomorfe indica faptul ca zeii nu ajung
numai in regiuni supraomene~ti, ci ~i In zonele "subomene~ti" ale
vietii. Animalele reprezinta lntr-o oarecare masura umbra zeilor,
pe care natura 0 alatura imaginii lor luminoase. Pisciculi Chrisri-
anorum arata ca aceia care-L urmeaza pe Cristos slnt ei In~i~i
pe~ti. Sint suflete de 0 natura incon~tienta, care au nevoie de cura
animarum. Laboratorul eu pe~ti este deei un sinonim a1 giijii ecle-
ziastice pentru suflete. Dupa cum cel ce rane~te se rane~te singur,
tot a~a ~i cel ce vindeca se vindeca singur. In mod semnificativ,
In vis activitatea decisiva e praeticata de la mort la mort, ~i anume
in lumea de dincolo de con~tiinta, adica in incon~tient.
Intr-adevar, pe atunci inca nu-mi devenise nieideeum con~tient
un aspect esential al sareinii mele ~i de aceea nici n-a~ fi fost
capabil sa interpretez visul in mod satisfacator. Ii puteam doar
intui sensul; mai aveam Insa de depa~it cele mai mari rezistente
Hiuntrice pina sa pot a~teme pe hirtie Rdspuns lui fov.

Radacina intema a acestei scrieri se afla Jnca in Aion. Acolo


ma confruntasem cu psihologia crqtinismului, iar lov este intr-o

I Sirnbolistica teriornorfa - care i$i irnprumutii irnaginile din lumea


animalii (n. t.).

224
oarecare masura 0 prefigurare a lui Cristos. Pe amindoi ii leaga
ideea suferintei. Cristos este servitorul suferind allui Dumnezeu,
~i asta a fost ~i Iov. La Cristos, ceea ce provoadi suferinta este
pacatul lumii, iar suferinta omului cre~tin este raspunsul sau
general. Asta duce neaparat la intrebarea: Cine poarta vina acestui
pacat? La urma urmei, Dumnezeu este Cel care a creat lumea ~i
pacatul ei ~i EI Insu9i trebuie sa sufere in Cristos destinul uman.
In Aion se gasesc indicii in legatura cu tema dificila a laturii
luminoase ~i a laturii sumbre a imaginii lui Dumnezeu. Am mentio-
nat "minia lui Dumnezeu", porunca de a te teme de Dumnezeu,
acel ,,~i nu ne duce pre Doi in ispita". Imaginea ambivalenta a lui
Dumnezeu joaca un rol decisiv in Cartea biblica a lui lov. lov se
a~teapta ca Dumnezeu sa fie oarecum aIaturi de el impotriva lui
Dumnezeu, iar prin aceasta se da expresie tragicului caracter
contradictoriu al acestuia. lata tern a principalii in Raspuns lui fov.
Radacina extern a a acestei scrieri se afla in lumea mea in-
conjuratoare. Multe din intrebarile ridicate de public ~i de pacienti
ma constrinsesera sa ma exprim mai clar in legatura cu proble-
mele religioase ale omului modem. Ezita<;em ani de-a rindul, fiind
con~tient de furtuna pe care ;veam s-o dezlantui. Dar in cele din
urma n-am putut sa nu ma las cuprins de urgenta ~i dificultatea
problemei ~i m-am vazut silit sa dau un raspuns. Am facut-o in
forma in care mi se infati~ase ea mie, ~i anume in cea a unei trairi
ale carei emotii nu Ie-am inabu~il. Alesesem aceasta forma cu un
scop precis: sa evit sa las impresia di voiam sa proclam un "adevar
etem", Scrierea mea urma sa fie numai vocea ~i intrebarea unui
individ izolat care spera sau se a~teapta sa faca publicul sa
reflecteze. Nu-mi trecu niciodata prin minte ca a~ putea fi sus-
pectat ca pretind sa proclam un adevar metafizic. Dar e ceea ce-mi
repro~eaza teologii, intrucit gindirea teologica este obi~nuita sa
se ocupe de adevaruri eteme. Cind fizicianul spune ca atomul are
cutare sau cutare compozitie ~i ii proiecteaza un model, nu inten-
tioneaza nici el sa exprime prin aceasta un adevar etem. Dar
teologii nu cunosc gindirea specifica ~tiintelor naturii ~i mai ales
pe cea psihologica. Materialul psihologiei analitice, datele ei esen-
tiale sint afirmatii omene~ti, ~i anume, ni~te fapte care apar mai
frecvent ~i in locuri diferite, 9i in timpuri diferite, 9i se intimpla
sa concorde.
$i problema lui lav, cu toate consecintele ei, mi se anuntase
intr-un vis. Era un vis in care ii faceam 0 vizita tatalui meu, de-
cedat de mull. Locuia la tara, intr-un loc necunoscut mie. Am
225
vazut 0 casa in stilul seeolului 0.1XVIII-lea. Pareo. foarte spati-
oasa, ell citeva constructii anexe mari. Initial, fusese un han intr-o
localitate balneara; am aflat ~i ca de-a 1ungul timpului se oprisera
acolo multe personaje inalte, oameni renumiti ~i printi. Se mai
zicea ~i ca unii dintre ei ar fi murit, iar sarcofagele lor s-ar gasi
in cripta care apartinea casei. Tatal meu supraveghea totul in
calitate de custode.
Dar tata nu era numai custode, dupa cum am observat curind,
ci, in contrast total cu ceea ce fusese in timpul vietii, era un mare
savant fara funqie publica. L-am intilnit in camera so. de lucru
~i acolo se aflau, in mod ciudat, ~i dr Y. - carn de-o virsta cu
mine - ~i fiul sau, amindoi psihiatri. Apoi, nu ~tiu cum - puse-
sem eu 0 intrebare sau tata voise sa explice ceva din proprie
initiativa? -, in arice caz, tatal meu lua 0 Biblie mare dintr-un
raft, un volum in-folio gros, asemanator Bibliei Merian care se
gase~te in biblioteca mea. Biblia pe care 0 tinea tata era legata in
piele lueioasa de pe~te. 0 deschise 10.Veehiul Testament - ba-
nuiam ca era Pentateuhul - ~i incepu sa interpreteze un anumit
pasaj. 0 facu atlt de rapid ~i de savant, incit 11-o.mfast in stare
sa-l urmaresc. Am remareat doar di ceeo. ee spunea dovedea 0
imensitate de cuno~tinte de tot feluL a caror importanta 0 intuiam
intrucitva, dar n-o puteam niei aprecia exact, nici cuprinde cu
mintea. Am vazut ca dr Y. nu intelegea absolut nimic ~i ca fiul
sau ineepuse sa rida. Amindoi gindeau ca tatiil meu s-ar afla
intr-un fel de stare de agitatie seniEl ~i ca s-ar fi lasat prada unui
torent de vorbe fara noima. Mie mi-era insa perfect clar ca nu era
yorba despre 0 agitatie bolnavicioasa ~i in Grice caz nu despre 0
peroratie fara sens, ci despre un argument aUt de inteligent ~i de
savant, incit prostia noastra efectiv nu era capabila sa-l urmareas-
ca ~i des pre ceva foarte important care-l fascina. De aceea vorbea
cu 0 asemenea intensitate, invadat de idei pline de profunzime.
Ma necajeam la gindul cit era de pacat ca trebuia sa vorbeasca in
fata a trei natarai co. noi.
eei doi psihiatri reprezinta un punct de vedere medical !imitat,
care imi este bineinteles ~i mie propriu, in calitate (~ r~edic. Ei
intruchipeaza umbra mea, ca sa zic a~a, in prima ~i a doua editie,
co. tata ~i fiu.
Apoi, scena s-a transformat: Tata ~i ell mine eram in fata casei,
iar vizavi se gasea un fel de hambar unde fusesera pare-se in-
gramadite provizii de lemne. Se auzea multa galagie, ca ~i cum
bucati mari de lemn ar fi fast aruncate in jos ~i in to ate direqiile.
226
Aveam impresia ca acolo ar lucra cel putin doi muncitori, dar tat~H
meu ma lamuri ca bintuiau fantome. Erau deci un fel de Polter-
geister, de spirite zgamotaase.
Apai am intrat in casa ~i am remarcat ce ziduri groase avea.
Am urcat pe 0 scad ingusta pina la etajul intii. Acolo ni se oferi
o priveli~te ciudata: 0 saia care era reproducerea fidela a lui
diwan-i-kaas (salade consiliu) 0.1 sultanului Akbar din Fateh-
pur-Sikri. Era 0 incapere inalta ~i rotunda cu 0 galerie de-a lungul
perete]ui, de unde patm poduri duceau spre centm] in forma de
bazin. Bazinul se sprijinea pe 0 calaana uria~a ~i alcatuia jetu]
rotund al sultanului. De aeola Ii se adresa consilierilor ~i filo-
zofilor sai, care ~edeau 1n galerie, de-a lungul peretilor. Totul era
a mandala gigantica. Ea corespundea exact acelui diwan-i-kaas,
pe care-l vazusem in India.
In vis am observat deodata ca, din centm, 0 scara abrupta ducea
spre partea de sus a perete]ui - asta nu mai corespundea realitatii.
Sus se aHa 0 u~a midi ~i tata spuse: "Acum te voi conduce in fata
prezentei celei mai inalte!" Parca mi-ar fi spus : "highest presence".
Apoi a ingenuncheat ~i a atins solul cu fmntea, iar eu I-am imitat,
ingenunchind, de asemenea, cu mare emotie. Dar dintr-un motiv
oarecare n-am putut duce fruntea chiar pina jos la sol. Ramase
poate 0 distanta de un milimetru intre frunte ~i pamint. Dar
facusem ~i eu gestul impreuna cu tatal meu ~i brusc am ~tiut,
poate datorita tatei, ca in spatele u~ii, sus, intr-o incapere izolata,
locuia Uric, generalul regelui David. David il tractase pe Urie in I
mod ru~inos de dragul sotiei acestuia, Bat~eba; Ie poruncisc sol-
datilor sai sa-l paraseasca, lasindu-l fata in fata cu du~manul.
Trebuie sa adaug citeva remarci explicative in legatura Cll I
acest vis. Scena initials. arata ce repercusiuni avea sarcina mie
pe-atunci inca incon~tienta, pe care, ca sa zic ~a, 0 Hisasem in
seama tata]ui meu, adidi a incon~tientului corespunzator. EI este
preocupat in mod evident de Biblie - Facerea? - ~i se straduie~te
sa ne transmita punctul Iui de vedere. Pielea de pe~te califica
Biblia drept un continut incon~tient, caci pqtii sint muti ~i in-
con~tienti. Tatal meu nu izbute~te sa se fadi inteles, pub lieu I este
partial incapabil, partial de 0 pros tie rautikioasa.
Dupa acest e~ec, trecem strada, ajungind pe "partea cealalta",
unde se pare ca sint acei Poltergeister in aqiune. Aceste fenomene
se produc de cele mai multe ori in apropierea tinerilor in prag de
pubertate; ceea ce inseamna ca eu sint inca necopt ~i prea in-
con~tient. Ambian\a indiana ilustreaza "partea cealalta". In tim-
227
pul ~ederii mele in India ma impresionase profund structura de
mandala pe care 0 avea diwan-i-kaas ca reprezentare a unui continut
raportat la un centru. Centrul este scaunul lui Akbar cel Mare
(care domne~te peste un subcontinent), al "stapinului lumii", cum
ar fi David. Dar mai sus dedt acesta sta victima lui ceo. nevi no-
vata, credinciosul sau general Urie, pe care David 11abandoneo.za,
lasindu-I prada du~manului. Urie este 0 prefiguro.re a Iui Cristos,
omul-Dumnezeu care este abandonat de Dumnezeu. Mai mult
dedt atit, David ,,~i-a luo.t-o 10. el"l pe femeio. lui Urie. Am inteles
abia mai tlrziu ce semnifica aceasta aluzie la Urie: nu numai ca
m-am vazut nevoit sa vorbesc in public ~i foarte in detrimentul
meu despre imaginea ambivalenta din Vechiul Testament a
Domnului ~i despre consecintele sale, dar, in afara de aceasta,
moartea a smuls-o pe sotia mea de ling3_mine ..
lata lucrurile care ma a~teptau, ascunse In incon~tient. Ero.m
nevoit sa ma inclin in fata acestui destin ~i o.rIi trebuit de fapt sa
pot atinge solul cu fruntea, pentru co. supunerea mea sa fie totala.
Ceva m-a impiedicat insa - pret de eel putin un miIimetru. Ceva
in mine rostea: "Da-da, bine, dar nu chiar de tot." Ceva in mine
se impotrive~te ~i nu vrea sa fie un pqte mut; ~i daca n-ar fi a~o.
in omul liber, atunci niei n-o.r fi fast conceput un lovell dteva
secole Inainte de na~terea lui Cristos. Omul i~i rezerva 0 marja,
chiar in fata hotaririi divine. Caei altfel, il1 ce ar consta libertatea
lui, unde ar fi ea? ~i care i-ar fl sensul daca ea n-ar fi in stare
sa-L ameninte pe Cel ce 0 ameninta?
Urie locuie~te mai sus dedt Akbar. EI este chiar, dupa cum 0
spune visul, highest presence, 0 expresie care nu se intrebuinteaza
in fond dedt pentru Dumnezeu, dadi facem abstracfie de bizan-
tinisme. Nu pot sa nu ma gindesc in <\cest context 1a Buddha ~i
relatia lui eu zeii. Fara indoiala, pentru asiaticul credincios Tatha-
gata este supremul, absolutuL lata de ce budismul Hinayana a fost
suspeetat de ateism, foarte pe nedrept. Gra\ie fortei zeilor, omul
este abilitat sa dobindeasca a cunoa~tere, 0 intelegere a Creato-
mlui sau. EI are chiar posibilitatea de a distmge creatia in aspectul
ei esential - ~i anume con~tiinta des pre lume a omului. ASt3Zi,
omul poate ~terge prin radioactivitate mice vi4a superioara de pe
suprafata pamintului. Ideea unei distrugeri a lumii i~i are riida-
cinile inca la Buddha: prin iluminare, lantul nidana - relatiile,

J II Samuil 11, 27 (II. t.).

228
I

. I
I

lnUintuirile cauzale, care due inevitabil la biltrinete, boala ~i


moarte - se poate rupe, a~a incH iluzia fiintei i~i afla sfir~itul.
='Jegarea schopenhaueriana a vointei trimite profetic spre 0 pro-
blema a viitorului, care s-a apropiat deja ingrijoditor de mult de
noi. Visul dezvaluie un glnd ~i 0 presimtire prezente inca de mult
in omenire, ideea creaturii care-L depa~e~te pe Creator eu foarte
putin, dar un putin care este hotaritor.

Dupa aceasta digresiune in lumea onirica ma reintorc in cea


a cartUor mele: in Aioll mai fusese abordat ~i un alt perimetru de
probleme, care necesita 0 tratare separata. Incercasem sa scot in
evidenta simultaneitatea dintre aparitia lui Cristos ~i inceputul
unei noi ere, a unei noi epoci - zodia Pe~tilor. Aceasta concomi"
tenta intre viata Iui Cristos ~i evenimentul astronomic obiectiv,
~i anume intrarea "punctului primaverii"l sub semnul Pe~tilor,
trebuie desemnata drept sincronicitate. De aceea, Cristos este
"Pe~tele" ~i apare ca stapin al noii epoci (precum Hammurabi ca
stapin al zodiei Berbecului). Din aceste date mi-a rezultat pro-
blema sincronicitatii, pe care am inrati~at-o in scrierea: Synchroni-
zitat als ein Prinzip akausaler Zusammenhiinge2 (Sincronicitatea ca
principiu al relaiiilor acauzale).
Problema Iui Cristos tratata in Aion ma conduse in cele din
urma la intrebarea cum se exprimil aparitia anthropos-uIui, a omului
celui mare - vorbind in termeni psihologici: a "sinelui" - in
experienta individului. Am incercat sa dau raspunsul la aceasta
intrebare in Von den Wurzeln des Bewufltseins (Despre radacinile
con~tiintei), 1954. Aid este vorba despre interactiunea dintre
incon~tient ~i con~tiinta, despre dezvoltarea din incon~tient a con-
~tiintei ~i despre impactul, innurirea personalitatii mai vaste
- "omul interior" - asupra vietii fiecarui individ in parte.
Mysterium Coniwlctionis a eonstituit incheierea confruntarii
dintre alchimie ~i psihologia mea a incon~tientului. Aici am abor-
dat din nou problema transferului, mi-am urmarit insa mai cu
seama intentia initiala de a prezenta Intregul domeniu al alchimiei
ca pe un fel de psihologie a alchimiei sau ea pe 0 fundamentare
alchimica a psihologiei abisale. Abia eu Mysterium Coniunctionis
psihologia mea a fost plasata definitiv in realitate ~i consolidata,
ca Intreg, pe temelii istorice. Cu aceasta, sarcina mea era rezoI-

) Echinoc(iul, pozitia soarelui la 21 martie (Il. t.).


21952. in Ges. Werke \ill!, 1967 (Il. ed. germ.).

229
vata, opera terminata, ~i acum ea putea sa stea In picioare. In mo-
mentul in care am atins pamintul solid, am ajuns concomitent la
limita extrema a ceea ce puteam eu intelege din punet de vedere
~tiintific, la transcendent, esenta arhetipului in sine, des pre care
nu se mai pol face alte afirmatii ~tiintifice.

Vederea de ansamblu pe care v-am oferit-o aici asupra operei


mele este, fire~te, doar una sumariL Ar trebui sa spun de fapt mult
mai mult sau mult mai putin. Capitolul este improvizat ~i s-a
nascut din c1ipa1, la fel ca tot ceea ce va povestesc.
Scrierile mele pot fi privite drept ni~te statii de-a lungul vietii
mele, ele sint expresia dezvoltarii mele interioare, caci preocu-
parea cu continuturile incon~tientului modeleaza omul ~i-i deter-
mina transformarea. Viata mea este actiunea mea, este ceea ce am
facut, este munca mea spirituala. Una nu se poate despik[i de
cealalta.
Toate scrierile mele sint, ca sa formulez a~a, sarcini impuse
din interior; ele au luat nastere sub presiunea destinului. Ce am
scris m-a invadat, m-a asaltat dinsp:~ interior. Spiritului care m-a
framintat i-am dat cuvintul. N-am contat niciodata pe Vl ecou
putemic al lucrarilor mele. Ele reprezinta 0 compensare adusa
lumii mele contemporane ~i a trebuit sa spun ceea ce nimeni nu
vrea sa auda. De aceea mi s-a pamt adesea, mai ales la inceput,
ca sint atit de pierdut. ~tiam ca oamenii vor reaqiona res pin-
gindu-ma, pentru ca este dificil sa accepte compensarea la lumea
con~tienta. Astazi pot spune: este chiar miraculos ce succes am
avut, mai mult decit m-as fi putut a~tepta v[eodata. Pentru mine,
esentialul a fost intotdeauna sa spun ceea ce trebuia sa spun. Am
sentimentul de a fi facut ce-mi statea mie in puteri. Bineinteles
ca ar fi putut fi mai mult ~i mai bine, dar nu pe baza capacitatilor
mele.

J Este formularea lui lung, redata aici literal (11. t.).


8
Turnul

Prin munca mea ~tiintifica, am reu~it sa pun treptat pe un teren


solid fanteziile mele ~i continuturile incon~tientului. Totu~i CUVln-
tul ~i hfrtia nu mi se pareau sufident de reale; mai simteam ne-
voia de ceva. Trebuia sa dau intr-un anumit fel 0 infati~are in piatra
celor mai intime ginduri ale mele ~i ~tiintei me Ie proprii, sau,
altfel spus, sa fae 0 marturisire in piatra. Aeesta a fost inceputul
turnului pe care mi I-am construit la Bollingen. Ideea poate parea
absurda, dar am realizat -0; a insemnat pentru mine nu doar 0 sa-
tisfaqie nemaipomenita, ci ~i 0 implinire plina de sens. I
Mi-a fost de la bun ineeput cIar eli urma sa construiesc la malul
apei. Farmecul ell totul deosebit pe care-l emana tarmullacului
Zurich superior ma fascinase dintotdeauna, a~a di in 1922 am
cumparat terenul din Boilingen. E situat in districtul St. Meinrad
~i este pamint al bisericii; inainte tinuse de minastirea St. Gallen.
Mai intii TI-am planuit 0 easa veritabili'i, ci doar 0 construqie
cu un etaj, cu ~emineulin centru ~i culcu~urile la pereti, un soi
de locuinta primitiva. Am vazut in fata ochilor mintii 0 cabana
africana, in care focul, inconjurat de citeva pietre, arde in mijloc,
iar intreaga existentii a familiei se deruleaza in jurul acestui centru.
In fond, cabanele primitive realizeaza 0 idee a totalita\ii - soar
putea spune, a unei totalitati familiale, la care mai participa tot
felul de animale domestice mici. V oiam sa construiesc ceva ase-
manator: 0 locuinta care sa corespunda sentimentelor primare ale
omului. Trebuia sa degaje 0 senzatie de siguranta ~i adapost, nu

j Tumul din Bollingen n-a fost pentru Jung numai 0 cas a de vacanta; la
batrine\e petrecea acolo cam 0 jumatate din an, lucrind ~i odihnindu-se. "Fara
pamfntuJ meu. opera mea n-ar fi putut Jua na~tere." Pina Ja 0 vfrsta fnaintata,
Jung se destindea spargind !emne, sapind, plantfnd ~i recoltind. In anii
tinere\ii, fusese velist pasionat ~i era inclinat spre orice sport nautic (A. 1.).

231
numai in sens fizic, ci ~i psihic. Dar am sehimbat planul inca din
timpul primelor stadii de lucru; mi se parea prea primitiv. Am
inteles ca trebuia sa ridic 0 casa adevarata, ell doua etaje, ~i nu
doar 0 cabana, care sta ghemuita la pamint. Astfel s-a inaliat, in
1923, prima casa rotunda. Cind a fost terminata, am constatat di
devenise un veritabil turn de locuit.
Sentimentul de lini~te ~i reinnoire pe care mi-l dadea turnul a
fost inca de la ineeput foarte intens. Turnul semnifica pentm mine
ceva aidoma unui laca~ matern. Mi se eontura insa incetul cu
ineetul impresia ca el inca nu exprima tot ce era de spus, di mai
lipsea ceva. A~a ca dupa patru ani, in 1927, i se adauga construc-
tia centrala cu 0 anexa asemanatoare unui turn.
Dupa dtva timp am avut din nou 0 senzatie de incompletitu-
dine. ~i in aceasta forma cladirea mi se parea prea primitiva.
Atunci, in 1931 - se scursesera alti patm ani - anexa care sema-
na cu un turn fu reconstruita, devenind un turn adevarat. M-am
gindit ca in acest de-al doilea turn 0 incapere sa-mi fie destinata
exclusiv mie. Aveam in vedere casele indiene in care de obicei
se afla un spatiu - chiar dadi e yorba doar de coltul unei camere
despartit de rest printr-o perdea - unde te poti retrage. Acolo
oamenii mediteaza, vreo jumatate de ora sau chiar numai un sfert
de ora, sau fac exercitii yoga.
In acest spatiu inchis eu sint numai pentru mine insumi. Am
intotdeauna cheia la mine; nimeni n-are voie sa intre - dedt cu
permisiunea mea. In decursul anilor am pictat peretii, exprimind
astfel toate lucrurile care ma transpuneau din agitatia timpului in
solitudine, din prezent in atemporalitate. Este un colti~or al reflec-
tiei ~i imaginatiei - adesea al unor imaginatii foarte neplacute ~i
al c~lei mai anevoioase gindiri,un laca~ de concentrare spirituala.
In 1935 se trezi in mine dorinta de a avea 0 bucata de pamint
imprejmuit. Imi trebuia un spatiu mai larg care sa stea deschis
cerului ~i naturii. Din aceste considerente am adaugat - trecuse
iar~i un interval de patru ani - 0 curte ~i 0 loggia ins pre lac. Ele
alciltuiesc a patra parte a intregului, separata de trinitatea com-
plexului principal. Luase astfel fiinta un grup de patru, 0 cuater-
nitate - patru parti de constructie diferite, ~i anume in decursu\
a doisprezece ani.
Dupa moartea sotiei mele, in 1955, am simtit obligatia interi-
oara de a deveni eel ce sint de fapt. In limbajul ca<;eidin Bollingen:
Am descoperit deodata di partea centraJa a cli:idirii, care pina
atunci zacea chircita, atit de mica ~i ascunsa, intre cele doua tur-

232
nun, ma reprezenta, ca sa zic a~a, pe mine sau reprezenta eul meu.
Am inalpt-o atunci printr-un etaj superior. Mai inainte nu a~ fi
fast capabil de a~a ceva; a~ fi considerat asta doar drept 0 indraz-
neata relevare a propriei mele persoane. In realitate insa, exprima
superioritatea eului, obtinuta 0 data eu virsta, sau a con~tiintei.
Cu aeeasta, la un an dupa moartea sotiei mele, ansamblul era in-
cheiat. Construqia primului turn i'ncepuse in 1923, la doua luni
de la moartea mamei mele. Aceste date sint inearcate de sens, cad
turnul este legat, dupa cum yom vedea, de morti.
Inca de la inceput, turnul a devenit pentru mine un loc al matu-
rizarii - pintecele mamei sau 0 forma materna in care puteam fi
din nou a,;>acum sint, cum am fost ~i cum voi fi. Turnul imi dadea
senzatia de a rena~te in piatra. Imi aparea ca 0 realizare a ceea ce
inainte era doar banuit ~i ca 0 reprezentare a individuatiei. 0 amin-
tire aere perennius 1. A avut un efect binefacator asupra mea, ca
o acceptare a ceea ce eram. Am construit casa in perioade diferite
~i am urmarit intotdeauna numai necesitatile concrete de moment.
Nu am reflectat niciodata asupra conexiunilor interne. S-ar putea
spune ca am construit turnuI intr-un soi de vis. Abia mai tirziu
am VD.zutce ie~ise ~i ca rezultase 0 forma plina de tile: un simbol
aI totalitatii psihice. Se dezvoltase aidoma unei seminte vechi ce
incoltise.
La Bollingen ma aflu in fiinta mea cea mai autentica, in ceea
ce-mi corespunde. Aici sint, ca sa zie ~a, "fiul strabun al mamei".
A~a vorbe~te intelepciunea alchimiei, caci "batrinul", "strabunul",
a carui experienta 0 facusem inca pe clnd eram copil, este per-
sonalitatea nr. 2, care a trait dintotdeauna ~i va trai intotdeauna.
Sta in afara timpului ~i este fiu al incon~tientului matern. In fan-
tasmele mele, "omul strabun" lua chipullui Philemon, ~i la Bol-
lingen acesta este viu.
Uneori sint ca raspindit in peisaj ~i in lucruri ~i traiesc eu
insumi in fiece porn, in c1ipocitul valurilor, in nori, in animalele
care vin ~i pleaca ~i in obiecte. Nu exista nimic in turn care sa
nu fi devenit ~i crescut in decursul deceniilor ~i de care sa nu fiu
legat. Totul are propria sa istorie ~i propria mea istorie ~i aiei este
spatiu pentru imperiul fara de spatiu al planului din fund.
Am renuntat la electricitate ~i fac eu insumi focuI in camin ~i
soba. Seam aprind vechile lampi. Nu exista nid apa curenta,

1 V. nota de la p. 164 (n. t.).

233
trebuie sa pompez singur apa. Eu sparg lemnele ~i tot eu gatese
mine area. Aceste lueruri simple 11fac pc am simplu - Si cit de
greu este sa fii simplu: ~
La Bollingen, sint ineonjurat de lini~te si se tri'lieste ill modest
harmoll}' Yl'irh naturel. Rasar ginduri care coboara pina in stra-
fundul veacurilor Si anticipeaza in mod corespunzator un viltor
indepartat. Aiei, chinul creatiei se diminueaza; creatia ~i jocul sint
10.01 alta.

In anul 1950 am ridicat un fel de monument din piatra in


cinsteo. a ceea ce inseamna tumul pentru mine. Cum a venit piatra
10. mine este 0 poveste stranie:
Ond am construit zidul de imprejmuire a a~a-zisei gradini,
aveam nevoie de pietre Si Ie-am comandat de la cariera af!ata in
apropiere de Bollingen. In prezenta mea, zidarul ii dictase pro-
pnetarului carierei toate dimensiuni!e si acesta Si Ie trecuse in
carnete!. Cind sosira insa pietrele eu vaporul ~i fura desdircate,
se constata ca a~a-zisa piatra de colt avea ni~te dimensiuni total
gresite: in locul unei pietre Tn trei muchii se adusese un cub. Era
un cub perfect, de dimensiuni mult mai mari deeit fusese eoman-
dat, cu 0 latura de vreo 50 de centimetrL Zidarul se infurie Si Ie
spuse matelotilor di puteau duce piatra imediat inapoi.
Oar cind am zarit eu piatra, am zis: "Nu, asta e piatra mea ...
trebuie sa fie a mea!" Oki realizasem pe loc d. mi se potrivea
perfect ~i ca voiam sa fac ceva cu ea. Numai ca inca nu stiam ee
anume.
Mai lntii lmi trecura prin minte niste versuri latinesti ale
alchimistului Amaldus de Villanova (mort in 1313) Si fu Si primul
iueru ciopiit de mine in piatra. in traducere, ele suna astfel;
lata piatra, eea nearatoasa
Ca pre! e ieftina, ce-i drept -
Este dispretllita de cei pro~ti,
Dar ell atlt mai illbita de cei In!elepti.

Aceste versuri se refera la lapis, piatra alchimica, dispretuita


~i repudiata de catre eei ignoranti.

I Titlul unei vechi gravuri chineze~ti In lemn, pe care se afla un batrln


scund intr-un peisaj eroic (A. 1.).

234
Curind a mai rezultat ~ialtceva. Pe suprafara frontala am distins,
in structura naturala a pietrei, un cerculet, un fel de oehi care ma
privea. L-am d~jtuit :;i pe acesta in piatra, iar in ccntru am plasat
un omulet. Este papusica ce corespunde pupilei ochiului (oupilla)l,
un soi de cabir sau de Tclesphoros allui Eseulap. Omuieful poar-
ta 0 pelerina eu gluga si duce 0 lanterna, asa cum poate fi vazut
pe anumite reprezentaxi clntice. Totodata, este eel care indica dru-
murile! Lui i-am dedicat cJteva cuvinte care-mi venisera in minte
in timp ce munceam. Inscriptia este in grecqte; iata traducerea:

Timpul e un copil - jucindu-se ca un copil - judnd un joc


pe esichier - regatul copilului. Acesta este Telesphoros, care
ratacqte prin regiunile tenebroase ale acestui cosmos si
straluceste ca 0 stea din adi!1curi. El indica drumul catre porrile
soarelui si tara viselor.2

Aceste cuvinte mi-au venit in minte - unul dupa altul - in


timp ce lucram la piatriL
Pe cea de-a treia suprafatii, cea intoarsa catre lac, am lasat piatra,
ca sa zic asa, sa vorbeasca singura intr-o inscriptie latineasca.
Toate frazele reprezinta citate din alchimie. lata traducerea lor:

Eu sint 0 orfana, singura; totusi pot fi gas ita pretutindeni. -


Eu sint una, dar opusa mie il1sami. Sint om tinar ~i om batriil
totodata. N-am cunoscut nici tata nici mama, intrucit trebuie
sa fiu scoasa din adincuri asemenea unui peste. Sau intrucit
cad din eer ca 0 piatra alba, Hoinarese prin pi'iduri ~i munti,
dar sint ascunsa in locul eel mal launtric al omului. Muritoare
sint pentru orieine si totu:;;! nu sint niciodata atinsa de sehim-
bare a vremurilor.

In incheiere, am pus In !imba latina sub spusele lui Arnaldus


de Villanova um1atoarele cuvinte: "In amintirea celei de-a 75-a

1 Pupilla inseamna In latina pupila a ochiului si feti\a, dar poate fi si un


diminutiv de la pupa = piipusii (n. t.).
2 Prima propozi\ie este un fragment din Heraclit (H. Diels: Die
Fragmente del" Vorsokratiker (Fragmentele presocraticilor), 1903, fragmentul
52), fraza urmatoare face aluzie la liturghia lui Mithra (A. Dieterich, Eine
Mithraslitlirgie, Leipzig si Berlin, 1923, p. 9), ultima propozi\ie se refera la
Homer (Odiseea, cfntul24, versuI12). Pentru celelalte inscrip\ii, v. In Glosar
termenul alchil7lie (A. 1.).

235
aniversari a zilei sale de na~tere, C. G. lung a fikut-o ~i a pus-o
aici, in semn de recuno~tinta, in anul 1950."
Cind piatra fu gata, ill-am tot uitat la ea, m-am tot minunat ~i
m-am intrebat ce 0 semnifica oare sa faci a~a ceva,
Ea este plasata In afara turnului ~i-i ca un fel de explicatie a
lui. Este un mod de manifestare al locuitorului sau, care ramine
insa de neInteles pentru ceilalti oamenL ~titi ce intentionasem sa
eioplese pe spatele pietrei? Le cri de Merlin! Caei ceea ce exprima
piatra imi aminte~te de manifestarea Iui Merlin din padure, dupa
ee disparuse deja din lume. Gamenii tot ii mai aud strigatul, a~a
spune legend a, dar nu-l pot intelege sau talmaci,
Merlin reprezinta incerearea ineon~tientului medieval de a
erea 0 figura paralela eu a lui Parsifal. Parsifal este eroul ere~tin,
iar Merlin, ca fiu al diavolului ~i al unei feeioare pure, este fratele
sau obseur. in seeolul al XII-lea, dnd a luat na~tere legenda, inca
nu existau premisele neeesare spre a intelege ceea ce reprezenta
el. De aceea sfir~e~te el in exil ~i de aici Ie cri de Merlin, care mai
rasuna din padure ~i dupa moartea lui, Acest strigat pe care ni-
meni nu-l poate pricepe arata ca el traie~te mai departe ca faptura
nemintuita. Povestea sa nu este terminata de faptnici azi ~i el tot
mai colinda. S-ar putea spune ea secretullui Merlin a fost conti-
nuat de alchimie, mai cu seama in figura lui Mercur. Apoi a fost
preluat de catre psihologia mea a incon~tientului ~i - ramine ~i
pina in ziua de azi tot neinteles, Intrudt celor mai multi oarneni
viata eu incon~tientul Ie este pur ~i simplu incomprehensibila! Una
dintre experientele mele cele mai remareabile e sa constat dt de
straina Ie este oamenilor.

Ma gaseam odata la Bollingen, pe vremea dnd toemai se


tennina constructia primului turn. Era in iama dintre 1923 -1924.
Din cite-mi amintese. nu era zapada; trebuie sa fi fost spre in-
ceputul primaverii. Am stat singur, poate vreo saptamina, poate
ceva mai mull. Domnea un calm de nedescris, Nu-l traisem inca
niciodata atit de intens.
Intr-o seara, imi aduc inca perfect aminte, ~edeam in fata focu-
lui caminului ~i pusesem pe el un eazan mare, ca sa-mi incalzesc
apa pentm a spala vasele. Apoi, apa incepu sa fiarba ~i eazanul
. sa clnte. Suna de pardi s-ar fi auzit mai multe voci sau ni~te in-
strumente ell coarde, sau 0 orchestra intreaga. Ca 0 muzicii poli-
fonica, pe care eu n-o pot suferi, care de asta data mi se parea
totu~i deosebita ~i deci interesantii. Era de parca 0 orchestra s-ar
236
fi aflat in interiorul turnului ~i 0 alta afara. Ba predomina una, ba
cealalta, ca ~i cum ~i-ar fi dat reciproc replica ..
.$edeam ~i ascultam fascinat. Mai mult de 0 ora am tot ascultat
concertul, aceasta melodie naturala feeridi. Era 0 muzica dulce,
dar cu to ate disonanteie naturii. lar asta era corect, dici natura nu
este numai plina de armonie, ci ~i cumplit de contradictorie ~i de
haotici'i. A~a era ~i muzica: un flux, 0 revarsare de sunete, ase-
menea naturii apei ~i celei a vintului - atit de straniu, incit nici
nu se pOole descrie.
La inceputul primaverii lui 1924 am fost din nou la Bollingen.
Eram singur ~i-mi incalzisem soba. Era 0 seara asemanatoare, la
fel de lini~tita. In timpul noprii ma trezirii ni~te pa~i u~ori, care
inconjurau turnu!. Se auzea ~i 0 muzica indepartata, care se apro-
pia tot mai mult, iar apci am perceput glasuri - rlsete ~i vorbe.
M-am glndit: "Oare cine umbla pe-acolo? Ce-o mai fi ~i asta?
Doar nu exista decit cararea aceea mica de-a lungul lacului ~i
rareori calea pe ea cineva!" Tot reflectind <L5a,m-am trezit de-a
binelea ~i m-am dus la fcreastra. Am ridicat obloanele ~i... pretu-
tindeni, perfecta lini~te. Nu se vedea nici ripenie de am, nu se
auzea nici un sunet, nn era pie de vint - nimic, absolut nimic.
"E ciudat", mi-am zis. Eram convins ca pa~ii, risetele ~i dis-
cutiile fusesera reale! Dar, pesemne, visasem doar. M-am bagat
din nou in pat ~i am cugetat cum se putea in~ela omul ~i m-am
intrebat de uncle pina unde avusesem un asemenea vis. La acest
gind, am adormit iara~i ~i - imediat incepu acela9i vis: din nou
am auzit pa~i, discutii, risete, muzica. In acela~i timp, am avut
imaginea vizuala a mai multor sute de fapturi, imbraeate in culori
intunecate, poate fii de rarani in hainele lor de duminidi, ~i care
cob oris era din munri ~i asaltau tumul din ambele parti, eu mult
tropait, eu risete, cintat din gura ~i din acordeon. M-am gindit
iritat: "Ei, a dracului sa fie de treaba!" Crezusem ca-i un vis ~i
iata ca totu~i este reaJitate. M-am trezit, fiind inca sub imperiul
acestei emotii. Iara9i am sarit din pat, am deschis geamurile ~i
obloanele, dar totul era la fel ca inainte: 0 noapte luminata de luna
~i cufundata Intr-o lini~te de mOlmint. Atunci m-am gindit ca
trebuie sa fie pur ~i simplu fahtome care bintuie.
M-am intrebat bineinteles, ce semnificatie avea faptul ca un
vis insista atit de mult pe realitatea sa ~i pe starea mea de trezie.
De obieei, asta se intimpla numai cind e vorba de fantome. A fi
treaz inseamna a percepe realitatea. Vi suI constituie deci 0 situatie
eehivalenta realitarii ill care el creeaza un fel de stare de veghe.
237
Acest tip de vis trildeaza, spre deosebire de visele obisnuite, ten-
dinta incon~tientlllui de a conferi celui care viseaza 0 pronuntara
impresie de realitate, care este ~i mai accentuata prin recurema.
Co. surse ale unor astfel de realitati cunoa~tem, pe de 0 parte, sen-
zatille corporale, pe de aha insa, figur,ile :"rhetipal~. " .. ,
In acea noapte, totul era de un rea! atlt de desavlr~lt, sau ce!
putin a~a parea, incit de abia imi gaseam drumul Intre cele doua
reaiitati. Nu intelegeam mai nimic din aceasta chestiune. Ce in-
semnau acei fii de tarani care faceau muzica ~i treceau intr-un
cortegiu lung? Imi dadeau senzatia ci1 ar fi venit din cmiozitate,
pentru a privi tumu1.
De atunci nu mi s-a mal intimplat niciodata sa tdiesc sau sa
visez ceva asemanator. Dar acea aventura In-a lasat fara grai ~i
nu-mi puteam aminti sa fi auzit vreodata ceva similar. Abia mult
mai tirziu i-am dibuit un sens, dnd am luat cuno~tinta de cronica
din Lucema a Iul Rennward Cysat, d~n secolul al XVII-lea. Se
poate citl acalo urmatoarea poveste: 111tr-ost1na de pe muntele
Pilatus, care are reputatia de a fi vizitata de fantome - chipurlie
Wodan mai bintuie ~i azi acolo ;;;i-~iface mendrele! - Cysat fu
deranjat noaptea, in timpul unei ascensiuni a muntelui Pilatus, de
catre un convol de oameni care treceau de ambele parti ale caba-
nei, acompaniindu-se eu muzidi ~i dntec, exact cum mi se intim-
plase ~i mie sa aud din turn.
A doua zi 11intreba pe ciobanul la care lnnoptase ce puteau
sa semnifice oele petrecute. Acesta Ji diidu imediat oexplicalie:
trebuie sa fi fast salig Lidl, $i anume, am1ata luiWodan formata
din sufletele defuncte. Obi~nuiau sa "blntuie" astfel ~i S8. atraga
atentia asupra lor.
Ca explieatie pentru Intimplarea traita de mine se poate spune
ca ar fi fost yorba despre un fenomen de solitudine la care vidn!
~i calmu! din exterior ar fi fast compensate prin imaginea unei
mul~imi de oarnenL Asta ar corespunde halucinatiilor pustnicilor,
care reprezinta tot compensari. Dar oare se $tie din ce fel de reali-
tati se trag astfe! de pove~ti? S-ar putea emite ~i ideea ca a$ fi
fost atit de sensibilizat datorita singuratatii, IncH am perceput
convoiul acelor sdlig Lut care tocmai treceau pe acolo.
Explicatia evenimentului ca 0 compensare psihica nu ill-a
multumit niciodata total; niel a declara d'i.este a haJucinatie TIu-mi

1 In dialect elve(ian: raposa(i (i!. n.


238
I

ajungea. Ma simteam obligat sa tin cant ~i de posibi1u1 sau carae-


ter real. Mai ales dad aveam in vedere di exista 0 relatarc para-
leIa datind din seeolul al XVII-lea.
Ar putea fi mai de grab a un fenamen sincronistic. Aceste fe-
nomene arata di intimplari pe care credem ca Ie stim, pentru d.
Ie percepem sau intuim ell un simt interior, au foarte free vent ~i
o corespondenta in realitatea exterioara. Exista insa realmente 0
corespondenta conereta eu evenimentul trait de mine, dici in Evul
li
j
j
Mediu au avut lac astfcl de procesiuni de tineri. Erau eonvoaiele
de Reislaufer (mercenari) care - eel mai adesea primavara - ple-
cau din Elvetia central a catre Locamo, se adunau acolo in "Casa
di Ferro", la Minutia, dupa care iSi continuau marSul inspre
Milano. In Italia, deveneau soldati si luptau in solda straina. Putea
deci sa fi fost imaginea unnia dintre aceste convoaie, care se or-
ganizau in mod regular primavara Si iSi luau, ell dutee Si voioSie,
ramas bun de 13 patrie.
Fantezia mea s-a mai preocupat inca mult timp de aeest eve-
niment onine iesit din comun.

Cind am iDeeput In 1923 sa cODStruim Ia Bollingen, fiica mea


eea mai mare, venita in vizit3., exclama: "Ce, aici construie~ti?
Doar slm cadavre aici!" Am gindit, bineinteles: "Prostii! Niei
yorba de asa ceva!" Dar cind, patm ani mai tirziu, am construit
din nou, am gasit intr-adevar un schelet. Zaeea la 0 adi!1cime de
2,20 m. In cotul drept avea un glonte vechi de pu~di. Cercetind
oasele, se putn constata di leSul fusese aruneat in groapa mtr-o
stare probabil foarte avansata de putrefactie. Era unul dintre nume·
raSii soidati francezi, care se inecaserii in 1799 in Linth, dupa care
fusesera adu~i de ape la malul lacului superior. Asta se petrecu
dupa ce austriecii aruncasera in aer podul de la Grynau, care fu-
sese luat cu asalt de francezi. In turn se afla 0 fotografie a mar··
mintului deschis, eu scheletul Si data zilei in care fusese gas it
eadavrul, 22 august 1927.
Am organizat atunei pe terenul meu 0 inmomlintare adevarata
pentru soldat 9i am tras trei salve la mormint. "'>,poii-am a~ezat
acolo 0 piatra funerara eu a inseriptie. Fiiea mea simtise prezenta
eadavrului. Darul ei de a presimti este 0 rno~tenire din partea
bunicii mele mateme.1

1 V. Apendicele, p. 400 (11. ed. germ.).

239
In iama 1955-1956, am cioplit numele stramo~ilor mei pa-
terni in trei pl3.ci de piatra pe care Ie-am plasat in loggia. Plafonul
I-am pictat cu motive din blazonul meu ~i al sotiei mele, ca :;i din
cele ale ginerilor mei.
Familia lung avea initial un fenix ca animal heraldic, ceea ce
are evident a oarecare legatura cu jllng, JlIgend, Verjiingllng]. Bu-
nicul meu schimbase elementele blazonului, probabil din spirit de
rezistenta, de contradiqie fata de tatal sau. Era un entuziast franc-
mason Si mare maestru al Lojei elvetiene. Acestei imprejurari i
se datoreaza pesemne modificarea specificii pe care 0 aduse el
blazonului. Mentionez acest fapt care in sine este lipsit de impor-
tanta, fiindca tine de contextul istoric al gindirii si vietii mele.
Blazonul meu nu mai contine, in urma corecturii aduse de
bunicul meu, pasarea fenix initiala, ci in dreapta sus 0 cruce albas-
tra Si in stinga jos un strugure albastru intr-un cimp auriu, iar intre
ele, intr-o grinda albastra, 0 stea de auf. Aceasta simbolisticii su-
paratoare este francmasonicii, respectiv rozacruciana. Dupa cum
crucea si roza reprezinta problematica rozacruciana a contrastelor
(per crucem ad rosam), si anume elementul crestin Si eel dionisi-
ac, tot astfel erucea Si strugurele sint simboluri ale spiritului eel est
Si htonian. Simbolul unificator este reprezentat prin steaua de aur,
acel aurum philosophorum2•
Rozacrucienii iSi au obirSia in filozofia ermetici'i, respectiv
alchimidi. Unul dintre intemeietorii lor a fost Michael Majer
(1568-1622), un cunoscut alchimist Si contemporan mai tinar al
mai putin cunoscutului, dar mai insernnatului Gerardus Domeus
(sfirsitul secolului al XVI-lea), ale ciirui tratate umplu primul
volum din Theatrum Chemicum, din 1602. Frankfurt, unde au trait
cei doi, pare sa fi fast pe-atunci un centru a! filozofiei alchimiee.
In arice caz, Michael Majer, in calitatea lul de comes palatinus
(conte palatin) si de medic de curte allui Rudolph al II-lea, era
o personalitate cunoscuta si respectata pe plan local. In Mainzul
invecinat traia pe vremea aceea Carl lung (mort in 1654), doctor
in medicina Si in drept, despre care in rest nu se stie nimic, intrucit
arborele genealogic se intrerupe la strastrabunicul meu, nascut la
inceputul secolului al XVIII-lea, Sigismund lung, un civis Mogun-
tinus (cetatean din Mainz) - Si asta din cauza ca arhivele muni-

1 TInar, tinere\e, intinerire. Pasarea phoenix - ca sirnbol al reinnoirii


ve~nice (n. t.).
2 Aurul filozofilor, adica al alchirni~tilor (A. J.).

240
cipale din Mainz cazura prada fJacarilor 10. 0 asediere din timpul
razboiului spaniol de succesiune. Este mai mult decit probabil ca
lui Carl lung, care evident era un om erudit, ii erau cunoscute
scrierile celor doi alchimi~ti, caci farmacologia de atunci statea
ind. sub influenta putemica a lui Paracelsus. Domeus era un para-
celsist categoric ~i a campus chiar un comentariu amplu 10. tratatul 1
lui Paracelsus, De vita longa. Dintre toti alchimi~tii, el a fost cel
care s-a confruntat eel mai mult cu ceea ce se nume~te procesul
inc'lividuatiei. A vind in vedere ca 0 mare parte a muncii mele de
o viata a fost dedicata cercetarii problematicii contrastelor ~i mai
cu seama simbolisticii ei aichimice, aceste evenimente anticipa-
tive nu sint lipsite de farmec, motiv pentm care am ~i vrut sa Ie
imparta~esc cititorilor tnel.
Cind am lucrat 10. placa strabunilor, mi-a devenit clara comuni-
unea ciudata de destin care ma leaga de stramo~i. Am 0 senzatie
foarte putemicii de a ma afJa sub inf1uenta un or lucruri sau pro-
bleme lEL<;ate neterminate ~i fara raspuns de catre parintii ~i bunicii
mei, precum ~i de ditre 5tramo~ii mal indepartati. Pare adesea ca
intr-o f'lmilie ar exista un 50i de karma1 impersonal, care trece de
10. parinti 10. copii. Astfel, am avut dintotdeauna impresia di ~i eu
a~ avea de raspuns 10. intreb3.ri puse de destin strabunilor mei, dar
10. care deocamdata nu s-a gasit raspuns sau di ar trebui co. eu sa
desavir~esc sau macar sa continuu lucruri pe care cei dinaintea mea
Ie-au las'lt nerezolv'lte. Este, de altfel, greu de distins daca aceste
intreoari sint mai degrabii de natura personaEi sau generala (co-
lectiva). Mie mi se pare di mai cunnd ultimul este cazu!. 0 proble-
ma colectiva 10. - atlta timp elt nu este recunoscuta co. atare -
de fiecare datE!.forma uneia personale ~i treze~te atunci in anumite
cazuri impresia ca pe tarimul psihicului personal ceva n-ar fi in
ardine. E drept ca sfera personala este tulburata, dar aceste dere-
glari nu sint necesarmente primare, ci mai curlnd secundare, co.
urmare a unel modificari neprielnice a climatului social. De aceea,
intr-un astfel de caz, cauza tulburarii nu trebuie cautata in antu-
rajul personal, ci mai curind in situatia coleetiva. Psihoterapia de
pina acum n-a tinut suficient cant de aceasta circumstanta.
Cum ar face oricine care este capabil de ceva introspectie, am
considerat mai intii co.de la sine inteles ca sciziunea personalitatii
mele este problema ~i raspunderea mea personala. Faust rostise,

J Mo~tenire (buna sau rea) a aqiunilor trecute (n. t.).

241
ce-i drept, ~i pentru mine vorbele eliberatoare: Zwei See/en v.'ohnen,
ach, in meiner Brust], dar nu aruncase nici 0 lumina asupra pro-
blemei acestei dezbinari. Conceptia lui Faust parea sa mi se potri-
veasca exact. Pe vremea dnd am luat contact cu Faust nu puteam
banui dt de colectiv era ciudatul mit eroic goetheean ~i cum an-
ticipa in mod profetic destinul german. De aceea m-am simtit
atins personal, ~i daca Faust a cauzat, ca urrnare a hybrisului ~i
a inflatiei sale, crima asupra lui Philemon ~i Baucis, m-am cons i-
derat a fi eu vinovat, ca ~i cum, de pilda, a~ fi fost part~ in trecut
la uciderea celor doi batrini. Aceasta idee stranie m-a speriat, ~i
am socotit ca este de datoria mea sa ispa~esc vina sau sa impiedic
repetarea unei astfel de crime.
Concluzia mea falsa a mai fost sprijinita ~i de 0 inforrnatie pe
care am capatat-o colateralin acei ani de tinerete. Am aflat ca cir-
cula 0 legenda in legatura cu bunicul meu lung care ar fi fost fiul
natural allui Goethe. Aceasta istorie iritanta avu efect asupra mea
in masura in care parea sa intareasca ~i sa explice totodata reac-
tiile mele ciudate la Faust. De~i nu credeam in reincarnare, nOfiu-
nea aceea pe care indianul 0 denume~te karma mi-era familiara
instinctiv. Cum pe-atunci n-aveam idee de existenta incon~tien-
tului, 0 intelegere psihologica a reactiilor mele mi-era imposibila.
Nu ~tiam -in orice caz nu mai mult dedt se ~tie in general chiar
~i azi - nici ca viitorul se pregate~te cu mult timp inainte in
incon~tient ~i de aceea poate fi ghicit in avans de catre cIarvaza-
tori. A~a, de exemplu, dnd a aflat vestea incoronarii imparatului
la Versailles, Jacob Burckhardt a exclamat: "Aceasta este deca-
derea Germaniei!" ~i deja incepura sa bata la u~a arhetipurile lui
Wagner ~i, 0 data cu ele, se ivi ~i expelienta dionisiaca a lui N~~tz-
sche, pe care mai bine 0 atribuim zeului betiei, Wodan. Hybrisul
epocii wilhelmine ~oca Europa ~i pregati catastrofa din 1914.
In anii tinerefii mele (cam prin 1893), am fost ~i eu in mod
incon~tient prizonierul acestui spirit al epocii ~i n-am avut nici
un fel de mijloace de a ma sustrage influentei lui. Faust a facut
sa vibreze in mine 0 coarda ~i m-a atins intr-un mod pe care nu-l
puteam infelege in alt fel dedt ca pe ceva personal. Ce m-a im-
presionat cel mai adinc a fost problema contrariilor - binele ~i
raul, spiritul ~i materia, intunericul ~i lumina. Faust, filozoful
inept ~i naiv, se ciocne~te de latura-i obscura, de umbra-i nelini~-

] Ah! dOlia suflete-mi siila$llliesc fn piept! Goethe, Fallst !, "In fata portii ",
versul 1113, op. dt. (n. t.).

242
titoare, Mefisto. In ciuda naturii lui negativiste, Mefisto reprezin-
tit in opozitie cu savantul arid, care trece foarte aproape pe llnga
sinucidere, spiritul vital propriu-zis. Contradiqiile mele launtrice
apareau aiei sub forma dramatizata. Goethe daduse intrucitva 0
schita de baza ~i 0 schema a propriilor mele conflicte ~i solutii.
Dihotomia Faust-Mefisto se contopi pentru mine intr-un singur
om, ~i acela eram eu. CLJalte cuvinte, eram atins ~i ma simteam
recunoscut ~i, intruclt acesta era destinul meu, to ate peripetiile
dramei ma afeetau personal; trebuia, cu pasiune, ici sa confirm,
cola sa combat. Niei 0 solutie nu-mi putea fi indiferenta. Mai
tirziu am pomit in opera mea in mod con~tient de la ceea ce Faust
• Eisase deoparte: respectarea drepturilor eteme ale omului, re-
cuno~terea vechiului ~i continuitatea culturii ~i a istoriei spirituale.1

Atit sufletul cit ~i trupul nostru sint compuse din elemente care
toate au fost prezente deja in ~irul stdmo~ilor no~tri. "Noul" din
sufletul individual este 0 recombinare variata la infinit a unor parti
componente extrem de vechi, de aceea trupul ~i sufletul au un
caracter eminamente istoric si nu-si gasesc un loc adecvat in ceea
ce este nou, in abia atunci alcatuitul; cu alte cuvinte, tdsaturile
ancestrale se regasesc acolo doar partial. Sin tern departe de a 0
fi lichidat cu Evul Mediu, cu Antiehitatea ~i primitivitatea, a~a
cum pretinde psihicul nostru. Cind colo, ne-am prabu~it intr-o
cataracta a progresului, care ne impinge cu 0 violenta cu atlt mai
salbatidi inainte inspre viitor, cu cit ne smulge mai tare din
radacinile noastre. Dar, odata vechiul stdpuns, el este de obicei
distrus, iar mi~carea inspre inainte nu mai poate fi oprita. Tocmai
pierderea acestei legaturi cu trecutul, lipsa radacinilor sint cele
care produc un asemenea "disconfort in civilizatie" ~i 0 astfel de
graba, incit tdim mai mult in viitor ~i intr-o promisiune himerica
a unei epoci de aUf, decit in prezentul pina la care fundalul nostru
evolutionist nici macar n-a ajuns inca. Ne napustim neinfrinat in
nou, minati de un sentiment crescind de insuficienta, de insatis-
factie ~i fdmintare. Nu mai tdim din ceea ce avem, ci din promi-
siuni, nu mai traim in lumina zilei prezente, ci in intunericul
viitorului, unde a~teptam ivirea adevaratului rasarit de soare. Nu
vrem sa admitem di tot ce este mai bun este rascumparat prin ceea

1 Atitudinea lui Jung rciese dintr-o inscrip(ie pe care 0 scrisese inWal


peste intrarea casei sale din Bollingen: Philemonis Sacrum - Fausti Pami-
tentia (sanctuamllui Philemon - peniten(a lui Faust). Ond locul fu zidit, scrise
cuvintele acestea deasupra intrarii celui de-al doilea turn (A. J.).

243
ce e mai rau. Speranta unei libertati sporite este anihilata printr-o
sclavie tot mai mare fata de stat, ea sa nu mai vorbim de primej-
diile eumplite la care ne expun deseopeririJe eele mai stralueitoare
ale ~tiin\ei. eu cit intelegem mai putin eeea ee au cautat tatii ~i
strabunii nostri, eu atit ne intelegem mai putin pe noi in~ine ~i
eontribuim cu toate fortele la augmentarea lipsei de instinete ~i
de ri'idaeini a individului, a~a incit, devenit 0 partieuli'i in masa,
el nu mai urmeaza decit "spiritul gravitatiei".
Imbunata\irile orientate inspre inainte, adid. prin metode noi
sau gadgets! sint, ee-i drept, convingatoare pe loe, dar in timp in-
delungat devin indoielnice ~i sint in oriee eaz scump platite. EJe
nu sporese nicideeum tihna, multumirea sau ferieirea in general.
Sint de cele mai multe ori indulciri eaduee ale existentei, ea de
pilda masurile de scurtare a timpului, care, din paeate, nu fac decit
sa aecelereze ritmul ~i astfel ne lasa mai putin timp ea oricind.
Omnis festinatio ex parte diaboli est - oriee graba este a diavo-,
lului - obi~nuiau sa spuna veehii mae~tri.
Dimpotriva, imbunata\irile orientate inspre inapoi sint in ge-
neral mai putin eostisitoare ~i in sehimb de durata, caci se intore
la caile mai simple ~i verifieate ale trecutului ~i nu fae uz decit
in ehipul eel mai maderat de ziare, radio, televiziune ~i taate eeIe-
Ialte inova\ii care, ehipurile, eeanomisese timp.

In aceasta carte, vorbese mult despre concepti a mea subiee-


tlva, care nu reprezinta insa 0 naseoeire a ratiunii. Este mai de-
graba a viziune ce rezulta atunei cind ineerca.m sa vedem ~i sa
auzirn, ell oehi semiinehi~i ~i ureehi nitel astupate, forma ~i giasul
fiintei. Daca vedern ~i auzim prea clar, atunei sintem ingriiditi Ia
ora ~i minutullui "azi" ~i nu simtim deloe cum ~i dad. sufletele
noastre ancestrale percep ~i prieep aeest azi sau, eu alte euvinte,
cum reaqioneaza incon~tientu1. Ne ramine astfel neclar dadi
lumea strabunilor participa eu 0 placere primordiali:i Ia viata noastra
sau, din contra, dad! se indeparteaza cu dezgust de ea. Lini~tea
~i multumirea noastra interioara depind in mare masura de faptul
ca familia istoridi, personificata prin individ, este in armonie sau
nu cu conditiile efemere ale acestui azi al nostru.
In turnul" meu din Bollingen se traje~te ea in muite seeole. El
imi va supravietui, iar prin pozitie ~i stil evoea timpuri de mult
treeute. Numai foarte putine elemente amintesc de "azi".

1 Dispozitive, accesorii sau mecanisme ingenioase (11. t.).

244
Dadi un om al secolului al XVI-lea ar intra in casa, doar lampa
cu petrol ~i chibriturile ar fi pentru el ceva nOli; cu tot restul s-ar
descurca fi:ira probleme. Nimic nu tulbura mortii - nici lumina
electridi, nici telefon. Sut1etele stramo~ilor mei sint insa intreti-
nute ~i prin atmosfera spirituaIa a casei, dici eu Ie raspund - bine
sau prost, a~a cum slnt in stare - la Intrebiiri pe care, odinioara,
viata lor le-a lasat in urma ei nerezolvate. I-am desenat chiar pe
pereti sub forma de tablouri. Este ca ~i cum a tacuta familie mai
mare, care se extinde peste veacuri, ar popula casa. Eu traiesc
acolo ca "persoana a doua" ~i vad viata In mare - viata care va
fi ~i va trece.
9
CaHitorii

Africa de nord

La inceputul anului 1920, un prieten ma instiinta ca avea de Iacut


o calatorie de afaceri in Tunisia Si ma intrebii daca nu doream sa-l
insotesc. Am acceptat imediat. Am pomit-o in luna martie, mai
intii spre Alger. Tinindu-ne de-a Iungul coastei, am ajuns 10. Tunis
Si de acolo 10. Sousse, unde I-am Iasat pe prietenul meu sa-Si vada
de afaceri.1
Eram deci in sfirsit acolo unde mi-o dorisem adesea sa fiu, Si
anume intr-o tara neeuropeana, unue nu se vorbea nici 0 limba
europeana si nu domneau nici un fel de conceptii crestim\ unde
traia 0 alta rasa si unde 0 aIta traditie istorica si 0 viziune diferita
des pre lume marc au fata multimii. Imi dorisem adesea sa-l vad,
intr-o bun a zi, pe european din exterior - imaginea so.reflectata
intr-un mediu strain in orice privinta. DeSi am deplins adinc faptul
ca nu cunosteam limbo. araba, am putut observa cu atit mai atent
oamenii Si comportamentul lor. Mi se intimpla de multe ori sa
stau ore intregi intr-o cafenea araba si sa ascult diverse discutii
din care nu pricepeam 0 yorba. In acest timp, studiam cu atentie
mimica Si mai ales manifestarile afective ale oamenilor, remarcam
schimbarea subtila a gesturilor lor atunci dnd vorbeau cu un
european Si invatam astfel, intr-o oarecare masura, sa vad cu alti
ochi si sa-l observ pe "omul alb" in afara mediului lui propriu.
Ceea ce percepe europeanul a fi singe rece, calm Si apatie
orientale mi se pafU 0 masca indaratul careia am intuit 0 framin-
tare, chiar surescitare, pe care nu mi Ie puteam explica bine. Pasind
pe pamint maur am avut - in mod straniu - 0 preocupare pe care
n-o intelegeam: tara imi dadea impresia ca mirosea ciudat. Era
un iz de singe, co.Si cum solul ar fi fost imbibat cu singe. Singurul

1 Cf. Apendicele, pp. ~70-371 (11. ed. germ.).

246
lucru care-mi trecu prin minte a fost ca aceasta bucata de pamint
lichidase deja trei civi!izatii, cea punica, cea ramana ~i cea cre~-
tina. Ramine de vazut ce va face din islamism era tehnicii.
Parasind Sousse, m-am dus spre sud, la Sfax, ~i de aici in Sa-
hara, la Tazeur, orasul oazei. Ora~ul este situat la 0 aarecare alti-
tudine, la marginea unui platau, la ale carui poale ti~nesc in ~uvoi 1
bogat izvoare caldute, u~or sarate, irigind oaza printr-o mie de
canale mici. Curmali inalti formau un acoperi~ verde ~i umbros,
,,l
sub care crqteau din abundenta piersici, cai~i ~i smochini, iar
dedesubt, alfa, a iarba de un verde incredibil. Pescaru~i stralucind
aidrp'11anestematelor zburau prin verdeata ca ni~te sageti. In rela-
tiva racoare a acestei umbre verzi umblau siluete inve~mintate in
alb, printre care frapau multe perechi tandre, strins imbratisate,
intr-o prietenie vizibil homosexuaUL M-am simtit deodata transpus
in Antichitatea greaca, unde aceasta inclinatie forma cimentul
societatii barbatesti si al polisului ce-~i are sorgintea in ea. M-am
lamurit ca aici barbatii vorbeau cu barbatii Si femeile cu femeile.
Am intilnit doar putine fapturi feminine, bine acoperite cu un val,
asemenea unor calugarite. Am vazut citeva Si [ara val. Erau, dupa
cum imi explica dragomanul meu, prostituate. Pe strazile princi-
pale, barbatii ~i copiii dominau imaginea.
Dragomanul meu imi confirma ca homosexualitatea era in
general frecventa Si de la sine inteleasa Si imi facu pe data pro- I
J

puneri corespunzatoare. Sarmanul om nu putea banui ce ginduri .1

ma strabatura ca un fulger, luminindu-mi brusc pozitia. Ma sim-


team readus cu multe secole in urma intr-o lume infinit mai naiva
de adolescenti care de-abia incepeau, cu ajutorul unei cunoasteri
J
I
saracacioase a Coranului, sa se smulga din starea crepusculara
initiala, existenta din timpuri stravechi, ~i sa devina constienti de
propria lor existenta, ca 0 forma de aparare in fata destramarii ce
ameninta din nord.
In timp ce ma aflam inca sub impresia cople~itoare de durata
infinita ~i de existenta statica, m-am gindit deodata la ceasul meu
de buzunar ~i mi-am amintit de timpul accelerat al europeanului.
Acesta era pesemne intunecatul nor nelinistitor care trecea ame-
ninta.tor pe deasupra capetelor acestor oameni candizi. Mi s-au
parut a fi asemenea unor animale salbatice care nu vad vinatorul,
dar il adulmeca printr-o senzatie nedefinita de nelini~te, pe eI, zeul
timpului care Ie va imbucatati ~i marunti nemilos durata - ce inca
mai amintqte de ve~nicie - in ziIe, ore, minute ~i secunde.
247
De la Tozeur am pomit-o dilare catre oaza Nefta, Impreuna
eu dragomanul meu, dis-de-dimineata, imediat dupa rasaritul soare-
luL Animalele noastre de calarie emu ni~te catiri mali, eu pas iute,
eu care se 1nainta repede. and ne apropiaram de oaza, se 1ndrepta
spre noi eu 0 (jnuta m1ndrii un calaret 1nfa~urat 1n alb, care, tara
a saluta, treeu pe Ilnga noi pe un eat1r negru, eu un harna$ament
frumos de piele, eu garnitura In argint. Era 0 aparitie eleganta,
impresionanta. Sigur nu avea inca eeas de buzunar, eu atlt mai
putin eeas de mina, caei el era, In mod evident ~i tara sa 0 ~tie,
eel care fusese dintotdeauna. Ii lip sea inca aeea nota u~oara de
nebunie proprie europeanului. Ce-i drept, europeanul este eonvins
ea el nu mai e ee a fost odaHi, dar nu ~tie Inca ee a devenit 1ntre
timp. Ceasulii spune ea, 1neep1nd eu a~a-numitul Ey Mediu, tim-
pull?i eu sinonimul sau, progresul, s-au furi~at in el ~i i-au luat
eeea ee este ireeuperabil. Cu bagajul u~urat, i~i continua calatoria
spre teluri nebuloase, eu 0 viteza progresiva. Pierderea In greutate
l?ieorespunzatorul sentiment d'incomplititude Ie eompenseaza prin
iluzia sueeeselor sale, cum ar fi trenurile, motonayele, ayioanele
~i rachetele, care Ii rapesc prin rapiditatea lor tot mai mult din
durata lui ~i 11transpun tot mai actlne 1ntr-o alta realitate a vite-
zelor l?ia aeceleratiilor explozive.
Cu elt avansam mai ad1nc in Sahara, eu at1t mi se 111cetinea
mai mult timpull?i ameninta chiar s-o pomeasca 1napoi. Dogoarea
scinteinda care tot cre~tea contribui In mare masura la starea mea
de vis, l?i elnd ajunseram la primii palmieri ~i plimele case ale
oazei, mi se paru ca totul acolo era a5a cum fusese dintotdeauna.
A doua zi dimineata, devreme, am fost trezit In hanulin care
innoptasem de zgomotele diverse din fata easei - un gen de ru-
moare cu care nu eram obil?nuit. Se afla acolo 0 piata mare, des-
ehisa, care cu 0 seara 1nainte fusese pustie, dar acum era plina de
oameni, camile, cat1ri ~i magari. Carnilele gemeau ~i l~i comuni-
cau in variante multiple de ton nemultumirea Iorcronica, iar
magarii Ie concurau cu tipetele lor disonante. Oarnenii alergau
incoace l?i incolo, 1ntr-o agitatie evidenta, vocifennd l?i gesticu-
lind. A veau un aspect salbatic, care nu prea inspira incredere.
Dragomanul meu ma Iamuri ca astazi avea loc 0 mare sarbatoare.
In timpul noptE venisera nil?te triburi din de~ert pentm a presta
doua zile de munca a elmpului pentru marabuL Acesta era sino-
nim cu administratorul bunulilor saracilor ~i poseda muIte cimpuli
In oaza. Garnenii urmau sa pregateasca un nou ermp l?i canalele
de irigalie aferente.
248
La capiitul eel mai indepartat al pietei, se ridica deodata un
nor de praf, se desfa~ura un steag verde ~i se auzira biltai de toba.
In fruntea unui lung cortegiu alcatuit din sute de oarneni salba-
tid, care pmtau co~uri din rafie Si sape scurte Si late, aparu un
biitrin venerabii, cu barM alba, un om de 0 demnitate naturaJa de
neimitat, care se compOlta de parca dintotdeauna ar fi avut 0 suta
de ani. Era marabutul pe un catir alb, inconjurat de biirbati care
dansau ~i aveau in mina tobe mici. Peste tot domneau agitatia,
tipetele ragusite, salbatice, praful Si caldura. Fanatic si agitat, con-
voiul trecu prin fata no astra, ie~ind din oaza, ca si cum ar fi pomit
la lupta. Am urmat acest tumult la 0 distanta rezonabil3., nefiind
nicidecum incurajat de dragomanul meu sa ma apropii prea tare,
pina ce am ajuns la locul unde se "lucra". Aici surescitarea era,
daca se poate, si mal intensa. Din toate partile, rasunau batai de
toba si strigate salbatice; locul semana cu un musuroi de fumid
ce a fost deranjat; totul se petrecea in cea mai mare graba. Multi
dansau in ritmul tobelor, avfnd coSurile umplute cu 0 cantitate
mare de nisip, altii loveau eu frenezie solul, sapau gropi si ridicau
diguri. In mijlocul acestui haos giiHigios, marabutul se deplasa
dilare pe cati'ml sau alb, cu gesturile demne, blinde si obosite ale
virstei inaintate, dfnd in mod clar indicatii. Oriunde ajungea,
sporeau zelul, tipetele Si ritmul, formind acel fundal in fata caruia
se reliefa eu mare efect silueta calma a sfintului. Spre seara, mul-
timea fu vizibil epuizata si potolita si oamenii se adincira curind
in somn, lingi1 camilele lor. In timpul noptH, dupa obisnuitul mare
concert de dini, se a~temu 0 liniste totala, pina ce, la primele raze
ale soarelui, invocarea muezinului, invocare ce ma impresiona
profund, ehema la rugaciunea de dimineata.
Toata scena reprezenta pentru mine 0 leqie: Acesti oameni
traiesc din afectele lor, adicii ele ii fac sa traiasca. ConStiinta lor
Ie mijloceste pe de 0 parte orientarea in Spatiu Si Ie comunica
impresiile provenind din exterior, pe de alta parte ea este agitata
de impulsuri liiuntrice Si emotii, dar fara a reflecta, iar eului Ii
lipse~te orice autonomie. Foarte diferit nu se comporta ea nici la
european, totuSi sintem ceva mai complicati. In arice caz, dispu-
nem de 0 oarecare doza de vointa ~i de intentie chibzuita. Ceea
ce ne lipseste noua este mai de graM intensitatea vietii.
Nu-mi doream sa fac schimb, dar eram infestat psihic, ceea
ce se manifesta in exterior printr-o enterita infectioasa, care se
vindeca dupa dteva zile dupa obiceiul locului, eu apii de orez ~i
calomel.

