Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MD-2033, Сhişinău, Piaţa Marii Adunări Naţionale, 1 tel./fax (+373 22) 250 682; e-mail: secretariat_cnpd@mec.gov.md
I. Caracteristica situaţiei
Datele ultimului recensămînt în Republica Moldova din anul 2004, precum şi caracteristicile
demografice curente, evidenţiază tendinţa de depopulare a ţării, cauzată de descreşterea ratei natalităţii,
îmbătrînirea populaţiei, scăderea ratei fertilităţii, creşterea ratei mortalităţii, etc.
Pentru a putea face faţă acestor schimbări, Moldova trebuie să reformeze sistemul medical,
sistemul de educaţie şi pe cel de asigurări sociale. Aceste reforme trebuie să ţină cont de faptul că
oamenii de vîrste diferite au nevoi diferite, că ei reprezintă o resursă valoroasă pentru societate la orice
vîrstă şi că au nevoie de condiţii corespunzătoare care să le permită şi chiar să îi încurajeze să ducă o
viaţă activă.
1. Contextul regional
Scăderea populaţiei în Federaţia Rusă şi în Europa de Est a început spre sfîrşitul secolului XX.
Potrivit variantei medii ONU a prognozei demografice, fenomene similare ce vor produce în cîţiva ani
în ţările Europei de Sud, după anul 2010 - în Europa de Vest, iar în Europa de Nord - după anul 2030.
Declinul demografic cel mai grav se aşteaptă în Federaţia Rusă, în Europa de Est şi de Sud.
Majoritatea absolută a ţărilor europene dispun de instituţii statale specializate, care asigură
monitorizarea fenomenelor, elaborarea politicilor demografice pe termen mediu sau pe termen lung,
încadrate în condiţiile necesare pentru dezvoltarea durabilă a ţării. Astfel, Federaţia Rusă, promovează
foarte insistent politica de sporire demografică prin atragerea imigranţilor, în special, din cadrul ţărilor
CSI.
Republica Cehă propune modele de restabilire a numărului populaţiei prin promovarea unor
politici de sporire a natalităţii, politici educaţionale, precum şi prin atragerea migranţilor din ţările în
care calitatea capitalului uman este compatibilă cu propriul potenţial, în special din Ucraina, Moldova,
Kazahstan. Imigranţilor din aceste ţări, în mod preferenţial, li se acordă cetăţenia cehă, deci cetăţenia
UE. O practică foarte eficientă în acest sens aplică ţările Baltice, Bulgaria şi România.
Resursele umane ale unei ţări sunt cele care gestionează dezvoltarea ei şi pun în valoare şi
celelalte resurse naturale, culturale ale patrimoniului existent. De aceea, problematica demografică
constituie fondul extrem de sensibil la efectele marcante ale politicilor puterii publice. Performanţele
acestora, fie că este vorba de politica economică, de cea socială, de cea militară, etc., interferează cu
evoluţiile demografice ale ţării.
În Republica Moldova a apărut pericolul unui declin demografic grav, care presupune
dezechilibre economico-sociale la fel de grave. Astfel, actualele reforme în sfera social-economică, în
special în domeniul asistenţei sociale, urmează să ţină cont de dinamica proceselor demografice.
2.1. Populaţia
La 01.01.2007 populaţia stabilă a ţării a constituit 3581,1 mii locuitori, din care 1718,9 mii
bărbaţi (48%) şi 1862,2 mii femei (52%). Din numărul total al populaţiei 41,3% (1478,0 mii) locuiau în
localităţile urbane şi 58,7% (2103,1 mii) în cele rurale. Aproximativ jumătate din populaţia urbană este
concentrată în mun. Chişinău (tabelul nr.1). Valorile negative ale sporului natural, conjugate cu
migraţia externă, au cauzat diminuarea populaţiei, în perioada aa.1997-2006 cu 76,8 mii persoane,
inclusiv populaţia urbană a scăzut cu 46,1 mii, iar cea rurală – cu 30,7 mii persoane.
2
Conform prognozelor, situaţia se va complica mai mult către anii 2008-2010, cînd în vîrsta de
pensionare vor intra generaţiile născute în aa.1948-1950, care sînt de 2-3 ori mai numeroase decît cele
anterioare. Populaţia vîrstnică în continuă creştere va avea nevoie de sprijin din partea statului, dar
capacitatea economică şi instituţională, estimată pe termen scurt, limitează posibilitatea satisfacerii
acestor nevoi. Problema se va acutiza, dacă politicile ocupaţionale şi sociale reale nu vor fi revizuite
pentru a se potrivi longevităţii în creştere şi dacă productivitatea muncii nu va creşte accelerat.
Populaţia adultă (15–64 ani) reprezintă 71,6% din total, avînd creşterea cu 184,4 mii persoane
faţă de situaţia de la începutul anului 1997. În cadrul populaţiei adulte a crescut ponderea grupelor cu
vîrsta 15-34 şi 45-59 ani şi a scăzut ponderea grupelor cu vîrsta 35-44 şi 60-64 ani. Schimbări
importante au avut loc şi în cadrul structurii pe vîrste şi sexe a populaţiei vîrstnice.
Numărul vîrstnicilor „tineri” (65-74 ani) a scăzut cu 8,3 mii persoane. A crescut însă populaţia
din grupa celor de 75 ani şi numărul vîrstnicilor „bătrîni” (80 ani şi peste) cu 37,8 mii persoane.
Implicaţiile sociale şi economice ale creşterii rapide, mai ales a segmentului populaţiei „foarte bătrîne”
(peste 80 ani), sînt foarte importante. Dacă grupele „mai tinere” ale populaţiei vîrstnice pot fi încă
active din punct de vedere economic, fiind capabile să se întreţină singure, cei „foarte bătrîni”, mai ales
femeile, sînt tot mai dependenţi de alţii, necesitînd suport social şi medical special.
Aproape 12% din populaţia rurală a depăşit vîrsta de 65 ani şi peste, în totalul populaţiei
feminine rurale ponderea femeilor vîrstnice este de 14%. În mediul rural ponderea populaţiei vîrstnice
este mai mare decît cea din mediul urban de 1,4 ori.
Vîrsta medie a populaţiei ţării a crescut de la 32,9 ani (1998) la 35,6 ani (2007), devenind ca şi
vîrsta medie caracteristică ţărilor cu o populaţie „adultă”. În mediul urban, vîrsta medie a populaţiei
feminine este cu 2,9 ani mai mare decît cea a populaţiei masculine, iar în mediul rural diferenţa este de
3,3 ani.
Diferenţieri în structura pe vîrste a populaţiei apar mai pregnant în profil teritorial, determinate
de variaţia teritorială a fenomenelor demografice şi a mişcării migratorii a populaţiei.
