.

WEUTICA
BTBLICA ffiNg:
. SAI"]

:.: fI.II!# INTERPRETARII SFINTEI SCRIPTURI

PIiNTRU INSTI'I'IITELE TEOLOGICE $I PENTRTI UZUL PARTICUL.AR

Arhim.' Dr, IUSTIN I

SUCILI
prolesor lq Academia teologicf, rlin Ared,

{r

lT'EilEFi-sffiEir uitr
BIBLIO'I
lr:tDttryr

I*v.
Cota nr.

EDITURA AUTORUI,UI

.' IENCI, ARAD, Bul' Re{, Maria rC,

.:1 l
rrit,iirltec.a Institutuiul
E-lb H oteca I i ; s;t!iid;{d.si; ii,i
\*r.W***-,,,,
I n sti tut u Iu

Ct,4E++

PreIa!5.
' Proces,rl de orc..,siune a orienlErilor biblice
'Irebue c6q-

ligol ozi crt mari eforluri. Di., ob.er,roreo celei rnoi imediole
,"ulil6ii noi glim ch azi gliinfo a calculet *ers,rl stelelot 9i
loale generotiile caulS sd se adape di., detcop.ririle qilinfelor
de lot ful"l, dut nu lot aqa gdsim siluatia cdnd ne g6ndim la
cunoa$Ie.ea .,or,r.lo. d" idlcuire u Ca4i Ca4ilot. SJa"tu
Scriplurd, cel moi slrdlucit document scris a[ voiniei di'ri.te,
igi are legile ei d. .*plt"ur., menile u fi bi.,. siudiale qi cu-
noscr.rte mai ales de preoli, co ei sE pool6 fi buni catihefi 9i
brrni cuv6nlbtori.
I. P. C,r,rioqia Sa pdrintele pro[.so, Dr. Ius]ln'Suciu fece
rnore cinsle Academiei. nooslre leologice di.' Atud prin pu-
blicareo ocestui ,tu.r",al, core esle mai necesor ozi co ori cdnd
Ildiuldrrulls.nul seclar este lovit prin normele {'"nt'u" ole oces}ei
c6rfi, a ctirei voloare creqte prin aceea c6 oulorui u*pli"6 rn"he'
din 1exlele udrrse .u pilde penlLu .'*plicut"a .o'melot exege-
tice. Noi 'ii impdrlagim cu pldcere binecuva.ta,ea orhiereosqd
sE poa15 lipdri oceasld carte, curu du sigur inseornnd Inunca
unui bun cunoscEtor ul Sfl"t.i Scripluti'

Atud, Septemvrie 1939.

I "tS
I1.,.u.Jc""
t D". Grigorie Gh, Cotrrqa
EpiscoPul Aradului'

\
 CuvAntul autorului.
Sfdnta ScripturE e cartea grea a vielii intrucAtva
asemenea aceleii din Apocalips, sigilati cu gapte
peceti'
Dar pe cAnd pentru scrierile elasice profane existfl
interpret[ri recunoscute de tofi; pentru SfAnta Scrip-
turl se fac interpretlri variate dela confesiune la
conlesiune gi chiar dela om la om,
Astlel gtiinla legilor explic6rii Bibliei, ce este eg--
grg4guliqq, constitue un studiu de importanli. In insti-
i;i;i; "o"stt" teologice in Senere se face un curs de
ermeneuticl de o or[ pe sdptimin[. In unele institute
{nsd s'a redus la cAteva lecfii introductive la exefezd"
Dar aceste cAteva ore in plus ad6u$afe exe{ezei,
nu pot duce la o mai buni cunoagtere a spiritului
intregii Biblii, cdruia i se consacri in intre$ime erme-
neut[a. De aceast5 cunoagtere noi avem mai mult[
trebuinf[ decit apusenii, - dela cari se zice c[ s'a
imprumutat reCucerea cursului ermeneutic, - datl
Iiind departarea noastrd de apuseni giin chestiune de
orientare biblici, De alt{el in apus inc[ tot n'au rin-
cetat si apari tratate de ermeneuticI,
Pentru condiliunile noastre actuale ered c[ este po-
trivit un curs de ermeneutic[ complet pi binedocumentat.
Tratind in aceastd direclie, mai complet 9i mai exem-
plificat decum s'a ficut pAnH in prezent la noi teoria
errneneulici, am intenfionet s[ infdligez sistematic me'
 de. interpretare a Sfintei Scripturi, pe
lldele a
::_:?:._1|aecesar si adaug vechitoi ctasificeri Jin i
er e cra s iii" a,i' Jri, r
;:3*
ticei $i !j,!:T:,,.yn
experienfii proprii. "
e zuttata r pra

pe1 Domnul, La ir"r"r"u aceasta s6 fie

con_ o
[lt]'-': j:":l'l"T:i,:"":,.:,:i-"i-;;;;"";";;d'#
a CnrJilor Srinte ;isJ
l"j-le*,:g:ri zar ea ffi;,*;
,r:::1"_ l';=1
interprer iri i' U f :il:
f i
;;;H.
cat "";'
mai crar ei ?eetinismul fntrodrr(ere.
^

SY *_:::t
sX se reinvioteze. nostru
1. Noliunea qi problerna errnenerrlicei biblice.
Arad, Septemvrie 1932. Printre disciplinele teologiei exe$etice se afld ca gtiin{i
auxiliard gi ermeneutica biblic6. Ea cuprinde sistematic J3gi"lg-,
pentru orientarea gtiinfi{ici spre adevirata interprefare a cdr{ilor
Arhim. Dr. Iustin I. Suciw SfffiCl"Silfiiurl.
profesor Ermeneutica biblicd este mai cultivatd decdt ermeneuticele de
alte specii, dat liind interesul Pe care il prezintd Certile Sfinte
qi greutatea cu care se interpreteazdl), Ea este o ermeneuticd
specialdz) totugi relerindu-se la intrea{a Biblie are numirea
de generald, spre deosebire de aceea care ar cuprinde direc-
tivele de interpretare numai la unele scrieri biblice (de' ex.
la psalmi, cirfile protetice, epistolele ap. Pavel, Apocalips) 9i care
s'ar zice ermeneuticl biblicd specialdl).
Numirea. adiectivali de ermeneutich (subinleleSdndu'se sub-
stantivul didahi sau epistimi: qtiinfd) derivd dela verbul ermine-
vin, care inseamui a interpreta, Dupi mitologia greac6' zeul
care interpreta voinla zeilor transmit6nd'o oamenilor, fe numea
Hermes (Ermis].
Privit6 et.imologic, ermeneutica este sinonimd cu exegezct
(dela exigisihe, a interpreta)a), degi in vorbirea curent6, erme-
neutica a ajuns s5 insemnri teorlaiqlglp5g:t6rii, iar exe$ezaprac'
tica acesteia, sau punerea in-E-ffiare a directivelor ermeneutice'
Exegetul este deci interPret'
 Problerna ermeneuticei
cipiile ei re6lulete drpe ';;;;'.;'
bibrice consistd agadar in a fixa prin- Chiar apostolul Petru mitturisegte $reutatea de a se in{e-
in{elesul biblic adevdrat gi
.;";#; stabiti de cdtre ex.eget apostilului Pauel (lI ep' 3' 16')
s6 u" inla-1i9Jr"r;. ..1
" epistolele
lede
Sfntii Parinli n'aveau rnare nevoe de aiutorul ermeneuticei
2. Necesilafea errnrcnerrlicei biblice. Ei cunogteau, in intre$ime sau in parte, limbile in cari s'au
bibtice. scris clrlile Sfintei Scripturi gi erau mai familiariza{i cu impre:
Daci nu sim{im trebuinfa unei
a ne inleleg" unii pe alfii prin cEld
,.:J;: juririle ce se presrlpun cunoscute in cir{ile siinte. Pe l6ngi aces-
trebue c5utatd in faptul cd
.".,. #1',i""T;""n*,,; t"u, .i mli bine 9i interpretarea lor tradi{ion^l^'Yr'
nu t";;";;;" ni se spune ori "rrropteau
I)ar cu timpul s'a pierdut aceastd in{ele$ere $1 s a a,uns
are puterea sd stArneascl in citim,
noi un ir.t"i". deosebit, cd sau (I 432), erau ,,atA-
cele mai multe ori de la atAta rdticire, incdt, clupE. Vincen{iu Lerineanul
tea pdreri, cdte secte", iar dupi un alt invd{at, ,,s'a indatinat s5-9i
ni s'au .p,. o,i ;;
ffiil,::f,Uf:;i'j',flir1 i','Ti:: ;1]:;
in{eiege;iea unui nurnir caute iiecare in SfAnta Scripturi dogmele saie"').
considerabir a"
generali gi urmarea.regulelor "a4i
e s.rficientd curtura Cu cAt sunt cirfile Sfirrte, ca scrieti vechi, mai greu dein'
rut.,,ui: d-e condus de legi
alti pregdtire si f5rd ajutorul irrt"rp.uture, fdr, vreo leles, cu at6t mai ntult ir,terpretul trebue sd iie
qtiinlifice. Se cites; pentrtr a putea lor, Fer. Ieronim (sec' IV)
crasici si "r*.".,r,i",
certe cunoagte sensrrl
:H":Tii."";;i:" ^bt"
;";-;;i; esre nevoe <re c6te o zicea cE fira o cale cdl[uzitoare nu se poate intra in Slinta
Dar c6nd este. vorba de texte Scripturds) gi chiar in timpul -'du existau anumite re{ule de i6-
mente importanre,
de mare interes, de docu_ ,

a cdrfilor Siinte.
slieri d; ;;1";;",'ne stmiim inclemnali
de terpretare
urmdrim in{elesul lor p6nd s6 . Desigur, ermeneutica biblicn nu a pututinldtura toatidiver-
in celc *ui-*i.i amdnunte gi sd ciu-
lor prin mijloacele genfa de pireri intre exegeti. Aceast[ riiverSen]i iEi are sor$int"a P11-
lr,r,
cazul,",::t9"1ea ""i" ".", adecvatei). A\_esta e
Bibliei, tezaurul cornun d" ,;;;;;;i te in lacunel" ermeneuticei, in hpsa de unitate a principiilor srabi-
vdrgirea viefii religioase- sfinte penrru des6- lite pentru interpretore, parte in feluritele stdri de dispoziiie, de
morale.
Dar necesitatea intelect gi cle voinfd a exegefilor. Totulprin qtiinla ermeneuticei'
r uri o i m p u
;il'J aceastd diferen![ scade considerabiln], pecAnd {5rd clalduzite'
n; ; ; "J
il :."JJ,';
9i constant al credinfei.gl *.ororrr.ilo;,
[:' ii: "f 1i ^,:i,J,Ti r.",.JI; Biblia clevine isvorril a tot {elul de erori5), I)eci errneneutica bi-
in cari s'au scri5 Cargile Siinte. ;; condiliunile deosebite blicd este o qtiinfd loarte necesard, chiar indispensabila'
1) IIilber, op. ed. Ill. p. ?.
r"s*"1Eil:,;:".11t',:flil,?:i}l" tot at6tea obsracore ra inre- teotog relormat din E{ve[ia' o spuaeit varsul:
') S:muil Wehrenlels (t iZ+0,quaerit sua dogmata qu3que'
a) Vechimea ei milenard, ,,Hic liber est, inquo
tul deosebite de ale noastre; in afigAnd tirnpuri gi locuri cu to_ Invenit et pariter dogflata quisque sua"'
s) treroaim scrie: Haeo a me (p:rstricta) sunt breviter" ' ' ut intelli$:-
urtori gi
alt fel a gdndi gi cu datini "itiio.i de alti culturi cu
a"or"dit..-"^'' res, te in Scripturis sauctis sine pr.e*io et monstrante semitam non
posse
.de
bJ Limbile vechi gi i"g."ai';.tip.5J ad Paul. o-:1, ii mustre Pre+er\ta.d: a iovifa.S".tlpt:]i-1i11
striine, ,r"i"- azi, in cari
apuse azl, ciTeuzire,'cici orice meqtequ$ trcbue invelat. Ieronim s-e ^p.tang-e il, ,9l"trol]
s'a scris Biblia; arhaisme,e gi
idiomere "triu. ctrtre Paulin cd liecare ,,un"itor, fiecare lemeie crede cd iot:tege Stblra.'. dar
c) Caracterul figurativ, c,riental,
lor. aceasta totug i este o carte inchisd cu Saple peceti' Klhn' Eucyclopaedte
u'
Metodolo$ie. Fr. i. B. 1892, p. 165.
caractcrul "t Siint"lalScripturi. r) Hilber, op. cit. IIL p- 7-
con{ine si adevaruri "ur,rr."iul"t
^"_..,^4--r".Oir1!iunea, Bibliei, datoriti 51 ,,O;serualore Romclni" a publicat o intimplar.e- adevirati'p'y::It1j:
:ilIi}r;,1 ce depagesc hotarere gandirii iocredere, intors dintr'o clldtorie de alace i drn Sta-
oo *urioi ocular demn de -;;;ti;;;;.
.tele-Uoile, Pe corabia New York, se aflau qi doi conducdtori
sistematizare a invdldturilor sectari cari discutau asupra "; unor texte din Biblie' Dificultatea se lvrse
,,"te Hlot,1.l"
;1, cle credinld 9i de ;;;;;i ;;;';';;;i"t"1r' Ii;r""r"i, "o" te va-lovi cineva pcste Ia[a obraztlui
---liffitU*o cea dreaoti, intoaice-i si pe cealaltd" (Mat' 5 3o1 Unul credea ci sensul tre.bue
.rip. cit, tll. p. 6. Iuat litera! prop iu, iar ceillalt suslinea contrariul' Discufi lor se inverqunase 9r.cet
din urmi.'iesindu-si din fire, aplicf adversarului o straqoici patmd peste t"Ia
:i fli:tj'f:;,1'il. #::f,,l"rlit bibr. ed, rr, Buc te2z p, e-10 dreaotd stripandu:i: ,,Acum line qr lata stinSd, dacd e$tu atat d9 .!ol'''"
;;-ift"l"r;i t?; lii".ul,';' Cel lovit nu aqteptd sd i se zici de doud ori 9i intinse.

-8-
-9-
 3. FoIosuI erurerrerrricei f,tbltce.
' Teoria ermeneu_ticd, cu principiile mai mult ori mai putin de re$ulele r6mase. Dar celebrul cance-
prin truda deorinderii gi regulele ei cAgtigate 1^, Gerson (t L4Zg) de totus indicalii insemnate, intre'altele ca
9i .traiuiri, lrezinte un prefios ajulor.
"
Folosul ei este indoit : negativ ,"rr,ll unor lo"uri din Slanta Scriptura sd lie ciutat in Sfanta
Ui"r"r,il Tradifie gi in hotirArile Bisericiil)'
. Pedeoparte, indic,nd-eroriie
feregte de rildciri gi devieri';
l" iri.rrr",are, ermeneutica ne AvSntul studiilor umaniste 9i mai ales luptele provocate de
pedealtiparte, stabilind criteriile
uriei drepte internretiri, reforma{iune in Biserica romano-catolicd, au avut ca rezrtltat$e'
.ea prornove"re' io1"l.g"rea adevdrald gi-i
di congtiinld 9i tlmeinicier). neral r, aprolundare nu numai a teolo$iei, ci 9i a ermeneuticei'
Acest aiutor. prefios il procurl ermeneutica Ori, diferenlele de invdf[turi la catolici qi reformatori, igi aveau
, indeosebi preotului, c,ci pentru '"i oraiuf biblicd
ermeneuticei
cauza lor adAncd ln diferenta de interpretare biblicd, iar aceasta
ziatd. o mai mare utilitlfe,
.rr_*i
pre_ in diferenla de principii ermeneuticez). Controversele dintre ca-
,"r,,.,
""-bi..ri.".Ji
Sfdnta Scripturi ca. invlldtor -a interpreta fidel tolici qi reformatori, au dat nagtere unei vaste literaturi erme'
apologet
ci qi pentru a 9ti, ca neutice, care ia proporf,i pe timpul iotoarcerii protestantismului
al Bisericii, sd in{6mpin"
ereticilor' cu provocare la legire J"-J
combati. rislhlrr,Hcirile
spre rafionalism gi criticism, pe la miilocul secolului XVIII3)'
ini"rfr"ta.ii
obiective sau ra Insemndtate epocalE au cirfile de ermeneutici ale protes-
le6lile ermeneutice. opera atdtor
marilor pdrinlt bErbafi d"
' lrulour",
,r;ii;ri';;;;,/;;;;l:' indeosebi a tan{ilor de pe la iumitatea se'c. XVIII, Semlera), Ernesti6), pentrucd
$i
revenind la principiul protestant primar de liberi interpretare a
4. Din isroricrrf errrnerreuricei bihlice. Bibliei, au exclus vederile dogmatice dintre directivele expliciirii
P":1., interpretarea ]/,echiului Testament gi au stabilit ed numai raliunea gi istoria pot {i utilizate la inter-
.
regule dela rabini (Hillel, Iisma, existau la Iudei pretare, deschizAnd ast{ei poarta ra{ionalismului in Biserica pro-
Elieze.i'laurr"t" in Talmud (sec,
II d. Chrs.) iar in evul *"ai, J"f" g", testant66),
Ezra, Maimonidea). Fafi de protestantism 9i aberafiile lui, catolicii se {ortific6'
Necesitatea d"
ju directive"r"g"1,, biblice, a indernnat
.1
pe unii scriitori crestini sE compund"lr|tic5rii
.*pun"ri 9i prin desvoltarea disciplinei .ermeneulice.
dintdiu a fost M,lito din Sardes C"l In Biserica rdsdriteand, cultura teolo$icd, din cauza impre-
fo.l, , ir'i Chr.) "rmn.r"utic".
Mai mult s'a disrins cu ,,i clis,,(cheia). jurdrilor nefavorabile, a stagnat. Abia- tArziu se reculege 9i imp-
OUqi,r.iiSinf ,rr-"r"" a sa ,,peri orhon,,
(asup1 principiilor) t;;iv reund cu dAnsa, gtiin{a ermeneuticd'
t."tlrj il;r" tAlcuirea biblicd.
O expunere ermeneuticd mai de
christiani." a Iui ,4ugustin .""*a afli in ,,doctrina 5, No|irrnea intgrPrer6rii'
VI au r5mas mult inapoia luis);-lt43O).
afli fi.;r1i"udin veacul V li
A interpreta, inseamnd a cduta infelesul unui text 9i a-l
In evul mediu, din sec. J'X pand in expllne altora, inseamn[ deci a reproduce $Andirea autorului 9i
biblicd n'a fost cultivatd aproape sec, XVI, e.mgr..,1i.,
d"lo". interprelii s,au folosit a o prezenta altora.
DacE insugi autorul Iace interpretarea, ori alti persoani

fiffi $,:Jj,flt$"tt":;ifl,?ffi -t:#*tiris## competenti o face in numele lui, interpretarea sb zice autenticd.
Interpretdndu-se textul din aranjareu .,riot"lo' ""t'"-tt"
:f: t;i::i:# #$ i : * : r :,..1, :f ii;r;, din felul cum a vorbit sau a scris el 9i nu din $6ndul lui,
;
'J Kihr, op. cit. p. t65.
*; ri;,,, s fti :, Ti:'
;
",x. ri;
se. desprinde numai miilocit, adecd mediaf, infelesul pe care l-a
.. -")
grsterrum
,,lla apostoli Forumque succesor€s columnae
Eccle dat el.
vivum, a quo on'o"!. ,""ip"r"-i"i"-o1 siae que Chrjsti ma_
iri[i".uon"- suae docrrinae. 1) Reithmry!, op cit. p. 7.
ru"f'$1ft ,) Reithmayr, op cit. p. 8.
u) Reithravr, op cit. p. 8'
;",i#ra$#,iu*+'f;.#;+*t#;{}i:Ij; Vorbereitriog der theol' Hermeneutik. l76O etc-
ti'i nii"*ti,l"-.tututio interpretis Novi Testamenti, 1761, ed' V 1809
ereutik, Kempte n lg7 4 p. 6. u) Relthmayr, op cit. p. 19,

-10-
- ,1 -
 Apoi, fiindcE nu totdeauua se exprima exact ' 8.Irnpdrfirea Grrrretreuticei biblice'
ceeace s,a cu_
Setat, trebue si. cercetdm cu aten{ie, .a textul, pentru a Ermeneutica, propunAndu-gi si lixeze principiile 9i re$ulele
clariiica cugletarea autorului, Ceeace'" ""r""r"
lesul adevirat al tertului.
gi"lit
- autorul, este inte- cu aiutorul carora se determind iatelesul biblic 9i apoi s[ ni-l
infifigeze, se imparte in doud pdrfi capitale 9i anume:
. sau Astfel, a interpreta, inseamni a a{ra in{eresur
voit de scrii. 1. A{larea inlelesului, sau earlslic-o, (dela eurisco, aflu) 9i
tor orator gi apoi a-l eypune cu claritate gi preciziunel), 2. Expunerea inlelesului sil irophgrt^sli9g (dela profero
sau Proloreo, exPun).
Acest cuprins esenfial insd trebue si fie precedat de
6. Lirurita irrferpreldrii.
teoria inlelesurilor cari peste tot se aIId in Sfinta Scriptur6
frin definiliunea d.atd interpretdrii e fixatd gi Iimita aces_ sa:u Noematicd (dela noema' sens), ca parte pre$dtitoare
teia. Interpretarea extra$e gi reproduce nrrrnai trebue-si-i urmeze istori:ul interpretdtii
autorul, dar ea nu es_te chematl si se pronun{e
ceeace a inleles (propedeutice)
- +i
biblice sau al exegezei,
autorului sunt intemaiate sau daci cadreazd
daci spusele
cu vremurile noa_
stre' Interpretarea n'are -sE examineze veracrtatea
obiectivi a in-
felesului dat de autor, nici si.-l aplice Ja
fractica vietii,
In problema interpretdrii este datd dar gi linrita
ei, Deaceea
numai interpretarea care-$i pro-pune si deterrnine
ex.clusiv in{e-
Iesul autorului, se zice interprelare propriu
zisd sau exegeticd
purd. Depdgindu-se ios5 limita interpretirii
prin urmdrirea qi a
alto_r tendin{e, ca aceea de a apira infelesur
autorului ori de a
edifica prin el viala cregtineascd, avem interpretarea
apologeticd,
sau onzileticd qi catiheticd Felurile acestea
de interpretJr" ."
numesc interpretdri impure sau amestecate.