249
Debordind de impresii ~i ginduri, am [evenit atunci la Tunis
~i in noaptea premergatoare imbardirii noastre spre I\1arsilia am
avut un vis care pam a pune capat acestei experienfe. Asa ~i tre-
buia; caci ma obisnuisem sa traiesc mereu pe doua planuri con-
comitent, unul constient, care voia sa inteleaga ~i nu putea, Si unul
inconstient, care voia sa exprime ceva ~i n-o putea face mai bine
dedt sub forma de vis.
Am visat ca ma gaseam intr-un ora~ arab si. ca in majoritatea
acestor ora~e, ~i aici se afla 0 citadel a, a casbah. Ora~ul era situat
intr-o dmpie vasta ~i un zid ]] imprejmuia. Forma sa era patrata
Si existau patm portio
Citadela din interiorul orasului era - ceea ce nu-i insa cazul
in acele regiuni -inconjurata de un sant lat, umplut cu apa. Sta-
team in fata unui pod de lemn care ducea peste apa la una dintre
ponile intunecate la culoare Si in forma de potcoava. Era deschisa.
Domic sa vad citadela ~i din interior, am pasit pe pod. Ciod am
ajuns cam pe la mijloc, din poarta mi-a aparut in cale un arab
smead, cu 0 Infati~are eleganta, aproape regeasca, un tinar intr-un
bumus alb. ~tiam ca era principele ce-Si avea reSedinta acolo.
Ajuns in fata mea, ma ataca Si vru sa ma trinteasca pe jos. Ne
baturam 5i ne luptaram. In timpu] luptei, ne loviram de balustrada
care ceda Si amindoi dizuram in sant, unde el incerca sa-mi apese
capul sub apa ca sa ma inece. "Nu, m-am gindit, asta intrece orice
masura!" ~i I-am bagat, ]a rindul meu, ell capul sub apa. Am pro-
cedat astfel, desi simteam 0 mare admira~ie pentru el, dar nu vo-
iam sa ma las omorit. Nu doream sa-l ucid, ci doar sa-l fac sa-~i
piarda cuno~tinta si sa nu mai poata lupta.
Apoi, scena oniricii se schimba 5i arabul se afla acum cu mine
intr-o incapere mare, octogonala Si boltita, in mijlocul citadelei.
Camera era complet alba, foarte simpla si impresionanta. De-a
lungul peretilor din marmura deschisa. la culoare se aflau cana-
pele joase, iar in fata mea, pe jos, 0 carte deschisa, cu caractere
negre, trasate extraordinar de frumos pe un pergament alb ca lap-
tele. Nu era 0 scriere araba, ci arata mai curind a scriere uiguricii,
din Turkistanul occidental, care mi-era cunoscuta din fragmentele
maniheene din Turfan. Ce-i drept, nu cunosteam continutul, aveam
totuSi sentimentul ca era "cartea mea", pe care eu 0 scrisesem.
Tinarul principe, cu care pina adineauri ma luptasem. Sedea pe
jos, in dreapta mea. I-am explicat ca, 0 data ce-l invinsesem, el
trebuia sa citeasca acum cartea. Dar se impotrivi. Mi-am pus
bratul pe dupa umamllui ~i I-am sili1, ca sa zic asa, cu bunatate
250
~i rabdare patema, s-o citeasca. $tiam ca trebuia sa se intimple
astfel 5;i.in cele din unna. eeda.
Visul imi Elsa 0 impresie profunda. TInarul arab este un dupli-
cat al arabului mindru. eare trecuse calare pe lInga noi rara a saluta.
Ca locuitor ai citadelei. este 0 figura a sinelui, sau. mai bine-zis,
un mesager sau un tnmis al sinelui. Caci acea casbah din care vine
este 0 mandala desavirsita: 0 citadela, inconjurata de un zid patrat,
avind patru poni. Intentia lui de a ma ucide amintqte de motivul
luptei lui Iacob cu ingerul; el este - spre a vorbi in limbajul
Bibliei - asemenea ingerului Domnului, un sol al lui Dumnezeu,
care vrea sa ueida omul, intrueft nu-] eunoa~te.
De fapt, ingerul ar fi trebuit sa-si aiM laca~ul in mine. EI
cunoa~te insa numai adevarul "angelic" ~i ignora arice des pre om.
De aceea el apare mai intii ca du~man al meu, dar eu ma apar
impotriva lui. In a doua parte a visului sint eu stapinul citadelei;
el srii la picioarele mele :,.;itrebuie, sa ia cuno~tinta de gindurile
mele si sa cunoasca deci in acelasi timp omu!.
Este evident ca intilnirea mea cu cultura araba m-a impre-
sionat In mod cople~itor. Natura emotionaHi, mai apropiata de
viata a acestor oameni ce traiesc din afecte, fara a reflecta, exer-
cita un efect putemic, sugestiv asupra aeelor straturi istoriee din
noi pe care tocrnai Ie-am depa~it sau, eel putin, credem ca Ie-am
depa~it. Este ca paradisul copi1ariei, din care ne imaginam ca am
evadat, dar care, la cea mai uSoara provoeare, ne impune noi in-
fringeri. Da, cultul nostru pentru progres se afla in primejdia de
a se lasa prada unor vise de viitor cu atit mai eopilaroase. eu eft
eonstiinta noastra incearca sa se indeparteze mai mult de treeut.
Copilaria are insa, pe de alta parte, insu~irea de a sehita,
datonta naivitatii Si ineon~tientei ei, 0 imagine mai eompleta a
sine1ui, a omu1ui intreg in individualitatea sa nedenaturata. in
conseeinta, vederea copilului ",i a primitivului treze~te in adultul
civilizat nostalgii care provin din dorinte ~i necesitati nesatis-
facute. Aeestea corespund un or parti ale personalitatii care fuse-
sera retusate si, astfel, ~terse din imaginea totala a omului, in
favoarea adaptarii. a personei1•
Cind intreprind 0 caEitorie in Africa pentru a gasi un loc
psihic in afara sferei europeanului, atunci vreau in mod ineon~ti-
ent sa descopar in mine acea parte a personalitatii care a devenit

] V. termenul In Glasar (n. t,),

251
invizibilii sub influenta ~i presiunea faptului de a fi european.
Aceasta parte se afla in opozitie incon~tienta fata de mine,pentm
ca nu 0 admit. Conform naturii ei, vrea sa ma faca incon~tient (sa
ma apese sub apa), pentm a ma omori; eu vreau sa 0 fac insa, prin
cunoa~tere, mai con~tienta, caci astfel am putea gasi un modus
vivendi camun. Culoarea pielii lui, aproape neagra, 11caracteri-
zeaza pe arab drept "umbra", dar nu drept una personala, ci mai
degraba etnidi, neavind nimic de-a face cu persoana mea con-
~tienta, ci mai mult cu totalitatea personalitatii mele, deci cu sinele
meu. Ca stapin peste casbah, el este, ca sa ma exprim a~a, un fel
de umbra a sinelui. Europeanului, determinat in mare parte de
ratiune, ii este strain mult din ceea ce e omenesc, iar el W face
din aceasta un titlu de glorie fara sa remarce ca asta are loc in
detrimentul intensitatii vietii lui ~i ca partea primitiva a perso-
nalitatii este, in consecinta, condamnata la 0 existenta partial
subterana.
Din vis reiese limpede in ce sens m-a inriurit intilnirea mea
cu Africa de nord: Mai intii am fost amenintat de 0 cople~ire a
con~tiintei mele europene printr-un nea~teptat ~i violent atac a1
psihicului incon~tient. Nici n-am realizat aceasta situatie in mod
con~tient; dimpotriva, nu ma puteam elibera de un sentiment de
superioritate, pentm ca, la tot pasul, mi se amintea de calitatea
mea de european. Lucrul era inevitabil ~i accentua 0 anumita
distanta ~i instdiinare fata de ace~ti oameni atit de diferiti de mine.
Dar nu eram pregatit sa gasesc in mine forte incon~tiente care sa
se intereseze cu 0 asemenea intensitate de cauza celorlaIti, incH
de aici sa rezulte un con'flict putemic. Visull-a exprimat prin
imagine a une! tentative de omor.
Adevarata natura a acestei tulburari n-am recunoscut-o dedt
peste citiva ani, cind m-am aflat in Africa tropicala: a fost primul
indiciu in legatura cu acel going black under the skin I, un pericol
psihic in mare masura subestimat, care-l ameninta in Africa pe
europeanul dezradacinat. "Dar unde e primejdie, cre~te ~i salva-
rea", aceste cuvinte ale lui Holderlin 1mi trecura de mai multe ori
prin minte in astfel de situatii. "Salvarea" consta in aceea ca putem
con~tientiza infIuenta incon~tienta cu ajutorul viselor de averti-
zare. E1e arata ca ceva in noi nu se supune doar pasiv influentei
incon~tiente, ci, din contra, chiar se napuste~te ell laeomie asupra

1 A deveni negro sub piele (n. t,).

252
ei, i'ncercihd sa se identifice cu umbra. Dupa cum 0 amintire din
copiIarie poate pune stiIpinire asupra con~tiintei eu 0 emotie atlt
de vie, indt ne simtim retranspu~i total ill situatia initiaIa, tot a~;a,
acest mediu arab, aparent total diferit ~i strain, treze~te 0 amin-
tire originara a unui trecut indepartat prea bine cunoscut, dar pe
care, pare-se, I-am fi uitat de tot. Este amintirea unei posibilitati
de viata inca existente care a fost insa mascata de civilizatie. A
o retrai naiv ar insemna 0 reddere in barbarie. De aceea preferam
s-o uitam. Dar dad ea vine din nou spre noi sub forma unui
conflict, atunci ar trebui s-o pastram in comitiinta ~i sa confruntam
ambele posibilitati - cea traita ~i cea uitata; dici rara motive
suficiente, ceea ce pa,e a fi pierdut nu ~i-ar fi anuntat din nOli
prezenta. In structura psihid vie, nimie nu se intimplil doar In
mod mecanic, ci totul se insereaza in economia intreguIui, este
raportat la intreg: este adecvat scopului ~i are sens. Cum insa
constiinta nu are niciodata 0 privire de ansamblu asupra Intre-
gului, nu poate, de regula, sa Inteleaga acest sens. De aceea tre-
buie la inceput sa ne mul\umim eu constatarea faptelor ~i sa lasam
in seama viitorului si a unor cercetiiri ulterioare sarcina de a gasi
un raspuns Ia intrebarea: Ce poate sa insemne ace<1.staciocnire eu
"umbra sinelui"? In orice caz, pe atunci n-aveam nici cea mai midi
idee despre natura acestei experiente arhetipale :;;i:;;tiam inca :;;i
mai putine despre paraleIeIe istorice. Fara ca ultima semnificatie
a visului sa mi se dezvaluie atunci ell toata limpezimea, el mi se
intipari in memorie ~i ramase de neuitat, lasind in unna-i dorinta
eea mai vie de a reveni in Africa Ia primul prilej ce se va ivi.
Aceasta dorinta mi se implini abia cinci ani mai tlrziu.

lndienii pueblo
A vem intotdeauna nevoie de un punct de vedere situat in afara
obiectului, spre a pIasa :;;ia pune in mi~care in mod eficace pirghia
criticii. Asta este valabil In mod special pentm faptele psiho-
Iogice, in care sintem implicati, firqte, intr-un mod mult mai
subiectiv dedt in ariee aIta ~tiinta. Cum am putea deveni eon~ti-
enti, de exempIu, de diferite particularitati nationale, daca n-am
avut niciodata prilejul sa ne privim din exterior propria natiune?
A privi din exterior inseamna a vedea din perspectiva unei alte
natiuni. In acest scap, trebuie sa dobindim a cunoa~tere suficienta
253
a sufletului colectiv strain, ~i in acest proces de asimilare ne lovim
apoi de toate incompatibilitatile care alcatuiesc prejudecata natio-
nala ~i specificul national. Tot ceca ce ma irita la altulimi poate
servi intru cunoa~terea propriei me Ie persoane. ,il,nglia 0 inteleg
abia atunci dnd vad unde anume nu ma potrivesc eu ca elvetian.
Europa, problema no astra cea mai mare, 0 inteleg abia atunci cind
vild unde anume nu ma potrivesc eu, ca european, in lume. Fap-
tului ca am facut cuno~tinta ell numerosi americani si caliltoriilor
spre ~i prin America Ie datorez intr-o foarte mare masura inte-
legerea ~i critica mea la adresa caracterului european; illi s-a parut
ca n-ar putea exista nimie mai folositor pentru un european dedt
sa priveasca 0 data Europa de pe acoperisul unui zgirie-nori. Pentru
prima oara contemplasem dinspre Sahara spectacolul european,
inconjurat de 0 civilizatie care sta fata de a noastra earn in aceeasi
relatie ca Antichitatea romana fata de epoca modema. Atunei am
inteles elt de puternic mai eram ancorat ~i prins chiar si in Ame-
rica in cOl1stiinta cultural a a omului alb. Atunci s-a copt in mine
dorinta de a continua comparatiile istorice cobori'nd Ia un nivcl
cultural ~i mai pU1;inevoluat.
In urmatoarea mea calatorie am ajuns, 1nso\it de niste prieteni
americani, la indienii din New Mexico, ~i anume la indienii pueblo,
cei care construiesc orlli;>e."Ora$e" este, ce-i arept, earn mult spus.
in realitate sint numai ni$te sate, dar casele lor inghesuite ~i con-
struite unele peste celelalte sugereaza cuvintul "oras", ca si limba
lor, ca ~i intreguI lor fel de a fi, Acolo am avut pentm prima data
noroeul sa vorbesc eu un neeuropean, adica un am care ilU apar-
tinea rasei albe. Era capetenia a~a-numitilor Taos pueblos, un bilrbat
inteligent, intre patruzeci ~i eincizeci de ani. 11 chema Ochwia
Biano (Lac de Munte). Am putut vorbi ell el a~a cum Tareori mi
s-a intimplat sa discut ell un european. Desigur, era ancorat in
lumea lui, Ia fel cum e un european in a sa - dar in ce fel de
lume! Daca stai de yorba eu un european, ajungi pretutindeni pe
nisipul unor terenuri de mult eunoscute ~i totu~i neintelese, pe
cind acoIo, vaporul navigheaza pe mari straine, adinei. Si in acest
timp, nu ~tii ce emaiincintator.priveli$tea unor tiirmuri noi sau
deseoperirea unor aceese noi la ceea ce este de muIt cunoscut ~i
aproape uitat.
- Dite, mi-a spus Ochwia Biano, cit de cruzi amta aIbii. Bu-
zele lor sint subtiri, nasurile ascutite, fetele brazdate de rjduri $i
schimonosite, oehii lor au 0 privire flxa, cauta mereu cite ceva.
Ce cauta? Aibii vor mereu cite eeva, sint ve~nic nelinistiti ~i tara
254
odihna. Noi nu ~tim ce 'lOr. Noi nu-i inte1egem. Noi credem ca
sint nebuni.
L-am intrebat de ce era de parere ca albii erau nebuni cu totii.
- Ei spun ca gindesc cu capu!, mi-a raspuns.
- Dar bineinteles. Tu unde gindqti? m-am mirat eu.
- Noi gindim aici, a zis ~i mi-a indicat inima !ui.
M-am cufundat 1"ntr-o meditatie prelunga. Pentru prima oara
in viata, a~a mi se pam, cineva imi schitase 0 imagine a albului
autentie. Era ca ~i cum pina atunci a~ fi vazut doar reproduceri
color, retu~ate sentimental. Acest indian nimerise punctu! nostru
vulnerabil :;;i atinsese ceva fata de care noi sintem orbi. Am simtit
cum ceva necunoseut ~i totu~i pro fund familiar se ridid in mine
ca 0 ceata lipsita de forma. $i din aceasta ceata se desprinsera acum
imagine dupa imagine, mai intli legiunile romane, a~a cum inva-
dau ele ora~ele Galiei, trasaturile putemic conturate ale lui Iuliu
Cezar, apoi Scipio Africanul, Pompei. Am vazut yulturuI roman
la Marea NorduIui ~i pe maIul Nilului Alb. Apoi I-am vazut pe
Sf. Augustin, transmitind britanilor, pe vlrfurile laneilar romane,
credinta cre:;;tina si pc Carol eel Mare cu faimoasele lui convertiri
ale paginilor; apoi cetele cotropitoare ~i ucigatoare ale armatelor
cruciatilor, :;;iastfel, dintr-o data, imi sari in ochi vanitatea roman-
ticii traditionale a cruciadelor. Urmara Columb, Cortez ~i ceilalti
conchistadori, eare ii speriau eu foc, sabie, tortura ~i crestinism
chiar pe aeesti indieni pueblo indepi'irtati, care visau pa~nic la soare,
tatal lor. Am vazut si deeimarea populatiei insulelor din MariIe
Sudului prin rachiu tare, sifilis si scarlatina adusa cu hainele
infestate.
Era destul. Ceea ce denumim noi colonizare, misiune pe linga
pagini, raspindire a civilizatiei etc. mai are Si 0 aWi fata, 0 fata
de pasare dipitoare. care pinde$te cu 0 concentrare cumplita vic-
tima indepartata, 0 fat3. care este demna de un neam de pirati $i
de tllhari de drumuI mare. Toti vulturii :;;1toate celelalte anima1e
de prada care ne impodobesc biazoanele imi pareau a fi expo-
nentii psihologici adecvati ai adevaratei noastre naturi.
Mi se intipari in illillte ~i altceva din cele zise de Ochwia
Biano. Am senzatia d. ceea ce mi-a spus el se afla intr-o legatura
ati't de strinsa Cll atmosfera deosebita a discutiei noastre, incit
relatarea mea at fi ineompleta dadi n-a:;; mentiona nimie in acest
sens. Am stc< de vorba pe acoperisul etajului al cincilea a1 cladirii
principale. De aeola se vedeau indivizi pe celelalte acoperi~uri,
infa$urati in paturile lor de lina, adinciti in contemplarea soarelui
255
diHltar, care se ridica zilnic pe un cer pur. In jurul nostru se gru-
pau casele mai joase, patrate, construite din caramida uscata la
aer (adobe), cu scari caracteristice, care duceau de la sol pina pe
acoperi~ sau de la un acoperi~ la altul spre etajele superioare. (In
vremurile agitate din trecut, intrarea era de obicei prin acoperi~.)
In fata naastra se intindea podi~ul onduJat Taos (circa 2300 m
deasupra nivelului marii) pina la orizont, unde anumite piscuri
conice (vulcani vechi) se ridicau pina la 0 altitudine de 4000 m.
In spatele nostru, un riu !impede curgea de-a lungul caselor, iar
pe celalalt mal se afla un al doilea pueblo cu ale sale case ro~ietice
din adobe, cladite una peste aHa catre centrul a~ezarii, anticipind
10tr-o maniedi ciudata perspectiva unci metro pole amerieane eu
zgirie-norii sai in centru. La aproximativ 0 jumatate de ora in susul
riului se inalta un munte masiv ~i izolat, Muntele, care n-are oume.
Legenda spune ca in zilele clnd Muntele este illvaluit in negura,
bi'irbatii 0 pornesc inspre el ~i dispar acolo pentm a exercita ni~te
rituri misterioase.
Indianul pueblo e extrem de inchis in e!, iar in chestiuni legate
de religia lui devine total inaccesibil. Face special un mister din
practicile lui religioase. Seeretul este pastrat eu atita strictete, indt
am rcnuntat la calea abordarii directe prin Intrebari, fiind 0 metoda
lips ita de orice ~ansa de reu~Wi. Nu simtisem inca niciodata in
trecut 0 astfel de atmosfera de taina, dici religiile popoarelor eivi-
lizate de azi sint accesibile tuturor; sacramentele lor au incetat de
mult sa mai fie un mister. Or, aici aerul era impregnat de un secret
care Ie era cunoscut lor tuturor, dar la care albii n-aveau acces.
Aceasta situatie stranie m-a ajutat sii-mi fac 0 idee des pre ceea
ee putuse fi Eleusis, al earui mister, desi cunoscut unei natiuni
intregi, nu a fost totu~i tradat niciodata. Am Inteles ce simtea un
Pausanias san un Herodot, atunci cind scria: W" a rosti numele
acelui zen nu imi este Ingaduit. " Totu$i acest fel de a fi ilU mi s-a
pamt ca inseamna a face pe misteriosul, ci I-am simtit ca pe un
secret vital, a carlii tradare reprezenta 0 primejdie atit pentm
individul in parte, clt ~i pentm colectivitate. Pastrarea secretului
Ii da indianului pueblo mindrie :;;iforta de rezistenta impotriva
albului care-i atit de putemic. Ea ii confera coeziune ~i unitate ~i
mi se pare 0 certitudine faptul ca indienii pueblo vor dainui atita
timp ca 0 colectivitate individuala elt mistcrele lor nu 'lor fi
detronate sau profanate.
256
Am constatat en uimire cum se transforma expresia fetei indi-
anului dtunci cind vorbe~te des pre reprezentarile lui religioase. In
viat3. obisnuita de zi eu 2i da dovadiJ. de 0 considerabiHi stapinire
de sine si demnitate, merglnd pin3. !a un calm aproape apatic. In
schimb. dad. vorbeste des pre lucruri care tin de misterele lui, II
cuprinde 0 emotie surprinzatoare, pe care n-o poate ascunde -
un aspect ce a contribl1it mult 10.satisfacerea curiozitatii me1e.
Dupa cum am mai spus, a trebuit sa renun! 10.interogarea directa,
dindu-mi seama ca astfel nu voi ajunge nicaieri. Daca voiam Insa
sa aflu ceva cu adevarat important, faceam unele remarci prin
t3.tonare si observam fata interlocutoru1ui meu spre a depista
eventuc.lele mi~cari afeetive atit de bine eunoseute mie. Daca atin-
geam esentialul, e drept d•.el tacea sau dadea un raspuns evaziv,
dar en taaie semnele unei emotii profunde; adesea, ochii i se um-
pleau de lacrimi. ConceptiiIe Iui nu sint pentru e1 teorii (care ar
trebui sa fie alcatuite foarte straniu, daca ar fi sa smulga cuiva
lacrimi), C1 fapte de 0 Insemnatate 10.fel de mare ~i impresionanta
co. 'ti realitilti1e e~terioare ~are l~..co~espund ...
In lImp ce stateam CLl vchWia Blano pe aeopens, !ar soarele
se Tidica tot mai sus pe cer, eu 0 lumina orbitoare, indianul zise,
aratind spre soare:
- Nu este eel care urea acolo tata1 nostru? Cum se poate
spnne altfel? Cum poate exista un alt Dumnezeu? Nimic nu poate
fi fara soare.
Agita~ia sa, care deja era perceptibila, se accentua ~i mai mult;
l~i cauta cuvintele ~i exclama ih cele din unTIa:
-. Ce sa faca un GEl singur ill munti? Nici macar nu-~i poate
face foeul Tara eL
L-am l'ntrebat dad, nu credea ca soarele este un glob de foc,
caruia un zeu invizibilii daduse forma. Intrebarea mea niei macar
nu-l mira, darrnite 53.-1irrdispuniL In mod evident, nn reaqiona
absolut nLcnicIn e.l, TIici macaI' nu-mi considera mtrebarea stupid~L
Illasa complet reee. Am avut impresia de a fi ajuns la un perete
peste caxe Il\l se puteE',treee. Singurul r~.spuns pe care I-am prim it
a fast:
- Soarele este Dumnezeu, Oricine poate vedea asta.
De~i nimeni nu se poate sustrage impresiei puterniee pe care
o las9. soarele~ a fast totu~i pentru Inine 0 experienta nOlla ce ill-a
Iniscat aorTIC s2t-i vad pe ace~ti oameni maturi ~i demni cum ii
cuprindea 0 enD tie pe care 0-0 puteau disimula, atuDci dud vor-
beau de-spre scare.
2)/
Alta data stateam 1a riu ;;i priveam in sus spre muntele care
se inaJta cu aproape 2000 m peste podi;;. Tocmai ma gindeam
ca acesta era acoperi~u1 continentului american ~i ca oamenii
locuiau aici in rata soare1ui co. barbatii care, inf;'i~urari in paturi.
stateau pe acoperisuri1e cele mai inalte din mutl ~i cufun-
dati in ei insi~i, in fata soare1ui. Deodata, 0 voce groasa, vibrind
de 0 emotie profunda, talnica. vorbi din spate in urechea mea
stinga:
- Nu crezi ca tot ce-i viata vine din munte?
Un indian mai in virsta se apropiase de mine pe mocasini ce
nu faceau zgomot ~i imi puse aceasta intrebare despre care nu stiu
cit de departe batea de fapt. 0 privire inspre riul care caboara din
munte imi arata imaginea exterioad care generase aceasta idee.
Era clar ca aici tot ce-i viata venea din munte, caci unde este apa,
C~lC \iata. Nimic nu putea fi mai evident. Am simtit in aceasta
intrebare a emotie care crestea 10. rostirea cuvintului "munte" si
m-am gindit 10. zvonul despre lituri1e tainice care se celebrau pe
munte. I-am replicat:
- Oricine poate sa yada ca spui adcdxul.
Din pacate, discutia noastra a fast curind intrerupta, as2. ca
n-am reusit sa capat 0 1nte1egere mai adillca a simbo1ist1c1i apei
si a muntelui.
Am observat ca indienii pueblo, nedomici sa vorbeasca despre
ceva ce privea religia lor, discutau in schimb cu multa pHicere ~i
ardoare des pre wlatia lor eu americanii.
- De ce, 1mi spuse Lac de [VIUnIe,nu ne lasa americanii in
pace? De ce VOl' sa ne interzica dansurile? De ce riu vor sa Ie In-
gaduie tineri10r no~tri sa paraseasdi ~coala clDd vrem s11-iIuam
in kiwa (laca~ de cult) ea sa-i instruim In religia noastra? Doar
nu facem nimie impotriva americanilor! Dupa 0 tacere mal lunga,
continua: Americanii 'lor sa ne interzica religia. De ce nu ne pot
lasa in pace? Doar nu facem numai pentru noi ceea ce facen1, c1
~i pentru americani. Do., 0 facem pentru lumea Intreaga. Le folo-
se~te tuturor.
Am remarcat din agitatia lui ca, in mod clar, cl Ekea aluzie
1a ceya foarte important din religia lui. De aceea I-am lntrcbat .
- Sinteti de parere ca ceea ce fiJceti in religia dumneavoastra
poate fi de folos lumii intregi?
1mi raspunse eu multa yioiciune:
- Bineinteles. Daca n-am face as a, ce··ar deveni lumea?
~i, cu un gest semnificativ, imi indicii soare]e.
258
Am simtit ca ajunsesem pe un teren foarte delicat, care se
invecina cu misterele tribului.
- Doar sintem un popor, spuse el, care locuie~te pe acoperi~ul
lumii, sintem fiii soarelui-tata ~i cu religia no astra 11ajutam zilnic
pe tatal nostru sa se rid ice pe eel' ~i sa-l strabata. Nu facem asta
numai pentru noi, ci pentru Intreaga lume. Daca nu ne mai putem
practica religia, In zece ani soarele nu va mai rasari. Atunci va fi
noapte pentfU totdeauna.
In acel moment m-am lamurit pe ce se bazau "demnitatea" ~i
calmul firesc, evident al fiecarui individ in parte: EI este fiul soare-
lui, viata lui este plina detilc cosmologic, 0 data ce-~i ajuta tatiH
- cel ce mentine tot ce e viata -In urcarea ~i coborirea sa zilnid.
Dad vrem sa comparam cu asta autojustificarea noastra, sensul
pe care ratiunea no astra 11confera vietii noastre, atunci nu putem
decit sa fim impresionati de saracia acestuia. Macar din invidie
~i trebuie sa suridem in fata naivitatii indiene ~i sa ne socotim
superiori ~i tare grozavi in dqteptaciunea noastra, pentru a nu
descoperi de fapt cit de saraciti sintem ~i cit de jos am ajuns.
~tiinta no astra nu ne Imbogateiite, ci ne Indeparteaza tot mai mult
de lumea mitid, in care odinioara eram indreptatiti sa ne con-
sideram la noi acasa.
Dadi ne intoarcem 0 clipa privirile de la orice rationalism
european ~i ne transpunem in aerullimpede alinaltimilor acelui
podi~ solitar, care coboara pe 0 latura in intinsele prerii conti-
nentale ~i pe cealalta spre Oceanul Pacific, daca ne dezbaram
concomitent de con;;tiinta noastra des pre lume ;;i 0 schimbam pe J
un orizont ce pare incomensurabil ~i pe 0 ignoranta a lumii de
dincolo de el, atunci incepem sa intelegem punctul de vedere al
indianului pueblo. "Tot ce-i viata vine din munte" - este convin-
gerea lui nemijlocita. La fel de pro fund este con~tient ;;i de faptul
di locuie~te pe acoperi;;ul unei lumi nelimitate, foarte aproape de
Dumnezeu. Inspre el, inaintea tuturor, i~i plead divinitatea ure-
chea, ~i actul sau ritual va fi eel care va atinge eel mai curind
soarele indepartat. Caracterul sacru al muntilor, revelatia lui Iehova
de pe Sinai, inspiratia pe care a primit-o Nietzsche in Engadin sint
situate pe aceea~i linie. Ideea, care noua ne pare absurda, d 0
actiune rituala ar putea "produce" in mod magic soarele, nu este,
privita mai indeaptoape, mai putin irationala, ce-i drept, ~i totu;;i
ne este mult mal familiara decit am putea bilnui la prima vedere.
Religia noastra cre;;tina, ca de altfel oricare alta, e impregnata de
ideea d prin aqiuni speciale sau printr-un mod special de a
259
actiona tl putem influenta pc Dumnezeu., de pEcta prin rituri SClU
prin rugikiune sau printr-o moraEi pEicma DorrmuluL
Aqiunea ~i influenta diviniti.itii asupra omului stem fCitriin rata
eu actul cultic al omului ea un raspuns s! 0 aqiune re':roactiva, ~i
poate ca DU Duma! ID aceasta calitate, ci ~i ca a "produeere"
activa, ca 0 constringere magid. Faptul di omul se simte in stare
sa dea.u~l raspuns pe deplin va~ab~lla ~qiunea ~i influent~. atot-
puternlca a IUl Dumnezeu Sl sa OIere In schlmb ceva ce 11 este
esential chiar :;;1Domnului genereaza un sentiment de mindrie
care ridica individul uman la demnitatea unui factor metafizic.
"Dumnezeu ~i noi" - chiar dadi nu este declt un sU!is-entendu
ineon~tient - acest raport echivalent sta desigur la baza acelui
calm de invidiat. Un astfel de am este in eel mai depJin sens 3.1
cuvintului 1a locul potrivit.

Kenya :ji Uganda


Tout est bien sortan£ de.::
nlains de ['Auteur des chose:',;",

ROUSSEAU

Clnd am vlzltat Wemhiey Exhibition la Landra (1925), ill-a


stimulat puternic prezentarea exeelenta a populatiilor triiind sub
do~i,?ati~ ~ritani~a ~i~ dec:isAsa !n:lreprind l~tr-ui1 viitor a~n)piat
o calatene m Afnca troplcala. Inca de mule illa preocupase donnta
de a petrece un timp mai Indelungat i'nt:--o tar9~~i printre
oameni care aveau de-a face eil mai putin posibil eLl Europa.
In toamna lui 1925 aiD plecat ell doi prietenL un englez ~i UIl
american, 1a Mombasa. Am pemit in diUitorie pe un vapor \'/oer-
man, Impreuna ell multi englezi care 3.CCeptLlsed1 1n
diverse colonii africane. Se simtea din atrnosfera oa p2ls2lg(~n nu
c5Jatoreau de pHicere, ci se tndreptau spre un destin. Deql &desea
predomina voio~ia zgolTlotoasit era irrlposibil S2.TIn percepi unde-
va In ton a QUanta de 0 seriozitate ineonfundabiEi. 5i chiar am
aflat inca. inainte de ciilatoria mea de into arc ere des pre soarta mai
multora dintre persoanele ell care ill-am aflat atunci pc vapor.
UneIe dintre ele murira inca in cursul urmatoarelor dou{i luni.
C~izura victima 11lalariei tfopicale, dizenteriei ~5ipneumoniei, Printre
morti se numara si tinaml care statuse 10.mas:', In permanenta
vizavi de mine. Altul fu or Akley, care avusese meriwl de a face
260
eforturi in directia ocratirii gorilelor ~i ell care ma intilnisem la
New York putin inainte d::- ci:lliitoria mea in Africa. Pornise 0 data
eu mine, numai di dinspre vest, intr-o expeditie In regiunea popu-
lata de gorile si a murit aeolo, in timp ee eu ma aflam inca 1a
illuntele Elgon. Am auzit despre moartea Iui abio. dupa ee m-am
Intors.
In amintirea mea, Mcmbasa ramine 0 a~ezare europeana, pre-
cum ~i Indians. Si de negri, umed-eanieularii, aseunsa Intr-o padure
de palmieri SI arbori de mango, situatii extraordinar de pitorese
1a un port natural Si dominata de un veehi fort portughez. Am stat
o.eolo doua zi1e, apoi, catre seari3., am pleeat spre Nairobi, In in-
terior, eu un tren pe linie ingusta, patrunzind, in aeela~i timp, in
noaptea tropieala.
De-a lungu1 tarmului am trecut pe IInga numeroase sate de
negri, In care oamenii stateau de vorba In jurul unor foeuri mici.
Curind, trenul incepu sa urce. Asezarile se sfir~ira, ~i stapina
deveni noaptea neagra eo. t~,eiunele. Treptat se faeH mai reee, iar
eu m-am eufundo.t in somn. Cind prima raza. de soare anunta in-
eeputul noii zile, m-am trezit. Trenul toemai I) lua, invaluit intr-un
nor de praf ro~u, pe dupa un povimi~ ab,'upt eu stinci roSii, cind
am zan!. stma nemi~eata pe un VITf stincos, 0 siluem maroniu-negri-
cioasa, zvelt2" proptita intr-o lance lunga ~i privind in jos spre
tren. Ala.turl se ridica un imens caetus-eo.ndelabru.
Privelistea ma fascina. Era 0 imagine stranie, nieicind vazuta,
care-mi diJ.dea totu~i eoncomitent un sentiment intens de deja vu,
I) senz3.tie, de pardi as fi trait deja 0 data aeest moment Si as fi
cunoscut dintotdeauna aeea lume eare nu era despartita de mine
decit printr-o distanta in timp. Parca toemai m-a~ fi Intors In tara
tineretii mele Si pardi. fi eunoscut pe aeel b3xbat intuneeat,
care rnli a~tepta de cinei rnii de ani,
Tonalitatea afectiva a acestei intlmplari surprinzatoare ma
insoti de-a lungullntregii ea12torii prin salbatiea Africa. Imi mai
pot arnin.ti doar de 0 singura aha experienta aselnanatoare a ne-
cunoscumlui, ~i anume atunei dnd am observat pentru prima oara,
Impreuna CD fostul meu ~ef, profesorul Eugen Bleuler, un feno-
Inen parapsihologic. Pina atunci l'mi in1aginasem ca va trebui sa
de daca mi-era dat sE;. VaG ceva atlt de irnposibil. Dar
cind s-:;: l"ntimplat~ D-an1 rost absolut deloe mirat, ci anl considerat
fenamenul perfect 110lTflaL ca ~i cu;n ar fi fost de Ia sine inteles
~i rni-2f fl f051 de IT1Ultcunoscut.
261
Nu banuiam ue-atunci ce coard2~a sa vibreze In rnine
la vederea acelui -Vlnator intuf~ec8t ~i solitar. nUIT1;}1 ca
lunlea lui era a rHea de- rriilenii f8Xd.nurn~Lf.
Inca absorbit de visul ,neu, am In jurul pril1ZLlluiJ8. Na:l-
robL situat la 0 altitudine de 1800 IT1- scaldat lnrr-~i ini:lec;C"ii:
lUD1ina orbitoare, care-lni arnirttea di~stra}ucin::'a soarelui In En-
gadin, cind se iese din ceata hiberna19. a zonei depresionare,
mirarea TI1ea, nurr1ero~ii ~,boys" aflatj la gara purtau caciulile de
schi demodate, de lina gri ~i alb?" pe care obi~IlUiai sa ie vezi sau
chiar sa Ie porti 10. Engadin, Emu extrem de apreciate, ]rrlruc1t
marginea lor ridicata se putea cobor]: ea 0 viziedi - 0 buna a;oil--
ratoare in Alpi Impotriva "vi'ntului glaciaL aiei j'nsa lInpotriva cal-
durii arzatoare.
Pornind de la I~airobi aiD \1izitat ::u un rDle "Ford [\
mare de vlnat, .A..thi Plains. Pe 0 cclin~l ciiL ace~1"stEi s~-r\'~:~na
'intinsa ne a.s,tepta un spectacol ra1'1 egaL Pln~ 121.orizGntuJ eel rnai
indepartat, (:1[r1 zarit tUITne irnense de anin1ale: gazelc~
anti1ope-gnu, zebre~ paTel mistreti africani ~,a.n1.d, TUfElele se
mi~cau iilcet, pascind, cHitinlnd di;:: cap ... de abia de se perccpe~l
sunetul melancalic al unei pa.sari de prada; era calrnui e~D'ului
inceput, era lumea, a~a cum a fost ea dintotdeaUI1EL in starea de
nefiinta; caci pina de curind nll fusese nimeni pre:;:ent care sa slie
ca era "aceasta lume", lvI-am iudepartat de ]'11sotitorii mei, pina
ce au ie9it din cimpul meu vizual si am avut sentirnentui dc; a fi
singuL A~a eEl am fast prirn.ul om acol~] care a Inreles C3~aceasta
era lumea s,i ca el a creat-o ell ade\'arat abia in aced prin
~tiin\a sa,
Aici, hTtportanta cosD11ca a on,Slufitel n-li se clarifi:~5, in rnod
cople~itor. Quod natura relinquit inzpe:f'ectlii11, ars pel/feit (ce:ea ce
natura lasa nedes~,vlr~it, desaviqe~te aria), se spune In alchimie,
On1ul - eu - a dat lum.ii ab1a 111 actul irl\/izibil 3.1 cTeatiei de-
savir~irea, existenta abiectivi'!. Noi am utribuit acest act doar
Creatorului ~i ilU ne-am gindit ca, procedind astfel, privim viata
~i existenta ca pe 0 masina calculata pina la ultimul detuliu 9i care
merge mai departe, rara sens, lmpreuna en psihicul uman, dupa
ni~te reguli cunoscute dinainte ~i predeterminate, 1ntr-o astfel de
fantezie dezolanta de mecanism de ceasomic nu exista nid 0
drama a omului, a lurnii ~i a 1ui Dumnezeu; niei 0 zi" care
sa dues.!a "nol tannuriH - ci daar pustiul unor procese calculate.
Mi-a revenit in minte batrinul meu prieten, indianul pueblo: el
credea ca ratiunea de a fi a indienilor sai era dataria de a-I ajuta

262
zilnie pe taUDlor, warde, sa traverseze eeruI. Ii invidiasem pentru
greaua lor lncarcatura de sens ~i ma uitasem deznadiljduit in jur
in diutarea prcpriului nostru mil. Acum II aflasem ~i mai aflasem
si altele: c3 omul cste indispensabil pcntru desavir~irea ereatiei,
ba mai mull, cil e1 este de fapt eel dc-:d eloilea creator 0.1 lumii,
abia e1 da lumii fiima obiectiva, I'ara de Cdle' III med s-ar derula
spre un sfir~it nedeI'mit - neauzita, nevazuta, devorind in tacere,
nasci'nd, murind, tot dind din capete prin sute de milioane de ani,
prin noaptea eea mai aclinea a nefiintei. Abia con~tiinta omului a
ere at existenta obiectiva ~i sensul, ~i astfel, omul ~i-a gasit locul
indispensabi1 in marele proees 0.1 fiintei.

Cu trenu1 ugandez care era atunei in Iueru, ne-am deplasat


pina 10.statia terminus provizorie, Sigistifour (sixty-four). Aeei
"boys" ai nostri au descarcat bagajele voluminoase de expeditie.
M-am a~ezat pe 0 chop box (cutie eu alimente, fiecare eonstituind
povara pentru un cap) Si mi-am aprins 0 pipa, meditind asupra
faptului ca ne atlam aici, co. sa zic asa, 10.margine de oikumene
(gr.: pamint locuit), de unde pomeau la nesfir~it piste ~i carari
peste continent. Dupa citeva clipe, se apropie de mine un englez
mai in etate, un squatter evident, se a~eza ~i i~i scoase ~i el pipa.
Se interesa un de mergeam. Dupa ce i-am schitat te1ul nostru, ma
intreba:
- Is this the first time you are in Africa? f am here since forty
years.
- Do., i-am raspuns, eel putin in aceasta parte a Africii.
- Then may I gil'e you a piece of advice? You know, Mister,
this here country is not 1\1an's, it is God's country. So. if anything
should happen. sit down and don't worry.l
La care se ridica fara a saluta ~i disparu in ceata negrilor care
veneau gramadiL
Cuvintele lui mi se parura a avea 0 oarecare insemnatate ~i
am incercat sa-mi imaginez carei stari psihologice Ii corespun-
dean. Erau, In mod manifest, 0 chintesenta a experientei lui; aiei
nu omul, ei Dumnezeu este eel care domina, deci nu vointa ~i
intentia, ci 0 rlnduial2i impenetrabila.

I Asta-i prima oad ca sinteti in Africa? Eu sint aici de patruzeci de ani.


Pot atunci sa va dau un sfat? Stiti, domnule, aceasta tara nu este a Omu-
lui, ci este a Domnului. A~a ca, daca ar fi sa se intimple ceva, stati pur ~i
simplu jos si nu va faceti griji (n, I,).

263
Nu-mi ineheiasem inca ref1ectiile clnd se auz; semnalui de
plecare al celor doua ma~ini ale noastre. Ne-am catarat pe bagaje
- eram opt oameni - ~i ne-am tinut aco]o sLim, elL de bine am
fast in stare. Zdruncinaturile care uru1anl timp de clte\/3. ore nu
lasara loe gindurilor. Pina la prima loealitate, Kakamega, sediul
unul D. C. (District Commissioner), al unei garnizoane rniei de
African Rifles, al unui spital ~i - cine ar f1 crezut? - a1 unul mic
ospiciu, era mult mal mult decit se presupusese. Seara se apropia
~i, deodata, se Eisa noaptea. Slmultan se dezlal1tu.i 0 furtuna tro-
picala eumplita eu fulgere, trasnete ~i tunete aproape neintrerupte,
iar ploaia torentiala ne uda intr-o clip1ta din cap pina-n picioare
~i transformS. un pirru intr-un obstacol pericules,
Abia 0 jumatate de ora dupa miezul noPtii, cind cerull'neepu
sa se mai degaje, ajunsedlm inrr-o stare de tatala epuizare 10.Ko.-
kamega, unde D.C.-ul ne intimpina in drawing-room, reconfor-
tindu-ne ell un whisky. In ~emineu ardea un foe vesel sL a! atlt
de binevenit. In mijloeu1 indiperii elegante se gasea 0 masa mare
aeoperita eu juma1e engleze~ti. Puteam sa ma aflu 10.fel de bine
pe 0 mo~ie din Sussex. Eram atit de obosit, incit nu mai 9Iiam
dadi fusesem transpus din realitate mti-Un vis sau dintr-uI1 vis in
realltate. Apoi a mai trebuit sa ne montam 9i eorturile - pentru
prima oara. Spre noroeu1 nostru, nu lips eo. nimic.
In dimineata urmatoare m-am trezit eu 1aringiti:i 9i rebra 91 a
trebuit sa stau a zi 10.pat. Aeestei imprejurari i-am datorat eunos-
tinta memorabila pe care am faeut-o eu pasa.rea numita brainfever
bird, eare se remarca prin aeeea ca obi9rmie~te sa dilte 0 gama
eoreed, dar omite ultima nota ~i 0 ia iar~,~i de la incepm. Ca mu-
zica de acompaniament 121febra nu se poate imagina ceva mai
enervant.
Un alt loeuitor dotat eu pene a1 plantaliilor de bo.mulieri pro-
duce doua dintre eele mai duIei 9i melodioase sunete de flo.ut pe
care ni Ie putem inchipui ~i incheie pc :) a treia nota, absolut oribil
de falsa. Quod natura relinquit impeifectum." Numai sune;:ele ,;pa··
sariklopot" se disting printr-o frumusetc ne~tirbita. Clnd clnta
era de pardi un clopot ar fi lnconjurat orizontul eu al S211 sunet.
A doua zi, ne-am constituit cu sprijinul D.C-uI'll ooloo.na de
caratori, completata de 0 escorts. militari.1 fOffi1at2.din rrei
~i astfel IDcepu expeditia no astra spre muntcJe ElgGD, a1 ci:imi

] Soldat indigen dintr-Q colonie africana (n. t,),

264
perete de crater, inalt de 4400 m, I-am zarit curind profilIndu-se
la orizont. Drumul ducea printr-o savana relativ uscata, presarata
cu acacia. Intreaga zona era acoperita eu tumuli mici, rotunzi,
inalti de doi-trei metri, ~i anume ni~te colonii vechi de terrriite.
Pentru calatori existau de-a lungul drumului case de odihna,
colibe din adobe, acoperite cu iarba ~i rotunde, care erau deschise
~i goale. Noaptea, la intrare se punea, ca proteqie impotriva in-
tru~ilor, 0 lanterna aprinsa. Bucatarul nostru insa n-avea ~a ceva;
avea in schimb 0 coliba mica proprie, de care era foarte indntat.
Dar era dt pe ce sa-i fie fatala, caci taiase cu 0 zi inainte in fata
ei 0 oaie, pe care noi 0 obtinusem pe cinci ~iIingi ugandezi ~i pre-
parase pentru cina noastra ni~te mutton chops cu un gust excelent.
Ond, dupa terminarea mesei, ~edeam inca fumind in jurul focului,
am auzit in departare, iar apoi tot mai aproape de noi, ni~te sunete
ciudate. Ba pareau a fi mormaitul unor ur~i, ba latratul ~i scheu-
natul unor dini, ba erau ni~te sunete stridente, cum ar fi tipete ~i
rIsete isterice ... prima mea impresie fu: e 0 scena comica la circul
Barnum ~i Bailey. Curind insa, situatia deveni mai amenintatoare:
eram inconjurati de pretutindeni de un grup mare de hiene infome-
tate, care cu siguranta adulmecasera singele de oaie. Executau un
concert infernal ~i in vapaia focului Ii se vedeau luminitele ochilor
sdnteind prin iarba malta a savanei.
In ciuda bogatelor noastre cuno~tinte teoretice in ceea ce pri-
ve~te comportamentul hienelor, care chipurile nu ataca omul, nu
eram chiar atit de siguri pe noi, mai ales atunci dnd, deodata, in
spatele casei de odihna rasuna un cumplit tipat de om. A~a ca
ne-am repezit imediat la arme (0 pu~ca Mannlicher de 9 mm ~i
o pu~ca de vinatoare) ~i am tras dteva focuri in direqia lumini-
telor sdnteinde; chiar atunci, bucatarul navaIi in mijlocul nostru
cuprins de mare panid ~i ne anunta ca 0 flzi (hiena) venise in
coliba lui ~i era ell. pe ce sa-l omoare. Intreaga tabara era in
agitatie, ceea ce sperie haita de hiene intr-un asemenea hal, inelt
pariisi scena protestind zgomotos. Restul noptii se desfa~ura intr-o
Iini~te ~i pace netulburate de nimeni ~i nimic, dupa ce, la inceput,
in rindul caratorilor risetele parusera a nu mai conteni. In dimi-
neata urmatoare, ~efullocal ne aduse cadou doua gaini ~i un co~
plin cu oua ~i ne implora sa mai raminem 0 zi, pentru a impu~ea
hienele. Caci cu 0 zi inainte in~facasera din coliba lui un batrinel
care dormea ~i 11mincasera - de Africa nihil certum!
o data eu ivirea zorilor, rafalele de hohote de ris rasunara din
nou in tabara de "boys". Pricina era 0 reprezentatie pe care 0
265
dadeau reiterind evenimentele din noaptea precedenta. Unul
dintre ei il interpret a pe bucatarul dOlmind, iar unul dintre soldati,
hiena care se furi~a ~i se apropia cu intentii uciga~e de eel ce
dormea. Aceasta sceneta se repeta, spre delectarea publicului, de
nu ~tiu cite ori.
Din acel moment, bucatarul primi poreda "Fizi". Noi, cei trei
albi, aveam deja trade-marks ale noastre. Astfel, prietenul meu,
englezul, era "Git ro~u", respectiv "cel cu ceafa ro~ie", deoarece
se spunea ca toti englezii ar avea, conform legendei, ceafa ro~ie.
Americanul, care avea realmente 0 garderoba eleganta, era po-
reclit bwana maredadi (gentlemanul eel ~ic). Eu, care deja pe-atunci
aveam parul alb (aveam cincizeci de ani), eram mzee (batrinul) ~i
in etate de 0 suta de ani. Virsta inaintata era acolo lucru rar. N-am
vazut decit foarte putini oameni cu parul alb. Mzee este ~i un titlu
onorific, care-mi reveni in cali tate de conducator al lui Bugishu
Psychological Expedition, 0 denumire pompoasa care ne fusese im-
pusa ca un lucus a non lucendo1 de catre Foreign Office din Londra.
E adevarat ca i-am vizitat pe bugishu, dar cea mai mare parte a
timpului am petrecut-o cu elgonii.
Negrii mei se dovedira a fi ni~te excelenti cunoscatori ai carac-
terului uman. Una dintre caile lor intuitive de cunoa~tere consta
in a ~ti sa imite intr-o maniera inegalabila felul de exprimare,
gestica ~i mersul celor care erau obiectul interesului lor, ~i acesta
era un mod de a Ie intra pe sub piele. Mi se paru uimitor cum
cuno1iteau natura emotionala a celorlalti. Nu ma dadeam inapoi
de la discutiile lungi, atit de indragite de ei. Am invatat astfel
foarte mull.
Calatoria noastra avea un caracter semioficial, ceea ce se
dovedi a fi avantajos, caci ill felul acesta puteam tocmi mai u1ior
caratorii ~i pnmeam 1ii 0 escorta militara. Ea nu era superflua,
fiindd aveam de gind sa ajungem prin regiuni care inca nu se
af1au sub controlul albilor. Prin urmare, safariul nostru spre mun-
tele Elgon fu insotit de un caporal1ii doi soldati.
Am primit 0 scrisoare din partea guvematorului Ugandei in
care ne ruga sa acceptam sa ne incredinteze 0 englezoaica. Aceasta
urma sa se intoard in Egipt trecind prin Sudan. Se ~tia d avem
acel~i itinerar ~i, cum 0 intllnisem deja pe doamna respectiva la

] "Dumbrava / p1idure [provine] de la a nu luci": expresie folosita intr-o


interpretare gre~ita, glosa fOI1ata, nefireasca, respectiv explicatie lipsita de
sens, confuza (incercarea cuiva de a explica termenul "padure" - [ucus -
prin faptul ca e fntunecata, nu lumineaza - non lucet) - (n. t.).

266
Nairobi, nu exista nici un temei pentru a-I refuza rugamintea. In
plus, ne simteam foarte indatorati guvernatorului pentru ajutorul
multiplu pe care nH acordase.
Mentionez acest episod spre a arata pe ce cai subtile un arhetip
ne influenteaza aqiunile. Eram trei barbati, ceea ce reprezenta 0
pura lntlmplare. Eu mai rugasem ~i pe un al treilea prieten sa vina
eu noi. Dar anumite imprejurari potrivnice llimpiedicasera sa ac-
cepte. Acest lucru a fost de ajuns pentru a profila conjunctura in-
con~tientului sau a destinului. Se ivi sub forma arhetipului triadei
care-l cheama pe cel de-al patrulea, a~a cum s-a tot vazut in istoria
acestui arhetip.
Cum sint inclinat sa accept hazardul care vine catre mine, i-am
urat bun sosit doamnei in grupul nostru de trei barbati. ~i cum se
dovedi a fi 0 fire sportiva ~i cur-ajoasa, fu 0 compensare folosi-
toare la masculinitatea noastra unilateraIa. Cind prietenul meu mai
tinar suferi mai tIrziu de un atac periculos de malarie tropical a,
i-am fost recunoscatori ei pentru experienta pe care 0 dobindise
. ca infirmiera In timpul primului razboi mondial.

Dupa aventura noastra cu hienele ne-am continuat drumul, in


ciuda rugamintilor capeteniei locale. Terenul urca u~or. Semnele
unor torente tertiare de lava se Inmulteau. Am trecut prin ni~te fi~ii
superbe de jungla, Cll arborii lor uri~i nandi-flame, presarati cu flori
ro~ii ca vapaia. Gindaci gigantici ~i fluturi ~i mai mari in culori bo-
gate populau lizierele ~i lumini~urile. Maimute curioase leganau
ramurile. Cunnd ne-am aflat In padurea deasa tropicala, miles from
anywhere. 0 lume de paradis. Regiunea era aldtuita mai cu seama
din savana joasa, cu un sol caramiziu. Pa~eam In general pe pote-
cile ba~tina~ilor, ~i ele ~erpuiau prin jungla in serpentine izbitor
de stnnse, adid avind 0 raza a curbei de trei pina la ~ase metri.
Drumul nostru ne ducea in regiunea de nandi ~i prin Nandi
Forest, padurea de nandi, un complex enom1 de padure seculara.
Am ajuns, tara incidente, la 0 casa de odihna la poalele muntelui
Eigon, care, de citeva zile deja, tot cre~tea deasupra noastra. Aici
incepea urcu~ul pe poted ingusta. Am fast intimpinati de ~eful
local, fiul laibon-ului, "the medicine man"1. Calarea pe un ponei,
singurul cal pe care-lintllnisem pina atunci. De la el am aflat ca
tribul sau tinea de masai, dar ducea, independent de aee~tia, 0
viata soli tara pe pante1e muntelui Eigon.

1 Vraciul (n. t.).

267
Dupa citeva ore bune de urcu~ am ajuns Intr-un lumini~ fru-
mos ~i larg, strabatut de un plrlia~ limpede ~i rece, cu 0 cascada
de vreo trei metri inaltime, al carei bazin I-am ochit imediat ca
sa ne scaldam in el. Locul nostru de tabara era situat la 0 oarecare
distanta, pe 0 panta dulce, uscata, umbrita de acacia. In apropiere
se afla un sat de negri (un kraaf). Era compus din dteva colibe
~i 0 barna, un loc imprejmuit de un gard viu din wait-a-bit-thorn 1.
Cu ~eful tribului m-am putut intelege In suaheli.
EI stabili care sa fie caratoarele noastre de apa: 0 femeie cu
doua fiice in prag de adolescenta, goale, neavlnd pe ele dedt 0
centura de kaurz"2.Erau de culoarea ciocolatei ~i de 0 frumusete
izbitoare, cu 0 silueta supla ~i mi~cari de 0 non~alanta eleganta.
Dimineata imi facea pHicere sa ascult clinchetul u~or al inelelor
lor de fier pe care Ie purtau la picioare, venind In sus dinspre piriu,
~i sa Ie vad aparlnd, curind dupa aceea, din inalta iarba galbena
a savanei, in mers leganat, balansindu-~i amforele de apa pe cap.
Ca podoaba, aveau inele la picioare ~i bratari din cositor pentru
brate ~i git, apoi cercei din cupru sau din lemn, In forma unor mici
bobine, iar buza inferioara era strapunsa de un ac din os sau fier.
Aveau purtari frumoase ~i ne salutau de fiecare data cu un fer-
mecator suns timid.
Conform obiceiului, n-am vorbit niciodata cu 0 femeie indi-
gena, cu 0 singuraexceptie, pe care 0 voi mentiona. Barbatii vor-
besc, ca ~i la noi in sud, cu barbatii, iar femeile, cu femeile. Orice
altceva inseamna love-making. Un alb care procedeaza altfel nu
numai ca-~i risca autoritatea, ci este supus ~i pericolului acelui
going black; am observat mai multe cazuri foarte instructive In
acest sens. In repetate nnduri am auzit negri decretlnd despre un
anumit alb: "Este un om rau." Intrebindu- i de ce, raspunsul a
sunat astfel: "Se culca cu femeile noastre."
La elgonii mei, barbatul se ocupa de vitele mari ~i de vina-
toare, iar femeia era, ca sa zic a~a, identica cu shamba (plantatie
de banane, cartofi dulci, mei perlat ~i porumb). Avea copii, capre
~i gaini, care locuiau cu totii in aceea~i coliba rotunda. DellLl1itatea
~i naturaletea ei decurgeau din faptul ca este un partener activ in
afaceri. Notiunea de "drepturi egale pentru femei" este rodul unei
epoci In care 0 asemenea asociere ~i-a pierdut sensu!. Societatea

1 Planta spinoasa numita in engleza "spinul-a~teapta-un-pic" (n. t.).


2 Kauri (sau kowri) sint scoici micute, care se folosesc ~i ca bani (n. ed.
germ.).

268
primitiva este Insa reglata printr-un egoism ~i un altruism incon-
~tient, iar ambele 0 scot din plin la capat. Aceasta ordine incon~ti-
enta se descompune de indata ce se produce 0 dereglare, care ar
putea ~i ar trebui sa fie compensata numai printr-un act con~tient.
Imi amintesc cu placere de cineva care mi-a fumizat informatii
importante despre relatiile de familie la elgoni: Era un tinar de 0
mare frumusete, pe nume Gibroat, fiul unui ~ef de trib; era amabil
-I?ieu maniere e1egante, iar eu ii cistigasem in mod vizibil increde-
~ea. E drept ea accepta bueuros tigfu1le pe care i Ie ofere am, dar nu
era avid sa capete cadouri a~a ca altii. Imi istorisea.multe lucruri
interesante ~i, din cind in cind, imi Iacea cite 0 viziili, ca intre gentle-
meni. Simtea.l1 ca-~i pusese ceva in minte, ca dorea ceva. Abia dupa
ce ne-am cunoscut mai bine, ~i-a exprimat dorinta total nea~tep-
tata de a-mi face cuno~tinta eu familia lui. Dar eu ~tiam ca el era
necasatorit ~i di parintii lui murisera. Se referea la 0 sora mai in
virsta. Era casatorita, in calitate de a doua sotie, ~i avea patru co-
pii. El i~i dorea foarte mult sa-i fac surorii lui 0 vizita, ca sa-i dau
ocazia sa ma cunoasca. Evident, ea ii tinea loc de mama, ~i am
acceptat pentru ea in acest mod, ca sa-i zicem a~a, social, speram
sa capat 0 privire de ansamblu asupra vietii de familie.
Madame etait chez elie ... ; ie~i din coliba cind sosiram ~i ma
saluta in chipul cel mai natural po.sibil. Era 0 femeie draguta, de
virsta fQijlocie, adica de vreo treizeci de ani; in afara de centura
obligatorie de kauri purta inele la brate ~i la picioare, in lobul
excesiv de intins al urechii - ceva podoabe din cupru, iar pieptul
i-I acoperea 0 bIanita de animal salbatic. Cei patru mici mtotos
~i-i ineuiase in coIibi'i, de unde priveau prin erapaturile u~ii ~i
chi coteau agitati. La rugamintea mea ii lasa sa vina afara. Dura
o gramada de timp pina ce prinsera curaj sa apara. Femeia avea
acelea~i maniere impecabile ca ~i fratele ei, care, de bucurie ca
incercarea ii reu~ise, radia tot.
Nu ne a~ezaram, mtrucit nu exista nimic pe care am fi putut
Iua loc in afara pamintului plin de praf, acoperit eu gainat ~i ex-
cremente de capra. Discutia no astra se des~ura in cadrul conven-
tional al unei conversatii semifamiliare de drawing-room - de
salon - care se invirtea in jurul familiei, al copiilor, al easei ~i
al gradinii. Prima sotie a sotului ei ~i care era mai in virsta decit
gazda mea avea 0 proprietate ce se invecina cu a ei ~i ~ase copii.
Boma "surorii" se gasea la 0 distanta de aproximativ optzeci de
metri. earn la mijloc intre colibele celor doua femei, dar formind
un triunghi cu ele, se afla coliba barbatului, ~i indarat, la vreo
269
cincizeci de metri departare, era 0 coliba mica, locuita de fiul deja
adult al primei soW. Fiecare dintre cele doua femei poseda shamba
ei, adicii 0 plantatie de banane, cartofi du1ci, mei ~i porumb, de
care gazda mea era vizibil mlndra.
A veam impresia ca siguranta ~i sentimentul propriei valori
ce-i caracterizau comportamentul se bazau In mare masura pe a
identitate cu totalitatea ei manifesta, lumea ei a1catuita din copii,
casa, animale mici, shamba ~i -last but not least - fizicul ei care
nu era neatragator. Nu s-au facut declt putine aluzii la barbal. Parea
ba a fi acolo, ba a nu fi. Mamentan se afla Intr-un lac necunoscul.
Gazda mea Intruchipa In mod plenar ~i lipsit de probleme pre-
zenta, un veritabil pied-a-terre al barbatului. Chestiunea nu parea
a fi dad el era sau nu acola, ci, mai degraba, dad ea era acolo
In plenitudinea ei ~i ca un centru "geomagnetic" al barbatului ei
care colinda cu turmele sale. Ceea ce se petrece In interiorul aces-
tor suflete "simple" este incon~tient, de aceea nu este ~tiut ~i nu
poate fi dedus declt cu ajutorul materialului de comparatie euro-
pean de diferentiere "avansata".
Mi-am pus Intrebarea dad masculinizarea femeii de rasa alba
nu se afla In legatura cu pierderea totalitatii ei naturale (shamba,
copii, animaJe mici, casa proprie ~i foc de saba), ~i anume ca 0 com-
pensare pentru saracirea ei, ~i daca feminizarea barbatului alb nu
reprezinta 0 alta consecinta. Statele cele mai rationale ~terg eel mai
tare deosebirea dintre sexe. Rolul pe care-l joaca homosexualita-
tea In societatea moderna e enorm. Ea este partial urmarea com-
plexului matern, partial un fen omen natural aVlnd un anumit scop
(lmpiedicarea reproducerii !).
Tovara~ii mei de drum ~i cu mine am avut parte de fericirea
de a vedea lumea africana primitiva putin Inainte de sfir~itul sau,
cu frumusetea-i inegalabila ~i suferintele ei la fel de adlnci. Viata
noastra de tabarii a fost una dintre perioadele cele mai frumoase
ale vietii me Ie - procul negotiis et integer vitae scelerisque purus
(departe de afaceri, nealterat de viata ~i curat de orice vina), am
savurat "pacea divina" a uneilumi illdi primitive. Nu privisem pilla
atunci niciodata astfel: "Omul ~i celelalte animale" (Herodot).
Erau mii de mile Intre mine ~i Europa, mama tuturor demonilor,
care aici nu ma puteau ajunge - nu tu telegrama, nu tu apel
telefonic, scrisoare sau vizite! Asta era 0 componenta esentiala
a Expeditiei Psihologice Bugishu. Fortele mele suflete~ti eliberate
curgeau fericite Inapoi In departari preistorice.
270
Ne era u~or sa organizam in fiecare dimineata 0 "palavra" cu
indigenii curio~i care inconjurau zile intregi tabara noastra ~i ne
urmareau cu interes ne~tirbit toate mi~carile. Headman-ul Ibrahim,
ghidul meu, m-a initiat in eticheta palavrei: Toti barbatii (femeile
nu ne vizitau niciodata) trebuiau sa stea pe jos. Ibrahim imi procu-
rase un scaun de ~ef de trib, un taburet din mahon cu patru pi-
cioare, pe care trebuia sa ~ed. Apoi incepeam alocutiunea ~i
explicam shauri-ul, adica ordinea de zi a paIavrei. Cei mai multi
participanti vorbeau acceptabil pidgin-suaheli, ceea ce era sufi-
cient spre a ma intelege, atunci ci'nd, folosind din plin un mic diqio-
nar, izbuteam sa dau expresie dorintei mele. Carticica era obiectul
unei neobosite admiratii. MijIoacele mele limitate de exprimare
ma sileau Ia 0 simplitate necesara. Adesea, conversatia se asemana
cu 0 dezlegare amuzanta de ~arade, motiv pentru care palavrele
se bucurau de mare popularitate. Dar rareori .se intimpla sa du-
reze peste 0 ora, caci oamenii oboseau evident ~i, facind gesturi
elocvente, se lamentau: "Ah, sintem atit de obositi."
Bineinteles ca m-am interesat de visele negriIor, dar Ia inceput
n-am reu~it sa-i fac sa-mi povesteasca nici unul. Am oferit mici
recompense, de exemplu tigari, chibrituri, ace de siguranta pe.care
oamenii erau foarte avizi sa Ie capete. Zadamic! Retinerea lor in
a povesti visele n-am putut-o elucida niciodata compIet. Presupun
ca din teama ~i neincredere; se ~tie ca negrilor Ie e frica sa fie
fotografiati; se tern ca astfel sa nu Ii se rapeasca sufletul ~i poate
ca Ie e teama ~i ca prin cunoa~terea viselor lor Ii se poate face
Vreun rau. De altfe!, lucrul acesta nu era valabil pentru ai no~tri
"boys", care erau somalezi de pe coasta ~i suaheli. Aveau 0 carte
araba despre vise, pe care 0 consuitau ziinic, in special in timpul
mersului. Daca aveau dubii in legatura cu 0 interpretare, chiar imi
cereau sfatul; intrucit cuno~team Coranul, ma denumisera "Omul
Cartii" ~i ma considerau un mahomedan camuflat.
Am avut 0 data 0 palavra cu laibon-ul, batnnni ~ef, "the medi-
cine man". Aparu intr-o mantie splendida, fiicuta din blana de
maimuta albastra ~i constituind un valoros obiect de lux. Cind
I-am intrebat despre visele lui, mi-a explicat cu lacrimi in ochi:
"Inainte, laibon-ii aveau vise ~i ~tiau daca va fi razboi sau vor fi
boli, daca vine ploaia ~i incotro trebuie minate turmele." Bunicul
lui inca mai visase a~a. Dar de cind intrasera albii in Africa,
nimeni nu mai avea vise. Nici nu mai era nevoie de vise, caci
acum, englezii ~tiau tot.
271
Raspunsul sau arata ca vraciul i~i pierduse ratiunea de a fi. Nu
mai era nevoie de vocea divina, care sfatuia tribul, 0 data ce "en-
glezii ~tiau mai bine". Odinioara, vraciul negocia cu zeii sau cu
forta destinului '~i dadea sfaturi poporului sau. El exercita 0 mare
influenta, tot a~a cum in vechea Grecie cuvintul Pitiei avea autori-
tate suprema. Acum, autoritatea vraciului era inlocuita cu cea a
D.C.-ului. Intreaga valoare a vietii a fost transferata in lumea de
dincoace, ~i mi se parea a fi numai 0 chestiune de timp ~i de
vitali tate a rasei negre pina dnd negrii vor deveni con~tienti de
important a fortei fiziee.
Laibon-ul nostru nu era 0 personalitate impunatoare in vreun
fel, ei mai eurind un domn batrin nitel plingaret. Totu~i sau toemai
de aeeea reprezenta in mod elocvent ~i impresionant dezintegrarea
subterana ~i progresiva a unei lumi depa~ite ~i ce nu avea sa se
mai intoarca vreodata.
In numeroase eazuri am deviat diseutia la numina, mai ales la
rituri si ceremonii. In acest sens, observasem daar 0 singura data
ceva intr-un satuc. Acolo se gasea, in mijlocul strazii rurale agi-
tate, in fata unei colibe goale, un loc maturatcu grija, avind un
diametru de citiva
, metri. In centru erau 0 centura de kauri, bratari
,
~i inele pentru picioare, eercei ~i cioburi de la tot felul de oale,
precum ~i un bat pentru sapat. Singurullucru pe care I-am putut
afla a fost ca in aeeasta coliba murise 0 femeie. Nu s-a auzit niei
un cuvint des pre vreo ceremonie funerara.
La palavra, oamenii m-au asigurat Cll emfaza ca vecinii lor din
vest erau oameni "rai". Cind murea cineva acolo, satul eel mai
apropiat era in~tiintat ~i seara se transporta cadavrul pina la juma-
tatea drumului dintre cele doua sate. Din partea cealalta, se adu-
ceau in acel loc cadouri de tot felul ~i in ziua urmatoare cadavrul
nu se mai afla acolo. Se insinua cIar ca mortul era mincat de catre
celalalt sat. La elgoni insa, a~a ceva nu se intimpla niciodata,
sustineau ei; ce-i drept, le~urile se puneau in tufi~uri, unde hienele
rezolvau in decursul noptii problema inmormintiirii. Este adevarat
ca n-am gas it niciodata urmele vreunei inmormintiiri.
Cu aceasta ocazie am aflat insa ca, atunci dnd moare un
barbat, cadavrul sau este pus pe jos, in mijlocul colibei. Laibon-ul
umbla in jurul lui ~i strope~te pe jos cu lapte dintr-o cea~ca,
murmurind in acela~i timp: ayik adhista, adhista ayik!
Cuno~team semnificatia acestor cuvinte dintr-o palavra memo-
rabila, care avusese loc inainte. In incheierea acelei palavre, un
batrin striga deodata: "De dimineata, dnd apare soarele, ie~im din
272
colibe, scuipam in rdini $1 Ie Onem spre soare." L-am pus sa-mi
arate ceremonia $1 sa mi-o deserie ell precizie. Seuipau sau suflau
cu putere In miinile tinute in rata gurii $i apoi Ie rasueeau, eu
palmele inspre soare. Am intrebat ee voia sa insemne asta, de ce
faeeau 3.9 a, de ce suflau sau scuipau In miini. Degeaba ... "Din-
totdeauna s-a fiieut <:1$3", e tot ce-mi raspundeau. Era imposibil
de obtinut vreo explieatie $i m-am lamurit ca intr-adevar ei $tiu
cloar co fae, nu $i ce fae. Nu vedeau un sens In aeeasta aqiune.
Dar $i noi indeplinim ceremoniale - aprindem pomul de Cdlciun,
ascundem ouale de Pa$ti etc. - fara a $ti clar ce facem.
B~hrlnul spuse eLi aceasta era adevarata religie a tuturor popoa-
rdor - toti kevirondo, buyanda, toate triburile, eit puteai vedea
ell ochii de pe munte :'Iiinca pina in departari nesflr$ite, toti ve-
nerem adhfsta, adid soareole in clipa rasaritului. Numai atunci, el
esic mungu, Dumnezeu, Prima secera delicata de aur a lunii noi
in purpura cerului de vest este ~i ea Dumnezeu. Dar numai atunci;
in rest; DtL
In mod evident, in ceremonia elgonilor e vorba despre 0 ofran-
da catre scare, care este divin in momentul rasaritului sau. Dacii-i
atunci e SUbSlaLtacare, in conceptia primitiva, contine mana
personala, fo11a tamaduitoare, magicii ~i vitala. Daca-i rasuflare,
atunci e rohe, in arabil ruch, in ebraica ruach, in greaca pneurna
--. vint ~i spirit. Actd inseamna deci: "Ii ofer Domnului sufletul
meu viu." Este 0 rugaciune fara de cuvinte, in aqiune, care ar putea
suna 1a fel de tine ~i asd'el: "Doamne, in miinile Tale imi 1n-
credintez spiritul."
Am af1at in continuare ca elgonii venereaza, pe linga adhfsta,
~i pe ayfk, care salas,luiqte in pamint :'11este un sheitan (diavol).
E1 e creatorul frieli, un vint rece care-l pfnde$te pe ciilatoml noc-
turn "pre a-I aplica 0 Jovitura. Batrinul a fluierat un anumit motiv
a ilustra cum colinda aytk prin iarba 'lnaltii ~i tainica a savanei.
general, oamenii 1mbrati:'l3.u convingerea ca El, Creatorul,
facuse totnl bine :'IifmInas. El este dincolo de bine :'Iide rib. EI
este in 'zuri, "did frumos, sl tot ce a fikut este in' zuri.
,Cind i-anI lntrebat:
- Dar animalele rele care va omoara vitele?
mi-au raspuns:
- Leul este bun ill frumos.
Si:
- Dar bolile voastre cumplite?
p,tunci mi-au suus:
273
- Stai intins la soare Si este frumos.
Optimismullor ma impresiona. Seam lnsa, 1a ora pse, acea~ta
filozofie inceta brusc, dupa cum am descoperit curind. 0 data cu
apusul soarelui, domneste 0 alta lume, lumea tenebrelor, lumea
lui ayfk: a raului, a pericolului, a frieii. Filozofia optimista ia
sfiqit Si Incepe 0 filozofie a frieii de fantome Si a obiceiurilor
magice, care trebuie sa apere de rau. Cu rasiiritul soarelui revine
apoi, nidi contradictii interne, optimismul.
A fast pentm mine un eveniment ce ill-a tu1burat profund sa
aud evodndu-se la izvoarele Nilului reprezentarea egipteana
primitiva a ambilor aco1iti ai lui Osiris: Horus Si Set - 0 expe-
rienta africana primordiaIacare cursese Si se raspludise, asemenea
apelor sfinte ale Nilului, pIna la malurile Marii Mediterane: adhfsta,
soarele ce rasare, lumina, ca Horus; ayfk, Intunericul, cel ce pro-
voaca frica.
In cadrul ritualului simplu al mortilor, cuvintele laibon-ului si
ofranda sa In lapte unesc contrariile, fikind eoncomitent jertfe
pentru ambele. Amindoua sint de 0 egaHi putere Si insemnatate,
o data ce perioada dominatiei lor. ziua precum Si noaptea, au in
mod vizibil 0 durata de dte douasprezeee are. Cel mai important
este insa momentul in care prima raza de lumina strapunge ca 0
sageata Intunericul, cu 0 repeziciune eeuatoriala, iar noaptea ce-
deaza in fata unei lumini pline de viat21-
Rasaritul soarelui la aceasta latitudine constituia un fenomen
care ma subjuga in fiecare zi iara Eliiara. Era mai putin tisnirea
grandioasa a primelor raze cit ceea ce se intimpla dupa aceea.
Imediat dupa rasaritul soarelui obiSnuiam sa ma asez pe scaunul
meu pliant sub 0 acacia. In fata mea, in adillcimea micii vai, se
intindea 0 fisie intunecata de padure tropicala, de un verde ce
dadea aproape in negru, iar de partea cealalta, deasupra, se ridica
marginea platoului. Mai intii, dominau contraste putemice intre
clar Si obscur; apoi, totul capata forma si contur in lumina care
umplea valea cu 0 intensitate Si stralucire de-a dreptul compacta.
Deasupra, orizontul era de un alb sdnteietor. Treptat, lumina care
urca patrundea, ca sa zic aSa, in obiecte, care se luminau ea din
interior Si in cele din urma luceau, transparente, ca nistc pahare
colorate, tomI transformindu-se in cristal scJipitor. Strigatul pasa-
rii-clopot invaluia orizontul. In acele momente pardi ;;-as fi aflat
intr-un templu. Era ora cea mai sunta a zilei. Priveam aceasdi
splendoare eu 0 incintare nesatula sau, mai bine zis, intr-un extaz
atemporal.
274
In apropierea locului meu se ridica 0 stinca inaWi, unde traiau
maimute mari (babuini, paviani). In fiecare dimineata stateau
lini1itite, aproape nemi1icate, pe creasta, in latura insorita a stincii,
in timp ce, in restul zilei, umpleau padurea cu "trancanitul" 1ii
tipetele lor ascutite. Pareau a venera rasaritul soarelui, ca 1iimine.
Imi aminteau de pavianii mari din templul de la Abu Simbel, in
Egipt, care executa gesturile de adoratie. Ei spun mereu aceea1ii
poveste: Dintotdeauna n01 I-am venerat pe marele zeu, care eli-
bereaza lumea, ivindu-se bruse, lumina celesta stralucitoare, din
marele intuneric.
Atunci am inteles CB. in suflet saJa~luiesc inca de la inceputul
inceputului 0 nostalgie de lumina 1i10 dorinti:i inepuizabila de a
ie1i1din originara-i obscuritate. Cind vine noaptea cea mare, totul
capata 0 nota de 0 adinca melancolie ~i de un nespus dor de lu-
mina. Este ceea ce exprima ochii primitivilor :;;iceea ce se poate
citi ~i in ochii animalelor. In ochiul animalului e tristete ~i noi nu
:;;tim dadi ea tine de sufletullui sau contine 0 semnificatie dure-
roasa care emana din acea fiinta primitiva. Asta-i atmosfera Africii,
experienta solitudinilor ei. Sint tenebrele primordiale, un secret
matern. De aceea, na~terea soarelui dimineata este 0 tri1ire cop le-
~itoare pentru negri. Clipa in care se face lumina este Dumnezeu.
Clipa aduce mintuirea, eliberarea. E 0 experienta originara a mo-
mentului trait, ~i este deja pierduta ~i uitata clnd se crede ca soare-
Ie este Dumnezeu. "Sintem bucuro1ii ca noaptea, in care bintuie
spiritele, s-a sfiqit acum!" - Inseamna deja 0 rationalizare. In
realitate, 0 ell totul alta obscuritate decit noaptea natural a apasa
greu asupra acelui loc de pe pamint: E originara noapte psihica
- nenumaratele milioane de ani ill decursul carora totul a fost a.~a
cum inca este 1ii azi. Dorul de lumina este dorul de con~tiinta.