Raioanele cele mai „tinere”, cu o pondere a populaţiei de 0-15 ani peste 23% din total, sînt
următoarele: Teleneşti, Cantemir, Sîngerei, Nisporeni. Raioanele Donduşeni, Briceni, Drochia, Edineţ,
Rîşcani, Ocniţa, au înregistrat un procent ridicat al populaţiei vîrstnice (peste 20%), în timp ce în
raioanele Ialoveni, Criuleni, Cantemir, Anenii Noi şi mun. Chişinău ponderile respective au fost sub
13%. Populaţia în vîrsta aptă de muncă a avut o pondere de peste 65% în mun. Chişinău şi Bălţi,
raioanele: Anenii Noi, Basarabeasca, Criuleni, Dubăsari, Orhei, Străşeni şi U.T.A. Găgăuzia.
Republica Moldova este o ţara europeană cu cel mai scăzut grad de urbanizare, avînd numai
41,3% din populaţie în localităţile urbane. Această distribuţie a populaţiei pe medii de reşedinţă are
implicaţii majore pentru politicile de ocupare a forţei de muncă, atît prin crearea locurilor de muncă în
mediul rural, cît şi în sectoarele de producţie alternative agriculturii.
Scăderea populaţiei apte de muncă şi îmbătrînirea forţei de muncă va afecta multe domenii
socio-economice, cu impact direct asupra cererii totale a forţei de muncă, distribuirii venitului,
cheltuielilor publice pentru asigurarea socială, investiţiilor, etc. În corespundere cu cadrul politico-
3
social, inclusiv cel referitor la piaţa forţei de muncă din prezent, procesele de îmbătrînire ulterioară a
populaţiei vor cauza unele insuficienţe a capitalului uman necesar dezvoltării durabile a ţării.
Descreşterea ratei natalităţii, care reprezintă prima componentă demografică, a redus ponderea
copiilor în numărul total al populaţiei, astfel că în prezent doar 24% din populaţie constituie copii cu
vîrsta 0-17 ani, faţă 33% în anul 1990. Numărul copiilor în ultimii 5 ani a scăzut cu 15%.
În anul 2006 s-au născut 37,6 mii copii, sau cu 8,0 mii mai puţini decît în anul 1997, rata
natalităţii micşorîndu-se de la 12,5 pînă la 10,5 născuţi-vii la 1000 locuitori. Nivelul natalităţii în
localităţile rurale se menţine mai înalt decît în localităţile urbane.
Rămîne mare ponderea copiilor născuţi-vii în afara căsătoriei (17,3% în 1997 şi 23,3% în 2005).
În mediul rural frecvenţa naşterilor în afara căsătoriei (24,4%) a fost mai mare comparativ cu
cea din mediul urban (21,2%).
Distribuţia născuţilor-vii după grupa de vîrstă a mamei denotă concentrarea acestora pînă la
vîrsta de 30 ani. Totodată, trebuie de menţionat, că în anul 2006 s-a păstrat tendinţa de scădere a
ponderii naşterilor la femeile în vîrstă de pînă la 20 ani - 13,0% din numărul total al născuţilor-vii, faţă
de 15,2% în 2002 (17,4% - în 1998). Vîrsta medie a mamei la prima naştere a fost de 22,5 ani. Mamele
din mediul rural nasc la o vîrstă mai mică decît mamele din mediul urban, respectiv la 21,8 şi 23,8 ani.
Majoritatea copiilor născuţi în familiile numeroase revin mamelor din mediul rural – 83,4% din
numărul total de noi-născuţi din această categorie.
4
Născuţi în afara căsătoriei (în %faţă de numărul total al născuţilor)
2006 24,4
21,2
2005 24,9
22,2
2004 25,9
22,1
2003 24,5
22,2
2002 23,4
22,1
2001 22,8
21,8
2000 19,7
22
1999 18,9
18,6
1998 16,8
18,7
1997 16,2
19,2
0 5 10 15 20 25 30
urban rural
Ca şi în anii precedenţi, în anul 2006 născuţii-vii de rangul I (primul copil) şi II (al 2 copil) deţin
ponderea cea mai mare (85,9% din totalul născuţilor-vii). Proporţia născuţilor-vii de rangul III şi peste
a scăzut (de la 18,3% în 1997, la 14,1% în 2006).
Rata fertilităţii este în descreştere pentru toate grupurile de vîrstă. În anul 2005 rata fertilităţii s-
a micşorat pînă la 37,1 născuţi-vii la 1000 femei fertile (15-49 ani), faţă de 46,7 în 1997.
La majoritatea grupelor de vîrstă fertilitatea femeilor din mediul rural se menţine superioară
celei din urban, excepţie fiind grupa de vîrstă cu 25-29 ani (în 2004-2005).
Rata totală de fertilitate în ultimii ani continuă să se micşoreze şi în 2006 a fost de 1,2, faţă de
2,2, necesară pentru o înlocuire simplă a generaţiei părinţilor de către copiii lor. În localităţile urbane
acest indicator a constituit 1,0, iar în cele rurale – 1,4. Rata fertilităţii în 2006 a scăzut la toate grupele
de vîrstă în comparaţie cu 1997, cu excepţia grupei cu vîrsta de 35-39 ani.
5
120,0
100,0
procente
80,0
60,0
40,0
20,0
0,0
15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49
2006 1997
Atunci cînd scăderea natalităţii ori menţinerea unui nivel scăzut al fenomenului se constată pe o
lungă perioadă de timp, intervine deteriorarea structurii pe vîrste a populaţiei. În condiţiile în care pe
termen scurt şi mediu nu ne putem aştepta ca migraţia externă şi mortalitatea să contribuie semnificativ
la reducerea scăderii demografice din Republica Moldova, natalitatea rămîne singura componentă
asupra căreia se poate acţiona cu rezultate eficiente pe termen scurt şi avînd efecte pozitive de
durată.
În anul 2006 au decedat 43137 persoane, faţă de 44689 persoane în anul 2005, iar sporul natural
a constituit “minus 1,5‰”, faţă de “minus 1,9‰” în anul 2005. Structura mortalităţii pe cauze de deces
în anul 2006 relevă că cele mai multe decese (56,3%) au drept cauză bolile aparatului circulator, urmate
de tumori (11,7%), bolile aparatului digestiv (10,3%), accidentele, intoxicaţiile şi traumatismele
(8,7%), bolile aparatului respirator (6,3%).
Se menţine decalajul între ratele mortalităţii generale pe medii: în cel urban au fost înregistraţi
9,3 decedaţi la 1000 locuitori, în cel rural – 14,0. Diferenţa semnificativă între ratele mortalităţii
generale pe medii este rezultatul unui proces mai accentuat de îmbătrînire demografică a populaţiei din
mediul rural.