7, Felerrife inlerpreldrii propriu zise, exegelice,

Numai interpretarea propriu zisd sau ercegeticd, purd.,
ur-
mdregte exclusrv precizarea inlelesului autorului,
prinsd in
a ideii lui cu-
text.
Dacd interpretarea se ocupE" deadreptul cu aceasta,
-
reald, Dar pentru a gasi infelesul unui text, trebue
sezice
ca interpre_
terrea si se ocupe mai intdiu de cuvintele textului,
de rela{iunea
dintre ele gi funcfiunea lor in text. Aceasti interpretare p?*a_
labild se numegte uerbald.
Referiti la cititori. interpretarea exegetice este gtiinlificd
populard. Interpretarea este gtiinlificri dac-a se face piirrtrlo Ei
d".-
Iigurare bogatd gi aplic6.ndu-i-se pe deplin mijloacele
errneneu-
tice; ea se adreseazd cititorilor cu culturd. Interpretarea se
zice populard cAnd este simplE Ei ugoar6., destinai5 mulfimii.
1) Dr- C, Chiticescu,
Ermeneutica biblicd, ed. Il. Buc. 1899, p. 17.

-12- -13-
lI
ll t.
li
t! i
Ifi. i
ll
II
lll
t{i 1

lii,,
it

i.r

PAR]EA I
Teoria sensuritror Sf. Scripruri'
FioBrnaIiea.
CAPITOLUL I,"

f}espre sens in gtener*rE'

9. ldela de oenc.
Infelesul sau sensul exprimat prin cuvinte se delinepte in
diferite feluri. Dupd cei mai niulli autori de ermeneuticf,, sensll
este cugetul exprimat de autor prin a!!ZgTe,**Leldo")'E[E-
mfiflor Pe cari autorul vrea si
s6 le iotipireasc6 in mintea celor cdrora li se adreseaziz)' In
[ine, dupi altii, este notiunea cuvAntului ptrsd iotr'un flex oare-
carea),
Prin urmare sensul este cu$eiul autorului, exprimat printr'o
propozitiune sau vorbire; este chiar notiunea pe care o desem-
neaza cuvantul din text ca lacind parte din sensul propozifiunii'
Sensul sau inlelesu[ ,,ca produs determinat al spiritului" cuiva'
este de originf, subiectiv. Acest sens original, gtiut numai
de
aiutorul mii-
autor, cautf, interpretul si-l stabileasci obiectiv cu
loacelor ermeneutice'
Este Ials sensul clre fird temei se atribue autorului Daci
de pildn cuvintele apostolului Pavel: ,,Socotim' cd prin credinti
,r" *irrttrio, fdrd faptele legli (Rom' 3' 28), s'ar infeleSe c6 fap-
i;f. fr ,r"""r"r" p.otro- mintuire, acest sens ar Ii fali' cici
";.t
apostolul vorbeqte aici de faptele legii mozaice' In alt loc
(Gal'

est co$itatio voca5ulis ac phrasibus a loquente hic

et nunc
') ,,Sensus
in propositione* *,"t or.til'i"J,""""i""ir'-.".iG'i"t""'. s;6t:1t-"1:.1t:3,.'*
tiH;J,; i'ri'i e".o'-:.:li:tfl
il;;;1;.;i-q'te con-iuctionum, ermeneutica bib-
quas oraiione -,," ""i-
.."r;^-- sua .lii""ii'J',
io.aliis
oro-
-tii.oro -,'lr " Fr. X. Kortleitner' Hermeneutrlca
ellicerevult"'Fr,
1923. p.
lica. Oeoiponte 1923, D. 8,
8.
q":":::?.'Xi'#;,
8) ,,Sensus est vis, ";"""
q ioest in, v-erbc .sermonis^"91t:.tl:-' Dr' Doeller'
Co-p"di"* ri"irui*uiii"l-titti"""' ll[ Paderborgae t9t{ p' 2lr'

.-15-
H
It 5. 6) ei pretinde credinsa ce lucreazd prin dragosfe sau credi Sensrrl biblic pi impdrtirea lui'
11.
fdptuitoaret).
$S:Lq1--_Iihfic,,
gste cu$9tu! - pe care-l exPrime luto-
i
10. fnsernrranea qi sensul. rulbiblie.,, ) r*\
t*' "-i;rr;,rt biblic se imparte in{tiggrlqiQgp
Sensul nu trebue sd se confunde cu insemn;rrea, a) Dacd se exprimi nemiilocit, prin cuvinte' se nume$te
al literii, salr gra-
T* .:* :-X-gEs-"-s;rprimi-fieca r.e .-cu-vdnt, - n.of i u n e a . u"a niiiifi caj s"ns liierol san uerbal, adeci al cuvintelor, - mai rar'
",.-::1 =.^l::*19 ^r.no.epe-nctenr de persolna
persoana care care vorbegte. matical, cici Sramma lnseamnI literd' Se nrimeqte'
"!i-lt'.:_lS!3.LS_-^!9_-{_9-p-gndent f-a 'o-i"ox,.liindc6
Iixati de mai inaint"e-,
e rlxara de ,,
inainte, d-g uz .$i o 6lisim
gi .o in
ggr,.-ry--i+ dictionars, se afl6 cu aiutorul legilor cugietirii sau [ale 1o-
--"**"e;ffiii;iffi;f ;i -;oLi"insemniri,
-df-c"tionqlj ,
cind se descriu fapte istorice'
oiba
"hir.'m*t dinrre cari *""' S" nurneSte qi isforic,
Il.tr.
una este {undamentald, originord qi altele deduse,ori unele sunt ;; u*t"tii biblici exprimi cufetul qi mijlocit' prin luc-
Du.a
sens se zice teal
gramatirale, zise gi lexicale, altele istarice, unele stsnt
proprii rurile pe care le inseamni "u'i"t"l"' acest nou ascuns' De
mislic'
ldela res) saa spiritual, un sens mai inalt
sau ordinare, altele improprii sau imprumulale. sau
S.gll"l este ideia .ce se -d.99prinde clin juxtapunerea cuvln- Eqirea (r6, 15) se numeqte "mand"materiacecidea
tel91 iriii q':i'iiiiiita oi.iir,e in 'piopozifiune sau vorbire, precum "-,'-r" "iti""in pustiul Arabiei ei o mdncau lztaelt\il In sens real
gi ideia, nofiunei cuvantutui'd;; ;;'i;;sut
;;';;;;t
'*oia ,n".^*rrd h."rru cereascd dobAnditi in SI' eucharistie
luat fie ca gAndul
autorrrlui, {ie ca insemnare aleasd de acesta la cuvinte, depinde (Cor, 10. 3).
de autor $i esfe Ia un loc numai unul. ' S"o.rl literal 11 au toate cdrfile omenegti' Cel real insd
De aici rezultd, cd. poale cineva s6 cunoascd la perfecfiein_ esie o particula{talg a $tiqfei Scrip'tg-ri'
semndrile cuvintelor qi totug se nu inteleagd sensul vorbirii. ':" *".rrrii, afa,i de aeeste doui sunt: cel deriuat'spef
De ,,

ex. cuv6ntul cale inseamni propriu zis drumul pe care_l facem. "/'attu
ciol sau consecuent, cancluLdent 9i sensul ocomodat
sau aplicot'
Astfel: ,,Magii pe alte crile s'au intors in {ara lor,, (Matei 2. l2l dar acestea nu se pot privi ca adevirate sensuri
biblice'
Dar pentrucd viata se aseamEnd drumului, cal, o inseamni gi
Noti. La cei vechi exista o lmpirfire ln trei sensuri biblice'
direc- isloric'
tiunea vietii. De ex. ,,Barbatul indoelnic la suflet, este nestator- moral sart tropologic qi spiritual
In evul mediu f" t"ti"ii"r era in uz motal diviziuaea ln patru a' sensurilor
nic in toate cdile sale" (lac. r. 8). rnurm6cuvantulco/einseamni. sau tropologic qi ancgogic'
gi modul prin care ne aiungr m scopul : le6lea dupi. care avem uibti""',"lii"'ri-isffi;;"c;;-iiiiiei"ti''
v""""' teiese
Drecum din versul'
sE triim, De ex. ,,Acesta era invdfat in talea Domnuiui" (Fapt. l-'-'-,'aiii,o gt"t^ docet' quid credas' alleg-oria'
'ttiiiti",'quitl agas ; quod tendas' anagogia"
Ap. 18.25). ,,Eu sar.ltcalea, adevirul givia{a,, ([oan, 14. 6)g. eqa_
dar, autorul prin agezarea cuvintelor sale ue indicd ceeaceavoit CAPITOLUL II.
sd exprime cugetul sdu gi ne indic5 totodatE gi insemnarea, ce a
voit sE dea cuvinteior sale. Pentru a qti pe care dintre insemnd- Sensul f,ileral'
rile cuvantului a ales-o el, trebue intaiu sd ne fie cunoscute toate 12' Irnpdrlirea serrsului litera!'
acele insemnEria). literal e cea dupd
1) Sensul
1, Cea mai inditinati impdrtire a sensului
ce se dd. de ctrtre cei necredineiogi cuvintelor
ricifi.cei sdraci cu Duhul" (Malei 5. :) cd El ar Il iericit aiciDomnului I ,,Fe-
oe ceimi,ol_ formd, in propriu 9i impropriu sa:u figurat'
a luat cuvintele
aifi la minte, este nu rum.ii lrls cigi'profanar.r. b;;;;i ,i"i f,'rr"*"'r"'f"l Propriu se zice ;";J literal' cAnd autorul
ex' "La incepu!
ce se simt siraci in Duhul sfa t, deci'simt nevoia Duhului Sla"i,-""'"J* r" ordinare' De a
a-ltI parte il aratd ca darul cel mai de pref aa O"-""r;;;rI-""" numai in insemndri proprii sau
(Luca 11,:3.) ""-t il'";;
creat Dumnnrnu 'n'ii si pdmdnrul"
(Fac' i' 1')' $ildcurd foc in
') ,,Slg"ificatio deslinitur idea vocabulo vel phrsi in se spectatis secun- pus pe el (pe Simon Chiri-
dum consuet-udinem
lns]etudrnem sermonis expressa et iu lexicon reselata,,,
revelata,,, S"6E;ly;;;iill. *Arr"t ,"rtii" (Luca 22: 55)' ,,Au qi Tatdt una suntemt' (Ipan
?lt1:t^"S,:_:^ l"rmonis
lf D3efler, op cit. ed. tit p. Zt. neanul) crtlcea" (l-u"uiZ' ZO\' ',Eu (Luca 10' 27)'
Oo*nut Dumneze.ul fdu"
aJ
,,Finis interpretationis ."r.u*, non signif cationem, quaerere et 10. 30), ,,Sd iubegti pn-
pliT.ys..agleT- {r-adus"si
ad sensum inven-ieadum est sie"ific"iio"is
l1:p:oere,
yerborum co(nitio.,, Sr6hely, prin cuvinte ceva direct'
op cit, p. 31, Al.i u,rtorul exprimi
t. Suciu: Erm. bibl' Iarc' tt
_ ,, _
-16-
Iiri
lmpropriu este sensul,literal, cAnd. potrivit .::
ir

prejurdrilor, in care autorur vorbeqte, scopului 9i im_ :)

.i fS. IDterlncliunile loglce tra eensrrl lireral'

folosegte cuvinte cu insem-
ndri gramaticale improprii. De ex.:
,,Dumnezeu s,a odihnitinziua .Lasensulliteral'casenslo$ic,suntvalabilegidistinctiu.
a qaptea" (Fac. 2. z.) ,,Am venit sd. aduc
/oc r" na*ari;'i1"1"
12. 49) ,,Oricine vine dup6 mine, sd-qi roile lo$ice' Astlel:
i,^ sa gi sd_mi ur-
meze" (Luca 9. 23) ,,Duce.li_vi gi spuneli "rurm a) Dupi obiectul la care se raport6, se deosebegte seas lo-
uulpei u"".i"iril ii;;" va virsa sdnge de om Si
13. 32). ,,Eu su.t uila, voi mtddi{eie" (loan
15. 5). Aici autorul
,rin -rterial si spirYfaol' De ex, ,,Cel ce
*.l"o,ln (Fac' 9' 6)' Aicisdngeleate
exprirnd prin cuvinte ceva indirect. aceluia se va vdrsa de om."
Pentru unii, sensul literal este nunrai sensul r"ut"riul, caci se releri la viala trupeascS, Dar in textul:
insemnirile proprii ale cuvinlelor.
pe care il au "..i
. Crrut sunt eu de sdngele tuturor, pentruci nu m'am ierit a
2. Unii impart sensui literal propriu gi impropriu l*'t ,iu,rl lui Dtrmnezeu" (Fapt' ap, 20' .27), ,,sdn$ele .tuluror"
prins- in: isloric, profetic, dogmatii dupd cu_ .r. -r.n, logic spiritual, pentruci inseamnl moartea sufleteasca'
sau alegoric, moral sats irnpczifiuneat Stropi-md-uei ctr isop" (Ps' 50' 18), are sens
logic
trop.ologic ai orogr'ogic
-.u,, "rrni'", dupd curn exprimd fapte, pro_
fe{ii, adevdruri de credinfr, . pri.iual, peotrued exprimi prin rsop darul dumnezeesc'
acrev,ruri a" *o.ute, ori lucruri vii-
toare ceregti precurn, b) Dupi caracterull stdnt sau prolan al aqezimAntului' se poate
'v,r.'i;i de serrs teoctatic sarr 6lsericesc ai de sens politic' De ex'
[^_^_.ir, ,,La
inceput a creat Dumnezeu ceruh cel ce vine intru numel: ?o:i'loil
prop:
- I ,.,,Os ,ne, bine esie cuvdntat
1. Sens isforic] 9i
i
pdmdntul" (Fac' 1' 1)'
i, ,o.i.r, "$i gi-a adus aminte Dumnezeu cle
ilnlpr'. ftoe,, (Fac. g. 1). i,,i iatd regele tdu vine gezAnd pe mAnzul asinei" (loan 12' 15)'
"!"'.u:-fecioara oa concepe ;i ua truste
,ln o rn, politi, ia expresia regele ludeilor in propoziliunile :

.
fpropriu , ".
,,$ i-au imbricat pe EI in hlamidi 279i igi ttiteau ioc
iirr,, (lsaia, 7. l4). zicd'nd't
l- ludeilor !" (Matei ' 28-29) a scris Pi-
I tr- {ocui
t
impreund Iupul cu mielul".
;,gu"r.a-t" regele ',$i
'2. Sens profetic i ,.V1 iat titlu gi l-a pus pe cruce 9i err scri;: Iisus Na'::rineanul' re-
r. (tsaia 11 6).
I'.mDroDflu: u p,tle lurieilor (Ican 19, 9)'

|
Lelor,,(fsaia
'ii"1,'iit#'i,'i,X'i,)l[#'
11. 10),
::'i,!.;2.,:: c/ Dupd concapfia individuali ori comunfl la care se referd'
sz.[:o;ebegte sens subiectitr qi obiegtia' De ox' textul: "Fericifi
Dzett uttttl este" (Defi. 6.4.) tci.rdroci cu Duhul" (Mat, 5' 3),aresens subiectir',cicisereferi
, c- ' , "Domnul
[prop.i,
,,Duh este Dumnezeu,, (Ioan 4. 24). ia cei ce se simt siraci in Duhul Sfant' Dar in propozifia:
,c sau q!y::r.
i.; "-l:.rtP
s ric
o
i- .,,Pe sdro;i ii ave{i pururea cu voi" (Ioan 12' 8)' sdrocii sunt
i
-p,op,i u, ;::lli luaii in sens obiectv, adeci cei recunoscufi ca sir'ci'
I
",iX,
?;;::;i;;,, ;: i: r:,;!:i: :; ;, d) Dupi caiitatea moralS a persoanelor ia cari se relerd'
,1' ' , se .listinge s"o, bu, 9i sens tdu' De er.' ,,Ce esle ontul' ci l-ai
,,Iubegte pe Domnul Dzeul tdu(Deut. 6,5.
4, bens moral lprorriu ,,PdzeSte.porurtcile,, fMatei lg, l7),
par tropologic- l. micpiratlre elmai pu{in decAt inserii" (P1' 8'5-6)'Aici amuLeste
- ochui tdu, scoate-l luat in sens bun, dar in propozifiile: ,,Sd nu n[daidui{i spre
iirnpropriu,;?'"1,?,"#jXftf ,fiii oamenilor" (Ps. 145,2). ,,Deqerfi sunt fiii oamenilor" (Ps' 61' 9)'
la cuvAntul rume'ln
,,oamenii" snnt cei rrii, Tot acesta e cazul 9i
'.'vor.merge aceglia la pedeapsdoesnicd,
e^-- olcgo-l^
5. s3L1 - fpropriu ' i iu
drepliita uialaoesnicdttt"t"iz6. qili. "".,rbutsldlumes:,,Lrimeaprintr'insuls'a{dcut"(loanl'10}'
Eic uquLe'cJ.(impropriu:;i1.:T:*:{""^:::",:;:,::b*ffi1ffii
sau cere.sc N
-rn sens riu este luat6' lumea: ,,$i /umeo
pre dinsul nu l-a cu-
{ro:;ctlt't (Ioan i, 10), ori: ,,f)e vi ur69te pe voi lumea" {Ioan 15'
l8}, adeci lumea instrEinatd de Dumnezeu'