Cind :;;ederea noastra bineeuvintata de 1a muntele Elgon se


apropie de sfir~iI, ne demontaram ell tristete corturile 1iine pro-
miseram S8. revenim. Nu mi-a~ fi putut imagina atund ci:inu-mi era
dat sa mai traiesc vreodaHl experienta acestei nebanuite splendori.
De atunci, la Kakamegas fura descoperite terenuri aurifere, peste
tara mea cea indepartata sufla mi~carea Mau-Mau, iar la noi 0
trezire brutala ne intrerupse visul cultural.
Coborlram de-a lungul versantului sudic al muntelui Elgon.
Treptat, caracterul peisajului se schimba. In apropierea cimpiei,
mun~ii erau mai inal~i, acoperiti de padure virgina deasa. Culoarea
locuitorilor se facu mal neagra, trupuli~i pierdu eleganta masai-ilor
275
~i deveni mai greoi, mai masiv. Pa~iram pe tarimul bugishu-ilor
~i poposiram dtva timp la casa de odihna, plasata la mare alti-
tudine, din Bunamba!e. De acolo, ni se deschise 0 priveli~te minu-
nata asupra vaii largi a Nilului. Ne eontinuaram drumul spre Mbala,
de unde ajunseram in cele din urma eu doua camioane Ford la
Jinja, la laeul Victoria. Ne incarearam bagajele in trenul pe linie
ingusta, care mergea 0 data la paisprezeee zile spre laeul Chioga.
Un vapor cu zbaturi la pupa al earui eazan se incalzea cu lemne
ne lua la bord ~i ne duse, dupa dteva incidente, pina la Masindi-
port. Acolo ne urearam cu bagaje eu tot intr-un camion ~i ajun-
seram astfella Masinditown, situat pe platoul care desparte lacu]
Chioga de Albert Nyanza.
Intr-un sat, pe drumul de la laeul Albert la Rejafin Sudan, am
avut parte de 0 aventura de neuitat: capetenia loeala, un barb at
inalt ~i inca tinar, aparu eu suita sa. Erau negrii cei mai negri pe
care ii vazusem vreodata. Intreaga companie nu prea inspira in-
credere. Mamw.l-ul din Mimule ne daduse trei askari pentru a ne
proteja, dar am constatat eurind ca ei, la fel ea ~i eeilalJi "boys"
ai no~tri, nu se simteau deloe in largullor. Aveau numai dte trei
eartu~e pentru pu~tile lor. Prezenta lor era deei un gest pur sim-
bolic din partea guvernamintului.
Cind ~eful imi propuse sa organizeze seara un n'goma (dans),
am acceptat bueuros ideea. Speram sa raminem astfel in termeni
buni cu acest trib. Clnd se lasa noaptea ~i toti de abia ~teptam
sa ne culcam, auziram tobe ~i sunete de corn ~i eurind aparura
vreo ~aizeci de barbati, eehipati de razboi ~i ell Ianei sclipitoare,
bite ~i sabii, urmati la 0 oareeare distanta de femei, eopii ~i chiar
sugari, carati de marne in spinare. In mod evident era yorba de 0
oeazie soeiala ~i 0 manifestare de mare amploare. In eiuda caldurii
care tot nu eoborise sub 34 de grade se aprinse un foe mare, in jurul
caruia femeile ~i eopiii alcatuira un cere. Fura i'nconjurati de
barbati, care formara un cerc exterior, ~a cum observasem odata
la 0 turma de elefanti ce se simtea amenintata. Nu ~tiam daca
aceasta desfa~urare in masa trebuia sa ma bucure sau sa ma ingri-
joreze. M-am uitat dupa "baietii" no~tri ~i dupa soldati ... dispa-
rusera de~acolo rara urme! In scop de captatio benevolentiae am
distribuit tigari, chibrituri ~i ace de siguranta. Corul barbatesc
ineepu sa dnte ni~te melodii razboinice navalnice care nu erau

I EI Marnur, litera!: prefect delegat, guvemator (Il. ed. germ.).

276
Iipsite de armonie ~i, a data cu aceasta, picioarele se pusera in
mi~care. Femeile ~i copiii tropaiau cu pa~i marunti in jurul fo-
cului, barbatii dansau fluturindu-~i pu~tile ins pre foe ~i se retra-
geau din nou, pentru ca apoi sa inainteze iar, cintind saibatic,
biitind in tobe ~i sufllnd in comi. Era a scena de a salbaticie care
te umplea de entuziasm, scaldata in lumina sdnteietoare a focului
~i clarul feeric al lunii. Prietenul meu ~i cu mine am sarit de pe
locurile noastre ~i ne-am amestecat printre dansatori. Ca singura
arma aveam un bici pentru rinoceri, I-am fluturat in aer ~i am
inceput sa dansez ~i eu. Pe fetele lor radioase am citit ca au apre-
ciat participarea noastra. Zelullor se dubla, ~i intreaga adunatura
tropaia, cinta, tipa ~i transpira din abundenta. Treptat, ritmul dan-
sului ~i al tobelor se accelera.
La astfel de dansuri ~i de muzicii negrii cad u~or intr-o stare
de parca ar fi posedati. A~a ~i aici: dnd se apropie de unsprezece,
agitatia incepu sa debordeze ~i toata treaba mi se paru deodata
foarte stranie. Dansatorii nu mai formau decit 0 hoarda salbaticii
~i m-am temut de tumura pe care ar fi putut s-o ia lucrurile. I-am
facut semn ~efului cii era timpul ca totul sa se telmine ~i sa pIece
cu oamenii lui la cuIcare. EI mai voia insa "inca un dans, ~i inca
unul, 1iiinca unul".
Mi-am amintit cum un compatriot de-al meu, ~i anume unul
din cei doi veri Sarasin, fusese nimerit in timpul expeditiei in
Celebes, la un n' goma de acest fel, de 0 lance ratacita. A~a ca,
netinind cant de rugamintile ~efului, am "adunat multimea, am
impartit tigari ~i am facut gestul dormitului. Apoi mi-am agitat,
amenintator dar rIzind, biciul pentru rinoceri ~i, in !ipsa de ceva
mai bun, m-am apucat sa tip in Schweizerdeutsch ca acum era
destul, cii era cazul sa se duca acasa in pat ~i sa se cuIce. Fire~te,
oamenii au observat ca eu doar mceam pc miniosul, dar se pare
ca exact asta era ce trebuia. Se isca un rIset general; apoi, oamenii
se despartira, plecind cu miiicari iuti iii disparind in noapte, in
direqii diferite. Inca mult timp auziram chiotele 1ii tobele in
depmare. In cele din urma, lini~tea se lasa ~i ne cufundaram,
epuizati, in samn.

La Rejaf, pe Nil, expeditia noastra se incheie. Ne inghesuiram


acolo pe un vapor cu zbaturi la pupa care de abia reu1ii sa acosteze
la RejM din cauza apelor joase. Inca ma simteam cople~it de
bogatia celor traite. a mie de ginduri ma asaltau iii am realizat
cu durere cum capacitatea mea de a asimila impresii noi ~i de a
277
cuprinde marea netarmurita a gindurilor mele se apropia rapid de
sfir~it. Asta ma constrinse sa mai trec 0 data In revista toate
observatiile ~i intimplarile mele, pentru a Ie detecta corelatiile
interne. Notasem tot ce era demn sa fie consemnat.
Visele mele se tinusera in timpulintregii calatorii cu indarat-
nicie de tactica lor interna de a nega Africa, ilustrind exclusiv
scene de-acasa ~i trezind astfel impresia ca in fond nu considerau
caHitoria in Africa drept cevo. real, ci mai degraba drept 0 actiune
simptomatica, respectiv simbolid ... dadi este ingaduit a merge
atit de departe cu personificarea proceselor incon~tiente. Aceasta
presupunere mi s-a impus, ce-i drept; prin faptul ca evenimentele
exterioare cele mai impresionante pareau excluse in mod inten-
tionat din visele mele. 0 singura data in decursulintregii dUatorii
visasem un negru. Fata sa mi se paru ciudat de cunoscuta, dar a
trebuit sa meditez indelung pina sa-mi amintesc unde-l mai intll-
nisem. In cele din urma am reusit: era frizerul meu din Chatta-
nooga, In Tennessee! Un negru american! In vis, tinea Inspre
capul meu un fier de frizat uria~, inro~it si voia sa-mi fo.ca parul
kinky, adidi sa mi-l Increteasca, fadnu-l co. de negru. Simteam
deja dogoarea dureroasa si m-am trezit cu un sentiment de teama.
Am luat visul drept un avertisment din parteo. incon~tientului,
Intrudt el arata ca ceea ce era primitiv reprezenta pentru mine 0
primejdie. Evident, atunci ma aflam eel mai aproape de acel going
black. Sufeream de un atac de sandj7y fever, care-mi diminuase
desigur forta psihica de rezistenta. Spre a reprezenta un negru care
ma ameninta, inconstientul meu mobilizase 0 amintire veche de
doisprezece ani - frizerul meu negru din America - pentru co.
nu cumva sa aminteasca de prezent.
Comportamentul ciudo.t al viselor mele corespunde, de altfel,
unui fenomen observo.t inca in primul razboi mondial; Soldatii pe
cimpul de lupta viseaza mult mai putin razboiul cit lumea de
acasa. Principiul psihiatrilor militari era acela ca un harbat, care
visa prea multe scene de razboi, trebuie retras de pe linia fron-
tului, deoarece atunci el nu mai dispunea de forte psihice de apa-
rare impotriva impresiilor din exterior.
Paralel cu evenimentele din mediul african exigent, ill visele
mele se pastra ~ se impuse cu succes 0 linie interioara. Eo. privea
problemele me Ie cele mai personale. Din aceasta realitate n-am
putut trage alta concluzie decit ca personalitatea mea europeana
trebuia, cu orice pret, sa fie mentinuta intacta.
278
Din uimirea mea s-a nascut ill mine banuiala ca legasem de
aventura mea africana 0 intentie tainicii: sa ma eliberez de Europa
~i complexul sau de probleme chiar cu riscul de a ramine acolo,
ca atitia ahii inaintea mea ",i concomitent cu mine. Calatoria mi
se parea a fi m<!j putin 0 investigare a psihologiei primitive -
Bugislzu Psychological Expedition (B.P.E., litere negre pe chop
boxes!) - cit mai cur111dun prilej de a gasi un raspuns la 1ntre-
barea oarecum jenanta: Ce se va intimpla cu psihologul lung in
the wilds of Africa? 0 1ntrebare pe care ciiutam s-o evit tot mereu,
111ciuda proiectului intelectului meu de astudia reaqia euro-
peanului in fata conditiilor de viata ale lumii primitive. Asta era
1nsa, dupa cum am constatat cu surprindere, nu atit 0 1ntrebare
obiectiva, ~tiintifica, ea era mai degraba una intens personaEi, ~i
orice incercare de a raspunde la ea atingea toate punctele nevral-
gice posibile ale propriei mele psihologii. A trebuit deci sa-mi mar-
turisesc ca decizia de a intreprinde aceasta ciilatorie nu 0 luasem
atit datorita lui Wembley Exhibition cit mai cur1nd datorita faptului
cii aerul din Europa 1mi devenise irespirabil.
In tumultul unor astfel de ginduri alunecam pe apele lini~tite
ale Nilului inspre nord - inspre Europa, inspre viitor. CaEitdria
se 1ncheie la Khartum. Acolo incepea Egiptul. Astfel, mi se im-
plinira dorinta ~i planul de a ma apropia de aceasta sfera culturala
venind nu dinspre vest - dins pre Europa, Grecia -, ci dinspre
sud, din direqia izvoarelor Nilului. Mai mult decit complexa con-
tributie asiatica la cultura egipteana ma interesa aportul hamitic.
Sperasem ca, urmind cursul geografic al Nilului ~i astfel ~i pe cel
al timpului, sa aflu ceva in aceasta privinta. Cea mai mare lumina
pe care am plimit-o in sensul acesta a fost episodul referitor la
Horus, de care am avut parte la elgoni ~i care e readus in memorie
at1t de intens prin gestul de veneratie al pavianilor de la Abu
Simbel, poarta sudicii a Egiptului.
Mitul despre Horus este povestea luminii divine ce tocmai s-a
nascut. EI aiost istorisit dupa ce din intunericul original' al tim-
purilor preL"orice s-a revelat pentru prima data mintuirea prin
cultura, adicii prin con~tiinta. Astfel, ciilatoria din interiorul Africii
spre Egipt a devenit pentru mine ca un fel de drama a genezei
luminii, intim legata de mine, de psihologia mea. A fost pentru
mine ca 0 iluminare, dar m-am simtit incapabil s-o exprim in
cuvinte. Nu ~tiusem inainte ce-mi va aduce Africa, dar aici se
aflau raspunsul ~i experienta care ma satisHiceau. Ele mi-erau mai
de pret decit orice recolta etnologidi, decit arme, bijuterii ~i oale
279
sau trofee V]natore~ti. V dam sa $tiu ce imiurire va avea Africa
asupra mea ~i am aflat-o.

India

Caliitoria in India (1938) ll-am fikut-o din initiativa mea, ci


am do.torat-o unei invitatii din partea guvemului britank din India
de a participa la festivitatile ce urmo.u sa aiba loc in cinstea celui
de-al 25-lea jubileu 0.1Universitatii Calcutta.)
Citisem deja mult despre filozofia indiana ~i istor1o. religiei
acestui popor ~i eram pe deplin convins de valoarea in\elepciunii
orientale. Dar trebuia sa fac aceo.sta ciilatorie co. sa-mi trag, co. sa
zic a~a, propriile concluzii ~i am dimas in mine insum! co. un
homunculus in retorta. India m-a atins co. un vis. did am fost ~i
am ramas in cautarea individualitiJ.tii mele, a adevarului ce··mi este
mie propriu. Astfel, ciilatoria a reprezentat un intennezzo In acea
perioada in care eram intens preoeupat de filozofio. alchimicii.
Aceasta nu-mi dadu pace, ci ma determina sa iau Cll mine primul
volum din Theatrunl Chemicum din 1602, care contine scrierile
cele mai importante ale lui Gerardus Domeus. In timpul ciHatoriei
am studiat serios cartea de la prima pina 10.ultima filil, Patri-
moniu1 gindirii originar-europene era pus in acest mod in contact
constant eu impresiile unui spirit de civilizatie strain. ArrSndoua
izvorisera in linie dreapta ncintreruptii din experienrele psihice
primordiale ale incon~tientului si produsesera de aceea conceprii
identice, asemanatoare sau eel putin comparabile.
In India m-am aflat pentm prima oara sub impresia directa a
unei culturi straine, puternie diferenj:iate. In calatoria mea afri·,
cana, Cll totul alte impresii decit cele culturale fusesera hoti'lxl-
toare; iar in Africa de nord nu avusesem niciodata ocazia sa discut
ell un om care sa fie in stare sa explime 1.'1 cuvinte cultura sa.
Acum aveam insa prilejul sa stau de vorba. eu reprezentanti ai
spiritului indian ~i sa-l campar pe acesta eu eel europe<lL Era
ceva foarte important pentm mine. M-am intretinut in detaliu en

1 In dOlla articole, "Die trauTI1ende '\Ve1t IndieasH C~The I)reanl1ike V/Gr1d


of India" - "Lumea ca de vis a Indiei") ~i "Was Indien uns lehren kalm"
("What India Can Teach Us" - "Ce ne poate lTIva(aIndia"), In Ges. !Yerke X,
1974, Jung relateaza impresii din dilatoria sa. Ele au apamt imediat dupa In-
toarcerea lui In revista ASIA (New Yark. ianuarie ~i Yebruarie 1939)-- (A. .T.),

280
S. SubrBmanya Iyer, guru al maharadjahului din Mysore, al carui
oaspete am fast pentru un timp; am mai diseutat ~i eu multi altii,
ale caror nume din paeate Ie-am ultat. Am evitat In sehimb Intll-
nirea ell a~a-zi$ii oameni "sfinti". I-am ocolit, intrucit trebuia sa
ma muHumesc ell propriul meu adevar :;;iilU aveam voie sa accept
nimie in afari', de ceea ce puteam obtine singur. Mi S-af fi parut
a fi un fel de dad a~ fi vmt sa il1vat de la "sfinti" :;;isa accept
pentru mine adevarullor. Inte1epciunea lor Ie apartine, iar mie imi
apartine numai ceea ce provine din mine insumi. In plus, in
Europa nu pot imprumuta nimie din Orient, ci trebuie sa traiesc
prin mine insumi - din ce imi spune fiinta mea interioara sau din
ce-mi aeuce natura.
Nu subestimez nicidecum persona1itatea importanta a "sfin-
tului" indian, dar nici nu-mi arag capacitatea de a-I aprecia, In
calitate de fenomen izolat, la justa-i valoare. Nu ~tiu, de pilda,
dacillntelepciunea pe care 0 roste~te este 0 revelatie proprie sau
un proverb care cireulii de 0 mie de ani pe strazi. Imi vine in minte
o intlmpwe tipica din Ceylon. Pe 0 strada ingusta, roti1e carutelor
a doi tarani se incurcara illtre ele. In lac sa um1eze eearta 1a care
te-ai fi patu.t a~tepta, fiecare murmura cu politere retinuta ni~te
cuvinte care sunara In genul adukan anatman ~i Insemnau: "Dera..'1j
trecator, nid un suflet (individual)." A fost ceva unie? A fast eeva
tipic indian?
Ceea ce ill-a preocupat in India in primu1 rind a fast i:ntrebarea
J:nlegatura cu natura psihologica a raului. Ma impresiona In mod
deosebit cum este integrata aceasta problema In viata spirituaHi
indiana ~i am V8.zut-o lmr-o lumina nouit :;;i In diseutiile eu chi-
nezi cultivati ma frapa tot mereu ca u:;;a-zisul "rau" poate sa fie
integrat, fib') "a pierde fata". La noi, 111Occident, nu este a:;;a.
Pentru omul din Orient, problema morala nu pare a sta pe primu1
loc, ca la DOi. Biude $1 raul sint pentru el, in conformitate cu
sensullor, con\inute in natura ~i, in fond, numai ni~te deosebiri
de grad ale uDuia ~i aceluia~i lucru.
Iv1-a izbit profund constatarea ca spiritualitatea indiana are la
fel de mult din bine elt :;;idin rau. Cre~tinu1 nazuiqte catre bine
~j cade v1ctima raului; indianul, in schimb, se simte in afara bine-
lui ~i a rau11.1iori cauta sa atinga aceasta stare p11n meditatie sau
yoga. AiGi se ridid lnsa obiectia mea: la 0 astfe1 de atitudine niei
binele, niei raul i1-au de fapt contur, ceea ce are drept urmare 0
oarecare stJ.gnare. N u se crede cu adevarat in rau, nu se erede eu
adevarat in bine. Ele semnifidi mai degraba ceea ce este binele
281
meu sau rauI meu, ceea ce-mi apare mie drept bine sau drept diu.
S-ar putea zice in mod paradoxal ca spiritualitatea indiana duce
!ipsa In egala masura de rau co. ~i de bine sau ca este atil de
Impovarata de cOlltraste, illelt are nevoie de nirdmndm, adica. de
eliberarea de contrarii ~i de ce1e zece mii de lueruri.
Telul indianului nu este desavir~irea morala. ci atingerea
eonditiei de nirvana. El vrea sa se elibereze de natura ~i, ill mod
corespunzator, sa ajunga ~i in meditatie 10.starea rara imagini, 10.
starea de vid. Eu, dimpotriva, a~ dori sa ma men tin in contem-
p1area vie a naturii ~i a imaginilor psihice. Nu dorese sa fiu eli-
berat niei de oameni, nici de mine, nici de natura; caci toate
acestea sint pentru mine minuni de nedescris. Natura, sufletul ~i
viata Imi apar co. 0 desf~urare a divinitafii ... ~i ce mi-a~ putea dor!
mai mult? Pentru mine, sensul suprem 0.1 fiintel poate consta numai
in aceea ca eo. este ~i nu in aceea ca nl! este sau di nu mai este.
Nu exista pentru mine 0 eliberare a tout prix. Nu pot fi eliberat
de ceva ce nu posed, ce ll-am facut sau n-am triEt. 0 adevarata
eliberare este posibila numai dadi am facut ceea ce puteam face,
dadi m-am daruit total ~i am luat parte cu totul. Daca ma sustrag
de 10. a participa, atunci amputez intrueitva partea de suflet ce-i
corespunde. Se poate intimpla, firqte, co. participarea sa mi se
para prea dificila ~i sa existe suficiente motive pentru a nu ma
putea darui total. Dar atunci ma vad silit sa marturisese un non
possumus ~i sa admit ca s-ar putea sa fi omis ceva esential ~i sa
fi neglijat Indeplinirea unei sarcini. 0 astfel de cunoa~tere patrun-
zatoare a incapacitatii mele inlocuie~te absenta actului pozitlv.
Un om care n-a trecut prin infernul pasiunilor sale oici nu
Ie-a depa~it vreodata. Ele ard atunci in casa de alaturi, dar, fara
co. el sa-~i dea seama, 0 flacara poate sa iasa ~i sa se intinda spre
propria lui casa. Atita timp cit omul renunta 10. pre a multe, lasa
prea multe In urma sau practic Ie uita, exista posibilitatea ~i pe-
r!colul co. lucrur!le abandonate sau lasate in urma sa revina cu
forta dubla.

La Konarak (Orissa) am intilnit un pandit care m-a insotit ~i


mi-a servit eu amabilitate drept ghid cit timp am vizitat templul
~i marele "templu-car". Pagoda este acoperita de 10. baza pina in
virf cu sculpturi obscene rafinate. Am discutat mult despre acest
fapt remarcabil pe care mi I-a explicat ca pe un mijloc de a atinge
spiritualizarea. Am obiectat - indicind un grup de tarani tiner!,
282
care tocmai admirau cu gurile cascate acele splendori - ca tinerii
nu prea se aflau in acest moment pe cale de a fi spiritualizati, ci
mai curind i~i impuiau capetele cu fantezii sexuale. Atunci mi-a
replicat:
- Dar exact asta este. Cum s-ar putea spiritualiza vreodata,
daca nu-~i implinesc mai intii karma? Aceste imagini evident
obscene au ca scop tocmai sa Ie aminteasca oamenilor de dharma
(legea) lor, altfel ace~ti incon~tienti ar fi capabili s-o uite!
Mi se pam foarte straniu ca el era in stare sa creada di oamenii
tineri i~i puteau uita sexualitatea, ca animalele in afara perioadei
de rut. Inteleptul meu insa 0 tinea una ~i buna ca ei erau incon~ti-
enti ca animalele si ar avea intr-adevar nevoie de un avertisment
pr~sant. in acest s'cop, i'nainte de a intra in templu, decoratia lui
exterioara Ie amintea de dharma, fara a carei con~tientizare ~i im-
plinire ei n-ar fi avut parte de nici 0 spiritualizare.
Clnd pd~iram pe poarta templului, insotitorul meu imi arata
cele doua "ispititoare" - sculpturile a doua dansatoare, care, le-
ganindu-~i ~oldurile seducator, ii zimbeau celui ce intra.
- Vedeti aceste doua dansatoare? imi spuse. Semnifica acela~i
lucru. Bineinteles di nu se aplica la oameni ca dumneavoastra ~i
ca mine, caci noi am atins un grad de con~tienta care se afla din-
colo de aceste lucruri. Dar pentru fiii ace~tia de tarani e 0 invata-
tura ~i 0 avertizare care sint indispensabile.
Dupa ce parasiram templul, imi spuse deodata, in timp ce ne
plimbam de-a lungul unci alei de lingam1:
- Vedeti aceste pietre? $titi ce semnifica? Vreau sa va spun
un mare secret!
Eram mirat caci ma gindeam di oricarui copil Ii era cunoscuta
natura falid a acestor monumente. EI insa i'mi ~opti in ureche cu
cea mai mare seriozitate:
- These stones are man's private parts.2
M-a~ fi a~teptat sa-mi spuna ca-l reprezentau pe marele zeu
Shiva. L-am privit stupefiat, dar el dadu cu gravitate din cap, ca
~i cum ar fi vrut sa zid: "Da, a~a este. Tu, cu ignoranta ta euro-
peana, nu te-ai fi gindit niciodata la a~a ceva."

1 Linga(m) corespunde grecescului phallus. ES.teun simbol al zeului Shiva

Si e infatisat adesea in forma unui trunchi de coloana. Reprezinta forta


creatoare si se pune de obicei in legatura cu replica sa feminina, )'oni. In
iconografia shivaitica, yoni apare adesea ca soclu, din al carui centru se ridica
linga. Cultul sau este dovedit (arheologic) Inca in secolul I a. Chr. - (n. t.).
2 Aceste pietre sInt panile intime ale barbatului (n. t.).

283
Clnd i-am spus Iui Zimmer] aceasta poveste, a exclarnat In-
dntat: "In sfir~it, aud ceva real des pre India!"

i'~J~osa uit niciodata acele Slftpa din Sanchi. Ele ill-au cople~it
cu a forta nea~teptata ~im-au transpus lntr«o stare emorionala care
se naste de obicei In mine aU.lDci ci'nd descopar un lucru~ 0
persoana sau 0 idee a drar semnificatie imi este inca incon$tient~L
Aceste stiipa sint situate pe 0 colina stincoasa, Ia al curei virf se
poate ajunge pe un drUI11placut~ facut din ni$te pH-lei mari de
piatra care strabat 0 paji~te verde. Sint monumente funerare, res-
pectiv cutii de relieve in forma de emisfera, de fapt doua uria~e
cupe de orez puse una deasupra celeilalre (concav peste coneav),
corespunzator prescriptiei Iui Buddha din Maha-Parinibbana-Sutra.
Au fost restaurate de englezi in chip foarte fidel. Cea mai mare
dintre aceste cEidiri este 'inconjurata de un zid ell patru porti artis-
tic lucrate. Cind intri, drumul duce 1a stinga spre un oeo1 circular,
o ~,circurrlambulatie'" In sensul acelor ceasornicului. In cele patru
puncte cardinale se afla statui ale Iui Buddha .. Daca ai Incheiat
primul inconjur~ pa~e~ti pe un al do ilea drurn circulHr~ plasat mai
sus, care duce in acela~i sens. Panorar(l(i vasta asupra platoului,
stiipa-urile Insele, minele templului 'Ii lini~tea solitara a looului
S8-cm alcatuiesc un tot indescriptibil, care m-a acaparat ~i m-a
• "" • ~ 1 A V •• ~.•• ..., ~ v '-''' _•••. "-
prms In mre]ele sale. Inca mClOdata un loc nu ma Vra]lSe mtr-atlL
M-am despaqit de insotitorii mei ~i lTI-am adincit, subjugat, in
atmosfera aceeo. cople~itoare.
Deodata am auzit, venind din departare, ni~te sunete ritmice
de gong. Era un grup de pelerini japonezi care, mergind unulll1
spatele celuilalt, bateau Intf",:un ITlic gong. SCClndau astfel ruga-
ciunea straveche: On1 .1nani padnle hlUYt2~ iar bataia gongului c2.dea
pe cuvintul hum, Se Inclinau actinc 1n stitpa-urilor, dupa care
intrau pe poart~L Acolo se prosternau din no;.; Inaintea statuii Iu!
Buddha 91 intonau un sOl de cintec coral. Apci parcurgeau acel
oeal dublu, clntind un imn in fata fiecarei statui a lui Buddha.
vreme ce ochii rnei Yi um1areau~ $i sufletul rneu erau
ali'ituri de ei ~i ccva m mine Ie multumea in tacere ca veniseriA
Intr-un rnod atlt de adecvat In ajutoru_t incapacitatE mele de a-!ni
altlcula sentimentele.

i In legatura eu
HeiIh~chZinlmer~ cL Apendice1e, pp. 379-380 (n ed. genn.).
din lotus, hum = fOffi1UHi tibeta.T1ade fngaciune; orn ~ilUflll
2 01n> giu'vaerul
slnt formu!e sacre in,raductibile (11. n.

284
Intensitatea emotiilor mele 1rf1i arata ell acea colina de la
Sanchi reprezenta pentru. mine ceva central. Era budismul care mi
se revela aeale lntr-o realitate noaa. Am Inteles via;a Iui Buddha
ca pe realitatea sinelui care a patruns 0 viatii personalii ~i a revcn-
dicat-o pentru sine. Sinele sta pentru Buddha deasupra tuturor
zeilor ~i reprezinta esent,a existentei orne-nesti ~i a lumii In genere.
calitate de unus l1Elnd!!s, el cuprinde atlt aspectul fiintei in sine,
ell "Ii pc acela a1 fiintei-ce-este-recunoscuta, rara de care 0 lume
nu existz," Buddha a vazut ~i lilteles prea bine demnitatea cosmo-
gonidi a coqtiintei omene9ti; de aceea a vazut limpede ca dad
i··ar izbLlti cuiva sa stiIH!a lumina C()D9t1h1t(;i, lumea s-ar cufunda
In nean~, f'Vleritul imens allui Schopenhauer a fast acela ca a m.ai
recunoscut sau -ell a redescoperit acest lucru.
~_~(':ristos este, asemenea. Iui B-uddha, 0 incorporare a sinelui,
dar lntr-un sens ell tot'..-d d.iferit. -,4~mbii au biruit Iurnea: Buddha
a fact~t-o printr-o :o;1l1prerieJt1siuni; rationalS., ca sa zlcenl asa, iar
C~ristos- de'/enind confarDO} dcstinuluL In creGtin{sm se
A -..., •
]nc.ura ma!c In bu(E~~mse \'ede ~i se face rnai InuIt A..mbele
Gai slnt corecte, dar Tn sensul indian I3uddha este ernul n1ai conl~
b 0 Orl3..!lti~.lc
istoridi IE C()[lse:c!nja, pentru om mai
us,or de inteles. Cristos este om istoric ,~iDumnezeu ~i,de aceea,
mult rnai greu de cu mintea. In fond, nu=~i era compre-
hensibil nid Sie Dumai d. trebuk sa Se jertfeasd, a~a
cum. I se impunea din siTafundul fiintei Sale, Sacrific.lul Situ I S-a
,,1ntlInplat~· ca un act z~ldestinu.lui. Buddha a ghidat de
cuno~tin~~a~i $i-o. trait si El murit la 0 'iirst8.1nain-
tat~L i\.ctivitatea lui Cristos 111 calitate de Cristos a durat probabii
nurnai fcarte scurt
Ulte.riOf5 In budisrn §~a acela91 lucru ca lr1 crestinism:
Buddha §-2,. tr2~D.sformat~ ca S2,-zic a~a, Intr-o ilnago a devenirii
un nI0del care este irnitat. In tirnD ce ell'nsusi a proclarnat

1 In cadrul discutiilor mai tlrzii, lung i-a campara! pe Buddha ~i pe


Crlstos in atitudil1ea lor In fata suferln~ei. Cristos recunoaste in suferinta 0
valoare poziti'/8 si, ca fiini,:a care sufera, El este mai uman Si mai real deert
Buddha. Budili12_~i-a interzis suferinta, Gar, prin aceasta:, $1 oucuria in acela~i

t1~~~~~!;Z
fi
2;~~z;o~e~~;~enteior ~:~i~~:a~~~~;:~
0~E~r~~1~:;~~:~~~U
u~:~~
altfel decit ca o!11-DiJr:ti.nezeu, de~i, de fapt, El D-a 'lncetat niciodata
sa fie om, in timp ce Buddha s-a ridicat inca in timpul vjetii deasupra COil-
ditiei de Oin (A. j.).

285
cii prin depa$irea lantului nidana fiecare om In parte ar putea
deveni un iluminat, un buddha. In mod asemanator se lotlmplii $i
In cre$tinism: Cristos este modelul care traie:;;te In fiecare om
cre$tin ca expresie a personalitatii sale integrale. Dezvoltarea isto-
rica a dus Insa la imitatio Christi, la care individu! nu-si urrneaza
propriul drum catre totali tate a~a cum a fost trasat de destin, ci
Incearca S8.imite drumul parcurs de Cristos. In Orient, ea a dus,
de asemenea, la 0 imitatio fidelii a lui Buddha. EI a devenit mo-
delul imitat, ceea ce a constituit deja 0 sIabire a ideii sale, dupa
cum imitatio Christi este 0 anticipare a stagnarii fatale a evolutiei
ideii cre$tine. Buddha s-a ridicat, gratie Intelegerii sale, chiar ~i
deasupra zeilor brahmanismului; tot a$a, Cristos s-a adresat evrei-
lor: "Dumnezei sunteti" (loan 10, 34), dar oamenii nu au fast ca-
pabili sa-L auda. In schimb, a$a-zisul Occident "cre$tin" se apropie
cu pa$i uria$i de posibilitatea de a distruge 0 lume In loc de a crea
una nouiL]

India m-a onorat Cll trei diplome de doctor - Allahabad,


Benares $i Calcutta. Prima reprezinta islamuL a dOUdhinduismul
$i a treia medicina $i $tiinte!e naturii indo-britanice. A fost earn
muJt $i am simtit nevoia unei retrageri. Mi-a oferit-o 0 $edere de
zece zile In spital, caci m-am Imbolnavit de dizenterie la Calcutta.
Astfel mi s-a ivit, In mijlocul inepuizabilei mari a impresiilor, 0
insula salvatoare, $i am regasit pamintul, adica un loc stahl de
unde puteam contempla cele zece mii de lucruri :;;i agitatia lor
ametitoare, ureu$urile $i coborl$urile, splendoarea Indiei ;;i mize-
ria-i inexprimabiIa, frumusetea $i tenebrele sale.
Cind, cit de dt restabilit fizic, m-am putut Intoarce la hotel,
am avut un vis atlt de caracteristic incit 3.$dori s3.-1 relatez:
Ma aflam eu mal multi prieteni :;;icunoscuti din ZUrich pe 0
insula pe care nu 0 $tiam, situata probabil In vecinatatea coastei
de sud a Angliei. Era mica ~i aproape nelocuita. Insula era 1n-
gusta, 0 fi$ie de pamlnt de vrea 30 km lungime, intinzlndu-se pe
direqia nord-sud. In partea sudidi, pe coasta stlncoasa, se Inalta
un castel medieval, iar noi, un grup de turi$ti, ne g2<seamIn eurtea
lui. In fata noastra se ridica un donjon impunator, prin a cami

1 In legatura eu problema lui imitatio. cf. C. G. lung, Einleitung in die


religionspsycholcgische ProNcma!!k der Alchemie (Introducere Inprobiema!ica
religioasii ~i psillOlogicii a a/chimiei), in Ges. Werke XII, editia a III-a, 1976
(11. ed. germ.).

286
poarta se putea zari 0 scara lata de piatra. De abia reu~eam sa
vedem cum se termina sus Intr-o haHi cu coloane, luminata slab
de licarul unor luminari. Se spunea ca era cetatea Graalului ~i ca
in acea seara va avea lac acolo 0 "celebrare a Graalului". Aceasta
informatie parea a avea 0 natura secreta, caci un profesor german,
care se numara printre noi ~i semana izbitor cu batrinul Momm-
sen, nu ~tia nimic. Am purtat cu el 0 discutie deosebit de animata
~i m-au frapat eruditia co. ~i inteligenta so. sclipitoare. Un singur
lucru ma deranja: vorbea incontinuu des pre un treeut mort ~i tinea
prelegeri savante despre relatia dintre izvoarele britanice ~i cele
frantuze~ti ale pove~tii Graalului. Aparent, nu era niei macar con-
~tient de sensullegendei, nu avea nici vreo idee despre prezenta
ei vie, in timp ee pe mine amindoua ma tulburo.u profund. Pareo.
sa nu perceapa anturajul nostru real imediat, fiindca se comporto.
de parca ar fi vorbit intr-o sala de curs in fata studentilor lui. In
zadar am incercat sa-i atrag atentia o.supra particularitatii situatiei.
Nu vedea scara ~i niei luminile de sarbataare ale salii.
Am privit in jur putin neajutarat ~i am descoperit ca stateam
llnga zidul unei cliidir1 inalte a castelului, a carei parte inferioara
era acoperitii cu un fel de spa1ier. Nu era insa confeqionat, co. de
.obicei, din lemn, ci din fier negru, made1at artistic co. un butuc
de vie, cu frunze, vrejuri si struguri. Pe ramurile orizontale se
aflau 10.0 distanta de cite doi metri ni~te caSUte facute tot din fier,
asemenea unar ni~e micute. Deodata, am reperat miscare in frun-
zi~; 10.inceput a parut sa provina de 10.un ~oarece, apoi am distins
insa clar un amulet din fier, cu gluga, un cucullatus, care se stre-
cura dintr-o cas uta in alto.. "Ei bine, i-am strigat uimit profe-
sowlui, ia uitati acolo ... "
In acel moment a avut loc un hiat, ~i visul s-a transfom1at.
Eram - acela~i grup co. pina acum, dar rara profesor - in afara
cetatii, intr-un peisaj stincos, lipsit de pomi. $tiam ca urma sa se
intimple ceva, caci Graalul nu ajunsese inca in cetate, de~i trebuia
sa fie celebrat chiar in acea sear~i. Se spunea ca ar fi fost ascuns
in partea de nord a insulei intr-o caSUta nelocuita, singura care se
afla acolo. ~tiam ca era sarcina noastra sa aducem Graalul de
acolo. Eram vreo ~ase persoane si cu tOtii am pomit-o la drum
ins pre nord.
Dupa citeva ore de mers extenuant am ajuns in 10cuI cel mai
ingust al insuki si am descoperit ca era despartita In doua jumatati
de un brat al marii. In portiunea cea mai ingusta, latimea apei avea
aproximativ 0 sura de metri. Soarele apusese ~i se lasa noaptea.
287
Ne-am instalat obositi pe jos. Nici un suflet de am in aceasta re-
giune pustie; nu tu porn, nu tu tufis, numai iarb~" :';1 stinca. elt
vedeai cu oehii - nici un pod 5i niei un vapor. Era fGarte frig,
iar 111sotitorii mei au adormit toti, unul dupa alu!. Am reflectat
ce era de facut 5i am ajuns la eoncluzia ca trebui::; sa traverscz
singur canalul lnot si sa aduc GraaluL AIn rnceput Sa-m! scot
hainele; in acel moment m-am trezit.
De abia reusisem, de bine de diu, sa ma eliberez de multi-
tudinea eoplesitoare a impresiilor indiene, cind se ivi acest vis
esentialmente european. Putusem constata deja eu vreo zece ani
inainte ca in multe locuri din AngEa ViS111despre Graal inca nu
S-R spulberat, in ciuda intregii eruditE acumulate in jurul legen-
delor si al poemelor sale. Acest fapt ma impresionase eu atit mal
mult cu cit Imi devenise limpede eoncordanta dintre mitul poetic
51asertiunile alchimlei despre unum vas. una medicina, wws lapis.
Mituri, pe care ziua Ie uita, continuau sa fie povestite noaptea, ~i
figuri putemice pe care constiinta le-a banalizat ;;i Ie-a rectus la
nimicuri ridicole sint reinviate de poet ;;i inviorate 'in chip vizio-
nar; de aceea, ele pot fi recunoscute, ~i"lntr-o forma rnodificataH,
de catre 0 fiintii care mediteaza. Cei mari de a]tadatb\ n-au r.nurit,
cum ne imaginam noi, ci 5i-au schirnbat doar numele, "In talie
ginga5' in forta uria~", cabirul infil.surat in valuri se muta intr-o
noua casa.
Visul sterse impetuos toate impresiile indiene diurne, orieit de
intense ar fi fost ele, si ma transpuse in preocuparile prea In-
delungat neglijate ale Occidentului, care l~i gasisera odinioara
expresie i11diutarea sfintului Graal, precum si in ceo. a "pietrei
filozofale". Am fost smuls din !urnea Indiei ~i mi s-a adus aminte
ca India nu era sarcina mea, ci doar 0 bucati:l. de drum - chiar
dad una importanta - care urma sa ma apropie de tel. Era de
parca visul ill-ar fi intrebat: "Ce faei In India? Cauta mai bine
pentru cei de-o seama eu tine vasul sfint, acel salva tor mu.ndi de
care aveti 0 nevoie atit de stringentiL Dour slnteti pe calt> de a
ruina tat ceea ce veaeuri intregi au edifieat."

In Ceylon am eules ultimele impresii ale ciililtoriei mele. Nu


mai e India, sint deja Marile Sudului :;;ievoca intmdtva paradisul
In care nu poti zabovi prea multo Curlnd am lasat in urma Hoastra
Colombo - un port international faarte activ, unde pc seara, Intre
cinei ~i sase, se pravalesc din cer senin cantitati mari de apa -
spre a ne Indrepta catre regiunea deluroasa din interior. Acoia se
288
afJa Kandy, vechiuI ora~ regal, invaluit intr-o negura fina, ce
mentine in umezeala-i dildut-racoroasa 0 vegetatie luxurianta.
Templul Dalada-Maligawa, care comine reiicva Sfintului Dinte
(allui Buddha), are un farmec deosebit de~i este mic. Am petrecut
timpul mai muh prin bibliotedi, purtind discufii cu dilugarii ~i
contemplind textele eanonului gravate pe folii de argint.
Am asistat aeolo la 0 memorabila ceremonie de seara. Baieti
tineri ~i fete tinere impra~tiau in fata aItarelor munti intregi de
flori de iasomie fad codite, cintind u~or in acest timp 0 rugaciune,
un mantra. Credeam ca se roaga lui Buddha, dar dilugarul care
ma conducea 1mi explica: "Nu, Buddha nu mai este; el este in
nirvana, nu ne putem ruga lui. Ei cinta: Trecatoare ca frumusetea
aces tor Hori este viata. De-ar imparti Dumnezeul meu cu mine
meritul acestei ofran de. "I Faptul ca tinerii dnta astfe1 este autentic
indian.
Ceremonia a fost deschisa de un concert de to be care a durat
o ora ~i s-a tinut in mondapam sau ceea ce este desemnat 1a tem-
plele indiene drept saUi de a~teptare. Din cei cinci tobo~ari, cite
unul se instaJa in fiecare colt al siBii patrate, iar al cincilea - un
tinar frtHTIOS - se pIasa in mijloc. Era solistul ~i un adevarat artist
in domeniu. eu bustul gol, cafeniu inchis ~i lucind, cu 0 centura
ro~ie, 0 shoka (mantie lunga,ajungind pina la picioare) alba ~i un
turban alb, cu bratele acoperite de bratari scinteietoare, pa~i cu
toba sa dublii in fata Iui Buddha celde aur, pentru a aduce
"ofranda sunetului". Acolo batu singur din toba 0 melodie stranie
cu 0 arts. desavir$ita ~i mi~cari frumoase ale trupului $i miinilor.
L-am vazut din spate, el stind in fata intrarii spre mandapam,
incadrata eu mid lampi de ulei. Toba vorbe~te, 1ntr-o limba ori-
ginara, burtii sau plexului solar; acesta nu "roaga", ci genereaza
mantra cel "meritoriu" sau "expresia" meditativa. Nu este deci
o venerare a unui buddha inexistent, ci unul din numeroasele acte
de autoizhavire ale fiintei omene~ti de~teptate.

Pe Ja inceputul primaverii am pomit in calatorie spre cas a, atit


de coplqit de impresii, indt la Bombay niei nu am coborit pe
uscat, d m-am ingropat in textele mek latine de alchimie. Dar
India n-a treeut fad urme pe linga mine - dimpotriva, a lasat
urme in mine care se preumbEi de la 0 infinitate spre 0 alta.

1 Pentru Dumnezeu a fost folosit aici cuvintul sanscrit deva - Inger


piizitor (n. ed. germ,).

289
Ravenna :)i Roma

Inca in timpul primei mele vizite Ia Ravenna (1914), mor-


mintul imparatesei Galla Placidia ma tuiburase profund; mi se
paruse semnificativ ~i ma fascinase intr-un mod ie~it din comun.
La a doua mea vizita, vreo douazeci de ani mai tirziu, am avut
aceea~i senzatie. Mormintul ma transpuse din nou intr-o stare de
spirit ciudata. Am fost acola cu 0 cuno~tinta, 0 doamna, ~i indata
dupa aceea ne-am dus in baptisteriu.
Ceea ee ma izbi aici inainte de taate fu 0 lumina albastra
blinda care scalda incaperea, fara ca acest detaliu sa ma mire insa
c1tu~i de putin. Nu-mi faeeam niei un fel de probleme in legatura
cu originea ei ~i astfel miracolullipsei unei surse de lumina nici
nu-mi trecu prin minte. Spre uimirea mea, acolo un de in amin-
tirea mea se gaseau ni~te ferestre, am vazut patru mari fresce din
mozaic de 0 frumusete inexprimabila, pe care paream sa Ie fi uitat.
M-am necajit ca nu ma puteam bizui deloc pe memoria mea.
Imaginea de pe partea sudica reprezenta botezul in Iordan; 0 a doua
in nord - treeerea eopiilor Israelului prin Marea Ro~ie; a treia
in schimb, cea dinspre est, mi se ~terse curind din amintire. Poate
ca arata spalarea lui Naaman de lepra in Iordan. In vechea Biblie
Merian din biblioteca mea se gase~te 0 ilustrare foarte asema-
natoare a acestei minuni. Cel mai impresionant a fost al patrulea
mozaic din vestul baptisteriului, ultimul pe care I-am eontemplat.
II infati~a pe Cristos intinzindu-i mina lui Petru, care este gata sa
se scufunde In apa. Am stat eel putin douazeci de minute inaintea
aeestui mozaic, diseutind desp~e ritul initial al botezului, in spe-
cial despre coneePtia eiudata a botezu]ui ca initiere, care eompor-
ta un real pericol de moarte. Astfel de initieri erau adesea legate
de 0 punere in perieol a vietii, ceea ee exprima ideea arhetipala
a mortii ~i a rena~terii. Astfel, botezul era la origine 0 "imersiune"
veritabila care eel putin sugera primejdia ineeului.
Cea mai clara amintire am pastrat-o din mozaicul reprezen-
tindu-l pe sfintul Petru scufundindu-se in apa ~i vad inca ~i azi
in fata oehilor fieeare amanunt: albastrul marii, diferitele pietre
ale mozaicului, benzile cu inscriptiile cuvintelor eare ie~eau din
gum lui Cristos ~i a lui Petru ~i pe care IDcercam sa Ie descifrez.
Dupa ee am parasit baptisteriul, m-am dus imediat Ia Alinari,
pentru a..mi cumpara fotografii ale mozaicurilor, dar D-am gasit.
Cum timpul ne presa - era doar a viziti'i scurta - am aminat
eumpararea lor pe mai tl'rziu; mi-am pus in gind sa comand de
la Zurich pozele.
290
Ajuns acasa, am rugat 0 cuno~tinta, care pleca la scurt timp
dupa aceea la Ravenna, sa-mi procure reproducerile. Bineinteles
ca n-a putut face rost de ele, 0 data ce a constatat di mozaicurile
descrise de mine nici macar nu existau!
Intre timp vorbisem deja intr-un seminar despre conceptia
originara a botezului ca initiere ~i mentionasem cu acest prilej ~i
mozaicurile pe care Ie vazusem in baptisteriu.! Amintirea acestor
reprezentari mi-este inca si astazi clara. Doamna care m-a insotit
n-a putut crede multa vreme di ceea ce "v3.zuse cu propriii ochi"
nu exista.
Dupa cum se ~tie, este foarte dificil sa constati daca si in ce
masura doua persoane 'lad simultan acela~i lucru. In acest caz
m-am putut insa asigura suficient ca macar trasaturile esentiale a
ceea ce vazuseram amindoi erau acelea~i.

Intimplarea din Ravenna este una dintre cele mai stranii traite
vreodata de mine. Ea nu poate fi explicata. Un eveniment din isto-
ria imparatesei Galla Placidia (moarta in anul 450) aduce even-
tual 0 oarecare lumina. In timpul unei calatorii in plina iama pe
o mare furtunoasa din Bizant spre Ravenna a facut un legamint
sa cliideasdi 0 biserica ~i sa puna sa fie zugravite pericolele marii,
in cazul in care ar fi fost salvata. $i-a implinit fagaduiala punind
sa se construiasca la Ravenna bazilica San Giovanni, pe care a
decorat-o cu mozaicuri. In Evul Mediu timpuriu, San Giovanni
a fost distrusa intr-un incendiu impreuna cu mozaicurile sale, insa
in Ambrosiana din Milano se mai gase~te schita reprezentind-o
pe Galla Placidia intr-o barca.
Am fast direct afectat de personalitatea Gallei Placidia ~i m-a
preocupat intrebarea ce putea sa fi insemnat pentru aceasta femeie
erudita, de 0 cultura extrem de diferentiata, viata alaturi de un
principe barbar. Mormintul ei mi se parea ultimul vestigiu prin
care mai puteam ajunge la ea in mod personal. Destinul si felul
ei de a fi m-au tulburat profund ~i ill natura ei intensa anima mea
a gasit 0 expresie istoridi adecvata. Prin aceasta proieqie erau
atinse acel element atemporal al incon~tientului ~i acea atmosfera,
unde se putea produce miracolul viziunii. In momentul respectiv
ea nu se deosebea cu nimic de realitate:2

1 Seminarul Tantra-Yoga, 1932 (n. ed. germ.).


2 Jung n-a explicat viz'iunea ca pe un fenomen de sincronicitate, ci ca pe
o creare noua de moment a incon~tientu1ui, in raport cu ideea arhetipala a

291
Anima omului are un caracter eminamente istoric. Ca perso-
nificare a incon~tientului, ea este imbibata de istorie ~i preistorie.
Anima cuprinde continuturile trecutului ~i supline~te in om ceea
ce ar trebui el sa ~tie despre "preistoria" luL Tot ce a fost viata
in trecut ~i e inca viu in el este anima. In comparatie cu ea, mi
s-a pamt dintotdeauna d. sint ca un barbar care de fapt n-are
iswrie - ca 0 fiinta iqita din neant, fara un "inainte", tara un
"dupa aceea".
In timpul confruntarii cu anima ill-am izbit intr-adevar de peri-
colele pc care ie-am vazut reprezentate in mozaicuri. Era sa ma
Inec. Mi s-a intimplat asemenea lui Petru, care a strigat dupa aju-
tor ~i a fost salvat de Isus. A~ fi putut sa am soarta armatei fara-
onului. Am scapat ell bine, a~a ca Petru si ca Naaman, si integrarea
continuturilor inconstiente a contribuit substantialIa desaviqirea
personalitatii mele.
Ce i se intimpla cuiva atunci cind integreaza constiintei conti-
nuturi inainte inconstiente aproape ca nu poate fi descris prin
cuvinte; poate fi numai trait. Este 0 chestiune indiscutabil subiec-
tiva: eu ma percep lntr-un anum it fel ~i acesta este pentru mine
un fapt pe care nici nu pot, niei n-are seilS sa-l pun la IndoiaUi.-
si, tot a~a, eu Ie apar celorlalti intr-un anumit fel, ceea ce la rindul
sau este un fapt care nu poate fi pus la indoiala. Din cite stirn, nu
exisHi niei 0 instanta care sa fie capabila sa lichideze divergentele
probabile dintre impresii ~i opinii. Daca prin integrare a avut loc
o transformare si care a fost ea - este si ramine 0 convingere
subiectiva. Cu taate di nu constituie un fapt susceptibil de a fi
calificat ~tiintific ~i ar putea deci lipsi, fara vreo pierdere, dintr-o
"imagine oficiala asupra lumii", integrarea ramine totu~i un factor
ce este practic extrem de important ~i de bagat in conseciute si
care nu are voie sa fie trecut in nici un caz eu vederea de psiha-
terapeutii reali~ti ~i de psihologii care se intereseaza de terapeuticii.

Experienta traim in baptisteriul din Ravenna a brazdat in mine


o impresie adinca. $tiu de atunci c3, ceva interior poate arata ca
fiind exterior si, de asemenea, ceva exterior ca fiind interioL Pe-
retii reali ai baptisteriului, pe care ochii mei fizici i-au vazut pe-
senme, erau acoperiti ~i transformati printr-o viziune la fel de

inifierii. Cauza imediata a concretizarii ar consta in relatia animei sale eu


Galla Placidia ~iin emo\ia astfel pricinuita (iI.. J. ).

292
adevaraHi ca $i cristelnita nemodificata. Ce era real in ace!
moment?
Cazul meu nu este nicidecum unic in felul sau, dar daca ti se
intimp!a chiar tie un !uem asemanator, nu poti sa nu-l iei mai in
serias decit atunei dnd auzi sau eite~ti pe undeva despre a~a eeva.
In general, la astfel de pove~ti gase~ti repede tot felul de expli-
catii. Eu, in ariee caz, am ajuns la concluzia ca referitor la in-
con~tient mai avem nevoie de multe experiente inainte de a ne
stabili la 0 teorie sau la aha.

Am calatorit mult de-a lungul vietii mele ~i tare m-a~ fi dus


~i la Rama, dar nu ma simteam capabil sa fac fata impresiei pe
care mi-ar fi liisat-o acest ora~. Pompei a fost deja ultrasuficient,
impresiile mai ca au deps-sit capacitatea mea de asimilare. Am
putut vizita Pompei abia dupa ce, in urma studiilor mele dintre
1910 ~i 1913, am reu$it sa-mi fac a idee asupra psihologiei Anti-
chitatii. In 1917 am plecat cu vaporul de la Genova la Neapale.
Stateam la balustrada puntii in timp ce vasul naviga de-a lungul
coastei pe latitudinea Romel. Acolo, in spate, era Roma! Acolo
se afla focarulinca fumegind ~i incandescent al vechilor culturi,
inchis in incilceala de riidacini a Evului Mediu cre~tin si occi-
dental. Acalo zs-cea inca Antichitate vie, in intreaga-i splendoare
$i intreaga-i cruzime.
Mil mi, dnd aud de oameni care calatoresc la Rama cum ar
merge de pilda la Paris sau Londra. Fire~te, atit una cit ~i celelalte
pot fi savurate estetic, dar atunci dnd la orice pas esti atins pina
in striifundul fiintei tale de spiritul care a domnit aici, dnd un rest
de zid ici Si 0 coloana colo te privesc cu 0 fata pe care 0 recunosti
imediat, este cu totul altceva! Inca de la Pompei anumite lucruri
neprevazute devenira con~tiente ~i se conturara intrebari carora
nivelul ~tiintei mele nu Ie facu fata.
Clnd am vrut, in 1949, ajuns la 0 vlrsdi Ihaintata, sa recuperez
cele neglijate, am le~inat la cumpararea biletelor de calatarie. Apoi,
planul unui drum la Roma a fast pus deoparte a data pentru tot-
deauna.
10
Viziuni

La inceputul anului 1944 mi-am rupt Diciorul, iar la scurt timp


dupa aceea, am facut infarct. In stare dCeincon~tienta, am delirat
~i am avut viziuni care trebuie S3. fi inceput atunci cind, fiind in
pericol de moarte, mi se administrau oxigen ~i camfor. Imaginile
erau atit de navalnice, incit eu insumi am tras conc1uziaca trebuia
sa ma aflu in pragul mortii. Infirmiera mea imi spuse mai tirziu:
"Parca ati fi fost inconjurat de un halo luminos!" Era un fenomen
pe care-l remarcase uneori la muribunzi. Atinsesem limita extrema
~inu ~tiu daca pluteam intr-un vis sau eram in extaz. In orice caz,
lucruri tulburatoare pentru mine incepura sa se deruleze.
Era de pard m-a~ fi gasit sus in spatiul cosmic. Departe sub
mine zaream glabul pamintesc sdJdat intr-o superba lumina al-
bastra. Vedeam marea de un albastru intens ~i cantinentele. La
mare adincime sub picioarele mele se afla Ceylonul, iar in fata
mea, subcontinentul Indiei. Raza mea vizuala nu cuprindea intreg
pamintul, dar forma sa sfericii putea fi u~or recunoscuHi, iar con-
tururile lui scinteiau asemenea argintului prin minunata lumina
albastra. In anumite locuri, globul pamintesc parea colorat sau
presarat cu pete de un verde inchis, ca argintul oxidat. "La stin-
ga", in departare, era 0 intindere vasta - de~ertul ro~u-galbui al
Arabiei. Argintiul pamintului parea sa fi capatat acolo 0 nuanta
auriu-ro~cata. Venea apoi Marea Ro~ie ~i departe in spate, ca ~i
cum ar fi fost "in stinga sus" pe 0 harta, mai puteam zari exact
un co1ti~ordin Marea Mediterana. Privirea mea se indrepta mai
Cll seama intr-acolo, tot restul parindu-mi-se numai neclar. Am
vazut, ce-i drept, ~i muntii inzapeziti ai Himalaiei, dar acolo era
fie negura, fie innourat. Spre "dreapta" nu ma uitam. ~tiam cii
eram pe punctul de a parasi pamintul.
Mai tirziu m-am interesat cit de sus trebuie sa te afli in spatiu
pentru a imbditi~a un cimp vizual de 0 asemenea intindere. E
294
yorba de aproximativ 1500 km SpectacoluJ Terrei de la aeeasta
J

inaltime a fost luerul cel mai deosebit ~i feerie pe care I-am trait
vreodata.
Dupa ee am eontemplat un timp, mi-am intors privirea. Sta-
tusem, ea sa zie a~a, cu spatele spre Oceanul Indian ~i cu fata spre
nord. Apoi mi s-a pamt cii mii intorc spre sud. In raza mea vizuaHi
se ivi ceva nou. Am zarit la mica distanta in spatiu un bloc imens
~i intunecat de piatra, ca un meteorit, cam de marimea casei mele,
poate eeva mai mare. Piatra plutea in univers, iar eu insumi plu-
team in univers.
Ni~te pietre asemanatoare am vazut pe coasta Golfului Ben-
gal. Smt bloeuri de granit negru-maroniu, in care uneori au fost
sapate temple. Piatra mea era Si ea un astfel de bloc uria~ Si inchis
la culoare. 0 intrare ducea mtr-un antreu mic. In dreapta, pe 0
banca de piatra, statea un indian negru in pozitie de lotus. Era
inve~mintat in alb ~i Sedea destins, in rcpaus total. ASa ma astepta
- in tacere. La acest antreu duceau doua trepte, iar in interior, in
stinga, se afla poarta spre templu. Numeroase adincituri, sapate
in niSe mici, umplute eu ulei de cocos Si fitiluri arzinde, inconju-
rau uSa cu 0 cununa de flacami luminoase. Vazusem asta 0 data
si in realitate. Cind vizitasem la Kandy, pe insula Ceylon, templul
Sfintului Dinte, ardeau mai multe Siruri de astfel de lampi de ulei
Si inconjurau poana.
Apropiindu-ma de treptele de la intrarea spre stinca, mi s-a
i'ntimplat eeva ciudat: am avut senzatia c3.tot ce existase pma atunci
se indeparta de mine. Tot ce credeam, ce doream sau gindeam,
mtreaga fantasmagorie a existentei pamintesti se detaSara de mine
sau imi fura rapite - un proces extrem de dureros. Dar ceva
ramase; caci era de parca as fi avut linga mine tot ce traisem sau
facusem vreodata, tot ce se intimplase in jurul meu. AS putea
spune chiar c3. erau linga mine Si ca eu eram ele. Eram alcatuit,
ca sa zic asa, din ele. Eram compus din istoria mea Si aveam
simtamintul cert: "Asta e ceea ce sint. Sint acest manunchi con-
stituit din ceea ce s-a savi'rsit Si ceea ce a fost." Acest incident
imi ere a senzatia unei saracii extreme, dar, totodata, a unei satis-
factii extreme. Nu mai voiam, nu-mi mai doream nimic, ci exis-
tam, ca sa zic as a, obiectiv: eram ceea ce traisem. La inceput
predomina sentimentul de a-fi-fost-distrus, de a-fi-fost-deposedat,
dar deodata si acesta disparu. TotuI paru a fi de domeniul trecu-
tului, ramase doar un fait accompli, fara vreo referire la ceea ce
a fost mai Inainte. Nu mai exista regretul ca ceva fusese Indepmat
sau luat. Din contra: aveam tot ce eram Si nu aveam decit asta.