Structura mortalităţii populaţiei în vîrsta aptă de muncă semnalează nivelul înalt al mortalităţii
premature a bărbaţilor din multe cauze, mai pronunţate fiind decesele provocate de accidente,
intoxicaţii şi traumatisme, care ocupă al doilea loc în această categorie de vîrstă.
Anual, în urma cauzelor externe decedează aproximativ patru mii persoane, majoritatea fiind
bărbaţi în vîrsta aptă de muncă.
Femei Bărbaţi
4,4% 5,0% boli ale aparatului circulator 7,8%
64,0% 7,5% 48,4%
10,5% accidente, intoxicaţii şi traume
tumori
9,9%
12,7%
Progresul economic din ultimii ani şi reformarea sistemului de sănătate publică au determinat o
îmbunătăţire a unor indicatori de sănătate a populaţiei. Statistica denotă o creştere a speranţei de viaţă a
populaţiei, atingînd media de 68,4 ani. Concomitent, menţionăm că speranţa de viaţă la naştere în
Republica Moldova este cu aproximativ 12 ani mai mică decît în ale ţări (Japonia, Australia, Italia,
Suedia, Spania, Franţa, care se caracterizează cu un nivel înalt al speranţei de viaţă - 81-79 ani).
7
Speranţa de viaţă la naştere pentru femei (72,23 ani) este mai longevivă decît la bărbaţi (64,57
ani) cu 7,66 ani. Acest decalaj se datorează mortalităţii premature a bărbaţilor. Durata medie a vieţii a
locuitorilor din mediul urban e mai mare decît a celor din mediul rural, respectiv cu 3,2 ani la bărbaţi şi
cu 3,0 ani la femei.
1997 1997
68 76
2006 1998 2006 74 1998
66
72
64
70
2005 62
1999 2005 1999
68
60 66
Potrivit Studiului demografic şi de sănătate în Republica Moldova, realizat în anul 2005, 3/4 din
numărul mamelor cu copii sub 15 ani, care au domiciliul înregistrat în aceeaşi gospodărie, se află peste
hotare - 76%, circa 1/5 din numărul mamelor - locuiesc în altă gospodărie din ţară. De asemenea, circa
46% din numărul taţilor, care nu locuiesc în aceeaşi gospodărie cu copiii lor, se află peste hotare şi
aproape acelaşi număr locuiesc în altă gospodărie din ţară.
Una din realizările de bază din ultimii ani este implementarea asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală. Aprobarea Programului Unic de către Guvern, începînd cu anul 2004, a contribuit la
soluţionarea problemelor majore ce ţin de sănătatea populaţiei, mai cu seamă a păturilor vulnerabile
(copii, gravide, tineret, pensionari, invalizi), în special, prin asigurarea cu medicamente parţial
compensate a unor contingente şi asigurarea cu medicamente compensate integral din Fondurile
asigurării obligatorii de asistenţă medicală a copiilor în vîrstă de la 0-5 ani şi a femeilor gravide.
În ocrotirea sănătăţii copiilor principala componentă a factorului medical este starea sănătăţii
reproducerii.
Astfel, setul de măsuri orientat spre ameliorarea sănătăţii reproducerii din ultimii ani a asigurat
elaborarea bazei legislative în sănătatea reproducerii şi lansarea programelor naţionale respective.
În anul 2001 a fost adoptată Legea cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea
familială, a fost realizat Programul Naţional de asistenţă în planificarea şi protejarea sănătăţii
reproductive pe anii 1999-2003. Implementarea Programului a contribuit la reducerea semnificativă a
numărului de întreruperi de sarcină nedorită, rata lor diminuîndu-se de la 59,1 în anul 1993 pînă la 14,7
cazuri la 1000 femei de vîrstă fertilă în anul 2005. Rata utilizării metodelor de contracepţie modernă a
crescut pînă la 50,0%.
Şansa naşterii unui copil sănătos, precum şi şansa de a supravieţui în primul an de viaţă a
copiilor în Republica Moldova este diferită celei din majoritatea statelor Europei. Acest fenomen are la
bază problemele socio-economice, politice şi administrative, cu care se confruntă populaţia. Măsurile
întreprinse au drept scop asigurarea accesului tuturor copiilor şi gravidelor la asistenţă medicală
calitativă; prevenirea morbidităţii, invalidităţii şi mortalităţii copiilor; protejarea maternităţii;
respectarea drepturilor copiilor la sănătate şi supravieţuire.
9
Impactul combinat al sărăciei, migraţiei ilegale şi al investiţiilor insuficiente în sectorul social
au slăbit considerabil capacitatea familiilor de a-şi creşte şi îngriji copiii, cauzînd creşterea numărului
de copii cu necesităţi speciale, copii rămaşi fără îngrijirea părintească, copii abandonaţi, fără adăpost,
abuzaţi, neglijaţi, copii aflaţi în conflict cu legea. Din mai multe motive familiile s-au detaşat în marea
măsură de grijile sănătăţii fizice, emoţionale şi intelectuale ale propriilor copii. Astfel, numărul copiilor
cît şi familiilor, care necesită asistenţă specială, este în creştere permanentă. Actualul sistem public al
protecţiei sociale oferă soluţii, dar bazate preponderent pe asistenţă instituţională.
Unul din scopurile principale ale protecţiei sociale a familiei, mamei şi copilului îl constituie
eficientizarea prestaţiilor sociale acordate la naşterea, îngrijirea şi întreţinerea copilului. Prin acordarea
facilităţilor în formă de indemnizaţii, adresate familiilor cu copii, statul tinde să amelioreze situaţia în
domeniu. În prezent există mau multe tipuri de indemnizaţii, acordate familiilor cu copii:
• indemnizaţie de maternitate;
• indemnizaţie unică la naşterea copilului;
• indemnizaţie pentru creşterea copilului:
- indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, persoanelor asigurate şi
pînă la vîrsta de 1,5 ani a persoanelor neasigurate;
- indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu vîrsta 1,5/3–16 ani, persoanelor asigurate;
- indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav.
Cuantumul indemnizaţiilor din anii 2001-2005 sînt indicate în Tabelul nr.11 al anexei.
Căsătoriile desfăcute în cazul cuplurilor cu copii minori au reprezentat 1/3 din totalul
divorţurilor. În rezultatul divorţurilor cca. 6 mii copii minori anual rămîn fără unul din părinţi. Mai
frecvent divorţează familiile tinere, la care vîrsta soţilor este de 25-34 ani.
10
este argumentat prin numărul mare al copiilor născuţi în afara căsătoriei şi datele despre starea civilă a
populaţiei. La recensămîntul populaţiei din 2004, cca. 57 mii bărbaţi şi 60 mii femei la rubrica „starea
civilă” au declarat că sînt „căsătoriţi neoficial”.