-18_- _ i9 _
ffi',i

i l. e/ Dupd misura noNiunilor cari se prezintd, se distinge utit qi mi s'a allat mie poruncatcare
era spre uiald'aceasta a
i o6solul sau exclusiu, r.iguros, ori retitiu sau lor{. O" i, *oorte" (Rom' ?' 10)1)'
,,Nimeni.nu este bun tdra numai Dumnezeu,,(Matei iS, f Zt. A ' "orn
' O spe!6 a paradoxului este oxymaronul (dela oxi' a$er qr
cuvAntul bun se intelege ca absolut bun. Insd in textul , '..pi L^'nn. absurd), un sens la aparenld absurd, dar in$enios' De
pilde nu grdia lor" {Matei 13. 34), sensul este relativ. ,'!i.', Lura morlii sd-gi ingroape mor{ii lor"
(Mat' 8' 22)2)' "Cne
,,Crr
sunt pururea mincinogi, fiore rele, pdnlece lenege" (Tit.
l. 1 i{u"
,i"ra" ..ril"trl sa.u pentrrr Mine, tl ua ofla" (Mat' 10'
Aceastd Seneralizare n'are sd se infeleaSl riguros. In sens larg nu stiu" (Rom. 7, 15)a)' ,,Cate mai pe
ib,i. ,,Ceeace lucrez,
ia fiul in Luca (3. 23): ,,Iosif fiul lui Ih", aiec|. ginerele lui iir'a, nddeide, intru nddeide a ctezu-t" (Rom' 18)5)'
"!e
.4'lumea prin
Dupi m[sura claritd{ii no{iunilor, se poate vorbi ,ir.r" "" intru in{elepciunea lui Dzeu n'a cuooscut
bine a voit Dzeu prin nebunia propoudduirii
sens c/ar gi de sens obyur, de sens greoiu gi de sens -i'ndnlui pe Dzea,
i'ntulnp"ion*
,
fand. Sens clar au cuvintele : ,,lar .lVloise-pagt"u oile socrului sd
pr pre tei ce cred" (1 Cor, L.Zt1:s1',,De i se pareafiinge'
'inpit..., ,rdun sd .se focd.,'" (l Cor' 3' 18)?)' ,,Cole neudzute
ale lui
preotului din Madian,,(Exod 3. 1). Sens ibrrur,,,Cesevorla
cgi ce se- boteazd pentru cei morli, daci morlii ,'li*u. ,. din fdpturi... se udd'' {Rom' 1' 20)8)'
nu se vor scula n ; g/ Se maipoate deosebi sens abstractoticoncret'pozitiuori
decum ?" (t Cor, 15. Zg)t), Sau :
,,Trebue muierea sd. aibi
pe caD pentra ingeri" (1, Cor, 11. 10)r), Un_text greoiu..t", negot7,t, N"goti" este de e:t' in intrebareat "InsE cAnd va
,,Toi +.ii pi"f "i".
omulu"i, oare ua aflo ctedinld pe pdmdnt''?" (Luca
p5catul se va ierta oamenilor, iar hula,
hului Sfdnt, nu se t)a ierta oamenilor'; (Mal.
nr'tb i^potriu:o"iir:
"irn 12. 3l)s). lj s)'l'
adormiti in mine'
Un fel de sens profund e parad.oxul, care afirml ceva ') $t "u trliarn o:linioari, ci,nd polta aerasosit timpul ascul'
pare imposibil sau contradictoriu, sau declard identic
ce,
':fera
trebuinla legii mozaice dar cAnd
pare contrar, Astfel : ,,Celui ce are i se ua da, iar "."" "., tarii d" porunca'iegii mozaice de a nu pofti, polta plcatului s'a
gi ceeace sre se ua lua dela-ddnsuf (M". 4. ZS1a1.,,Spr"
celuice n,are,, ,.detteptaf in mine. Iu, m'am cunoscut a fi pdcdtos 9i aqa s'a
",-, tocmai
cati am venit in lumea aceasta, ca cei ce nu udd sd iadd', |rd". uttut Porunca le$ii ce imi era datS spre indreptare'
iat "a
'ea imi era spre osindd.
cei ce udd sd fie orbi', ([oaa 9. 39Jb). ,,$i eu trEiam feredelege
z) Oblilafiunea de a in$ropa pe cei mouli din familie o pot
oarecdndva, iar oiind porunca, pdcatul a inuiat,,.
,J;;-;;-;; 'lmplini 9i alfii, cari nu sunt vrednici de a
fi chemafi de invS'fi-
cei ai Dornnului.
1) in zidar
se boteazd unii in locul celor mor{i in nddej- 3) Cel ce igi va pierde viafa pentru a Md mlrturisi pe
dea invierii lor, dacd morlii nu invie. Minc. va a{la via{a vegnici.
aJ Trebue
muerea sd aib6 pe cap invelitoare, ca semn de. a) Ceeace faptuesc nu pot cufrinde cu mintea'
stdpAnire a bdrbatului..u.lpr, ei pentru ingeri, cari 5) Care rrai pe sus de nddeirle oameneasci irrtru nSdejcle
sunt de fafa
in bisericd 9i sunt pdzitorii ordinei dela creafie. in l)urnnezeu a crezttt,
3) Tot pdcatul 61 Deoarece lurnea prin in{elepciunea ei n'a cunoscut pe
se va ierta oamenilor daci au credinfd in
Dumnezeu, dar hula impotriva Duhului Sf6nt Dumnezeu, intru in!elep"ir.,"u lui Dumnezeu bine a vott Domnul
comisi prin neso_ sf, mintuia.scb pe cei credincioqi prin predica Sa' care dupi
cotirea Lrri nu li va ierta in veci.
se
aJ Un proverb cuprins
- lumii i se Pdrea nebunie'
l Cel ce ar€ muLt cAqtigi gi mai lat' z; De i se pare cuiva c5. este in{elept in lumea aceasta in-
cel ce nu are mult pierde gi pufinul
strdinatd de Dumnezeu, si se IacI devotat lui Christos cel
uri, rds-
uJ Spre o despirfire,am ""
venit in rume, ca cei sdraci cu ca ajun$6 adevirat infelept'
^ - iilnl
- ,s)"""u"e este lumii nebunie,
-
sE
Duhul (Mat. 5. 3J, sau pruncii clocili (Mat. ll, ZS), insugirile nevizute ale lui Dumnezeu"' din lipturi se
v5d'
doritori ie
mdntuire, sd. vadi lumina adevdrului dumnezeesc, t; lrr.a'cdnd va veni Domnul la iudecatd, nuva alladestulS
iar cei m'ndri
pe in{elepciunea lumeasci sd nu vadi aceea lumind,
credin{6 in Dumnezeu'Pe Pimdnt'

-20- -21 -
fili l
I' i

ii'ir
i'

14, Felrrrile sensufui proprirr. cdlre Tine, auzi'md" [Ps' 140' 1)' adeci t aizi-
,,Doamne, stri$at'am
rie-ii *u m6Lntueqte.,,Domnul m'a auzit la loc larg"
(Ps' 117'5)
Este
aproape o imposibilitate sd ne exprimem exclusiv
seasul propriu, Totug se obiqnuegte a se lua ;;; *'" auzit qi m'a scos la loc larg' "Ptofanat'au locaqul
ir,rruf"i Tdu pdnri la pamdnt" (Ps 73' 8)' adecd
in seus propriu ex profanat'au
marea care di iosemnarea aproape totcleauna
prie, dar printr'o inversiune ea se deosebegte de
originare $i i"."u"i numelui Tdu dardrndndu-l pAni(iIla pimAnt' "$i me va
obi
,aniol la impdrafiu.so cec cereasco" Tim''4' 18)' adecd me"
nuit,, ceeace-i dd putere gi vioiciune. Feiurile acestei"*pri.ur"" vieti) nrl
l, Emfaza {dela emfeno, fac "rpri*aii ,rirl .*ru mantoi (de toate pericolele Ei calamiti{ile aceslei 9i
cunoscut) sau accentuarea afec va introduce in impdrhlia sa cea cereascd'
tivd a cuvintelor prin care se intenfioneazd a spllne
*ui LIn.e*emplu cle construclie pregnanti la sensul impropriu:
decAt exprim5 ele. Sau, gdndul e mai ."p.inrato, ^ui i.Jaf (Os' 4' 12)' adeci
cuvintele. De eremplu: Ziua lai Dzeu (Isaia Z. tZ), ,,EI [poporul) Jesfrdneazd dela Dumnezeu"
ziua a-. I necredincios abit6.ndu-se dela Dzeu'
ceeo, ziua Domnului (Matei 7, 22, Fapt, Ap. 2.20
et;.), ade;i
dzeegti; ziuq lerusaltmilui (ps. fSZ. 7), 2. Iporbola (dela ipetvallo, arunc peste {inte) sau exagl''
7iy1_iude.uelii
Iatale a lerusalimului. ,,Focul ^d:."";;;; ,ornr, llt;ETiliintele din starea de aiecfittne exprimd mai rnult
_va mdnca pe cei potrivnici,, (Evr.
10' 27) adecd focul'iadului. ,,Dumnezeul ogtiriro)", ad"ca al'ogti- decit se inten[ioneazi, Satt, cuvintele sunt mai cuprinzitoare
rilor ceregti. ,,Eu sunt cel ce sunt,,(Exod 3, l4), adec6 '""11 Jecit gAndul. Ast{el ea e contrari emfazei' De exempiu: Lui
sunt totdeauna. ,,Cel ""1
e-stp,- Cel ce ero gi Cel ce Dine,, (ap*, Arrr^ni ii promite Dzeu urmagi ,,c"a:r:!!:f:q"Wy.Wkl_ tnil.'
1, 4-8).,,Au nu egti.ce tu bdrbat?" {I Imp, 26. 1S), a ,is barrid. 13' 16) ei "g1-.''i-i4I.!..r?-'ri!"'s:t''E*'-ieleln"-!erdgll' [Fac' 22:17)'
citre Abner. ,,Intdregte-te 9i fii bdrbat,' litt lmp. )i,. 21, uar"e'n ,,Niciunul iiiii' i;ili i+ilj["n*uEgiptenii cari s'au arrtncat in Mar ea
bdrbat adev,rat. a zis David Iui Solomon. iioEi"- in*uima"fzrffiililffif rdmase" (Exod' 14' 281',,$i uo go''l
,,Eu sunt i"",irrrr,-ii,
uiofa" (Ioan, 11. Z4). ,,Eu sunt .caleo, ocleudrul pe ei sune.tuL f-ilrfr:A,..Se-I#fg(g**Y-9J*Jg91."-."-clim--J,r+g.*49-..:e$""
'G;%:Ioi.
6)). ,,Doamne, 'au Tu vrei sd-mi speli Si
uraya,, (Io,irt
!a.- piuioarele me_ ,,fiii l,ri E.,u" erai uriaqi in ochii nogtri" (Nunr'
1e?" 13. 6), adecd Tu, invi{dtorul? ,-,Tu vii cdtre i:. a:1. ,,Era fard numdr mui{imea oamenilor 9i a cimile-
mine?"^(Ioan-
(Matei 3. 14). ,,Rabuni, i.nudfdtorulel,, 1or" [Jud, 6. 5). Canaanitii qi lztaelilii ridicau altare sub "tol ar-
floan ZO. ti),,.
adecl invdfdtorule iubit. ,,In numele Tdu am proorocit,, (Mat. borele uerde" (Deut. 12. 2, lsaia 57' 5)' ,,$i gezu (Saul) gollootci
ziua Si toata noaptea acelo" (i Imp' 19' 24), adeclr'aproape $oln
T.
22). ,,Ce este mai lesne a zice: iartd,-li_se pEcatele
tale, sau a
z/ce.'scoald-te gi umbld?.,(Mat.9.6). Aici a zice,
inseamnd a
numai in cdmage. Expresiunea de extremi dispre{uire' ca pulbere
zice cu efect, a iace. ,,Ci mulfumim Iui Dzeu qi gunoiu {l imp. 2, 8, I Cor. 4, 13)' ,Tu (Nabucodonosore) egti
.rejele
pEcatului" (Rom. 6. lT), adecd pentrucd nu "a
,li irri ,"U] regilor, cd.ci Dzeul cerurilor datu-fi-a regiat, putere gi mi-
mai suntefi robi
picatului. rirl gi tit locul, unde locuesc fiii oamenilor, fiarele cdntpupi gi
O form6 a emlazei este: ,,Au nu oceo.sfo este din pasdrile cerulul' (Dan' 2, 37-38)' ,,$i apele se intiriau {oarte pe
bea Domnul meu', (Fac. 44. 5i, adeci oare
car€ pdmdnt de acoperird toli mun{ii inol{i de sub lot cetuP {Fac'7'
nu aceasta este. ie;, ,,9t regele (Solomon) Idcu si fie ar$intul in Ierusalim' co
cupa din care bea Domnul meu?
pielrele" (lil rmp, 10. 27). ,,$i veniau dela toate popoarele sS audH
Vorbirea emfaticd e mai solemnd.
infelepciunea 1,ri Solo-orr" [lII imn' 4' 34)' ,,Toate zilele sdro'
Emtazei ii aparfine conslruclia pregnantd (concisd, cuprin_ cului sunt rele" (Prov, 15' I ), ,,Tare co moortea este- iubirea'
in care verbul se raporti Ia obiect
zdtoare, bosat6), tare ca iadul gelozia, (CAnt. C, S. 6). ,.Mil lesnz este cdmila sd
Iel cd mai cuprinde ceva, un .. verb, subinfeles. Deinex.aga: treacd prin urechtle acului decdt co bogatul sd intre tntru impdrd'
1) Viala uegnicd tria lui Dzeu"
(Mal. 19. 24). lisus prbzicediramarea Ierusalimului
in senzul de viati vegnici fericiti (Mat. 19, 16, Ioan 3. 'aslfel:
15 i 76.36 Gal, 6. 8) au este emfazi, aceasti insemnare fiind ,,p.u oa rjmdng.s-isjpistr.a..p.e.p.is.tr-d, cgaesd.n#"se.i:lclp"e-qce'{i'
ordinard.
(Mat, 24. ii. ,,$i erau in le^rsalimlocuitoriiudei, b5rbali cucernici