295
Ma mai preocupa ~i altceva: in timp ce ma apropiam de templu
avusesem certitudinea ca voi ajunge intr-o indipere luminata Si
ca ii voi intilni pe toti acei oameni carom Ie apanin in realitate.
Aco]o a~ pricepe in sfir~it - era Si aceasta 0 certitudine - din ce
context istoric fac parte eu ... sau viata mea. AS sti ce a fost inain-
tea mea, de ce am devenit ceea ce sint S1dhre ee continua sa se
deruleze viata mea. Viata mea traita rni se paruse adesea ca 0
poveste, ca a istorie, care n-are nici inceput, nici sTIrSit. A veam
impresia ca eram 0 pericopa istonca, un fragment caruia ii Iipseau
textul precedent ~i cel urmator. Viata mea parea ca Uiiata ell foar-
feeele dintr-un lant lung de evenimente Si multe intrebari ramase-
sera tara de raspuns. De ce s-a desfasurat aSa? De ee am adus cu
mine aceste premise? Ce am facut din ele? Ce va rezulta de aici ?
La toate aceste intrebari as capata raspuns - eram sigur de asta-
de indata ce a~ pa~i in templul de piatd. Acolo as afla de ce totul
a fost ap ~i nu altfe!. Aeolo as ajunge la oamenii care cunose
raspunsul la intrebarea mea despre "inainte" Si "dupa aceea".
In timp ce reflectam inca la aceste lucruri, se intimpla eeva
ce-mi capta atentia: De jos, dins pre Europa, se ridica 0 imagine.
Era medicul meu - sau mai curind imaginea lui - ineadrat de
un lant de am sau de 0 eununa aurita de lauri. Am realizat ime-
diat: lata, asta-i medieul meu care m-a tratat. Dar aeum apart: in
forma sa primordiala, un basiieus din KosI. In viata, el fusese un
avatar al acestui basileus, incamarea temporal a a fOlmei originare,
care a existat dintotdeauna. Acum vine in forma sa primara.
Pesemne ca ~i eu eram in forma mea originara. E adevarat ca
nu observasem aeest lueru, ci doar imi inehipui ca 0 fi fost asa.
Dupa ce a plutit spre mine ea 0 imagine din adincuri Si s-a postat
in fata mea, intre noi a avut loc 0 transmitere tacuta de ginduri.
Caci medicul meu era delegat de pamint sa-mi aduea un mesaj:
Se protesta ca eram pe cale sa plec. N-aveam voie sa parasesc
pamintul ~i trebuia sa ma intorc. In clipa in care am receptat me-
sajul, viziunea inceta.
Eram profund dezamagit; toate pareau acum a fi fost zadar-
nice. Procesul dureros al "defolierii" fusese inutil ~i n-aveam
dreptul sa merg in templu, sa ma alatur oamenilor carora Ie
apartineam.

1 Basi/ellS = rege. Kos era renumit In Antichitate datorita tempiuiui iu!

Esculap ~i era locui natal al medicului Hipocrat (sec. al V-lea a. ChI.) -


(n. ed. genn).

296
In realitate au mai trecut trei saptamini bune pina ce m-am
decis sa traiesc din nou. Nu puteam miDea, simtind un degout fata
de to ate D11ncaruriJe. Priveli~tea ora~;ului ~j a muntilor pe care 0
pereepeam din patul meu de spital imi aparea asemenea unei
perdele pictate, avind gauri negre sau ea 0 foaie gaurita de ziar
plina eu fotografii, care nu-mi spuneau nimie. Cugetam dezilu-
zionat: "Acum trebuie sa ma reintorc la « sistemul cutiutelor » !"
Caci aveam senzatia ca in spatele orizontului cosmosului fusese
clMita artificial 0 lume tridimensionaUi, in care fiecare om ~edea
singur lntr-o cutiuta. Iar acum ar fi trebuit sa-mi inchipui din nou
ca asta avea vreo valoare! Viata ~i lumea intreaga erau ca 0
lnchisoare ~i ma necajemn peste masura ca voi gasi din nou toate
astea in ardine. Fusesem bucuras ca in sfir~it lepadasem toate de
pe mine, iar acum era iara~i de pardi a~ fi fost agatat de ni~te fire
- a~a ca toti ceilalti oameni -in interiorul unei cutiute. Clnd ma
aflam in spatiu eram imponderabil ~i nimie nu ma putea trage. ~i
acum se terminase cu to ate aeestea!
Am simtit rezistente putemice impotriva doctorului I11eufiind-
di ma readusese la viata. Pe de alta parte, imi mceam griji pentru
el: "Doar e amenintat, pentru numele lui Dumnezeu ! Mi s-a lnmti-
~at in forma sa originara! Cind cineva a atins aeeasta fonna, este
in prag de moarte. Atunci face deja parte din comunitatea « alor
sai » !" Deodata imi veni ideea inspaimintatoare ca trebuia sa
moanl - In locul meu! lvI-am strMuit din rasp uteri sa discut ell
el pe aceasta tema, dar nu ffi-a inteles. Atunei ffi-am suparat pe
el. "De ce tot pretinde ca nu ~tie ca este un basi/eus din Kos? $i
ca ~i-a luat deja forma initiaHi? Vrea sa ma faca sa ered ca nu
~tie !" Asta ma irita. Sotia mea imi repro~a ca nu eram amabil ell
el. Avea dreptate; dar eu i-o luam foarte in nume de rau ca nu
voia sa vorbeasca despre to ate cele traite de mine ~i de el in
viziunea mea. "Doamne, Dumnezeule, trebuie sa fie atent, doar
nu poate fi adt de imprudent! Vreau s3.-i spun sa aiba grija de el!"
Eram ferm convin:; d se afla In pericol intmdt 11intilnisem In
forma sa primara.
Intr-adevar, am fost ultimullui pacient. La 4 aprilie 1944 - ~tiu
inca data precisa - arn avut voie sa stau pentru prima data pe
marginea patului ~i in acee~i zi el a dizut la pat ~i nu I-a mai
parasit. Arn auzit ca uvea atacuri intermitente de febra. Curlnd a
mudt de septicemie. A fast un medic bun ~i avea 0 sclipire de
geniu. Altrel niei nu mi-ar fj aparut ca principe de Kos.
297
In acele saptamini am trait intr-un ritm ciudat. In timpul zilei,
eram de cele mai multe ori deprimat. Mi'i simream mizerabil ~i
slabit ~i de-abia cutezam sa fac 0 mi~care. Ma gindeam sumbru
~i abatut: "Trebuie sa ma reintorc in lumea aia cenu~ie." Spre
seara adormeam ~i somnul meu dura pina spre miezul noptii.
Atunci imi reveneam ~i stateam treaz pret de vreo ora, dar intr-o
stare cu totul modificata. Pardi a~ fi fost ill extaz sau intr-o stare
de suprema beatitudine. Ma simteam ca ~i cum as fi plutit in
spatiu, ca ~i cum a~ fi fost la adapost in sinul universului -intr-un
vid imens, insa umplut de cel mai inalt sentiment de fericire
posibil. "Este beatitudinea etema, care nici nu poate fi descrisa,
atH e de minunata!" m-am gindit.
~i totulin jurul meu parea fermecat. La acea ora din noapte
infirmiera imi incalzea mincarea; caci numai atunci puteam inghiti
ceva ~i mincam cu pofta. Un timp mi se paru ca infirmiera ar fi
fost 0 evreica batrina, mult mai in virsta dedt era in realitate, si
ca mi-ar fi pregatit mincaruri rituale, cu~er. Cind ma uitam spre
ea mi se parea di avea un halo albastru in jurul capului. Eu insumi
ma aflam - asa aveam senzatia -in Par'des rimmonim, gradina
de radii, unde avea loc nunta lui Tiferet cu Malhut.1 Sau eram ca
Rabi Simon ben Iohai a carui nunta in lumea de dincolo se ce-
lebra. Era cununia mistica, a~a cum apare ea in reprezentarile tra-
diriei Cabalei. Nu va pot spune cit era de minunat. Nu puteam
decit sa gindesc continuu: ,;lata gradina de rodii! lata nunta lui
Malhut eu Tiferet!" Nu ~tiu exact ce rol jucam eu acolo. De fapt,
eram eu insumi: eu eram nunta. Iar beatitudinea mea era cea a
unei cununii fericite.
Treptat, viziunea gradinii de radii se estompa ~i se trans forma.
Urrna "cununia mielului", in Ierusalimul impodobit de sarbatoare.
Nu sint in stare sa descriu in detaliu. Erau stari inefabile de beati-
tudine, eu ingeri ~i lumina. Eu insumi eram "cununia mielului".
Disparu ~i ea ~i aparu 0 noua reprezentare, ultima viziune.
Mergeam intr-o vale larga, pina sus, la capatul ei, la marginea
unui Ian! lin de coline. Valea se terrnina intr-un amfiteatru antic,
situat superb in peisajul verde. Iar acolo, in teatru, avea loc hieros

] Pardes rimmonim este titlul unui tratat cabalistic allui Moses Cordo-
vero, din secolul al XVI-lea. Malhut ~i Tiferet sint in conceptie cabalistica
doua dintre cele zece sfere de manifestari divine, in care Dumnezeu iese din
ascunderea Sa. Reprezinta un principiu feminin ~iunul masculin in interiorul
divinitatii CA. 1.).

298
gamos1-uL Aparura dansatori ~i dansatoare, iar pe un culcu~ im-
podobit cu flori, Zeus-tatal ~i Hera eonsumau hieros gamos-ul, a~a
cum este descris in Iliada.
Toate aceste viziuni erau splendide ~i, noapte de noapte, ma
cufundam in starea celei mai pure beatitudini, "inconjurat de ima-
ginile intregii creatii". Treptat, motivele se amestecara ~i devenira
mai palide. De obicei, viziunile durau cam 0 ora; apoi, adormeam
din nou ~i, spre dimineata deja, simteam: "Acum se intoarce dimi-
neata cea eenu~ie! lata cum vine din nou lumea cea gri cu siste-
mul ei de cutiute! Ce prostie, ce absurditate cumplita!" Caci stiirile
launtrice erau atit de fantastice, indt, comparativ, lumea aceasta
parea de-a dreptul ridieola. Pe masura ce ma apropiam din nou
de viata, exact la trei saptamini dupa prima viziune, starile vizio-
nare incetara.
Este imposibil sa infati~ez frumusetea ~i intensitatea senti-
mentului din timpul viziunilor. Au fost lucrul eel mai grozav pe
care I-am trait vreodata. $i apoi acel contrast: ziua! Ziua eram
chinuit ~i cu nervii complet la pamint. Totul ma irita. Totul era
prea material, prea grosolan ~i prea greoi, limitat spatial ~i spiri-
tual, ingustat artificial pentru un scop de nerecunoscut ~i detinind
totu~i un fel de forta hipnotica de a face sa se creada ca ar fi fost
insa~i realitatea, dnd doar i se sesizase clar de~ertaciunea. De
fapt. in ciuda revalorizarii ulterioare a credintei mele in lume, de
atunci n-am mai scapat niciodata complet de impresia ca "viata"
ar fi un segment de existent a care se deruleaza intr-un sistem
universal tridimensional prevazut in acest scop.
Mai e ceva de care-mi amintesc distinct. La inceput, pe timpul
viziunii despre gradina cu radii, am rugat-o pe sora sa ma scuze
daca unna sa fie vatiimata; i-am spus ca in incapere se afla 0
sfintenie mare, ceea ce era periculos ~i putea sa-i fie daunator.
Fire~te ca nu m-a inteles. Pentru mine, prezenta sacrului crea 0
atmosfera vrajita, dar mi-era teama sa nu Ie fie insuportabila
altora. De aeeea mi-am cerut scuze: nu era vina mea. Atunci am
priceput de ce se vorbe~te despre "mire~ma" Sfintului Duh, mi-
reasma care umple incaperea. Asta era. In camera era un pneuma
de 0 sfintenie inexprimabiIa, a carei manifestare era mysterium
coniunctionis.
N-a~ fi crewt niciodata ca se putea trece printr-o asemenea
experienta, ca era macar posibiHi 0 beatitudine continua. Viziunile

1 V. termenul In Glosar (11. t.).

299
~i trarile erau perfect reale; nimic nu era [ortat sau fals in ele, ci
totul - de 0 obiectivitate absoluta.

Ne sfiim In fata cuvintului "etem", dar eu nu pot descrie ceea


ce am trait decit ca beatitudine a unei stari atemporale, in care
prezent, trecut ~i viitar sint una. Tot ce se intimpla In timp era
concentrat acolo 1ntr-o totaiitate obiectiva. Nimic nu mai era se-
parat, desfa~urat in timp sau nu mai putea fi masurat prin concepte
temporale. Cele trilite ar putea Ii definite eel mai bine ca 0 stare
- ca 0 stare emotionala, care nu poate fi insa imaginata. Cum
sa-mi reprezint ca eu sint simultan alaltaieri, azi ~i poimiine?
Atunci, ceva inca n-ar fi inceput, ceva ar Ii prezentul cel mai evi-
dent, in vreme ce altceva ar fi deja incheiat - ~i totu~i, toate ar
fi Unul. Singurullucru pe care sentimentull-ar putea cuprinde ar
fi 0 suma, 0 totalitate sclipitoare, care contine deopotriva expec-
tativa legata de ceea ce va incepe, surprinderea fata de ceea ce
tocmai s-a produs, precum ~i satisfaqia sau dezamagirea fata de
rezultatul a ceea ce s-a petrecut. Un intreg indescriptibilin care
smtem mtretesuti ~i noi; ~i totu~i II percepem eu 0 tatala obiectivitate.
Mai urziu, am mai trait 0 data aceasta obiectivitate. Era dupa
moartea sotiei mele. Am vazut-o intr-un vis care a fast ca 0 vizi-
une. Se afla Ia a oarecare departare ~i ma privea direct. Era in
floarea virstei, avind vreo treizeci de ani ~i pUrta rochia pe care
veri~oara mea, mediul, i-o confeqionase cu ani in urma, poate
rochia cea mai frumoasa pe care 0 imbracase vreodatiL Expresia
fetei ei nu era nici vesela, nici trista, ci obiectiv ~tiutoare ~i cunos-
ditoare, fara nici cea mai mica reactie emotionaUi, de parca s-ar
fi aflat dincolo de negura afectelor. ~tiam ca nu era ea, ci 0 ima-
gine compusa de ea sau detenninata de ea pentru mine. Continea
il1ceputul relatici noastre, evenimentele din timpul eelor cincizeci
~i trei de ani ai casniciei noastre, precum ~i sfir~itul vietii ei. In
fata unei asemenea totalitati ramii fani glas, caci de-abia de 0 poti
cuprinde Cll mintea.
Obiectivitatea traWl de mine In acest vis ~i in viziuni tine de
individuatia savirqita. Fa iilseamna 0 desprindere de evaluarl ~i
de ceca ce numim atasament afectiv. In general, acordam 0 mare
importanta ata~amentului afectiv. Daf acesta tot mai contine
proiectii, ~i de trebuie Iuate inapoi pentru a ajunge la noi In~ine
~i la obiectivitate. Relatiile afective SL.'1t relutH de dorintkl 9i cerere,
impovarate de(constnngere ;;i lipsa de libertate; a~teptam ceva de
1a ceElIah, .iat,aceasta, ceHUalt ~i noi inqine ne pierdem
300
libertatea. Cunoa1?terea obiectiva zace Indaratul relatiilor afective;
ea pare a fi misterul central. Abia ca face posibila coniunctio real~1.

Dupa boaUi iDcepu pentm mine 0 perioada rodoidi de munca.


Multe din lucrarile mek importante au luat n~tere abia dupa aceea.
Cunoa~terea sau intuitia sfir~itului tuturor lucrurilor mi-au dat
curajul unor formula.ri noi. N-am mai incercat S8. impun pro-
pria-mi parere, ci m-am iDcredintat cursului gindurilor mele. 0
problema dUDa alta au venit astfelinspre mine, s-au copt 9i au ca-
patat forma.
A mal rezultat un lucm din boala mea. A:; putea sa-l denu-
mesc 0 afirmare, 0 acceptare a fiintei~· un "da" neconditionat la
ceea ce este, rara obiectii subjective. 0 acceptare a conditiilor
existemei, a93.eum Ie vad eu, ii93. cum Ie inteleg eu. E?i0 aeceptare
a propriel mek flinte, a felulul cum sint pur ~i simplu. La incepu-
tul bolji, am avut scntimentul di atitudinea mea ar fi fost gre~iHl
~i dl a~ fi fost deci lmrucitva eu insumi responsabil pentru aeci-
dentul avut. Dar clnd mergem pe calea individuatiei, cind ne traim
viata, trebuie sa luam in ealenl ~i gre,;;eala, ahfel viata D-ar fi
completa. Nu exista nid 0 garantie - in niei 0 clipa - di nu
comitem 0 gre~eaHi sau DU ajungem sa ne afHim in pericol de
moarte. Putem eventual crede cii exista ~i un drum mal sigur. Dar
acesta ar fi drumul moqilor. Atunei nu se mal intimpla nimie sau,
in oriee caz, nu ceea ce trebuie. Cine 0 ia pe drumul eel sigur este
ca ~imort.
Abia dupa boala am priceput cit de importanta este aceeptarea
propriului destin. Caei in felul acesta exista un eu care nu da gre~
nid cind se intimpHi ceva de neil1teles. Un eu eare rezista, care
supar!a adevarul ~i care face fata lumii ~i destinului. Atunei, 0
infringere este totodata 0 victorie. Nimic nu-i tulburat - niei in
afara, niei inauntru; cael propria eontinuitate a tinut piept t1uxului
vietii ~i timpului. Or, asta se poate intimpla numai dad nu ne
anlestecam cu indraznealii in intentiile destinului.
Am realizat ~i ca trebuie sa acceptam gindurile, care se for-
meaza de la sine ih noi insine, ea pe eeva ce exista realmente,
dine010 de ariee evaluare. Categoriile de adevarat 9i fals sint, ce-i
drept, mereu prezente, dar stau in planul a1 doilea, pentru di au
un earacter neob!igatoriu; caei prezenta gindurilor este mal im-
portanta dedt aprecierea lor subieetiva. In calitatea lor de gi:uduri
existente, niei judecatile nu sint insa de reprimat, cad fac 9i ele
parte din expresia totalitatii. DIE S C H ti N E
FAMlllE
301
T 0 FAN
11
Despre viata
de dincolo de rnoarte

Ceea ce 0 sa va spun despre lumea cealalHi ~i despre 0 viata de


dupa moarte consta numai din amintiri. Sint imagini ~i ginduri in
mijlocul carora am trait ~i care m-au framintat. Intr-o oarecare
privinta, fac parte ~i ele din fundamentul !ucrarilor mele care nu
sint, in definitiv, nimic altceva decit incercari tot reinnoite de a
da un raspuns Ia intrebarea Iegata de interferenta dintre lumea de
aici ~i lumea de dincolo, dintre "aici" si "dincolo". Dar eu n-am
scris niciodata expressis verbis despre 0 viata de dincolo de moar-
te; ciki atunci ar fi trebuit sa-mi dovedesc ideile, si asta n-am
cum. Ei bine, 0 sa mi Ie exprim aici.
Nici acum nu pot face insa mai muIt decit sa spun pove~ti pe
acest subiect, sa "mitologizez". Poate di este nevoie de apropi-
erea mortii pentm a dobindi libertatea necesara spre a proceda
astfel. Nu pot afirma nici ca-mi doresc, nici d. nu-mi doresc sa
ayem 0 viata dincolo de moarte si nici n-a~ vrea sa cultiy ase-
menea idei; dar, pentm a-i da adevarului cuvintul, trebuie sa
constat ca, fara dorinta si fara concursul meu, astfel de ginduri
imi dau tircoale. Nu stiu dacii sint adevarate ori false, dar ~tiu cii
sint prezente si cii pot fi exprimate, in caz d. nu Ie reprim dintr-o
prejudecata sau aIta. Ideile preconcepute impiedicii insa ~i yata-
ma manifestarea plenara a vietii psihice, pe care 0 cunosc mult
prea putin ca s-o pot corecta printr-o cunoa~tere superioara. In
ultimul timp, ratiunea critic a a eliminat, pare-se, pe llnga multe
alte reprezentari mitice, ~i ideea vietii de dupa moarte. Acest lucru
a fost posibil numai din cauza ca oamenii din ziua de azi se
identificii indeobste exclusiv cu con~tiinta lor ~i isi imagineaza ca
sint doar ceea ce stiu ei despre sine. Oricine are chiar ;;i numai 0
vaga idee despre psihologie i~i poate cia u~or seama cit de ingra-
dita este aceasta cunoa~tere. Rationalismul si doctrinarismul sint
bolile epocii noastre; ele pretind cii ~tiu tot. Se vor mai descoperi
302
insa multe pe care astazi Ie consideram, din punctul nostru limitat
de vedere, a fi imposibile. Notiunile noastre de spatiu ~i timp au
doar 0 valabilitate aproximativa ~i de aceea lasa deschis un dmp
larg de devieri relative ~i absolute. Tinind cont de astfel de posi-
bilitati, acord 0 atentie deosebita miturilor ciudate ale sufletului
~i observ ceea ce mi se intimpla, indiferent daca se potrive~te sau
nu cu ipotezele mele teoretice.
Din nefericire, In ziua de azi latura mitica a omului este de
cele mai multe ori nedreptatita. EI nu mai poate nascoei pove~ti.
Pierde astfel mult; ciici este important ~i salutar sa se vorbeasca
~i despre lucruri pe care mintea nu Ie poate cuprinde. Este ca 0
poveste buna cu fantome, pe care 0 ascultam stind la foc in fata
caminului ~i tragind din pipa.
Nu ~tim ce inseamna "in realitate" miturile sau pove~tile
des pre 0 viata de dupa moarte sau ce fel de realitate zace indaratul
lor. Nu putem deteeta daca mai au vreo valabilitate dincolo de
valoarea lor ea proiectii antropomOlfe. Ar trebui, eventual, sa ac-
eeptam clar ca nu exista niei 0 posibilitate de a obtine 0 certi-
tudine asupra unor lucruri care depasesc iDtelegerea no astra.
Nici nu ne putem imagina a aha lume cu ni5te conditii ell totul
diferite, deoarece traim intr-o lume anume, care a contribuit la
constituirea 5i modelarea spiritului nostru ~i a premiselor noastre
psihiee. Prin struetura noastra innascuta sintem strict limitati ~j
deci legati cu fiinta ~i gindirea noastra de aceasta lume a DOastra.
Omul mitic revendicii, ce-i drept, 0 "trecere dincolo de aceasta",
dar omul raspuDzator ~tiintific nu poate cODsimti. Pentru ratiune,
"mitologizarea" este 0 speculatie sterila; pentru suflet ~i afectivi-
tate, ea inseamna 1'ns3. 0 activitate vitala salutara; ea confera
existentei 0 striilueire la care ll-am dori sa renuntam. Nici nu avem
motivesuficiente ea s-o facem.

Parapsihologia vede a dovada valabila ~tiintific pentru COD-


tinuarea vietii dupa moarte in aceea ca un defunct se manifesta
- fie ca fantoma, fie prin intermediul unui mediu - ~i comunica
lucruri pe care nu Ie ~tiuse dedt el. Chiar dadi exista astfel de
cazuri confirmate, ramiD deschise intrebarile dadi fantoma sau
vocea smt identice ell mortul sau sint 0 proiectie psihica ~i dadi
cele spuse provin ell adevarat de la cel decedat sau izvorase din
cuno~tintele prezente in inconstient.1

i Referitor la "cunoa~terea absoluta" din incon~tient, cf. C. G. Jung, Sincro-


nicitatea ca principiu al relariilor acauwle, in Ges. Wake \lllI, 1967 (n. ed. germ.).

303
In ciuda tuturor reflectiiIor rationale care pledeaza impotriva
unei certitudini in acest domeniu, nu avem voie sa uitam ceva:
pentru majoritatea oamenilor inseamna foarte mult sa poata pre-
supune ca, dincolo de existenta actuala, viata lor are 0 continuitate
nedefinitii Atunci trioiiescmai rezonabil, le e mai bine ~i sint mai
lini~titi. Au secole intregi in fa~a, au la dispozitie 0 perioada de
timp inimaginabila! Ce rost are atunci aceasta haituialil. absurda ?
Desigur, asIa nu se aplidi oricui. Exista aameni care nu simt
nici un fel de nevoie de nemurire si care se gindesc CD groaza ca
ar trehui sa sada zece mii de ani pe un nor si sa cinte la harpa!
Mai sint destui carora viap Ie-a jucat niste feste adt de mite sau
care resimt 0 asemenea sila In fata propriei existente, Incit un
st1r~it absolut Ie pare mai bun decit arice continuare. Insa In
majoritatea cazurilor, problema imartalitatii este asa stringenta,
imediata si de neinlaturat, incit trebuie riscata Incercarea de a ne
forma 0 conceptie pe aceasta tema. Dar -cum?
Ipoteza mea este ca 0 putem face eu ajutorul aluziil()I .. d in-
diciilor pe care ni Ie trimite inconstientul, de exempiu in vise.
Adesea ne lmpotrivim ideii de a lua in serias indicatiilc incom;ti-
entului, intrudt slntem convinsi de imposibiiitatea dc J. se ras-
punde Ia lntrebare. Acestui scepticism u~or de lDteles eu Ii opun
urmatoarele reflectii: Daca nu pot 9ti un Iucm trebuie sa renunt
1a el ca problema intelectuaIa. Nu stiu din ce cauza s-a format
universul si n-o s-o ~tiu niciodata. Asa ca tTebuie sa renunt sa fac
din aceasta problema una ~tiintifica sau inteJectual3.. Dar daca mi
se ofera 0 idee despre asta - de pilda din vise sau din traditii
mitice - atunci Vieau s-o re~in. Trebuie ~;i sa lndraznesc S3.-111i
fonnez 0 conceptie, chiar daca va ramIne pentru totdeauna 0
ipoteza si ~tiu ca nu poate fi demonstrata.
Omul trebuie sa poata dovedi ca a fikut tot ce i-a stat in puteri
spre a-si forma 0 conceptie des pre viata de dupil moarte on spre
a-s1 erea 0 imagine - chiar dad asta ar lllsemna sa-si marturi-
seasca neputinta. Cine nu procedeaziJ. asa are de pierdut Cad
ansamblul de Intrebari care i se pun este mo~tenirea straveche a
omenilii, un arhetip, bogat in viata secretiJ.,care ar don sa se adauge
vietii noastre, spre a 0 intregi. Ratiunea ne impune limite muIt
prea inguste si ne lndeamna sa traim numai ceea ce este cunoscut
- ~i chiar si aceasta ell restrictii - lntr-un cadru cunoscut, ca ~i
cum am cunoaste extinderea reala a vietii! De fapt, traim zi de
zi muIt peste Iimitele constiintei noastre; rara stiinta noastrii, viata
inconstientului participa 9i ea la a noastra. Cu cYtratiunea critica
304
predomina mai mult, eu atit mai saradi devine via~a; dar cu elt
sintem capabili sa con~tientizam mai mult incon~tient ~i mai mult
mit, eu atlt integram mal multa viata. Ratiunea supraestimata are
comun ell statu] absolutist faptul ca sub dominatia sa individul
sarace~te.
Inconstientul ne da 0 sansa, comunicindu-ne ceva sau oferin-
du-ne aluzii plastice. EI este in stare sa ne comunice uneori lucruri
pe care, cu oricita logica, nu Ie putem ~ti. Gfndi~i-va la fenomene
de sineronicitate, Ia vise premonitorii si presimtiri!
Intr-o zi ma intoreeam acasa de la Bollingen. Era pe vremea
celui de-al doilea razooi mondial. Aveam cu mine 0 carte, dar nu
puteam citi, diel fn c1ipa in care trenul s-a pus in miscare, m-a
asaltat imaginea unui om care se ineaca. Era amintirea unui acci-
dent ce avusese loc ih timpul serviciului meu militar. eft a durat
dilatOlia, n-am reusit sa ma eliberez de acea imagine. M-am gindit
nelinistit: "Oare ce s-o fi intimplat? 0 fi fost vreun accident?"
La Erlenbach am coborft din tren ~i m-am indreptat spre
easa, urmant in eontinuare de aceasta amintire ~i ingrijorat. In
gradina se af1au copiil celei de-a doua dintre fiicele mele. Ea locuia
ell familia ei la noi, de dnd, din cauza razboiului, parasise Pari suI
~i se Intorsese in Elve(ia. Toti copiii pareau nauci si cind i-am
intrebat ce se iDtlmplase mi-au povestit: Adrian, cel mai mie pe
atunci, c3.zuse in apa ill locul unde tineam barca. E destul de adfne
acolo 'ii, cum nu stia sa inoate, era sa se inece. Fratele lui mai
mare II ajutase sa iasa din apa. Scena avusese loc exact in timp
ce ma napadise in tren acea amintire. Deci inconstientul imi
fikuse un semn. De ce sa nu-mi poata da atunci informatii ~i
des pre altele?
Am trecut prin eeva asemanator inaintea mortii cuiva din
familia sotiei mele. Am visat atunci ca patul so~iei mele ar fi fast
o groapa adinca si cu pere!i zidi~i. Era un mormint ~i iti crea
intrucitva 0 senzatie de antic. Am auzit deodata un oftat adine,
ca Si cum cineva Si-ar fi dat duhul. ° fiiptura care semana cu so~ia
mea se ridid. din groapa ~i disparu plutind in v3.zduh. Purta un
vesmint alb, in care erau tesute ni~te semne negre ciudate. M-am
trezit, am trezit-o Si pe sotia mea ~i m-am uitat Ia ceas. Era ora
trei dimineata, Visul era atlt de straniu, incit m-am gindit pe data
ca ar putea indica moartea euiva. La sapte am fost in~tiin~ati ca
o veri$oara a nevestei mele murise Ia ora trei!
Adesea este vorba numai despre 0 premonitie, nu insa despre
o cunoastere anticipata. Tot asa am avut la un moment dat un vis
305
in care participam la un garden party. Am zarit-o pe sora mea,
ceea ce ma mira foarte tare, caci murise cu citiva ani in urma. Era
de fata ~i un prieten al meu decedat. Ceilalti invitati erau cuno~-
tinte care inca traiau. Sora mea se afla in compania unei doamne
pe care 0 ~tiam foarte bine ~i inca din vis am tras conc1uzia ca
era probabil atinsa de suflul mortii. "E deja marcata", m-am gindit.
In vis, ~tiam cine era ~i ca locuia la Base!. Ond m-am trezit, nu
mi-am mai putut aminti des pre cine era vorba, oridt efort am
facut, dqi aveam intregul vis viu ~i clar in fata ochilor. Am trecut
ill revista toti cunoscutii din Basel, fiind in acela~i timp atent daca
imaginea vreunuia trezea in mine vreo rezonanta, imi evoca vreo
amintire. Nimic!
Clteva saptamini mai tlrziu am primit vestea accidentului mor-
tal al unei doamne cu care eram prieten. Am ~tiut imediat: ea era
cea pe care 0 vazusem in vis, dar pe care il-O putusem identifica.
Imi aminteam de ea foarte clar ~i cu multe detalii, caci fusese 0
perioada mai lunga, pina ell un an inainte de moarte, pacienta
mea. In incercarea de a-mi evoca persoana din vis, tocmai imagi-
nea ei nu aparuse in lungul ~ir al cuno~timelor mele din Basel, de~i
ar fi trebuit, dupa toate probabilitatile, sa se afle chiar printre
primele.
Cind treci prin asemenea experieme capeti un oarecare respect
fata de posibilitatile ~i capacitatile incon~tientului. Trebuie doar
sa-ti pastrezi spiritul critic ~i sa ~tii ca astfel de "comunicari" pot
avea intotdeauna ~i 0 semnifieatie subiectivii Pot sa corespunda
realiti'itii sau nu. Eu am invatat totu~i ca acele conceptii pe care
Ie-am putut dobindi pe baza unor asemenea indicii ale incon~ti-
entului mi-au adus lamuriri ~i mi-au deschis perspective asupra
unor tilcuri noi. Bineinteles cii nu voi scrie pe aceasta tema 0
Carte a revelatiilor, ci voi recunoa~te ca am un "mit" care-mi tre-
ze~te interesul ~i ma determina sa aprofundez problema. Miturile
sint formele cele mai timpurii ale ~tiintei. Clnd vorbesc despre
lucrurile de dincolo de moarte, procedez astfel, impins de 0 emotie
launtrica ~i nu pot face nimic mai mult dedt sa povestesc vise ~i
mituri pe acest subiect.
Fire~te ca se poate obiecta inca de la bun inceput di miturile
~i visele despre 0 continuitate a vietii dupa moarte sint exclusiv
fantezii compensatorii inerente naturii noastre --,- tot ce-i viata
dorqte etemitate. Impotriva acestei obieqii n-am alt argument
dedt insu~i mitul.
306
Oricum, exista ~i indicii di eel putin 0 parte a psihicului nu
este supusa legilor spatiului ~i timpului. Dovada ~tiintifica in acest
sens a fost adusa de eunoscutele incercari ale lui Rhine!. Pe IInga
nenumarate cazuri de premonitii spontane, perceptii nonspatiale
~i altele asemenea, in legatura eu care v-am relatat exemple din
viata mea, ele aduc dovada ca psihicul functioneaza uneori din-
colo de legea cauzalii spatio-temporaIa. De aici rezulta ca repre-
zentarile noastre de spatiu :)i timp, deci ~i de cauzalitate, sint
incomplete. a imagine completa a lumii ar trebui chiar, ca sa zic
a~a, largita cu 0 aWi dimeniune; abia atunci, totalitatea feno-
menelor ar putea fi explieata omogen. De aceea, rationali~tii in-
sista ~i astazi ca nu exista experiente parapsihologice; cad ar fi
fatale conceptiei lor des pre Iume. Daca insa se produc asemenea
fenomene, imaginea rationalista a universului este invalidata, fiind
incompleta. Atunci, posibilitatea unei alte realitati cu alte valori,
aflata indaratul aparentelor, devine a problema de necontestat ~i
trebuie sa tinem eont de faptul ca Iumea noastdi eu timp, spatiu
~i cauzalitate se raporteaza Ia 0 alta ordine a lucrurilor, care sta
in spatele ei sau sub ea ~i in care nici "aiei ~i acolo", nici "mai
devreme ~i mai tirziu" nu sint esentiale. Nu vad nici a posibilitate
de a contesta ca cel putin a parte a existentei noastre psihice se
caracterizeaza printr-o relativitate a spatiului ~i timpului. a data
cu i'ndepartarea de con~tiinta, aceasta relativitate pare sa se am-
plifiee piil9. la a iloilspatialitate ~i 0 atemporalitate absolute.

Nu numai visele mele proprii, ci ~i cele ale altora imi formara,


revizuira sau eonfirmara ocazional conceptiile despre a viata
dincolo de moarte. De 0 insemnatate deosebita fu visul pe care a
eleva de-a mea, a femeie de aproape ~aizeci de ani, il avu cu vreo
doua luni inainte de moarte: Ajungea in lumea de dincolo. Acolo
se afla a clasa, In a carei banca din fata ~edeau prietenele ei de-
cedate. Domnea 0 atmosfera de a~teptare generali:i. Privi in jur
dupa un profesor sau vorbitor, dar nu descoperi pe nimeni. I se
dadu a intelege ea ea insa:)i era vorbitoarea, cad toti defunctii ar
trebui sa prezinte imediat dupa moarte un rap art asupra expe-
rientei lor generale de viatiL Pe morti Ii interesa In mod deosebit
experienta pe care raposatii 0 aduceau cu ei, a9a ca :)i cum faptele

1 J. B. Rhine, Duke University, Durham, S.U.A., a dovedit prin experi-

mentele sale eu car1;i de joe eapacitatea omului de a avea percep\ii extra-


senzoriale (A. 1.).

307
~i evolutiile ee avusesera lac in viata paminteasca ar fj fost eve-
nimentele decisive.
In ariee caz, visul relateaza des pre 0 audientil foarte neobi~-
nuita, care eu greu ar putea gasi ega! pe pamim: se manifesta un
interes arzator pentru rezultatul psihologic final al unei vieti ome-
ne~ti care, dupa felul nostru de a judeea, nu are nimk remarcabil,
cum nu are niei concluzia ee ar putea fi trasa de-aeolo. Dar daca
"publicul" se afla intr-un nontimp relativ, unde "desfa~urare",
"eveniment", "dezvoltare" au devenit notiunl discutabile, atunci
s-ar putea interesa in mod special tocmai de ceea ce Iui ii lipse~te
in starea in care se gaseste.
In perioada cind~avu 'lac visul, femei! Ii era frica de moarte ~i
voia, pe cit posibil, sa tina aeeasta eventualitate elt mai departe
de gindirea ei eon~tienta. Dar un "interes" de seama a1 omului
cind imbatrine~te II eonstituie toemai famiJiarizarea Iui eu pasi-
bilitatea martii. Omului i se pune un ansamblu de Intlebiiri im-
perioase ~i el ar trebui sa raspunda la eIe. in acest scap, ar fi bine
ca omul sa aiba un mit despre moarte, caci "ratiunea" nu-i amta
nimie altceva dedt groapa intunecata in care \'3. eobori. Or, mitul
ar putea oferi privirii sale alte imagini, despre viata in \ara mor-
tilar, imagini care sa-l ajute ~i sa-I imboga\easca. Dadl el creae
in eIe sau dadlle aeorda m1kar ceva credit, atune! are la fel de
:nulta ~re~t~te ~au se insala 10. feI d~ m~lt ca un~l care nu creae
m ele. Insa In tlmp ce eel care neaga se mdreapta spre neant, eel
care se lncrede in arhetlp merge pe urrne!e plna 1a moarte,
Ce-i drept, amindoi plutesc in incertitudine, uuul merge Illsa im-
potriva instinctului s:h, eeliJJalt ell el, ceea ce Inseamna 0 dife-
renta 5i un avantaj eonsiderabil in favoarea eelui din urrna.

,$i fapturile inconstientu1ui sint "neinformate" 5i au nevoie de


OIn sau de contactul ell con$tjjnta~ spre a dobindi ~;cuno~tinte".
Clnd am inceput sa lucrez eu SalofD.eei 91cea
a Iui Eliahu, a~a cum aparusera in imaginatia , au jucat un
rol important. Apo! au trecut in secund, dar dupa circa dOl
ani au reaparut. Spre marea n1ea ujfnire~ erau complet neschinl-bari;
vorbcau ~i actionau de parca. 1'11 f8.stimpul scurs nu s-ar fi i'ntlmplat
absolut nimie. 5?itotu~i, in viata mea se p~;trec:us lucrurile cele
Inai incredibile. A trebu.it~ co. sa zic a9a~ 5-0 iau de la Iflceput ~i

i V. pp. 189-190 (il. t.).

308
sa Ie explic ~i povestesc tGtu!, ceea ce m-a mirat atunci roarte tare.
Abia mal tJrziu am inteles ee se intimplase: eel dol se scurun-
dasera intre timp in incons,tient s,l in ei fns,is,i- s-ar putea spune
la fel de bine: in atemporalitate. Ramasesera Tara contact Cll euI
s,i circumstamele sale sehimbatoare, ignorind astfeI ce se petre-
cuse ill lumea cons,tiintcL
inca de timpuriu am simtit d trebuia sa instruicsc personajele
incons,tientului sau "spiriteJe defunqiIor", care deseori de abia pot
fi deosebite de cle. Am trait asta pentru prima data in timpul unui
tur ell bicicleta prin nordul Italiei, pe care I-am facut in 1911 eu
un prieten. In drum spre casa am ajuns de la Pavia la Arona, in
parte a de jos a lacului Maggiore, :;;iam innoptat acolo. Intentionam
s-o luam de-a lungullacnlui :;;1apoi prin Tessin pin a la Faido. De
acolo voiam sa ne suim in tren spre ZUrich. Dar la Arona am avut
un vis care ne-a dat planurile peste cap.
In vis ma gasearn in mijlocul unei adunari de spirite ilustre
din veacurile trecute Si traiam un sentiment asemanator celui avut
mai tirziu rata de "stramosii Hustri", care se aflau: in piatra neagra
din viziunea mea din 1944. DiscLltia se purta in latineste. Un
damn eu 0 peruca lunga mi se adresa s,i imi puse a intrebare
dificila, de al carei eontirmt nu mi-am mai putut aduce aminte
dupa ce ffj-am trezit. L-arn inteles, 1:ns5.nu stapineam latina sufi-
dent de bine spre a-I raspunde in aceasta limbS., ceea ce m-a facut
sa ma simt atlt de jenat ;;i de rus,inat, incH emotia ill-a trezit din
SOlTill.
Chiar in aeel moment mi-a venit in minte studiul la care
lucram pe-atunci, Tran.~formiiri ~i simboluri ale libidoului, s,i am
avut un sentiment atit de putemic de inferioritate din cauza Intre-
barii la care nu raspunsesem, ind! am luat imediat trenul spre
casa, pentru a ma apuca de lucru. Mi-ar fi fast imposibil sa con-
tinuu turul en bicicleta, cSxuia sa-i sacrific inca trei ziie. Trebuia
I
sav ucrez! ca so.
v gasesc
v raspunsuL
." ,

Abia rl1ult rnai tlfziu 8Hllnreles ,"'isul ~ireactia ITlea: Dornnul


ell peruca lunga era un fel de "spirit al strabunilor sau al martilar"
care-mi adresase mle intrebarile lui, iar eu un :;;tiam sa raspund
1a ele! Era prea devreme dtunci, ilU ajunsesem inca atit de depar-
te; dar aveam 0 presimtire ca prin munca la caftea mea voi da
faspuns la intrebarea care mi se pusese. Ea Imi era pusa de stra-
mo~ii ITlei spirituali in speranta ca var In\1ata lucruri pe care TIU
Ie putusera afla pe vren1ea lor, 0 data ce urmau sa fie create abia
in secolole ulterioare. I)aca Intrebare ~ifaspuns ar fi existat din-
309
totdeauna, atunci n-ar fi fost nicideeum nevoie de eforturile mele,
diei totuI ar fi putut fi cautat ~i gasit in oriee alt veae. E drept d
in natura pare sa fie prezenta 0 eunoa~tere nelimitata, dar ea nu
poate fi sesizata de eon~tiinta dedt atunei dnd conditiile tem-
porale sint prop ice. Se intimpla probabil ea in sufletul individului:
EI poate purta ani in ~ir cu sine presimtirea a ceva, devine insa
eu adevarat con~tient de acest ceva abia mai tirziu, intr-un anume
moment al vietii.

Cind am scris, ulterior, Septem SernlOnes ad Martz/os, tot moftii


au fost cei care mi-au adresat intrebarile hotaritoare. Ei veneau
- a~a spuneau - inapoi de la Ierusalim, pentru ca acolo "n-au
gasit ce-au dutat". Asta m-a mirat atunci foarte tare; caci in opi-
nia traditionala, mortii sint eei care detin marea ~tiinta. Se emite
parerea ea ei ar ~ti mult mai multe dedt noi, pentru ea doctrina
erqtina presupune ca "dineolo" vom vedea luerurile "fata-n fata".
Se pare insa ca sufletele celor raposati ,,~tiu" numai ceea ee ~tiau
in clip a mortii lor ~i nimie in plus. De aiei, stradania lor de a
piitrunde in viata spre a se imparta~i din ~tiinta oameniloL Adesea
am senzatia ca s-ar afla chiar in spatele nostru, a~teptind sa auda
ce raspuns Ie vom da lor ~i pe care-l vom da destinului. Am im-
presia ca tot ce ii intereseaza este sa obtina raspunsuri la intre-
barile lor de la cei In viata, adidi de la cei care Ie-au supravietuit
~i exista intr-o lume in continua transformare. Mortii intreaba ca
~i cum omni~tiinta sau "omni~tiutul" nu le-ar sta la dispozitie, ci
acestea ar putea patrunde doar in sufletul celor vii - intr-un suflet
prins in inehisoarea trupului. Spiritul celor vii pare de aceea a fi
macar intr-un punct in avantaj fap. de cel al mortilor, ~i anume
in capacitatea de a dobindi cuno~tinfe clare ~i decisive. Lumea
tridimensionala, in timp ~i spatiu, imi apare ca un sistem de
coordonate: el este descompus aici in ordonata ~i abscisa, ceea
ce "acolo", in nonspatialitate ~i atemporalitate, ar putea aparea
ca imagine originara eu multe aspecte, poate ca un "nor de cu-
noa~tere" difuz in jurul unui arhetip. Este insa nevoie de un sistem
de coordonate pentru ca sa fie posibila 0 diferentiere a continu-
turilor distincte. 0 astfel de operatie ni se pare de neimaginat in
starea unei omni~tiinte difuze sau a unei constiinte lipsite de
subiect, fara determinare spatio-temporala. Cunoa~terea presu-
pune, ca ~i zamislirea, un contrast, un "aiei ~i acolo", un "sus ~i
jos", un "inainte ~i dupa aceea".
310
Daca ar fi co. dupa moarte sa mai avem parte de 0 existenta
con~tienta, atunci eo. ar continua sa mearga, din cite mi se pare
mie, ill aceeo.~i directie co. ~i ceo. a con~tiintei omenirii, care are
in fiecare epodi 0 limita superioara, dar deplaso.bila. Sint multi
oameni care au riimas, in clipa mortii lor, nu numai in urma pro-
priilor posibilitati, ci mai ales mult indaratul a ceea ce, in timpul
vietii lor, a fost con~tientizat de aIti oameni. De aici pretentia lor
de a obtine in moarte partea de con~tienta pe care n-au dobindit-o
in viata.
Am ajuns 10. aceasta conc1uzie analizind visele des pre defunqi.
Am visat astfel odata ca mi-am vizitat un prieten care murise cu
vreo paisprezece zile In urma. In timpul vietii, nu cunoscuse
altceva in afara unei conceptii conventionale despre lume ~i se
impotmolise in aceasta atitudine iipsita de refleqie. Locuinta lui
era situo.ta pe 0 colina, o.semanatoare dealului Ti.illinger de linga
Basel. Acolo se afla un castel vechi, 0.1 carui zid circular inconjura
o piateta cu 0 bisericuta ~i citeva cHidiri mai mici. Imi amintea
de piata din apropierea castelului Rapperswil. Era toamniL Frun-
zele pomilor batrini capatasera nuante aurii ~i soarele blind trans-
figura intreaga scena. Acolo ~edea prietenul meu 10. 0 masa cu
fiica lui, care studiase 10. Zurich psihologia. ~tiam ca eo. ii dadea
lamuririle necesare in psihologie. Era atit de fascinat de ceea ce
auzea, inch m-a salutat doar dintr-o mi~care fugitiva a miinii, co.
~i cind mi-ar fi dat a intelege: "Nu ma deranja!" Salutul era in
acela~i timp un gest prin care-mi facea semn sa plec.
Visul imi spuse ca el pesemne realiza acum, bineinteles intr-un
mod pe care nu-l cuno~tearn, realitatea existentei sale psihice,
ceea ce in timpul vietii nu fusese niciodata in stare. in legatura
cu imaginile acestui vis imi venira mai tlrziu in minte cuvintele:
Heilige Anachoreten gebirgaufverteilt...1 Anahoretii in scena finala
a partii a doua din Faust sint ginditi co.reprezentari a diferite etape
de dezvoltare, care se cornpleteaza ~i se inalta reciproc.
o alta experiema a evolutiei sufletului dupa moarte am facut-o
cind - cam 10. un an dupa moartea sotiei mele - m-am trezit intr-o
noapte brusc ~i am ~tiut ca fusesem 10. eo.in sudul Frantei, in Pro-
vence, ~i ca petrecuseram 0 zi intreaga impreuna. Hicea acolo

I Sjlnli anahore!i. risipiri, stlnd lntre prapastii, Goethe, Fallst II, actul Y,
"Munti cu prapastii", op. eit. (n. t.).

311
studii despre Graal. Faptul mi se pam semnificativ: caci ea murise
rnainte de a-~i fi incheiat lucrarea pe aceasta tern!:!..
Explicatia pe planul subiectului - ca anima mea inca nu
terminase cu munca impusa ei - nu-mi spune nimic; fiindca eu
~tiu ca nu sint gata. Dar ideea ca sOfia mea continua sa lucreze
~i dupa moarte la dezvoltarea ei psihica- arice s-ar lntelege prin
asta - mi se paru plina de tlic, a~a ca visul avu un efect lini'ititor
asupra mea.
Reprezentali de acest fel sint, fire~te, incorecte ~i dau 0 imagine
insuficienta, ca un corp proiectat pe un plan sau ca, invers, con-
struirea unei forme cu patru dimensiuni pomind de la un corp. Spre
a se ilustra, ele se servesc de determinarile unci lumi tridimen-
sionale. Dupa cum matematica nu se teme sa creeze 0 expresie
pentru raporturi care depa~esc arice empirism, tot a~a tine de
esenta unei fantezii disciplinate sa proiecteze imagini a ceea ce
scapa intelegerii, dupa principii logice ~i pe baza unor date em-
pirice, ca de pilda enunturile viselor. Metoda folosita este cca a
"enuntului necesar", dupa cum I-am numit eu. Ea reprezinta prin-
cipiul amplificarii in interpretarea viselor, poate fi insa demon-
strata cel mai u~or prin enunturile implicate in numerek intregi
simple.
Unu este, ca prima cifra, 0 unitate. El este insa ~i "unitatea",
Unul, Atot-Unul, Unicul ~i Non-Doiul - nu un numeral, nu
cuvintul ce denume~te un numar, ci 0 idee filozofica sau un arhe-
tip ~i atribut al Domnului, monada. Este desigur corect ca ratiunea
omeneasdi face aceste enunturi, dar ea e in acela~i timp deter-
minata ~i legata de conceptia ei des pre Unu ~i implicatii1e sale.
Nu sint, cu alte cuvinte, enunturi arbitrare, ci ele slnt determinate
de esenta lui Unu ~i deci necesare. Aceeasi operatie logica s--ar
putea efectua teoretic in legatura Cll tOi:'Jereprezentarile indivi-
duale ale cifrelor ce urmeaza, dar se ajunge practic curind la sfir~it
din cauza complicatiilor sporinde care devin de necuprins.
Fiecare aha unitate aduce Cll sine proprietati Si modifican nOlo
Asa, de exemplu, 0 proprietate a cifrei patru este aceea d. ecua-
tiile de gradul patm mai pot fi Inca rezolvate, cele de gradul cind
Insa, nu. Un "enunt necesar" dfrei palTUeste dcci ca e deopotriva
punet culminant 9i terminus al unei ureari prcmergatoare. IntrucYt
cu fiecare aWl unitate apar una sau mai multe proprietati Doi de
natura matematicii, enunfurile se compiica atl! de mult, indt nu
mai pot fi formulate.
312
Seria infinita de D.urnere corespunde numaruJui infinit de fap-
tmi individu3.le. EJ este compusa tot din indivizi, ~i proprietatile
primilor ei zeee membri reprezinta deja - dad e sa reprezinte
ceva - 0 cosmogenic a.bstracta derivata din monadii. Proprietatile
numerelor slnt 1m3 in acela~i timp proprieti1ti ale materiei ~i de
aceea anumite ecuadi sint capabile sa anticipeze comportamentui
materiel.
A~ dori, din aceasta cauza, sa acord ~ialtor enunturi ale ratiunii
noastre - In afara eelat matematice (care exista de la natura) -
posibilitatea de a indica dineolo de ele insele realitati nonpereep-
tibilc. Ma gindesc, de exemplu, 1a plasmuiri ale imaginatiei care
se bueura de consensus omnium sau care se disting printr-o mare
free vema a ap"ritiei, precum ~i 1a motivele arhetipale. Exista ecu-
atii matematice despre care nu ~tim caror realit8_ti fizice Ie cores-
pund; de asemenea, exista realit~W mitice despre care nu ~tim 1a
Inceput ]3. ce realitati psihice se refera. S-au gasit, de pildii, ecuatii
care pun ordine in turbu)en\a gazelor fierbinti cu mult inainte ca
acestea sa fi fost cercetate cu precizie; de un timp Si mai indelun-
gat exista mitologeme care exprima desfasurarea anumitor pro-
cese subliminale, dar pe care abia a<;tazi Ie putem recilnoa~te ca
atare.

Gradu1 maxim de con~tienta care a fast deja atins undeva


fonneaza, din cite mi se pare, limita superioara de cunoastere la
care pot ajunge mortii. Pesemne ci1 de aceea viat,a pamillteasca
are 0 semnificatie atit de mare, iar ceea ce omul duce "dineola",
atunci dnd moare, este asa de important. Numai aici, in viat,a te-
restril, uncle contrariile se ciocnesc, poate fi ridicat nivelul general
a1 canstiint,ei. Asta pare a fi sarcina metafizica a omului, pe care
lnsii. fad a "mitolagiza", el n-o paate Indeplini dedt partial. Mitul
e etapa intemiediara inevitabila $1 indispensabila Intre incon~t.ient
~i cunoa~terea con~tient;i. Este srabilit ca incon~tientul ~tie mal
multe deci"t con~tiinta! dar ~tiinta sa este de 0 anume. factura~ 0
~tiinta intru eterr:draie; de cele rnai multe. ori fara referire 1a "aici"
~i "ucum" ~i care nu tine cant de lirnbajul intelectului nostru.
Nurn,ai daca Ie dam enunturilor sale- prilejul sa se arnplifice~ cum
s-a aratat 111ai sus in exem.plul nUlnerelor~ ajunge in d0111e.niul
lrnelegerii noastre ~i -';/On1 putea percepeun aspect nOLl. .,£\cest
proces se repet~i'lnt!"-unTIlod convingator la fiecare analiza reu~ita
a viselor. De aceea este at'lL de irnportailt sa nu avern pareri
~ 1 '4
~'.l- ~]
doctrinare preconcepute in legatura cu ceea ce afinna visele. De
indatii ce frapeaza 0 anumita "monotonie a interpretarii" se ~tie
di interpretarea a devenit doctrinad, a~adar, nerodnica.
Chiar daca nu este posibil sa se aduca. 0 dovada valabiUi a
continuarii vietii sufletului dupa moarte, tot exista evenimente
care dau de gindit. Eu Ie iau co. pe ni~te indicii, fad sa-mi asum
cutezanta de a Ie atribui valoare de cunoasteri.
Intr-o noapte nu puteam donni ~i ma gindeam 10. moartea
subita a unui prieten, care fusese mmonnintat in ziua precedenta.
Moartea lui ma preocupa adinc. Deodata am avut senzatia di s-ar
fi aflat in camera. Era de parca ar fi stat 10. pieioarele patului meu
~i mi-ar fi eerut sa merg cu el. N-am avut senzatia unei aparitii,
ci 0 imagine vizuala interioad a lui, pe care mi-am explicat-o co.
pe 0 'imaginatie. Dar a trebuit sa ma intreb cu toata franchetea:
"Am vreo dovada ca este 0 imaginatie? Dar daca nu este? Daca
prietenul meu chiar se afla aici, iar eu il iau drept un produs 0.1
fanteziei, n-ar fi asto. 0 nesimtire din partea mea?" A veam insa
10. fel de putin dovada ca statea in fata mea co. aparitie, deci in
mod "real". Atunci mi-am spus: "Dovada sau nu ... in loc sa-l
explic doar co. pe 0 imaginatie, a~ putea 10. fel de bine sa-l accept
co. aparitie ~i sa-i acord realitate macar cu titlu de proba." In clipa
in care am gindit astfel, s-a indreptat spre u~a ~i mi-a facut semn
sa-l unnez. Trebuia, co. sa zic a~a, sa iau parte 10. joc. Asta nu era
insa prevazut! A~a ca a trebuit sa-mi repet argumentul. Abia dupa
aceea I-am unnat in imaginatia mea.
M-a condus afara din casa, in gradina, pc strada ~i in cele din
unna 10. el acasa. (In realitate, casa lui era situata 10. 0 distanta de
citeva sute de metri de a mea.) Am intra!. iar el m-a dus pina in
camera so. de lucru. S-a suit pe un taburet ~i mi-a indicat a doua
carte din cele cinci legate in ro~u care stateau pe raftul 0.1 do ilea
de sus. Apoi, viziunea inceta. Nu-i euno~team biblioteca ~i nu
~tiam ce carti avea. In plus, n-a~ fi putut descifra de jos titlurile
volumelor pe care mi Ie aratase, caci erau plasate pe penultima
etajera.
Incidentul din vis mi se paru atit de straniu, incit a doua zi
dimineata m-am dus 10. vaduva prietenului meu ~i i-am cerut
pennisiunea sa ma uit dupa ceva prin biblioteca lui. ~i intr-adevar,
sub raftul pe care-l vazusem in fantezia mea se afla un taburet ~i
inca de departe am zarit cele cinci volume legate in ro~u. M-am
urcat pe scaunel pentru a putea citi titlurile. Erau traduceri ale
314
romanelor lui Emile Zola; titlul celui de-al doilea volum era: Das
Vermachtnis der Totenl• Confinutul mi se paru neinteresant, insa
titlul era extrem de semnificativ i'n legatura cu experienta pe care
o traisem.

Un alt eveniment care-mi dMu de gindit se praduse i'naintea


mortii mamei mele. Cid inceta din viata, eu ma aflam in Tessin.
Vestea ma zgudui, mai ales c3. moartea ei veni pe nea~teptate. In
noaptea dinaintea mortii ei, am avut un vis i'nspaimintator: Ma
gaseam intr-o padure deasa ~i intunecoasa; printre copaci gigan-
tici, ca de jungla, erau presarate blocuri de stinc3. fantastice,
uria~e. Era un peisaj eraic, preistoric. Deodata am auzit un fluierat
ascutit, care lncepu sa riisune prin univers. Genunchii mi se muiara
de fridi. In tufi~uri se auzi un trosnet, ~i un cline-lup imens cu
botul cumplit cascat tisni de-acolo. ViIzindu-l, singele imi inghe-
ta in vine. Se napusti pe linga mine, iar eu am ~tiut ca Vinatorul
Salbatic ii poruncise sa-i aduca un am. 0 spaima de moarte m-a
trezit din somn, iar in dimineata urmatoare am primit vestea
mortii mamei mele.
Rareori m-a intors un vis atit de tare pe dos, ciki la 0 privire
superficiaHi parea a spune ca diavolul 0 luase pe mama. Or, era de
fapt Vinatorul Salbatic, "Grtinhtitl" - "cel cu palaria verde" -,
care vina cu lupii sai in acea noapte de ianuarie clnd bate foehnul.
Era W odan, zeul strabunilor alemanici, care 0 chema pe mama
s1\.se alature adunarii stramosilor ei, Si anume in mod negativ
armatei salbatice, dar pozitiv, raposatilor, acelor sa[ig Liit. Abia
misionarii cre~tini au facut din \Vodan un diavol. El este in sine
un zeu important - un i\1ercur sau Hennes, cum au recunoscut
ramanii in mod just; un spirit al naturii care s-a reintors la viata
in figura lui Merlin din legenda Graalului si a devenit, ca spiritus
mercurialis, arcanunz2-ul cautat al alchimistilor. Astfel, visul
spune ca sufletul mamei mele a fost preluat in acel context mai
vast al sinelui, dincolo de aspectul crestin-moral, si anume in acea
totalitate de natura si spirit care inglobeaza conflictul contrariilor.
Am plecat imediat spre casa Si, noaptea in tren, am resimtit 0
mare tristete, dar in adincul inimii nu puteam fi mihnit, Si asta
dintr-un motiv ciudat: pe parcursul iDtregii calatorii am auzit

1 Titlul original este: Le Vee/t d'ulle Morte (n. t.).


2 v. nota 1, p. 93 (n. t.).
315
nelncetat muzica de dans, rl'sete. ~i gaJ3~gie'voioasa ..ca ~i cun1 s-ar
fi celebrat 0 nunta. Era In contrast izbitor fata de inlpresia CUill-
plita lasara de vis. AiGi rasunau muzica vese]:i de dans :;;irisete
zglobii, a~a Cd mi-a fast imposibil sa ma reculeg, ded1clndu-ma
total tr1ste\ii. Tot mereu voia sa ma domine, dar in clipa urn1atoare
ma regaseam in mijlocul melodiilor vesele. Era un sentiment de
caldura :'Ii bucurie, pe de 0 parte. :;;ide spaima ~ijale. pc de alta
- 0 alternare continua de contraste emoticnale,
Contrastul se poate explica prin aceea ca moartea este infilti-
:;;ata 0 data din punctul de vedere al eului $1de cealalta data din
perspectiva sufletului. In primul caz, ea apare ca a catastrofil, ca
~i cum for1;e rele $i nemiloase ar fi dipus un om.
Caci moartea este 0 brutalitate cumplita - nu trebuie sa ne
amagim in aceasta privintil - nu numai co. eveniment fizk, ci in
primul rind ca LHml psihic; un om e smuh 'vietii si ceea ce ramine
este 0 lini~te glaciaEi de maarte. Nu mai exista niei 0 speranta de
a stabili vreo relatie eu el, caei toate puntile au fost taiate. Gameni
carora Ie-am fi dorit 0 viata lunga sint secera\i in floarea virstei,
in timp ce altii, care nu sint buni de nimic, ajung Ia 0 virsta inain-
tata. Este 0 reaHtate cmnta pe care n-ar trebui sa ne-o tainuim.
Brutalitatea si arbitrarul mortii pot invenina oamenii atit de tare,
lodt sa traga de aid concluzia di nu exista un Dumnezeu milos-
tiv, nid dreptate sau bunatate.
Dintr-un alt punet de vedere, moanea apare insa ca eveniment
Imbucurator. Suh specie aeternitatis este 0 cununie, un mysterium
coniunctionis, Sufietul ajunge, ca sa ma exprirn usa, la jllmatatea
care Ii lipsqte, el reaJizcaza totalitate8.. Pc sarcofagele grecesti,
elementul de bucurie e reprezentat prin dansatoare, pe mormintele
etrusce, prin ospete. Li!c moartea cabalistului pios Rabi Simon ben
Iohai, prietenii sai au spus ca i~i serbeaza nunta. ~i astazi, in anu-
mite regiuni este traditie sa se organizeze de Ziua i'vlortilor un
"picnic" pc mmminte. Toate acestea exprima sentimentul ca moar-
tea ar fi de fapt 0 sarbiltGare a bucuriei.
Cu citeva bni inainte de moarwa marnei, in septernbrie 1922,
am a'vut un vis care mi-o prevestea, Era despre taHU rneu ~i ma
impresion~l adlrico De la moartea deci din 1996~ nu~l !nai visa-
sem niciodata. /~.cum lrni aparu iara~i l'ntr·~un 'vis~ eLl. ~i cum s~ar
fi retnton~ dintr-o calatorie lnde:piirtatil.Ac~,·2ta iD.tinerit~i nu mani-
festa nici un tel de autoritate patem.a. rVl~anl.Jus cu elll1 biblioteca
i
mea ~i iT} ,arn bucurat nespns sa af1u ce· se rnai A fast
316
o mare plikcre pentru mine saoi prezint sotia $i copiii mei, 53.-1
arat casa ~i siI-i relatez ce am mai fiient Intre timp 1i1ce am de-
veniL \1(dam sa-i povestr~sc ~i de cartea despre tipuril care-rni
fusese publicata de curYnd. Dar mi-am dat imediat seama ca nu
era posibil, Intrucit tata ",,,'ea un aei preocupat. Parco. sa vrea ceva
de 10. mine. Am simtit-o clar, a$a ca am batut in retro.gere. Deodata
mi-a spus cil dorea sa ma consulte, pentru ca eram psiholog, $i
anum;; In legatura eu psihoIogia casniciei, M2i pregateam sa-i tin
o prelegere mai lunga despre complicatiile casatoriei, tiar atunci
m-an1 tre-zit t~-am inteies cum trebuie ~\/isul,c~ici nu n1i-a trecut
prin miDtc CPt. s-ar putea referi Ja rnoartea m.amei rnele. M-am
Uimurit a.l)ia clnd a murit subit J'n ianuarie 1923.
Casnicia paxintilor mei n-(1 fost G irg:oiaHi fericita, ci 0 proba
de lilcerciJ.re a rifbdarii de muIte greuti!tL Amindoi au
comis gTe,~e1i!etipice ffilJ.tor perechi casatorite. Din visul men. a~
fi pUEnt prevedea TIIOartea I11amei: dupa a absentS. de dou3.zee-i ~i
~ase ch:-ani, tata.! rneu se interesa in -vis la psiholog In legatud.l en
vederile ~i cLm'o"~ti'lt c~ele :;:Ylui recente referitoare Ia cOlTI.pli-
cafii1e Cit~G,3reCt:: per.~tru e1 1,!CnlSe sa reia
problerna. In r.nod in. stare a sa at,ernrlorala nu achizitio-
nase inf:)lTIlatii mai a~a ca trebuia sa se adreseze celui In
care:. 0 data ell schimbi3xile aduse de tirnp5 ar fi putut dobindi
ni;~te puncte de 'vedere DoL
Asa spuile visuL DacEl i-a~ fi In~eles sensul subiectiv a~ rnai
fi putut~ fara multe; dar de ce l~an1a'vut chiar
inainte de IT10artea ITlarnei pe care nu anl p!'c1;irl1\it in niei un
fel? ~~r~sulera ad.entat clar spre tata de care Ina lega 0 simpatie
t .•., '
care se 8.UlnC1Se ell anll.
1~n·tc"cl1
J.i ~ ~_ i,:,':::on~tler:,u
,,"' «1 ••...•••.,'1'"'n:-1re
c,~p"", '"" ...•. a re18tivl't"'i;
.!.J. .•. -''"''~ !.,i.~.•.,l "alp'
_ ' ~~ ~ ~pa'o
,,1
••..•. _

lio-temporale~ surse rnal bune de infonnare ciecit con~tiin~a care


dispune Dumai de S~'l1:w;rial:::, sIn tern redusi. In ceea e-e
de dupa moarte~ 1a aluziile
insuficiente ale visu1-.J.l $1 a_he ITlartifestad Spollt~m'e ale incon~ti-
entului. Bine"j'nteles a~a ('·urn am" rnai spus, flU se atrlbui Ii
acestor indicii \/alGar·~ de cunoa~teri sau chiar de do'vezi. Eko; pot
servi ins3, ca baze adcc\'~te unor arnplificari rnitice; ele of eTa
intelecruh.li care cerc~~teaz~~
acel. de- p(jsibi.lit~Ati absolut
necesare "\/ltalltatl1 sale D~C2'i lurnea irrtenl]ediara a f:1n--

pSlho!ogice fu:;;eB'..~ pubIicata In anul precedent, lIT 1911 (fl. t.),

.: 1
teZlel mltIce, atunci spiritul este amenintat de incremenire in
doctrinarism. Invers, luarea in considerare a gerrnenilor mitici
inseamna ~i un pericol pentru spiritele slabe ~i influentabile de a
lua presentimentele drept moduri de cunoa~tere ~i de a ipostazia
fantasmele.