2.6. Migraţia
Migraţia este un fenomen demografic, a cărui evoluţie depinde direct de forţa factorilor de
„atracţie/respingere” şi care sînt preponderent economici. Atîta timp cît va exista decalajul economic
între Republica Moldova şi alte state dezvoltate, tendinţele emigraţionale se vor păstra. Politicile
imigraţioniste dure promovate de ţările UE nu vor face decît să schimbe migraţia legală în una ilegală,
cu sporirea costurilor acesteia.
Majoritatea emigranţilor legali (cu schimbarea domiciliului) au avut un nivel ridicat de instruire
şi calificare, demonstrînd caracterul selectiv al politicilor de imigrare din ţările de destinaţie.
La examinarea acestei probleme este necesar de a ţine cont de faptul că emigrarea poate fi
definitivă, în legătură cu stabilirea cu traiul în altă ţară, şi una de durată provizorie, în legătură cu
studiile sau angajarea în cîmpul muncii în altă ţară.
Conform datelor Biroului Naţional de Statistică pe trimestrul III, 2007, numărul persoanelor
declarate plecate peste hotare, la lucru sau în căutare de lucru a fost de circa 356 mii persoane, ceea ce
constituie 26,0% din totalul populaţiei active în vîrstă de 15 ani şi peste. Peste două treimi din cei
declaraţi plecaţi o constituie bărbaţii. Persoanelor din mediul rural le-a revenit o pondere de 71,49%.
Un alt factor alarmant îl constituie perioada îndelungată de aflare peste hotare a migranţilor.
Potrivit studiilor efectuate de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, persoanele care se află peste
hotare o perioadă mai mare de 3-5 ani, care constituie 17% din numărul persoanelor plecate, se
integrează în ţara de destinaţie, pierd legăturile cu patria, în special, în cazul decesului rudelor de
gradul întîi, şi nu revin în patrie.
Mai mult de o pătrime din bărbaţii şi femeile, care se află în străinătate, au lăsat în ţară soţia sau
soţul în gospodăria lor originară. Deoarece majoritatea migranţilor sînt tineri, plecarea lor a avut un
impact direct asupra scăderii ratei natalităţii.
11
Cu regret, în Republica Moldova lipsesc evidenţe statistice compatibile şi continue referitor la
numărul copiilor rămaşi fără îngrijirea unuia sau a ambilor părinţi în legătură cu plecarea lor peste
hotare şi monitorizarea continuă a numărului de copii de vîrstă preşcolară şi şcolară, plecaţi împreună
cu părinţii, evidenţele segregate pe vîrsta şi genul copiilor. S-a estimat că 42% din emigranţi au lăsat
copii în Moldova, dintre care 37% emigranţi din ariile urbane. Printre emigranţii care au copii, aproape
2 din 10 au lăsat doi sau mai mulţi copii.
În rezultatul migraţiei din ţară este subminat fondul genetic de reproducere a populaţiei, pentru
restabilirea căruia va fi nevoie de cîteva decenii, de eforturi şi cheltuieli enorme. Procesele migratorii
pentru ţară sînt valoroase, dar numai în cazul cînd nu este afectată capacitatea de reproducere a
populaţiei. Direcţia-cheie a politicii migraţioniste trebuie să fie adaptată la acest principiu.
Imigrarea. Importanţa fenomenului dat pentru Moldova în contextul demografic este nemotivat
neglijată. Din categoriile imigranţilor fac parte: persoanele repatriate (foştii cetăţeni ai Republicii
Moldova) şi cetăţenii străini (intraţi în ţară în scop de lucru, studii sau reîntregirea familiei). Spre
deosebire de prima categorie, aceştia sînt cetăţeni ai altor state, purtători de tradiţii socio-culturale,
religioase, norme de comportament comunitar, care pot să difere esenţial de normele locale. Dacă
prima categorie de persoane urmează să fie luată în consideraţie la proiectări demografice în mod
ordinar, categoria a doua urmează a fi examinată prin prisma aspectelor specifice. Potrivit datelor BNS
numărul persoanelor repatriate în Republica Moldova este destul de stabil.
Tabloul comparat pentru aceeaşi perioadă de timp a datelor plecării cetăţenilor Republicii
Moldova cu traiul permanent peste hotare, precum şi datele cu privire la persoanele repatriate în ţară
denotă o discrepanţă negativă semnificativă.
Ţara noastră devine atractivă pentru imigranţii din alte state, fiind situată în apropierea imediată
a hotarelor UE. Din aceste considerente urmează să fie efectuate un şir de proiectări demografice
pentru categoria respectivă de imigranţi, segregate pe gen şi vîrstă. Necesită de ţinut cont de calitatea
potenţialului uman, atitudinea în ţara de origine faţă de familie (monogamie, poligamie) şi valorile
sociale şi morale, tradiţional acceptate în Moldova. Aceşti factori trebuie luaţi în consideraţie la
elaborarea politicilor migraţioniste şi demografice de durată.
Una din sarcinile de importanţă statală a Ministerului Dezvoltării Informaţionale este crearea şi
desfăşurarea Registrului de stat al populaţiei, un sistem unic integrat de evidenţă automatizată a
locuitorilor Republicii Moldova ce vizează: cetăţenii străini, apatrizii-domiciliaţi permanent/temporar
12
pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi cetăţenii plecaţi peste hotare pentru a se stabili cu traiul
permanent.
Astfel la 01.02.2007, Banca Centrală de Date conţinea informaţii despre 3 762 654 locuitori,
inclusiv:
1) 2 660 884 persoane cu documente valabile:
• 2 418 504 cetăţeni ai Republicii Moldova cu buletine de identitate valabile;
• 1 578 apatrizi;
• 6 428 cetăţeni străini;
• 234 374 persoane, care au numai paşaport/permis de conducere, sar n-au buletin de
identitate.
2) Alte 932 562 persoane au fost introduse în BCD în legătură cu acordarea serviciilor fără a
produce documente; cu acte nevalabile, proiecte „înregistrarea primară”;
3) 175 039 persoane, avînd informaţia despre naşterea copiilor (din oficiile Direcţiei generale a
stării civile).
Una din problemele dificile, care nu permite exercitarea evidenţei depline a populaţiei
Republicii Moldova este situaţia din raioanele de Est ale ţării. În scopul asigurării dreptului
constituţional al cetăţenilor Republicii Moldova din localităţile din stînga Nistrului la cetăţenie, la
libera circulaţie, MDI va întreprinde măsuri pentru deservirea locuitorilor în orice subdiviziune
teritorială din republică.