-22- .-23-
ru]li
dintru fol neamul ce este sub cer" (Fapt, ap.2.5). ,,Intdiu mul{umesc
Dzeului meu penlru uoi toli,cdcicredin!a voaslrd se vestegt e trt loald
I
lumea" (Rom. 1. 8). ,,Sunt inc5 9i alte multe cAte a fdcut lisus,
cari de s'ar fi scris cu deaminuntul, rni se pare nici in lumea
oceoslc n'ar incdpea cdrlile ce s'or fl scrrs,,
{Ioan 21. 26). ,,Aq
voi sI |iu ancttema (lepldat) dela Christos pentru fra.{ii mei,;
(Rom, 9. 3), ,,Alte biseriici am jefuit ludnd cle cheltuiale pentru
a v5 sluji voui" (2 Cor. 11. B).
j1-:-9,rj-" ggeetia- .er.4i.!i. *dsl4 * v4at ehraic,
" kg9<l-1"*119
se -
nef€"{. ;-eva. *qgi mic ai se afirmi ceva mai
"+-1d.
m3,l?""P:"11o exprimareq--gradului comparatiy De ex. ,,Nu uti
m'a{i trirnis pe mine (Iosif) aici, ci insug Dieu,, (Fac. 45. B),
adecd mai mult Dzeu m'a irimis aici, decAt ,oi. ,,y'y'a pe /ine (Sa-
mnil) r'e-or lepddat, ci pe lViir:e,, (t Imp. g. T), adeci mai muit
p-eMine m'au leprEdat, decAt pe tine. ,,lvlild voesc qi nu jerrfa',
(Osea 6. 5), aCeci m:ri rnult mild. r,oesc, decAt
iertld {culi).
u,ii autori da ermeneutici, adaugd la iperbol,i gi urrnd.toarele
invifdturi uniiaterale qi ;stfel impreciser) : ,,Cel te crede qi se ua
boteza se ua md.ntui, iar cel ce nu cretle se ua osdndi" (Mc 16,
16)2). ,,Oricine ua chema nurnele lui Dzett, ua fi scitpatt, ioil 2,
32)u), ,,Tot cel ce cere ia Ei t.el ce ccutd ua afla si cel ce bate
i :;e uu de;thide" {Mat. 7. B}. ,,Cet ce robdd. pdnd in sftirgi/ se.
ua mdnlui" (Mat. 10. 2Z). ,,Pe <.ari uoegte (Dzeu) ii miluegle qi
pe cari uoeEte ii impietreEte" (Rom. 9. 1gJ.r.1.
Dar exagerarea se intrebirinfeazd. nu numai pentru a mdri
lucruri, ciqi pentru ale micgora qi ertunci se nume;tl g&#Jitotis),
in care autorul din modestie cri din prudenli. spunJ'Tai puiin
dec6.t inten{ioneazd. De ex. ,,Q;t*qlt^-t-yea.c,.erJinJE_.
.a!t grattntule_
4: f:y:*,'' (Mat. 17. ZO, 21,. 21). ,,Noi ne vedeam in ochii aogtri
fr*Tfffa.r" (Num, 13. 33). ,,Seruu! /da (Fac. iB. 3. S, I Imp.
1. 1 1).
Iilgt6-avem gi cAnd se neaga cera pentru a scoate ja iveald
contrai'iul. Ile ex. .,Nu te teme" (Fac. tS. i), adecd fii cu inimi
tare. ,,Pe cel ce vine la mine nu-! uoiu scos/e tsfard" (loan 6.
37), ade'ci il .pri,resc cu bucurie. ;$i tu Vitleime, pd"mAntul luclei,
it-_drr":, nu eSti mti ltic tntre domnii ludii,, (Mat, 2, 6),
ll Sz6lrety, np eit. prg. 150.
,) ln alt loc zice Domnul, ca dupi laprc vr iudeca (Mat. Zi 35-4b).
t)
- _ Io alt loc s.spune: ,,Nu tot ccl ce imr zice'M,", d"u."",-D;;;;i
vr int_r_ain implrl{ia cerurilor, ci cela ce lace voia Tatdlui carele este in ce_
ruri (Mat. 7,
2O).
In alt loc: ,,Pe cari mai inainte i-a cunoscut (Dzeu), mai inaiate i-a
a.)
qi hotirit" (Rom. 8. 28),
adecd e$i mai mare intre cetifile din pdmdntul Iuda' "Tarsus se
(Fapt' Ap' 21' 39)'adeci
zice cetale, cate nu este neinsemnolti"
esle foarte insemnati'
Dar atAt iperbola cAt 9i litota se gesesc ai ia sensul improT
.riu, De ex.: Pe cine urmdrepti? ,rUn cdine mort", "an purictz"l
it t*0. 24. 14), adeci un om lepddat Eineputincios' "Porc"(Mu/il,
i, o),- ud""e om necura[. ,,Putere" (1 Cor' 11 10), despre decoru.jp
femeii orientale, acoperdmantul capului' ,,'Irestie sdrobitd nu d
irdngu Ef fe;tila ce f rmefid nu o t)a stnpe" (Mat'12,20)' adeci
celui slab ii va reda r.igoarea.l',$i t<tt pamdnlul [toti oamenii] do-
riasi vaCi {:rir lui Sciom'rn" (lll I'np 10'21)',,$i dio toate [drile
veniau in Egipt s[ cumpere grdu(' [Fac' 41' 57)' ,,$i tontd ceta--
tea (toli lo"rilori) n.. ,irnute la uEe" (Mc' 33)' ,,Daci
ochiul
i':
tdu cel dr'ept ta sinintegte pe tine, scaate'l pre el 9i laapddd
clela tinp . , . gi daci mAna ta cea d|eapti t.e sminteqte pre tine'
tai-o pre ea g,i o leapadd elela tine" (ivlat' 5' z9-3}\adecSdes-
tit-te de tot ce ifi este mri scump dacS prin aceasta ai fi indemnat la
picat. ,,In Cariaan a*{e lapte 9i ntiete" (Exod 3' 8) adecl e
ilelgug in toate roadele pimintului' ,,Cretanii sunt ' ' ' fiare rele'
tanteiz !enesp" (Tit. 1. l2l Spclla'u,i in toate nop{ile patulmeu"
(psalmi) A l:oli dup[ cineva (l[ Imp. 13' 2)',,Nici o iofui 9i nici
o cirtd" (Mat, 5, 1B), adecd riici partea cea mai mic5"
Iperbola, ndscuti fiind din a{ecfiune, este o formi de expri-
marc loalte {recvent6.
3, I+qniu ,(gr*irnn[aL-e--s"-]"+ii"9s-q'-+"-tiqa'*'-sg*aspec!.-de"-'ClY";
ntr ar iul' E ul ir o -
m4r I lu1" ..-q.-g51rggg X:e-1Sl"kgil4U-g
a
co f ect
r.e"t i";;fi?e aceastd infelegere. D;;?'T;Til^Acldffi's'a
"i;i;
fdcut ca unul din'noi cunoscAnd binele gi rdul" {Fac' 3' 221'
Jrsua--squsticd qi evideni qsllld ,9-e. ggg-Legte-s"s{9trg1- {dgla
Er. sarcazo, t*.it[; iau"a u lua pe cineva
peste picior-ceeace
francezii numesc ,,persi[la$e"' De ex.: ,,Dzeu zice I Merge]i qi stri-
gali zeilor pe cari i-afi ales voui, sri uri mdntue in tot timpu
itrilmtordrii uoastre" (Jud. 10, 14). Asemenea zicegiprofetulIlie
se ironizeazd 9i chipurile cioplite
- 18 271 9i tot ast{el
(tII Imp,
iDeut, 32. 38). ,,lar cei ce treceau zicedt ' fu-Sgfg*d-4l1gi
.templul gi in trei zile-."i!.",^id,-"Sll- .n-s-alu^e$te:ll* issall" (Mat'
-b;ne
2?Z0f';?triili6-ffiilri am aritat voui dela Tatdl meu'
pentru care dintre aep:qte lucruri aruncolt cu piefie osupra Mea-"
iroan 10. 32). ,,Iatd, tdtui suntegi, iatd, v'a!i imbogdlit, fdrd
de
noiafiimpdr|,tit; noi nebuni suntem pentru Christos i iar uoiin-
li,,.
pentru Christos; noi slabi, iar eroi tari: uoi slduifi,iarnoi,
felep_li
(1 Cor, 4. 8. 10).
necinst_ifi.
Nofd. Prin ironie gi prin eu{enrisiil*, rdela gr. ev qi {emio.
a zi,ce de bine) se intrebuin{eazd un ctrvdnt sau o lrazi intr,un
sens opus celui ar6tat'dupi formd. Acest {el cle a vorbi se numegte-
antrf razd (antifrasis). De ex. : ,,BoSatul trdia in toate zilele
lu_
minat" (.Lca 16. 19) adec6 cheiuind. ,,Ruhen se zice aptt ce spu_
Trga"- (Fac. 49. 4), adeci pdtirr:ag. ,,Te ta binecuudnta in lald.,,
([ov.2.5), adecd te va blestenra.'
S. Ep"g&g,EgH (epexegisis) sau adaosrli interpretativ, cAnci
unei nofiuni i se adau5ld o alta care o precizeazd, De. e*. ;
,,Be[_
safare, spune-mi vizitnile visului meu ce arri vdzut
Eideslegarea"
(Dan. 4. 9), adeti. deslegarea lui, cEci visul il spurru i,,u,iqi
.e_
gele (Nabucodonosor). ,,$ezAnd pe asind
Ei pe m6nz, fiul celei
de strb jug" (Mat. 21. 5), adeci pe nrAnz, etc" Aicigi este epexe_
$etic, insemnAnd' ,,adeci" sau ,,anume,,. .,Acela vd va boteza
pre voi cu Duh sfdnt 9i cu foc" (Mat. j, tr l') acleci cu putere
curdfitoare. Aici 9z epexegetic se alle la iin sens iir.pr.opriu.
5, Aposiopezq (aposiopisis) sau relrce nfa, it care C_in cauza
a{ec{iunii se omite o propozi{ie. De, e::i.: ",LJe ai fi cunor;cut gi tu,
micar in ziua aceasla a ta, cele ce sunt r{tre pacea tal,,(Luca
19. 42). Aici, in urma durerii sale adAnci. lisus nu exprimi par
tea doua a propozi{iunii: ,,cdt de bine {i"ar {i1,,. ,,pdrinte, de
voegti s5. treac5" paharul acesta dela &tine : irsd nu ur.tiu Meo,ri
a Ta sd fie" (Luca 22. 4Z). f,a prima propozifiune lipsegte apo_
doza (partea concludenti): ,,sd treac5,, ,, Iiaci. ve[i r,edeape Fiul
Omului "uindu-se, unde era mai inainte ?,, (.Ioa., 6. 62), i."bu"
addu$at: ,,ce veli zice ab,s,nci?,, ,,sufletril lreu s,a rutremurat p6nd
la, rnoarte- 9i Tu Doamne pAni cAnd ?,, (Fs. 0, 3) psalmistui
in_
telege; pAnE cAnd intdrzie ajutorul Tiu i
6'€g*J$**dlistrIse,u suprinrarea unui cuvant t:ri a
unei pdrti de propozifiune. De ex.; in parabola. smochinului ne-
lldifyr: ,,$i 9:,va faceroad5,,(Luca 13. a) lipsegteparteadoua,
apocloza; cru!5.-1,
' Elipsa provine fie din caractereie limbii, fie din terminoro-
gia poeticd. De ex.;,,Pentru ce dd (Dzeu) lumin5" celui migel?,.
(lov. 3 2O). ,,Cil de mult s'a prolanat (numele meu), da, nu
dau gltuia mdrirea mea" (Igaia 48, 11). Adesea se omite verbul,
.) Eulemismut
.. sau- imblinzirea expresiei. ia.locueste un delecl orintr,o
calitate sau prin ceva indiferent gi se iti*"nte.'?i-iil'- i"t"i-rl"1"i"lr]
necdoci,, De,3x. g t"";i;
.ac_operi picioarile (Jud. 3. z+), prnrru"tr";;;;il:-i;
Easagu drn vechrul lestament, picioarele prtzir,{{ pXrlile genitale {Dtut.
57, Rut. 3. 17). 2g
-26-
cu deosebire in textul original, cici in traducere s'a lEcut deia
compldctarea.
15. Felurile sensului irnpropriu.
Sensul impropriu se ivegte la intrebuinlarea de cuvinte inru-
dite intre ele dupd sens, adecf, dupd insemnarea lor aleasd de aulor'
Aceasti inrudire poate sd fie obiectivi, adeci si se aile in insugi
obiect, cum este la sinecdocd gi Ia metonimie, ori poate s[ Iie subiec-
tivl, adeci si se a{le numai in concep{ia celui ce vorbeEte, cum
este la meta{ord. Ifirudirea poate consta intr'o coherenfi a Iu-
crurilor insemnate prin cuvinte (precum a intreSului 9i a piirlii,
ori a caazei qi a efectului etc.), ori consti ..umai intr'o asemi-
nare a lucrurilor insemnate prin cuvinte,
De sensul impropriu se {in fropii (dela trepo sau tropeo.
intorc) adecd intorsdturile sau tigurile de cuvinte 9i ceie de stil
sau de propozi{iuni.
Ambele feluri de iiguri, de cul'inte gi de propozifiuni abundd
in Silrnta Scripturh, cd,bi la Iudei aveau mare trectre. Pe linpd
ci ele erau o caracteristicd a limbilor primitive, erau preferate
cle scriitorii iibli"i, crientali cu iriragina{ie fecund5, ca toate po-
poarele {&rilor caldel). Ele servesc intui}ia gi olerd auzului mi-
nunate armonii linguistice.
16. Tropit.
este cu qn .lttrl,i."-ltf:t.".ti
fropul
$*.--.--'-.'.-schim-bar.e.l-.914-v..qntului
Iuat cu insemnarea irnp-_p..pp1i.q 9! e.stfgl, .tf -eZgslg, .in. *i_"!-".._p_-r-9p.r,e;.
zenlare mai ptrternicd,
t. Qinesglgleg*sau sinecdohea (dela sinecdehome, iau irn-
preund), este schimbarea expresiunilor inrudite dupi propot{ia
obiectelor ce inseamni ele, Astlel se ia :
o) Partea in loc de itrtreS. De e*, : ,,Intr'una dln Sdmbe/e"
(Mat.28. 1. Lca 18. 12;24. 1) adecd intAia zi a sdptin"rAnii,pu
nAndu-se ziua Sdmbetei in loc de s6ptdmdn1,' Ora (loan 5' 25)
ari ziua (Fac. 2. 4) in loc de timp. Curte (in psalmi) in loc de
lemplu. .A.coperdmdnt (Lca 1.6) ln loc de cas6, Zduar (lov. 17.
16) in'loc de uqe, Trupul (ps, 55. 4), picioarele (Rom. 10. l5),
genunchii (Filip. 2. l0), fala (Fapt. Ap. 20. 25), capul (Lev. 79.
32), dosul (ps. 20. 1p), in loc de omul' ,,$i cuvAntul trup s'ald,'
cut" (Ioan l. l4). Pdrul ctuunf (Lev. L9, 32) in loc de omul
,f V'""Ue lanovlci Ermeneutica biblicl generald, Viena 1867,p.259'260'
 bit,'An. b'ata Slonu/ui (Zaharia 9, 9), in loc de locuitorii Ierusa-
limului, unde era muntele Sion. .leraso limul in loc cle
{ara Iu-
deilor, Lapte qi miere (Exod 3. 8) in loc de bund.t[file pimAntului.
Aici intrd qi intrebuinlarea unui numd.r delinit in locul al_
tuia indeiinit. Astfel numirul doi sau trei (Osea 6. 2, Mat, lg.
19), in loc de cA{iva; ostdzi sau md.ine (Lca 13. 33) in loc de
cAtva timp i a treru zi (Lca 13. 33) in loc de mai tdrziu i de Eopte
ori in loc de adeseori, iar de paptezeci de ori cdte gople in loc
de nenumi.rate ori sau totdeauna (Fac. 4. 24, Mat, rc, ZZ1. O"
aseryreni num[rul zece in loc de mri mul1i. O rrtie de ani(Apoe.
20. 2), in ioc de un timp mai indelun5i at. ,,fulii de miiqimiriade
de miriade il serveau', (Dan, 7. l0), in -loc de nenurnira{i.
6l Tntregul in loc cle parte. De ex. ,,IntrAnd Iisus in templu,,
(Mat. 21. 12), in loc cle in curteatemplului. Toald lumea (Lca2.
1) in loc de imn5"r-dlia romand.
r/ Specia in loc de gen. De ex.: pdineo (Mat. 6. 11, Is.3,
7), in loc de hrand. ,,Pdinea noastrd cea de t.o,ale zrlele", Asinii
sdlbatici (Ps. 103. 11) in loc de anipalele shlbatice.
d/ Genul in loc de specie. De ex. Fdptura (Mcu. 16. 15),
in loc de om.; euanghelia, veste bund (Mc. 1. 15) inlocdeevan-
ghelia, vestea cea buni despre imp5rdlia lui Dzeu.
ej Individul in loc de specie. De ex. Carmelul (lsaia32. 15),
in loc de far6. roditoare. Dzeut lui Auraam, lsoc gl .Iaco6, inloc
de Dzeul poporrrlui evtelu. Tarturico qi rdndunica (ler. 8, ?), in
loc de intreaga specie a fiecdreia.
f/ Specia in loc de individ. f)e ex. : Muntele cel sfiinl (in
psalmi) in loc de rnuntele Sinai ori de muntele din Ierusalim in
partea pe care era ternplul. Psalmistul in loc de Davicl ; uAn-
zdtorul in loc de lucla lscarioteanul (Mat. 26. aOi urdjmaEul
(Mat. 13. 25) in loc de diavolul. Astfel, atributul este in. ioc de
strbiect Ia Mdntuilot.ul, la Fiul Omului, la Domnu!, la Messia
srn.[/rislosin loc de Iisus, la Ziditorul in loc de Dzeu, la aposto-
lul nea'murilor in loc de apostolul Pavel ; la inudldcelulcel iubit
in loc de a.postolul loan. Punerea atributului patronimic sau a
numelui speciei in locul numelui propriu se zice oulomosie sau
tropul colexoften (catexohin)1),
g/ Singularul in loc de plural. De e*. ; Caiaaneul (Fac.'12
6), in loc de Canaani'fi. Prov. 31.24, Va depirta Domnul pe 7u-
decdtor, pe bdtrdn, locuitor al cortului (Isaid. 3. 2) in loc de .
1) Alte exenplei Galileanul, Nazarineanul despre lisus (Lca23,6, Ioan
19. 19, Fapt. ap. 3. 6).
-28*
pe judecdtori, pe bdtrdni, locuitori ai corturilor' ,,-A,supra tdo-
mului voiu aruflca incaltamintea mea" (ps. 107 9).
h) Plt;:alul in loc de singular, De e*.1 Au murit ceicecdu'
loa sulietul pruncului" (Mat. 2, 20), in loc de cel ce a cdutat
via[a pruncului.
Aga dar'in exemplele sinecdocei, cuvintele se iaucuinsem-
narea mai largd (insemnAnd mai mult) ori mai restrAnsi (insem-
nind mai pulin) decAt dupd propria gi obignuita lor lnsemnare.
De altfel sinecdoca, sau tropul proporfiilor, este numai o
specie a metbnotniei, a tropului ce exprimi. raportul dintre in'
semndri, gi de care uneori abia se deosebeqte,
2. M_:J,r*!*Lg-(dela gr. meta gi onoma sau 9i onima, iar
acestea dela metonomazin, a numi altfel) sa-q ,sshi#fhf,Iga
de nume, a-l_q'gqror U$--p" ef i..pl gU* U-!{s. J*
gituri- intern 6,' sau.
"in"li-i."le
.
t9ffi,-'Aitii-i"-i. se ia I
a) Calza ln loc de efect, De ex, : ,,Pe Christos l-a fdcut
pdcal pentru noi" (lI Cor, 5. 21) ln loc de jertla pentru pdcat.
Suflare a buzelor ln loc de cuvdnt :
"C-la*;ullg#9*-bpzsls1-Fale".""a
ucide pe cei nelegiui{i" (lsaia l'1. 4) in loc de ,,cu cuvAntul sdu",
Sfi-gril;'fi*16t.*dE*i:dffH' Iacuti de sdpieatd: ,,5dgeata imi este fdrE
vindecare" (Iov. 34. 7). Moise qi Proorocii (Lca 16. 29 i 24, 27)
in loc de cdr{ile lor. Pleoapele in loc de privire: ,,,Pleoapelesale
cealci pe liii oamenilor" (ps, t0 4). Sdq.enf.qjn.,loc*.d.e,se,min6..
turd (Mat. 13. 20. 22. 23): ,9-e-s.;emd,ns{d.ig,"Jgg'"pigl;=9:1,"11",".-,":.:*
eg!9--ggre*atrde"'euvintul. . . "
b/ Electul in loc de cauzd.
!g!1u sgfop3;q-l$gl (Fac. 3. 19
in loc de: prin muncd, Sdngele in loc de ucidere : ,,Neviuovat
sunt eu d.e sdngele acestui drept" (Mat.27. l4). Frica de Dzeu
in loc de Dzeu: ,,S'a jurat pe frica lui.Isoc" (Fac. 31. 53)inloc
de .' pe Dzeul Iui lsac. Ochiul rdu in loc de invidie : *Au este
ochiul tilt rdu, pentrucd eu sunt bun?" (Mat. 20, L5).Legdmdnt
in loc de mif locitor de le$dm6at: ,,Te voiu lace legdmdntul po'
porului (lsaia 42. 6).
c/ Abstractul in loc de concret. De e*, : ,,DAnsul era o.t-
teptareita popoarelor"(Fac. 49. 10) in loc de cel aqteptat,.Mdntui-
/eo in loc de MAntuitorul: ,,Ochii mei vizur[ mdntuirea ta,(Lca
:2. 30). Tderea imprejur (Fi1ip. 3. 3, Rom, 2. 26) in loc de cei
tiiafi imprejur. Miia in loc de cel milostivl ,,MilabTrue$le asupra q
t
judecEfii" (Iac, 2. 13). Smintelile in loc de cei ce dau sminteald" ;
,,Trimite-va Fiul Omului pe ingerii Sdi gi vor culege din impi-
r6!ia Lui toateismintelile gi pe tofi cei ce fac f6rddelegea". (Mat.
13. 41). Credinla in loc de cel credincios, ,,Dreptalea lui Dzeu
',se descopere printr'insa (prin evan{helie). . . spre credinld,, (Rom,
-1.
l7) adeci tot celui ce crede. ,Rrsipirea lui lzrael in loc de cei
risipifi ai lui Izrael, ,,Domnul risipirile lui lzrael le va aduna'o
(ps. 146. 2). Alegerea (Rom. 11. 7) in loc de cei alepi.
Deasemeni .se ia abstractul in locul obiectului nofiunei. De
ex,: Auzul in loc de cele auzite, de veste, qtfue. ,,Auzului nostru
cine a crezul?" (Isaia 53. l). Bundtate in loc de obiectul bunl-
tetii. ,,Fd bundlate" (ps. 36. 3). Prinderea sau udnarpo in loc de
pradE, ,,Bine este cuviintat Domnul, pentruc6 nu ne-a dat pre
noi spre udnare dinfilor 1or" (ps. 123 6). Lauda in loc de obiec-
tul lr.udei. ,,Iar: Tu in cel sfAnt locuegti, lauda lui lzrael" (ps.21.
.3), Sperotfio in loc de obiectul speran{el.,,Doamne ndd<,jdeamea
din lineretele mele" (ps. 70. 6).
d/ Concretul in loc de abstract. De ex. : Porfird qi uison
(Lca 16. 19) in loc de ,ux, Mdini omardle Si picioore tremurd-
toare in loc de sldbiciune. Pdrul cdrunf (Lev. L9. 32) in loc de
bEtrAuefe.
e/ Accideniul sau am[nuntul, in loc,de substanld. De ex.:
Carne gi sringe (Mat. 16. 17) in loc de iira omeneasci. Tronul
(ps" 44. 8) in loc de inrptrdlie. Sceptrul, toiogul (Num. 24. 17
ps, 44. 8) in ioc de domnie. Jugul io toc de servire, ,,Cb, jugul
Meu este bun" (Mat. i1. 30). Cheile (ivlat. 16. 19) in locclestE-
pAnire. Lirnbd in loc de Sraiu. ,,lat5 un popor gi tofi o limbd au"
(Fac. il. 6) in loc de: un 5lraiu au.
f/ Substanla ln loc de aminunt. l)e ex. : ,,Junghiafi posco"
(E9ire 1 2. 2|) in loc de mielul Pagteh,i.
g/ Maieria in loc de produs sau fabricat. Lemn in loc cle
cruce, ,,Pe Iisus voi l-ali omorAt sp6nzurAndu-L pe iemn" (Fapt,
Ap. 5. 30). Lemn (Egire 7. 19) in loc de vase de lemn. Piatrd
(Epire 7. 19) in loc de vase de piatrS. Aur 9i orginl (Fapt. Ap.
3. 6) in loc de monedi. Alabastt'u (Lca 7 3?) in loc de vas de
alabastru, amforE. Porfird gi uison (Lca 16. 19) in loc de haind
de purpurS. 9i albituri de vison. fdrdnd (Fac. 3. 19) Si pulbere
fi c"nug€ (Fac. 18. 27. ps, 102, 14) in loc de om.
h) Proprietatea sau insugirea io loc de obiect. De e*,: Usca- '
tul in loc de phmdtt. ,,Voiu clati eerul gi uscatul (Ageu 2, 6).
i/ Insuqirea in loc de subiectul ce o posed6. De ex. :
Cel uechiu de zile, cel preainalt (Da* 7.22) 9i cel puternic(Lca
l. 49) io loc de Dzeu.
-30-
w::
h) Proprietatea in loc de proprietar. De ex, ; Sftir
de zeii pdsdni cdrora li se aducea jertla sub stejari. ,,Vi'vefi ru-
qina (de dumb.ravele) de steiari, pe cari (acum le) iubi{i" (Isaia