Un mit deosebit de raspindit allumii de dincolo iI fonneaza


ideile ~i imaginile despre reincarnare.
Intr-o tara a carei cultura spirituala este foarte diferentiati'i ~i
mult mai veche decit a noastra, ~i anume India, ideea reineamarii
e la fel de natural a ca la noi aceea ca Dumnezeu a creat lumea
sau d exista un spiritus rector. Indienii cultivati ~tiu ca noi nu
gindim ca ei, dar nu Ie pasa. Corespunzator particularitatilor spiri-
tuale orientale, succesiunea na~tere-moarte este giDdita ca 0 des-
fa~urare nesfir~ita, ca 0 roata eterna care continua sa se iDvirteasca
tara tel. Omul traie~te ~i dobinde~te cunoa~tere, ~i moare, ~i 0 ia
din nou de la inceput. Numai la Buddha iese Ia .iveaIa ideea unui
tel, adica a depa~irii fiintei paminte~ti.
Necesitatea mitid a omului occidental cere 0 imagine cvolu-
tiva a lumii, cu fnceput ~i rei. Ea respinge imaginea unci lumi eu
inceput ~i sfir:jit pur ~i simplu, dupa cum nu aecepta niei conceptia
unui ciclu static ctern, inchis in sine. In schimb, orientalul pare
a putea tolera aceasta din urrna idee. In mod c1ar, nu existi un
consens referitor la esenta lumii ~i, tot a~a. nici astronomii n-au
putut didea pina acum de acord in legaturii cu aeeasta problema.
Occidentalului ii este insuportabila absurditatea unei Iumi exclu-
siv statice, el trebuie sa-i presupuna un sens. Orientalul nu are
nevoie de aceasta presupunere, caci el 0 intruchipeazi'i. In timp
ce primul vrea sa desavir~easca sensullumii, cel din urma tinde
catre implinirea sensului in om ~i se dezbara de lume ~i existenta
(Buddha).
Eu a~ da dreptate ambilor; cad omul din Occident pare a fi
mai cu seama extravertit, cel din Orient, mai cu seama introvertit.
Primul proiecteaza sensul ~i il presupune in obiecte; celiilalt 11 simte
in sine insu~i. Sensul este insa atit in exterior, cit ~i in interior.
Nu se poate separa idee a de karma de cea a ren~sterii. Intre-
barea decisiva este dad acel karma al unni om este sau nu
personal. In cazul in care coordonatele destinului eu care un om
pa~e~te in viata reprezinta rezultatul unor actiuni ::;ireaJizari ale
unor vieti anterioare, exista 0 continuitate personaEi. In celalalt
318
caz, un karma este intrucitva cuprins de catre 0 na~tere, a~a ca se
incorporeaza din nou tara sa existe 0 continuitate personaEL
Buddha a fost intrebat de doua ori de elevii lui daca acel karma
al omului este personal sau nu. De ambele dati, a ocolit intrebarea
~i n-a intrat mai adinc in problema; ea nu ar contribui, a spus el,
la eliberarea de iluzia fiintei. Buddha considera mai folositor ca
discipolii sai sa mediteze asupra lanWlui nidana, ~i anume asupra
na~terii, a vietii, a batrinetii ~i a mortii, asupra cauzei ~i efectului
evenimentelor dureroase.
Nu ~tiu ce sa raspund la intrebarea daca acel karma pe care-I
td-iiesc este rezultatul vietilor mele anterioare sau mai degraba
achizitia stramo~ilor mei, a caror mo~tenire se reune~te in mine.
Sint eu 0 combinatie a vietilor strabunilor ~i Ie intrupez din nou
vietile? Am mai trait 0 data in trecut ca persoana anume ~i am
progresat atit de mult in acea viata indt sa pot incerca acum sa
caut a solutie? Nu ~tiu. Buddha a lasat intrebarea deschisa ~i imi
vine sa presupun ca niei el n-a ~tiut sa dea cu certitudine un
raspuns.
Mi-~ puteo. imagina foarte bine ca a~ fi trait in secolele tree ute
~i ca m-a~ fi lovit aeolo de intrebari la care inca nu puteam
raspunde; ca trebuia sa ma nasc din nou fiindca nu indeplinisem
sarcina care mi se dMuse. Cind voi mmi, faptele mele ma vor
urma - a~a imi inchipui cel putin. V oi aduce cu mine ceea ce am
facut. Plna atunci se pune Insa problema sa nu ajung sa stau la
sfir~itul vietii mele cu miinile goale. E ceea ce pare sa fi gindit
~i Buddha ciud a incercat sa-~i opreasca devii de la tot felul de
specularii inutile.
Este sensul existentei mele ca viata sa aiba sa-mi puna 0
intrebare. Sau, invers: Eu insumi sint 0 intrebare adresata lumii,
iar eu trebuie sa fumizez raspunsul meu, caci aItfel sint redus doar
la raspunsul pe care mi-l va da lumea. Aceasta este sarcina supra-
personala a vietii mele ~i 0 realizez numai cu greu. Poate ca ea
reprezinta ceva ce i-a preocupat inca pe strabunii mei, dar la care
D-au putut raspunde. Gare de aceea sint impresionat de faptul ca
finalul lui Faust nu contine 0 solutie? Sau de problema la care a
quat Nietzsche: trairea dionisiaca ce pare a fi scapat omului
cre~tin? Sau este acel W odan-Hermes nelini~tit al stramo~ilor mei
alemanici ~i frand care-mi pune intrebari provocatoare? Sau
Richard Wilhdm are dreptate cind presupune in gluma ca in viata
mea anterioara oi fi fost un chinez rebel care trebuie, ca pedeapsa,
sa descopere in Europa sufletul sau oriental?
319
Ce simt a fi un rezultat al vietilor strabunilor mei sau un karnza
doblndit Intr-o Via\3,anterioara personala ar putea flla fel de bine
un arhetip impersonaL care tine azi Intreaga lume sub tensiune ~i
a pus in mod deosebit staplnire pe mine, ca de exemplu dezvol-
tarea seculara a triadei divine o:;iconfruntarea ei cu principiul
feminin, sau rilspunsul, care inca mai trebuie gas it, Ia intrebarea
gnostica a originii raului, cu alte cuvinte, ineompletitudinea ima-
ginii cre~tine a di'vinitarii.
Mil gindesc Si la posibilitatea ca prin realizarile individuale sa
se nasca in lume 0 Intrebare la care se cere sa se gaseasca un
raspuns, De exemplu, fclul in eare,pun intrebarea ca o:;idispunsul
meu o.r putea fi nesatisfikatoare. In aceste conditii, cineva care
are karma al meu - adica eventual eu insumi - af trebui sa se
nascil din nou, pentru a cIa un raspuns mai eompleL De aceea
mi-a~ putea imagina cii nu ma voi na~te din nou atita timp cit
lumea n-are nevoie de un faspuns ~i c8. a~ fi Indre-ptatit la mai
multe sute de ani de lini:;;te, pina sa fie iara~i ne'/oie de c1neva
care se intereseaza de astfel de lucruri 0i ar pUle a relua sarcina
cu fo10s. i\m impresia ca ar putea fi in:;taurata acuD.~,Q penoL-lda
de caIrn, pln3~la terrninarea prelucrarii rl1uncii deja reaJizate.
Problema despre kartna mi-a ranlas ob5cura, co. ~icea a rena~te-
1'ii personale sau a metempsihozei. Libera et V(lcua meilte 1, iau
nota ell respect de profesiunea indiana de credinta lIT legatura eu
rena~terea ~i privesc in jur, in lumea expcrien\ei mek, spre a con-
stata daca, ulldeva Si cum va, nu se produce ceva ce af putea eu
adevarat indica relDcan1area. Fac binel'nTeles abstrac'~ie de martu,~
riile, relatlv nurneroase la l1oi7 ale cnedjni;ei In relrlcarnare. Caei
o credinta I1'ni demonstreaza numai fenornenul credintei~ nici-
decum Insa realitatea continutului care face obiectul credintei.
Acest continut trebuie sa mi se reveleze empiric, in sine, pentru
a fi acceptar. Pina "inultimii ani l1-am putut descoperi nirnic con-
vingalor in aceasta privinta, In cluda cu care in-arn lndrep~
rat spre respectbnll fennmen, Dar de cUI'lnd am obser-';,fat chiar la
nline Insumi un $ir de 'vise care, _dup~1toate ap'c1.reritele, descriu
procesul reinCaiTIarii la 0 personalitate decedata~ pe care 0 cunosc.
j\.ilumite aspecte s-ar putea uImari chiaf, eu 0 probabilitate ce nu,~i
total de neglijat, plna In reaJitatea empirica. l...Jicloclata11-8.n1 Tnai
observat sau auzlt nirnic aserrlanatol; a~a cfi n-arn nici un fel de
posibilita!i de comparatie. Observatia mea fiind deci subiectiva

1 eu giudire Jibera ~i Jipsita de prejudecati (n, LJ

320
~i singulara, ~ dori doar sa mentionez existenta ei, nu ~i conti-
nutul ei. Trebuie sa marturisesc insa ca dupa aceasta experienta
privese problema reinearnarii eu oehi putin diferifi, fara a fi totu~i
in masura sa sustin 0 anumita opinie.

Daca presupunem ca "aeolo" exista 0 eontinuare, atunei nu


ne putem inehipui 0 alta forma de existenta decit eea psihidi,
deoareee viata sufletului nu are nevoie niei de spatiu, niei de timp.
Existenta psihica, mai eu seama imaginile launtrice de care ne
oeupam inca de pe aeum, furnizeaza materialul pentru toate spe-
eulatiile mitiee des pre 0 viata de dineolo, iar pe aeeasta mi-o ima-
ginez ca pe un mers progresiv prin lumea imaginilor. Astfel,
sufletul al' putea fi aeea existenta in care se gase~te "lumea de
dineolo" sau "tarimul mortilor". Ineon~tientul ~i "tarimul mor-
tilar" sint in aceasta privinta sinonime.
Din punet de vedere psihologic, "viata in lumea de dineolo"
apare ca 0 eontinuare eOl1seeventa a vietii psihiee la batrinete.
Cad a data eu inaintarea in virsta, cantemplarea, refleqia ~i ima-
ginile launtriee joaca, in mod firesc, un TOItot mai mare: ... ba-
tdinii vO$tri vise vor visa.] Aceasta presupune ins a ca sufletul
biitrinilor nu s-a lignificat sau pietrificat - sero medicina paratur
cum mala per longas cOllvaluere moras2. La batl'inete ineepem sa
ne derulam amintirile in fata oehilor mintii ~i sa ne recunoa~tem,
prin gindire, in imaginile interioare ~i exterioare ale treeutului.
Este ea un stadiu preliminar sau ea 0 pregatire pentru 0 existenta
in lumea de dincolo, dupa cum, in concepti a lui Platon, filozofia
reprezinta 0 pregatire intru moarte.
Imaginile interioare ma impiedica sa ma pierd in retrospectiva
personala. Exista multi oameni batrini care se impotmolesc in
amintirea evenimentelor exterioare. Ei ramin prizonierii aeestor
amintiri, in timp ce retrospectiva, dad este reflect~ta ~i tradusa
in imagini, inseamna un reeuler pour mieux sauter3. Ineere sa vad
linia care, prin viata mea, a condus in lume ~i duee din nou afara
din lume.
In general, reprezentarile pe care ~i Ie fae oamenii despre
lumea de dincolo sint determinate ~i de dorintele ~i prejudecatile
lor. De aeeea, in majoritatea eazurilor, lumii de dineolo i se aso-

1Fapt. Sf. Apost. 2, 17 (II. t.).


2Medicarnentu1 este preparat prea tlrziu, cind raul s-a fortificat prin timp
mde1ungat (11. t.).
3 A se da inapoi pentru a sari mai bine (II. t.).

321
ciaza numai reprezentari luminoase. Dar asta nu mi se pare con-
vingator. Nu-mi pot imagina ca dupa moarte aterizam pe 0 lncin-
tatoare cimpie cu flori. Daca In lumea de dincolo totul ar fi
luminos ~i bun, ar trebui sa existe ~i 0 comunicare amicala lntre
noi ~i tot felul de spirite fericite intru Domnul, ~i din starea pre-
natala ar putea sa vina lnspre noi efuziuni de frumusete ~i
bunatate. Nici yorba insa de a~a ceva. De ce aceasta separare
insurmontabila lntre cei morti ~i cei vii? Cel putin jumatate din
relatarile asupra lntllnirilor cu spiritele mortilor vorbesc despre
ni~te incidente lnfrico~atoare cu spirite sumbre, ~i este 0 regula
ca tarlmul mortilor sa manifeste 0 tacere glaciala, nepasatoare la
durerea celor abandonati.
Daca ascult glndurile care se formeaza in mine involuntar,
atunci lumea imi apare unitara intr-o masura mult prea mare ca
sa mai poata exista un "dincolo", in care natura contrariilor sa
lipseasca total. ~i acolo este "natura" care, in felul ei, e a lui
Dumnezeu. Lumea in care ajungem dupa moarte va fi mareata ~i
teribila, a~a ca divinitatea ~i natura pe care 0 cunoa~tem. Nu-mi
pot imagina nici ca suferinta ar lnceta cu totul. Ce-i drept, ceea
ce am trait in viziunile mele din 1944 - eliberarea de povara
trupului ~i pel'Ceperea sensului - m-a umplut de adinca fericire.
Cu to ate acestea, ~i acolo domnea intunericul, ~i acolo am consta-
tat 0 incetare ciudata a caldurii umane. Ginditi-va la stinca neagra
la care am ajuns! Era intunecata ~i din granitul cel mai duro Ce
lnseamna asta? Daca la baza creatiei n-ar exista nici 0 imper~
fectiune, nici un defect primordial, atunci de ce aceasta sete de a
crea, de ce acest dor de ceea ce trebuie implinit? De ce acorda
zeii 0 asemenea importanta omului ~i creatiei? Continuarii ~an-
tului nidana la infinit? Cind de fapt un ~uddha a opus iluziei
dureroase a existentei al sau quod non 1, iar omul cre~tin spera
intr-un sfir~it apropiat allumii ?
Mi se pare probabil ca ~i In lumea de dincolo sa existe anumite
ingradiri, ca sufletele mortilor sa descopere insa numai treptat
unde se afla frontierele starii eliberate. Exista undeva "acolo" 0
necesitate stringenta care conditioneaza lumea ~i care vrea sa puna
capat starii de "dincolo". Aceasta necesitate creatoare va decide
- a~a imi inchipui eu - ce suflete vor plonja din nou in n~tere.
Mi-a~ putea imagina ca anumite suflete simt starea existentei
tridimensionale ca fiind mai fericita decit cea a "ve~niciei". Dar

1 Nu este a~a (n. t.).

322
poate d. acest lucru depinde de cantitatea de completitudine sau
incompletitudine a existentei lor umane pe care au luat-o cu ei
dincolo.
Este po sibil ca 0 continuare a vietii tridimensionale sa nu mai
aiba sens, 0 data ce sufletuJ a atios anumite stadii ale intelegerii;
atunci, se poate ca sufletul sa nu mai trebuiasca sa se intoarca ~i
o intelegere superioariI sa impiedice donnra de reincarnare.
Sufletul ar disparea atunci din lumea tridimensiona1a ~i ar ajunge
intr-o stare pe care budi~tii 0 desemneaza drept nirvana. Daca mai
ramine insa un karma care trebuie ispravit, sufletul cade din nou
in lumea dorintelor ~i se intoarce in viata, procedind astfel poate
chiar din convingerea ci'i mai este ceva de desavir~it.
In cazu1 meu, ceea ce mi-a provocat na~terea trebuie sa fi fost
in pnmul rind 0 sete pasionata de a intelege. Caci este elementul
cel mai putemic a1 fiintei mele. Aceasta pomire nesatioasa spre
inte1egere ~i-a creat, ca sa zicem a~a, 0 con~tiinta, pentru a cu-
noa~te ce este ~i ce se intimpla ~i, pe deasupra, pentru a descoperi
reprezentari mitice, pomind de la aluziile slabe ale incognos-
cibilului.
Noi nu slntem nicidecum in stare sa dovedim ca ceva din noi
se pastreaza in veci. Putem cel mult sa spunem ca exist8. 0 anu-
mita probabilitate ca ceva din psihicul nostru sa continue sa
dainuie dincolo de moartea noastra fizica. ~tim la fel de putin
daca ceea ce continu~. sa existe este con~tient in sine. Daca se
simte nevoia fonnani unei paren in aceasta chestiune, atunci s-ar
putea lua eventual in considerare ceea ce s-a aflat din fenomenele
psihice de disociere, de clivaj. In majontatea cazunlor in care se
manifesta un complex scindat, aceasta are loc in fonna unei per-
sonalitati, ca ~i cum compJexul ar avea 0 con~tiinta de sine. De
aceea, de exemplu, vocile bolnavilor mintali sint personiflcate.
M-am ocupat de fenomenul complexelor personificate inca in teza
mea de doctorat. Ele ar putea fi invocate, daca vrem, in sprijinul
unei continuitati a con~tiintei. In favoarea unei astfel de pre-
supuneri pledeaza ~i observatiile uimitoare care se fac in cazul
unor le~inuri adinci dupa leziuni cerebrale acute ~i in cazul unar
stan grave de colaps. In ambele situatii se pot semnala, chiar ~i
cind e yorba de cea mai profunda stare de incon~tienta, perceperi
ale lumii exterioare, precum ~i train onince intense. Intrucit
scoarta cerebrala a creierului mare, sediul con~tiintei, este scoasa
din circuit in timpul le~inului, astfel de fenomene ramin astazi
inca fara explicatie. Ele pot fi 0 marturie in favoarea unei men-
323
tineri cel putin subiective a capacitatii con~tiintei, ehiar ~i in starea
unei aparente incon~tiente. 1

Problema raportului dintre "omu] atemporal" , sinele ~i omul


terestru in timp ~i spatiu ridica intrebari de cea mai mare difi-
cultate. Doua vise au aruncat 0 lumina asupra ei.
Intr-unul avut in octombrie 1958 am zarit din easa mea doua
discuri de metal stralucitor in fOffila de Ientile; ele zburau pe dea-
supra casei, pe traiectorie curM, inspre lac. Erau doua O.z.N.-uri.
Apoi, un alt corp se indrepta in zbor chiar spre mine: 0 lentil a
perfect rotunda, ca obiectivu1 unui telescop. Se opri 0 clip a 1a a
distanta de vreo patru-cinei sute de metri, dupa care 'i~i continua
imediat zborul. Indata dupa aceea sosi, zburind prin aer, un aIt
corp; un obiectiv cu 0 prelungire din metal care ducea la 0 cutie
- 0 lanterna magid. Se opri in aer, la 0 departare de vreo ~ai-
zeci-~aptezeci de metri, ~i ma viza direct. M-am trezit, prada unui
sentiment de mirare. Cufundat inca pe jumatate 'in vis. un gind
imi treeu prin minte: "Noi credem mereu ca O.Z.N.-urile sint
proiectiile noastre. Acum se dovede~te ciI noi sintem proieqiile
lor. Eu sint proiectat de catre lanterna magid sub forma Iui
C. G. Jung. Dar cine minuie~te aparatul ?;;
Mai visasem 0 data ceva despre relatia dintre sine ;;i eu. In acel
vis avut demult ma aflam intr-o drumetie. Mergeam pc un drum
care trecea printr-un peisaj deluros, soarele batca, iar sub ochii
mei se deschidea, de jur-imprejur, 0 panorama larga. Deodata am
ajuns la 0 capela mica, situata la marginea drumului. U~a era data
de perete, a9a ca am intrat. Spre surprinderea mea, pc altar nu se
aflau nici vreo icoana a Maicii Domnului ~i niei vreun crucifix,
ci am remarcat numai un aranjament ±loral minunat. Apoi am
vazut lnSa ca pe jos, inaintea altamlui, Cll rata spre mine, ~edea un
yoghin - in pozitie lotus ~i cufundat in meditatie adinca. Privin-
du-l mai atent, am recunoscut ca avea figura mea. M-am speriat
ingrozitor 9i m-am trezit Cll gindul: "Aha, iata-l pe cel care ma
ginde~te. Are un vis ~i acest vis sint eu." $tiam eli, atunci dnd
se treze~te, eu nu voi mai fi.
Am avut acest vis dupa boala mea din 1944. EI reprezinta 0
parabola: sinele meu se cufunda in meditatie, ca un yoghin, ca
sa zic a~a, 9i mediteaza la forma mea paminteasdi. S-ar putea

1 Cf. In acest sens Sincronicitatea ca principill al relatiilor aeal/zate, In Ges.


Werke VIfI, 1967, p. 563 s. urn1- (n. ed. germ.).

324
spune ~i: el ia forma omeneasca, pentru a ajunge in existenta
tridimensionala, ca ~i cum cineva ~i-ar pune haine de scafandru
spre a plonja in mare. Sinele renunta la existenta de dincolo, IUlnd
o atitudine religioasa, indicata ~i de capela din imaginea onirica.
EI poate trece, in forma terestra, prin experientele lumii tridimen-
sionale ~i poate face, printr-o con~tien~a mai mare, un pas inainte
catre realizarea sa.
Figura yoghinului ar reprezenta intr-o oarecare masura to tali-
tate a mea prenatala incon~tienta, iar Orientul indepartat - a~a
cum adesea este cazul in vise - 0 stare psihica straina noua, opusa
con~tiintei. Asemenea lantemei magice, ~i meditatia yoghinului
"proiecteaza" realitatea mea empiridi. De regula, noi con~tienti-
zam insa aceasta corelatie cauzala in sens invers: descoperim in
produsele incon~tientului simboluri mandala, adicii figuri circu-
lare ~i figuri cuaternare1, care exprima totalitatea; iar daca vrem
sa exprimam totalitatea, folosim tocmai astfel de figuri. Baza
noastra este con~tiinta eului, un dmp luminos, centrat pe punctul
focal al eului ~i care constituie lumea no astra. Din acest punct
privim la 0 lume obscura ~i enigmatica ~i nu ~tim in ce masura
urmele ~i umbrele ei slnt determinate de con~tiinta noastra sau
detin 0 realitate proprie. 0 privire superficiala se multume~te cu
presupunerea cii urmele ~i umbrele siDt cauzate de con~tiinta. Dar
o observatie mai atenta arata ca, in general, imaginile incon~ti-
entului nu sint produse ale con~tiintei. ci au propria lor realitate
~i spontaneitate. Cu toate aces tea, !e considedim doar ca pe un
fel de fenomene marginale.
Ambele vise tind sa inverseze total raportul dintre con~tiinta
eului i?i incon~tient ~i sa infati~eze incon~tientul ca pe creatorul
persoanei empirice. Inversarea indica faptul ca, in viziunea "celei-
lalte parti", existenta noastra incon~tienta este cea real a, iar lumea
no astra con~tienta reprezinta un fel de iluzie sau 0 realitate apa-
renta, fabricata cu un anume scop, ca un fel de vis care, ~i el, pare
a fi realitate atita timp cit ne gasim 1'nel. Este clar ca acest punct
de vedere se asemuie~te mult eu concepti a orientala des pre lume,
in masura in care aceasta crede in majii.2

JV. In Glosar termenul ciia/ernitate (n. t.).


l:.!ncertitudinea In a ~ti cui sau dimi "loc" ar trebui sa i se atribuie reali-
tatea mai juease 0 data un ral in via\a lui Jung: cind ~edea, copil fiind, pe
piatra, juc:ndll-se eu glndul ca aceasta ar spune sau ar fi "eu". Cf. ~i cunos-
cutul vis al :t1uturelui allui Tchuang-Tsi CA.J.),

325
Totalitatea inconstienta imi apare deci ca veritabilul spiritus
rector al tuturor fenomenelor biologice Si psihice. Ea tinde catre
o realizare totala, asadar, ln cawl omului, catre 0 constientizare
totala. Constientizarea e cultura 1n sensul eel mai larg, Si cunoas-
terea de sine este deci esenta si inima acestui proces. Orientul
atribuie indubitabil sinelui semnificatie "divina", si conform ve-
chii conceptii crestine cunoasterea de sine este calea catre cunoas-
terea Domnului, catre cognitio Dei.

~~.-. Intrebarea hotari'toare pentru om e: Te raportezi sau nu la


infinit? Acesta este criteriul vietii sale. Numai daca stiu ca ne-
marginirea este esentialul, nu-mi fixez interesul pe futiliJill.i si pe
lucruri care nu slnt de 0 insemnatate decisiva. Daca nu stiu, atunci
insist sa mi se recunoasca 0 anumita valoare in lume, din cauza
unei insusiri sau a alteia pe care 0 concep ca pe 0 avere personala:
talentul "meu" sau, eventual, frumusetea "mea". Cu cit omul pune
mai mult accent pe 0 posesiune falsa Si cu cit percepe mai putin
ceea ce este esential, cu at1t mai nesatisfacatoare ii este viata. El
se simte ingriidit pentru di are intentii ingradite, iar de aici rezulta
invidie si gelozie. Daca intelegem si simtim ca inca din timpul
acestei vieti sintem legati de nemarginire, dorintele si atitudinea
se modifica. La urma urmei, noi valoram numai datorita esen-
tialului si daca nu avem asa ceva, viata este irosita. ~i in relatia
cu semenul nostru e hotaritor daca nemarginirea se exprima in ea
sau nu.
Ating insa sentimentul de nemarginire numai daca am ca
limita extremul. Limitarea cea mai mare a omului este sinele; el
se manifesta in trairea lui: "Eu sint numai asla!" Doar constiinta
limitarii mele celei mai ingusle in sinele meu se racordeaza la
nelimitarea incons,tientului. In aceasta cons,tienta eu ma descopar
a fi limitat s,ietem deopotriva, atit unul ell s,i celalalt. ~tiindu-ma
unic in combinatia mea personal a, adica, in definitiv, limitat, am
posibilitatea sa devin constient s,i de nemarginire. Dar numai
atunci.
Intr-o epodi orientata exclusiv pe Eirgirea spatiului de viatii
si pe cresterea, a tout prix, a cunoas,terii rationale, exigenta su-
prema este aceea de a fi constienti de unicitatea si de limitarea
noastra. Unicitate si limitare sint sinonime. Fara ele nu exista 0
percepere a nelimitatului - si deci nu este posibilii nici consti-
entizarea lui -, ei doar 0 identitate iluzorie eu el, ee se manifesta
in betia eifrelor mari si in puterea politica.
326
Epoca noastra a pus Intregul accent pe omul "de aici", dUelnd
astfella 0 demonizare a omului ~ia lumii lui. Aparitia dictatorilor
~i a Intregii mizerii pe care au adus-o cu ei provine de la faptul
ca omului i-a fost rapit, prin miopia celor care se vor prea de~tepti,
orice simt al "lumii de dincolo". EI a dizut, ca ~i ace~tia, victima
incon~tientei. Caci misiunea omului ar fi, din contra, sa con~tien-
tizeze ceea ce provine 5i i se impune din incon~tient, In lac sa
ramlna necon~tient de acest continut sau identic cu el. In ambele
cazuri, ar deveni infidel menirii sale de a crea con~tiinta. Pe elt
putem disceme, unicul sens al existentei umane este sa aprinda
o lumina In tenebrele fiintei ca atare. Este chiar de presupus ca,
dupa cum incon~tientul aqioneaza asupra noastra, tot a~a e ~i el
influentat, la rlndullui, de sporirea con~tiintei noastre.
12
Ginduri tirzii

Pentru c1arificarea biografiei mele, refleqiile acestui capitol sint


indispensabile, de~i cititorului i-ar putea parea teoretice. Aceasta
"teorie"] este insa a forma de existenta ce face parte din viata
mea; ea reprezinta un mod de trai, 0 funqie la fel de necesara
cum sint mincatul ~i bautul.

I
Remarcabilla cre~tinism este faptul ca anticipeaza prin doc-
trina sa a metamorfoza in divinitate, deci a transform are istoridi
de "partea cealalta". Aceasta are lac sub forma unui mit nou de-
spre a sciziune in cer, indicata prima data in mitul Creatiei, unde
apare, sub aspect de ~arpe, un adversar al Creatorului care ii in-
deamna pe primii oameni la nesupunere, fiigaduindu-le 0 con~ti-
enta sporita (scientes bonum et malum2). Cel de-al doilea indiciu
este ciiderea ingerilor, a invadare "precipitata" a lumii oamenilor
de catre continuturi incon~tiente. Ingerii siut a specie singulara. Sint
exact ceea ce sint ~i nu pot fi nimic altceva: In sine fiinte fara
suflet, care nu reprezinta altceva dedt gindurile ~i intuitiile Stapi-
nului lor. In cazul ciiderii ingerilor, este yorba dcci exclusiv despre
ingeri "rai". Ei declan~eaza efectul bine cunoscut al inflatiei, pe
care il putem observa ~i astazi in delirul dictatorilor: ingerii cre-
eaza impreuna cu oamenii 0 rasa de uria~i care, in final, este gata
sa devoreze ~i oamenii, dupa cum se relateaza in Cartea lui Enoh.

1 In sensul originar al grecescului thearfa, "aqiunea de contemplare, de


observare a lumii" sau al cuvintului german Weltanschauung (n. ed. engi.).
2 Care ~tie bine1e ~i raul (n. t.).

328
Treapta a treia ::;i decisiva a mitului estc insa chiar realizarea
de sine a Iui Dumnezeu in forma omeneasca, ca 0 implinire a ideii
din Vechiui Testament a casatoriei divine :;;i a consecintelor ei.
Inca din perioada erestinismului primitiv, ideea l'ncarnarii se
o.mplifiease pina la conceptio. de Christlis in nobis - "Cristos in
noi". Totalitatea inconstienta p~ttrundea astfelin domeniul psihic
al experientei launtrice, conferind omului 0 intuitie a configuratiei
lui totale. N-a fost un eveniment hotarltor doar Dentm am, ci si
pentru Creator: In oehii celor eliberati din tenebr~ EI s-a dezbar~t
de insusirile Sale sumbre 9i a devenit surmnul7l bonum, binele
supremo Acest mit a ramas viu timp de un mileniu, neabatut, pina
ce, in secolul al Xl-lea, au aparut primele semne ale unei tro.ns-
formari ulterioare a constiintei. I
De aici incolo s-au Inmultit simptomele neliniStii Si ale in-
doielii, pina ce, la sfirsitul celui de-al doilea mileniu, a inceput
sa se contureze imaginea unei catastrofe universale, adica, mai
intii, a unei amenintari a constiimei. Ea consta in fenomenul
uriaSilor, Si anume al unui hybris al constiintei: "Nimic nu e mai
mare ca omul Si ale sale fapte." Caracterul de transcendenta al
mitului crestin s-a pierdut Si, 0 data cu el, si conceptia cre~tina
asupra totalita.tii ce se fmpline~te in lumea de dineoio.
Luminii Ii succeda umbra, eealalta fata a Creatorului. Aceasta
dezvoltare i~i atinge apogeul in secolul XX. Acum, lumea crestina
este realmente confruntata. cu principiul raului, si anume cu ne-
dreptate fariSa, tiranie, minciuna, sclavie ~i constringere morala.
Ce-i drept, aceasta manifestare a raului gol-golUt a Iuat la poporul
rus, pare-se, 0 forma permanenta, dar a declansat prima izbucnire
incendiara violenta la nemti. Se reveleaza astfel incontestabil cit
de tare a fost subminat crestinismul secolului XX. Fata de aeeasta,
raul nu mai poate fi bagat~lizat prin eufemismullui privatio bone.
Raul a devenit realitate determinanta. Nu mai poate fi eliminat
din lume printr-o schimbare de nume. Trebuie sa lilvatam cum
sa umblam ell el, cum sa-l manevram, dki el vrea sa participe la
viata. Cum ar fi acest lucm eu putinta fara a produce mari pagube
nu poate fi Intrevazut la ora actuaUi.
A vem in orice caz nevoie de 0 reorientare, adidi de 0 meta-
noia3. Daca atingem raul, slntem amenintati stringent de pericolul

1 Aceasta tema a fast lratata de Jung in Aioil, 1951. In Ges. Werke IX/2,

editia a II-a, 1976 (n. ed. germ.).


2 Lipsa binelui (11. t.).
3 Schimbare, prefacere (n. t.).

329
de a-I cadea prada. Deci nu avem voie sa "eadem prada" absolut
nimanui, nici macar binelui. Un a~a-zis bine, caruia ii eadem
prada, i~i pierde caracterul moral. Nu in sensul cii in sine ar de-
veni rau, dar, 0 data eazuti prada lui, el declan~eaza urmari nega-
tive. Grice forma de patima e ceva rau, indiferent daea este yorba
despre alcool sau morfina, sau idealism. Nu mai avem voie sa ne
lasam sedu~i de contrarii.
Criteriul aqiunilor etice nu mai poate consta in faptul ca ceea
ce recunoa~tem drept "bun" are caracterul unui imperativ cate-
goric ~i ca a~a-numitul rau este neaparat de evitat. Prin recunoa~-
terea realitatii raului, binele se relativizeaza in mod necesar,
aparind ca una din jumatatile unui contrariu. Acela~i lucru este
valabil ~i pentru rau. Ele formeaza impreuna un tot paradoxal.
Practic, asta Inseamna ca binele ~i raul i~i pierd caracterul absolut
~i slntem constrin~i sa realizam ca ele reprezinta judecati.
Caracterul imperfect al judecatii umane ne face insa sa ne
indoim ca opinia noastra e intotdeauna cea corecta. Putem fi ~i
victima unei judecati gre~ite. Problema etica este afectata de
aceasta numai in masura in care ne simtim nesiguri de evaluarea
morala. Totu~i trebuie sa luam decizii pe plan etic. Relativitatea
lui "bine" ~i "rau" sau "paeatos" nu inseamna nicidecum ca
aceste categorii n-ar fi valabile sau n-ar exista. Judecata moraEi
este prezenta intotdeauna ~i pretutindeni, cu consecintele-i psiho-
logice caracteristice. Dupa cum am mai semnalat in aWi parte,
nedreptatea comisa, intentionata sau numai gindita se va razbuna
in viitor, ca ~i pina acum, pe stifletul nostru, indiferent de faptul
ca, intre timp, lumea s-a rastumat pentru noi sau nu. Numai
continuturile judeciitii sint supuse conditiilor temp orale ~i locale
~i se transforma in mod corespunzator. Aprecierea morala se
bazeaza Intotdeauna pe codul moral care ne pare noua a fi cert ~i
care pretinde ca ~tie precis ce e bine ~i ce e rau. Acum insa, dnd
~tim dt de nesigura este baza, decizia etici:i devine un act creator
subiectiv, de care ne putem asigura numai daca Dumnezeu con-
simte - concedente Deo; avem deci nevoie de un impuls spontan
~i hotaritor din partea incon~tientului. Etica, adica decizia intre
bine ~i rau, nu este afectata de acest impuls, ci devine doar mai
dificila pentru noi. Nimic nu ne poate scuti de chinul deciziei
etice. Dar trebuie, oridt de dur ar suna, sa avem libertatea sa
evitam in anumite imprejurari ceea ce este cunoscut drept bine
moral ~i sa facem ceea ce este recunoscut drept rau, daci:i decizia
etica 0 cere. Cu aIte cuvinte: sa nu cadem prada contrariilor. Fata
330
de a asemenea unilateralitate avem, In forma moraUI,modelullui
neti-netil din filozofia indiana. Astfel, In cazul dat, codul moral

I
este abrogat iremediabil ~i decizia etica este lasata la aprecierea
individului. In sine, nu-i nimic nou in acest aspect, ci el s-a mani-
festat inca din timpuri prepsihologice, sub forma unui "conflict
al datoriilor".
lndividul este insa de obicei atit de incon~tient indt nu-~i
cunoa~te absolut deloc propriile posibilitati decizionale ~i, din
aceasta cauza, se tot uita temator in jurul lui dupa reguli ~i legi
exterioare de care, In nedumerirea sa, s-ar putea tine. Abstraqie
fikind de neajunsurile general umane, 0 buna parte de vina apar-
tine educatiei care se orienteaza exelusiv dupa cele ce se ~tiu in
general, fara sa vorbeasca vreodata despre ceea ce este experienta
personaHl.a individului. Astfel se propovaduiesc idea1ismedespre
care de cele mai multe ori se ~tie Cll certitudine ca nu vor putea
fi Implinite niciodata ~iele slnt predicate din oficiu de aceia care
~tiu d ei in~i~i nu Ie-au implinit niciodata ~i nici il-O vor face
vreodata. Aceasta situatie este suportata, fara a fi cercetata mai
indeaproape.
Cine vrea sa capete un raspuns la problema rau1ui, a~a cum
se pune azi, are nevoie, a~adar, in primul rind de 0 cunoa~tere
temeinidi de sine, adid 0 cunoa~tere dt se poate de bun a a tota1i-
tatii sale. Trebuie sa ~tie fara menajamente de cit bine ~i de cite
fapte ru~inoase este capabi1 ~i sa se fereasca s-o ia pe una drept
rcala ~i pc cea1alta drept iluzie. Ca posibilitate, ambele sint ade-
varate ~i el nu va scapa total nid de una, nici de cea1alta, dadi
- a~a cum ar trebui s-o facii de fapt de la sine - vrea sa traiascii
rara a se minti ~i rara a se amagi pe sine.
Insa de un asemcnea grad de cunoa~tere ne desparte Inca, In
general, aproape fara speranta, 0 distanta foarte mare, de~i posi-
bilitatea unei autocunoa~teri mai profunde exista cu siguranta la
multi oameni modemi. 0 astfel de autocunoastere ar fi deci ne-
cesara, pentm cii numai prin ea ne putem apropia de acel strat
fundamental sau de acel nueleu al naturii umane, unde dam de
instincte. lnstinctele sint factori dinamici prezenti a priori, de care
depind, in ultima instanta, deciziile etice ale con~tiintei noastre.
Sint inconstientul ~i continuturile sale despre care nu exista a

1 "Nu inca-nu inca" - expresie pe care ~i-o tot repeta eel care mediteaza,
in timp ce strabate diferitele niveluri ale fiintei in cautarea realitatii necondi-
tionate (n. t.).

331
judecata definitiva. Nu putem avea dedt prejudediti In aeeasta
privinta, caei nu slntem capabili sa euprindem ell ~tiinta noastra
natura ineon~tientului, niei sa-i trasam grani1e rationale. Se ajunge
1a 0 cuno~tere a naturii numai printr-o ~tiinta care large~te eon~ti-
inta; a~adar, cunoasterea aprofundata de sine are nevoie ~i de ~ti-
intii, adidJ. de psihologie. Nimeni nu construie~te un telescop sau
un microscop eu una, cu doua, ca sa zic a~a, ~i numai cu buna-
vointa, fi'lra sa aiba euno~tinte de optica.
Avem astazi nevoie de psihologie din motive vitale. Raminem
perpleqi ~i dezorientati in fata fenomenului nationa1-socia-
lismului ~i a1 bol~evismului, dic! nu ~tim nimie despre om sau,
in ariee caz, avem 0 imagine unilaterala si denaturata a 1uL Daca
am detine 0 anumita eunoa~tere de sine, situatia ar fi alta. Ne
aflam fati:i in fata eu problema cumplita a raului ~i niei macar nu
o eunoa~tem, darmite sa venim eu un raspuns. $i chiar dad am
cunoa~te-o, tot nu am pricepe "cum de s-a putut ajunge aiei". Un
am de stat a declarat, cu a geniala naivitate, ea n-are pic de "ima-
ginatie in ceea ce prive~te raul". E dt se poate de coreet: noi nu
avem pic de imaginatie In eeea ce prive~te raul, dar ne are ea pe
noi. Unii nu vor sa ~tie nimie despre aceasta stare de lueruri, iar
ceilalti s-au identificat ell ea. Situatia psihologica a lumii de azi
arata astfel: unii tot i~i Inehipuie cii sint cre~tini ~i ered di mai
pot ca1ca in picioare a~a-zisul rau; ceilahi i-au dizut insa prada
~i nu mai vad binele. Raul a devenit azi in mod vizibil 0 mare
putere: 0 jumatate a omenirii se sprijina pc 0 doctrina fabricata
din tot felul de naseoeiri omene~ti; cealalta jumatate sufera de
lipsa unui mit pe potriva situatiei. In ceea ee prive~te popoarele
ere~tine, cre~tinismul lor a atipit ~i a neglijat sa-~i edifice in eon-
tinuare mitul in deeursul veaeurilor. Nil Ii s-a acordat aseultare
celor care au dat expresie mi9carilor obscure de dezvoltare ale
reprezentarilor mitiee. Un Gioaechino da Fiore, un Meister Eck.hart,
un Jacob Boehme Si multi a1tii au ramas ni~te dileme ~i Difitc
punete obscure pentm fflarea masiL Singllra raza de lumina este
Pius al XII-lea ell dogma sa.! Dar nid 1Tlaearnu se ~tie la ee ma
refer dnd afirm a:;;a ceva. Nici maear nu sc'prieepe ca un mit este
mort atunci dnd nu mai traie~te si nu se mai dezvolta. Mitul
?ostr,u a ~amutit si nu dii nic~ un :aspu~-lS..Gre~~eal~n~ :ez~d~,ln el;
In feml In care este expus In Simta ~cnptura; Cl eXClUSIV In TIm

1 Cf. pp. 210-211, nota 3 (n, ed, germ.),

332
care nu numai di nu am continuat s11-1dezvoltarn, dar chiar am
inabu~it toate Ineercarile in acest sens. In versiunea iniTialii a
mitului se gasesc destule puncte de pomire care poarta in sine
germenele unOi ciii de dezvoltare. Se pun de exemplu pe seama
lui Cristos cuvintele: Firi dar fnrelepti ca ~Bpii sf fcira rautate ca
porumbeii.! De ce are omul nevoie de in~elepciunea ~erpilor? ~i
in ce raport se afla. ea ell nevinovatia porumbeilor? De IlU va veti
f/ltoaree ca sa/iti ea pruncii ...2 Dar cine lie ginde~te cum sint copiii
in realitate? Prin ce moralil justifidl Domoul uzurpa1'ea magarului
de care are nevoie pentru a intra dilare in Ierusalim ca triumfator?
$i cine este apoi prost dispus ca un copit ~i blestcma smochinul ?
Ce fel de morala reiese din parabola intendentului nee1'edincios?
Ce eunoa~tere cu implica~ii largi pentru situatia in care ne aflam
se gase~te In cuvintele apoe1'ife ale iui Dumnezeu: Omule, dadi
.;tii ce feci, estifericit. daea ilU :jtii, esti hlestemat.$i cd/cator allegii.3
Ce l.[lSeamna, In snr~it, clod Sfintul Apostol Pavel marturise~te;
... rind pe care llu-l voiese, pe acesta f{ savt!l·:;esc.~Nici nu vreau
sa memionez profetiile clare din Apocalips - considerale In
general jename -, diei nu ii se acords. niei un credit.
Intrebarea pus a odinio8.1'a de gnostici: "De unde vine rauI'?"
n-a gasit raspuns in bmea ere~tina, ~i aluzia Iui Origene la 0
posibila illintuire a diavolului a fast etichetata drept erezie. Astazi
insa, intrebarea ne asalteaza ~i t1'ebuie sa dam raspuns, iar nol
stam a~a, eu miinile goalc, uimiti ~i nedumerlti ~i niei maear nu
ne putem da seama di nid un mit nu ne vine in ajutor, de~i am
o.vea 0 ncvoie atlt de urgema de e1. Ce-i drept, co. urmare a situ-
atiei politice co. ~i a succeselor teribile, bo. chiar demonice ale
~tiintei sintem cuprin~i de fiori tainici ~i de presimtiri nelini;;-
titoare, dar nu ~tim ce sa facem $i numai foarte putini slut eei care
trag concluzia ca de asta data este vorba desp1'e suflewl onzenesc
de mult uitat.

Continuarea dczvoltarii mitului ar trebui sa Inceapa de o.col0


unde Silntul Duh S-a revarsat asupra apostolilor Si a faeut din ei
fii ai Domnulu1; $1nu numai din ei, ei din toti cei care prin ei 5,i
dupa ei au primit jiliatio, caIito.tea de eopil 0.1 Domnului, fiind

I Matei 10, 16 (n. t.).


2 ~1atei 18~ 3 (n. t.).
3 Codex Bezae ad Lucam 6: 4 (n. cd. genn.).
-+ Rornani 7~ 19 (n. t.).

333
astfel parta~i ~i la certitudinea ca nu erau doar animalia autohtone,
izvorl'te din pamint, ci, ca de doua ori nascuti, i~i aveau radacinile
in insa~i divinitatea. Viata lor vizibiEi. fizicii era de pe acest pa-
mint; dar omullor Iauntric, invizibil i~i avea originea Si viitorul
in imaginea originara a tota!itatii, in Tat~il etem, dupa cum spune
mitul istoriei cre~tine a mintuirii.
Dupa cum Creatorul este 0 totalitate, si plasmuirea Sa, ded
Fiul Sau, ar trebui sa fie 0 totalitate. E adevarat di nu se poate
suprima nimic din reprezentarea totalitatii divine; dar fara a fi
con~tienti de cele intimplate, a rezultat 0 sciziune a totalitatii. Au
Iuat na~tere un imperiu alluminii ~i unul al intunericului. Rezul-
tatul a fost pregatit clar inca inainte de aparitia Iui Cristos, dupa
cum se poate intrevedea, printre altele, din expelienta lui Iov sau
din larg raspindita Carte a lui Enoh care apartine epocii imediat
precre~tine. ~i in cre~tinism aceasta sciziune metafizica a conti-
nuat sa persiste la fel de !impede: Satana, care in Vechiul Testa-
ment se afla inca in anturajul imediat allui Jehova, a reprezentat
de acum opozitia diametrala ~i etema fata de lumea divina. Nu a
mai putut fi dezradacinat. De aceea nu este de mirare cd inca la
inceputul secolului al XI-lea a aparut credinta ca nu Dumnezeu
a creat lumea, ci diavolul. A fost batut astfel gongul marcind
debutul celel de-a doua jumatati a erei cre~tine, dupa ce mitul
despre cMerea ingerilor ariitase deja ca ingerii cazuti fusesera eel
care ii invatasera pe oameni ~tiinta ~i artele primejdioase. Gare
ce-ar fi spus acesti vechi povestitori viizlnd Hiroshima?
Viziunea geniala a lui Jacob Boehme a recunoscut natura para-
doxala a imaginii lui Dumnezeu, contribuind astfella dezvoltarea
ulterioara a mitului. Simbolul mandala proiectat de Boehme re-
prezinta divinitatea scindata: cercul sau interior se despaxte in
doua semicercuri care stau spate-n spate.l
Intmcit, confoilll premiselor dogmatice ale cre~tinismului,
Dumnezeu se afla in intregime in fiecare dintre cele trei persoane
ale Treimii, este prezent in totalitate ~i in fiecare dintre partile in
care S-a revarsat Sfintul Duh. In acest fel, orice om se poate im-
parta~i din totalitatea lui Dumnezeu ~i deci dinfiliatio. Complexio
oppositorwn a imaginii lui Dumnezeu patrunde astfel in am, ~i
anume, nu sub forma de unitate, ci de conflict, jumatatea Intunecata

I Reprodus in Gestaltungen des Unbewuflten (Contigurar!! ale !ncon"t!-


emu/ui), 1950, plan~a a 3-a, in Ges. Werke IX/l, 1976, fig. 1 (n. ed. germ.).

334
a imaginii lovindu-se de reprezentarea deja receptata ca Dum-
nezeu e "lumina". Acesta este procesul care se deruleaza in vre-
murile noastre, fara a fi inteles de catre profesorii raspunzatori de
oameni, de~i ar fi sarcina lor sa discearna aceste lucruri. Nutrim,
ce-i drept, convingerea ca ne aflam ]0. un important punct de ras-
cruce 0.1 epocii, dar sintem de parere ca el a fost suscitat de fisi-
unea ~i fuziunea atomului sau de racheta spatiala. Se trece cu
vederea, ca de obicei, ce se intimpla concomitent in sufletul
omenesc.
A ,

In masura in care imaginea lui Dumnezeu este din punct de


vedere psihologic 0 ilustrare a strafundurilor sufletului ~i in ma-
sura in care incepe acum sa fie con~tientizata sub forma unei
scindari adinci ce se intinde pina in politica mondiali'i, se remarca
deja 0 compensare psihiciL Ea se manifesta ~i prin imagini circu-
lare unitare, ce apar spontan ~i reprezinta 0 sinteza a contrariilor
in interiorul sufletului. De aceste imagini tine ~i zvonul, raspindit
in intreaga lume, despre O.Z.N.-uri, de care am auzit pentru prima
data in 1945. Se bazeaza fie pe viziuni, fie pe realitati. O.Z.N.-urile
sint interpretate ca masini zburatoare, despre care se presupune
ca provin fie de pe alte planete, fie chiar din"a patra dimensiune".
Cu peste patruzeci de ani in urma (1918), am descoperit in
decursul cercetiirilor mele privind incon~tientul colectiv prezenta
unui simbol aparent central, de natura asemanatoare - este yorba
de simbolul mandala. Pentru a fi sigur de descoperirea mea am
adunat timp de peste un deceniu ~i alte observatii, inainte de a 0
publica, pentru prima data in 1929, cu titlu de probii.\ Mandala
este 0 imagine arhetipaEi, a carei existenta poate fi confirmata
de-a lungul mileniilor. Eo. desemneaza totalitatea sinelui sail
ilustreaza totalitatea temeliei sufletului - exprimat in termeni
mitici: manifestarea divinitatii incarnate in om. Spre deosebire de
mandala lui Boehme, ceo. modema tinde spre unitate, adicii re-
prezinta 0 compensare a sciziunii, respectiv depa~irea ei antici-
pata. Deoarece acest proces are loc in incon~tientul colectiv, el
se manifesta pretutindeni. Este ceea ce da de ~tire ~i zvonullegat
de O.Z.N.-uri; e simptomul unei dispozitii general prezente.
In masura in care tratamentul analitic face co. "umbra" sa de-
vina con~tienta, el produce 0 sciziune ~i 0 tensiune a contrariilor,
care, 10. rindul lor, cauta a echilibrare in unitate. Confruntarea

1 Jung- Wilhelm, Secrellli Florii de Aur (11. ed. germ.).

335
dintre cantradi atinge limita suportabilului dadi Ie luam in serias
sau daca sintem luati in serias de ele. Se adevereste acel tertium
non datur al logicii: nu se paate intrevedea nici 0 solutie. Daca
totul merge bine, ea se prezinta tatusi spontan, de la natura. Atunci
- si numa! atunci - e eonvingi'itoare. Este resimtita ca "har".
Survenind din confruntarea si lupta contrariilor, solutio. e un
amestec de cele mai multe ori impenetrabil de factori cODstienti
si inconstienti si deci un "simbol" (a monedi'i friota in doua, ale
carei jumatati se potrivesc perfect intre ele).l Ea constituie rezul-
tatul cooperi'irii dintre constient si inconstient si ajunge la ana10-
gia cu imagine a Iul Dumnezeu in forma mandaiei care este eu
siguranta modelul eel mai simplu al unei reprezendri a totalitatii
si se ofera spontan imaginatiei, pentm a Infatisa contrariile, lupta
lor si reconcilierea lor in noi. Confruntarea, care mai intii este de
natura pur personaEl, e curind urmata de imelegerea ca tensiunea
sublectiva dintre OPWiieste doar un caz individuali'n cadrul con-
flictului universal dintre contrarii. Psihicu! nostru cste configurat
in acord cu structura universului si ceea ce se intimpla. in mare
are loc ~i in dimensiunea cea mai mica '11 mai subiectiva a su-
fletului. Imaginea lui Dumnezeu este de aceea intotdeauna 0
proieetie a experientei launtrice traite in rata unui "vizavi" puter-
nie. Acesta e simbolizat prin obiectele de la care a pomit trairea
Jauntrlca ~i care-~i pastreaza, de aiei incolo, 0 semnificatle numi-
noasa; daea nu cumva el este caraeterizat prin numinozitatea lui
fji forta ei cople~itoare. In acest caz, imaginatia se elibereaza de
purul caracter obiectual concret ~ilncearcil sa schiteze imaginea
unul "ee" invizibil aBat Indaratul aparen\ei. Mi:1glndesc aid 10.
fOlma fundamental a ceo. mai simpla a mandaiei, forma circulara,
~i la impartirea (mentaIa) cea mai simpHi a cercului: patratul,
respectiv crucea.
Asemenea experiente exercita asupra omului 0 influenta
salutara ori distruetiviL El nu ie poate pricepe, cuprinde, stapini,
nu se poate elibera de ele sau nu poate scapa de cle, resimtindu-Ie
deci ca extrem de putemiee. Recunoscind coreet ca ere nu izvo-
rase din personalitatea Iui con~tienta, Ie desemneo.zu drept mana2,
demon sau Dumnezeu. Cunoasterea stiintifica uti1izeaza termenu!

1 Una dintre semnifica\iile lui symbolol1 este tessera lzospitalitGtis, moneda

rupta in doua, ale carei jumata\i, conform traditiei antiee, erau luate eu sine
de dai prieteni clnd urmau sa se desparta (n. ed. germ.).
2 V. termenuliTI Glasar (11. 1.).

336
de "incon~tient", admitlndu-~i astfel ignoranta in ceea ee-l pri-
ve~te, caci n-are cum sa ~tie ceva despre substanta psihieului, dat
fiind di DB se poate ajunge 1a eunoa~tere dedt toemai prin inter-
mediul aeestui psihic. De aceea nu se poate niei contesta, niei eon-
firma va1abilitatea denumirii de mana, demon sau Dumnezeu, dar
se poate constata ca senzatia de ciudatenie legata de experienta
a ceva abiectiv este autenticiL
Noi ~tim ca ni se intimp1a in viata lucruri ce ne par necunos-
cute, straine, dupa cum ~tim ~i ca ilU noi fabricam un vis sau 0
idee, ci e1e iau na~tere cumva din ele insele. Ce ni se intimplil in
acest fel putem desemna drept efeet emanind de la un mana, de
1a un demon, de 1a Dumnezeu sau de 1a incon~tient. Prime1e trei
denumiri au marele avantaj sa Imbrati~eze ~i evoce calitatea emo-
tionala a numinosu1ui, pc dnd ultima - incon~tientul - este
bana13.~i, astfel, mai apropiata de realitate. Acest din urma concept
include domeniul experimentabilului, adidi realitatea de zi eu zi,
a~a cum nc este cunascuta ~i accesibiIa noua. Incon~tientul e un
concept prea neutru S1rational, ca sa se dovedeasdi in practidi
de mare ajutor imaginatiei. EI a fost introdus tocmai pentru uz
~tiintific si este mult mai propice unei observatii nepatima~e, care
nu ridka pretentii metafizice, decit anumite concepte transcen-
dente care-s contestabile ~i astfel tind sa ademeneasca spre un
anumit fanatism.
Eu prefer, a~adar, termenul de "incon~tient", ~tiind perfect ca
a~ putea vorbi la fel de bine de "Dumnezeu" ~i "demon", dadi
a~ dori sa ma exprim mitie. Daca ms. exprim insa mitie 0 fac fiind
pe deplin con~tient ca. "mana", "demon" ~i "Dumnezeu" sint
sinonime ale incon~tientului, cad des pre primele ~tim exact la fel
de mult sau de putin ca ~i despre ultimul. Noi numai credem ca
~tim mult mai mult despre primele, ceea ce, pentru anumite sco-
puri, este intr-adevar mai [olositor ~i eficient decit un concept
~tiin\ific.
MarcIe avantaj a1 conceptelor de "demon" ~i "Dumnezeu"
este ca ele permit 0 obiectivare mult mai buna a "vizavi"-ului, ~i
anume personificarea. Calitatea lor emotionaUi Ie confera viata ~i
eficacitate. Ura ~i dragostea, teama ~i veneratia intra In scena
confruntarii ~i 0 dramatizeaza in eel mai inalt grad. Astfel, ceea
ce fusese doar "prezentat" devine ceva "inraptuit".l Este provocat

! Cf. Simboiul tran~formiirii fn liturghie, 1942. in Ges. Werke XI, editia a


II-a, 1973, p. 273 (n. ed. germ.).

337
omulin totalitatea so. ~i el intra ell intreaga Iui realitate 1n lupta.
Numai io aeest fel el poa,,' ajunge b nie1~:ti;,'i"1fC si "Ducmezeu
poate sa Se nasca", adica sa imre in rea]llU[Ca llmana ~j sa i Se
asocieze omului sub forma de " om". Prill acest act de lI1carnare,
omul, adica eul sau, este inlocuit in interior de "Dunmezeu". iar
Dumnezeu devine io exterior om, confoffi1 spuselor In] Cristos:
Cel ce m'a wizlIt pe mine a \'CiZllt pe Taru!.:
Cu aceasta constatare i~i face aparHia inconvenientul tenni-
nologiei mitice. Imaginea pe care (\ are in mod curent cres[inul
despre Dumnezeu este cea a unui Creator al lumii ~i Tata atot-
putemic, atot~tiutor ~i de 0 bunatate depliniL Or, daca acest Dum-
nezeu vrea sa devina am, este necesara 0 nemaipomenita kenosis
(goliref, prin care totalitatea divina este redusa la scara umana
infinitezimala; dar ~i atunci se intelege cu greu cum de omul nu
este sfarimat in bucati prin incamare. De aceea, specula1;ia dog-
matica a trebuit desigur sa-L inzestreze pe Isus Cll lnwSiri care-L
elibereaza de conditia uman~. obi~nuita, II situeaza dincolo de ea.
Lui Ii lipse~te mai eu seama macula peccati (eusurui, pata pa-
catului originar), ~i ehiar Si din aces! motiv este eel pU1;in un
om-Dumnezeu sau un semi-Dumnezeu. Imaginea erestina a lui
Dumnezeu nu se poate ineama fad eontradictii in omul ernpiric,
faelnd abstraqie de faptul ca omul exterior nu prea pare potrivit
spre a fi ilustrarea unui dumnezeu.

Mitul trebuie in sfirsit s~_ia in serio'; monorcismul ~i ss. renunte


la duaiismul sau (negat ofieia!), care aCt'IT1 a liisat sa
pe llnga binele atotputernie, un adversar ve~nic ?i sumbru. El
trebuie sa dea euvintul aeelei compiexio oppositonun filozofice a
unui Cusanus ~i ambivalentei morale a Iui Boehme. Numai atunci
Dumnezeului unie Ii pot fi eonferite atlt totalitatea ceo! revine, ell
~i sinteza contrariilor. Aceluia care a trait experienta ca "pdn
natura lor" contrariile se pot uni, datorita simbolului, in a~a fel
melt sa nu mai tinda sa se separe si sa nu se mai lupte l'ntre ele,
ci sa se completeze mutual si sa dea vietii 0 forma plina de sens
- aceluia ambivalenta din imaginea unui Dumnezeu 0.1 naturii ~i

1 loan 14, 9 (n. t.).


2 Filipeni 2, 5-7: Ave{i in voi simrirea care era i/1 Chrisios liSliS. Cel ce,
flind in chipullui Dumnezeu, n' a {inut ca la 0 prada lo egaliriiteo so ell Dum-
nezeu,; Ci s' a golit pe sine, a luat chip de rub,jaulndll-se uamenilor asemUlea
~i la f11fari,mre dovedindu-se ca un om (n. t.).

338
al creaticI :nu-i va pricinui 2TCUtJt1. DinlpotrivJ, el va rntelege mitul
despre it1carnarea necesara a iui Dumnezeu in om, mesajul cre~tin
arept 0 confruntare creatoare a omului ell contrariile ~i
sinteza lor 1t1totalitatea personalitatii sale: sinele. Contrariile interne
necesare din imaginea unui Dumnezeu-Creator pot fi impacate in
unitatea si totalitatc:a sine1ui ca. acea coniunc,tio ()J7J)ositorunl a
a!chimi~t;lor sau eet unio In cxperienta sinel~i nu se mai
surrrlonteaza~ ca inaintc, contrariiIe ,~Dunlnezcu" ~i "GIY1~', ci C011-
tradictia din insa:;;i imaginea lui Dumnezeu. Acesta cstc sensu I
"serviciului divin", aclica al serviciului pe care omul 1-1poate face
lui Dumnezcu. Cd din intuneric sa se nasca lumina :;;iCreatorul
53.devina constient de crearia Sa. iar omul de sine i'nswii.
AcesLa este (elul - sau un tel care-l intcgreaza eu tile pc om
in ereatie, conferindu-i astfel sens ~i ei. Este un mit explicativ,
ce a ereseut incet-incet in mine pe parcursul deceniilor. E un tel
pe eare-l pot rccunoa~te ~i aprecia ~i care, a~adar, ma satisface.
?v1ultumit3,facultatilm sale rellexive, omul s-a evidentiat, ridi-
cindu-se din lumea mlimala, ~i el demonstreaza prin spiritul ILli
di natura a instituit iIi eI un premiu mare tocmai pentru dezvol-
tarea ccm,;tim1,e, Cu ajutorul ci. c:lpune staplnire pe natura, recu-
nosclnd existenta lUlnii $i confinnlnd-o Intrucitva Creatorului.
Astfel, viata devine fe:'lOmen, ceea ce n-ar fi tara 0 ref1ectie con-
~tienta. Dad! ar fj c0119tient de Sine, atunci Creatorul n-ar avea
nevoie d-~ rapturi con~tiente; ~i este putin probabil ca acele cai
extrem de indirecte ale erealiei, care risipe9te milioane de ani pe
producerea a nerllllYl8rate specii ~i fapturi, sa fie rczultatul unei
intentii Orlent;-1.te spre un anum.it scop. Istoria naturii ne po\reste:)te
!ransformare:
C si incidentaUi a speciilor de-a
lungul a sutc de milioanc de ani ~idespre a devora ~i a fi devoraL
Despre cele din unna rch1tC3.ZalD masura ultra5uficienta ~i istoria
biologics, 5i politid, a omeniriL 1storia spirituala ofera insa 0 alta
imagine. Aiei 5e strecoara minunea con~tiintei ref1exive, a eelei
de-a doua cosmogonii, Ir:1portanta con:;;tiintei cstc atit de mare,
indt nu po\i sa flU presupui c1 pe undeva, prin toata acea desfa~u-
rare biologidi imensa, aparent lips ita de Doima, 5-ar afla ascuns
elementul de sens, care a g!:',sitin sfir~it drumul spre manifestare
pc treapta vietuitoare1or eu singe cald ~i a unui ereier diferentiat;
calea a fost£!asit8. ca din Intlnlplare~ deci nu In n10d intentionat
a fc.';l imuita ~i tatonata dintr-un

1 Cf. ?..pendicele, pp. 372-373 (ll. ed. Renn.),

339
)'·Ju-mi imagirrez ca prin ideile mete despre sensul ~i mitul
ornului S-(i rostit un adeva.r ultinl, dar cred Cd este ceea ce se ponte
spune 10. cap;ltul erei noastre aflate sub semnul P-e9tilor ~i poate
~i ceea ce trebuie spus, avind In 'vecl.ereera care \'ine, cea a 'Var-
s8_torului care este 0 fom12 uman~L \!arsritorul succeda celor doi
Pe~ti in opozitie (unei coniullctio oppositoru;n) ~ipare a reprezenta
sinele< Ell~i de~arta ell suveranitate- continutul urciorului In gura
iu! piscis austrinus1 care simbolizeaza un fiu~ un element Inca
~

incon~tienL Din acesta se va na~te un viitar, sugerat prin simbalul


Capricomului, dUp3.scurgerea unei noi ere de peste doua milenii.
Capricornul sau aigokeros este monstrul pe~tell!i-capra2~ unind
rnuntele ~i adincullnaxiL UE contrast din dOU2~elemente anirrlale
crescute irnpreuna, "did nedifereI1tiabile, Aceasta fiint8. singulara
ar putea fi cu usurin~a irnaginea prhnitiva a unui zeu-creator care
se confrunta ell "on1ul", en anthropos. a.ceasta pri\!inta, In I:nine
domne~te tacere5 ca ~i in materialul experimental care-mi stB.la
dispozitie} deci 1'11 produsele mie cunoscute ale in.con~tientului altor
oan1eni sau in documentele istorice. Daca 0 comprehensiune nu
se pr'O(iuce de 10. sine, speculatia est,e de 5,~ns, Ea are un
sens dear a,colo uncle exista d2Je curn aT fi cazuL de
pentru era '/ars2:.torului.
:r~oi nu 9tim clt de departe poate ajuDge procesul con~tien-
tiz3xii ~i unde-l va mai duce pe on}, Este un element nou In istoria
pentru care nu exista temrre:nl de cOIT.iparatie, De aceea
TIU se ~tie ce potentialitati sBJa~luiesc In nie: daca eSfe
sa se prezidi speciei homo sapiens a IDftorire ~i apoi () disparitie
asernanatoare celor ale speciilor de anima!e,
flU ne poate fUfniza contraargU1l1ente 1a 0 astfel de posibilitate.
0Iecesitatea exprin1arii ITlltice este s~J.tisfacut8~dacB. a-VelY;~ 0
care explica suficient ser;SJ] e:o.;jstentei ornioIle~tJ. in
COSITIOS - 0 conceptie care izv()r;'isu;; din totalitatea sufletului,
adica din cooperarea dintre $i ir.c(m~ti("':[lL Lipsa de sens
plenitudinea ~i In con.secint2, insearryn.a. boaU1.
Sensul face s~,devinii sUlpi:Jrtabile poate chiar totuL l>I1ci0
nu vr: lnlocui \/reodat2:l l}JJ rn1! nu se poate face
din Hici 0 stiinta. Caci nu este un ci mitul este

j Constela~ie a ~,pe~te1ujaustral". (Jura lui este fOfTl13.1:a din steaua fixa


Fomalhaut (in araba = ..gura pc~telui~')sub constelatia 'Varsatorului (11. ed. gerrn.).
2 CODste19.tia Capriccrrrului se cher.na ini~ial Este ani-
maInl hFraldic al Iulianilor, neam caruia E apartine.a Iulin Cezar (n. ed. germ.).

340
revelatia unei divine In om. I~u noi inventarn ci el ne
vorbe~te ca un nCuvint a1 Domnului~('" D01TiDulu.i" vine
la noi, iar noi n-avenl nick un 1]1ijloc spre a daca ~i cum
difera de DUITinezeu. La acest nirrlie nu c necunoscut
~i neomenesc in afara de circumstanta di vine spontan spre noi
9i ne impune ni~te obligatii. Se sustrage arbitrarv.1ui, nostru" 0\
"inspiratie" 11-0 putem explica, Stirn ca 0 "idee" care ne vine in
minte nu-i rezultatu! judeditii noastre, ci gindul a asupra
no astra venind de undeva "din aWl parte". $i chiar de-ar fi vorba
despre un vis precognitiv, cum am putea 53.-1atribuim prooriei
noastre ratiuni ? In astfel de cawri nici nu se ~tie, ~i adesea p~ntru
mult timp, ca visul constituia de fapt 0 cunoa~tere prealabila sau
1a distanta.
Cuvi'ntul ~~nise 111tlmpIa;o nOlla; noi f11nduranl~ caci slntem.
expu~i unei profunde nesigurante: ell Dunmezeu ca 0 CG>rnplexio
oppositorum "toate lucrurile slnt posibile" in sensul deplin al ex-
presiei, deci adevar ~i eroare, bine ~i rau - sint 1a fel de DClSibile.
Mitul este san poate fi echivoc, precum oracolul din Delfi san un
vis. Nu putem ~i uici 1m ar trebui SEt renuntam la uzul ~i
niei sa abandon am sperar"1tadi instinctul se grabeqte sa ne sara, in
ajutor, un dumnezeu sprijinindu-ne atunci impotriva Iu! Dumne-
zeu, dupa cum a inte1es-o deja Iov. Cad toate prin care se ex:pl'ir:n3,
"cealalti:i vointa" sint material modelat de om - gindirea
vorbele lul, imaginile Inl 'ii taate limitarile Iui. De aceea omnl ~i
raporteaza totu1la sine ciud incepe sa gindeasca, stingaci, in ter-
meni psihologici ~i crede ca totul ar izvori din intentia sa 9i d.in
"sine insu~i". Precedind astfel, el presupune ell 0 naivitate copi-
laroO-sa ca-:;;i cunoa~te taate resonurile ~i ,?tie ce este "el
Nu banuieste insa ca sElbiciunea con~tiintei llli 9i teama oore5-
punzatoare de incon~tient 11impiedica sa distinga ceea ce a inventat
intentionat de ceea ce i-a parvenit spontan dintr-o aWl sursa. El
ll-are obiectivitate fata de sine IDsuSi 91inca nu se poate privi ca
fUnd un fenon1en pe care I-a gasit existInd $i CD care, better
or 1,vorse~este identic, La Inceput, totul e i\Ylpins Inspre i se
intimpla $i "cade pe capulIui" ~i numai en greu izbute$te la
urma sa cucereasca ~i sa pastreze pentru sine 0 sfera de libertate
relativ3 ..
A_biaclnd s-a asigurat de aceasta cucerire} ~i daar atuf1cI, este
In situutia de a recunGa~te ca se confrunta ell fundarnentele ~i
fnceputurile sale involuntare - caci Ii slnt circumstante datE -
pe care nu ie poate face sa dispara din lun1e. InceDuturile J.ui HU
3ft 1
sint insa numai lucruri trecute; mai curind ele traiesc cu el ca baza
permanenta a existentei lui, iar con~tiinta sa depinde cel putin la
fel de mult de colaborarea lor ca de mediul fizic inconjurator.
Aceste fapte, care-I asalteaza pe om din afara ~i dinauntru,
impunindu-i-se cu 0 forta covir~itoare, au fost rezumate de elin
conceptia divinitatii, iar efectele lor le-a descris cu ajutorul mitu-
lui pe care I-a inteles ca pe un "Cuvint al Domnului", deci ca pe
o inspiratie ~i revelatie a numen-ului din "partea cealalta".