Odată cu stabilirea unor facilităţi la eliberarea iniţială a actelor de identitate din Sistemul de
paşapoarte (Hotărîrea Guvernului nr.959 din 09.09.2005 ”Cu privire la măsurile de confirmare a
cetăţeniei Republicii Moldova şi documentării populaţiei din sînga Nistrului (Transnistria)” a crescut
numărul de adresări din localităţile date pentru a primi acte de identitate. Astfel, la data de 01.02.2007
în Transnistria, numărul populaţiei cu vîrsta de peste 16 ani constituie cca. 429,1 mii locuitori, în BCD
a fost acumulată informaţia despre 235 514 locuitori, ceea ce formează 55%. Deţinători de buletine de
identitate cu cetăţenia Republicii Moldova sînt 187 695 locuitori domiciliaţi în sînga Nustrului; 184
798 deţinători de paşapoarte; 174 279 persoane deţin paşapoarte şi buletine de identitate.
O altă problemă legată de situaţia demografică din ţară, o constituie evidenţa înregistrării în
termen legal a nou-născuţilor, ce ţine de deschiderea unor filiale ale oficiilor de stare civilă în incinta
maternităţilor. Concomitent menţionăm că problemele evidenţei în localităţile din partea stîngă a
Nistrului, fac imposibilă identificarea numărului de beneficiari de diferite plăţi sociale (compensaţii
nominative, achitarea pensiilor şi altor indemnizaţii), precum şi acumularea datelor privind migraţia
internă din regiunea dată, etc.
13
3. Concluzii
Niciodată încă în istoria umanităţii nu s-a înregistrat o creştere economică fără o creştere a
populaţiei. Din cele expuse mai sus reiese că situaţia demografică contemporană în Republica Moldova
este nesatisfăcătoare. Creşterea tendinţei de îmbătrînire a populaţiei este însoţită de scăderea natalităţii
cu numărul stabil înalt de decese, înrăutăţirea problemelor familiare, prezenţa migraţiei, ceea ce
determină o situaţie dificilă în domeniul resurselor umane. Nivelul scăzut al natalităţii şi înalt al
mortalităţii este rezultatul influenţei îndelungate a unui şir de factori sociali şi economici. Copiii în
prezent devin factorul esenţial al sărăciei, de aceea refuzul familiei de a naşte copii, sau limitarea
numărului lor, este modul social de autoapărare.
3. Efectele deciziilor în domeniu vor fi vizibile şi utile doar în cazul în care se vor depune
eforturi în monitorizarea permanentă a proceselor demografice prin instituirea şi asigurarea activităţii
durabile a unei instituţii specializate statale. Practica ţărilor din regiune (Bulgaria, România, Federaţia
Rusă, Estonia) oferă modele de activitate eficientă de gestionare a problemei. Accentuăm, că o condiţie
necesară ar fi şi asigurarea durabilităţii activităţii acestei instituţii. Posibilele reforme instituţionale nu
ar trebui să afecteze statutul instituţiei.
6. În ceea ce priveşte populaţia în vîrstă aptă de muncă, în timpul apropiat, fenomenele social-
demografice vor exercita presiune asupra lor. Pînă în prezent creşterea numărului populaţiei în vîrsta
aptă de muncă a fost influenţă de doi factori: 1) intrarea în această grupă a născuţilor din perioada
creşterii relative a natalităţii din anii ’80; 2) ieşirea din ea a grupelor reduse de populaţie, formate din
născuţii în anii celui de-al doilea Război Mondial. Începînd cu anul 2007, poziţia o va determina, pe de
o parte, numărul mic al născuţilor din prima jumătate a anilor ’90, pe de altă parte, ieşirea din vîrstele
de muncă a generaţiilor de după război, care sînt mult mai numeroase. Ca urmare, populaţia în vîrstă
aptă de muncă începe să se reducă.
7. Trebuie de menţionat că la începutul anilor 2000 în vîrsta demografică cea mai activă (20-29
ani) a intrat cea mai numeroasă generaţie a populaţiei din ultimii ani. Această şansă demografică
trebuie de folosit pentru creşterea numărului natalităţii. În acest scop, în politica social-economică a
14
ţării în viitorul apropiat trebuie prevăzute şi realizate toate măsurile ce contribuie la formarea familiilor
tinere şi stimularea natalităţii. Cu condiţiile corespunzătoare şi eficienţa măsurilor politicii demografice
poate avea loc creşterea natalităţii, analogic cum a fost de exemplu în anii ’80. Dar aceasta va fi
insuficient pentru asigurarea unei creşteri pozitive şi stabile a populaţiei.
9. Situaţia demografică din ţară poate fi ameliorată prin adoptarea măsurilor urgente legate de
ameliorarea sănătăţii populaţiei, stimularea natalităţii şi gestionarea eficientă a migraţiei, prioritari
rămînînd factorii: economici, sociali, medicali, etico-morali, religioşi, etnici, geografici, etc.
4. Riscuri demografice:
1. Depopularea ţării, îmbătrînirea populaţiei, scăderea ratei natalităţii, scăderea ratei fertilităţii,
creşterea ratei mortalităţii etc;
15
3. Majorarea numărului de pensionari în anii 2008-2010 din rîndul generaţiilor născute în anii
1948-1950, care numeric sînt de 2-3 ori mai mari decît cele anterioare;
4. În cazul dacă politicile ocupaţionale şi sociale reale nu vor fi revizuite pentru a se potrivi
longevităţii în creştere şi dacă productivitatea muncii nu va creşte cu rapiditate, statul nu va avea
posibilitate de a susţine păturile defavorizate ale populaţiei;
6. Distribuirea populaţiei pe medii de reşedinţă are implicaţii majore pentru politicile de ocupare
a forţei de muncă, atît prin crearea locurilor de muncă în mediul rural, cît şi în sectoarele de producţie
alternative agriculturii;
9. Scăderea numărului de născuţi şi creşterea ponderii cuplurilor care nu doresc să aibă copii sau
care amînă venirea primului copil, prin evitarea sau amînarea naşterii celui de-al doilea copil şi
următorilor copii. Semnificaţia acestei tendinţe este importantă din perspectiva cunoaşterii modelului
de comportament demografic şi al atitudinii cuplurilor tinere faţă de numărul dorit de copii;
11. Lipsa bazei de date cumulative privind completarea cotei migraţionale, evidenţei nominale
la schimbarea statutului migranţilor, evidenţa copiilor din căsătoriile mixte; necesitatea asigurării
compatibilităţii datelor în domeniul emigrării/imigrării, care ar permite elaborarea politicilor adecvate
în privinţa capitalului uman, corelate cu posibilităţile socio-economice ale ţării şi cu dependenţele faţă
de tendinţele regionale;
12. Promovarea lentă a politicilor declarate şi/sau adoptate de stat; eficienţa redusă în
promovarea intereselor naţionale în plan extern;
16
au determinat reflectarea acestora în cadrul unor documente de program, prezentînd iniţiative de
redresare, dar cu efecte deocamdată modeste.