.*,!'2e)'
l) Proprietarul in Ioc de proprietate. De'ex.: Faraon (Egi-
rea 14. 10) in loc de oastea lui, ori (?ac. 47. 22) inlocde servii lui.
m/ Semnul in loc de lucrul insemnat, De ex; Toiagul qi
uarpa in ftrc de pdstorire. ,,Toiogul Tdu Si uargaTa m'aumAn6!A-
iat" (ps. 22. 5). S:eptrru (Num. 24. 17') qi tron (Evr. 1.8) in loc
de domnie, Foc in iec de proces de curS.fire. ,,Foc venit-am s5.
arunc pe pdmAnt" (Lca 12. 49'). Sabie in loc de risboiu sau tur-
burare. ,,N'am venit sh aduc pace, ci sabie" (Mat. 10. 34). Cruce
in loc de cregtinism. Apostolul Pavel zice t ,,Cuvirntul cru-
cii celor pieritr:ri estc rnebunie" (1 Cor..l. 18) Cheile (lsila 22.
22, Mat. 16 19, Apoc. 1. 18) in loc de stap6"nire. Cununci (lsaia
28. 5, Prov, 4.9, ll Tim" 4. 8) in loc de risplati, onoare. $ede-
rea de-a dreapta (Col. 3, 1) in loc de participarea la onoarea
cuiva, Sp ;lareo m6.niior 1Deut. 21. 6, Mat. 27. 24) insemnulne
vinovifiei, Plecarea genuncholui (Filip. 2. 10) in semn de inchi-
rrare. A face dos pe cineua (ps, 20. 13) ia loc de a-l pune pe
tugd", Corn in loc de putere. ,,$i ne-a ridicat carn de mAntuire,'
(Lca 1. 69).
n) Cupinzdtorul in loc de ctrprins; deci spafiul, locul gi
timpul in loc de ceeace cuprind ele. Da ex.: ,,Pthtrul Domnu-
1ui" (L Cor. 10. 21 Ei 11..26') in loc de. sAngele Domnului in
Slinta CuminecE"turE, ,rdosii in ioc de m6.ncare. ,,Gatii.aiinaintea
mea nroso" (ps. 22. 6.). ,,Urla{i cordbii" (lsaia 23. 1) in loc de
coribieri. Lume (loan 1, 10) in loc de oameni. ,,Acest ueac"
(Rom. 12. 2) in loc de oameni stapdnifi de duhul acestui veac
I
sau timp. ,,Atunci a egit la d6Lnsul lerusalimul gi tauta ludea qi
toate impreiurimile lordanuluil' (Mat, 3. 5) in loc de locuitorii
aeestor locuri, ,,Impiira{ia cerurilor', (Mat. 3. 2) in loc deimp6-
rdfia lui Dzeu,. Munlii ni indltimile in loc de idolii ce se adorau
pe munfi gi indlfimi. ,,C)u adev6rat indeEert (se agteaptd mAntuire)
d,ela indlfimi (9i dela) rnullimea munlilor', {ler. 3. Z3). ,,[nima gi
rdrunchii" in lrrc de cufetirile gi simfimintele cele mai intime
ale oamenilor, ,,Cela ce cerci inimile gi rdrunchii,, (ps. 7 10).
,,A vorbit dupi infnro ei (Fac. 34. 3) adec6 dupi dorinfa ei
(Fac, 50. 21, Iud, 19. 3, It imp. 19. 7, Isaia 40.2). Trupul, in
loc de sensualism. ,,[ar. eei ce sunt i.n trup nu pot si placS lui
Dzeu" (Rom, 8. 8).
*31 -
 o/ Cuprinsul in loc de cuprinzdtor. Eoonghella in loc de
ua apune asupra profefilor falgi 9i ziua se uaintuneca peste ddn-
cartea Evangheliei. Testamentul in loc de cir{ile Testanrentuhri,
scrierile stinte. gii,, (Miheea 3. 6.), adeci prolefii falgi se vor osAndi. Addncul sall
Nota 1, Mai multe feluri de metonimiiimpreund.: Acestpa- odarrc,rt apelor se ia ca imaSinea nenorociriii' ,Dintru addncuti
ior (cuprinzdtorul in loc de cuprins) este legea cea noud (eiec- strig,cdtre Tine Doamne" (Ps, 129. l), adeci in mari nevoi strig, etc'
tul in loc de cauzi) intru sdngele meu (cauza in loc de efect gi b.) Prin unele fenomene ale lumii materiale anor$anice se
totoclatd' semnul morfii lui Iisus, Luca 22, 20, I Cor. 11. 25J. Ra- tnfi|igeazi elemente ale lumii vie{uitoare. De ex, i Apele puter'
portul cauzal dintre sAngele gi le$ea Domnului este ci prin sdn- nice (lsaia E. ?, Ier, 4i. 2l spre a infdliga cetele de vrdimagi,
Seie Lui, adecd prin moartea Lui pe cruc€ a primit invd{htura Pustiul (ler. 2. 31) spre a insemna {iinfa lipsiti de simlul bine'
I-ui putere de lege. facerii.. Toamna ilov. 29, 4) spre a ima$ina vdrsta maturl a bir-
Nut.r 2
Metonimia gi sinecdoca impreun{ t ,,Intru sudoarea billiei. P!ql.ro."dj#"".tt4g.b!!1.(.$1!: 21, ,14. sple a incpqlle.".s?p*oi t
"isbitoare
felii tale uei mdnea pdinea /o" (Fac. 3. 19), adecd prin truda ta T';i^ unele eiernente-7e aseminare ale lumii
ai s[-[i cagtisi hrana "i
viefuitoare se imagineazd alte elemente' procese 9i insugiri diir
3. Merafora. aceali sfere, De e*: Ireul (lov. 4. 10) pentru dugmanul .pgt:t:--
nic.Vulpea (Lca. 13. Sj) ilEiltiii dm'ui vicleaa Parumbila (Cdnt
meta gi fero, strdmut), este inlocuirea unui CAnt.2. l4t 5 2i 6. g) pentru iubitd. Mielul lui Dzeu (loan 1'
Waela -ieim-iia
ii. .""i,
q"3:ffiffi] c.u--uf,-j"119-l. i-rr-rPropriu ca'e-i 29) pentru lisus Christos ,.!^SS.Lsrs!.."ffiaesh,J*,".Lo"as*-1"q-.il)-.B.e,.Lt:
D;;fG;;;;ffi16-rui"-di;;.emdnarea. Ea e mai mult deidf ii com- trq. gog{ucitor.
paralie; ea identifici cuvAntul propriu cu unul impropriu. Astfel d) Prin unele pdr{i ale corpului omenesc, se in{X{igeazX
se ia lumina ca icoand materiali a invd!5.turii celei dumnezeegti ,
pdrfi ale naturii qi chiar 9i ale fiin{ei dzeegti, Astfei copul munfilor
(Mat; 5. 14. 16), date liind lrnprejuririle analoagle ce existi la (Fac, 8, 5) pentru a insemna v6rrful lor. Inima mdtii' (E"od' 15'
ambele lumini, Ceci lumina din afari prin radierile sale risipegte 8) pentru miilocul ei, Limba mdtii pentru strimtoarea mdrii :
intunerecul qi vivitici
- Ei tot astfel invd{Itura dumnezeiasc5. inde-
pdrteazdinturrerecul sulletesc din om, negtiinfa, picatul gi re-
,,Dr"u ra despica limba mdrii Egiptului" (lsaia 11' 15)1)' Guro
infernului (Is. 5, 14). Gura mormdntului (Ps' 142' 'l)'z)'
varsd adevdratd via{d, Meta{ora e tropul asemindrii. Personificdrile in care se atribue lui f)zeu chip qi exterior
Metafora se nagte din'tendinla de a imprumuta vioiciune omenesc ee zic antropomorfisme (dela anthropos, om 9i morli
expuneriil), ea fiind sensibilizarea materiei pe care o exprimd chip); iar personilicigile ln cari se recunosc lui Dzeu insugiri 9i
un cuvAnt.
Metalora se prezinfd sub patru lorme princifale': o.i Prin stiri sufietegti ale omului, se numecc antropopalisme (dela an-
sfera materiald fdri viatd se inf5{igeazi sfera ideaid. Astfel pen- thropos, om gi pathos, afecliunel afect).
4gt-fp,p-g-fgqr-tiS!.ng ;- "Oshj:i l.ui .D**..ti
urechile lui (ps' 33
tru efectul lor invioritor se iau fenomenele luminii din lumea
r s) p eliiu-' atrGtliiii; 1i,i, Ci, biii"t"t,'fdirl?ii""dreptatea lui
din afard pentru a infifiga bucuriile lumiqii lduntrice, sufletegti, "
,,Gura lui Dzeu a vorbit acestea" (lsaia 1. 20)' Mdna Dom'
iar intunerecul din afard pentru electul sdu apdsdtor, rreliniqtitor,
se ia ca echivalentul nenorocirii. De e*. t Sggg!2d1_gB"trtiii (Mal. nului, bralul Domnului (Iov. 19, 21.; Isaia 53, 1, Luca 1' 5 ),
pentru puierea Lui,
4. 2), adecd bucuri'a mAntuirii, Dimineala fi-ulffisatul zorilor (in mai multe locuri)
(ps. 48. 15), adeci bucuria sosirii mAntuirii. kdprS glbilpr (Luca , Aitropopat-iSzu:*W-nip--"tyl-"0;:t
-iui
pentrrr*ffidfiii peclepsitoare. Cdinla lui Dzeu lenttu nea-
4. 1'8) adeca bucurie de mAntuire celor nenorocifi, ,,Poporul, ce
scultarea oamenilort,$i s'a ciit Dzeu cI a llcut pe om pe P5'
umbla in intunerec, uede lumind mare" (lsaia 9. 2), adeci po-
porul ce era in rltieire se bucurd de o maremintuire',,Soarele ioart gi s'a intristat(' (Fac' 6, 6). Dotmirea lui Dzeu penlru t6'-
cerea iui, ,,Scoald'te Doamne, dece dorml Doamne?" (ps' 43' 24)
1) E Kiiatg,
Hermeneutih des alten Testaments, Bonn 1916 pa{. l00.,,Die adeci pentru ce nu md asculfi?
Metafer, die aus der nach Verlebendigun$ der Darstellungsweise strebenden
Zusammenschau von Momenten des sinalich wahrnehmbaren und des ideellen ,) D*" va despica Marea R.ogie.
'i Kdtg, .j. lii- r, 100-101.' Pa(ea releritoare la lelurile
Gebietes geboren wird . . ," principale
ale metatorei.
I Suclu: Erm. bibl. lcrc lll
-32- _ 33 _
ll'r
Metafora fiind o asemtrnare lnchis6, acoperitd, invelitd.r)
9i o
aleasi lormI de iatuifie, este tropul eel mai frumos, mai viu
;i mai ciutat. Mai ales cI . adeseori impodobegte exprimarea
cu imaXlini iraprumutate dela obiecte 9i subiecte pline de amplo_
are, de demnitate gi biaefaeere. f)e ex.: Cuvintele Dr*nutui
t,crgint cu foc lamurit" (ps, t I 6), adeci sun| de mare pref.
,,Eu suat pd.storul cel bun,( (toan 10. ll), sau eonducdtorui cel
edevIrat, Apa ceo oie (Ioat 4. t0), adecd apa de isvor. Evreii
gi tofi orientalii adorau apa_ de isvor, r6urile, ploile (ele fiind
rare), apoi roua cdmpului- gi pdstoritul,
O spefd a metaforei este calachreso (dela catachraome, in-
trebuinfez rdu', abazez) sau abuzul de metafori. De ex. z a botezu.
ca Duh sfrinf 9i cu foc (Mat 3. 11). E metalora care pIr{seEte
ima$inea imprumutath, In poezia ebraici e frecventl, ,,Oomoul
ploua-ua peste cei p6c5togi lafuri" (curse) (ps. 10. 6), adecl. ii
va incerca,
Metafora este simpld, cumulatd gi omplificatd.
Metafora simpld se restringe la ima6linea urr*i cuvaut sau
a unei expresiuni, f)e ex; ,,Pui de uipere, cine v'a zis vou&,,
etc. (Mat. 3. 7).
Metafora cumulatd este in$rimddirea n ai multor metalore
independente la acelagi subiect ori la diterite subiecte. D.e ex i
,Voi suntefi sarea pdmdntului,.,, ,voi sunte{i lumina lumii.,.,, gi
,rnu poate cetalea a se ascunde deasupra muntelui sfdnd,, (Mat.
5. 13. t4).
Metaiora amplificatd euprinde mai multe metafore cu acaeagi
imagine la un subiect, De ex t,,A cdruia lopatd este in m6na lui
gi ua curdli aria sa qi ua aduna grdul in jitni{a sa, iar pleaua
o uq arde cu focul nestins" (Mat. 3. l2), ,,$i lumina in intune-
rec lumineazd gi intunerecul nu o a cuprins', (Ioan l, S.). ,rfiu
am sddit, Apollo a udat, iar Dzeu a fdcut crogterea,, (I Cor, 3.
6), ,,Ca un inlelept megter mai mare"temelie am pust iar altal
zidegle" (l Cor 3. 10t,
NOTA. Metafora imbinatd. cu metonimia ori cu sinecdoca :
,,Era luminu cea adeudrafd" (Ioan l. 9), in loc de lumindtorul
adevirat(abstractin loc de concret-metonimie) gi pria aseminare
luminatorul in loc de invEf5torul (metaforl). ,,periniele meu, de e
cu putinf6, treaci dela Mine paharul o,cesta,' (Mat. 26, 39), in
loc de confinutul paharului acestuia (metonimie), iar prin asem[-
nare continutul piharului Domnului in loc de patimile Lui
metaforS. nu se arattr. caracterul de aseminare ca in aseminIrilc
a.r"irijl.I"
-34-
(metaforb). ,Rdsdrltul din indlfime" (Luca 1, ?8)' la loc de soarele
{proprietatea sau insugirea in loc de obiect
: metonimie},iar prin ase-
oinare soarele in loc de htessia (metafori). ,,Parlile iodului" (Mat.
16, 18), io ioc de irnp{rifia iadului (parte in loc de intreg-sinec-
docS), iar prin aseminare iadul sau loca$d morfii in loc de o
lmpdr6tie cu porfi (metafor{).
lf. Erpltcarea rropilor.
Sinecdoea qi metonimia se infele$ ugor pentrucl se bazeaztr
pe le[dtura obiectivd a lucrurilor. Metafora se intelege mai greu,
pentruci igi are temeiul in analogia dintre ima{ine pi obiectul
lnfeti$at, deci intr'un cuprins, care difer6 dupi individ gi dup{
.timpl), Deaceea nici invdficeii nu infelegeau pe Domnul c6nd le
zicea {d. se fereasci de aluatul Fariscilor 9i o/ Soduclreilor [Mat.
16. 6) qi credeau ci Isus ii opregte sE cumperi pAine dela Fa.
risei gi Saduchei.
1, Unii tropi se explici de autor. Astfel Dornnul explicE el
insugi sensul cuvintelor Sale l Lazar, ,,prietenul nostru, a adormit"
(Ioan 11, 11) despre moartealui(v. 14). Cuvintele Lui: ,,Feri[i vi
d,e aluatul Fariseilor gf a/ Soducheilor" (Mat. 16. 6) le explicI
despre invilitura lor (v.-12)"
2, Cei mai mulfi tropi se explici din nexul cu cele pre-
mer$Etoare qi cu cele urmitoare sau din context, din care se va
'cunoagte care e temeiul de leSdturl obiectivtr (metonimic6) intre
trucruri, ori temeiul de legituri subiectivd (metaforici), punctul
de asemdnare lntre ima$ine gi obiectul eiz) sau nofiunea ln care
se ating lucrurile asemEnitoare. Firegte, trebue cunoscut obiec-
tul ce servefle ca imagine. De ex.: ,,Si nu socotifi ci am ve-
nit si pun pace pe pimtnt, ci sabie" (Mat. 10. 34), Tropul me
tonimic sobde, se explici prin antiteza poce qi astfel iuseamntr
rEsboiu. In Luca 16. $ expresia metaforie[, fiii luminii, se pre-
cizeazd.prin exfresia opusd, fiii oeacului acesluio, In Mat, 7. 3,
paiul Si bdrna din ocidu inseamni gregelile; in legEturi cu cele
dia v, 1 r Nu judecali,
Aceiag trop metaforic, in locuri diferite, se intrebuinfeazi
ln mod diferit, temeiul de aseminare fiind felurit. Prin uunare
ti"tul,) dq"seminare trebue ciutat.in context ,De ex, t ,,Ferili-oii
Mader, op. cit. p, 17. Astlel sunt {rele metalorele t pdinea durerii
[ps, t2-6. 2) despre lacrimi: oglirea cerului (IV Imp. 17 16.) despre st.:le ,.
felele [erusalimului, Tirului, Edomului, despre cettr[ile, cari atiraE de cetifile
capitale.
'1 Temeiul de asemloare este indicat la apuseni cu.,,tertiuri comparatioaig".
-35-
fl"r
il',
ir
.
,tl
de cdini" (Filip. 3 21, ,iar
afard c6inii,,(Apoc. ZZ. lS). Dupd con-
text, in primul citat temeiul de aseminare esie firea a6iresivl a
ciinilox iar ia al doilea loc temeiul de asemdnare este necuri-
fenia cdinilor, Deci in primul loc se vor intelegie ereticii, in al
doilea necurafii, CuvAntul lapte, in 1 Cor. 3. Z qi Evr, 5, 13,
lnseamnd elementele inv6.{Sturii.cregtine, potrivite celor incepdtorio
iar in 1 Petru 2.2, laptele inseamnH. puritatea invifdturii cregtinel)"
Din context cunoagtem gi extensiunea asemindrii. De ex,:
,,Aveti intru voi strre" (Mcu. 9. 50). Sarca are insu$iri diverse,
deci tot atdtea analogii posibile. Dar continuarea: ,,9i pace aveli-
inlru uoi", evidenliazd insugirea sirii de a da piust mAncirii, deci
prin analogiie, puterea ce di pldcere viefii (Confr, Col. 4. 6:
,,Fie cuv6ntul vostru dres cu sorek adecd cu in{elepciune),
3. Unde in context nu se gisegte nici un jndiciu pentru ex-
plicarea tropilor, cercim temeiul de asem6nare gi de provenienfi.
al imaginei prin alte mijloace ermeneutice l prin natura lucrului,
prin uzul limbii, prin imprejurdrile istorice, prin locurile paralele,
prin scopul autorului, prin impreiurdrile vorbirii etc. De ex.: ,rEu
sunt pdsforul cel bun,, (Ioan 10. 11). Baza asemdnErii fiind grija
pentru turmE gi popor, dupl natura lucrului, prin pds/ori se in-
feleg conducitorii poporului, precum se cunoaqte gi din Vechiul
Testament, unde Dzeu, reSii gi mai marii poporului izraelit se numesc
pd.stori. Patriarhul Iacob pe patul de moarte laudd pe liul siu
Isahar, c6nd il aseamind eu asinul robust (Fac, 49. 14), asinul
fiind la Evrei imaginea puterii, a ribderii gi a p5cii. ,,Am cheile
morlii Si ole iaduluio (Apoc. 1. lB). A aoea cheile inseamnE at6t
dup5" natura lucrului cAt gi dup6 Iocurile paralele, a avea in sti-
pAnire. Aceste locuri sunt:,,lfi voiu da lie cheile imp.drdliei ce-
rurilor't (Mat, 16, l9). ,,Voiu pune pe umdrul sdu cheia casei
lui Dauid gi ua deschide gi nimeni nu ua inchide gi ua i.nchide
gi nimeni nu ua deschider, (Isaia 22, 22, Con{r, Apoc, 3, 7), Alte
exemple: ,Porfile iadului nu o uor birui. pe ddnsai (Biserica
Mea) (Mat. 16, 18). Por{ile cetdfii insemirau in Orientputereaei,
cetdtile fiind intdrite mai ales Ia porfi, uude se {ineau
citile. Iar in Isaia 38. 10, regele Ezechia din Iuda .e plinge ci.
9i jude-
lln"ffnnra.yrr.op. cit. p. 156,.-Mader, op. cit, p. lB. Lamina se ia
93nd c-a rmaginea luminii mai inalte (Mat. 5, 14) cdnd ia imaoinea ouritltii
(loan l. 5), clnd ca a bucuriei (Isaia 60. r). uleiul s*o unrdelemiul este i-rii-
nea-.multor lucruri, astlel a-fecundrtdfii (Deut,32, l3). b;;;i;ip"-'-+"--Sl,
a^sfin{irii
,(ps.
8j. 21). a. rafiaeriei lingugitoare fp.. Si. "Zel, -" -pfa'i*ii -ibaiil
uant. t. 2j. a pdtrunderii.(ps_ 108, 8), 9i a lericiiii (ps. 96. tt), 'Dormirea' este
r.ma.grnea linigtei (ps, 3. 5), altlori a nep4,sdrii
$i tra;dilviei (.|{aum 3, t), alte
ddfi a morfii (loan 11. ll; I. Tess. 4. i3),
-36-
J
,,1n lloarea ziletor
(lui) so duce Ia porlile iailulyi. .Si.. iifa{+3111
tt:1,,
io,i"tca o impirrfie a morfii. Deci infelesul pasagiului din Matei 16.
nu o va putea birui nici puterea
.18 este; Pe dAnsa (Biserica)
:,,,,
Duhul sfint) u'ali pecetluit
lr, tmparrliei mor{ii, ,llntru care {intflr
i' ,or" ziua rdscumpdrariir' (Ephes, 4' 30), DupE natura lucrului'
,', iecetluirea se flcea gi se face de cineva- la un document nu nu'
, mai pentru a conlirma ce este pus de ddnsul, ci uneori 9i pen-
tru a recunoagte ceva ca proprietalea sa (conf' Apoc' 7' 2 Si
pecetluirea dit par.
,I urm.). In acest sens Duhul Sldnt reprezinld ca lii adop-
t.a lui Dzeu, prin care cei botezafi sunt recunoscuti
tivi ai Lui.
4. Uneori pentru a explica, e nevoe de translormarea tro-
pului metaforic intr'o asemdnare deschisi, De ex,: ,,luda pui de
.leu esle; fiul meu, din prdzi te'ai suil" (Fac' 49' 9), adecl pre-
cum puiul de leu cregte din prdzi, tot aga 9i tu, Iiul meu Iuda,
drr, prezi te ai ridicat, ,$i . zis Amos: Dzet ua mugi din Siou
pi uc rdsano t)oces sd din Ierusalim gi locagurile plstorilor vor
Loci 9i vArful Carmelului se va usca" (Amos 1,2) DacI gtimc6
orientalii cv mulirile lui Dzeu insemnau amenin{irile Lui, atunci
aceastd metaforX este clar6. Adec[ precum leul mu$ind amenin{i
animalele cu moartea; tot astfel ameninfi gi Dzeu pe oameni
prin prolet cu mari pedepse 9i cu slArqitul. ,Fiutr omului, iatd'
eu voiu sldr6ma toiogul pAinii" (Ezech, 14' 13)' ade'E pdineaca
toiag sau tirie-, ,trimifAnd foamete"l).
18. Figuri de cItI.
1, Alegoria,
Ale1oria.(dela alla 9i 'la a6lorevio, a spune altceva),'9.-Sl-g-vpr*
birea tffiffica extinsd mai multe propoziliuni, care Printr'o
iil--J-ilfuisilii Oa"ji*ieiil* '.iu;U -4in--qrini-e "$!-a!$ ,ie.tili*:'"
'"Ii6
Iafipriqfi. ;ifti'i"i,. iJ.i,..raevdru'ri +i indem.ng5i r ligiegle- fqlpl-e:
"' Al"goriu are deci scopul sd lnveNe impresionind 9i delectind
,eufletele. Ea e figura de stil cea mai ornamentat['
In Vechiul Testament se allS multe alegorii' O alegorie
ce pune in lumiul picdtogenia Judeilor este cea despre aia
cea slearpii, ,rVie auea iubitul meu Pq o cdmpie mdnoasd foarte,
Et a sdpat-o de pietre, a curdfit-o gi a sddit'o cu uilele cele
mai alese, Zidit-a turn in miilocul el 9i leosc sdpat-a intu'inss'
Atunci a asteptat sd focd struguri, dsr a fdcut struguri sdl'
bateci" (Isaia 5. 1-2). Via este imaSinea impirifiei lui Dumne-
zeu, Era bioe ingriiitE de Dzeu, totug la ludei nu a Produs roa'
.dele credinfii, ci ale picdtogeniei.
--- ') lvtui mult dupE RellhmeyrrrcP' cit' p, 154-156'
J' -.
-
1i,,.
il..r,
:

Astfel dealegorii sunt: Vro ceadeulastatd(ps. ?9. 9-17). Vilo

l3afiird folos(Ezech. 15, 1-8). cei doi uurruri g-i ramurire rra*iui
(Ezech. 171. Pdstorii cei rdi ai lui lzrael (Ezech. 34)
si ;it"l;.
E frumoasi aleXforia cu pdslorii cei rdi ai lui izrael:
pdstorii nu trebue sd pdsloreoscd turm."tle? Voi mdnca{i grdsimca
uAu
gi ud imbrdcafi cu l6na, junghiali.oile cete ingrdyti," do, p.
t-urJnd nu o pdslorifi: pre cele slabc nu le intirili gi pre
celc
bolnqae nu le aindecalt, pre cele cu picioarele frd*i nu le legali
9i nici nu cdutali pte cele rdtdcile, ci le stdpilnili cu sfli 9i
cu asprime. $d cle se imprdslie cdci n,au pdstor gi ojung i,
mdncarc luturar fiurelot cdmpului gi se imprdsfie, Aile-mele
rdtdeesc pe toli munlii gi pe tot dealui inalt . ..
$i nu eslc cine
sd intrebe de tldnsele gi sd le caute,' (Ezech, 34. 2*6r. Aici
eonducltorii lui Izrael se zugjrivesc in cuiori vii ca fiind nigte
ptrstori rtri cari caut6 numai sd profite, firi sd._gi implineascE-
datoriile citrl turmE.
Alegoria se formeazf ln dou6 chipuril) :
c,l Sau desvoltAnd una gi aceeagi metaford prin descriere
sau povestire, precum e cazul ir alegoria despre ure la Iscio
{5.
t-21, ori in alesoria despre ,ira de uie ces fdrd faros ra Ezechiet
(15. 2-5), qnde prin icoana vifei de vie ttriati din butuc,
ca*e
}ql{ decdt pentru loc, se infe{igeazi Ierusalimul 9i lo_
""._"
cuitorii lui;
6/ Sau se ingiri mai multe metafore pentru construirer
tabloului alegoric, cum e in alegoria despre pocea timpului me-
sranic (Isaia 11. 6-8), cu convieluirea animalelor silbatece cu
cele domestice gi cu oameoii gi i' alegori a ostagului Domnului
(Ephes. 6, 13-17'). C_a-{qa CAntarea Cdqt6rilor in-treagi este
o aleglorie in care--se rdfi;"$G,jn'biiei lui Dzeu Iafide-oameoi.
Sunt alegorii pure Si impure sau mixle, In alegoria pard
toate pirtile ei sunt improprii, sau obiectul zugirivit nu ,"' po-
meneqte. ln alegoria impurd sau mixtd, se amestec5 vorbirea im-
proprie cu cea proprie sau lucrul infifigat se pomenegte. Exem-
plu de aleSorie purd este alegoria despre uia cea s{earpd (Isaia
5, l-Z), unde Iudeii sub imagioea viei sunt mustrafi pentru ptr-
catele lor, Exemplu de alegorie impurd sau mrxld este alegoria
despre uia cea dcoastald (ps. 79. g-17), unde pria vila adusl dira
Egipt gi frumos desvoltatd se infifigazi poporul izraelit gi prin
citeva expresii proprii se recomandn iusriiirii lui Dzeu. Sau ale-
goria despre ostagul Domnului (Ephes. 6, l3*l?), cea despre
mdslin (Rom. 11, 16 9i urr.r.),
r) Drp[ lledor, op. cit. .p. 12,
-36-
Alegoilile biblice peste tot sunt de o frumusefe mlreafh'l)
Cele din Vechiul Testament sunt uneori prea abuodente 9i iper-
bolice. Astfel profgtul loremis folosind imaginea despre pustiirea
lumii intregi, ameninfi reSatul iudeu cu distrugere din partea
Chaldeilor {4. 23-29).
Alegoria pe l6nSi ci este o figurd specialE de stil, mai este
9i o denumire generald pentru figuri de stil.
Expllcarea alegoriilor gl a metaforelor ampllllcate.
intiiu alegoriile gi metaforele amplilicate trebue recuuoscute.,
De ex,r ,,Nu poate pomul bun sd facd roade rele, nici pomul
rdu sd fqcd ruade 6une" (Mat.7. 18). Iisus Christos aduceacest
exemplu nu pentru ca sd spunb in mod figurativ ctr omul bun
nu poate sivdrgi fapte rele. Aici av.em numai un exenrplu cu ln'
feles propriu 9i nu o metaford amplificatd. In /saio. 11' 6-10
avem insE de a lace nu cu o descriere proprie, r'um sustin exe-
gefii iudei, ci cu o zuSr6vire ale6loricd, ir1 cste fiarele reprezintl
pe oamenii vitiogi, cari leplddnd vifiile in timpul messianic, se
vor imblAnzi gi vor locui impreuni cu cei buni.
d Multe alegorii sunt explicate de autor, eum e ale(oria
despre uio cea slearpd (lsaia 5, 1-O la v. 7-8), cea despre
oila de uie fdrd folos (Ezech. 15, I-5, la v. 6-?), cea despre
cei doi uulluri gi ramurile cedrului (Ezech. 17.l-l0t la v. 11-21).
^A.legoriile mixte sau impure se explici
ele insegi. Astlel
in ale(oria oslagului Domnurui (Ephes. 6, 14-17), in cea despre
uila de uie si mlddi{ele (Ioan 15. I ss), pirfile proprii aduc lu-
minii asupra celor improprii.
6l Alte alegorii qi metalore amplilicate se pot explica din
context, din ideia principali, din scopul autorului, din impreiur{-
rile vorbirii gi din alte aiutoare ermeneutice, [n alegoria din /sola
11. 6-10, ideia principali, qi scopul alegoriei este pacea univer-
sal{ a timpului messianic. Prin urmare cohabilares lupului cu
mielul, a leopardului (panterei) cu iedul, pdscutul impreund ol
uacii cu ursoaica Si bdgarea mdnii copilului inldrcot in uizuina
baziliscului (garpele labulos), inldfigeazi timpul messianic cAnd
oamenii nu ie vor mai dugm{ni de moarte, ci vor viefui pagnic,
Metalora amplilicatd: ,,Tu eqti Petru 9i pe aceastd piotrd uoi
zidi Biserica Mea gi porlile iqdului nu o uor birui pre ddneo"
!) Totugi unele ale(orii din Vechiul Testament sou[ ae ruut prer vul.
garc gi indrceutc, dar cuat exemple ale culturii primitive a poporului cvreu.
Profetul Ezcchiel ia cap. 16 al ctrrfii sale cearli pe Iudei pentru idolrtrie, ln-
Iafil&udu-i prin ima[inea unci fcmei adultere, deelrAoate.
-39-
ll''1, l,
I
l.l,l
l
::
rl
(Mat. 16; 18), se lnfele[e din impreiuririle vorbirii (v, 13. 16),
l'l
Metafora amplificati din Ioaa 11.9-10 derpre umblareainlim-
i
pul zilei gl al nopfit, se infelefe din v. 8.
ci DaeI obiectul alegoriei nu e indicat, ceeace e loarte rar,
el trebue ctrutat. Se cereeteazi ideia principali 9i scopul alego-
riei, din care se poate cunoagte punctul de asemdnare gi exten-
siunea acesteia, Pir{ile alegoriei irebue sE se acorde cu id'eia
principali sau cu scopul alegoriei,
d) Acele pirfi ale alegioriei care servesc numai ca decor,
nu se explic[, iar cele care adau$d ceva la clarificarea ideii prio-
cipale gi la consistenta ei, trebue evideufiate 9i elucidate, Ast{el
lo Ezechiel c. 16 se descrie ln cele mai vii culori o femeie in-
gratd, care a fost ridicat6 din cea mai mizer[ stare, a fost de-
ruitd gi a tost luati apoi in cdsitorie, dar ea a rispldtit pe bine-
{ictrtor cu cea mai abjectd inlidelitate. Natura imaginei imprumu-
tate din felul de a g&ndi al Iudeiior, aratd clar ci ima[inea in
esenta ei reprezintd perlidia popc,rului iudeu fafi de Dzeu, cd-
zAnd in idolatrie, Deci sin6luratecele irna6iini nu sunt lipsite de
vigoare $i servesc la ilustrarea 9i prorrrovarea ideii principale. To-
tugi ar gregi interpretul dacl qi pdrfile ceie mai urio prezentate
d.e prolet le-ar interpreta cagi cdnd amdouniele vietii ugoare a a.eelei
femei ac{ultere ar contribui cu ceva Ia esenfa lucrului, sau cagi
cind liecare din purtdrile ei ar viza un eveniment din istoria
Iudeilor. Aceste pirfi sunt numai un decor al imaginei.l)
2. Parabola.
k*bda*@ela paravallo, a pune aleturi, a asemina)
s"Bg*1**f.m.q*.Efe"ti"S-.."1e_qnls€q-qa,,is, fq1mn. d"9 p9ye.,^sljge_,.9.31e
"TF-l-19 ill+_+p-14.r,-. $LJapte"..omeneetin*s9a .cum.
qe.- Bet1eg.*.sle-""i:n
viafa de toate zilele,
"t+pe
IaC{ sa lie adevhrate, ci numai vero-
Eigilgg. SCopril';i-;ste didactic, de a ldmuri adevdrurile'di"iil*"a
supranaturalE, ideile religioase, morale, cari liind prba abstracte,
n'ar Ii putut str lie infelese de ascultitori prin:itivi, neinstruifi,
cum erau orientalii timpurilor bibiice, dacd se spuneau direct.
E va sJtheliile Ble z !*t e s tr q {iti e " d q pjr r tbs
h d 3*lq.r_iJe- _M an -
tpitorulgtrsqre= dqgsgge-rq--ude-el€-ius4qtqilqj+piiitiei n.e-u
wire-
, Ios,_ Kottg.rrf,s1l Herrneneutica biblica generalia, Viennae, 1850.
p. 1111)
. trieithraayr.. op. cit. p. 15?-t58.
i) Numirea de parabold nu se la totdeauna in acest oens io evarghelii,
ci 9i la sena de proverb lLca 4,23;5 39) 9i de invEfiturl sentenfioasi-(Lca
l{. 7-10).
-40*
' Unele parabille evanpihelice sunt asem[nlri perfect inchise,
acoperite, De ex : Parabola semdndtorului (Mat, 13. 18-23,
Mcu 4. 4-B L 8. 5-8). Alte parabole au aseminarea numai
in parte deschisl, descoperiti, prin vreua termen de compara{ie
pus la iuceput (,,Imtdrd{ia lui Dzeu e asemenea",/, cutn e Para-
tola cu semdnla gi neghina (Mat, c, 13 24), - ori printr'un
termen de asem6nare pus la sfdrgit (,,ogc ai"), cum e parabola
cu ooio cea ratdcltd (Lca 15, 3-7) 9i cea cu drahma pierdutd
[Lca 15. 8-10) ; ori pria termene de comparafie puse 9i la in-
6eput gi la sfdrqit (,,Asemdnutu-sta impdrdlia cerurilor' - ,,dgo
gi"), precum e parabola eu seruul nemilos (Mat, 18, 23-35)
Alte parabole sunt ascm6nEri mai mult deschise cum e parabola
cu {rduntele de mugtar (lvlat. 13. 31-32),) Iar alte citeva pa'
rabole sunt oumai pilde sau exemple morale, cu inleles propriu,
cum e parabola cu Samariteanul milostiu (Lca 10, 30-37), ctuams'
gul gifariseuJ (Lca 18, 10-14), cu bogatul 9i sdracul Lazdr (Lca
16. 19-31), cu bogatul nebun (Lca 12, 16-20), cu judecdtorul
nedrept (Lca 18, 1-1i), cu prietenul nemilos (Lca 11. 5-A).',
AitS deosebire intre parabolele evangheiiilor eate cE unele
sunt mai desvoltate gi reprezintl dramatic unele idei, ca Para-
bola cu fiul pierdut (Lca 15. 1l ss), pilda cu Samarileanul mi-
lostio, etc. Alte parabole sunt mai scurte gi limitate la o Per-
soand gi infd{igeaze un mornent, sau numai o parte a lucrului,
ori cuprind o 3im:li int6mplare. Alte parabole sunt compuse. O
parabold compusi este cea despre nunta fiului de impdrat(Mai.
22. l-1l41, cu istoria despre cei chemafi la cind 9i cu intimplarea
i#*. despre cel neimbrlcat in haind de nunt6.
o-povesti re' imaginarr 9i . se' ..deoseb-ei?t-e" .,.de
$*raho.la"..esue.,
alegoria pto,p-r"i-1l..pisq F{in,.car:acterul ,ei exclusiv de--.por,estire Qi
piil*il"r-qimJ,itatea faptelor, ps-ve,s,l,iJ-9:L p,e- g4qd.. a"lego"rie-,.p,rqprju
zisi- une ori d.€scr"ie, alt e o,ri e nar.e"a,a4., ,4ar" lgldg ag-ga., infefi$e.aze
. .
stdri si faot< r..c-a.l*,
Ei t"*"e}S.,
"'fi,r'rqtryq r-!q iyee4*sjgdlcsee--F.t-d"esilta-
vatetqlrlqt:qsare$ nal*fasq-mai*uqs-r-de-Spje*l-es*Ei de-
islcg!*d*A*rile tla:ssple le*a b.srracte+i-"iudeesleje* .-rydi- .
t*li$ elEcia" gL-es.east&- exprimarea,p a;3!3!rq1-gsseeltgdjslt:l:
gglyj,*"xpgg]-are*a,jjgsitg-4l-e--A-1d-e-yfr,ului,. -sqJ-e-*impersonalS"-Sl8**
nemiiaale.are
') Vczi explicarea c.mparatiunilor, alineatul a).
'i Heinrich Weinel, Die Glcichnisse lesu, Leipzig und Berlin 1918,
pag. 24 9i 30-31.
_41 _
i.ii.i.iiii
rll
iqs.ult *gAt
ti-lq !4 f119u--cSlfr-rEi.@ ex.: parabola despre lucrdtorii iei
rdi ai uiei, Mat. 21. 33-44i, Ctr acest scop a rostit gi profetul
L
Natan citre Davicl parabola sa despre bagatul, care e rap* mie-
lugeaua sdrqcului (It Imp, 12. 1 ss). Ea atragea asentjmentul ascul-
tdtorilor, cari firi vilul parabolei, s'ar fi sim[it directatingi(cum
e cazul gi la parabrla cu Sornoriteanul io Lca 10, ZS-37).
Parabola se potrivea deci la popoarele orientale, cari aveau
o deosebitE inclinare spre fantezie
Expllcarea parabolelor,).
a) latre parabole sunt unele explicate de autor, cum e pa,
rabola profetului Natan despre bagatul care r'dpegte rnieluseiua
adraculiti (II Imp. 1,'2. 7--10), pirabola cu semdndtarul (Ma{, 13,
18-23), ca semdnla gi rcghina (Mat. 13. 3g-43)..
b) Alte parabole se explici din context, gi anume in primul
rind din imprejurdrile vorbirii. Astlel parabola cu oaia rdtdcild
(Lea 15 l-7), cea cu drahma pierdutd (Lca 15. 8-- 10)
9i c€a
cu fiul rdtdcit (Lca 15. 11 si) se explici din v. I-Z; .parabola
ca seruul nemilos (Mat, 18. 23-35) din v.2l ,.parabola cu iq-
lanlii (mnalele, Lca 19, 12*27) din v,. 11, parabola se poate
explica gi dintr'o observafie, care o precedeazd ori ii urmeazd,
aga ci adeseori parabola este o ilustrare a unui indemn, cum b
cazul la parabola despre, udlauul slugilar lMat 24. 44), ori o
ilusirare a unui avertisment, cum e parabola cu bogalul neinle-
lept (Lca 12. 15), eu smochinul neroditor (I.ca 13. J).
In toate aceste cazuri rXm6ne sE limurim pirtile parabolei
in armonie cu ideia principali gi cu scopul parabolei, ambele
fiind in str0nsi legiturd,
c) Uoeori se intimpli ca toate aceste indicii sd lipseascd, iar
ideia lundamentali si nu lie destul de evidenta. in cazul acesta
recurEiem la aceleagi mijloace, ca Ia explicarea alelloriilor fEri
indicii explicative. Trebue si eiutdm ideia principali, cercetAnd
contextul mai indepirtat, In sf,argit se va *niliru
farabora ins{gi
pentru a afla ideia ei cenlral{ din care ,a de"urie apoi inter-
pretarea pirfilor, Astfel se va proceda la parabola despre bo-
gatul gi sdrocul Lazdr (Lca 16. 19 ss), Ideia Iundamentali a a-
cestei parabole este ci boSiiia, dacd. nu se intrebuinfeazE cum
trebue, duce la nenorocire. Ideia are doui pdrfil una, despre
---l
m"i -ult dupe Relthraayr, op, cit. p, 156-160-
-42-
intrebuinfarea rea a bogifiei gi alta, despre rtrsplitirea de drfp5,
moarte cu osinda veguic6, de care bo$atul ln ztrdar caut{ s6