II
Nu exista nici un mijloc mai bun cans sa apere individul de
riscul de a se confunda ~i contopi cu ceilalti dedt posedarea unui
secret pe care vrea sau trebuie sa-I pazeasca. Inceputurile formarii
societatii lasa deja sa se i~te nevoia de organizatii secrete. Acolo
unde nu exista secrete de protejat din motive suficiente, se inven-
teaza sau se ticluiesc "secrete", care sint apoi ,,~tiute" ~i "intelese"
doar de initiatii privilegiati, ca, de exemplu, in cazul rozacruci-
enilor ~i al multor altora. Printre aceste pseudosecrete exi:,;ta - in
mod ironic - secrete veritabile, care nici macar nu sint ~tiute de
initiati, de pilda in acele societiiti care ~i-au imprumutat "secretul"
mai cu seama din traditia alchimicii.
Nevoia de a se inconjurq de secrete este de 0 importanta vitala
in stadiul primitiv, caci secretul comun furnizeaza cimentul ne-
cesar coeziunii grupului. In stadiul social, secretul inseamna 0
compensare folositoare pentru !ipsa de coeziune a personalitatii
individuale care, din cauza Ul'IOF reciideri constante in identitatea
initiala, incon~tienta cu ceilalti, se tot desface. Atingerea telului,
~i anume a unui individ con~tient de specificui lui, devine astfel
o munca educativa indelungata, aproape lipsita de speranta, intru-
dt ~i comunitatea unor indivizi in parte, care au avut privilegiul
unei initieri, este realizata, la rindul ei, tot numai printr-o iden-
tita"te ne~tiuta, chiar daca aici este yorba de 0 identitafe diferen-
tiata social.
Societatea secreta este 0 etapa intermediara pe drumul spre
individuatie: individul lasa inca in seama unei organizatii colec-
tive efectuarea diferentierii lui de ea; deci inca nu s-a recunoscut
cii de fapt este sarcina individului sa stea pe propriile sale pi-
cioare, distingindu-se de tOti ceilalti. Toate identitatile colective,
ca apartenenta la organizatii, profesiunile de credinta pentru cutare
342
sau cutare ,,-ism" ~i altele asemenea stau ca 0 piedica in calea
indeplinirii <'\Cestelsarcini. Identitatile eolective sint cirje pentru
pariditici, scutmi pentru frieo~i, paturi pentru lene~i, cre~e pentru
iresponsabili, dar constituie, in egalil masura, ~i adaposturi pentru
saraei ~i slabl, un port protector pentru naufragiati, un sin al fami-
liei pentru orfani, 0 tinta glorioasa, de mult rivnita, pentru rataci-
tori dezamagiti, 0 tara a fagaduintei pentru pelerini obositi, 0
turma ~i un tare sigur pentru oi rataeite ~i 0 mama, care inseamna
hrana ~i ere~tere. Ar fi, a~adar, incorect sa privim etapa interme-
diara ca obstacol; dimpotriva, ea inseamna pentru foarte mult
timp de acum incolo singura posibilitate de existenta a indivi-
dului, care pare, azi mai mult ca oricind, amenintat de anonimat.
Aceasta etapa intennediara este inca atit de esentiala in epoca
noastra, inclt e eonsiderata de multi, eu 0 anumita justifieare, ca
tel final, in timp ce ariee incercare de a sugera omului even-
tualitatea ul1ui pas in plus pe drumul independentei apare drept
impertinenta sau arogama, drept fantasma sau imposibilitate.
Se poate totu~i intimpla ca un individ sa se vada cOl1stril1s,din
motive suficiente, sa efectueze pe propriile picioare drumul spre
departari, intrucit in toate inveli~urile. farmele, adaposturile, mo-
durlle de viara, atmosferele ce i so ofera nu Ie gase~te pe acelea
de care are el nevoie. Va merge singur Si va reprezenta societatea
proprie lui. El va fi propria lui multiplicitate, alcatuita din felurite
pareri ~i tendinte. Acestea nu merg insa necesarmente in aceea~i
direqie. Din contra, el va fi in dubiu eu sine insu~i ~i i se va parea
foarte greu sa-si unifice propria diversitate intr-o aqiune comuna.
Chiar daca in exterior este aparat prin formele sociale ale etapei
intermediare, asta inca nu inseamna ca poseda 0 protectie contra
diversitatii interioare. care-l dezbina de sine insu~i Si-l face sa afle
scapare in identitatea eu lumea din afara.
Dup2\ cum eel initiat in secretul societatii sale i~i afla scaparea
intr-o colectivitate nediferentiata, tot asa ~i individul are nevoie
pe poteca lui singuratica de un secret care, din diferite motive,
nu Deate san nu are voie sa fie divulgat. Un astfel de secret 11
eonstringe sa se izoleze in proieetul sau individual. Foarte multi
ino.:vi2i nu pOL suporta aceasta izolare. E yorba de nevroticii
sa se de-a v-ati ascunselea cu ceilalti ca Si cu ei
,arGoa-:
", . pc:;ea
, ma
•.. 'J 1t1
mCl pe unll'" mel. pe cela . ~In senos.
. De
e1 individual nevoli lor de asimilare in
celectiv, la care ii ineurajeaza toate opiniile, convingerile ~i ide-
alurile din jur. Impotriva acestora din urma nu exista, de altfel,
343
nid un fel de argumente rationale. Numai un secret pe care nu-J
putem trada, adica unul care ne inspira teama sau pc care nu-l pu-
tem exprima in euvinte descriptive (~i care de aceea apartine apa-
rent categoriei "ideilor nebunqti") poate impiedica regresul
altminteri inevitabil.
Nevoia unui astfei de secret este in multe cazuri atit de strin-
genta, incit se produe ginduri :;;iaqiuni de care nu mai putem fi
responsabili. Adesea, indaratullor nu zac capriciu :;;iaroganta, ci
o dira necessitas inexplieabila individului. Aceasta necesitate cruda
il napadqte pe om cu 0 fatalitate ineluctabila 9i ii demonstreaza
ad Dculos, poate pentru prima data in viata lul, prezenta unor
factori straini mai putemici decit el in domeniul sau cel mai intim,
unde se credea stapin.
Un exemplu sugestiv este povestea lui lacob care s-u luptat
cu ingerul, a ie9it din aceasta batalie cu un 90ld luxat, dar astfel
a impiedicat 0 crima. lacob cel de atunci era in situatia avantajata
ca toata lumea acorda credit eel or relatate de el. Un lacob al zile-
lor noastre ar fi pur 9i simplu intimpinat cu un zlmbet semnifi-
cativ. Ar prefera, in consecinta, sa nn vorbeasca despre asemenea
lucruri, mai cu seama dad ar trebui sa-9i forrneze 0 parere per-
sonaIa in legatura cu mesagerullui Iehova. AI' ajunge astfel nolens
volens in posesia unui secret ce nu poate fi discutat 9i ar ie9i din
cercul colectivitatii. Fire9te, aceasta reservatio mentalis ar razbate
pina la urma la lumina, daca nu ar reu9i sa fadl pe ipocritul tot
restul vietii. Nevrotie devine insa oricine incearca sa obtina am-
bele deodata: sa-9i urmeze felul individua19i sa se adapteze cclecti-
vitatii. Un asemenea ,,lacob" nu ~i-a admis sie9i ca, dintre ei dei,
ingerul a fest totu9i mai tare, 0 data ce nu s-a auzit apci nimie
despre faptul ca 9i ingerul s-ar fi ales ell un 9chiopatat de pe urma
luptei.
eel ce, impins de al sau daimon, se incumeta sa pa~easca
dincolo de granita treptei intermediare, ajunge deci de fapt in acel
Unbetretene, nicht zu Betretende1 unde nu mai sint ciii sigure care
sa-l ghideze ~i nki adaposturi care sa-i ridice un acoperi~ pro-
tector pe deasupra capului. Acolo nu exista nici legi, pentru eazul

l-[FAUST: $1 drumul? I MEFlSTO: Nu-i!] in neCilldtorit e,/ Dar Hu-n strabate-


re,- [prin nedorit e,/ Dar lilt spre ce-ar,ji-de-doril], Goethe, Faust ii, actuJ I, "Ga-
lerie !ntunecatii", versurile 6222-6224, op. cit. (Este vorba de citatul care nu
este intre paranteze drepte. Literal: [drum] nebatatorit, de nepa~it) - (n. t.).

344
111 care ar intilni 0 situatie neprev3.zuta, de exemplu un conf1ict
de datorii ce nu pot fi solutionate in grab~i. De regula, 0 dilatorie
In No Man's Land dureaza numai atlta timp elt la orizont nu apare
un astfel de conflict ~i se incheie elt se poate de rapid, dadi este
adulmecat chiar ~i numai de departe. Daca, in aceasta situatie,
cineva 0 ia la sanatoasa, nu i-o pot lua in nume de rau. Dar nici
nu pot sa aprob dad vrea sa-~i faca un merit din sHibiciunea ~i
la~itatea sa. Intrucit dispretu1 meu nu-i prieinuie~te in rest niei un
rau, il pot rosti fara probleme.
Dad! insa cineva risdi sa gaseasd solutia unl.li conflict de
datorii pe proprie raspundere ~i in fata unui judedtor care dezbate
zi ~i noapte cauza lui, atunci este transpus in situatia "individului
izolat". E in posesia unui secret care nu suporta 0 discutie in
public, chiar ~i din cauz3. ca elinsu~i a garantat in fata sa, acuzin-
du-se fara mila ~i aparindu-se eu inver~unare, ~i nu existajudeca-
tor, fie ellaic sau bisericesc, care sa-i poata reda somnuL Daca
n-ar fi cunoscut hotaririle unor astfel de judecatori pina la satu-
ratie, atunci niei n-ar fi ajuns vreodata la un conflict de datorii.
El presupune intotdeauna 0 con~tiinta mai inalta a responsabiIi-
tatii. Dar tocmai aceasta virtute este cea care Ii interzice acceptarea
unei decizii a colectivitatii. De aceea, curtea de judecata a lumii
exterioare este transpusa in cea interioara, unde decizia se ia in
spatele u~ilor inchise.
Aceasta schimbare Ii confera Insa individului 0 semnifieatie
Inainte necunoscuta. Nu va mai fi de acum incolo numai sediul
eului sau bine cunoscut 5i definit social, ci ~i instanta care dezbate
problema legata de ceea ce valoreaza el In sine. Nimie nu inten-
sifica mai muH procesul con~tientizarii dedt confruntarea laun-
trid a contrariilor. Nu numai acuzarea e cea care scoate la ivealii
fapte pina atunci nebanuiIe, ci ~i apararea trebuie sa mediteze la
ni~te argumente la care nu s-ar fi gindit nimeni pina atunci. Nu
numai d astfel, pe de 0 parte, 0 portiune considerabiIa din lumea
exterioara a ajuns in interior, ci, prin aceasta, ea a ~i fost saracita
sau despovarata de aceasta poniune; dar, pe de aWi parte, lumea
interioara a c1stigat in greutate la fel de mult, v3z1ndu-se ridicata
la rangul unui tribunal al deciziilor etice. Eul, care inainte era, sa
zicem, univoc, pierde prerogativa simplului acuzator ~i in schim-
bul ei dobinde~te inconvenientul de a aparea ~i in postma de
acuzat. Eul devine ambivalent ~i ambiguu ~i chiar este prins intre
345
Clocan ~i nico\'ala. fJe\'inf constien: de 0 polaritC!te care if este
sup ra 0 rd O!1 au!.
Nu se "rezolvil." niei pe depmte cu adev8xo.t teate eonflietele
de datorii, sl peate niei mikar unuL chi"r dadi S-2.1" argumenta in
legatura ell ele ~i s-ar diseuta despre ele la nesfir~it. Intr-o buna
zl, decizia se ive~te pur ~i simplu, co.printr-un soi de scurt-circuit.
Viata praetid, nu poate fi suspendata intr-o eontradiqie ve~nica.
Perechile de contrarii ~i contro.diqia lor nu dispar rnsa, desi se
retrag pentru un moment in planul secund, in favoarea impulsului
de a o.ctiona. Ele o.meninta in mod constant unitateo. personalitatii
si Inlantuie vio.to.iar si iar In eontradiqii.
In~elegerea acestei stari de lueruri duce la concluzia ca e in-
dicat "sa ramii acasa", adidi sa nu parasesti niciodata Imprej-
muirea sigma si adapostul caldut oredte de colectiv, dat fiind ca
doar acestea promit 0 proteetie in fata conflictelor interloare. Cine
nu este col1strfns sa-si paraseasca mama $i tatiJ.1se aflil cu certi-
tudine aiei in miinile cele mai bune. Nu putini Slot insa eei care
se trezesc impinsi afara pe drumul individual. Vor face cunostima
in eel mai scurt timp ell pozitivul ~i negativul nalurii omenqti.
Dupa cum toata energia izvora~te din contraril, tot astfel ~i
sufletul are polaritatea so. interioara co. premisa indispensabilii a
vitalitiitii lui, precum a recunoscut inca Heraclit. Ea este, at'lt teo-
retic cit si practic, inerenta tuturor celm ce sint vii. Fata in fata
eu aceasta conditie putemica sta unitatea Toarte fragila a eului,
care s-a format treptaL in decursul mileniilor, numai cu ajutorul
a nenumarate masuri de protectie. Cii un eu chiar a fast posibil
pare sa provina din faptul di taate contrariile au tendinta de a se
ecllilibra. Aceasta echiJibrare are loc in procesul energetic, care
debuteaza ell coliziunea dintre cald $i rece, inalt ~i adinc etc.
Energia care sUi 10. baza vietii psihice con~tiente e preexistenta
acesteia ~i de aceea este intii ~i-ntli inconstienta. Daca energia se
apropie insil de stadiul de a deveni constienta, atunci ea apare
proiectata mai intii 'in figuri ca mana, zei, clemeni s.a.m.d., al caror
numen pare a fi izvorul de forta ce conditioneaz3. viata Si care
practic chiar aso. si este, atita limp ci't energia e privita sub aceasta
forma. Dar in masura in care forma paleste si devine ineficiem:::
euL adid omul empiric, pare sa intre 111 acestei surse de
~ianun1C in sensu} deplin ,~.IurrnZttOf.-lfei echivoce:
pe de 0 parte, ornul incearca sa puna p~ aceasta energie~
respectiv sa ajungil in posesia ei, sau lsi lI1chipuie chiar ca 0 po-
seda; pe de alta parte, este posedat de ea.
346
Situatia asta grotesca se poate ivi fire~te numai atunci cind
daar continuturile con~tiintei tree drept forma psihica de existenta.
Cind este a~a, inflatia datorata unor proiectii recurente nu poate
fi evitata. Clnd se admite insa existenta unui psihic incon~tient,
cominuturile proieqiei pot fi integrate in fonne instinctive innas-
cute care premerg con~tiintei. Prin aceasta, se mentin obiectivi-
tatea ~i autonomia lor ~i se evita inflatia. Arhetipuri1e care sint
preexistente con~tiintei ~i 0 conditioneaza apar atunci In rolul pe
care-I joaca In realitate, ~i anume ca forme structurale apriorice
ale fundamentului instinctiv al con~tiintei. Ele nu reprezinta nici-
decum un In-sine al lucrurilor, ci mai degraba formele sub care
sint ele percepute ~i concepute. Bineinteles ca arhetipurile nu sint
singurele cauze pentru aceasta particularitate de a fi a reprezen-
tarilor. Ele stau doar la baza componentei colective a unei con-
ceptii. Fiind 0 proprietate a instinctului, ele participa 1a natura sa
dinamica ~i poseda, drept urmare, 0 energie specifica ce deter-
mina - eventual, prin constringere - anumite modalitati de com-
portament sau impu1suri, adica ele au, In unele Imprejurari, forta
posesiva sau obsesiva (numinozitate !). Conceperea lor drept dai-
monia este deci in acord cu natura lor.
Daca cineva este inclinat sa creada ca prin astfel de formulari
s-ar schimba ceva In natura lucrurilor, 0 face numai deoarece
acorda vorbelor 0 incredere prea mare. Daturile reale nu se modi-
fica daca Ii se confera un alt nume. Numai pe noi ne afecteaza.
Daca cineva ar fi sa-L conceapa pe "Dumnezeu" ca "pur neant",
atunci acest lucru n-ar avea nimic de-a face cu datul unui prin-
cipiu supraordonat. Ramlnem exact la fel de tare posedati ca mai
inainte; prin schimbarea numelui n-am indepartat nimic din reali-
tate, ci, cel mult, am adoptat 0 atitudine falsa fata de ea, daca
numele eel nau implica 0 negare; invers, 0 denumire pozitiva a
incognoscibilului are ca rezultat ca ne transpune mtr-o atitudine
pozitiva corespunzatoare. Daca-L desemnam deci pe Dumnezeu
drept arhetip, atunci nu s-a spus nimic des pre adevarata Sa esenta.
Astfel recunoastem Insa di "Dumnezeu" este inscris In sufletul
nostru care preexista con~tiintei ~i ca, a~adar, nu poate fi consi-
derat dtuSi de putin drept 0 invcntie a constiintei. Astfel, EI nu
numai ca nu este indepartat sau anihilat, ci e chiar impins In
apropierea eel or ce pot fi aflate, a experimentabilului. Aceasta din
um1a circumstanta nu-i lipsita de importanta in masura in care un
lucru ce nu detine calitatea de a fi experimentabil poate fi lesne .
suspectat drept inexistent. Aceasta suspectare este atit de atra-
347
gatoare, incH anumiti a~a-zi~i credincio~i vild, fara a cauta mai
departe, pur ~i simplu ateism - sau, eventual, gnosticism - in
incercarea mea de a reconstrui sut1etul primitiv incon~tient; in
orice caz, ei nu vad realitate psihica, a~a cum e incon~tientul.
Daca incon~tientul chiar este ceva, atunci trebuie sa se compuna
din stadii prelim in are de evolutie ale psihicului nostTU con~tient.
S-a earn ajuns la un acord in privinta fapwIui ea presupunerea
dupa care omul ar fi fast creat in intreaga sa glorie in cea de-a
~asea zi a Creatiei, fara etape premergatoare, este totu~i nitel pre a
simplista ~i arhaica pentru a ne mai satisface. In legatura ell
psihicul, conceptii1e arhaice dainuie insa in continuare: el n-are
premise arhetipale, este tabula rasa, e nOli creat 1a na~tere ~i este
numai ceea ce elinsu~i i~i imagineaza ca este.
Con~tiinta e secundara din punct de vedere filogenetic si onto-
genetic. Ar trebui recunoscut odata acest fapt evident. Dupa cum
trupul are 0 preistorie anatomica de milioane de ani, tot a~a are
~i sistemul psihic; ~i dupa cum trupul omului modem reprezinta
in fiecare particica a Iui rezultatul acestei evolutii ~i lasa peste tot
sa mai transpara stadiile preliminare ale starii sale prezente, tot
a~a se intimpHi ~i eu psihicul. Dupa cum din perspeetiva evolutiei
istorice, con~tiinta a iilceput dintr-o stare eonsiderata incon~tienta
~i asemanatoare celei a animalelor, tot a~a fiecare copU repeta.
acest proces de diferen!iere. Psihicul eopilului in starea sa precon~ti-
enta e orice altceva decit tabula rasa; el este prefonnat individual
intr-un mod deja recognoscibil ~i, in plus, inzestrat cu toate in-
stinctele specific omene~ti, precum ~i ell fundamentele apriorice
ale funqiilor superioare.
Eul se fonneaza pe aceasta baza complicata ;;i ea este cea
care-I poarta prin il1treaga Iui viata. Cind baza nu functioneaza,
survin mai intii mersul in gal ~i apoi moartea. Viata ~i realitatea
acestei baze sint de 0 importanta vitala, Fara de ea, chiar ~i lumea
exterioara are 0 insernnatate secundara, caci ce poate ea sa faca
dadi mie-mi lipse~te imboldul endagen de a 0 Iua in stapinire?
Nici 0 vointa con~tienta nu va inlocui la nesfTr~it pulsiunea de
viata. Aceasta pulsiune survine in noi din interior, ca 0 obligatie
sau 0 vointa, sau 0 porund, iar dadi noi Ii atribuim, a~a cum s-a
intimplat, ca sa zic a~a, dimotdeauna, numele unul daimon per-
sonal, atunci mikar am exprimat in mod adecvat starea psiho-
logica de fapt. $i dadi incerdim sa circumscriem mai precis, prin
conceptuJ arhetipului, punctulin care acest daimon ne cuprinde,
348
atunci D·am eliminat nimie, ci doar ne-am adus pe noi i:n~ine mai
aproape de izvorul vietii,
Este natural ca eu, ca psihiatru (eare inseamna "medic al suf1e-
tului") sa inclin spre 0 asemenea conceptie, diei in primul rInd
ma intereseaza cum imi pot ajuta bolnavul sa-~i regaseasca baza
sanatoasiL In aeest sens slnt necesare, din cite mi-am dat seama
din experienta, euno~tintc atit de variate! Nici eu medieina in
generallucrurile nu au stat altfel. Ea n-a inregistrat progrese prin
faptul c11a descoperit in cele din urma trueul vindecarii ~i ~i-a
simplifieat astfe! in mod uluitor metodele, Dimpotrivii, ea a eres-
cut ~i §-(l dezvoltat Intr-o ~tiinta de 0 imensil cornplexitate, nu in
ultima instanta din cauz3. cil a fikut imprumuturi din taate dome-
niile posibilc. N-am nicidecum de gind sa demanstrez ceva altor
discipline, ci il1cerc pur '7i simplu sa folosesc cuno~tintele lor ~i
in domeniul meu, Bineinteles ca este de dataria mea sa raportez
des pre aceasta uUizare ~i urmariJe ei. Ciki se fac tot [elul de
descoperiri atunci cind cuno~tintele mmi domeniu sint transferate
in altu! pemru a fi uti!i;;;ate practic, Cite ar fi ramas ascunse, daca
nu s-ar fi folosit razele Ri:\ntg;;n In rnedicina~ pe [notiv ca erau 0
descoperi.re a fizicii? {',lea. seliltimpJa uneori ca radioterapia sa
aiba consecinte peliculoase, atunci acest Iuem este interesant pentru
doctor, dar uLi neaparat 5i pentru fizician, care se serve~te de
razele sale intr-un mod en totu] diferit ~i In aIte scopuri. El nu va
fi nici de parere ca medicul a vrut sa-l critice daca aeesta din urma
Ii atrage aten\ia a.supra anurnitor proprietati dauna.toare sau salu-
tare ale ra.dioscopieL
DacE'iapHc, de exe.n1phI~ cuno$tinte istorice sau teologice In
domeniul psihoterapiei, ele apar, binei'nreles, intr-a aWi lumina ~i
due la alte conc1uzii dedt aLund dud dmin limitate la domeniul
lor de specialitate, uncIe serv'esc altor seopuri.
Faptul ca la baza dinamicii sufletulul st3. 0 polaritate are drept
unnare aducerea problematieii contrariilor in sensul eel mai larg
In disc:J.tia psihologica., ell toate aspectele-i religioase ~i fi1ozofice~
_Aceste aspecte l~ipierd astfel-caracterul independent pe care~l po-
sediJ.in domeniullor de specialitate, ~i anume In mod inevitabil,
did sint abordate din per5pectiva psihologica, adidi nu mal 5i'at
privite aid din unghiul vizual a1 adevarului religios sau filozofic,
ci mal degraba sint examinate spre a se constata ee cantin din
pUDet de vedere al intemeierii 9i al semnificatiei lor psihologice,
Caei, la.sind deoparte pretentia lor de a fi adevaruri independente,
ramine valabil faptnl dl, I:llivite empiric, adidi din perspectiva ~ti-
349
intelor naturii, ele slnt In primul rlndfenomene psihice. Acest fapt
mi se pare incontestabil. Ca ele pretind a fi fondate In ele Insele
:?iprin ele Insele face parte din modul psihologic de abordare care
nu numai ca nu exclude aceasta exigen~a ca nejustificata, ci, din
contra, 0 trateaza cu 0 atentie deosebita. Psihologia ignora jude-
diti ca "numai religios" sau "numai filozofic", spre deosebire de
repro~ul de "numai psihic", pe care prea des.II auzim adresat, mai
ales de catre teologi.

Despre psihic se fac toate afirma~iile imaginabile. EI apare,


printre altele, ca proces dinamic ce se sprijina pe opozitia care-i
sta la baza ~i pe caracterul antitetic al continuturilor lui :?i repre-
zinta 0 tensiune Intre polii sai. Intrudt principiile explicative nu
trebuie Inmultite dincolo de necesitate :?imodul de abordare ener-
getic s-a confirmat ca principiu explicativ general al ~tiintelor
naturii, trebuie sa ne limitam ~i In psihologie la ei. Nu exista nici
fapte sigure care ar arata 0 alta conceptie ca fiind mai potrivita
:?i,In plus, caracterul antitetic sau de polaritate al psihicului ~i al
continuturilor lui s-a dovedit a fi un rezultat esential al empiris-
mului psihologic.
Daca 0 conceptie energetica a psihicului exista cu adevarat,
afirmatiile care Incearca sa depa:?easca Iimita pusa de po]aritate
- ca, de exemplu, afirmatiile despre 0 realitate metafizica - slnt
posibile doar ca paradoxuri, In momentul In care ar vrea sa ridice
pretentii la vreo valabilitate anume.
Psihicul nu se poate aVlnta dincolo de sine Insu~i, adicii nu
poate statua nici un fel de adevaruri absolute; caci polaritatea ce-i
este proprie conditioneaza relativitatea afirmatiilor lui. Oriunde
proclama psihicul adevaruri absolute - ea de pilda, "esen\a etema
este mi:?carea" sau "esenta etema este Unul" - cade nolens volens
Intr-unul sau altul dintre contrarii. S-ar putea la fel de bine afirma:
"esen\a etema este nemi:?carea" sau "esenta etema este Totul".
Prin uoilateralitate, psihicul se dezintegreaza el Ynsu~i :?i pierde
capacitatea de a cunoa:?te. Devine 0 succesiune nereflectata (caci
nu este reflectabila) de stan psihice, dintre care fiecare se crede
fondata In sine Insa~i, pentm ca nu vede sau Inca nu vede vreo
aHa stare.
eu aceasta nu ex prim bineYnteles vreo evaluare, ci mai de-
graba formulez ideea eli foarte adesea, ~i chiar In mod inevitabil,
se depa~e~te granita, caci "totul este tranzitie". Teza este urmata
de antiteza, iar lntre cele doua se na~te ca lysis un al treilea factor
350
care inainte nu era pereeptibil. Prin acest praces, psi hi cui 11-3. fiicut
deelt sa-~j manifeste data in plus natura antitetidi ~i DU a
In niei 0 privintd eu adevarat din propriilc sale limite.
Cu stradania mea de a arata limitarea psihicului, nll vreau sa
sugerez Insa d exist!'" Ilumai psihic. Dar acolo unde ~i In masura
In care este vorb:.t percepere ~i eunaa~tere, pur ::;i
nll putem sa veclem dincclo de psihic. $tiintele natmii sint '\n mod
tacit convinse ca exisra un obiect transcendent, nonpsihic. Ele Stiu
Insa $i cit de difieil este sa reeunosti veritabila natura. a obicctului,
mai ell seama aeolo unde organu! de pereeptie esie deficient sau
chiar iipseste Si unde nu exista forme adeevate de gindire sau eJe
abia trebuie create. In cazurile in care nici organele noastre
senzoriale, nici aparatele lor auxiliare artificiale nu ne garanteaza
prezenta unui obiect real, dificulta\ile se amplifid 121 proportii
uria~e, a$a IncH ne simtim tentati sa afirmam ca nu exista pur ~i
simplu niei un obiect reaL N-am tras niciodata aceasta concluzie
pripita, pentru oa D-am fost niciodata de pafere ca perceptia
no astra af fi in stare sa sesizeze toate formele fiintei. De aeeea
chiar an1 em is postDJatul c~afenomenul configuratiUor arhetipalc
- care sint evenimente psihice prin excelenta - se sprijin~t pc
existenta unei baze . deei a unei fonne numai conditionat
psihice, respectiv diferitc a fiintei. Din lipsa de date empirice
n-am nici ~tiinta nici cuno~:jtint~ide astfel de fonne ale fiintei, pc
care le desemnanl in IT10d curcnt drept ~,spirituaie". Din punctu]
de "vedere al este irelcvant ce cred eu despre asta. Trebujc
sa rna multumesc en mea. Insa in ill_asura In. care arbc
tipurile se dovedese pentru mine sint adcvaratc, chim'
daca nu stiu In ce-consta natura lor real~i.Acest lucru este valabil
bineln~eles l1U nun1ai despre arhetipuri, ci In legatul's_ ell natura
psihieului If! genere, Orice ar afilma des pre el Insu~i, niciodatii
nu se va depa~i pe sine. Grice intelegere ~i tot ceea ce s-a Inteles
este, In sine, ce~/{lpsihic, ~iJ'n aceasta privinta sintem inchi~i fara
sperante 1ntr-o lume exclusiv psihica. Avem totu~i suficiente mo-
tive sa presupunern existe-nta, In spatele acestui vaL a obiectului
absolut dar neinteIes care· ne produce Si ne infIuenteaza, ~i 5)-0
presupunem ~1_ in acc;le cc~zuri - D1ai cu seamS. in eel al feno-
rnenelor psihlce - unde flU pot fi facute constatari reale. Afim1a-
tiile despre r'~)sihil1tate Sl irnposibilitJ.te sint valabjlc nurnai 111

1 "v. tennellul in Glosar i.).

351
interiorul domeniilor spedalizate, in afara Jor sint pure prezumtii
arogante.
De~i, dintr-un punct de vedere obiectiv, este interzis sa se faca
afirmatii in 'lint, adid rara motive suficiente, exista totu~i afir-
matii care aparent trebuie emise rad ratiuni obiective. In acest caz
este insa vorba des pre 0 motivatie psihodinamica, pe care 0 cali-
ficam de obicei ca subiectiva ~i 0 privim ca fiind pur personaHi.
Se comite astfel gre~eala de a nu se distinge dadi afirmatia por-
ne~te intr-adevar numai de la un subiect izolat ~i este determinata
de motive exc1usiv personale sau dad apare in general ~i izvo-
ra~te dintr-unpattern dinamic, ce exista in mod colectiv. In acest
din urma caz, afirmatia nu trebuie conceputa ca subiectiva, ci ca
obiectiva din punct de vedere psiholagic, caci un numar nedefinit
de indivizi se 'lad indemnati, dintr-un imbold launtnc, sa faca 0
afirmatie identica, respectiv chiar sa resimta ca. 0 anumita viziune
este de 0 necesitate vitaliL Intrucit arhetipul nu-i 0 forma pur ~i
simplu inactiva, ci e inzestrat ~i cu 0 energie specifici1, poate fi
considerat causa efficiens a unar astfel de afirmatii ~i inteles ca
subiectul care Ie determina. Nu omul personal face afirmatia, ci
arhetipul se exprima prin ea. Daca afirmatiile sint impiedicate sau
nu sint luate in considerare, atunci survin, dupa cum 0 arata atit
experienta medicala cit ~i 0 cuno3.9tere obi9nuita a oamenilor,
fenomene psihiee de carenta. In cazurile individuale vor aparea
simptome nevrotice, iar aeolo unde este vorba despre oameni
incapabili de 0 nevroza - deliruri colective.
AfilTIla~iile arhetipale se sprijina pe premise instinctive ~i D-au
nimic de-a face ell ratiunea; nu sint nid Intemeiatc rational, niei
nu pot fi 1nliiturate prin argumente rationale. Au fast ~i sint din-
totdeauna particele ale imaginii 1umii, representations collectives,
dupa cum Ie-a numit Levy-Bruhl In mod just. Celt, eul 91vointa
so.joadi un lOl important. Ce vrea eul se incruci~eaza 1D8a,intr-o
ma.sura considerabila ~i 1ntr-o maniera de cele mai muIte ori
incon9tienta, eu autonomia 9i numinozitatea proceselor arhetipa1e.
A tine cont de ele in plan praetie constituie esenta religiei, in ma-
sura in care ea poate fi supusa unui mod psihologic de abordare.

III
In acest lac mi se impune a aIta realitate, aceea ci:i pe linga
dmpul refleetiei exista ~i un aIt domeniu, eel pUtin 13. fel de extins,
352
dadl nu cumva Iiimai vast, in care inrelegerea rarionala Iiirepre-
zentarea rarionalii abia gasesc ceva pe care sa puna stapinire. Este
cimpul Erosului. Anticul Eros este - fntr-un mod plin de tHe -
un zeu a ciirui divinitate depiilielitelimitele umanului Iiide aceea
nu poate fi nici inre1es, nici reprezentat. Ali putea, a.~acum au
Iacut-o atitia a1tiiinaintea mea, sa ma aventurez in abordarea aces-
tui daimon, al ciirui domeniu de acriune se intinde de la spatiile
nesfirliite ale cerului pfna la abisurile tenebroase ale infernului,
dar imi lipselite curajul sa caut acel limbaj capabil sa exprime
adecvat paradoxurile incalculabile ale iubirii. Eros este un kosmo-
gonos, un creator Iiitata-mama a tot ce e COnlitiema.Am senzaria
cii acea formulare condirionalii a lui Pavel, "daca nu am dragos-
te"l, ar fi prima dintre toate cuno~terile Iiichintesenra dumneze-
irii inselii. Oricare ar putea fi interpretarea savanta a propoziriei:
Dumnezeu este iubire2, cuvintele sale confirma divinitatea drept
compfexio oppositorum.
Experienra mea medicaIa precum Iiipropria-mi viata m-au pus
nelncetat fara fn fata eu problema iubirii, dar n-am fast niciodatii
capabil sa dau 0 explicatie valabilii. Asemenea lui Iov, a trebuit
sa-mi pUll mfna fa gurii! 0 datii am vorbit # flU mai fncep iar, chiar
de douii ori $i n' am ce mai adaoga 13 E yorba aici de ceea ce e eel
mai mare Iiieel mai mic, de ceea ce e eel mai departe Iiieel mai
aproape, de ceea ce e cel mai fnalt Iiieel mai adine, Iiiniciodata
una nu poate fi spusa fad cealalta. Nici un limbaj nu-i pe masura
acestui paradox. Orice ar fi ceea ce am spune, nu exista nici un
cuvint care sa exprime totalitatea. A vorbi despre aspecte parriale
este intotdeauna prea mult sau prea purin, 0 data ce numai tota-
litatea are sens. Iubirea "toate Ie sufera" Iii "toate Ie rabda" (I
Corinteni 13,7). Aceste vorbe spun tot. Nu Ii se mai poate adauga
nimie. Caci sintem, in sensul eel mai profund, victimele sau
mijloacele Iiiinstrumentele "iubirii" cosmogonice. Pun acest cu-
vint intre ghilimele pentru a arata ca nu fnreleg prin el 0 simpla
pofta, preferinta, favorizare, dorinra Iiiallele asemanatoare, ci un
intreg, unit Iiinedivizat, care este supraordonat fiintei individuale.
Omul ca parte nu intelege intregul; ii este subordonat. El n-are
decit sa spuna "da" sau sa se revolte - tot prins Iii inchis fn el

1 Toate Zimbile omene~ti ~i fngere~ti de Ze-a~vorbi, dacii nu am dragoste,

m'amfiicut aramii suniitoare, ori chimbaZ giiZiigios(I Corinteni 13, 1) - (n. t.).
2 I loan 4, 8 ~i 16 (n. t.).
3 lov 40, 4-5 (n. t.).

353
ramine. Intotdeauna depinde de el ~i este intemeiat in el. Iubirea
ii este lumina ~i intuneric ~i nu ii intrevede sfir~itul. "Dragostea
nu piere niciodata"\ chiar daca omul ar grai "limbile ingere~ti"2
sau ar urmari, cu meticulozitate ~tiintifica, viata celulei pina in
ultimul sau colti~or. Omul poate da iubirii toate numele care-i stau
la dispozitie - nu va face decit sa se piarda in nesfir~ite auto-
iluzionari. Daca poseda un dram de intelepciune va depune
armele ~i va numi ignotum per ignotius3, ~adar, cu numele Dom-
nului. Este 0 marturisire a subordonarii, a imperfeqiunii ~idepen-
dentei sale, dar totodata ~i 0 marturie a libertatii sale de a alege
mtre adevar ~i eroare.

1 I Corinteni 18, 8 (11. t.).


2 I Corinteni 13, 1 (11. t.).
3 Un lucru necunoscut printr-un lucru ~i mai necunoscut (n. t.).
Privire retrospectiva 1

Nu pot aeeepta cind se spune despre mine di a~ fi i'n\elept sau


"eunosditor". Cineva a seos 0 data 0 pali:ilie cu apa dintr-un fluviu.
Ei ~i? Eu nu sint acest fluviu. Sint la malul fluviului, dar nu fac
nimie. Ceilal\i oameni slnt la malul aceluia~i fluviu, dar considera
de cele mai multe ori c3. ei In~i~i ar trebui sa scoata apa. Eu nu
fac nimic. Nu glndese niciodata ca eu sint acela care trebuie sa
aiba grija ca cire~ele sa aiM codite. Stau aici, admirind ce poate
natura.
Exista a legenda veche ~i frumoasa despre un rabin pe care
un elev I-a intrebat odam: "Inainte au existat oameni care au vazut
fata lui Dumnezeu; de ce nu mai exista ~i astazi?" La care,
rabinul a raspuns: "Pentru ca astazi nimeni nu se mai poate apleca
atit de adine." Intr-adevar, trebuie sa te eam apleci, spre a seoate
apa2 din fluviu.
Deosebirca dintre· majoritatea oamenilor ~i mine eonsta in
aceea di la mine "peretii despartitori" sint transparen\i. Este
particularitatea mea. La al\ii sint adesea atit de gro~i incit ilU vild
nimie indaratullor -' ~i asta-i face sa ereada ca aeolo niei nu se
afla absolut nimie. Eu percep intrudtva procesele ce se deruleaza
in fundal, ceea ee-mi confed 0 siguranta launtrica. Cel care nu
vede nimie n-are nici sigurama ~i nu poate trage eoncluzii sau nu
se inerede in propriile concluzii. Nu ~tiu ee a dec1an~at faptul ca
eu pot percepe fluxul' vietii. Pesemne ea a fast insu~i ineon~tientul.

1 Cf. Apendicele, p. 371 ~. urm. (n. ed. germ.).


2 "A scoate apa" se spune In germarla Wasser schopfen. Schopf en este
foarte apropiat de der Schopfer, Creatorul (n. t.).
3 Strom se reda In limba romanii fie prin "fluviu"' (v. cele doua paragrafe

anterioare), fie prin "torent", "puhoi, curent", fie - cum am considerat eu


aici - prin "flux" (n n.

355
Poate di au fost visele mele avute atit de devreme. Ele mi-au
determinat evolutia de la bun ineeput.
Cunoasterea proeeselor derulate in fundal mi-a preformat de
timpuriu r~latia eu lumea. In fond, ea a fost inca din copilaria mea
a~a cum este ~i astazi. Copil fiind, ma simteam singuratic 'ii la
fel sint 'ii in ziua de azi, pentru di 'itiu 'ii trebuie sa indic lueruri
de care ceilalti, pare-se, nu 'itiu nimic 'ii, in cele mai multe cazuri,
nici nu vor sa 'itie nimic.!
-- Solitudinea nu survine din cauza ca nu avem oameni in jurul
, nostru, ci mai degraba din cauza di nu Ie putem comunica lucruri
\1 care noua ni se par importante sau din cauza di socotim valabile
v ginduri care celor1al~i Ii se par improbabile. Solitudinea mea a
inceput 0 data cu experienta viselor mele precoce 'Ii iii-a atins
apogeul pe vremea cind Iucram Ia problema incon'itientului. CInd
cineva ~tie mai multe decit ceilaI~i, devine singuratic. Singuratatea
nu este insa necesarmente opusa comunitiitii, cad nimeni nu simte
comunitatea mai pro fund decit 0 simte singuraticul, ~i comuni-
tate a inflore~te numai acolo unde fiecare singuratic Iiii aminte:'ltc
de specifieul sau ~i nu se identifidi dcci Cll ceilalti.
!:7"'. E important sa avem un secret ~i presimtirea a ceva ce nu
I poate fi cunoscut. Ne umple viata cu 0 nuanta de impersonal, cu
~ un numinosum. Cine n-a facut niciodata experienta acestui lucru
a pierdut ceva esen~ial. Omul trebuie sa simta ca traie'ite Intr-o
lume care este misterioasa Intr-o anumita privinta, sa simta ca in
ea se intimpla ~i lucruri a caror experienta 0 poate face, chiar daca
ramin inexplicabiIe, 'Ii nu numai acelea care se desIa~oara in Iimi-
tele a:'lteptarilor. Ne~teptatul :'Iiincredibilul tin de aceasta lume.
Numai atunci viata este intreaga. Pentru mine, lumea a fast de la
bun inceput infinit de mare ~i de insesizabila.
Mi-a venit [oarte greu sa ma afirm alatmi de glndurile mele.
Era un demon in mine, ~i in cele din urma prezen\a lui a fast
decisiva. Mil domina ~i mi-o Iua inainte, iar cind se illtimpla sa
nu mai ~in seama de nimic era fiindca el ma presa. Nu ma puteam
opri niciodata la ceea ce obtinusem deja. Trebuia sa contimm sa
alerg, pentru a-mi ajunge din urma viziunea. Intrucit, dupa cum
e lesne de inteles, contemporanii mei nu puteau percepe viziunea
mea, vedeau In mine doar pc cineva care tot fuge aiurea.
Am ofens at mul\i oameni; did de l'ndata ce observam ca nu
ma intelegeau, pentru mine cazul era Incheiat. Trebuia sa merg

1 Cf. p. 55, alineatul 1 (n. t.).

356
mai departe. Exceptie fadnd pacientii mei, n-aveam rabdare eu
oamenii. Intotdeauna trebuia sa-mi urmez legea interioara eare-mi
era impusa ~i nu-mi Eisa libertatea alegerii. Ce-i drept Insa, n-o
urmam de fiecare data. Cum am putea s-o scoatem la capat fara
inconsecvente?
Pentru unii oameni eram nemijlocit prezent, In masura In care
se aflau in contact cu lumea launtridi; dar apoi se putea Intimpla
ea, bmsc, sa nu mai fiu acolo eu ei, dat fiind ca nu mai exista
nimic care sa ma lege de ei. Am Invatat anevoie ca oamenii
continua sa fie prezenti, chiar ~i atunci dnd nu mai au nimie a-mi
spune. Multi trezeau In mine sentimentul unei umanitati vii, dar
numai cind apareau In cercul magic al psihologiei, devenind vizi-
bili; in clipa urmatoare, cind faruli~i indrepta raza in alta directie,
nu mai exista nimic. U!1iioameI?:ima2!:1~~all il1teresain modul
cel ~;li in tens , pentru ca, de indata ceii ,,desc:ifrasem", farmec:ld
sa dispara. Mi-amfiiCut multi du~mani astfel. Dar ca am creator
e~ti la discretia demonului, nu e~ti liber, ci inIantuit ~i minat de
el. In mod l"ll:jinos,!inima ne-o smulge 0 putere./ Caci fie care din
zeita?i 0 jertfa cere,! daca una a fost fnsa neglijatii,! nimic bun n-a
rezultat vreodatii (HOIderlin).
Lipsa de libertate m-a umplut de tristete. Adesea aveam sen-
zatia eli ma gasesc pe un dmp de lupta. Acum ai dizut tu, bunul Ie·
meu camarad, dar eu trebuie sa continuu! Eu nu pot, nu, nu pot v
ramIne! Caci "in mod ru~inos inima ne-o smulge 0 putere". Mi-e~ti
drag, te iubesc chiar, dar nu pot ramine! - Pe moment, este ceva
sfi$ietor. Ciki eu insumi sint victima, nu pot sa ramin. Dar
demonul aranjeaza lucrurile astfel, indt s-o scoatem la capat, iar
binecuvintata inconsecventa are grija ca, in contrast flagrant Cll
"infidelitatea" mea, sa pot ramine credincios intr-o masura ne-
biinuita.
A& putc:a spune eventual: am 0 nevoie mult mai mare de
oarneni declt altii ~L}nacellli;li timp, 1!lult mai mica. Cind s-a pus
pe treaba daimon-ul, "intern intotdeauna prea aproape :?iprea de-
parte. Numai clnd tace putem pastra masura moderata.
Demonul :?i creativitatea s-au impus in mine in chip absolut
~i 1ipsit de scrupule. Actiunile obi:?nuite pe care mi Ie pIanuiam
pierdeau de cele mai multe od prioritatea - de~i nu intotdeaunrr
~i nu pretutindeni. De aceea am simtamintul ca sint conservator
pina-n maduva oaselor. Imi umplu pipa din punga Cll tutun a
bunicului meu ~i pastrez inca alpen~tocullui impodobit cu un corn
357
de capra neagra, pe care I-a adus din Pontresina unde fusese unul
dintre primii vilegiaturi~ti.
Sint multumit ca viata mea s-a desfa~urat astfel. A fost bogata
~i mi-a oferit multe. Cum a~ fi putut sa ma a~tept vreodata la
atitea? S-au intimplat tot felul de lucruri la care nu ma a~teptam.
Unele s-ar fi putut derula altfel daca eu insumi a~ fi fost altfel.
A~a insa, totul a fost cum trebuia sa fie; caci s-a intimplat a~a,
pentru ca eu sint cum sint. Multe s-au produs intentionat, dar nu
totdeauna s-au dovedit a fi in avantajul meu. Cele mai multe s-au
dezvoltat insa in mod natural ~i prin destin. Regret multe prostii
iZ\'9.~ite_.cli~ineapatinareamea'cl~r daca aC:easta n-ar fi fost 0
insu~ire de-a mea,nu mi-a~fiatins .telui. A~a, sint dezamagit ~i
nu sint deiariiagit deopotriva~Siri.t dezamagit de oameni ~i sint
dezamagit de mine insumi. Am aflat lucruri minunate des pre oa-
\i meni, am trait lucruri minunate legate de ei ~i am realizat eu
.' insumi mai multe dedt a~teptam de la mine. Nu-mi pot forma 0
judecata definitiva, intrucit fenomenul viata ~i fenomenul om sint
prea mari. Cu cit am inaintat in Vlrsta, eu atit mai putin am reu~it
sa ma inteleg, sa ma eunosc sau sa ~tiu despre mine.
~in!~i.n1itde mine, dezama_~it,multumit. Sint intristat, abatut,
entuziast. Sint ~itoate acestea ~i nu pot sa fae suma. Nu sint capa-
bil slCstabilesc 0 valoare sau 0 nonvaloare definitiva, n-am 0 jude-
cata despre mine ~i viata mea. Qe nilnic nu sint foarte sigur. De
fapt, n-am 0 convingere definitiva despre nimic. ~tiu.JulmaLci:!,
m-am nascut §i ca exist ~i arrts.entimentul ca a§fi fostpurtat. Exist
•• ~,._,_.< ,.~.,_ u ~ .•.,__.,. __ . •. __._~. '" ,.

pe baia a ceva ce nu cunosc. In ciuda tuturor incertitudinilor simt


o solidi tate a ceea ce exista §i 0 continuitate a fiintei mele a~a cum
este ea.
~umeain carepatrundem nascindu~ne este cruda §i crunta~i
totodata de 0 frumusete dumnezeiasca. Sa credem ca predomina
lipsa de sens sau sensul esteo.cl1e~tiune de tempe.rament. Daca
lipsa de sens ar prevala in mod absolut, ar disparea tot mai mult,
pe masura evolutiei, caracteristica vietii de a fi plina de sens. Dar
nu acesta este - sau nu-mi pare mie cii este - cazul. Probabil ca,
a§a ca in to ate problemele metafizice, ambele sint adevarate: viat~
e.~t~ sens Ji. nons.enss~u ..are sens ~i nonsens. Nutresc speranta
anxioasa Ciisensul va fi'preponderent ~i va ci~tiga biitaJia ..
C.1JidTao Zi spune: "Toate sint clare, numai eu singur sint
~r~prima exact ceea ce simt eu acum.la b~~i:"
Lao Zi e exemplul unui om cu 0 inte1egere superioara, care a
vazut atit valoarea cit ~i nonvaloarea, a facut experienta lor ~i
358
care, la sfir~itul vietii, ar dori sa se rein to area in propria fiinta, in
tilcul ve~nic incognoscibil. Arhetipul omului batrin care a vazut
destule este etern adevarat. Acest tip apare pe fiece treapta a in-
teligentei ~i este identic cu sine insu~i - ea e un taran batrill sau
un mare filozof ca Lao Zi. 6~(l-i batrlnetea - este deci 0 limitare.
§l.!otu~i exista atitea care ma implinesc: plantele,animalele, norii,
~iua ~i noaptea, precumJlct~inUI_Cli~on:!: £ll~m devenit mai
n~sigur ill legiituracu-mfneinsumi, cu atlt s-a amplificat in mine
s~t1tlli:1entulliinlcrlmcu toate lucrurile. Q(l'llm senzatia ea acea
- - - -

~~a,n~l~~S,<ir~~Illa ~jJarase atita timp de lume s-ar fi mutatln


!t!~1p_ea2!1,~~l~l!ntri~!>_£eyel~ndu-mi. 0 ..nea~~ta~necunoscuta
diI1lensiune~
~~._..- .._-~ propriei mele fiinte.
-" - -"-'-"-'--"~--~'------=~-~~-
Apendice

Din scrisorile trimise de lung din S.U A.


sotiei sale

6.IX.1909,luni
la prof. Stanley Hail
Clark University, Worcester

...Acum am ajunsl eu bine ia Worcester! Trebuie siHi relatez diliitoria.


Sfmbiita trecuta vremea la New Yark a fost fnchisa. Pe toti trei ne-au
chinuit diareea ~i durerile ba mai slabe, ba mai violente d~ stomac. In
ciuda mizeriei fizice ~i a regimului alimentar sever rn-am dus sa vad
colectia paleontologic a, unde erau reuniti toti mon~trii stravechi,
creaturile de co~mar ale bunului Dumnezeu. Colectia este pur ~i simplu
unica pentru filogeneza mamiferului tertiar. Imi este imposibil sa-ti
descriu tot ce-am vawt aeolo. M-am fntflnit apoi eu John, care tocmai
picase din Europa. Pe la ora trei ~ijumatate am pleeat per elevated2 din
Strada 42 la debareader ~i ne-am ureat pe 0 eonstructie imensa ~i ciudata
- un vapor, care avea vreo einci punti albe. Acalo am Inehiriat ni~teeabine
~i am pomit de la West River, fneonjunnd vlrful Manhattanului eu
zglJie-noriigiganti, am luat-o pc East River In sus, trecind pc sub padurile
Brooklyn ~i Manhattan, drept prin fumiearul nesfir~it de remorchere,
fenboturi etc., etc., prill sound3-ul din spatele lui Long Island. Era umed
~i rece; ne dureau burtile, aveam diaree ~i sufeream de foame, ~a di
ne-am vlnt repede in pat. Duminicii dimineata am ajuns pe pamfnt, in
Fail River City, de unde alll luat, pe ploaie, treuul spre Boston. Am
plecat imediat mai departe la Worcester. Ne aflam fnca pe drum dnd
eeru! s-a inseninat. Peisajul era de-a dreptui indntator, eu dealuri joase,
multli plidure, mlaqtini, lacuri mieu~e,b!ocuri eratice uria~e; satucuri ell

1 Freud, Ferenczi ~ilung (11. ed. germ.).


2 eu trenul aerian (n. t.).
3 Stnmloare, bra\ (11. t.)

361
case din lemn, vopsite in ro~u, verde sau gri ~1eu ferestre ell rame albe
(Olanda!), ascunse pe dupa niste copaci mari s1 fmmosi.
Ora unsprezece ~i jumatate, Worcester. La Standish Hotel am gasit
un adapost foarte agreabil si ieftin 0/1 the American plan, deci cu pensiune.
Seara, la ~ase, dupa 0 odihna buna - in vizita la Stanley Hall. Este un
damn batrin extrem de fin ~i de distillS, care are aproape saptezeci de
ani ~i ne-a primit cu cea mai mare ospitalitate. Are 0 sotie grasa, vesel a
~i blajina, dar foarte urita; stie m schimb sa gateascii formidabil. Ne-a
eonsiderat de indata pe Freud ~i pe mine "boys" ai ei ~i ne-a coplesit cu
mine are excelenta si vin nobil, asa ca ne-a fost vizibil mai bine. Am
petrecut 0 noapte foarte buna la hotel, iar azi-dimineata ne-a.'11mutat la
fa.'11ilia Hall. Casa este amenajata eolosal de amuzant, [otul e Spatios si
comod. Au 0 camera de lucm superb a cu multe mii de carti si de tigari
de foi. Servitorii sint doi negri tuciurii ca noaptea, imbriicati in smoking,
de 0 solemnitate grotescii. Pretutindeni, covoare; toate usile, deschise,
chiar si cele de la toaleta si de la intrare, de peste tot se intra s1 se iese,
ferestrele ajung pina la podea; in juml easel - gazon englezesc, Iara gard
la gradina. Jumatate din oras (circa 180.000 de loeuitori) este situata
intr-o piidure eu pomi batrini, care umbrese toate strazile. Cele mai multe
case sint mai mici decit a no astra, fermeciitor ineonjurate de flori ~i
tufisuri inflorite, acoperite de vita siilbaticii si glicine, totul e ingrijit,
curat, bine intretinut si extrem de pasnic si confortabil. 0 cu totul alta
America! Este asa-numita New England. Orasul a fost mtemeiat mea din
1690, este deci foarte batrin. Multa bunastare. Universitatea, abundent
dotata, este midi, insa distinsa si de 0 eleganta simpJa si autentica.
Azi-dimineata a avut loc sedinta de deschidere. Intii i-a venit rindul pro-
fesomlui X., care a debitat tot soiul de chestii plicticoase. Ne-am facut
curind nevazuti si am pomit la plimbare prin Imprejurimile orasului care
este inconjurat peste tot de lacuri mici si foarte mici si de paduri raco-
roase; am fost mcintati de privelistea fmmoasa si linistitoare. Este 0
odihna reconfortanta dupa viata din New York ...

Clark University
Worcester, Massachusetts
Miercuri, 8.IX.1909

...Toti oamenii de aici sint foarte amabili ~i au un nivel cultural pla-


cut. Smtem excelent ingrijiti la familia Hall, unde ne refacem zilnic dupa
oboseala newyorkeza. Stomacul meu ~i-a revenit aproape complet, din
dnd in dnd mil. mai zgfndiire pUtin, dar starea generala este buna. Freud
~i-a inceput ieri prelegerile ~i a repurtat un mare succes. Ci~tigam aiei
teren ~i cauza noastra cre~te incet, dar sigur. Am avut astazi 0 discutie
des pre psihanaliza cu doua doamne mai in vlrsta, deosebit de cultivate,
care $-au dovedit foarte informate si cu 0 gfndire libera. Am fost extrem

362
de mirat, dici ma a~teptasem la rezistente. De curind am avut un garden
party mare eu cindzeci de oarneni ~i am fast inconjurat de cinci cucoane.
Am putu! chiar sa fae glume engleze~ti - dar in ce englezeasca! Miine
tin prima conferinta, insa mi-a pielit orice spaima, ciici auditoriul este
mofensiv ~i doar domic sa afle noutati, ceea ce, in fond, ii 9i putem oferi.
Se spune ca vom fi numiti simbata viitoare, eu mare pompa, doc tori
honoris causa ai Universitatii. Seara va avea lac oformal reception. Fortat
de imprejurari. iti trimit 0 scrisoare scurta, dici familia Hall a invitat
astazi in cinstea noastdi citeva persoane lafive o' clock. Am fast 9i inter-
vievati de Bostol1 Evening Transcript. Sintem aici oarnenii zilei. Ne face
bine sa traim a data 9i aceasta fateta a vietii. Simt cii libidoul meu sa-
vureaza asta eu inghitituri mari...

Clark University
Worcester. Massachusetts
14.IX.1909

...Aseara a avut lac eu ta-'ll-tarn 0 mare mascarada, eu toate robele ro~ii


9i negre posibile ~i palari! patrate eu Giueur! de auf. Am fast promovat,
in eadrul unei ceremonii fastuoase, la rangul de Doctor of Laws honoris
causa, 9i Freud la fel. Am voie sa adaug aeum in urma numelui meu
L.L.D. Impunator, nu-i asa? Astazi, prof. M. ne-a dus cu automobilulla
margii1ea unui lac fmmos pentm IUllch. Peisajul a fast incmtator. Asta-seara
se tine in easa Hall inca 0 private conference despre psychology of sex.
Timpul ni se umple intr-un mod teribil. In asta, arnerieanii sint eu ade-
varat maestri, de ab!a-ti lasa timp sa resphi. Dupa toate aceste minuni
S1.l1tearn ostenit 9i mi-e dor de linistea din munti. 1mi vijlie capu!. Aseara
a trcbuit sa lin eu oeazia numirii un discurs improvizat in fata a vreo trei
sute de persoaneo
... Ma bucur grozav sa ajung din nOli pe mare unde suf1etul rascolit
i~i poate reveni datorita lini9tii si intinderii nesfir~ite. Aid ne gasim intr-un
virtej aproape continuu. Mul~umesc lui Dumnezeu ca mi-arn recapatat in-
treaga capacitate de a gusta si savura, a~a di ma pot bucura de toate. Iau
acum cu mine in fuga tot ce se mai peate apuca, iar apei ma voi Ugezasatu!...

P.'s Camp
Keene Valley
Adirondacks, N.Y.
16.IXo1909, 8 1/2 a.m .

... Ai fi nespus de uimita daca ai vedea unde arn aterizat acum in


aceasta ~ara a posibilitatilor realmente nelimitate. Slnt intr-o cabana mare
de lemn care are a singura ineapere, in fata mea e un imens ~emineu zidit,

363
facut din caramida nears a, Cll a gramadii mare de lemne inaintea lui, iar
Ia perete: 0 droaie de vesela, multe cih1i~ialtele asemenea. Cabana em-
conjurata de 0 veranda acoperita :;i daca pa~e~tiafara, nu vezi Ia mceput
dedt pomi: fagi, brazi, pini, tuia... totul ni\el straniu, iar ploaia susura
dulce, scurgindu-se blInd. Printre copaci se zarqte un peisaj montan,
acoperit eu piidure. Cabana se afla pe un versant, ceva mai jos sint io-
~irate vreo zece CaSU\ede lemn, ici locuiesc femelle, cola barba\ii, iei
este bucatiiria, cola restaurantul, intre ele pasc vad ~i cai. Cad aici s-au
instalat doua familii P. ~i 0 familie x., cu personalullor de serviciu cu
tot. Daca 0 iei in susul piriului care curge prin rata, ajungi in p3.dure~i
descoperi foarte curind ca este vorba de 0 pacture virgina nordica. Solul
e alcatuit din grohoti~ din epoca glaciara, acoperit eu un covor moale
~i gros de mu~chi ~i feriga; deasupra, prabu~itil.intr-o dezordine sii!-
batid!., 0 incolacire de crengi ~i trunchiuri marl ~i putrezite, din care se
ridica din nou capaci tineri. Daca urci mai departe pe ciirarea moale,
acoperita numai eu lemn putrezit, ajungi mtr-o zona de cring extrem de
des, intre\esut Cll mure, zmeura ~i 0 combina\ie ciudata intre cele doua.
Mil de pomi inal(i ~imorti (i~nescgolft;)idin desi~. S-au prabu9it cu miile
~i,in cadere, au alcatuit 0 inc1lciturade nepiitnms. Te furi~ezica\1irlndu-te
pe ~i pe sub trunchiuri groase de copaci, cazi, dUdnd peste lemn putred,
in gauri adinci, dai pe drum de urme de cerb; ciodinitorile au ciocanit
in pomi gauri marl cit capul. Pc alocuri, un cieion a smuls din pfurJnt
sute de copaci uria~i, care searnana cu sequoia, a~ainclt acum riidacinile
Ii se ridica spre eer. Un incendiu a pustiit eu ni~te ani in urma 0 zona
de p3.durece se intinde pe citeva mile. In sIIT~it,ajungi pe un virfrotund
de stmca, inalt de peste J000 m, ~i de acolo prive~ti in jos spre un peisaj
glaciar sii!batic, Cll dmpii ~i lacuri, aeoperit camplet de piidure virgina
inca din epoca glaciara. Acest (inut straniu ~i siilbatic este sHuat la extre-
mitatea nord-esticii a Statelor Unite, in statuI New York, aproape de gra-
ni\a canadianii. Aid mai traiesc ur~i, Jupi, cerbi, elani, pord spino~i. $i
~erpi sint peste tot. Chiar ieri, la sosirea noastra, ne-a intimpinat unul
lung de doua picioare. Nome ca in regiunea asta nu exisHi ~erpi eu clo-
patei, in sehimb se pot intilni multe exemplare la citeva ore distan\a, pe
malurile lacurilor mai ealde George ~i Champlain. Locuim intr-o cabana
midi, iar obieetul pe care dormim este ceva intre hamac ~i pat de
carnpanie ...
ered cli ar trebui sa venim 0 data impreuna aici, este am de pHi-
eut! Peste tot unde ai cuno~tin\e, e~ti [ratai ~i ingrijit minunat. Sintem
toti de aeord ca de pe urma acestei calMorii ne vor ramine cele mai
frumoase amintiri. Freud l~i eroie~ie drum eu un zimbet filazofie prin
asHi lume pUna de pitoresc. In ceea ce mil privqte, particip intens la
tot ~i-mi place. Dadl ar fi sa iau cu mine tot ce a~ putea lua, nu mi-ar
ajunge nici doua luni. Este bine sa pledim atit timp elt incii este atit
de frumos ...

364
Albany, N.Y.
18.IX.1909

... Mai sint doua zile pina la plecare! Totul e ca-ntr-un v1:rtej.leri ma
aflam inca pe un virf stincos gola9' la 0 altitudine de aproape 1700 m,
in mijloeul unor piiduri virgine imense 9i privearn in deplirtare spre
infiniturile albastre ale Ameridi, inghefind pina in maduya oaselor in
yiutul reee ca ghea(a, iar astazi sint in viltoarea citadina din Albfu"1Y,
eapitala statului New Yark! Cele 0 suta de mii de impresii pe care Ie iau
eu mine din aceasta lara a minunilor nu se pot deserie eu ajutorul eon-
deiului. Tottll are implicafii mult prea vaste, este mult prea mare $i
incalculabil. Ceva ce mi s-a clarificat treptat in ultimele zite este re-
eunoa9terea cli un ideal de posibilitate de viatii a devenit aid realitate.
Blirbatilor Ie merge aiei atlt de bine pe elt 0 permite gradul de civiliza\ie,
iar femeHor - prost. Am vP'zutaiel lucruri care iti suscitii eea mai mare
admiratie 9i altele care te provoaca la 0 meditatie profunda asupra
dezvoltlirii sociale. Simem, in ceea ee prive9te civiliza\ia tehnidi, la 0
distan\a de muite mile in urma Amendi. Dal' toate astea costa ingrozitor
de mult sl poa..rtadeja in sine germenele sffr~ituluL Trebuie sa-ti po-
vestesc multe, foarte mu!te. Ce-am trait in aceasta cali1torie nu voi uita
niciodatii. Dar acurn sintern obositi de America, Milne dimineata pleeam
la New York. iar pe 21 septembrie, In largui mlirii en noi L..

NorddeutscherLloyd, Bremen
Nava "Kaiser Wilhelm der GroBe"
22.lX.1909

... leri mi-am scuturat prafui Amerieii de pe taIpi, eu inima u~oara


~i eapul ea dupa 0 mahmureaiil, cad Y.-ii m-au primit eu 0 ~ampa..'1ie
m1nunata... Cu abstinenta a..'11ajuns acum - in ceea ce priYe~teprincipiile
- pe un teren fame ~ubred, a9a cii onoarea ma obliga sa ies di.'1asoeiatiile
mele de cumpatare. IvEirturisesc ca sint un adevlirat paditos ,?isper ea
voi putea astfel sa fezist filra emotie pe viitar la vederea unul pahar eu
vin, s1 anurne a U11uianebiiut. Asa-1intotdeauna, numai fmctul oprit te
atrage. Cred ca Il-ar !reolli sa-mi interzic prea multe ...
C1iUitoriaa mceput ieri la ora 10; stlnga - tumurile foarte inalte
1...'1

ale zglrie-norilor albictosi 9i rosietid din New York City, in dreapta-


co~urile fumeginde, docurile etc. din Hoboken. A fost 0 dimineatii ee-
toasa. Curind New York-ul a displirut ~i nu dupa mult timp a inceput
hula. La nava-far ne-am desplirtit de pilatul american si am ie~it in larg,
"in de~ertul trist al mani". Este ca intotdeauna de 0 maretie ,?isimplitate
cosmica ~i si!este la tacere, caei ce-ar putea rasti omul aid, mai ales
f1oaptea, dnd oeeanul este singur eu eeml instelat? Privim muti in de-
pihrtare, renuntlnd la orice t:ufie, in vreme ce multe cuvinte 9i irnagini
365
vechi ne tree prin minte: 0 voce dulce roste$te ceva despre batrina,
infinita "mare care vuie~te in departiiri", despre ,.valurile mfu:ii ~i ale iu-
bilii"l, despre Leueoteea, zeita dragala$a care, ti~nlnd din spuma valu-
rilor agitate, il pregate$te lui Odiseu, eel obosit de atita drum, valul de
perle eel fin $i salvator. Marea este ea muzica, are in sine $i atinge toate
visele sufletului. Frumusetea ~i maretia marii constau In aceea dl ea ne
eonstringe sa coborim in striifundurile rodnice al propriului suftet uncle
ne confruntam cu noi in~ine, autoerelndu-ne, animind ,.de~ertul trist al
mani". Acum inca slntem obositi de "chinul acestor din urma zik' $i
refleetam ~i facem ordine, eu ajutorul unei mUDci a incon~tientului, prin
tot ceea ce a rasco!it America ln noLo

Norddeutscher Lloyd, Bremen


Nava "Kaiser Wilhelm der GroBe"
25.IX,1909

... leri s-a iscat 0 furtuna care a durat toata ziua, prelungindu-se pina
spre miezul nOPiii. Cea mai mare parte a zilei am stat in fata, sub puntea
de comanda, intr-un lac iniiltat $i ferit, $i am admirat spectacolu! grandios
oferi! de coamele valurilor rostogolindu-se spre noi ~i revarslnd un nor
invirtejit de spuma peste vapor. Acesta lncepu sa se clatine cumplit din
cauza mliului $i, de mai multe ori, asupra no astra se abaturii aversele
sMate. Se facu reee, a$a ca ne-am dus sa bem un ceai. Acolo lnsa, creierul
se scurse pe canalul spinal $i cauta sa se ridlce din nou, impingj'nd pe
sub stomac in sus. De aceea m-am retras in pat, unde m-am simtit curind
faarte bine ~i am servit chiar 0 cina placutiL Din dud ln dna, afara se
izbea dte un val de vas, tunlnd $i bubuind. Toate obiectele din Indpere
prins era viala: perna canapelei se tIn In semiintuneric pe jos, un pantof
care zikuse pe podea se ridid, p1ivi uimit de jur-lmprejur 5i se duse apci,
tlrslindu-se incet, sub sofa; pantoful care statea In picioare se lasa obosH
pe 0 parte $i 0 porni dupa celalalt. Acum insa spectacolul se modifidi.
Dupa cite am observat, pantofii se dusesera sub sofa, pentm a Iua de
acolo valiza 5i servieta mea; toata societatea a pomi spre geamantanui
eel mare de sub pat; 0 mined a camasii mele de pe sofa Ie facu un semn
pHn de dor, iar in interiorul dulapurilor $i a! sertarelor rasunara fO$nete
~i pacanituri. Deodata, sub podeaua mea - un cumplit vuiet, pinit,
trosnet, zomait. Caei una dintre bucatarii se aHa jos, chiar sub cabina
mea. Dintr-un foe, cinci sute de farfurii se trezisera din somnolema lor
asemanatoare mortii $i, printr-un salt Indraznet, pusesera capitt rapid

I Des Meeres ulld der Liebe Wellen, titlul unei tragedii a scriitom!Ul viencz
Franz Grillparzer (1791-1872), despre iubirea dintre Hero ~i Leandm
(Il. t.).

366
zadarnidei sortii lor de sclave. In eabinele din jur, gemete inexprimabile
tradau seeretele menuului. Am dormit minunat, iar de azi-dimineatii v1n-
tul a inceput sa bata dintr-o alta directieoo.

Din scrisorile luz"Freud ditre lung!

16 aprilie 1909
Viena, IX, Berggasse 19

Draga prietene,
oo'Este remarcabil ca exact in seara in care eu v-am adoptat fomlal
ca fiu prim-nascut $i v-am uns urma$ :;;iprint mO$tenitor - in partibus
illfidelium - dumneavoastra m-ati destituit din derr.nitatea mea de tata,
destituire ce pare a va fi plikut la fel de mult ca mle instituirea persoanei
dumneavoastra in dernnitatea respectiva. Acum mi-e teama sa nu recad
fata de dumneavoastra in wIul de tata, dad va vorbesc despre punctul
meu de vedere refelitor la fenomenul spiritelor zgomotoase (Poltergeister);
trebuie insa s-o fac, fiindca lucrurile stau totu$i altfel dedt ati putea crede.
Asadar, nu neg ca experimentul $i comuniciirile dumneavoastra mi-au
lasat 0 impresie putemica. lVIi-am propus sa observ fenomenul dupa
plecarea dmnneavoastra si va dau aici rezultatele.ln prima mea camera
trosneste tot timpul, acolo unde cele doua stele2 egiptene grele stau pe
rafturiie de stejar ale bibliotecii; asta este deci evident. In cea de-a doua,
acolo unde am auzit noi zgomotul, trosneste foarte rar. La ineeput am
crezut ca s-ar putea considera aceasta un fel de dovadii, dad zgomotul
atit de frecvent elt timp ati fost dumneavoastra prezent nu s-ar mai fi
auzit deloc dupa ce ati pleeat - or, de atunei s-a repetat deseori, insa
niciodata in legiitura eu gindurile mele $i niciodata dnd ma gindeam la
dumneavoastra sau la problemele dunmeavoastra specifice. (Nici acum
- adaug ca provocare.) Observatia i$i pierdu insa curind valoarea din
alta cauza. Credulitatea mea sau eel putin disponibilitatea mea in a erede
disparu 0 data ell vraja prezentei dumneavoastrii aid; din fu'1umite motive
launtrice mi se pare iaraSi total improbabil sa se petreaca un lueru de aeest
gen; mobilierul lipsit de spirite sta tacut in fata mea, asemenea naturii
lipsite de zei in fata poetului, dupa dlsparitia zeilor Greciel.
Imi pun deci din nou ochelarii de tata eu rame din com si Ii atrag
atentia fiului drag sa-Si pastreze eapullimpede $1mai degraba sa nu vrea
sa prieeapa ceva ciecit sa aduca jertfe atlt de mali cauzei intelegerii; Si,
dind din cap ell intelepciune in legatura eu problema psihosintezei,
gindese: Da, ee sa-i fad, a~a-s tinerii, se bueura eu adevarat numai atund

1 Cu autorizatia amabila a lui Ernst Freud, Londra (11. ed. germ.).


2 V. nota 2 de la p. 167 (11. t.).

367
cind n-au nevoie sa ne tirasca ~i pe noi dupa ei, numai atunci dnd noi
nu putem tine pasul, caci ni se taie rasuflarea ~i avem picioareie obosite.
Atunci, folosindu-ma de dreptul conferit de anii mei, devin vorbiire~
~iva povestese despre 0 alta chestiune dintre cer ~ipamint, care nu poate
fi inteleasa. Aeum citiva ani am deseoperit in mine convingerea cii voi
muri intre 61 ~i 62 de ani, eeea ce in acel moment mi s-a paTutinca un
termen Yndepartat. (Numai opt ani ma mai despart aeum de el.)l Am
pleeat apoi eu fratele meu YnGreeia ~i am eunoscut 0 senzatie de-a
dreptul nelini~titoare vazmd cum cifra 61 - sau 60 YnIeg1ituracu 1 ~i
eu 2 - se repeta ell oriee oeazie la toate abieetele care aveau un numar,
mai eu seama la mijloaeele de transport - ceea ee arn 91notat cu con-
~tiinciozitate. Cind am ajuns la hotelul din Atena ~i ni s-au dat eamere
la etajulYntli am rasuflat U9urat,sperind sa scap de atmosfera apaslitoare,
cad aid nu putea intra in discutie nr. 6 I. Da, dar am primit nr. 31 (cu
spiritul meu fatalist I-am V3.zuttotu~i ca pe jumiltatea lui 61-62) ~i
aeeasta cifd mai desteaptli si mai iute s-a dovedit mai eonsecventa in
urmiirire decit prima. De la calatoria de intoarcere ~i pilla foarte de
eurind, acest 31, asociat bueuros eu un 2, mi-a riimas fidel. lntrucit am
si anumite zone in sistemul meu in care sint numai avid de cunoa~tere
~inicidecum supersti~ios, am incercat de atunci sa fac 0 analiza a acestei
convingeri. Iat-o! Convingerea mea i~i are r1idiicinile in anul 1899.
Atunci s-au petreeut simultan doua evenimente. In primul rind, am seris
Interpretarea viselor (care, eu 1900, este postdatata), in al doilea rind, mi
s-a dat un nou numar de telefon, pe eare-l mai am ~i azi: 14362. Un
element camun se paate siabili usor intre aceste doua fapte; in 1899, eilld
an1 seris lnterpretarea vise/or, aveam 43 de fuli. Ce alteeva era oare mai
la illdemina dedt ideea cli eelelalte dfre urmau sa semnifiee sfir~itul
vieiii mele, deei 61 sau 62? Deodata exista metoda in oriee sminteala
sau absurditate. Superstitia ea voi muri iutre 61 'Ii 62 de ani se dovede~te
a fi eehivalenta ell eonvingerea ea mi-am implinit eu eartea despre vise
opera vieiH, ea nu mai trebuie sa spun nimic 'ii pot muri !ini:;tit. Veti fi
de aeord ea nu mai suna atit de absurd dupa aeeasta experieni1LDe altfel,
Ynspatele acestor lueruri zace influenta tainic? a lui W. FlieB; superstiiia
s-a declan~at in anul ataeului sau.
Aid ve~igasi din nou confirmata natura specific evreiasca a misticii
mele. In rest sint inclinat sa spun doar ca aventuri ca aeeasta ell cifra 61
se explidi prin doua momente, mai intii prin ateniia, amplifieatii enorm
prin ineon~tient, care vede a Elena in fiecare femeie, ~i 1.\1al doilea rind
prin "solieitudinea hazardului" prezenta in mod incontestabil, care joaea
aeela~i rol in formarea halucina~ii1or,preeum solicitudinea somatica in
simptomul isteric ~i cea lingvistica in joeurile de cuvinte.