1. Protecţia socială
Pentru estimarea costurilor economice şi sociale ale reformei sistemului de pensii, inclusiv cu
modelul de lungă durată al acestuia, şi modelul de scurtă durată al echilibrului Fondului de pensii,
precum şi modele specializate, este necesară elaborarea iniţială a modelului de prognozare pe termen
scurt în domeniu (5-6 ani). Utilizarea unui astfel de instrument va permite analiza evoluţiei cheltuielilor
sociale în diferite condiţii economice şi în cadrul diferitor scenarii de reforme, examinate şi prin prisma
proceselor de schimbări demografice.
De asemenea, a fost iniţiată elaborarea unui mecanism de susţinere a femeilor pentru naşterea a
2 şi 3 copii şi examinarea posibilităţilor de majorare a pachetului de privilegii acordate familiilor cu
mulţi copii, precum şi familiilor tinere. În acest sens, Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi
Copilului, cu implicarea partenerilor sociali, preconizează elaborarea unui program naţional pentru
soluţionarea problemelor menţionate şi propune în cadrul politicii sectoriale “Protecţia familiei şi
copilului” în proiectul Planului strategic de cheltuieli pentru CCTM pe anii 2008-2010 următoarele
măsuri:
• majorarea indemnizaţiei unice la naşterea copilului, inclusiv pentru copilul adoptat: pînă la 1200
lei în 2008, 1400 lei – 2009, 1600 lei – 2010;
17
• majorarea indemnizaţiei unice la naşterea celui de-al doilea şi următorului copil, inclusiv pentru
copilul adoptat: 1500 lei în 2008; 1700 lei – 2009, 2000 lei - 2010;
• majorarea indemnizaţiei pentru îngrijirea (creşterea) copilului pînă la 1,5/3 ani, pentru persoane
asigurate va constitui:
25% din baza de calcul din venitul mediu lunar realizat, dar nu mai puţin de 200 lei - anul 2008;
30% din baza de calcul din venitul mediu lunar realizat, dar nu mai puţin de 300 lei - 2009;
35% din baza de calcul din venitul mediu lunar realizat, dar nu mai puţin de 400 lei - 2010;
pentru persoanele neasigurate, mărimea indemnizaţiei va constitui: 150 lei în 2008; 200 lei –
2009; 250 lei – 2010.
Măsurile pentru stimularea angajării forţei de muncă sînt aprobate în cadrul Strategiei Naţionale
privind Politicile de Ocupare a Forţei de Muncă în Republica Moldova pe perioada 2007-2015, care
defineşte cadrul naţional în domeniul ocupării depline şi eficiente a forţei de muncă şi stabileşte
intervenţia activă pentru prevenirea şi redresarea riscurilor economice ale forţei de muncă.
18
sistemului de control instituţional pentru lupta contra traficului de fiinţe umane, au redus numărul
victimelor şi au prevenit traficarea mai multor copii din grupul înalt de risc.
Migraţia externă este un element de importanţă majoră în mutaţiile structurale ale populaţiei,
vizînd procesele sociale cu consecinţe profunde pe termen mediu şi lung.
• elaborarea unui plan de acţiuni privind reforma asistenţei sociale în scopul direcţionării
mai bune către cei săraci;
• crearea unei baze unificate de date a beneficiarilor programelor de asistenţă socială prin
transferuri băneşti;
19
• crearea reţelei de asistenţi sociali prin instituirea unităţilor de asistenţi sociali la nivel
local;
2. Ocrotirea sănătăţii
În urma evaluării stării tehnico-materială a maternităţilor din ţară, factorii de resort, în comun cu
administraţiile publice locale, au elaborat un plan de redresare a situaţiei constatate.
Este în realizare Strategia Conduitei Integrate a Maladiilor la Copii, promovată de OMS, care
are drept scop ameliorarea calităţii asistenţei medicale primare acordate copiilor sub 5 ani şi diminuarea
mortalităţii infantile.
Prin eforturile comune ale instituţiilor medicale şi de învăţămînt, în anul 2006 a fost
instituţionalizată reţeaua Centrelor Serviciile de Sănătate Prietenoase Tinerilor. Serviciile acordate în
12 Centre Prietenoase Tinerilor au fost incluse în Programul Unic al asigurării obligatorii de asistenţă
medicală.
20
Dezvoltarea sistemului serviciilor de transfuzie a sîngelui, este iniţiată în r-l Cahul, unde sînt
realizate lucrările de formare a centrului regional de transfuzie a sîngelui pentru Zona de Sud. A fost
elaborat un nou Program „Securitatea transfuzională şi auto-asigurarea cu preparate sanguine pentru
anii 2007-2011”, care este corelat cu normele internaţionale de exercitare a lucrărilor cu produse
sanguine.
Grija faţă de resursele umane şi formare profesională s-a manifestat prin operarea modificărilor
în Legea ocrotirii sănătăţii, conform cărora tinerii specialişti, plasaţi în cîmpul muncii în localităţile
rurale, vor beneficia de anumite facilităţi materiale la debutul carierei medicale.
Direcţiile strategice în domeniul ocrotirii sănătăţii vor fi orientate spre îmbunătăţirea dirijării
sistemului de sănătate în vederea asigurării condiţiilor necesare implementării obiectivelor propuse în
cadrul Politicii Naţionale de Sănătate. În acest context va fi promovată pentru aprobare „Strategia de
dezvoltare a sistemului de sănătate pe termen mediu”, care va include şi Planul de acţiuni pentru
implementare.
Un factor important, care contribuie la protecţia socială a copiilor, în special a celor din familii
sărace, este alimentaţia copiilor. Măsurile întreprinse în acest sens au contribuit la creşterea numărului
de copii, care au beneficiat de programul de alimentaţie (datele anului curent denotă că se alimentează
gratuit 99,9% din numărul elevilor claselor primare şi 42% din numărul elevilor claselor V-XII).
Reducerea numărului de copii de vîrstă şcolară impune optimizarea reţelei instituţiilor, în care
scop este iniţiată crearea „şcolilor de circumscripţie” şi organizarea acordării serviciilor de transportare
a copiilor cu domiciliul mai îndepărtat de şcoală.
A fost perfecţionat sistemul de acordare a burselor, inclusiv a celor de merit, fiind aprobat
Regulamentul-cadru cu privire la condiţiile şi modul de acordare a burselor, recent majorate.