se scape,
d) Pdrfile parabolei se explicd dupi insemnitatea ce o au
pentru ideia fundameatalI a parabolei. Parflle secunclare sau
decorative nu se vor explica. Astlel nu se va erplica numdrul
zece al tecioarelor in paraboli,
3. Fabula.
Fabula este o alegorie luati din aaturi pun6nd si vor-
beasci*pll6iitii^$fHfrmrat' 9i lnfif igazn prin povdstire
-'tlri rideVHi
"
moiall in- B'lb'fi8*B'tifif"tumai dou6-'{abule ; Uria in caie ciipacii'iii
"
aki$ ?egele (Iud,9.8-15) 9i alta despre scaiu 9i cedru (lI Pa:
ralip, 25. 18). Ambele sunt explicate de autor'..
Fabula are comun cu parabola caracterul de povestire
imaginari, Se deosebegte de paraboli prin mediul din care i9i ia'
subiectul gi, prin faptul ci iotimplarea povestitd, iictivi ca ln pa-
raboli, nu se putea intAmpla qi deci este neverosimild. Prin ur'-
mare fabula este inferioari parabolei.
20. AIte ftqrurt lingrrlcrlce. ]
1, Gnoma.P''
StAnta Scriplura cuprinde multe sentinfe. sclltg 49-.yfigq::1,
axiomelor Si Slr,.ine."g11.r.ete!p"e.de:.,{-e-Eqle m-o[,fl..I& EIe se fin de
Seribul impropriu, lntrucdt au de bazE sinecdoca gi me{afor4 gi
totdeauua inseamni altceva, Ast{el de adagii insenioase gi fecunde'
cari infifigazi intr'o sinsuri liguri un adevir general cunoscut:
sau o invitituri aplicabili la chzuri analoage, se numesc gnoms
(dela gignosco, cunosc). Biblia e bogata in astlel de sentinfe, iar
Domnul te intrebuinteazi mult. De ex.: ,,Au Si Saul este intre
profefi$ ? (I. Imp, 10. 12 9i t9.24) pentru a descrie impresia
pe o lace un intrus. ,Se code a lntreba Abelul (lL
Imp,""r"
20. 18), adeci sfatul s[ se ia la locul potrivit' ,,Pdrinfii
aa mdncat aguride (struguri gi poame acre) 9i dinlii fiilor s'au
strepezit" (Ezech, 18. 2), de unde reese ci Iiii trebue s[ isp6-
geasc6 pieatele plrinfilor, ,,Doctore vindecd'te pe tine insuli"
(Lca 4, 23), adecd iadreptarea si inceapi intAiu cu Persoana
proprie gi cu ai nogtri pAllul esle cel ce seamdnd Si altul ccl
ce secerd" (loao 4, 37), adeci unul face 9i altul profiti' ,,Unde
os fi trupul cel mort, acola se uor aduns uulturii" (Mat' 24' 28)r
-43-
liriitl
1,1
,..l
adeci unde vor fi pdcdtogi, acolo se va da qi
il
iudecata Domnului.
,,Scoole tntdiu bdrna din ochiul tdu gi atunci uei aedea sd scofi
paiul din ochiul fratelui fda,, (Mat. 7, S), adec|
numai cAnd
cauli serios si.fi lepezi gregala ta cea mare poti si te ocupi de
indreptarea gregelei celei mici a aproapelui.-
,,pulin aluai do-
speqte toatd frdmintdturo,, (Gal. 5. 9), despre puterea
de con_
tagiune a rdului.
Gnomele adeseori sunt iperbolice, Astfel ,,Sd nu gtie stdnga
ta..ce fuce dreopta ta.. (Mat. 6, 3), adecd sE nu te mdndregti
milostenia ta.r)
iu
Expllcarea gnomelorrl.
Explicarea 5lnomelor este adeseori anevoioasi, Ele trebue
si fie bine examiaate gi interpretate cu ingleaiozitate, cici dac{
s'ar explica dupX literE, ludndu-se pr"u ,"Jtrars ori prea pe larg,
ar da infelesuri absurde.
1, IntAiu cercetdm dac5 avem de a face cu o
5!nomi, ori
numai cu o axiomd sau proverb cu iafeles propriu. De e*,1 Sen-
tinfa proverbiald: ,rtry'u ce intrd in gurd, spurcd pe om,, etc,
(Mat, 15, ll), arc in{eles propriu. Dar zis'a:
,Dq.j9."_g,q^!o_-u_!- ci-
::::*#*!"! falq-e$7.qzq.!.si .c-e-g. {yggp!i,,,il,toarce-i tui
si-iie cea-
lffff- (ivlat 5. 39), este o g"";, ,r"ritrbila, reprezentAnd o re-
guli generalir mai bine supoarti o noue vdt[mare de onoare,
decAt sI te rEsbuni.s)
2, La interpretarea gnomelor avem sd observ5m natura (in-
suqirea) Snomei de a confine o sinecdoc6: specia in loc ie gen,
infdfigAnd astfel prin parte intregul, sau de a confine o ."t"-
Iord.. De axt eCel ce.le ua sili pre -tine sd merEi o mild doloa,
me?gi cu ddnsul doud.t. (Mat, S, 4l). Aici expresiuneat a sili a
merge o mild de loc, std in locul termenului: a sili la tot felul
de servicii personale, Deci l fd servicii mai mari, dec6t cele ce
!i-se cer.
3. Extensiunea ima$inei se cunoagte din context qi din na-
tura lucrului, gi nu are a se depdgi. De e*.1 nDacd, achiul tdu
,rl
!:rpt t, smintegte pre line, scoale-l pre el gt depdrteazd-l
.
t) Cu ast{el de.gno.me_ se pot asemlna $i urmtrtoarele lraze iperbolice
"! ".lfryr.l linlarul gi a inghist camila" (Mar. 23, 24), adeci a {i iedant in
chestiuni lipsite de importanfd gi superficial in cele esentiale. ,,Aziie(emfalicl
munlelu.i sd, se. mute g se mutd,, (Ma-t. 17,20 9i 2t.2ll,adice a birui orice,,,Moi
lesne este cdmila sd tre-acd prin urechile acului,decdil.. "despre greutatea
') DupEReithuryr, op. cit. p- t6O-162,
:) Th. Inaltzer, Kurzgelas_sler-Kommentar zu den vier heiligen
gelien III Bd. Aufl. IlI. Graz-u. Wi"",1sii. p, iSS. '
-44-
dela line" {Mat. 5, 291, Aici ochiul std ca sinecdoci in loc de
tot ce-i este mai prefios omului, Scoaterea gi lepddarea ochiului
laseamnd dupi context desfacerea omului de tot ce'i este mai
scump, daci prin acesta ar fi indemnat. spre pdcat, .,Au doard
aor culege prin spini struguri sou din ciulini smochine ?" (Mat,
7. 16), inseamni prin generalizarc t dela nimic, nimic, deci nici
dela om s5. nu ne agtepttrm la mai mult decAt poate da.
2. Comparafiunca. '
Comparaliuneo este asemdnarea deschisE, descoperitS, intre
doufl i;;;;iT;;:trT-a:e' ctdrif ici i"it"[ - ci- aiemdi{etiirul "
"i""-
pre-s"up_'$:dq:,6_f;;t-A;;dffi ;d666"iiidiaIt'e-piiii'aii,ilintElfi "de
iiiffiarafie: ,,catt, slprecum", ,,ega gi", ,rdsemenee gi", etc, Prin
prepozi{ionarea (punerea inainte) uneia din aceste particule,
metafora se transformi in aseminare deschisd, descoperiti,
Existi lnsd. unele comparafiuni, in care nu se face prepo-
ziNionarea comparatiunii (Isaia 49, l4).
Ca {igurd retoricl se considerS numai comparatia arnpld,
sau asemdnarea exlinsd. la mai multd propozitiunil) De ex.t ,Pre-
cutn a fost in zilele lui Noe, aEa ua fi Si in ziua Fiului Omului,
Mdncau, beau, se insurau, se mdritau pdnd la ziua in care a
inlrat Noe in corabie qi a uenit polopul Si i-a pierdut pe ioli",
(Lca 17. 26-27\. O.-.fr.urrlsas.E--e-o-glpat4ig*.alpp-lfeste4lcea-desprei .
meabryt,9- gglpllyi ll 9-or,. 12, -14.ss),-in..care*reperts!. 4i41r9 gI:Lt
ti9-i,,j.a-15,-d1i-Jifieiise".ldm-d-e-*..,^L$L--esj.e,*s.o'mp..+reJ3s,."i.epor 1'
-
tulme_m!_r^e,].-e-g..f at6.-d,e..corp.+i,.f at5."-de-"e._1_g_,i1.:.gli:_,.
AJemaaarea de rind cuprinde u*en inai"a intre doud gAn-
duri sau propozifiuni pentru a se declara egale (in esenfi, cali-
tate sau cantitate)s), De ex.: oile--itl^fii!o-:-"-il"
"V3_lqilnit.prd*yni.ca
lapilstl', (Mat.
"Fi1i-*isfu.1"9pji-sal53rprL[L*b-837,.i-.es*.,p'o-tg"g.Wt:
10, 16). Precum trupul fdrd de duh mort este, aEa gi credinla
fard de fapte moartd este" (Iac. 2. 26),
Unele comparafii biblice sunt abundente, ceeace trecea
la Iudei drept eleganfi. In Ciotarea Cdntirilor (4' 2), mirele lau-
I
ddad dinfii miresei zicet ,,Dinlii tdi, ca turmele celor tunse cari
s'ou suil din scdlddtoore, loale gomeni nosc Ai stearpd nu este
tntre elet'.
ce a mai mare.
I .Srefely, op. cit. pag. 136. ,,Comparatio est similitudo (ad eandem
Evaa- imadinem
- oerti.ens) iu olures sententias extensa",
r) S;6kelyr'op. cit, pa!. 134. ,,similitudo est aperta declaratio parita-
tis [esentialis. qrililatls vel quantitatae) duarum id.earum vel sententiarum".
-45_
 r'l
' ]'l
Evident, como,araiiunea aparfine sensului propriu,
L
- In comparafiune aseminarea este descoperit5, iar in meta-
:{or5, -alegorie, parabol.6, fabulE qi gnom{ asemEnarea
e acoperitE,
Expllcarea compai.a!lunllor,
. La explicarea comparafiunilor lucrul principar este tot cunoa-
gterea temeiului asemlnErii,
o) La unele asimini.ri gi comparafiuni se indici temeiul
.asemindrii sau nota co*runE a ambelor .luc?uri ce
se asen:hni.
.De ex.: ,,Fiti intelepti ca gerpi 9i blAnzi ca porumbii,.(Mat. I0.
16). ,rFemeia ta, ca. uila de uie roditd in laturile casei tiale,, (ps,
127. 3), in as'mdnarea grduntelui dc mustar (Mat. 13, .rr, af -32),
temeiul de asemdnare se 5iisegte in descrierea grdunterui de mug-
'tar care este msi mic decdt toate semin{ele, iar dacd cregt:e,
.cste mai mare decdt toate buruenile gi se {ace
copac tnare,,.
6) La comparafiunile al cdror terneiu cle asem&_rare nu e
ardtat, trebue cdutat acest rr'roeiu din context, din impreiurErile
.istorice, din natura Iucrului sau din alte mijroace ermeneutice.
De ex, ip Apoc. (16. ,5), se vestegte ci Isus Christos va veni
,-a furul. Terneiul asemtrnirii este deci dupE natura lucrului,
venirea fdrd de veste. In Isaia (L 8) se zice: ,,Fata Sionului a
rimas co o colibt in uie". Punctul de asemdnare este aici sta-
,rea ei mizer[. In psalmi (ps. 127,3): ,,Fiii tdi ca ramurile de
oliu impreiurul mesei tale,i. Punctul de asemin3re este aici
mul[imea-.
Sensul comparafiunilor se poate afla din cunoagterea
") cu care se face compara-rea,
obiecte]or
gi din a insemnErii lor, De
ex. in Cd.ntarea Cdntdrilor 0. $ mirele laudAnd lrumFsefea mi_
'resei zice intre altele: ,rOchii tdi, co locurile din Eseuon..,,
nasul
tEu, co turnul Libanului, care cautd spre Damosc,,. I.acurile din
Esevon (sau Hegbon) erau limpezi qi pldcute, iarturnulLibanului,
oferi in partea Damascului o priveligte grandioasd.
21. Fiecnre pasaj biblic are serrs literal.
Cuvintele puse in ordine logicd, au sens literal. Tot astlel
.au gi cuvintele Sfintei Scripturi, E cert cH. Iiecare pasaj biblic
are sens literal, propriu sau impropriu, dupi cum ideia se exprimi
-
direct, prin cuvinte cu insemn5ri proprii, ori indirect, prin cuvinte
"cu insemniri improprii sau figurate.
Iu privinfa acest'ri adevdr cd. Iiecare pasai blblic are infe-
les literal, comentatorii sunt de acord, Afar6 de iudeul philon
-46_
sia[ar arigene (1- 254), celebrul scriitor-bisericesc, a lScut ex-
ceptie pentrucd lui i se p[rea imposibil, din punct de vedere
moral, sensul literal al unor pasagii, Cercetind insd exemplele
citate de ei' ne convingem cE Origene a luat ca sens literal nu-
mai pe cel propriu, nu gi pe cel impropriul).,
22, Flecare ;rasaj btblic are rlrr elngtun senc tlteral.
o) Oamenii obigfiuesc ca prin orAnduirea loSici a cuvinte-
exprime un singiur sens literal. In SIdnta Scripturi e tot
lor sd
agi. Fiecare pasai bibl.ic aqe- dupi in!9n!!-a qu!ory]-q1' gn sin$ut
sens liieral, propriu o_ri irnpropriu. Altfel, dacl s'ar admite lntr'un
tloi;ti mulie lensiiii tii"iut", cu siguranld cE nu s'ar putea cu-
noagle gAndul adevSrat al autorului gi s'ar zlddrnici scopul lui
.de a {i in{eless). Biblia gi-ar pierde valoarea 9i prestigiul, deve'
nind inlerioari gf,rlilor profane,
b) in Biblie nu existi pasagii cu mai multe sensuri literale.
le consideri a fi astfel, au un sin$ur
Cele cAteva pe care unii autori
iar celelalte seusuri posibile ce Ii se atribue, sunt
sens adevdrat,
sensuri inventate, ceeace se intAmpli la texte cu sens mai bo$at
gi rnai vasts). Cuvintele profetice ale lui Caiafa : uDe folos este
noud sd moard, un om.pentru popor", (loan 11. 50), cSror cu-
vinte Duhul sfAut le di un in{eles mai inalt (v. 52), nu se pot
invoca drept contra-ar6lument, cici arhiereul a intenfionat si dea
cuvintelor sale un sin6lur infeles, anume, ch mai de lqlos era ca
-
,) Or.g"ne greSeSte, cdci exemplole citate de el ca imposibile pentru
sensul literal, au acest sens, fie el propriu,fie impropriu. Astfei purunca dea
ucide coprii aetfiialr impreiur (Fac. 17. l4), se va infele{e in sensul propriu
potrivit eoncepfiei'morile primitive de pe timpul Vechiului Testameut Porunca
dati da l)umnezeu prof-tulqt Osie (c. l.) ca si-qi ia sofie deslrinatd, ar€ sens
Iiteral prcrpriu, desigur pentru a o aduce la iadreptare. Porunca l)omnului ci-
tre cei-gaptezeci invildcei ai Sdi ca sd nu ,alule pe nimeni ln cole (Luca 10,
.4), are infeles propriu iperbo ic, adeci si nu ziboveascd ln cale'
,) Ma.dor, op. cit. p. 20.
8) Ca astfel,de pasa{ii se citeaz[:
a) ,,Acesta pdca[ele noastre le poarld. gi penbu noi rabdd durere", (lsaia
53.4). Evidentci lsaia profelegte aici cE Messia va sulerichinuripentruis!'d-
.sirea picatelor omeuirii. Matei ltsi, citind (8. 17) partea intAia atextului, aratd
.ia prof"ti" s'a implinit cu vindecErile luilisus.Deci Matei scoate un sens de-
rivjt. Petru in ep. I 12.241 rcdn, selsul adevllat al locului citat din Isaia,
b) Alt exemplu citat esie: ,,l.ar neamul lui cine-l vo spuze" (lsaia 53,8).
Aic! unii au lnfetes aagterea dumaezeeasei, diq eternitate a lui Christos, altii
na$rerea lui omeneasci, temporald, alfii oeamul acelora cari cred intr'losut.
' c) Alt loc ester ,,FiuI- Meu egti tu, Eu astdzi Te-am ndscut" (pe- 2. 7),
pe .care apostolul Pauel il citeazi. de trei ori, odatl in infelesul de nagte,e
a lui Christos din eteraitate (Evr. 1. 5), altddate in intelesul de preofia Lui
(Evr. 5, 5), 9i altE datd de iavierea Lui (Far:t. Ap. 13. 33) sau de trimitcrca
Lui ln lume.
-47-
fl'l lri l ,