1 Freud a muri! la Vlrstade 83 de ani (n. t.).

368
A~tept deci en interes sa ailn ~i alte a.rnanunte despre cercetarile
dumneavoastra complexe legate de problema fantomelor, ca despre 0
duke 51 gratioasa amagire pe care eu insumi n-o impartasesc.
eu salutari cordiale dumneavoastra, sotiei 5i copiilar,
Al durruleavoastra
Freud

12 mai 1911
Viena, IX, Berggasse 19

'" '" .
iJraga pnetene~
... ;;;t1u ca va liisati ghidat de l!1clinatiile dumneavoastra cele mai
HluEtTiceditre studiul fenomenelor oculte 51nu ma fudoiesc ca veti reveni
ac;;sa ell 0 tnC3.Ieatur2i. flu se poate face nimic contra acestui lucru
5i e>ricine ascultii de in!.arl\uin~a impulsurilor iui procedeaza drept. Re-
!YUHIC-ledurnneavoastta dobil1dit prin cercetarca problemei dementei va
un timp bun ac:u;':.\l:iei de "mistic". Numai sa nu ne ramineti
pr,:;a mult acolo~ In colonii1e de lu tropice; caei important este sa domne~ti
8~casa...
Va 5alut cordial 31 apcr di 51 dumneavoastra imi veii serie dupa un
lnte.r'!'al Dial scurt de timp.
Ai dumneavoastra credincios
Freud

15 iunie 1911
Viena, IX, Berggasse 19

prietene~
pl':::bleme ale ocuItismului am devenit umil de dnd cu marea
lectie pe care am prirnit-o de la experienta racuta de Ferenczi.1 Promit
sa erect tot ceea ce poale fi f5.cut S&~para eft de ell rezonabiL I~u 0 fac
bucuros~ asta. I)ar hybrisul rneu a fast zdruncinat de-atunci. A~ dari
tare ITluh sa V3~:$tiu fn Qeord ell F. dacii unul dintre dumneavoastra se
hEzardeaza sa intreprinda pasuI periculos al pubiicarii ~i-mi imaginez ea
convenit sa pastrati 0 totala independenta in timpui lucrului...
S31uti).ri cordiale durr,ueavoastra ~i frumoasei case.
Al dumneavoastra credincios
Freud

1 Cf. E, Jones) ~Das Lehen und lVerk van Signnmd Freud (Fiata !ii opera
!tli Signiluzd Freud), Fn1.nkl'urt, 1962~ p. 447 ~. urrn. (n. ed. genn.).

369
Scrisoare dare sotia [ui, trimisa din Sousse, Tunisia
Luni, 15.III.l920
Grand Hotel. Sousse

Aceasta Africa este incredibilii'


... Din pac ate nu pot sa seriu eoerent; sint prea multe de spus. Num.ai
ci:teva trasaturi rapide de condei. Dupa 0 vreme grea ~i rece pe mare, 0
dimineafa racaroasa in Alger. Case ~i striizi luminoase, pfkuri de capaci
de-un verde sumbru, Cll virfuri inalte de palmieri ridici:ndu-se dintre ei.
Bumuzuri albe, fesuri ro~ii, printre ele gaibenul tiraliorilor Africii, rasul
spahiilar, apoi Gradina Botanicii - padure tropicala vriijita, viziune
indiana; arbori ar;vatta sacri, cu uria~e riidacini aeriene ca ni~te man~tri,
sala~uri fantastice de zei, imense ca intiIldere, cu frunzi~ dens, verde pro-
fund, fo~nind in briza marii. Apoi, treizeci de ore de c31atorie cu trenul
pina la Tunis. Ora~ul arab este Antichitate 5i Ev Mediu maur, Granada
~i pove~tile din Bagdad. Omul nu se mai gfnde5te la sine, ci este dizolvat
in aceasta diversitate ce nu poate fi evaluata 5i cu atit mai putin descrisa:
in zid, 0 coloana romana; 0 evreicii batrina de 0 urltenie greu de zugravit
in cuvinte trece in pantaloni albi bufanti; un strigator se inghesuie cu 0
lncarciHura de burnuzUl1 prin mul\ime si lipa eu sunete guturale, care ar
putea proveni din cantonul ZUrich; un call de cer de un albastru adinc;
o cupola de moschee alba ca zapada; un cizmar coase cu rivna pantofi
intr-o nisa mica 5i boHita; pe salteaua din fata Iui, 0 paUl. calda 51
stralucitoare de soare; muzieanti orbi eu to be si !ilute minuscule cu trei'
coarde; un cersetor, care-i tot numai zdrenle; aburi de la prajituri in ulei;
roiuri de muste; sus, in eterul bineelivinlaL pe minaretul alb, un muezin
dnta rugaciunea amiezii; jos, 0 curte umbroasa, racoroasa, eu coloane
si 0 POa!1:aill forma de po,coava ~i incadrata de majolica, pe zid se liW'lie
in soare 0 pisidi riioasa; un du-ie-vina de ma.l1tale ro~ii, albe, galbene,
albastre, maro, de turbane albe :')ifesuri rqii, uniforme, fete Cll pie!ea
de 1a alb ~i galben-deschis pina la negru ca tikiunele, 0 tirsiiala de papuci
galbeni ~i ro~ii, 0 fofilare tiptila de picioare negre go ale etc., etc.
Dimineata se ridica mare!e zeu ~i umple ambele orizonturi ell bucuria
si puterea lui, :')itot ce-i viu Ii da ascultare. Noaptea, luna este at1t de
argintie si stralueeste cu ° claritate atit de dumnezeiasca, indt nimeni
nu se indoiqte de Astarte.
Intre Alger si Tunis se intind 900 kIn de piirfljnt african., care se inalta
pentm a forma nobilele 9i vastele altitudini ale marelui Atlas; vai largi
~i podi~uri doldora devin, grine si piiduri ve,zi de stejar de pluta. Astazi,
Horus s-a ridicat dintr-un mUlite indepiirtat ~i palid peste 0 cimpie ne-
sfirsit1i, verde 5i maIO, iar din desert s-a pornit un 'lInt puternic, sumnd
Inspre largul marii de un albastm inehis. Pe dealuri ondulate gri-verzui,
resturi galben-maronii de orase romane, pe care pase rarele capre negre;
in apropiere, 0 tabara de beduini cu eorturi negre, camile si magari; tre-

370
nul trece peste 0 camila care nu se putea decide sa coboare de pe linie
~i0 omoar8~; 0 alergatura con1inui1~se striga, se gesticuleaza, siluete albe;
~i tot mereu marea, ba de un albastruadinc, ba sticlind in soarele scin-
teietor de te dor ochii. Din paduri de maslini ~i din palmieri ~l garduri
vii de cactu~i urja~i, plutind in 8.cl1lice sclipe~te in soare, rasare un oras
alb ca zapada, cu cup ole 5i lummi de un alb celest, rasfirat magnit1c pe
a coiin~.; apoi Sousse, cn zidurile ~i tumurilc-i aibe; jos, portul, peste
zidul partuar, marea de un :ilbastru profund; in porl se at1a veliel1l1 ell
cele doua vele latine pe care Ie-am pictal dndva!!!
Te impiedici la tot pasul de vestigii romane; am dezgropat din
panllnt~ eu ajutorul bastonului n1eu~ un vas ron1c.11.
Toate astea sint aoar 0 bilb'i'ial3, mizera, nu de ce-lni spune
Africa, dar ea vorbe~te. Irnagineaza-ti un soare putemic, un aCTlimpcde
ca pe muntii eei TIla11J.ialti, 0 11l:lre Inai albastra dectt ai V3zut vreodata,
toate culorile de 0 foq3. incredibiUi, in piete mal gase~tl de cumpilrat
amforele a,11tice,inchipuie-ti - ~i ce mal luna!!!. ..

,Dintr-o scrisoare catre un tfndr savant


(1952)

...Eu IDsurni ma definesc drept erYlpiric, caci doar trebuie Sfl fiu ~i
ceva onoraoi1. Adesea m! se rcpro~eazil. ca sint un filozof prost ~i
binefnteles ea nu-nli place sa fin ceva 111ediocnl. Ca enlpiric, !T1aCar 3.111
realizat ceva. Unui CiZIT13I bun care se $i considera a fi ca atare doar n-{)
i
sa se t~crie pe piatra funera.ra ca a tryst un paHirier prost~ pentlu ca S-3.
rntlrnplat sa faca 0 data 0 p.ITHirie care nu. s··a potrl'vit.
Limba pe care 0 vorbesc trebuie sa fie echivoca, respectiv ell dublu
sens) pentru a tine cont de natura Si Hspe.ctul ei dublu. Eu tind
cOTI~tient ~i intentional catre exprin1area ell doua intelesuri; c:.lci este
supe-noa.ra univocitatii :?i corespunde naturii fiintei. Conform dispozitiei
mele naturale a~ putea foa.Jie bine sa fiu univac. p.j\.stanu-i greu, este insa
In detrilnentuI ade\/arului. In mod intentionat las sa rasune toate
tcnalitatile :si nUCLl1tarile, fiindca~ elc, pe de 0 parte, siD.t oricum prezente~
iar pc de alta, dau 0 imagine ITlai fidel a a realitatii. Exprimarea univoca
ar-e sens doa.r cind se constatti fapte, IlU lIlsa cirid e vorba de 0 inter-
pretare, cae! "sensu!" nn este tautologie, ci cuprinde lTItotdeauna mai
mult in sine declt obiectul c-Oucret 0.1 enuntului.
Nu si'nt - spus Si mai precis - decft psihiatru; caci problematica mea
escntialiJ., dltre care se lndreapta toate cforturile mele, este tulburarea
sufleteasca - fenoIIlenologia~ etiologia ~;j teJeologia ei. Orlee altceva
joaca la rnine un rol auxiliar. T~uIlia sinn~chernat nici sa fondez 0 religie,
nici sa profesez vreuna. Nu cultiv I1ici 0 filozo:fie~ ci ma gindesc doar
ca, in limitele sarcinii paniculare ce mi-a revenit. sa fiu un bun medic
aI suf1etelor. Acestea sint predispozitiile pe care Ie-arD gasit in mine ~i
-'.-,11
.J,
a~a funqionez ea membru al soeietatii omene~ti. Nu neg nicideeum ca
alti oameni ~tiu mai multe dec1't mine. Eu nu ~tiu, de pilda, cum ar putea
fi faeuta vreodata experienta lui Dumnezeu, desprinzindu-ne de expe-
rienta omeneasca. Daca nu fae experienta Lui, cum pot sa spun di El
exista? Experienta mea este insa foarte ingusta ~i restrmsa ~i, astfel, ~i
eeea ce reveieaza ea ramine, in ciuda presentimentului apasator al in-
comensurabilului, restrins ~i la scad omeneasca, iar asta vedem cel mai
pregnant dnd ineeream s-o exprimam. Gnd e yorba de experienta, nimie
nu seapa de ambiguitatea psihieului. Experienta eea mai mare este tot-
odata cea mai mica ~i limitata, ~i de aceea ne ~i sfiim sa vorbim prea
tare despre ea sau, eventual, sa mai ~i filozolam pe seama ei. Smtem prea
mici ~i prea nepotriviti, ea sa ne putem permite 0 asemenea indrazneala.
De aceea prefer limbajul eehivoc, caci el tine cont in acee~i masura de
subiectivitatea reprezentarilor arhetipale ~i de autonamia arhetipului.
"Dumnezeu", de exemplu, inseamna pe de 0 parte un ens potentissimum1
inexprimabil, pe de alta, a aluzie extrem de inadecvata ~i 0 expresie a
incapacitatii ~i perpIexitatii umane, deci 0 tdire de natura elt se poate
de paradoxaHi. Spatiul sufletului este imens ~i pI in de realitate vie. La
marginea lui se afla secretul materiei ~i eel al spiritului, respectiv al sen-
sului. Pentru mine, acesta este cadrulin interiorul caruia imi pot exprima
experienta ...

Dintr-o scrisoare catre un coleg


(1959)

... Conceptul de ordine (m ereatie) nu este identiecu eel de "sens".


o fiinta organica nu este nici ea - in ciuda rmduirii ei eare, In sine, are
sens - neaparat plina de sens in contextul general ... Far2. con~tiinta
reflexiva a omului lumea este de un nonsens imens, caci omul e, eonfoml
experientei noastre, singura fiinta care poate eonstata "sensul".
Nu ~tim sa indieam in ce consta faetorul eonstructiv al dezvoltarii
biologice. ~tim insa ca homeotermia si diferentierea ereierului au fost
necesare pentru formarea con~tiintei ~i deci ~i pentru manifestarea unui
sens. Nu se poate imagina prin ee fel de hazarduri ~i riscuri a trecut pro-
cesul de evoiutie, derulat de-a lungul a milioane de ani, al unui lemurian
arboricol, pma la stadiul de om. In acest haos al eontingentelor au aqio-
nat probabil fenomene sincronistice, eare, m momente arhetipale, au putut
efeetua, fata-n fata cu legile eunoseute ale naturii ~i ell ajutorul aeestora,
sinteze ce ne par minl!nate. Cauzalitatea ~i teleologia dau gre~ aici, caci
fenomenele sincronistice se comparta ea hazardul.

1 Fiinta atotputernidi (n. t.).

372
fntrucit probabilitatea legilor natmii nu alimenteaza cu nimic supo-
zi~ia ca doar din hazard ar putea Iua na~tere sinteze superioare, ca de
exemplu psihicul, avem nevoie de ipoteza unui sens latent, pentru a
explica nu numai fenomenele sincronistice, ci ~i siiltezele superioare. Mai
intii, calitatea de a fi inzestrat cu sens pare illtotdeauna a fi ceva in-
con~tient ~i de aceea nu poate fi descoperita decit post hoc; astfel exista
tot mereu ~i pericolul sa se atribuie sens acolo unde de fapt nu exista a~a
ceva. A vem nevoie de experien~ele sincronistice pentru a putea justifica
ipoteza unui sens latent care este independent de con~tiin~a.
Cum 0 crea~ie n-are un sens recognoscibil fara con~tiin~a reflexiva a
omului, acestuia i se confera prin ipoteza unui sens latent 0 insemnatate
cosmogonica, 0 veritabila raison d' hre. Daca, in schimb, Creatorului I Se
atribuie sensullatent ca plan con~tient de crea~ie, se na~te illtrebarea: De
ce ar organiza Creatorul tot acest fen omen universal, 0 data ce El ~tie
deja unde ar putea sa Se oglindeasca, ~i de ce S-ar oglindi, 0 data ce este
deja con~tient de Sine? De ce ar crea, pe linga omniscientia Lui, 0 a doua
con~tiin~a, inferioara -intr-un fel miliarde de oglinjoare tulburi des pre
care ~tie anticipat cum va fi imagine a pe care 0 pot reda?
Dupa toate aceste considera~ii am ajuns la concluzia ca no~iunea de
a fi creat "dupa chipul ~i asemanarea ..." nu este valabila numai pentru
om, ci ~i pentru Creator: EI este asemanator sau identic cu omul, adica
este la fel de incon~tient ca acesta sau ~i mai incon~tient, caei, conform
mitului incarnarii Se simte chiar obligat sa devina om ~i sa Se of ere
omului ca jerWL.

Theodore Flournoy

in timpul rela~iilor mele cu Freud gasisem ill Theodore Flournoy un


prieten paterno Era deja in virsta cind I-am cunoscut. Din pacate a murit
dvva ani dupa aceea. Pe vremea cind mai eram medic la BurghOlzli, i-mn
citit cartea Des lndes a la Planete Mars, care mi-a Hisat 0 impresie pro-
funda. I-am scris ca a~ vrea s-o traduc in germ ana. Am primit raspuns
abia peste 0 jurnatate de-an; se scuza ca oferta mea ramasese atita timp
fara raspuns. Spre regretul meu, desemnase deja un alt traducator.
Mai tirziu I-am vizitat peFlournoy la Geneva, ~i cind am ajuns treptat
sa recunosc care erau limitele lui Freud, am inceput sa-I fac din cind in
cilld cite 0 vizita, ca sa stam de yorba. Era important pe_ntru mine sa aflu
ce gilldea despre Freud, caci spunea lucruri inteligente la adresa IuL Mi-a
atras mai cu seama atenlia asupra rationalismului iluminist allui Freud,
ceea ce clarifica multe aspecte ale gindirii sale ~i Ii explica ~i unilate-
ralitatea.
in 1912 I-am convins pe Flournoy sa ia parte la congresul de la
Mtinchen, la care s-a produs apoi ruptura dintre Freud ~i nnne. Prezen~a
lui a insernnat pentru mine un suport considerabil.

373
Aveam in anii aceia - mai ales dupa despar(irea de Freud - senzatia
cit sint inca mult prea tinsx spre a fi de sine statalOr. tv!ai simteam nevoia
unui sprijin $i imi trebuia mal ales eineva eu care sa pot diseuta desehis.
Este ceea ce am gasit in Flournoy, a$a ca el a reprezentat curind pentlU
mine un soi de contrapondere 1a Freud. Cu el puteam sta de vorba $i
despre toate problemele care ma preocupau din punct de vedere $tiin-
(ific, de pilda despre somna.mbulism, despre parapsihologie $i psihologia
religiilor. Dear nu aveam pe atunci pe nimeni care sa fi imparta$it intcre-
sele mele in aceasta privinta. Conceptiile lui Flournoy erau exact pe
aceea$i linie cu ale mele, stimuIlndu-ma in repetate rinduri. Conceptul
de imagination creatrice, care ma interesa in mod deosebit, I-am im-
plUmutat de la el.
Am invatat multe de 10.e1. :tvfaicu seamS. maniera de a considera un
pacient, adh'1cirea plina de simpatie $i ih(elegere in povestea lui. De aceea
am $i preluat un caz de 10.el, $i anume pe eel al lui Miss l'vliHer. In
Transformari si simboluri ale libidolilui (1912) I-am supus unei analize
minu(ioase.
Ma preocupasera inca de mult corela(iile din produsele fanteziilor la
schizofrenici. Flournoy m-a ajutat sa Ie inteleg mai bine. El vedea
problemele in totalitatea lor $1.in primul rind, Ie vedea obiectiv. Pentm
el, importante erau faptele, adica ceea ce se petrece. Se apropia cu pru-
denta de un caz $i nu pierdea niciodata din vedere illtregu1. Impresi: mea
clara despre atitudinea $tiintifica a lui Flournoy era ca avea un approach!
realmente obiectiv, iar asta Illi se parea remarcabil in comparalie cu cele
viizute la Freud. Freud avea un sti! dinamic $i patrunzator: a~tepta ceva
de la cazuriJe pe care Ie trata. Flournoy nu voia nimic. Privea de departe
~i vedea dar. Datorita influenlei lui Freud a.m dobindit multe cuno$tLr1te,
dar multe nn mi s-au clarificat. Flournoy m-a invalat sa iau distanla fala
de obiect $i a sprijinit $i linut treaza in mbe niizuinla catre rinduirea
lucruri!or intr-o perspectiva vasta. Stilul sau era mai curind descriptiv,
nu se lasa in seama presupunerilor $i, in ciuda unui interes viu $i cald
pentm pacient, se tinea mereu fata de acesta la 0 distan\a necesara exa-
minarii. Or, astfel reU$ea sa nu piarda din vedere intregul.
Flournoy era 0 personalitate instruita $i distinsa, foarte fin cultivata,
psihic echilibranta ~i inzestrata cu un simt diferentiat al propor(iilor.
Toate acestea aveau 0 inriurire benefica asupra mea. Era profesor de filo-
zofie $i psihologie. 0 influent a puternicii exercita asupra lui pragma-
tismullui James, un mod de a concepe lucrurile care nu sta in spiritul
german ~i, ill consecinta, n-a obtinut din partea acestuia recunoa$terea
pe care ar fi mentat-o. Pragmatismul este inss. tocmai pentru psihologie
de 0 importanta ce nu trebuie neglijata. Ceea ce am apreciat in mod
deosebit la Flournoy a fast modul sau filozofic de a considera lucrurile

! (Mod de) abordare (n. t.).

374
~i mai cu seama critica Iui bine chibzuita, bazata pe 0 cultura cuprin-
zatoare.

Richard Wilhelm

Pe Richard Wilhelm I-am cunoscut Ia Dannstadt, la baronul Key-


serling, cu prilejul unei sesiuni a ,,~calii inteIepciunii". Era pe la incepu-
tul anilar '20. In 1923 I-am invitat Ia ZUrich, unde a tinut la Clubul de
psihologie 0 conferima despre I Ging I.
Inea inainte de a-I cunoa~te ma ocupasem de filozofia orientala ~i
incepusem prin anul1920 sa experimentez pe baza lui I Ging. Era fn tim-
pul unei veri petrecute la Bollingen, dnd am luat hotanrea sa aprofundez
misterele acestei carti. In lacul tulpinilor de coada-~oricelului care se
falasesc fn metoda clasicii, mi-am tiliat tulpini de trestle. Apoi am ~ezut
adesea ore 1ntregi pe jos, sub pfuul secular, eu I Ging linga mine ~i am
exersat tehnica, raportind unulla altul "oracolele" rezultate, ca intr-un
joc de fntrebari ~i raspunsuri. Reie~eau astfel tat felul de ciudatenii de
netagaduit - corelatii pline de tilc cu propriile-mi procese de gindire,
pe care nu mi Ie puteam explica.
Singura interventie subiectiva in decursul experimentului consta in
aceea ea experimentatorul fmparte miinunchiul de 49 de tulpini ill mod
arbitrar, adica fara sa numere, dintr-o mi~care. EI nu ~tie cite tulpin! se
afla ill fiecare dintre miinunchiuri, dar de acest raport numeric depinde
rezultatul. Toate celelalte manipuliiri sint rfnduite mecanic ~i nu permit
nici 0 interferenta a vointei. In cazul in care chiar exista vreo relatie
cauzala psihiea, atunci aceasta nu poate sa rezide dedt in impfu1irea
aleatorie a miinunchiului (sau, in alta metoda, in eaderea intfmpIatoare
a monedelor).
Pe parcursul illtregii vacante de vara ma preocupara atunci intre-
biirile: Au raspunsurile din I Ging sens sau nu? Daca au, atunci cum se
produc legaturile dintre ~irul psihic ~i cel fizic de evenimente? M-am
lovit tot mereu de coincidente uimitoare care m-au dus cu gilldulla un
paralelism acauzal (0 sincronicitate, cum i-am spus mai tirziu). Am fost
atit de fascinat de aceste experimente, ea am uitat complet sa-mi fac
insemnari, ceea ce am regretat ulterior foarte tare. Mal tirziu am reluat
insa de atftea ori experimentul cu pacientii mei, fncit m-am putut con-
vinge de numfuul relativ mare al raspunsurilor care 0 nimereau vizibil.
Voi da ca exemplu cazul unui barbat mal tinar cu un pronuntat complex
matern. Dorea sa se insoare ~i facuse cuno~tinta Cll 0 fata care i se parea
potrivita. Se simtea insa nesigur ~i se temea de posibilitatea ca, sub

I Carte veche chinezeasca de intelepciune si oracole, ale carei origini se


ami in mileniul al IV-lea a. ChI. (11. ed. germ.).
375
influent a eomplexului sau matern, sa. nu ajunga din nOli, din nebagare
de seama, sub dominatia unei alte marne Gare sa-l cople~easdL Am facut
experimentul cu eJ. Textul hexagramei (rezultatului) sau a suna! astfel:
"Fata este putemica. Nu e bine sa ia cineva in ciisatorie 0 astfel de fata."
Prin 1935 m-am intllnit cu filozoful chinez Hu Shih. L-arn intrebat
des pre I Ging ~i am primit raspunsul urmator:
- 0, nu-i altceva decit 0 culegere de formule magice rarii im-
portantal
Nu cuno~tea metoda practica ~i nici utilizarea ei - a~a sustinea.
Chipurile, ar fi avut doar 0 data de-a face cu ea. In tirnpul unei plimbari,
un prieten i-ar fi relatat povestea sa nefericita in dragoste. Tocmai treceau
pe Jinga un ternplu daoist. I-a; fi spus prietenului sau in gluma: "Aid
poti consulta oracolul in aceasta privinta." Zis ~i filcut. Au intrat im-
preuna in templu ~i i-au cerut preotului un oracoll Ging. El insa pretindea
di nu credea in aceasta absurditate.
L-arn intrebat daca oracolul fusese coreet. La care mi-a raspuns
recalcitrant:
- 0, da ... sigur ca da.
Amintindu-mi de cunoscuta poveste despre "bunul prieten" care face
tot ceea ce nu vrem sa ne atribuim nOlla i'n~ine, I-am intrebat eu precautie
daca n-a profitat ~i el insu~i de acest prilej.
- Ba da, mi-a raspuns, i-a.rn pus ~i eu in gluma a intrebare.
- Si a tinut oracolul cont de ea?
A ezitat.
- Mda, dad se poate spune a~a.
Era clar ca subiectul Ii era neplacut. Ceea ce e personal atecteaza
lineod obiectivitatea.

La citiva ani dupa primele mele experimente eu tulpinile de trestie


aparu I Ging cu comentariullui Wilhelm, Bineinteles ca a.rn filcut imediat
rast de carte ~i am constatat cu satlsfactie oil vedea corelatiile de sens
intr-un chip foarte asemanator eu cel in care m! Ie reprezentasem eu. Dar
Wilhelm cuno~tea intreaga literatura de specialitate 'Ii putea astfel umple
golurile care-mi rilmasesera mie. Clud a venit 1a Zurich am avut oeazia
sa diseut pe larg cu el ~i sa vorbim despre religie ~i filozofie chinezeasdL
Ceea ce mi-a comunicat din abundenp cuno~tintelor lui referireare la
spiritul chinezesc mi-a arutlcat atlli"1ci0 lmnina asupra dtorva dintre cele
mai dificiJe probleme pe care m!. Ie puneo. incoD'itientul european, Pe de
alta parte, I-a mirat nespus ceea ce i-am povest!.t eu in kgatura cu re-
zultatele cercetiirilor mele in domeniul incon~tientului: did a recunoscut
in ele ceea ce considerase pin~. at\Ll1ci a fi exdusiv tradi\ie a fiJozonei
chineze~ti.
Tinar fiind, Wilhelm plecase in China in slujba misiunii crestine ~i
acolo i se dezviiluise lumea spiritualitatii OrientuluL \Vilhelm em 0
persona1itate autentic religioasa, ell vederi largi 31clare. iwea capacitatea

376
sa asculte cu 0 atitudine lipsita de prejudecati revelatiile unui spirit straiu
~i sa savir~easca acea minune a empatiei (Einfiihlung) care-l abilita sa faca
accesibile Europei comorile spirituale ale Chinei. Era adinc impresionat
de cultura chinezeasca; odata imi spuse: "E 0 mare multumire pentru
mine ca n-am botezat niciodata un chinez!" 1.11 ciuda filiatiei sale cre~-
tine nu putea sa nu recunoasca profunda logica ~i claritate a spiritului
chinezesc. Nil era numai influentat de el pina in ramnchi, ci efectiv
cople~it ~i asimilat. Lumea conceptiei cre~tine treeea in planul secund,
dar nu disparea nieiodata cu desavir~ire, ci alcatuia 0 reservatio mentalis,
o rezerva moralii de 0 asemenea importanta incit condition a destinul.
Wilhelm a avut noroeul rar sa-l cunoasca in China pe unul dintre
inte1eptii vechii ~coli pe care revolutia il alungase din interior. Acest
maestru bamn, pe nume Lau Nai Si.ian, I-a initiat in ~tiinta filozofiei
chineze~ti yoga ~i a psihologiei lui I Ging. Datoram eolaborarii eelor doi
barbati editia lui I Ging eu comentmiul ei remarcabil. Ea a adus pentru
prima oara aeeasti:'i lucrare orientala de 0 inegalabila profunzime in fata
ochilor Occidentului intr-un mod viu ~i comprehensibil. Consider ca
public area acestei lucrari este realizarea cea mai de seama a lui Wilhelm.
Cu toata claritatea ~i inteligibilitatea spiritului sau occidental, el a dat do-
vada in comentariulla I GUlg de 0 adaptare fara pereche la ,psihologia
chinezeasca.
Cind a fost terminata ultima pagina a traducerii ~i au ie~it primele
~palturi, batrinul maestru Lau Nai SUan a incetat din viata. Era de parca
~i-ar fi incheiat opera ~i ar fi transmis europeanului ultimul mesaj al
b1imnei Chine muribunde. Wilhelm i-a implinit visul des pre discipolul
fara egal.
Cind I-am cunoscut pe Wilhelm, parea un adevarat chinez, atit in
mimica ~i scris, cit ~i in limbaj. Preluase punetu! de vedere oriental ~i
fusese complet impregnat de vechea cultura chinezeasca. Ajuns in
Europa, s-a dedicat carierei didactice la Institutul chinezesc din Fnmkfurt
pe Main; aici, ca ~i la conferintele lui in fata profanilor, I-au cople~it insa
din nou necesita\ile spiritului european. Aspectele ~i formele cre~tine au
ie~it iara~i tot mai mult la suprafatlL Unele prelegeri tinute de el ~i pe
care Ie-am auzit mai tirziu de abia de se mai puteau deosebi de ni~te
predici.
Retransformarea lui Wilhelm ~i reasimilarea lui la Occident mi s-au
pamt nitel nechibzuite ~i deci periculoase. Mi-a fost teama sa nu ajunga
astfelin conflict cu sine. Cum era yorba, din cite am crezut sa recunosc,
de 0 asimilare pasiva, adica de 0 influentare prin mediu, exista riscul unui
conflict relativ incon~tient, al unei ciocniri a sufletului occidental cu cel
oriental. Daca" dupa cum banuiese eu, atitudinea cre~tina cedase initial
in fata influentei Chinei, acum se putea insa produce contrariul - sfera
europeana putea ci~tiga din nou prioritate in fata Orientului. Or, daca
acest proces are loc fara 0 confruntare con~tienta profunda, atunci

377
planeaza pericolul unui conflict incon~tient care poate afecta ~i starea
sanata\ii fizice.
Dupa ce am ascultat prelegerile lui Wilhelm, am incercat sa-I atrag
aten\ia asupra primejdiei care-l amenin\a. I-am spus textual:
- Dragul meu Wilhelm, va rog sa nu mi-o lua\i in nume de rau, dar
am sentimentul ca Occidentul va cople~e~te din nou ~i ca deveni\i infidel
misiunii dumneavoastra de a trans mite Orientul Occidentului.
- Cred d aveti dreptate; ceva ma subjuga aiei, mi-a raspuns. Dar
ce e de fkut?
Cltiva ani mai tirziu, in timp ce Wilhelm se afla la mine acasa ca
oaspete, avu 0 recidiva a dizenteriei est-asi2.tice pe care 0 contractase cu
vreo douazeci de ani m urma. In lunile urmatoare, starea i se inrauta\i ~i
am auzit di era internat in spital. Am plecat la Frankfurt sa-l vizitez ~i
I-am gas it gray bolnav. Ce-i drept, medicii nu aballdonasera orice spe-
ranta ~i chiar ~i Wilhelm vorbea des pre planuri pe care urma sa Ie traduca
in via\a dnd se va simti mai bine. Am sperat ~i eu impreunii cu el, dar
aveam mdoielile mele. Ceea ce-mi incredin\a atunci imi adeveri banu-
ielile. In visele pe care Ie avea, se gasea din nou pe nesfir~itele carari
ale stepelor asiatice pustii - in China parasita -, acaparat iar de pro-
blema pe care i-o pusese China ~i al direi raspuns Occidentul i-I refuzase.
De~i era con~tient de aceasta problema, nu putuse gasi 0 solutie. Boala
se taragana luni de zile.

La dteva saptamini inaintea mOf\ii lui, ci:nd nu mai aveam de mai


multa vreme ve~ti de la el, am fost tinut treaz, toemai cmd eram pe punctul
de a adormi, de 0 viziune. La patul meu statea un chinez intr-un ve:;;mmt
albastru mehis, cu miinile incruei~ate in mineei. Se inc1ina adinc in fata
mea, ca ~i cum ar fi vrut sa-mi transmita un mesaj. ~tiam des pre ce era
yorba. Ciudata la aceasta viziune era claritatea ei extraordinarii. Nu numai
cii vedeam fiecare rid de pe fata lui, dar ~i fiecare fir din \esatura ve~-
mintului sau.
Problema lui Wilhelm se poate concepe ~i drept conflict intre con-
~tient ~i incon~tient, care la el luase forma up-ui conflict dintre Vest ~i
Est. Am crezut cii-i inteleg situatia, 0 data ce aveam aceea~i problema
ca ~i el ~i ~tiam ce insemna sa te afli implicat mtr-un asemenea conflict.
E-adevarat ca Wilhelm nu se exprimase !impede in fata mea nlei 1a
ultima noastra intllnire. Am observat totu~i cii era extrem de interesat
cInd introduceam punctul de vedere psihologic. Interesul lui dura msa
numai atIt timp elt era yorba despre lucruri obiective, despre meditatii
sau probleme de psihologie a religiei. Aici, totul era in ordine. Dad insa
incercam sa abordez problemele actuale ale conflictului sau launtric, sim-
team de indata 0 ezitare ~i 0 inchidere m sine, caei il atingea pina la
smge; un fenomen pe care I-am remarcat la multi oameni de seama. Este

378
acel Unbetretene, nicht zu Betretende1 al unui domeniu unde nu trebuie
sa se patrunda, care nu se poate fort a ~i nu trebuie fortat, un destin ce
ilL! suporta interventia umana.

Heinrich Zimmer

Pe Heinrich Zimmer I-am cunoscut !a inceputul anilor '30. Citisem


cartea lu! fascinanta, Kunst/arm und Yoga2 ~i-mi dorisem inca de mult sa-l
cunosc personal. Am gasit in el un om genial cu un temperament extrem
de viu. V orbea foarte mult ~i foarte iute, era insa capabi! ~i sa asculte cu
o atentie intensa. Am petrecut impreuna citeva zile frumoase in decursul
carora am purtat discutii bogate in continut ~i colosal de stimulatoare
pentm mine. V orbeam mai ales despre mitologia indiana. Cu aceasta oca-
zie imi povesti cum reactionase la cartea publicata de Richard Wilhelm
~i de mine, Secretui Florii de Aur. Din pacate, la vremea dnd 0 scrisesem,
ealtea lui Z;mrner despre forma a,.'tistica si yoga 1m-era mca necunoscuta,
asa indt nu-i putusem folos; materialul deosebit de valoros pentru mine,
ceea ce am regretat apoi nespus. Cmd Zimmer avu mtre mlini Secretul
Florii de AuI' 5i rasfoi cartea se infurie - a5a mi-a povestit - din cauza
comentariului meu psihologic. Zvirli cartea de perete.
Aceasta reaqie caracteristica nu ma mira, dici imi era cunoscut de
mult, dar numai in mod indirect, cum se manifestase in cazuri asema-
natoare. Zimmer a fast primul sa-mi povesteasca nemijlocit despre acest
subiect. Ca atitia a1tii, reaqionase la cuvintul "psihologic" ca taurulla
culoarea rosie. Doar "sufletul" n-are nimic a face cu astfel de texte care
au un interes pur istorie! Asta poate fi numai 0 dovada de !ipsa de
abordare ~tiintifica, de simple idei fantastice 1
Dupa dtva timp cind Isi rec15tiga judecata ~i astfel 5i constiinta
stiintifica, resirnti 0 anumita euriozitate sa afle ce avea de fapt de spus
psihologia intr-un astfel de eaz. Ridica volumul de pe jos si incepu sa
citeasdi. FEnd un mare cunoscator de literatura indiaria, nu putu sa nu
descopere 0 serie de paralele interesante, pentru care il ajutara foarte mult
pronuntata sa clarviziune artistica si intuitia-i iesita din comun. Spuse -
textual - eu ceva ironie in glas: "Atunci am realizat brusc ca textele
mele sanscrite nu prezentau numai dificultati grama~cale. sintactice, ci
ca aveau, pe linga aeestea, 5i un sens."
Chiar daca aceasta remarea exagerata trebuie inteleasa cum grana
salis, apreciez in mod deosebit miirturisirea lui Zimmer. Este de 0
onestitate neobi~nuita Si reconfortanta, indeosebi daca ne amintim de acei

1Goethe, Fallst II, v. nota de la p. 344 (n. t.).


2KlIllsiform lI11dYoga im illdischell KlIltbild (Forma artistica $i yoga /n
imaginea indica de clllt), Berlin, 1926 (n. ed. germ.).

379
\
dii minorum gentium! eare ne asigura eu un resentiment prost disimulat
di au ~tiut toate astea de mull.
Din piicate, moartea timpurie a lui Zimmer i-a Iaeut imposibiHi 0
eiUatorie in India. M-am intrebat adesea ce efeet ar fi putut avea asupra
lui eontaetul nemijlocit eu India. M-a~ fi a~teptat la lueruri mari de la el,
avind in vedere deschiderea lui ~i eapacitatea lui de asimilare, eunoa~-
terea profunda a literaturii indice ~i intuiiia lui ie~ita din com un. In loe
de aeestea, Manii I-au ehemat ia ei.

In intreaga sa fiinta, Zimmer a fost un puer aeternus, eare, inaripat


cu un limbaj stralucitor, faeea sa inf10reasea toti mugurii gractinilor
legendelor indiene. I-a imparta~it ~i soarta, dici "tinar moare cel ee e iubit
de zei". ~i Wilhelm a murit prematur, fara insa ca acea latura a "eternului
eopil" sa fi devenit vizibila in aeeea~i masura ea la Zimmer, despre care
aveai senzatia ea inverzea ~i It,f1orea intr-o abundenta inepuizabiHi. Am
banuit totu~i di ~i in Wilhelm se aseundea eeva asemanator in modul cum
a asimilat China sau, mai bine-zis, eum I-a asimilat China pe el. Aut
Zimmer cit ~i Wilhelm aveau 0 naivitate gepjalii. Arnindoi pareau sa
traiasdi in realitate ca intr-o lume striiina, in timp ce fiinta lor eea mai
launtridi urma, neexplorata ~i neatinsa, linia sumbra a destinului.

Completare la Cartea ro~ie

In toa..'llila anului 1959 lung reIua, dupa 0 perioada mai lunga de


indispozitie, Cartea ro:fie, pentm a ineheia ultima imagine, ce ranlasese
neterminata. Nu putu insa sau nu '1m s-o termine nid atunci. Ea avea,
zicea el, de-a faee eu moartea. In locul ei, ~ternu pe hirtie 0 noua diseutie
imaginara mai iunga ~i eare se leaga de unul dintre dialogurile de ineeput
ale diI1ii. Partenerii de diSeutie erau din nou Eliahu, Salomeea ~i ~arpele.
~i de asta data serise eu muM grija, eu tu~ negm, in seriere gotidi
pres~curtata. Ocazional, literele ini(iale erau ornate cu motive pictate.
In ineheiere exista 0 eompletare, singura paginaa aeestei eiJ.rtipe care
a scris-o eu serisul sau de mina obi~nuit; ea se intrerupe in nrijlocul uIlei
fraze. lata textu1:

,,1959.
Am lucrat timp de 16 ani la aceasta carte. M-a tinut departe de ea
cuno~tinta pe eare am faeut-o in 1930 ell alehinria. Inceputul sf'lf~itului
veni in 1928, dnd Wilhelm inri trimise textu1 tratatului alehimic Secretul
Florii de AuI'. Continutul aeestei ciJ.rti gasi atunci dmmul ditre realitate.
N-am mai putut luera la ea.

1 Zei de "ordin inferior" (n. t.).

380
Observatorului superficialli va piirea ca 0 nebunie, ceea ce ar ti ~i
devenit, dacii n-~ fi putut capta foI1a cople~itoare a evenimentelor ini-
tiale. .stiusem dintotdeauna cii acele evenimente contineau lucruri preti-
oase ~i de aceea n-am ~tiut ce sa fac altceva mai bun decit sa Ie notez
Intr-o carte « pretioasii », adicii scumpa, ~i sa pictez imaginile care mi se
iveau pe dnd Ie retraiam - atlt de bine cit am reu~it s-o fac. .stiu cH de
Inspairrlintator de neadecvata a fost aceasta Incercare, dar, In ciuda unei
munci imense ~i a unor diversiuni, i-am ramas fidel, chiar dadi niciodata
o aHa posibilitate ..."
Septem Sermones ad lvlortuos
(1916)

lung a pennis ca Septem Sermones ad Mortuos ($apte predici cafre


morti) sa apara sub forma de bro~ura pentm un cere privat. Daruia oca-
zional clte una prietenilor. Nu s-uu putut proema niciodata fn librarii. Mal
tirziu ~i-a numil aceasta acfiune un "pikat de ti'1erete" ~i a regretat-o.
Limbajul corespunde aproximativ celui din Cartea rD$ie. Faia de
discutiile infinit de lungi Cll figuri LTlterioare din Carrell ro"ie, Septem
Sermones reprezinta un tol inchis in sine. De aceea au fast alese ca
exelnplu. Ele transmit 0 irripfesie~ chiar daca fragrnentara, i:~. ceea ce-l
\inuse pe lung sub tensiune intre ani 1913 -1917 ~i a ceea ce crease e1
atunci.
Scrierea contine "luzii imagistice sau a..l1ticipariideatice caTe au jucat
ulterior un rol in opera ~tiintitica a Iui .lung, mai ales natura contradictorie
a spiritului, a vietH ~i a asen;iunilor psihologice. Gt,direa in paradoxuri
a fast ceea ce-l atrasese pe lung la gnosticL De aceea S-;I Identificat aid
Cll gnosticul Basilides (mceputul secolu1ui a1 II-lea) $1 s-a tinut in parte
$i de terminologia acestuia, de exemplu: Dumnezeu ca ABRAXAS. Aceas-
ta a corespuns unul .ioc inten\ionat de mlstific:rre.
lung $i-a dar numai dupa ezitiiri $i "de dragul onestitatil" cOTIsim·
tamintul ca Septem Sermanes ad Mortuas sa fie publicate in canea iul de
amintiri. Rezolvarea anagramei din finalul cfu:tii n-;j, deZVfuUlt-O nici~
odata.
VII SERMO~"'ES AD MORTUOS

Cele $apte fnl'a(aturi carre mur(f. Scrise de Basilides la Alexandria,


ora$ul unde Esrul atfnge Vesrul

Senna I

Ivlortii s-au intors de la Ierusalim, unde n-au gasit ce-au cautat. M-au
rugat sa-i las sa intre, si mr-au cerut invi1\11tura, si astfel am ineeput sa-i
invat:
Aseultati dad: ineep eu nlmieul. Nimicul este acelasi lucru eu plinul.
In infinitate, pHn este aeelasi lucru eu gal. Nirnicul este gol 5,iplin. Puteti
spune la fel de bine 5,1altceva des pre nimic, de pild1i ca este alb sau
negru, ca nu este sau este. Ceva infinit si etem nu are proprieti'iti, intrucit
are toate proprietiitile.
Nimicul sau pHnul Te nurnirn PLEROMA. Acolo inHiul1tm, gindirea 5,i
fiinta inceteaza, del ceca ce este etem 5,iinfinit nu are proprietati. In ea
nu este nimeni, pentru dl atunci el ar fi diferit de pleromii si ar avea
proprietati, care l-a1' distinge de plerorna ea fiind eeva diferit.
In pleroma nu este nimic si este tot: nu merit a sa meditiim asupra
pleromei, del asta ar insenma sa ne dizolvam pe noi Insine.
CREA TURA iln este in pleroma, ci in sine insas!. Pleroma este inceputnl
s,i sfirs,itul ereaturii. Trece prin ea, asu cum lumina soarelui patmnde peste
tot prin aer. Desi pleroma patrunde In intregime, ereatura nu are parte
de ea, dupa cum un corp ell desavir~ire transparent nu devine nid lurni-
nos S,1 niei intunecat prin lumina care il strabate.
PHnd 0 parte a etemului ~i infmitului, noi sintem iilsa pJeroma 'insas,i.
Dar nu avem pfu"'tede ca, ci sintem la 0 depiirtare nesf1r~ita de pleroma,
nu spatial sau temporal, ci ESENTIAL, caei, in calitatea noastra de erea-
tura limitata in timp s,i spa\iu, ne deosebim in esenia de plerorna.
Cum si-ntem insa parti ale pleromei, ea se afla si in noi. Pleroma este
infinita, eterna s,iintreaga pina ~i in punctul eel mai mle, cad mie si mare
sint proprietiiti eontinute in ea. Este nimicul, care-i peste tot intreg ~i
eontinuu. De aceea vorbese numai simbolie des pre creatura ea parte a
pleromei, did pleroma nu este de fapt nici.'lieri divizata, 0 data ce este
nimicuL Noi sintem ~i intreaga pleroma, intmdt, simbolie, pleroma este
eel mai mie punet (numai presupus, nu care fiinteaza) in noi ~i infinitul

3R3
firmament dimprejurul nostru. Dar, in fond, oare de ce mai vorbim despre
pleroma, dad ea este tot ~i nimic?
Vorbesc despre ea ca sa incep de undeva, ca sa va alung iluzia ca
undeva, fie afara, fie inauntru, exista ceva stabilit dinainte sau in vreun
fel determinat dinainte. Tot ce este a~a-zis stabilit sau determinat este
numai relativ. Numai ce este supus schimbarii e stabilit ~i determinat.
Ceea ce-i transformabil este insa creatura, a~adar, ea este unica sta-
. bilita ~i determinata, caei are proprieta~i, ba chiar este ea insa~i pro-
prietate.
Se ridica intrebarea: Cum a Iuat fiin~a creatura? Creaturile au luat
fiinta, nu insa creatura, deoarece ea este proplietatea pleromei inse~i, la
fel ca ~i noncrea~ia,~moartea etema. Creatura este intotdeauna ~i pretu-
tindeni, moartea este intotdeauna ~i pretutind~ni. Pleroma are totul,
diferen~iere ~i nediferentiere.
Diferentierea este creatura. Ea este diferita. Diferentierea este natura
ei, de aceea ea ~i diferentiaza. Omul diferentiaza, caci natura lui este dife-
rentierea. De aceea el diferentiaza ~i proprietati ale pleromei care nu sinL
El Ie diferentiaza pomind din propria lui natura. De aceea omul trebuie
sa vorbeasca despre proprietati ale pleromei care nu sint.
Voi spuneti: Ce fOSt are sa se vorbeasca despre eIe? Doar ai spus
chiar tu ca nu merita sa ne glndim la pleroma.
Va zic toate acestea pentm a va elibera de iluzia tii ne-am putea gindi
Ia pleroma. Daca diferentiem proprietatik pleromei, atunci vorbim din
diferentierea noastra ~i despre diferentierea noastra, dar n-am spus nimic
des pre pleroma. A vorbi insa des pre diferentierea noastra este necesar
ca sa ne putem diferenp.a suficient. Natura noastra este diferentiere. Daca
nu sintem credincio~i acestei naturi, atunci ne diferentiem insuficient. A~a
ca trebuie sa facem diferen~ieri ale proprietatilor.
Voi intrebati: ~i ce-i rau daca nu ne diferentiem?
Daca nu diferentiem atunci ajungem undeva dincolo de propria nOaStra
natura, dincolo de creatura ~i cadem in nediferentiere, care este cealalta
proprietate a pleromei. Cadem in pleroma ins~i ~i renuntiim sa mai fim
creatura. Cadem prada destramiirii in nimic.
Asta e moartea creaturii. Murim deci in masura in care nu diferen-
tiem. De aceea, stradania natural a a creaturii se indreaptil. catre diferen-
tiere, catre lupta contra inceputului pril'lordial, catre egalitatea periculoasii.
E ceea ce se nume~tePRINCIPIUM !NDIVIDUATIONIS. Acest principiu este
esenta creaturii. Vedeti de aid de ce nediferentierea ~i nondistingerea
constituie un mare pericol pentm creatura.
De aceea trebuie sa diferentiem proprietatile pleromei. Proprietatile
slnt PERECHILEDE CONTRARII,ca:
Efidentul & Ineficientul,
Plinul & Golul,
Viul & Mortul,

384
Diferitul & ldenticul,
Luminosul & Intunecatul,
Fierbintele & Recele
Forta & Materia,
Timpul & Spatiul,
Binele & Raul,
Frumosul & Untul,
Unul & Multiplul etc.
Perechile de contra..•.ii slnt proprietatile pleromei care nu smt pentru
ca se anuleaza.
Intrucft slntem pleroma fnsii~i,avem si toate aceste proprietiiti m noi;
cum fundamentul naturii noastre este diferentierea, avem proprietiitile in
numele ~j sub semnul diferentierii, ceea ce inseamnii:
1. Proprietiitile smt diferite ~i separate in noi unele de altele, de aceea
nu se anuleazii, ci sint eficiente. De aceea sfntem victima perechilor de
contrarii. In noi, pleroma este dezbinatii.
2. Proprietiitile apartin pleromei, iar noi putem ~i trebuie sa Ie po-
sedam sau sa Ie triiim daar In numele ~i sub semnul diferentierii. Noi
trebuie sa ne diferentiem de proprietiiti. In pleroma ele se anuleazii, in
noi nu. Diferentierea de ele elibereaza.
Dacii aspiram la bine sau la frumos, uitam de natura noastra care este
diferentiere ~i eadem prada proprietatilor pleromei, care sint perechile
de contrarii. Ne striiduim sa dobindim binele ~i frumosul, dar, totodata,
cuprindem ~i raul si untul, caci ele sint m pleroma una cu binele si
frumosul. Daca raminem msa credinciosi naturii noastre, si anume dife-
rentierii, atunci ne diferentiem de bine ~i frumos si, astfel, si de rau si
unt, ~i nu eadem in pleroma, adiea in nimic ~i in destramare.
Voi replicati: Ai spus ea si diferitul si identicul sint proprietati ale
pleromei. Cum este dadi aspiram la diferenta? Atunci nu sfntem cre-
dinciosi naturii noastre? Si trebuie sa eadem prada ~i egalitiitii, dacii as-
piram la diferentii?
Sa nu uitati eli pleroma n-are propriet1iti. Noi Ie cream prin gindire.
Daea aspirati deci la diferenta, la egalitate sau la oricare alte proprietati,
atunci a~pirati la ginduri care vin inspre voi din pleromii, si anume
gillduri despre proprietiiiile nonexistente ale pleromei. Alergind dupii
aceste ginduri, cadeti din nou in pleroma ~i atingeti in acela~i timp
diferenta si egalitatea. Nu gindirea voastrii, ci fiinia voastrii este diferen-
tiere. De aceea, nu trebuie sa aspiraii la difereniii, ~a cum 0 gindiii voi,
ci LA FIINTA YOASTRA. De aceea nu exista in fond decit 0 aspiratie, ~i
anume aspiraiia la propria fiinia. Daca aii avea aceasta aspiraiie, n-ar
trebui sii ~tiii absolut nimic despre pleromii si proprietatile ei si tot ati
ajunge graiie fiiniei voastre la te1ul corect. Insa mtrucit gfndirea instriii-
neaza de fiinia, trebuie sa va mviii stiinta cu ajutorul ciireia va puteii iine
gmdirea in fnu.
385
Senno II

Mortii stateau in noapte de-a lungul peretilor si strigau:


Vrem sa stirn despre Dumnezeu. Unde este Dumnezeu? Dumnezeu
este mort?
Dumnezeu nu-i mort, este la fel de viu ca pururi. Dumnezeu e crea-
tura, caci este ceva definit si de aceea diferit de pleroma. Dumnezeu este
proprietate a pleromei, si tot ceea ce am spus despre creatura este valabil
si des pre el.
E! se deosebeste insa de creatura prin aceea ca este mult mai ne-
des Ius it si mai nedeterminabil dedt creatura. EI este mai putin diferit
dedt creatura, dci fundamentul fiintei sale e abundenta eficienta, si nu-
mai in masura in care e! este definit si diferit este creatura, si in aceasHi
masura el este deslusirea abundentei eficiente a pleromei.
Tot ceea ce nu diferentiem cade in pleroma si este anulat cu contra-
riul sau. De aceea, dad nu-l diferentiem pe Dumnezeu, atunci abundenta
eficienta este anulata pentru noi.
Dumnezeu este si pleroma insasi, dupa cum si fiecare punct minus-
cui din creat si din necreat este pleroma insasi.
Golul eficient este natura diavolului. Dumnezeu si diavol sint primele
deslusiri ale nimicului pe care-l numim pleroma. E indiferent daca ple-
roma este sau nu este, caci in toate ea se anuleaza pe sine insasi. Nu la
fel se intimpHi eu creatura. In masura in care Dumnezeu si diavolul sint
creaturi, ei nu se anuleaza, ci exista, stind unul fata de celiilalt ca opusi
eficienti. Nu avem nevoie de nici 0 dovada a existentei lor, este suficient
ca trebuie tot mereu sa vorbim des pre ei. Chiar dad cei doi n-ar fi, crea-
tura tot i-ar distinge mereu din pleroma gratie naturii ei care diferentiaza.
Tot ceea ce separarea scoate din pleroma este pereche de contrarii,
de aceea de Dumnezeu tine intotdeauna si diavolul.
Aceasta inseparabilitate este atit de strinsa si, dupa cum ati aflat, atit
de indisolubila si in viata voastra, precum pleroma insasi. Asta provine
de la faptul ca ambii stau foarte aproape de pleroma in care toate con-
trariile sint anulate si devin una.
Dumnezeu si diavolul se deosebesc prin plin si gol, ziimislire si
distrugere. EFICIENTA Ie este comuna. Eficienta ii leaga. De aceea, efici-
enta sta peste ambii, fiind un Dumnezeu deasupra lui Dumnezeu, ciici
uneste plinul si golul in efectul ei.
Acesta este un Dumnezeu despre care voi n-ati stiut, did oarnenii
I-au uitat. Ii spunem pe numele lui de ABRAXAS. EI este si mai nedefinit
dedt Dumnezeu si diavolul.
Pentru a-I diferentia pe Dumnezeu de el, il numim pe Dumnezeu
HELlOS sau soare.

Abraxas este efect, !ui nu i se opune nimic in afara nerealului, de


aceea liber se desfiisoara natura-i eficienta. Nerealul nu este si nu se im-
potriveste. Abraxas sta pe deasupra soarelui si pe deasupra diavolului.

386
EI este probabilitatea improbabila, este ceea ce are efect nereal. Dacii
pleroma ar fi avut a fiin~a, atunci Abraxas ar fi fast deslu~irea ei.
EI este, ce-i drept, eficienta insa~i, dar nu un efect anume, ci efectul
In genere.
EI are efect nereal, ciici n-are un efect anume.
EI este ~i creatura, caci este diferit de plerama.
Saarele are un anumit efect, la fel ~i diavolul, de aceea ei ne apar
mult mai eficienti dedt nedeterminabilul Abraxas.
El este foqa, durata, schimbare.

Aici, moqii Iacura mare tarabai, ciici erau cre~tini.

Sermo III

Mor~ii se aprapiara ca negura iscata din mla~tini ~i strigara: Vor-


be~te-ne mai departe despre Dumnezeul supremo
Abraxas este Dumnezeul eel greu de cunoscut. A sa-i puterea cea mai
mare, Intrudt omul nu 0 vede. Din soare el vede summum bonum, din
diavol infimum malum, din Abraxas msa, VIATA cea In toate privintele
nedeterminata, care este mama binelui ~i a raului.
Viata pare a fi mai mica ~i mai slaba dedt summum bonum, de aceea
este ~i greu de imaginat di Abraxas dep~e~te In foqa chiar ~i soarele,
care doar este elInsu~i izvorul striilucitor a tot ce-i foqa de via~a.
Abraxas este soarele ~i, totodata, abisul ve~nic absorbitor al golului,
al diminuatorului ~i allmbucatatitorului, al diavolului.
Foqa lui Abraxas este dubHi.Voi Insa n-o vedeti,caci in ochii vo~tri
se anuleaza elementele opuse, orientate unul catre altul, ale acestei foqe.
Ceea ce roste~te Dumnezeul-soare este viata.
Ceea ce roste~te diavolul este moarte.
Dar Abraxas rostqte cuvintul venerabil ~i blestemat, care este viata
~i moarte simultan.
Abraxas z3rnisle~te adevar ~i minciunii, bine ~i rau, lumina ~i Intu-
neric In acel~i cuvint ~iin acee~i fapta. De aceea, Abraxas este cumplit.
EI este splendid asemenea leului In clipa In care-~i doboara victima.
EI este frumos aidoma unei zile de primavara.
Da, el e insu~i marele Pan ~i micul Pan. Este Priapos.
Este monstrul tanmului de jos, un polip cu 0 mie de brate, Incolacire
Inaripata de ~erpi, furie nebunii.
Este hermafroditul celui mai de jos inceput.
Este stiipinul broa~telor riioase ~i al broa~telor, care locuiesc In apa
~i urea pe piimint, care c1ntaIn cor la prinz ~i la miezul noptii.
Este plinul care se uneste cu golul.
Este sfinta Impreunare.
Este dragostea ~i uciderea ei.
387
Este srmtul ~i triidiitorullui.
Este lumina cea mai luminoasii a zilei ~i noaptea cea mai adinca a
nebuniei.
A-I vedea insearnna orbire.
A-I cunoa~te insearnna boala.
A i te inchina insearnna moarte.
A te teme de el insearnna intelepciune.
A nu-i rezista insearnna izbavire.
Dumnezeu locuie~te indaratul soarelui, diavolul locuie~te indiiratul
noptii. Ce n~te Durnnezeu din lumina, diavolul trage in noapte. Abraxas
insa este lumea, devenirea ei ~itrecerea ei. Asupra fieciirui dar al Dumne-
zeului-soare, diavolul i~i trirnite blestemul.
Tot ce obtineti implorindu-l pe Durnnezeul-soare ziirnisle~te 0 faptii
a diavolului.
Tot ce creati eu Durnnezeul-soare ii diiruie~te diavolului farta
aqiunii.
A.sta-i cumplitul Abraxas.
Este creatura cea mai putemica ~i, in el, creatura se sperie de ea
ins~i.
Este contradiqia revelatii a ereaturii fata de pleroma ~i de nimicul
sau.
Este groaza fiului in fata mamei.
Este dragostea marnei pentru fiu.
Este incintarea pamintului ~i eruzimea cerurilor.
Omul riirnine stana de piatra in fata chipului sau.
in fata lui nu exista nici intrebare, nici riispuns.
Este viata creaturii.
Este actiunea diferentierii.
Este dragostea omului.
Este rostirea omului.
Este aparenta ~i umbra omului.
Este realitatea in~elatoare.

Aici, mortii urlara ~i vociferara, ciici erau nedesavir~i\i.

SemlO IV

Mortii umplura incaperea mormaind ~i spusera:


Vorbe~te-ne despre durnnezei ~i diavoli, blestematule.
Dumnezeul-soare este bine1esuprem, diavolul este opusul, deci aveti
doi durnnezei.
Exista insa multe lueruri bune ~i inalte ~i multe rele ~i grele, iar
printre aeestea exista doi diavoli-dumnezei, unul este CEEA CE ARDE, iar
celalalt, CEEA CE CRE~TE.

388
Ceea ce arde este EROSUL sub forma fUidirii. Ea da lumina, mistuind.
Ceea ce cre~te este ARBORELE VIETH. El fnverze~te, acumulfnd fn
cre~tere materie vie.
Erosul se aprinde ~i se stinge, pe dnd arborele vietH cre~te fncet ~i
constant prin timpuri nelimitate.
Binele ~i raul se unesc in flacara.
Binele ~i raul se unesc in cre~terea arborelui.
in divinitatea lor, viata ~i dragostea stau fata fn fata.
lncomensurabil aidoma multimii stelelor este numarul dumnezeilor
~i al diavolilor.
Fiece stea este un dumnezeu, ~i fiece spa~iu pe care-I umple 0 stea
- un diavol. Dar plinul gol al fntregului este pleroma.
Efectul fntregului e Abraxas, lui nu i se opune decft nerealul.
Patru este numarul dumnezeilor principali, caci patru este cifra
masuratorilor lumii.
Unu este fnceputul, Dumnezeul-soare.
Doi este Erosul, caci une~te doi intre ei ~i se raspfnde~te straJucind.
Trei este arborele vietH, dici umple spatiul cu trupuri.
Patru este diavolul, caci deschide tot ce-i fnchis; el dizolva tot ce e
format ~i corporal; el este distrugiitorul, fn care totul devine nimic.
NoroGpe mine, fiindca mi-este dat sa cunosc multiplicitatea ~ivarie-
tatea dumnezeilor; dar vai de voi, fiindca fnlocuiti printr-un singur Dumne-
zeu aceasta multitudine inconciliabila Astfel produceti chinul nonintelegerii
~imutilarea creaturii, ale carei natura ~i nlizuinta sint diferentierea. Cum
sfnteti fideli naturii voastre, daca vreti sa faceti din multitudine unul
singur? Ceea ce Ie faceti dumnezeilor vi se intfmpla ~i voult Toti sfnteti
Iacuti egali ~i, astfel, fiinta voastra este mutilata.
Domneasca egalitatea de dragul omului, dar nu de dragul Domnului,
caci dumnezei sint multi, pe dnd oameni sint putini. Dumnezeii sfnt pu-
temici ~i-~isuporta diversitatea, deoarece, asemenea stelelor, stau fn sin-
guratate ~i la 0 imensa distanta unii de altii. Oamenii sint slabi ~i nu-~i
suporta diversitatea, deoarece locuiesc unul fn apropierea celuilalt ~i au
nevoie de comunitate, pentru a-~i putea purta particularitatea. De dragul
mfntuirii va fnvat reprababilul, din cauza caruia am fost reprabat.
Multimea dumnezeilor corespunde multimii oamenilor.
Nenumarati dumnezei ~teapta evolutia st1iriiomene~ti. Nenumarati
durnnezei au fost oameni. Omul are parte de natura dumnezeilor, el vine
de la dumnezei ~i merge catre Dumnezeu.
Dupa cum nu merita sa reflectarn la pleroma, tot astfel nu merita sa
adorarn multimea dumnezeilor. Cel mai putin merita sa adorarn primul
Dumnezeu, abundenta eficienta ~i summum bonum. Prin rugaciunea noas-
tra nu-i putem adauga nimic, nici nu-i putem lua nimic, caci golul efident
inghite totul in sine. Durnnezeii lumino~i formeaza lumea celesta, ea este
multipHi ~i se intinde ~i se mare~te la infinit. Durnnezeul-soare este
stapfnul ei supremo
389
Dumnezeii lntunecati fonneaza lumea piimfnteasdL Ea este simpla
~i se miqoreaza ~i se diminueaza la infinit. Stapfnul ei cel mai de jos
este diavolul, spiritul selenar, satelitul piimlntului, mai mic ~i mai rece
~i mai mort dedt piimlntul.
Nu exista diferen~a intre puterea dumnezeilor cele~ti ~i a celor pa-
mlnte~ti. Cei cele~ti miiresc, cei piimlnte~ti mic~oreaza. Incomensurabila
este direc~ia ambilor.

Senno V

Mortii risera a batjocura ~i strigara: Invata-ne, nebunule, despre bise-


rica ~i comunitatea sacra.
Lumea dumnezeilor se deslu~e~te in spiritualitate ~i in sexualitate. Cei
cele~ti apar In spiritualitate, cei piiminte~ti in sexualitate.
Spiritualitatea primqte ~i cuprinde. Ea este femeiascii ~i de aceea 0
numim MATER COELESTIS, mama celesta. Sexualitatea procreeaza ~i cre-
eaza. Ea este biirbateascii ~i de aceea 0 numim PHALLOS, tatal piimintesc.
Sexualitatea biirbatului este mai mult piimlnteasca, sexualitatea femeii
este mai mult spirituala.
Spiritualitatea biirbatului este mai mult celesta, ea merge spre ce-i
mai mare.
Spiritualitatea femeii este mai mult piimlnteasca, ea merge spre ce-i
mai mic.
Mincinoasa ~i demonicaeste spiritualitatea biirbatului, care merge
spre ce-i mai mic.
Mincinoasa ~i demonic a este spiritualitatea femeii, care merge spre
ce-i mai mare.
Fiecare sa mearga la locul sau.
Biirbatul ~i femeia devin diavoli unul pentru celiilalt, dacii nu-~i separa
caile spirituale, caci natura creaturii este diferenp.erea.
Sexualitatea biirbatului se lndreapta spre piimlntesc, sexualitatea fe-
meii se indreapta spre spiritual. Biirbatul ~i fcmeia devin diavoli unul
pentm celiilalt, daca nu-~i separa sexualitatea.
Biirbatul sa cunoasca ce-i mai mic, femeia, ce-i mai mare.
Omul sa se deosebeasca de spiritualitate ~i de sexualitate. Sa nu-
measca spiritualitatea Mama ~i s-o a~eze intre cer ~i piimint. Sa numeascii
sexualitatea Phallos ~i sa-l a~eze lntre sine ~i piimlnt, ciici Mama ~i
Phallos slnt demoni supraomene~ti ~i deslu~iri ale lumii divine. Ei slnt
mai eficienti pentm noi dedt dumnezeii, caci slnt strins inmditi cu natura
no astra. Daca nu va distingeti de sexualitate ~i spiritualitate ~i nu Ie priviti
ca natura peste voi ~i in jurul vostru, atunci Ie cadeti prada ca proprieta~i
ale pleromei. Spiritualitatea ~i sexualitatea nu slnt proprietatile voastre,

390
nu sint lucruri, pe care Ie poseda~i ~i Ie con~ine~i, ci ele va poseda ~i va
con~in pe voi, c5.ci sint ni~te demoni putemici, manifestiiri ale dumne-
zeilor ~i, asadar, lucruri care ajung dincolo de voi ~i existain sine. Omul
nu are 0 spiritualitate pentru sine sau 0 sexllalitate pentru sine, ci se afla
sub legea spiritualita~ii ~i a sexualitatii. De aceea, nimeni nu scapa de
ace~ti demoni. Sa Ie priviti ca pe ni~te demoni ~i ca pe 0 cauza COmllna
~i 0 primejdie comuna, ca pe 0 povara comuna, Cll care viata v-a inciircat.
Astfel, ~i viata va este 0 cauza comuna ~i 0 primejdie comuna, la fel ~i
dumnezeii ~i in primul rind Abraxas cel cumplit.
Omul e slab, de aceea comunitatea este indispensabila; dac5. nu este
sub semnul Mamei, atunci comunitatea este sub semnullui Phallos. Nici
o comunitate - este suferin~a ~i boaUL Comunitate in tot - este dezbinare
~i dizolvare.
Diferentierea duce la singuratate. Singuratatea este impotriva comu-
nitatii. Dar din cauza slabiciunii omului fata de dumnezei si de demoni
~i de legea lor invincibila, comunitatea este necesara. De aceea sa fie atita
comunitate cit e nevoie, ilU de dragul oamenilor, ci al dumnezeilor. Dum-
nezeii va silesc la comunitate. Atit cit va silesc ei, atita comunitate este
necesara, mai mult de atit ~ine de domeniul raului.
In comunitate, fiecare sa se subordoneze celuilalt, pentru ca aceasta
sa se mentina, c5.ci aveti nevoie de ea.
In singuratate, fiecare sa se supraordoneze celuilalt, pentru ca fiecare
sa ajunga la sine insu~i ~i sa evite sclavia.

In comunitate sa fie abtinere,


in singuratate sa fie risipa.
Comunitatea este adincime,
singuratatea este iniiltime.
Masura corecta in comunitate purific5. ~i mentine.
Masura corecta in singuratate purific5. ~i adauga.
Comunitatea ne da ciildura,
singuratatea ne da lumina.