22
4. Securitatea alimentară
Securitatea alimentaţiei este în funcţie de factorii stării mediului ambiant, a calităţii şi gradului
de contaminare a materiilor prime, condiţiilor tehnice, tehnologice, sanitare, în care se obţin produsele
alimentare. Este extrem de necesară menţinerea şi finanţarea lucrărilor de investigare în aspectul
asigurării cu produse şi alimente inofensive, necesităţilor de suplimentare a lor cu ingrediente cu micro-
şi macronutrimenţi. Realizarea acestei probleme necesită desfăşurarea investigaţiilor pe baza unor
concepţii fundamentale despre alimentaţie, recunoscute pe plan internaţional.
În cadrul Programului de securitate alimentară menţionat că au fost investigate 120 surse de apă
de profunzime şi 2000 fîntîni freatice. În 10 raioane s-a efectuat inventarierea tuturor surselor de apă cu
întocmirea registrelor, s-au paşaportizat 2000 surse cercetate. Extrem de utilă a fost organizarea
instruirii specialiştilor.
Adoptarea în lectura a doua a proiectelor Legii cu privire la locuinţe, care conţine un capitol ce
se referă la locuinţele sociale şi alte tipuri de locuinţe pentru categoriile de populaţie socialmente-
vulnerabile (cum ar fi locuinţele de manevră, aziluri, etc.) şi Legii cu privire la modificarea şi
completarea Legii condominiului în fondul locativ, va impulsiona dezvoltarea activităţilor de
construcţie a spaţiilor locative, definind noţiunea de locuinţă socială, stabilind categoriile de populaţie
beneficiare şi condiţiile de acordare a locuinţelor respective. La aceasta va contribui şi perfecţionarea
cadrului normativ, care este în proces de ajustare la standardele europene.
Este iniţiată realizarea unui proiect de construcţie a locuinţelor sociale, finanţat de Banca
Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Au fost încheiate negocierile în privinţa
construcţiei de locuinţe sociale în 6 localităţi ale ţării - mun. Chişinău, raioanele Taraclia, Nisporeni,
Glodeni, Drochia şi Bălţi. Proiectul va fi implementat într-o perioadă de 2 ani.
25
III. Oportunităţile de dezvoltare a politicilor demografice
Determinarea politicilor de orientare strategică naţională, inclusiv în cadrul Planului Naţional de
Dezvoltare pentru anii 2008-2001, implică reflectarea unei viziuni realiste şi eficiente asupra
dezvoltării economice şi sociale a ţării în următorii ani, care trebuie să includă definirea şi structurarea
unei strategii viabile pentru dezvoltare durabilă a populaţiei, destinată diminuării degradării şi
redresării stării demografice.
În vederea adoptării unei politici naţionale în domeniul populaţiei propunem măsurile de actuală
intervenţie demografică, prevăzute în cadrul Planului de acţiuni urgente în domeniul demografic, care
prevede responsabilizarea instituţiilor de stat, a factorilor economici de influenţă, antrenarea
specialiştilor, a comunităţii ştiinţifice, mass-media, opiniei publice pentru soluţionarea problemelor de
stabilizare demografică şi proiectare a dezvoltării umane.
27
20. Iniţierea unui program de antrenare a instituţiilor MPSFC, MET, 2007
mass-mediei la sensibilizarea comunităţii privind MS, organele de
problemele persoanelor vîrstnice şi pentru informare în masă,
promovarea principiilor unei îmbătrîniri active şi ONG.
independente.
Legi:
6. Legea cu privire la protecţia socială specială a unor categorii de populaţie, nr. 933-XIV din 14
aprilie 2000
8. Legea privind protecţia socială a cetăţenilor care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la
Cernobîl, nr.909-XII din 30.01.1992
9. Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, nr.499-XIV din
14.07.1999
10. Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de
asigurări sociale, 289-XV din 22.07.2004 (privind indemnizaţie pentru deces)
11. Legea privind sistemul public de asigurări sociale, nr.489-XIV din 08.07.1999
12. Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XIV din 14 octombrie 1998
14. Legea cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, nr.5-XVI din
09.02.2006
15. Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, nr.241-XVI din 20.10.2005
28
18. Legea privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea
unui loc de muncă, nr.102-XIX din 13.03.2003
24. Legea cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială, nr.185 din
24.05.2001
27. Strategia reformei de asigurare cu pensii din Republica Moldova, HPRM nr. 141-XIV din
23.09.1998
28. Strategia naţională privind protecţia copilului şi familiei, HG nr.727 din 1606.2003
29. Strategia de reformă a sistemului de asistenţă socială, HPRM nr. 416—XIV din 28.05.99
30. Concepţia naţională privind protecţia copilului şi familiei, HG nr.51 din 23.01.2002
31. Concepţia eficientizării sistemului de asistenţă socială, H.G nr.1117 din 27.10.2005
32. Concepţia politicii migraţionale a Republicii Moldova, HPRM nr.1386-XV din 11.10.2002
33. Planul naţional de acţiuni în domeniul migraţiei şi azilului, HG nr. 448 din 27.04.2006
35. Programul naţional de control şi profilaxie al tuberculozei pentru anii 2006 – 2010 HG nr.1409
din 30.12.2005
36. Programul naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat „MoldDiab” pentru anii
2006 – 2010 HG nr.439 din 26.04.2005
37. Programul naţional de imunizări pentru anii 2006 – 2010 HG nr.523 din 16.05.2006
39. Programul naţional de combatere şi profilaxie a holerei şi altor boli diareice acute pentru anii
2003-2010, HG nr.940 din 17.08.2006
43. Programul naţional de promovare a modului sănătos de viaţă pentru anii 2007-2015, HG nr.
658 din 12.06.2007.