Senno VI

Demonul sexualitatii se apropie de sufletul nostru ca ~arpe. Este pe


jurnatate suflet omenesc ~i se numqte dorinta gindului.
Demonul spiritualitatii pogoara in sufletul nostru ca pas5.re alba. Este
pe jumatate suflet omenesc si se nume~te gindul dorin~ei.
~arpele este un suflet pamintesc, pe jumatate demonic, un spirit, ~i
inrudit cu spiritele moqilor. Aidorna acestora, ~i el roie~te prin lucrurile
parnintului ~i ne face sa ne temern de ele sau Ie face sa ne stimuleze pof-
391
tele. ;;arpele este de natura femeiasd[l ~i cauta intotdeauna societatea
mortilor care se afla sub vraja parnintului, aceia care n-au gasit drumul
spre dincolo, adica spre singuriitate. ;;arpele este 0 tim ~i se atine cu
diavolul ~i cu spiritele rele, un tiran malefic care tortureaza, ademenind
mereu la compania cea mai rea. Pas1irea alba este un suflet semicelest
al omului. Ea s1ila~luie~tela Mama ~i coboara din dnd in dnd. Pas1irea
este b1irbateasca2 ~i este gind in actiune. Este casta ~i solitara, un sol al
Mamei. Zboara sus pe deasupra pamintului. Pretinde singuratatea. Aduce
veste de la cei de departe care au luat-o inainte ~i care sint desavir~iti. Ea
ne poarta cuvintul sus la Mama. Intervine, previne, dar n-are putere impo-
triva dumnezeilor. Ea este un recipient al soarelui. ;;arpele coboara ~i
paralizeaza cu viclenie demonul falic sau Ii da ghes. El duce in sus gin-
duri1eviclene ale pamintescului, care se furi~eaza prin toate gaurile ~i se
prind cu pofta de orice. De~i nu vrea, ~arpele trebuie sa ne fie folositor.
El scapa de prinsoarea noastra ~ine arata astfel drumul pe care cu ratiunea
noastra umana nu I-am putut gasi.

Mortii privira cu dispret ~i griiir1i:Inceteaza sa tot vorbe~ti despre


dumnezei, demoni ~i suflete. Toate astea Ie ~tiamde fapt de mult.

Senno VII

In timpul noptii insa, mortii venira din nou cu ni~te mine lamentabile
~i rostirii: Mai e ceva despre care am uitat sa vorbim: invata-ne despre
om.
Omul este 0 poarta, prin care intrati din lumea exterioara a dumne-
zeilor, a demonilor ~i a sufletelor in lumea interioara, din lumea mai mare
in lumea mai mica. Mic ~i de nimic este omul. de abia J-ati lasat in unna,
ca va ~i aflati in spatiul eel f1irade sfir~it, in infinitatea mai midi sau
launtrica.
In depiirtarea incomensurabila sta 0 singura stea la zenit.
Este unicul Dumnezeu al acestui un om, este lumea sa, pleroma sa,
divinitatea sa.
In aceasta lume, omul e Abraxas, care creeaza sau devoreaza lumea
lui.
Aceasta stea este Dumnezeul ~i telul omului.
Acesta este unicul sau Dumnezeu c1ilauzitor,
in el, omul se indreapta spre lini~te,
spre el 0 pome~te lunga calatorie a sufletului dupa moarte, in el
str1iluce~teca lumina tot ceea ce omul retrage din lumea mai mare.

1 $arpele = die Schlange, feminin in gerrnana (n. t.).


2 Pasarea = der Vogel, masculin in gerrnana (n. t.).

392
Clitre acest unic Dumnezeu indreapHi-se rugaciunea omului.
Rugaciunea mare~te lumina stelei,
arunca 0 punte peste moarte,
pregate~te viata lumii mai mid
~i diminueaza dorinta tara de speranta a lumii mai mari.
Ciud lumea mai mare devine rece, steaua straluce~te.
Nimic nu este intre am ~i unul Dumnezeul sau, atita timp cit omul
1~1 poate intoarce privirea de la spectacolul scaldat in flacari al Iui
Abraxas.
Om aici, Dumnezeu acoio.
Siabiciune ~i zadiirnicie aici, etema forta creatoare acolo.
Aici numai intuneric ~i umezeaHi rece,
Acolo numai soare.

La care, mortii tacura ~i se ridicara aidoma fumului deasupra focului


ciobanului care-~i pazea tunna in noapte.

ANAGRAMMA: NAHTRIHECCUNDE
GAHlNNEVERAHTUNIN
ZEHGESSURKLACH
ZUNNUS.
Cite ceva despre familia lui C. G. lungl
de Aniela .Taffe

Familia Jung e originara din Mainz. In timpul asedierii de catre


francezi in 1688, arhive1e au ars, dupa cum a mentionat lung in capitolul
"Tumul", a~a indt arborele genealogic nu poate fi urmiirit dedt pina la
inceputul veacului al XVIII-lea. Striibunicul lui Jung, doctorul Franz
Ignaz lung (1759-1831), s-a mutat de la Mainz la Mannheim. In timpul
campaniilor lui Napoleon a condus un spital militar. Frate1e lui, innobi-
lat ulterior, Sigismund von lung (1745-1824), a fost cancelar bavarez.
S-a casatorit cu sora mezina a lui Sch1eiermacher.
Personalitatea cea mai cunoscuta din ~irul striimo~ilor patemi ai lui
lung este bunicul sau, nascut la Mannheim, Carl Gustav Jung
(1794-1864), pe care 0 soarta ciudata I-a adus la 28 de ani in Elvetia.
Despre istoria amintita de doua ori ill carte, ca bunicullui ar fi fost un
fiu nelegitim allui Goethe, lung mai povestea urmatoarele:
"Cea de-a doua sotie a striibunicului meu Franz Ignaz Jung, Sophie
Ziegler, ~i cu sora ei frecventau cercul teatrului din Mannheim, ~i printre
prietenii lor se numiirau multi poeti. Se spune ca Sophie Ziegler ar fi
nascut un fiu nelegitim allui Goethe ~i ca acest copil ar fi fost bunicul
meu, Carl Gustav Jung. Asta trecea, ca sa zic ~a, drept fapt mai mult
ca sigur. Totu~i bunicul meu nu mentioneaza nimie in acest sens in jur-
nalul sau. Poveste~te doar ca-l vazuse pe Goethe la Weimar, ~i numai
din spate! Sophie lung-Ziegler s-a imprietenit mai tirziu cu Lotte Kest-
ner, nepoata lui Lottchen a lui Goethe. Venea des ill vizita, ca de altfel
~i Franz Liszt, pentru a-I vedea pe bunicul meu. Ci\iva apj mai tirziu,
Lotte Kestner s-a stabilit la Basel, probabil din cauza relatiilor prietene~ti
cu casa Jung. Bunicul meu avea legaturi ~i cu fratele ei, consilierul de
legatie Kestner, care trma la Roma ~i ill a ciirui casa fiullui Goethe, Karl
August, a stat pilla putin inaintea mortii."
Din sursele existente, arhiva din casa lui Goethe de la Frankfurt pe
Main ~i registrul de botez al parohiei or~ene~ti arhiepiscopale (Biserica
Iezuitilor) nu s-a putut dovedi nimic. La timpul respectiv, Goethe nu era

J Pe llnga povestirile orale ale lui Jung am folosit a~a-numita "Carte a


familiei", un volum in-folio legat ill pergament, care contine scrisori ~i docu-
mente vechi ~i a fost permanent completat de Jung, apoi jumalul bunicului
sau, Carl Gustav Jung (editat de catre fiul acestuia, Ernst Jung, fara an de
aparitie) ~i doua articole de M. H. Koelbing, "Wie Carl Gustav Jung Basler
Professor wurde" ("Cum a devenit Carl Gustav Jung profesor la Basel"),
aparut In Basler Nachrichten la 26 septembrie 1954, ~i "C. G. Jungs Basler
Vorfahren" ("Stramo~ii baselezi ai lui C. G. Jung"), aparot ill Basler
Nachrichten la 24 iulie 1955. In plus, am avut la dispozitie rezultatele unei
cercetari genealogice Iacute illtre 1928 ~i 1929. (Toate notele acestui capitol
Ii aparfin Anielei Jaffe.)
394
la Mannheim ~i nu s-a putut stabili dadi, m schimb, Sophie Ziegler 0 fi
fost la Weimar sau in apropierea lui Goethe.
Jung nu vorbea fara 0 oarecare placere despre aceasta istorie care se
afirma cu tenacitate; caci ea ii revela un anume aspect tainic al fasci-
natiei produse de Faust-ullui Goethe asupra lui: ea tinea, ca sa zicem
a~a, de lumea personalitatii sale "m. 2". Pe de alta parte, califica acest
zvon drept "supar1itor". I se parea "de prost gust" ~i sustinea ca exista
din pacate "prea multi pro~ti, care sa spuna astfel de povc~ti despre« tata!
necunoscut »". Iar ascendenta legitima, in primul rind cea prin Carl Jung,
catolicul ~i eruditul doctor in medicina ~i in drept (mort in anul 1654),
rector al Universitatii din Mainz, despre care este vorba la sfir~itul ca-
pitolului "Tuffiul", i se parea semnificativa.
Carl Gustav Jung a studiat la Heidelberg ~tiintele naturii ~i medicina
~i ~i-a sustinut acolo m 1816 examenul de doctorat summa cum laude. Jung
poveste~te ca, student fiind, avea un purcelu~, pe care-l scotea la plimbare
prin ora~, in locul unui ditel, spre amuzamentul intregului Heidelberg.
La 24 de ani era deja chirurg asistent al medicului oculist Rust la Charite
din Berlin si, in acela~i timp, docent, predind chimia la ~coala regala
prusaca de razboi. Pe atunci, diferitele discipline erau mai strins apropiate
intre ele dedt smt astazi!
In timpul anilor petrecuti la Berlin, a locuit (probabil de la sfir~itul
lui 1817) in casa librarului ~i editorului Georg Andreas Reimer. Era
considerat acolo un copil al farniliei, iar doamna Reimer I-a tratat toata
viata ca pe un fiu. Aici el a intrat in cercul unor oameni de seama, printre
care se numarau fratii Schlegel, Ludwig Tieck si Friedrich Schleier-
macher. Sub influenta celui din urma, a trecut la protestantism (el fiind
catolic).
Cercurile literare berlineze i-au fost de la inceput deschise tmiirului
medic. EI insusi avea anumite inclinatii poetice; una dintre poezii i s-a
public at in Teutsches Liederbuch.
Tineretea lui a coincis cu 0 perioada politica agitata. TInar fiind, a
facut parte din societatea de gimnastica a lui Jahn (1778-1852), "tatal
gimnasticii", si a participat la marea sarbatoare de la Wartburg.! Aici,
studentii din mtreaga Germanie ~i-au proclamat dorinta unei Germanii
libere ~i unite. Clnd, doi ani mai tirziu, prietenullui Jung, studentul in
teologie si membrul unei corporatii studentesti Karl Ludwig Sand (nascut
in anul 1795), I-a ucis pe poetul german si consilierul rus de stat August
Kotzebue (1761-1819), infierat din cauza mentalitatii lui reaqionare ~i
suspectat a fi spion, toate corporatiile studentesti ~i asociatiile de gim-
nastica au fost inabu~ite. Nurnerosi universitari de tendinta liberala au
fost arestati ca "demagogi". Printre ei s-a numarat si Carl Gustav Jung,

1 In octornbrie 1817; sarbatoare universitara revolutionara in arnintirea

Reformei (1517) si a bataIiei de la Leipzig (1813), organizata de corporatiile


studentesti din Jena.

395
e':'~

ARBORE GENEALOGIC

Sophie Ziegler Joh. Sigismund von Jung


(1745-1824. Casalorit ell sora
mezina a lui Schleicrmachc:r)
Virginie de LassauJx
(1804-1830)
Stuttgart
Ooamna dr. Reimer-lung I Elisabeth Catherine Carl Gustav Jung
Reyenlhaler (1794-1864)

------Fal>e-O
(1805-1865)
Augusta
Sophie Frey
(1812-1855)

Emilie Preiswcrk
(1848-1923)
--r- [---..
L COpll
,I,"n trei disllicii

Bertlll.l Schenk Johannes Rauschenbach


(1856-1932) (1856-1905)

~
Emma Rauschenbach CARL GUSTAV lUNG
(1882-1955) . (187:5-1%1)

I Franz lung
Marianne Niehus
dici politia a gasit la el ull cadou de la uciga~, ~ianume un ciocan pentru
cercet1iri mineralogice. (In rapoarte este yorba - caraeteristic! - tot
mereu despre un topor!) A fost Inehis In Inchisoarea din Berlin, eliberat
dupa treisprezeee luni lara a fi fost judecat ~iexpulzat din Prusia. Intruclt,
ca fost "demagog", nu a gasit nici In restul Germaniei vreo posibilitate
convenabila de mlmdi, a plecat In 1821 la Paris, pe atunci centrul euro-
pean eel mai important de cereetare in domeniul medicinei. Acolo I-a
eunoscut pe marele cereetator al ~tiintelor naturii, Alexander yon Hum-
boldt (1769-1859), care I-a recomandat mai intli seetiei de chirurgie de
la Hotel Dieu din Paris. Acolo, Carl Gustav Jung a avut ocazia sa lucreze
in calitate de chirurg ~i sa se perfectioneze.
Prima int11nire Cll Humboldt ne este transmisa ill diferite versiuni.
Conform unei traditii a farniliei, Humboldt 11Intllni pe tiniirul medic stind
Infometat afara pe 0 bancs ~i lllua sub obl1iduirealui. Este ceea ce mi-a
povestit ~i lung. Intr-o relatare a medicului Hermann Reimer!, numita
de M. H. Koelbing "Poezie ~i adevar", se arata cum Carl Gustav Jung,
socrul lui, a fost "abordat la unul din ospetele date de marele chirurg
Dupuytren de catre un domn necunoscut lui, de virsta mijlocie ~i cu un
aer respectabil, care I-a rugat sa-l urmeze dupa masa In loeuinta lui, caci
avea sa-I propuna ceva. Jung 11urma orbe~te ~i se dezmetici abia dnd,
ajun~i ill biroul sau de lucm, protectomllui Ii spuse eii era vorba despre
o catedra de anatomie ~i chirurgie la Universitatea din Basel, in cazulin
care acest post Ii suridea. Acum Jung nu se mai putu abtine, ci-~i lua
ii
inima-n dinti ~i Intreba cui datora atita bunavointa ~i acest noroc. La
care veni riispunsul: «Numele n-are nici 0 importanta; ma cheama Ale-
xander van Humboldt. »" H. Reimer mai adauga: "A. v. H. putea avea
cuno~tinta de cele prin care trecuse Jung fiinddi, din motive literare, avea
des de-a face cu taml meu, dar ~i de la fratele lui, Wilhelm, care-~i
parasise ill 1819 descurajat postul de ministru."
Oricum ar sta adeviirulill legatura cu aceste anecdote, fapt este di
Humboldt II recomanda pe tinarul medic mai Intii (In 1821) Academiei
din Bema, iar cilld acest plan dactu gre~, un an mai lirziu, Universitatii
din Basel.
Aici, situatia era foarte proasta din motive politice ~i tehni-
co-administrative. Din 1806 pilla In 1814, nu se acordase nici un titlu de
doctor. Anatomistul ~i botanistul Johann Jakob Burckhardt a fost timp
de mai multi ani unicul profesor la Facultatea de Medicina, tinIndu-~i
cursulill fata unui singur student ill medicina si a cltorva calfe de barbier.
In 1818 s~au emis ni~te legi pentru 0 re~rganizare marinimoasa a

1 Hermann Reimer era fiullibrarului ~ieditorului din Berlin. S-a illsurat

eu mea lui Carl Gustav lung din prima casatorie a aeestuia eu Virginie de
Lassaulx. Jung aminte~tede vizita pe care i-a Iaeut-o la Stuttgart doamnei
dr Reimer,In anul 1900,dupa examenullui de stat, ~ianume la p. 125.Urma-
torul citat 11preiau din articolul deja amintit allui Koelbing despre "Cum a
devenit Carl Gustav Jung profesor la Basel".
397
Universitatii, ~ila Facultatea de Medicina numlirul profesorilor s-a ridicat
la patru. Cind lung a solicitat catedra de anatomie, chirurgie ~i obste-
trica, a fost chemat (In 1822) sa-~i tina cursurile ~inumit dupa un semes-
tru profesor titular. Astfel a ajuns familia lung in Elvetia.
lung a muncit 0 viata intreaga neobosit ~i cu mult succes pentru dez-
voltarea Facultatii de Medicina ~i a stabilimentelor medicaIe din Basel.
A reorganizat mal intii predarea anatomiei. Dezvoltarea ~i extinderea
SpitaIului ora~enesc ("Btirgerspital"), in 1842, i se datoreaza in mare
parte lui, iar mai tirziu a infiintat Institutul sperantei ("AnstaIt zur
Hoffnung") pentru copii debili mintaI. Interesant pentru noi este efortul
depus de el in vederea crearii unui spitaI de psihiatrie. Intr-un discurs
tipant mai tirziu anonim se poate citi: "In epoca noastra, in care terape-
utica psihica retine intr-o asemenea masura atentia medicilor incit exista
reviste speciale care se ocupa excIusiv de aceasta ramura a ~tiintei
medicale, un stabiliment care i-ar oferi studentului in ~tiintamedicaIa pri-
lejul unor astfel de observatii sub indrumarea profesorului ar onora
Universitatea care ar fi inzestrata cu el. Nu-mi imaginez prin aceasta un
ospiciu obi~nuit, in care de cele mal multe ori sint ingrijiti doar bolnavii
incurabili, ci un spital care ar primi bolnavi de tot felul, a caror In-
sanato~ire trebuie incercata ~i pe cale psihica."
lung insu~i spunea despre bunicullui:
"A fost 0 personalitate puternica ~i frapanta. Un mare organizator,
extraordinar de activ, stralucitor, spiritual ~i exprimlndu-se cu u~urinta.
Eu Insumi am mai navigat in siajul lui. Da, da, profesorul lung a fost
cineva! se spunea prin Basel. Copiii lui erau foarte impresionati de el.
Nu-l inconjurau doar cu admiratie, ci se ~i temeau de el, caci era un tata
destu} de tiranic. Dupa masa de prinz obi~nuia sa doarma vreun sfert de
ora. In acest timp, familia lui numeroasa trebuia sa ramina a~ezata la
masa fara sa scoata 0 vorbulita. "
Carl Gustav lung a fost casatorit de trei ori. La Paris s-a insurat cu
Virginie de Lassaulx (nascuta in 1804), care a murit foarte devreme, ia
26 de ani. Singura fiica rezultata din aceasta casatorie s-a mantat, dupa
cum am mention at deja, cu fiul editorului Georg Andreas Reimer, la care
10cuise lung la Berlin. A doua oara a luat-o de sotie pe Elisabeth
Catharine Reyenthaler. lung povestea:
"Cu ReyenthaIer s-a casatorit din razbunare! Era chelnerita intr-o
circiuma studenteasca din Basel. El ceruse mlna fiicei primarului Frey,
dar fusese refuzat. Necajit, chiar disperat, s-a dus direct la circiuma ~i
s-a casatorit cu chelnerita. Aceasta a murit cUrlnd de iuberculoza, iar
copiii ei, la fel."
A treia oara a luat-o de nevasta, in cele din urma, pe Sophie Frey,
fiica primarului. Mormintul parinti10r ei se gase~te in gaIeria catedraIei
din Basel. Sophie lung s-a stins din viata in 1855 in virsta de 43 de ani.
Doi fii mal mari au murit in tinerete. Fiul mezin, Johann Paul Achilles
Jung (1842-1896), a fost tatallui C. G. lung. Despre el Jung a scris
detaIiat in primul capitol al acestei diI1i. Nu voi repeta decit pe scurt
398
datele exterioare: Paul lung a fost teolog ~i a activat mai Intii ca preot
la KeBwil (cantonul Thurgau), unde s-a nascut C. G. lung In 1875. Apoi,
timp de patm ani, a fost preot la Laufen, 0 parohie situata deasupra casca-
dei Rinului, llnga Schaffhausen. In 1879 a fost ales In fmntea parohiei
de la Klein-Htiningen de llnga Basel.
Mama lui lung, Emilie lung, nascuta Preiswerk, era originara din
Basel. Era fiica mezina a lui Samuel Preiswerk (1799-1871), emditul
~i poetic talentatul prim-pastor baselez, ~i a celei de-a doua sotii a
acestuia, Augusta Faber (1805 -1862) din Ntirtingen In Wtirttemberg. Cei
din familia Faber erau protestanti francezi, veniti In Germania dupa
revocarea edictului de la Nantes (1685). Samuel Preiswerk a fost mai illtii
pastor la Muttenz, dar a trebuit sa se mute ill or~ul Basel dupa separarea
cantonului In Basel-Stadt (Basel-ora~) ~i Basel-Land (Basel-sat), In 1833.
Negasindu-se aici pentm el nici un loc de pastor, s-a dus la Geneva ~i a
predat acolo, la ~coala de teologie a Societatii Evanghelice, limba ebraica
~i teologia Vechiului Testament. A scris 0 gramatica ebraica; aceasta a
cunoscut mai multe tiraje. Cltiva ani mai tIrziu a fost chemat illapoi la
Basel ~i a ajuns pastor la parohia St. Leonhard. Pe llnga activitatea de
pastor, a obtinut ~i titlul de docent pentm limbii ebraica ~i literatura. Era
o natura generoasa ~i un om tolerant, ceea ce reiese ~i din faptul ca Intr-o
revista lunara editata de el, Das Morgenland (Orientul), s-a pronuntat pentm
redobindirea Palestinei de catre evrei.
~i astazi se mai povestesc la Basel anecdote pe seama lui. "In ca-
mera lui de lucm, prim-pastoml Samuel Preiswerk avea un scaun special,
rezervat pentm spiritul primei lui sotii, decedate, Magdalene, nascuta
Hopf. In fie care saptarmna, Preiswerk obi~nuia, spre supararea celei de-a
doua sotii, Augusta, nascuta Faber, sa stea de yorba In taina, la 0 ora
anume, cu spiritul Magda1enei. "1
Jung relateaza des pre el:
"Pe bunicul meu matem nu I-am cunoscut personal. Dar din tot ce
am auzit despre el, am impresia ca numele lui biblic, Samuel, i se potri-
yea bine. Credea ca In cel' se vorbeste ebraica Si de aceea s-a dedicat eu
mare zel studiului aeestei limbi. Nu era numai foarte invatat, ci avea ~i
un simt poetic pronuntat; dar era un om nitel ciudat, care se eredea
permanent Inconjurat de spirite. Mama mi-a povestit adesea cum trebuia
sa se a~eze fndaratul lui, dnd I$i scria predicile. Nu putea suporta ca
spiritele sa treaca prin spatele lui ill timp ce studia Si sa-l deranjeze! Daca
Indaratullui se a$eza un om viu, spiritele ,erau alungate!"
Pe seama sotiei lui, Augusta Preiswerk, bunica materna a lui lung,
exista multe pove"ti. La 18 ani s-a Imbolnavit gray illgrijindu-$i un frate
bolnav de scarlatina ~i a stat timp de 36 de ore in letargie. TImplarul
venise deja cu sicriul, dnd mama ei, care nu putea crede ca murise, a
adus-o din nou la viata cu un fier de calcat tinut pe ceafli. "Gustele", a~a

1 Din: Hans Jelmy, Baslerisches - A[[zubaslerisches (Baseleze - prea-


baseleze), Basel, 1961.

399
i se spunea, avea darnl previziunii, ceea ce familia punea in legatura cu
incidentul mort;ii ei aparente. S-a stins din viata in virsta de 57 de ani.
Sotia lui C. G. lung, Emma (1882-1955)". provenea din familia de
industria;;i Rauschenbach din Schaffhausen. In capitolul dedicat copi-
lanei lui, lung istorise~te ca tatal sau se imprietenise, pe vremea dnd era
preot la Laufen (1875-1879), cu familia Schenk, din care facta parte ~i
viitoarea lui soacra, care avea sa devina doamna Bertha Rauschenbaeh,
~ica aceasta il ducea uneori - lung avea pe-atunci patru ani -la plimbare.
Despre prima intilnire cu sotia lui, lung povestea:
"A vearn un prieten de studentie, a cami familie loeuia la Schaff-
hausen. Vnnd sa-l vizitez odata de la Basel- era in 1896, dupa moartea
tataIui meu -, mama mi-a spus: «Daca-i faci 0 vizita prietenului tau la
Schaffhausen, treci ~i pe la doamna Rauschenbach, pe care am cunos-
cut-o pe dnd era fata. » Asta am ~i facut, iar dnd am intrat in casa, am
viizut pe scan 0 fata, de vreo paisprezece ani, cu eodite. Am ~tiut pe loc :
Iat-o pe sotia mea! Am fost putemic zguduit; caci, de;;i n-o viizusem
dedt un moment scurt, stiusem imediat eu 0 certitudine absoluta ca urma
sa-mi devina sotie. lmi ~ai amintesc ;;iastiizi exact ca indata dupa aceea
i-am spus asta prietenului meu. Bineinteles, il-a facut dedt sa ndii de
mine. I-am replicat: «N-ai dedt sa nzi, dar 0 sa traie~ti ;;i 0 sa vezi. »
Cind, ;;ase ani mai tirziu, am cerut-o in casatorie pe Emma Rauschen-
bach, arn fost ;;ieu mai intti refuzat, la fel ca bunicul meu la vremea lui.
Dar, spre deosebire de el, eu n-aveam nici drciumii familiara in care sa
ma refugiez, nici chelnerita atragatoare, nici nu eram profesor titular cu
o sarcina clar conturata ;;i promitatoare in fata mea, ci un sirnplu medic
secundar cu un viitor nebulos. De ce sa fiu scutit de dezamagiri m Ie
meilleur des mondes possibIes? - dupa cum a adaugat nr. 2. Dupa citeva
saptiimlni, foaia s-a mtors insa, ;;i «nu »-u1s-a transforrnat intr-un « da »,
iar astfel, personalitatea mea nr. 1 s-a afirmat. A devenit, in ceea ce ma
prive;;te, un « da» spus vietii, iar nT.2 a dispamt pentru unsprezece ani
din mintea mea.
Pina in 1902 tinusem un fel de jurnal intim, care a zacut de atunci
mcoace timp de peste un deceniu nedeschis mtr-un sertar. Abia m 1913,
sub presiunea grelelor presimtiri, mi-a rasarit din nou m memorie."
lung s-a casatorit in 1903. Are numero;;i Ulma;;i.Din casatoriile celor
cinci copii ai lui, doamna Agathe Niehus-lung, doarnna Gret Bau-
mann-lung, Franz lung-Merker, doarnna Marianne Niehus-lung ~i
doarnna Helene Hoemi-lung, au rezultat nouasprezece nepoti, iar numaml
stranepotilor se afla in continua cre;;tere.1

I Dupa cum am putut afla ulterior, mai exista 0 a doua versiune in


legatura eu blazonul initial, mentionat de lung in capitolul "Tumul", blazon
care inrati;;aun fenix;;i pe eare bunicullui, C. G. lung, I-a schimbatin actuala
sa forma: ;;i anume un fluture care se tira;;te afara dintr-o crisalida. -
Conformunei traditii familiale,prenumelelui lung, "eruditul doctor in medi-
eina ~iin drept" din Mainz (mort in 1654), nu a fost Carl, ci Simon.

400
Glosar

Alchimie. Preludiu al ehimiei modeme; chimia experimentalii in


sensul de azi era amesteeata aid eu speeulatH generale, plastic-intuitive,
partial religioase, despre natura ~iom. In neeunoseutul materiei erau pro-
ieetate multe simboluri, pe care astazi Ie recuno~tem ca fiind continuturi
ale ineon-5tientului.Alchimistul cauta "seeretullui Dumnezeu" in mate-
ria necunoscuta -5iajungea astfella procedee~i cai ce se asemuiesc celor
ale psihologiei modeme a incon~tientului. ~i aeeasta se vede confruntata
ell tID fenomen obieetiv necunoseut: ineon-5tientul.
Alchimia filozofidi a Evuiui Mediu trebuie inteleasa din perspeetiva
istoriei spiritului ca 0 mi~care compensatorie fatii de cre~tinism, mi~care
pomind de la incon~tient; cad obieetul meditatiilor ~itehnicH alchimiste
- imperiul naturii ~i al materiei - nu giisise in cre~tinism un loc ~i0
evaluare adecvata, ci, dimpotriva, era eonsiderat a fi eeva ee trebuie de-
p~it. Astfel, alchimia este un soi de imagine in oglindii, intuneeoasii ~i
primitivii, a lumi.ide imagini ~i idei apartinind cre~tinismului, dupa cum
a putut dovedi lung in Psyclwlogie und Religion (Psihologie ~i religie) pe
baza analogiei dintre reprezentarea alchirnidi centrala a pietrei (lapis) ~i
Cristos. Tipice pentru limbajul alchimiei sint imaginea simbolica ~ipara-
doxul. Ambele corespund naturii insesizabile a vietH ~i a psihicului in-
con~tient. De aeeea se spune, de exemplu, ca piatra nu e piatra (adica ea
este totodatii un concept spiritual ~i religios) sau di Mercurul alchimie
- spiritul din materie - este evaziv, iute ca un cerb, fiinddi este in-
sesizabiL "El are 0 mie de nume." Nici unul nu-i exprima total esenta
- dupa cum nici a defmitie nu este capabila sa contureze cu claritate
maxima esenta unui concept psihic.

Amplificare. Extindere ~i aprofundare a tmei imagini onirice prin


asociatii directionate (v. termenul mai jos) ~i eu ajutorul unor paralele
din istoria simbolurilor ~i eea spirituala a omenirii (mitologie, mistiea,
foIclor, religie, etnologie, arta etc.), astfelincft sensul ei devine accesibil
interpretiirii.
401
Anima ~i animus. Personificare a unei naturi feminine in incon-
~tientul biirbatului ~i a unei naturi masculine in incon~tientul femeii.
Aceasta bisexualitate psihicii este 0 reflect are a realitatii biologice cii
numiirul mai mare de gene masculine (respectiv feminine) este factorul
decisiv in deterrninarea sexului masculin (respectiv feminin). Numiirul
mai mic al genelor sexului opus pare sa formeze un caracter cores-
punzind sexului opus, care ramine insa, datorita faptului ca se afla in
inferioritate, de obicei incon~tient.
C. G. JUNG: "Fiecare biirbat poarta in sine imagine a femeii eteme,
nu imaginea cutiirei femei anume, ci a unei femei in genere. Aceasta
imagine este, in fond, un conglomerat ereditar incon~tient, provenind din
timpuri stravechi ~i ingropat in sistemul viu, un «tip» (<< arhetip ») (v.
mai jos) obtinut din toate experientele ancestrale legate de fiinta fe-
minina, un rezultat al tuturor impresiilor despre femeie, un sistem psihic
de adaptare mo~tenit... Acela~i lucru este valabil ~i la femeie, ~i ea poarta
in sine 0 imagine despre biirbat. Experienta ne inyata cii ar trebui spus
mai exact: 0 imagine despre biirbafi, in timp ce la biirbat este mai degraba
o imagine a femeii. Intrucit aceasta imagine este incon~tienta, ea e in-
totdeauna proiectatii incon~tient asupra fiintei iubite ~i este unul din
motivele esentiale ale atractiei pasionale sau ale contrariului ei."
Die Ehe als ps)'chologische Beziehung (Ciisnicia ca relatie psihologicii),
1925, in Ges. Werke XVlI, 1970, Uber die Entwicklung der Personlichkeit
(Despre dezvoltarea personalitiirii), p. 224.

"Functia naturala a animusului (ca ~i a animei) consta in stabilirea


unei legaturi intre con~tiinta individuala ~i incon~tientul colectiy (Y. mai
jos). In mod corespunzator, persona (v. mai jos) reprezinta 0 zona inter-
mediara intre con~tiinta eului ~i obiectele lurnii exterioare. Animus ~i
anima ar trebui sa functioneze ca 0 punte sau ca 0 poarta conducind la
imaginile incon~tientului colectiv, ~a cum persona reprezinta un fel de
punte spre lume."
Prelegere de seminar nepublicata, vol. I, 1925. Traducere din engleza.

Toate manifestiirile arhetipale, deci ~i animus ~i anima, au un aspect


negativ ~i unul pozitiv, unul primitiY ~i unul diferentiat.
C. G. JUNG: "Animusul este in forma lui primarii incon~tienta un
conglomerat spontan, neintentionat de opinii, care exercita a influenta
dominatoare asupra vietii afective, anima, in schimb, genereaza spontan
sentimente, care ulterior vor influenta, respectiv distorsiona ratiunea.
(<< Ea i-a sucit capul. ») De aceea, animusul se proiecteazii cu predileqie
asupra autoritiitilor «in ale spiritului », cit ~i asupra altor« eroi » (inclusiv
tenori, « arti~ti» ~i celebritiiti sportive). Anima pune bucuros stiipinire

402
pe eeea ee este ineon~tient, vid, frigid, neajutorat, lipsit de relatie, obseur
~i eehivoe in femeie ... Suf1etul care (in proeesul individuatiei) se aUitura
eon~tiintei eului are deci la barbat semn feminin, iar la femeie, maseulin.
Anima lui cauta sa unifiee ~i sa uneasca, animusul ei vrea sa diferentieze
si sa reeunoasca. Acesta este un contrast strict... In realitatea eon~tiintei
el insearnna 0 situatie conf1ictualli, chiar daca relatia con~tienta a eelor
doi indivizi este armonioasa."
Die Psychologie der Ubertragung (Psihologia transferului), 1946, 'in Ges.
Werke XVI, editia a II-a, 1976, Praxis der Psyehotherapie (Praetiea psiho-
terapiei), p. 323.

"Anima este arhetipul vietii... Caci viata vine eatre barbat prin anima,
de~i el este de parere ca ea ar veni spre el prin ratiune (mind). EI stapi-
ne~te viata prin ratiune, dar viata traie~te in el prin anima. lar secretul
femeii este ca viata vine spre ea sub forma spirituala a animusului, de~i
ea presupune ca Eros este eel care i-a aduce. Ea stapine~te viata, ea tra-
ie~te, ea sa zicem ~a, habitual prin Eros, insa viata adevarata, unde ea
este ~i vietima, vine catre femeie prin ratiunea care este intruehipata in
ea prin animus."
Prelegere de seminar nepublicata despreZarathustra lui Nietzsche, 1937.
Traducere din engleza.

Arhetip. C. G. JUNG: "Coneeptul de arhetip ... deriva din observatia


adesea repetata ca, de exemplu, miturile si pove~tile literaturii universale
contin anumite motive care reapar mereu ~i pretutindeni. Aeelea~i motive
Ie mtilnim in fanteziile, visele, delirurile ~i obsesiile indivizilor din ziua
de azi. Aceste imagini ~ieonexiuni tipice smt denumite reprezentari arhe-
tipale. Ele au, eu dt smt mai distinete, msu~irea de a fi insotite de ni~te
tonalitati afeetive deosebit de vii... Ne impresioneaza, ne inf1uenteaza ~i
ne fascineaza. Ele izvorase din arhetipulm sine ireprezentabil - 0 pre-
forma incon~tienta, care pare sa apaqina structurii mo~tenite a psihicului
~i se poate manifesta, m consecinta, peste tot ~i ca fenomen spontan."
Das Gewissen in psychologiseher Sieht (Con~tiinra moralii fn perspeetivii
psihologieii), in: Das Gewissen. Studien aus dem C.-G.-lung-Institut (COll-
$tiinra moralii. Studii din Institutul C. G. lung), ZUrich, 1958, p. 199~. unn.

"Tot mereu mtilnesc ideea gre~ita ca arhetipurile ar fi determinate


din punct de vedere al eontinutului, adica ar fi un reI de « reprezentari »
incon~tiente. De aeeea mai trebuie subliniat 0 data ca arhetipurile nu sint
determinate din punet de vedere al eontinutului, ci doar alformei, ~i chiar
~i aeeasta numai mtr-un mod foarte limitat. Este dovedibil ca 0 imagine
originara (v. mai jos) are un eontinut determinat doar din momentulm
403
care a devenit con~tienta ~i, a~adar, umpluta cu materialul experien~ei
con~tiente. Forma ei, in schimb, este... comparabila eventual cu sistemul
axial al unui cristal, care preformeaza intrucitva structura cristalina in so-
lu~ia-mama, flira ca el insu~i sa aiba 0 existen~a materiala. Aceasta apare
abia in modul de grupare a ionilor ~i apoi a moleculelor. Arhetipul este
in sine un element formal gol, care nu-i nimic altceva decit 0 facultas
praeformandi, 0 posibilitate data a priori a formei de reprezentare. De
mo~tenit nu se mo~tenesc reprezentiirile, ci formele ce corespund In
aceasta privin~a exact instinctelor care, de asemenea, sint determinate
doar ca forma. La fel de pu~in cum poate fi dovedita existen~a arhetipu-
rilor in sine, poate fi dovedita ~i cea a instinctelor, atita timp cit acestea
nu se manifesta in concreto."
Die psychologischen Aspekte des Mutterarchetypus (Aspectele psihologice
ale arhetipului mamei), 1938, in Ges. Werke [XIl, 1976, Die Arehetypen
und das kol/ektive Unbewuflte (Arhetipurile ~i ineon~tientul colectiv), p. 95.

"Mi se pare probabil ca esenia propriu-zisii a arhetipului nu-i capabila


sa devina con~tienta, adica este transcendenta, motiv pentru care 0 denu-
mesc psihoida (v. mai jos)."
Theoretisehe Uberlegungen zum Wesen des Psyehischen (Refleefii teoretice
eu privire la esenfa psihicului), 1946, in Ges. Werke VlII, 1967, Die Dyna-
mik des Unbewuflten (Dinamiea inco~tientului), p. 244.

"Nu avem voie nici 0 c1ipa sa ne abandonam iluziei ca in cele din


urma un arhetip poate fi explicat ~i astfel lichidat. Nici cea mai buna
incercare explicativa nu este altceva decit 0 transpunere mai mult sau mai
pUiin reu~ita intr-un alt limbaj al imaginilor."
Zur Psychologie des Kind-Arehetypus (Despre psihologia arhetipului infans),
1940, in Ges. Werke [XIl, 1976, Arhetipurile ~i inco~tientul colectiv, p. 174.

Asocia~ie. Imbinare de reprezentiiri, percepiii etc., dupa asemiinare,


rela~ie, opoziiie sau succesiune. Asociarii libere In prelucrarea vise lor de
catre S. Freud: inliintuire asociativa spontana a celui care viseaza, care
nu se raporteaza neaplirat la situa~ia onirica. Asociarii directionate sau
controlate In prelucrarea vise/or de catre C. G. lung: idei spontane, care
pomesc de la situaiia oniriea data ~i se raporteaza intotdeauna la ea.
Experimentu/ asociativ: Metoda psihologica de testare pentru detecta-
rea de complexe cu ajutorul masuriirii timpilor de reac~ie~ial interpretiirii
raspunsurilor la cuvinte-stimul date. Dintre caracteristicile complexului
fac parte: timpul prelungit de reaciie sau calitatea subiectiv particulara
a raspunsurilor, daea prin cuvintele-stimul sint atinse complexe pe care
subiectul vrea sa Ie treaea sub tacere sau care nu Ii sint con~tiente.
404
Con~tiin~a. C. G. JUNG: "Dadi meditam la ceea ce este p~opriu-zis
con~tiinta, sintem adinc impresionati de faptul - 0 minune intre minuni
- di despre un eveniment care are loc in cosmos se produce simultan
launtric 0 imagine, deci ca el se desf~oara, ca sa zic a~a, ~i in interor,
adica: devine con~tient."
Seminarul de la Basel, 1934; prelegere de seminar nepublicata.

"Con~tiinta noastra doar nu se creeaza singura, ci izvor~te din pro-


funzimi necunoscute. Ea se treze~te treptat in copil ~i, pe parcursul vietii,
se treze~te in fiecare dimineata din adincul somnului, dintr-o stare in-
con~tienta. Este ca un copil care se na~te zilnic din pintecele matern al
incon~tientului. "
Zur Psychologie ostlicher Meditation (Despre psihologia medita(iei orien-
tale), 1943, In Ges. Werke XI, edi\ia a II-a, 1973, Zur Psychologie westli-
cher und ostlicher Religion (Despre psihologia religiei occidentale ~i
orientale), p. 616.

Cuaternitate. C. G. JUNG: "Cuaternitatea este un arhetip care apare,


ca sa spunem a~a, in mod universal. Ea formeaza premisa logica pentru
orice judecatii a totalitiifii. Daca vrem sa emitem 0 asemenea judecata,
este necesar ca ea sa aiba un aspect cvadruplu. Spre a desemna, de exem-
plu, totalitatea orizontului, numim cele patru puncte cardinale. Intot-
deauna existii patru elemente, patru calitati primare, patru culori, patru
caste in India, patru cai ale dezvoltarii spirituale in budism. De aceea
exista ~ipatru aspecte psihologice ale orientarii psihice, dincolo de care,
in principiu, nu mai este nimic de spus. Pentru a ne orienta trebuie sa
avem 0 funqie care constata ca ceva este (senzatie), 0 a doua care stabi-
le~te ce este (gindire), 0 a treia funqie care spune dacli asta ne convine
sau nu, daca vrem s-o acceptam sau nu (simtire) ~i 0 a patra funqie care
indica de unde vine asta ~i incotro se duce (intuitie). Dincolo de ele, nu
mai e nimic de spus... Idealul completitudinii este rotundul, cercul (v.
mandala), dar diviziunea sa natural a minimal a este cuaternitatea."
Versuch einer psychologischen Deutung des Trinitiitsdogmas (incercarea
lInei interpretezri psihologice a dogmei Trinitii(ii), 1948, in Ges. Werke XI,
editia a II-a, 1973, Despre psihologia religiei occidentale # orientale, p. 182.

o cuaternitate sau quaternio are adesea 0 structura de 3 + 1, in sensul


ca una dintre marimile sale ocupa 0 pozitie de exceptie ~i este de natura
diferita fata de celelalte. (De exemplu, trei dintre simbolurile evanghe-
li~tilor sint animale ~iunul este inger.) Cind a patra marime Ii se aIatura
celorlalte trei, ia n~tere "Unul", simbolizmd totalitatea. In psihologia
analitica, funqia "inferioara" (adica acea functie care nu se afla la dispo-
405
zitia con~tienta a omului) este de multe ori cea care-l Intruchipeaza pe
"al patrulea". Integrarea ei In con~tiinta reprezinta una dintre sarcinile
principale ale procesului individuatiei (v. mai jos).

Extraversie. Atitudine tipid, marcata poo concentrarea interesului pe


un obiect exterior. Termen opus: Introversie (v. mai jos).

Hieros gamos. Cununie simta sau religioasa. Unire a unor figuri ar-
hetipale In miturile despre rena~tere, in misterele antice, precum ~i In
alchimie. Exemple tipice sint reprezentarea lui Cristos ~i a Bisericii ca
mire ~i mireasa (sponsus et sponsa) ~i unirea alchimica (coniunctio) a
soarelui cu luna.

Imaginea lui Dumnezeu. Concept ce dateaza de la Parintii Bisericii,


dupa care imago Dei (imaginea lui Dumnezeu) este Intiparita In sufletul
omului. Dad a astfel de imagine se ive~te spontan In vise, fantezii,
viziuni ~.a.m.d., trebuie Inteleasa din punct de vedere psihologic drept
un simbol al sinelui (v. mai jos).
C. G. JUNG: "Putem constata numai prin intermediul psihicului ca
divinitatea aqioneaza asupra noastra, dar nu silltem capabili sa distingem
dad aceste aqiuni provin de la Dumnezeu sau de la incon~tient, adidi
nu se poate stabili daca divinitatea ~i incon~tientul constituie doua entitati
diferite. Ambele sint concepte-limiti'i pentru continuturi transcendentale.
Se poate constata illsa empiric cu suficienta probabilitate d ill incon~tient
exista un arhetip al totalitatii, care se manifesta spontan In vise etc. ~i ca
exista a tendinti'i independenti'i de vointa con~tienta de a raporta alte
arhetipuri la acest centru. De aceea nu pare improbabil ca arhetipul tota-
litatii are ill sine a anume pozitie centrala care 11apropie de imaginea lui
Dumnezeu. Asemanarea este subliniata mai ales ~i prin aceea ca arhe-
tipul produce a simbolistid ce a caracterizat ~i exprimat divinitatea din-
totdeauna ... Imaginea lui Dumnezeu nu coincide cu incon~tientul pur ~i
simplu, ci cu un anume continut al acestuia: cu arhetipul sinelui. Pe cale
empirica nu mai sintem capabili sa deosebim imagine a lui Dumnezeu de
acest arhetip. "
Antwort auf Hiob (Raspuns lui lov), 1952, in Ges. Werke Xl, editia a II-a,
1973, Despre psihologia religiei occidentale $i orientale, p. 502 ~. urIll.

Putem explica imaginea lui Dumnezeu "ca pe a oglindire a sinelui


sau, invers, sinele ca pe a imago Dei in homine".
Incercarea unei interpretari psihologice a dogmei Trinitatii, 1948, in Ges.
Wake Xl, editia a II-a, 1973, Despre psihologia religiei occidentale $i
orientale, p. 207.

Imagine originara. (Jacob Burckhardt) Termen folosit initial de


Jung pentru "arhetip" (v. mai sus).

406
Incon~tient. C. G. JUNG: "Teoretic, cimpului con~tiintei nu i se pot
fixa granite, intrudt el e capabil sa se extinda pina la 0 dimensiune ne-
defrnita. Empiric insa, el i~i afla intotdeauna granita dnd atinge domeniul
necunoscutului. Acesta din urma este constituit din tot ceea ce nu se ~tie,
deci din ceea ce nu are nici 0 relatie cu eul in calitate de centru al cimpului
con~tiintei. Necunoscutul se divizeaza in doua grupuri de obiecte: cele
exterioare, a caror experienta se poate face cu ajutorul simturilor, ~i cele
interioare, care fac obiectul experientei nemijlocite. Primul grup repre-
zinta necunoscutul mediului inconjurator, celiilalt constituie necunoscutul
universului launtric. Acest din urma domeniu este ceea ce numim in-
con~tientul."
Ges. Wake IX/2, 1976, Aion, p. 12.

"Tot ce ~tiu, dar la care nu ma gindesc pe moment; tot ce mi-a fost


odata con~tient, dar acum este uitat; tot ce e perceput de simturile mele,
dar nu-i luat in seama de con~tiinta mea; tot ce simt, gindesc, imi amin-
tesc, doresc ~i fac neintentionat ~i fara a-i acorda atentie, adic1iin mod
incon~tient; toate lucrurile viitoare ce se pregatesc in mine ~i vor ajunge
la nivelul con~tiintei abia mai tirziu; toate acestea sint continutul incon-
~tientului."
Reflecfii teoretiee eu prlvire la esenfa pslhleulul, 1946, in Ges. Wake VIII,
1967, Dlnamiea ineo~tientulul, p. 214.

"La aceste continuturi se adauga ~i toate refularile mai mult sau mai
putin intentionate ale unor reprezentari ~i impresii neplacute. Numesc in-
con~tlent personal suma tuturor acestor continuturi. Dincolo de asta gasim
insa in incon~tient ~i insu~irile pe care nu Ie-am dobindit individual, ci
Ie-am mo~tenit, deci instinctele, ca impulsuri spre actiuni care rezulta rara
o motivatie con~tienta, dintr-o constringere ... (In acest strat "mai adinc"
al psihicului intilnim ~i arhetipurile.) Instinctele ~i arhetipurile... formeaza
incon~tientul colectiv. Eu il numesc colectiv, caci, spre deosebire de
incon~tientul definit mai sus, nu are continuturi individuale, adic1imai
mult sau mai putin unice, ci unele raspindite in mod general ~i regulat. "
Instlnkt und Unbewufites (Instinct sl Ineonstient), 1919, in Ges. Wake VIII,
1967, Dinamlca inco~tientulul, p. 153 ~. unn.

"Primul grup include continuturi care constituie componente inte-


grante ale personalitatii individuale ~i de aceea ar putea fi la fel de bine
~i con~tiente; eel din urma grup insearnna ceva ca 0 condirie sau baza a
psihicului in genere, ~i anume una omniprezenta, identic a permanent cu
sine insa~i."
Ges. Wake IX/2, 1976, Alon, p. 16.

407
"Pe masura ce adincimea ~i intunericul cresc, « straturile » mai pro-
funde ale psihicului i~i pierd unicitatea individual1LEle devin tot mai
colective cu cit sint mai adinci (mai "jos"), deci in masura in care se
apropie de sistemele functionale autonome, pina ce se universalizeaza
in materialitatea corpului - ~i anume in corpurile chimice - ~i se sting
in acela~i timp. Carbonul corpului este pur ~i simplu carbon. "Cel mai
jos", "in strafund", psihicul este pur ~i simplu «univers »."
Despre psihologia arhetipului infans, 1940, In Ges. Werke lXIl, 1976,
Arhetipurile incon!ftientului colectiv, p. 187.

Individua~ie. C. G. JUNG: "Intrebuintez notiunea de « individuatie »


in sensul acelui proces care produce un «individ» psihologic, adidi 0
unitate separata, indivizibilil, un fntreg."
Bewufitsein, UnbewlIfites und Individuation (Con!ftiinra. incon,wient !fi indi-
viduatie), 1939, In Ges. Werke lXI!, 1976, Arhetipllrile !fi incon!ftientlll
colectiv, p. 293.

"Individuatie insearnna: a deveni 0 fiintii individuala, iar in masura in


care prin individualitate intelegem unicitatea noastra cea mai intima,
ultima ~i necomparabila, inseamna a deveni propriul sine. De aceea, am
putea traduce «individuatie» ~i prin «ajungere la propriul sine» sau
« realizare de sine»."
Die Beziehungen zwischen dem Ich und dem Unbewufiten (Relatiile dintre
eu \,i incon!ftient), 1928, In Ges. Werke vn, edi\ia a II-a, 1974, Zwei Schrif-
ten uber Analytische Psychologie (Doua scrieri despre psihologia analitica),
p. 191.

"Vad tot mereu ca procesul individuatiei este confundat cu con~tien-


tizarea eului ~i astfel eul este identificat Cll sinele (v. mai jos), iar de aici
se na~te fire~te 0 incurcatura infernal a de concepte. Cad in acest fel
individuatia devine pur egocentrism $i autoerotism. Or, sinele cuprinde
infinit mai mult in el insu~i decit numai un eu... El este la fel de mult
acela sau ceilalti, cum este $i eu. Individuatia nu exclude lumea, ci 0
include.
Ref/ecrii teoretiee euprivire la esenrapsihieului, 1946, In Ges. Wake \illl,
1967, Dinamiea ineol1!ftientlllui, p. 258.

Infla~ie. Extindere a personalitatii dincolo de limitele individuale,


prin identificarea cu un arhetip (v. mai sus) san, In cazurile patologice.
eu 0 figura istorica sau religioasa. Actioneaza in cazurile normale ca un
fel de Infumurare, de exagerare a importantei personale, Si este com-
pensata de regula prin sentimente corespunzatoare de inferioritate.
408
Introversie. Atitudine tipidi, marcata prin concentrarea interesului
asupra proceselor intrapsihice. Termen opus: Extraversie (v. mai sus).

Mana. Tennen melanezian desemnind 0 forta extraordinar de efica-


ce, emanind de la un om, un obiect, de la aCiiuni ~i evenimente, de la
fiiil\e supranaturale ~ispirite. Inseamna ~i sanatate, prestigiu, forta tama-
duitoare ~i magid. Concept primitiv al energiei psihice.

Mandala (sanscrita). Cere magic. La C. G. Jung: Simbol al centrului,


al telului ~i al sinelui (v. mai jos) ca totalitate psihica. Autoreprezentare
a unui proces psihic de centrare, a producerii unui nou centru al per-
sonalitaiii. Exprimata simbolic prin forma circulara sau prin aranjamentul
simetric al cifrei patru ~i al multiplilor sai (v. cuaternitate). In lamaism
~i in yoga tantricii, mandala este instrument de contemplaiie (yantra),
sediu ~i loc de na~tere al zeilor. Mandala perturbata: Orice forma care se
abate de la cerc, patrat ~i crucea cu brate egale ori a carei cifra de baza
nu este patru sau opt.
C. G. JUNO:"Mandala inseamna cere, mai exact, cerc magic. Man-
dalele nu sint riispindite numai in intregul Orient, ci sint atestate ~i la
noi in numar mare, incepind cu Evul Mediu. Mai cu seama in lumea
cre~tina ele exista inca din Evul Mediu timpuriu; cele mai muite II au
pe Cristos in mijloc iar pe cei patru evangheli~ti sau simbolurile lor, in
punctele cardinale. Aceasta conceptie trebuie sa fie foarte veche, 0 data
ce ~i Horus a fost astfel reprezentat, impreuna eu cei patru fii ai lui, de
catre egipteni... In majoritatea cazuriIor, mandala are forma unei flori, a
unei cruci, a unei roti, cu 0 tendinia mareata de a lua cifra patru drept
baza a strueturii sale."
Comentariu la: Das Geheimnis der Go/denen BlUte (Secretu/ F/orii de Aur),
1929, edi\ia a X-a, 1973; apare In Ges. Werke XlII, Studien uber a/chemi-
stische VOTstellungen (Sludii despre reprezentari a/chimice).

Mandalele apar, din cite arata experienta ... in situatii ee se caracte-


rizeaza prin eonfuzie ~iperplexitate. Arhetipul astfel eonstelat reprezintii
o schema ordonatoare plasatii ca un fel de "retieul" psihologic, respeetiv
ea un cere imPil.l1itin patm, pe deasupra haosului psihic, a~a inelt fiecare
continut i~i capata locul, ~ielementele intregului care se afla in pericolul
de a se destrama in vag ~i nedeterminat sint iinute laolalta, in eoeziune,
prin cercul care imprejmuie$te ~i apara.
Ein moderner My thus. Van Dillgen. die am Himme/ gesehen werden (Un mil
modern. Despre obieete. care sfnt vazute pe eer), 1958, in Ges. Werke X,
1974, Zivilisation im (jbergang (Civilizarie fn tranzirie), p. 461.

Nevroza. Stare de dezbinare eu sine insu~i, pricinuita de eontradictia


dintre necesitatile instinctuale ~i cerintele civilizatiei, dintre nemultumi-
409
rile infantile ~i vointa de adaptare, dintre obligatiile colective ~i cele in-
dividua!e. Nevroza este un semna! de oprire inaintea unui drum gresit ~i
un strigat de avertisment care sa incite la procesul persona! de vindecare.
C. G. JUNG:"Dereglarea psihologica in caz de nevroza ~i nevroza
ins~i pot fi concepute drept 0 incercare nereu~itii de adaptare. Formu-
larea [...] este la unison cu parerea lui Freud ca 0 nevroza e oarecum 0
incereare de autovindecare."
Uber Psychoanalyse (Despre psihanalizii), 1916. in Ges. Werke IV, 1969,
Freud und die Psychoanalyse (Freud si psihanaliza), p. 285.

"Nevroza este intotdeauna un inlocuitor a! suferintei legitime."


Psihologie si religie, 1939, in Ges. Werke XI, ediiia a II-a, 1973, Despre
psihologia religiei occidentale si orientale, p. 82.

Numinosum. Concept a!lui Rudolf Otto (Das Heilige - Sacrul)


pentru ceea ce este inexprimabil, tainie, inspaimintator, "cu totul altfel",
insu~ire har1izitadivinitatii ~i nernijlocit experimentabila.

Persona. La origine, masca purtata de actor in teatrul antic.


C. G. JUNG:"Persona ... este acel sistem de adaptare sau acea maniera
prin care comuniciim cu lumea. Astfel, aproape fiecare meserie are 0
persona care-i este caracteristica... Pericolul este doar ca omul sa se iden-
tifice cu persona - profesorul eu manua!ullui sau tenorul cu vocea luL..
S-ar putea spune, exagerind putin: persona este eeea ce cineva de fapt
nu este, ci eeea ee el ~i eeila!ti cred ca este."
Uber Wiedergeburt (Despre renastere), 1950, in Ges. Werke IXIl, 1976,
Arhetipurile si inconstientul colectiv, p. 137.

Psihoid. "Asemarrator sufletului", "de forma sufletului", "cvasisufle-


tesc". Jung caracterizeaza astfel stratul foarte adinc, ireprezentabil, a! in-
con~tientului colectiv (v. mai sus) ~icontinuturile lui, arhetipurile (v. mai
sus).
C. G. JUNG:"Incon~tientul colectiv (v. mal sus) constituie un psihic
care, spre deosebire de fenomenele psihiee cunoscute de noi, nu poate fi
reprezentat, ~i de aceea I-am desemnat drept psihoid."
Synchronizitiit als ein Prinzip akausaler Zusammenhiinge (Sincronicitatea
ca principiu al relariilor acauzale), 1952, in Ges. Werke VlII, 1967, Dina-
mica inconstientului, p. 495.

Sincronicitate. Concept Iaurit de C. G. Jung, pentru a exprima 0


coincidenta sau corespondentii plinii de sens intre:
a) un eveniment psihic ~i unul fizic, care nu sint legate intre ele
cauza!. Astfel de fenomene sincronistice se produe, de exemplu, daca
410
unele evenimente interioare (vise, viziuni, premonitii) au 0 corespondenta
in realitatea exterioara: imagine a launtrica sau premonitia s-a dovedit a
fi "reala";
b) vise, ginduri etc. asemanatoare sau identice, care au loc simultan
in locuri diferite. Nici una, nici cealalta dintre manifestan nu poate fi
explicata prin cauzalitate. Ele par a fi mai degraba corelate cu procese
arhetipale din incon~tient.
C. G. lUNG: "Preocuparea mea cu psihologia proceselor incon~tiente
m-a constrms cu multi ani in urma sa privesc in jur dupii un alt principiu
explicativ (pe linga cauzalitate), dat fiind ca principiul cauzal imi piirea
insuficient spre a explica anumite fenomene ciudate ale psihologiei
incon~tientului. Am descoperit astfel mai intii ca exista fenomene psiho-
logice paralele, care nu se pot nicidecum raporta unele la altele cauzal,
ci trebuie sa fie corelate printr-o aWidesfa~urare de evenimente. Aceasta
conexiune mi se piirea a fi data esentialmente prin simultaneitatea lor
relativa, de unde termenul de « sincronistic ». Se pare intr-adeviir ca tim-
pul, departe de a fi un « ce » abstract, este mai curind un concret « ce »
continuu care contine calitati sau conditii fundamentale care se pot mani-
festa intr-o relativa simultaneitate in diferite locuri, intr-un paralelism
neexplicabil cauzal - ca de pilda in cawl cind anumite ginduri, sim-
boluri sau stan psihice identice apar concomitent."
Zum Gediichtnis Richard Wilhelms (in memoria lui Richard Wilhelm), 1930,
in Ges. Werke XV, 1971, Uber das Phiinomen des Geistes in Kunst und
Wissenschaft (Despre fenomenul spiritului In arta $i $tiinra), p. 66.

"Am ales termenul de «sincronicitate », pentru ca simultaneitatea a


doua evenimente legate prin semnificatie, dar nu in mod cauzal, imi piirea
a fi un criteriu esential. Intrebuintez aici, ~adar, conceptul general al
sincronicitatii in sensul special de coincidenta temporala a doua sau mai
multe evenimente necorelate intre ele cauzal, care au 0 semnificatie
identica sau similara. Aceasta in contrast cu « sincronism », care indica
simpla simultaneitate a doua evenimente."
Sincronicitatea ca principiu al rela{iilor acauzale, 1952, in Ges. Werke VIII,
1967, Dinamica incon$tientului, p. 560~. urm.

"Sincronicitatea nu este mai enigmatica sau mai tainica decit dis-


continuitatile fizicii. Numai convingerea inriidacinata despre atotputer-
nicia cauzalitatii e cea care provoaca dificultati in a intelege ~i care face
ca posibilitatea aparitiei sau existentei unor evenimente lipsite de 0 cauza
sa para de neimaginat... Coincidentele unor evenimente legate prin sens
sint imaginabile ca pur hazard. Insa cu cit ele se inmultesc ~i cu cit mai
mare ~i mai exacta Ie este concordanta, cu atit mai tare scade proba-
411
bilitatea lor ~i cu atit mai mult cre~te inconceptibilitatea lor; adica ele
nu mai pot fi considerate pure eontingente, ci trebuie concepute, In !ipsa
unei explicatii cauzale, drept aranjamente cu sens... « Inexpiicabilitatea »
lor nu consta doar in faptul ciinu Ii se cuno~te cauza, ci mai ales in aceea
ca 0 cauza nici nu este imaginabila cu mijloacele noastre de gindire ~i
intelegere. "
Sillcroflicitatea ca principiu al rela!iilor acauzale, 1952, in Ges. Werke VIII,
1967, Dinamica incoll~tientului, p. 576 ~. unn.

Sine. Arhetipul (v. mai sus) central. Arhetipul ordinii. Totalitatea


omului. Reprezentat simbolic prin cerc, patrat, cuatemitate (v. mai sus),
copil, mandala (v. mai sus) etc.
C. G. JUNG: "Sinele este 0 entitate supraordonata eului con~tient. El
nu cuprinde doar psihicul con~tient,ci ~ipe eel incon~tient ~ieste de aceea,
ca sa zic ~a, 0 personalitate, care sintem $1 noi... Nu exista nici 0 spe-
ranta ca vreodat1isa atingem chiar $i numai 0 con~tien\a aproximativa a
sinelui, deoarece, orieit am putea con$tientiza, tot va mai exista 0 canti-
tate nedeterminata ~i indeterminabila de incon~tient, care apaI1ine ~i ea
totalitatii sinelui."
Rela!iile dintre eu ~i inCOfl$tient, 1928, in Ges. Werke VII, edi\ia a II-a,
1974, Doua scrieri despre psihologia analitica, p. 195 ~. unn.

"Sinele nu este doar punctul central, ci ~i acea circumferinta care


cuprinde con~tientul ~i incon~tientul; este centrul acestei totalitaii, a$a
cum eul este centrul con~tiin\ei."
Traumsymbole des Individuationsprozesses (Simboluri onirice ale procesului
individua!iei), 1936, in Ges. Werke XII, edi\ia a II-a, 1976, Psychologie UM
Alchemie (Psihologie ~i alchimie), p. 59.

"Sinele este ~itelul vietii, intrucit e expresia completa a acelei combi-


natii a destinului care se nume~te individ."
Rela!iile dintre eu $I inco~tient, 1928, in Ges. Werke VII, edi\ia a II-a,
1974, Doua scrieri despre psihologia analitica, p. 263.

Suflet. C. G. JUNG: "Daca psihicul omului este ceva, atunci el este


de 0 complicatie incalculabiIa ~i de 0 diversitate nelimitata, careia e im-
posibiJ sa-i fad fata printr-o simplii psihologie a pulsiunilor. Numai
cufundat in cea mai adinca admiratie $i veneraiie pot sa ma opresc $i sa
privesc tacut la abisuriJe ~i culmile naturii sut1ete~ti, al c1irei univers
nonspaiial ascunde in sine 0 bogatie incomensurabila de imagini ce s-au
acumulat ~i condensat organic in milioane de ani de dezvoltare vie.
Con~tiinta mea este ea un ochi care euprinde in sine ~i imbrati$eaza
412
spa~iile cele mai indepmate, insa non-eul psihic este ceea ce umple
nonspa~ialacest spa~iu.Iar aceste imagini nu sint umbre palide, ci eondi~i
suflete~ti ee ac~ioneazaputemic, pe care noi doar Ie putem in~elegegre~it,
dar niciodata nu Ie putem priva de foqa lor, negindu-le. Cu aceasta
impresie mai pot compara doar priveli~tea oferiHi de eerul noptatie
presarat ell stele; ciici singurul eehivalent allumii interioare este lumea
exterioara ~i, dupa cum la aceasta lume ajung prin intermediul eorpului,
~a ajung la eea interioarii prin mijlocirea sufletului. "
Einfiihnmg zu W. Kranefeld "Die Psychoanalyse" (Introducere la W. Kranefeld
"Psihanaliza"), 1930, In Ges. Werke IV, 1969, Freud $i psihanaliza, p. 381.

"Ar fi 0 blasfemie de afirmat ca Dumnezeu S-ar putea revela pretu-


tindeni ~i tocmai in sufletul omenesc, nu. Da, intimitatea profunda a re-
lafiei dintre Dumnezeu ~i suflet exclude anticipat oriee subapreciere a
sufletului. Poate ea mergem prea departe daca vorbim despre 0 afinitate;
dar, in oriee caz, sufletul trebuie sa aiM in sine 0 posibilitate de relatie,
adica 0 corespondenta eu esenta lui Dumnezeu, altfel nu s-ar putea stabili
niciodata un raport. Aeeasta corespondenta este, formulfnd psihologic,
arhetipul imaginii lui Dumnezeu (v. mai sus)."
Ges. Werke Xl!, edi\ia a II-a, 1976, Psihologie $i alehimie, p, 24 ~. urm.

Trauma psihidi. Eveniment bruse, daunator in mod nemijlocit fiintei,


cum ar fi spaima, teama, ru~inea, dezgustul etc.

Umbra. Parte inferioara a personalita~ii. Suma a tuturor dispozitiilor


psihice personale ~i coleetive, care, ea urmare a incompatibilitatii lor cu
forma con~tient aleasa de via~a, nu sint traite ~i se unesc in incon~tient
intr-o personalitate paqialiJ. relativ autonoma, cu tendinte contrarii.
Umbra se comporta compensatoriu fata de con~tiinta, efectul ei poate fi
de aceea la fel de bine negativ ca ~i pozitiv. Ca figura oniricii, umbra are
acela~i sex cu persoana care viseaza. Ca parte a incon~tientului personal
(v. mai sus), umbra tine de eu; dar ca arhetip (v. mai sus) al "adver-
sarului" - de incon~tientu! colectiv (v. mai sus). Con~tientizarea umbrei
constituie munca de inceput a analizei. Neluarea in considerare a umbrei
~irefularea ei, ca ~i identif1carea eultii Cll ea pot duce la disocieri pericu-
loase. IntrucJt umbra sta aproape de lumea instinctelor, este indispensabil
sa se ~inacontinuu cont de ea.
C. G. JUNO: "Figura umbrei personifidi tot ceea ce subiectul nu
i
recunoa~te ~i ceea ce se impune totu~i mereu - direct sau indirect -
deci, de pilda, tra.saturi inferioare de caracter ~i alte tendin~e incom-
patibile,"
COn$liinra, inconetient $i individuarie, 1939, In Ges. Werke lXii, 1976,
Arhelipurile ,~iincon$tientul colecliv, p. 302.

413
Vis. C. G. JUNG: "Visul este 0 mica u~a ascUllsa in lacllilul cel
mai launtric ~i mai intim al sufletului; ea se deschide in acea noapte
cosmica primordial a ce era suflet cu mult inaintea existentei unei
con~tiinte a eului ~ice va fi suflet mult dincolo de ceea ce 0 con~tiinta
a eului va putea atinge vreodata,"Caci orice con~tiinta a eului este
singuratica, ea recuno~te fapte izolate, separind ~i diferentiind, dar
de viizut se vede doar ceea ce se poate raporta la acest eu. Con~tiinta
eului este alcatuita din tot felul de ingriidiri, chiar daca ajunge pina
la negurile stelare cele mai indepiirtate. Orice con~tiinta separa; insa
in vis patrundem in omul mai profund, mai general, mai adevarat, mai
etem care tot mai sta in crepusculul noptii originare, unde el inca era
intregul, ~iintregul era in el, in natura nediferenp.abila, !ipsita de orice
calitate de eu. Din acest adinc care Ie une~te pe toate provine visul,
fie el orieit de pueril, de grotesc, de imoral."
Die Bedeutung del' Psychologie fiir die Gegenwart (lmportan(a psihologiei
pentru prezent), 1933, In Ges. Werke X, 1974, Civilizarie In n"anzirie, p. 168.

"Visele nu sint inventii intentionate ~i voluntare, ci fenomene natu-


rale, care nu-s altceva decit ceea ce pur ~i simplu reprezinta. Ele nu
amagesc, nu mint, nu denatureaza sau retu~eaza, ci anunili naiv ceea ce
sint ~i ceea ce gindesc. Sint suparatoare ~i in~elatoare numai pentm ca
noi nu Ie intelegem. Ele nu intrebuinteaza nici un soi de artificiu spre a
disimula ceva, ci spun, in felullor, pe eit de !impede posibil, ceea ce alca-
tuie~te continutullor. Ne putem da seama ~i de ce sint atit de specifice
~i de dificile: experienta arata, intr-adevlir, ca ele se striiduiesc mereu sa
exprime ceva ce eul nu ~tie ~i nu pricepe. "
Analytische Psychologie und Erziehung (Psih%gie analitica $i educarie),
1926, In Ges. Werke XVlJ, 1972, Despre dezvoltarea persona/italii, p. 121.

DIE SCHoNE
FAMILIE

T 0 FAN
Cuprins

Nota traducatorului 5
lntrodueere de Aniela lafR 9
Prolog 18
1 Copilfuia 21
2 Anii de ~coalii 39
3 Anii de studentie . , 96
4 Aetivitate psihiatriea 128
5 Sigmund Freud 157
6 Confruntarea eu incon~tientul 179
7 Despre n~terea operei 209
8 Tumul 231
9 C1ilatorii 246
Africa de nord (246) - Indienii pueblo (253) - Kenya ~i
Uganda (260) - India (280) - Ravenna ~i Roma (290)
10 Viziuni 294
11 Despre viata de dineolo de moarte 302
12 Glnduri tirzii 328
Privire retrospeetiv1i 355
Apendice 361
Din scrisorile trimise de lung din S.U.A. soriei sale 361
Din scrisorile lui Freud catre lung 367
Scrisoare catre soria lui, trimisa din Sousse, Tunisia 370
Dintr-o scrisoare catre un tfnar savant 371
Dintr-o scrisoare catre un coleg 372
Theodore Flournoy 373
Richard Wilhelm 375
Heinrich Zimmer 379
Completare fa Cartea ro~ie 380
Septem Sermones ad Mortuos 382
Cfte ceva desprefamilia lui C. G. lung
de Aniela Jaffe 394
Glosar ' 401

415
La pretul de vlnzare se adauga 2%,
reprezentind valoarea timbrului
literar ce se vireaza
Uniunii Scriitorilor din Romania,
Cont nr. 45101032,
B.C.R. Filiala sector I, Bucure~ti

Apiirut 1996
BUCUR~TI - ROMM1A

Tiparul executat la Regia Autonoma ,,Monitorul OficiaI"


DIE SCHoNE
FAMILiE

T 0 F ,l\ N

S-ar putea să vă placă și