45. Cu privire la crearea sistemului informaţional integrat automatizat în domeniul migraţiei nr.40
din 12.01.2007
47. Cu privire la situaţia demografică în Republica Moldova nr. 741 din 29.06.2007
30
V. Anexe
Tabelul nr.1. Numărul populaţiei Republicii Moldova prezente
la situaţia din 1 ianuarie 2007*
mii persoane
2003 2004 2005 2006 2007
Total populaţie 3618,3 3607,4 3600,4 3589,9 3581,1
Pe sexe:
Masculin 1733,3 1728,4 1724,8 1719,3 1721,0
Feminin 1885,0 1879,0 1875,6 1870,6 1860,1
Pe medii:
Urban 1484,1 1477,9 1476,0 1469,8 1478,0
Rural 2134,2 2129,5 2124,4 2120,1 2103,1
*Sursa: BNS, fără Transnistria şi mun. Bender
Tabelul nr.5. Mortalitatea populaţiei în vîrsta aptă de muncă pe sexe şi clase de deces,
în 1997-2006
(persoane la 100 000 locuitori)
1997 2006
Populaţia din care: Populaţia din care:
în vîrstă în vîrstă
aptă de bărbaţi femei aptă de bărbaţi femei
muncă muncă
Total decedaţi 488,9 722,2 249,8 529,5 775,7 279,9
din care:
Boli infecţioase şi
19,2 32,1 6,0 27,9 46,4 9,1
parazitare
Tumori maligne 81,6 106,8 55,7 95,4 121,5 69,1
Boli ale sistemului nervos
11,2 15,3 7,0 10,4 15,0 5,6
şi organelor de simţ
Boli ale aparatului
115,4 172,2 57,1 131,0 194,1 67,0
circulator
din care, infarctul acut al
15,9 27,6 3,8 23,0 38,3 7,4
miocardului
Boli ale aparatului
31,4 49,5 12,8 35,3 58,2 12,1
respirator
din care, pneumonie
17,7 27,7 7,4 24,8 40,9 8,5
acută
Boli ale aparatului
72,5 97,5 46,9 87,5 114,6 60,1
digestive
din care, ciroze ale ficatului 47,9 59,8 35,8 62,1 75,7 48,3
Accidente, intoxicaţii şi
123,5 201,9 43,0 114,9 190,0 38,8
traumatisme
Alte cauze 34,2 46,9 21,3 27,1 35,9 18,2
Tabelul nr. 6. Coraportul dintre populaţia totală pe ţară şi a populaţiei temporar absente
(plecată peste hotare), pe sexe, în profil teritorial
Total populaţie pe sexe, în profil Populaţie temporar absentă %
teritorial (plecată peste hotare), pe sexe, populaţiei
în profil teritorial plecate
faţă de
Ambele Ambele numărul
Localitatea Masculin Feminin Masculin Feminin
sexe sexe total al
populaţiei
Chişinău 712.218 332.484 379.434 27.380 13.623 13.757 3,84
Bălţi 127.561 58.418 69.143 8.593 4.718 3.875 6,73
Anenii-Noi 81.710 39.784 41.926 8.012 4.428 3.584 9,80
Basarabeasca 28.978 14.120 14.858 3.119 1.578 1.541 10,76
Briceni 78.027 36.864 41.163 4.656 2.625 2.031 5,96
Cahul 119.231 57.503 61.728 10.920 6.102 4.818 9,15
Cantemir 60.001 30.058 29.943 6.839 3.896 2.942 11,39
32
Călăraşi 75.075 36.814 38.261 7.071 3.706 3.365 9,41
Căuşeni 90.612 44.404 46.208 9.599 5.710 3.889 10,59
Cimişlia 60.925 29.866 31.059 7.666 3.871 3.795 12,58
Criuleni 72.254 35.301 36.925 4.231 2.389 1.842 5,85
Donduşeni 46.442 21.674 24.768 3.685 2.051 1.634 7,93
Drochia 87.092 41.406 45.686 8.307 4.872 3.435 9,54
Dubăsari 34.015 16.756 17.259 2.692 1.643 1.049 7,91
Edineţ 81.390 38.396 42.994 5.929 3.553 2.376 7,28
Făleşti 90.320 43.631 46.689 8.880 5.643 3.237 9,83
Floreşti 89.389 42.919 46.470 9.057 5.179 3.878 10,13
Glodeni 60.975 29.249 31.726 6.679 4.004 2.675 10,95
Hînceşti 119762 58.917 60.845 11410 5.940 5.490 9,52
Ialoveni 97.704 48.074 49.630 7.619 4.415 3.204 7,79
Leova 51.056 25.384 25.672 5.647 3.296 2.351 11,06
Nisporeni 64.924 32.088 32.836 7.042 3.623 3.419 10,84
Ocniţa 56.510 26.4438 30.072 6.831 3.707 3.124 12,08
Orhei 116.271 56.970 59.301 9.060 5.299 3.761 7,79
Rezina 48,105 23.699 24.406 4.056 2.475 1.581 8,43
Rîşcani 69.454 33.275 36.179 6.026 3.829 2.197 8,67
Sîngerei 87.153 42.426 44.727 9.678 6.200 3.478 11.10
Soroca 94.986 45.872 49.114 7.714 4.530 3.184 8,12
Srăşeni 88.900 43.505 45.395 7.618 4.171 3.447 8,56
Şoldăneşti 42.227 20.468 21.759 2.988 1.769 1.219 7,07
Ştefan Vodă 70.594 34.839 35.755 5.599 3.634 1.965 7,93
Taraclia 43.154 21.042 22.112 3.928 2.321 1.607 9,10
Teleneşti 70.126 34.825 35.101 6.082 3.743 2.339 8,67
Ungheni 110. 545 54.263 56.22 11.534 7.140 4.394 10,43
UTA Găgăuzia 155.646 75.957 79.689 16.909 8.748 8.161 10,86
*Sursa: Recesămîntul populaţiei 2004, vol. 1 vol.2
Tabelul nr. 9. Prognoza evoluţiei populaţiei Republicii Moldova în perioada anilor 2010-2020*
34
45-49 252,3 7,4 254,4 7,6 189,6 5,9 74,9
50-54 230,5 6,8 235,1 7,1 194,9 6,1 84,2
55-59 110,4 3,3 210,4 6,3 224,5 7,0 203,3
60-64 141,1 4,2 94,6 2,9 211,3 6,6 149,8
65-69 120,8 3,6 121,4 3,7 175,4 5,5 146,0
70-74 99,0 2,9 97,6 3,2 56,4 1,8 57,0
75-79 65,0 1,9 72,3 2,2 79,3 2,5 122,0
80-84 32,5 1.0 46,8 1,4 54,5 1,7 167,7
85 şi peste 13,8 0,4 22,4 0,7 30,8 1,0 223,2
total 3385,5 100 3297,3 100 3189,8 100
Sursa: *Studiul ASEM „Impactul migraţiei populaţiei asupra situaţiei demografice în Republica
Moldova, 2005. Studiul proiectează reducerea esenţială a efectivului în grupa de vîrstă de 0-4 ani, ca
rezultat al scăderii natalităţii;
**Reducerea ponderii grupelor de vîrstă tînără. Dacă în 2005 ponderea grupului de vîrstă 10-19 ani
constituia 30,7 % din totalul populaţiei, atunci în 2020-doar 19,5%. Deci se va micşora cu 36% faţă de
anul 2005;
Creşterea ponderii populaţiei de peste 60 de ani de la 14% în 2005 la 19,1 în 2010. Procesul îmbătrînirii
populaţiei devine şi mai pronunţat.
Indemnizaţiile plătite din contul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru persoanele
asigurate
Notă: Începînd cu anul 2006 cercetarea statistică Ancheta Forţei de Muncă se efectuează pe un nou
eşantion de gospodării casnice conform metodologiei ajustate la ultimele recomandări BIM şi la
normele europene.
36