r'li
l

Regule lDerrlru eeneul litcnal'

t,

tl.l
un om si fie iert{it pentru poporul iudeu. ,,Dacivorbele caoitd si' 3.
un sens mai adinc, acesta a fost dincolo de voinfa a.hier"rloi ,;{
Se presupune ci autorul vrea si iie infeles peste tot in sens
,i

c) Nici sfinfii Pdrinfi n'au susfinut mai muite sensuri. {it&i,

piopritr qi sa dea cuvintelor saL2 insemniri proprii' Dar cAnd are
i

rale ln acelag loc biblic. Fer. Augusrin2) tocmai p.rt;;-;;:";6-;

ritatea Bibliei ii admile mai multe sensuri8). :ie u*p.i*n ceva miref 9i supranatural, ca sd poatd Ii in{eles, in-
astfel
d) Nici infelegerea jii"rita a unor declaralii ai,r,fi!UAll*, iatrineazi ceva cunoscut ascultdtorilor sau citi.torilor' $i -tot
-oencl voegte s[ impresioneze' se vede silit s[ recur$d' la lnsern-
lndreptdfegte la susfinerea mai multor sensuri tii*r"f#oacl-.EibiJ;
ildrile iraproprii sau imprumutate ale cuvintelor, adeci la ielurile
insigi considerd ca (regit sensul pe care autorul
gindul siu, Astfel loan (2. 19) aratE ca gregit
tt; "'rn
,^
sensulu-i imProPriu.
1)

ual De'ci regula fenerali a senstrlui literal este: Intdiu avem si

declarafiei Domnului : ,,stricafi ocest teiplu'
Ei in tr^ti z?n il upii
ridica", Domnul respinge sensul propriu al cuvintelor .*!",."Etr.
invificei ude a se feri de aluatur Fariseii.lor gi o/ saduc heilor,,
(Mat. 16. 6. t2).
e) Nici in ligurile de stil nu pot ti doua sensuri literale. prin
alegoria uilei de uie gi a mtddifetor (Ioan 15 I s), MAntuitorul
.ne
nu invafd ir acela$ timp gi curtura viei gi regEtura uoora cu
dinsul, ci numai legdtura sufleteascE cu El. In alegorii avem aga
dar numai un sens literal, pe cel impropriu, Numai dac6 am
lua separat, despirlite de texlul lor, cuvinteie despre vila de vie
9i mlddifele gi le'am prezenta indcpendent de legitura lor din text
-gi de scopul pe care I a avut autorul, numai atunci ar avea sen_
sul lor propriu, cici ne-am g6ndi numai Ia vifa de vie la mld-
9i
di{ele propriu zise. Dar aturci cade gl intenfiunea morali, pe
care a avut-o Mantuitorul cu aceste imagioi ca sE
{inem strans
leg6tura cu D6nsul, irecum mlldifa e legat5 de vifn.
Nici la parabole nu se ia in seami sen:.tl lor propriu, cagi-
cdnd ar reprezenta,,niEte observafiuni desp?e starea naturii sau
despre via{a omeneascd zilnic6,,a), ci se socot:.;te numai sensul
impropriu, reprezenldnd exclusiv ,,nigte ilustra{iuni ale unor ade-
viruri inalte,religioase morale", pen{ruc6 sens,l acesta este dupd
intenfiunea autorului, iar ,,invh{dtura paraboiei nu este s"n.ul ei,
incercEm sensul propriu al cuvAntuiui 9i numai unde 'acesta ar
fi imposibil, ahsurd 9i potrivnic adevdrului qi cugetului autorului,
avem si-l ciutdm pe cel impropriu' Astlel, sensul este impropriu
in trazelet ,,Cu lapte u'am hrdnit pe ooi" (I Cor' 3' 2)' ,,Desbrd-
cdndu-ud de amul ce| uechiu" (Col. 3. 9)' ,,Iatd sectlrea la rddd-
cina pomilor zace" (Mal, 3. 10). ,,A cdrrtia lapatd este in mdna
Lui 9i ua curd{i arla So 9i ua aduna gtdul in iitnila Sa' iar
pleaua o ua arde cu foc nestins" (Mat' 3' t2l' ,, Cel ce nu-gi
poartd ctucea sa qi nu uine dupd Mirte, na poate fi invd{d-celul
Merr" (Lca, 14. 27). ,,Imbdta'uoi sdge$ile mele in sdnge"
(l)eut'
ii .ua mdnca trupul" (ibid)' ',Tezautele pe
32. 42)' ,,Sobia mea
le ua udrsa, din pdntecele lui le ua scoole
care le-a inghitit, iardEi
Dzeu" (Iov 20' 15).
Dela sensui propriu ne abatem in urmitoarele cazutit
1. Unde predicatul ar cupriude ceva ce nu poate sta a!d-
turi de subiect. Astiel nu putem alla sens propriti acolo unde lui
Dzeu i-se atribtre calit6fi 9i ac{iuni orreneqti 9i chiar aoimalice'
f)e ex.: clespre Dzeu se zice cd' muge;te din Sion tAmos 1' 2)'
sau face sd rdsune Docea sa din licagul S6u cel sldnt
(ler. 25.
sarea pd'
30), ori unde Christos zice Apostolilor: ,,Voi sunte{i
pdmdntului
mdnlului,luminalurnii" (Mat,5. 13-14)' Aici soreo Ei

ci consecven{ar'6) lumins lumii au insemniri improprii, pentrucd' acestea le preiinde

Tot astfel 9i gnomele au un s.ingur sens, pe cel impropiu, raportul dintre subiect 9i predicat' Ori unde Pavel zice clespre
r) Hilher, op. cit. ed. |1. p.22, uir,", ,,d lrri Christos bund mireasmd sunlem" (2' Cor' 2'
doctrina christiana L. III c,2?. Astfel o face el la Fac. 1,l.coo- 15), Ori unde patriarhul lacob zice despre liui siu: "Benia-
- _,)__D_e tropi'
fess. L. XII c. 31- min este lup rdpiti:or" (Fac'49 27')' Evident, aici predicatele sunt
) 31* lnvlfat cre.gtjn, abatele Vilhelm de Ville{roy tt.177Z) a lost de este.tru-.
" jn unele profefii s'ar (trsi doutr sj:.suri unul iirperfect li TcrttrE cuvintele Domnului: ,,Lua{i, mdnco{i' acesta
l,1T?.", "l p-re_cum suat acele locuri din Vechiul literald, si le in
altlrl".pertect, Jestament,la citareacErora
se aila in Noul restament formula introductivi: ,,ca re ,e implineasca
pul irt".t" (L Cor' 1l . 24-25), avem lui'm sens literal
-r.i.l
tura'' (Mat l,-22 i !- l'r i 27, 9). _sensul literal peifecr ar ii .ii.J- pr"r"tiiiI. proprirr, pentruci suntc enun{rre testamentard; pentruc[ Dornnui
lmplinite. tn Noul Testament in'.Christos
-Es1e evid"rt ci Viil"f;;; ;-;;i;i;; u.tiutt"-a inNeles gi pentruci doctrina Bisericii astfei le in{ele$e'
9i
ca sens. lit_era-l perfect pe cel tipic. (N. A),
r) Maderl op. cit,- p,22. tl Reithmaytr oP. cit, P- 151-15?
5) Arhim l, Scribaa, op.
cit. ed. II p, 50-51.
I. Stclo: Erro. Libl. frsc lV
-48- - 49 -
'i.1li

2, Unde sensul propriu ar contrazice doctrina Bisericii, De

ex,t ,,Dacd achiul td.u eel rlrept te smintepte pre tine, scoate-I
pre el" (Mat. 5. 29). ,, 8i dacd. mdna ta cea d.reap{d te smintegte
pre tine, tai.o pre ea gi o lcapddd dela tine', (Mat. 5, 30).
fameni cari s'au castrat pe sine pentru impdrdlia cerurilor,, (Mat,
,,Sunt
19' 1'2). Doctrina Bisericii opreste distruserea ori mutiiarea cor-
pului omenesc, deaceea scoaterea achiului, tderea gi lepdriarea
mdinei, precun qi castr.area au sI se infelea$d in sens impropriu.
Sensul propriu se afl5 rnai ales in ci.rfile istorice, ir, u"urt.u,
autorul {olosegte expresiriniie cele mai sirnple 9i indici lucruriie
cu numele 1or. In scrierile didactice deasemeni e covargitor sen-
sul propriu, ctci insLruirea cere concepte clare, totugi uneori
intelegerea e faeiiitata tocmai prirr schimbarea nofiunilor si ideilor,
deci prin sensui impropriu, de ex, prin parabole.
lJe sensul impropriu se {ace mult uz, mai ales in cdrfile
poetice ale sfintei scripturi, cum e in psalmi, unde autorul pen-
tru a ridica pe ascultitori gi pe cititori, incearcd toat6 puterea
ianteziei, dand cugetdrii avdnt, gi expresie sentinrenteror de care
este insu{le}ii.
dio ele pe cale de rafionament corect.l) In acest ,ra{ionament
seasul veritabil din textul biblic reptezittd o premis[ la care noi
ad6ugAnd-o pe cealalti din rafiune ori din experienfi, deducem
sensul concludent, Evident cE sensul concludent, degi nu este
cel original, totugi fiind dedus corect, este obiectiv adevirat'
$i Domnul s'a folosit de sensul concludent cAnd din denu-
mirea lui Dze,u', ,,Dzeul lui Auraam, Isaac Si lacob" {Exod 3'
6), cu ajutorul premisei Sale ci Dzeu nu poate fi al celor mortil'
ci al celor vii (Mat, 22, 32), scoate concluzia c[ to{i acegti
patriarhi tr[esc. Apostolul Pavel di ca exemplu cuvintele Legii
Vechi :,, 5d nu legi gura boului ce tre erd" (Deat, 25. 4) 9i cu aiutorul
premisei sale, cd nu de boi se ingrijegte Dzeu, conclude cd celor ce
,erratg"t" cele sfinte nu trebue a le relsza subsisten{a (I" Cor'
9. 9-r4).
D-rcd premisa noastrl e adev6ratd qi concludem drept,
atunci trebue s5. fie adeviratd 9i concluzia. De ex':
La inceput a creat Dzeu cerul qi pSmdntul (Fac' L 1);
Crearea presupune putere nem[rginiti ;

24. $irerEsuqH deriwal saur sprecf;aE qi ceE aff,edess saEa

eoorrefr cndpmtr, SerecerE aprlicaE Eialnn rlc(,Emodaf .
t. $ensul derivat sau speciai gi cel detlus sau concludeni, Tot cel ce a lSsat cas6, sau lrati, sau surori, sau tati, sau
a) .Sensul literal este uneori atAt cie abundent, incAt e sus_ muiere, sau ieciori, sau holde pentru- numele Meu, insutit
ceptibil <le deriviri. Astfel este cdnd are cuprins general gi se va lua 9i viafa vegnici va mogteni (Mat' 19' 29)'
poate desface in piir{i sau se poate speciiica sub dlterite rapor_ Cei deplin religiogi au l5sat ujlsi 9i frafi sau surori, sau tati,
turi,l) dAnd nagtere unor sensuri speciale. f)e ex, ; ,,La inceput ___ siu muiere,. etc, pentru Christos'
a creat [)zev cerul gi pdnt6.ntul,, (Fac. 1. 1.), adec5 iurn.. upi_ D-""i" d"plin religiogi insutit au luat 9i viaga veqnici au rnoqtenit3).
rituali gi iaateriaiS., deci.pe inseri gi Lre oameni. ,,Tocte printr,in- ";i
Dacd. premisa noastrE e ialsd, ori concluzia e gregitH', ra-
sul s'au fi.cut" iloan 1,3), clec! cele v5zute qi ne"Lzul.e. erori'
,,Celor
ce iubesc pe Dzeu, ft:rofe li-se Iac spre bine,; (R.om. g.2g,y, deci fionarnentul este fals,a) SE evit5rn aceste
Se observS. cd pot sX fie scoase din Slinta Scripturi amAn-
gi nenorocirile" ,,Profet din miirocul ttiu, din irafii tdi asemenea
mie va scula {ie Dzeul tE",;,, (Deut. 1g. 15), deci in special pe doui premisele, Precum
Messia, Mai ales rneta,forele, alegoriile gi paraborele au uneori ,) Szdke,rv, op. cit- p. r9. ,,lensus consequens est consectarium sensus
,"r;, q,,ioi'-r-*ui.'iu,*ir. io.irr',lit"t'^'rn inest, sed- ex iis ratiocinatione le$itima
seas atdt de general gi ahundent, inc6.t adrnit sensuri speciale.
colligitur".
6) Sensul iiteral e susceptibil gi de declucfie pe cje de ra- ,) Kortleitmet, oP. cit. P. 34.
{ionamant, <iAnd astfbl nlgtere sensului cancrudent sau consecuent. .j Michuel [Ietzonauer, Epitome exe{eticae biblicae cathoiicae' Oeni-
sensui concludent este consecven$a sensului veritabil care for- ponte J903 P. 16'
{l Dacil oremisa ooaslri e I,,lsd, ra{ionamentul $reEit se numegte parher-
cirprinde in cuvinteie textu,lui biblic, dar se deduce *rnnuir. Daci concluzia cste neinten{lonat gteqil6, rafionamentul lals se .nu-
lnten-
meql. parologism (paralo$ism-us exe{eticus), in opozi{ie cu ralionanrentul
={:=:r) S{nelor, op. ci!, p- 24. {iouat irls, cire este s"fismul,

50- j nnurrnrscort!i (': : ;'e i'4.:LuJ I

- ul j- D lD L ir.)'t i. ,-'.r*-'-l
( k itEl+ 1 s.*3'4
lnv. nrL-*t-__-___^. i
{ I
 Din Maria s'au ndscut Iisus (Mat, l, 16).
Iisus este Fiul lui Dzeu (Mat. 26. 63-64).
Deci Maria a ndscut pe Fiul lui Dzeut),
Sensul concludent al ra{ionamentelor drepte; in cari deci:
sunt adev6rate gi premisele gi concluzia, este un seos de valoarg,.
cici implicit sau virtual, el este cuprins in sensrrl biblic. El se
poate folosi gi ca ar6lurnent in sprijinul unei teze religi,oase. crx
ajutorul sensului concludent, a scos gi intins scolastica tezele doc-
trinei Bisericii apusene2).
Interpretarea practicd a Sfintei Scripturi poate face tz d.e_
deducfiunile, nemijlocitd 9i miilocitd, de sensul special
i.*1ild:.id
$I cle cel concludents),
ll. Sensul aplicat sau acomodat.
CAnd cuvintele S{intei Scripturi, cu infelesul lor liter;,I bo-
fat sau plin, se potrivesc la alte persoane gi lucruri la cari au-
torul nici nu s a gdndit, pentru aseminarea ce existd
persoane gi lucruri, aceastd extindere a in{elesului riteral
bibric
este aplicaliune extensivd, iar sensul aplica{iunei acesteia
3e nu-
uregte sens extensiu sau aplicala). De ex.: philon raporteazi
cele
patru rauri ale raiulr-ri (Fac.2- r0-r4) ra cere patru virtufi
car-
dinale cu care trebue sE fie impoclobit sufletrrl,
Se cunoagte gi o aplicafie prin aluziune, cAnd cuvintele.
sfintei Scripturi se intrdbuinfeazi pentru a insemna lucruri cu
totul deosebite, in urma asemdndrii ce se gdsegte numai in cu_
vinte, Astfel cuvintele aplicate igi pierd in{elesul 1or original
bi_
blic. Sensul aplica{iei prin aluziune se nurneqte sers a/uzlu.r) De
ex.: ,,Cu ce! cuuios, cuuios uei fi Ei cu cel i.ndd.rdtnic, inddrdt.
nic aei fl" (ps. 17, 26-21). Aceste cuvinte sunt inclreptate citre
Dzeu gi arr sensul cd, Dzett va fi bun cu cei buni gi aspru
cu
cei rdi, DacE. ele s'ar raporta la societate gi li s,ar da inlelesul
ci ea va iniluenfa pe om spre bine sau spre riu, s,ar ."Li*b"
Aj"trl_..osul original biblic despre atitudinea c{reaptd a h,ri
1J lletzoaa.uer. cD_ cit. p-\ 16- Iaasceas Hermeneutica sacra ed. V
Taurini 1a29 p.
333.
.. Hllb_er,-op. cit. ed. IIl. p. 3Z_38.
Gasser, prakrisches Bibelsrudium, Brixen, 1919,
',li ,9:"T,
t\orlterr[er, op. cit. p,30.,,Si verba librorum
tersonas vel res referunrrrr ac-.icriptoi biblicue ,"tuiit iaq*
divinorum.,, ad alias
dinem, inter eas inte rcedit-';-i5e".".' riiri"rrrJ ;;;;i;; ;ili[:
-.quae
") Kortleitner.. on, cit, p.'J0.-;S; ;;;;'irb;rr. divinorum.,. sua sJid_
nificatione p-rivata ad ,"ri o-ni.o aii;|i."-.ig.iii;;;;;;';;;i#;,rr""?d;,*;
propter similitudinem, quae in solis verbis'.i1il;i;;;-lb;;.r_li,ii,i""fl. '"""'
-52-
',Dze
r. fald de om, Frazat ,;[nima mea este totdeauna ?n mdi-
nile mele$ {ps' 1i8, 109) cu infelesul: viafa mea este in pericol
coatinuu, daci s'ar aplica prin aluzie in sensul c[; sufletul meu
,il am totdeauna in puterea mea, sensul biblic al frazei s'ar schimba
'cu totul.
Sensul extensiv il au qi autorii biblici, Sfinfii Fnrinli dease-
.rneni s'au folosit de el, pentru scopuri practice, in omiliile lor'
Aplicaliunea biblicd este gi aztdzi in uz la'diferitele expuneri in
legatura cu SIAntd Scriptur6, cLrm e 1a omilii,
predici' Aitfel de
pe amvon, observa{iunea Domnului: ,,inimicii omului sunt cssnicii
,iui" (Mat. 10. 36), se potrivegte pentru poltele omului' Indruma-
rea Lui ailresati leprosului: ,,Mergi de te aratd preotului" {Mat'
8. 4), se potrivegte pentru ardtarea pdcdtosului inaintea preotului
la S{Anta Mdrturisire. Grddina'raiului {Fac. 2,8-14), se potri-
vegte sufletuiui cu bune porniri, etc'
Aplica{iunea sensului biblic se lace chiar qi in graiul par'
ticular, de ex. t ,,$arpele m'a ispitit" [Fac. 3, L3)' ,,CAfi bucurie
intre t.nri rsa fi mie, care qed tn intunerec Si lumina cerului nu o odd'"
( Iob. 5, 12). ,,Iatd un adeudrat izraelitean in care nu eg{e uicleSug"
Ioan l, 47),,Cu Christos impreund m'amrdstignit, Iar uiez nu de
,acum eut ci rtiazd intru mine- Christos" (Gal, 2' 20), etc'
). lmpfrrlirea aplicaliunilor autorilor bihlici'
Aplicafiunile autorilor biblici le putem imp[r[i in aplica$i
.piin generalizare, prir- alternare qi prin specializaret)'
;) La aplica{iunea sensului prin generalizate, ttn' loc biblic
eoncret se raportd la ceva {eneral. De ex, cuvintele cari s'au
spus despre m'ana din pasfie (Exod 16. 18), apostolul Pavel Ie
raporti la iaptele de milostenie creqtini (II Cor' B' 15)' In epis-
toia cd.tre Evrei (13. 5) se aplicd cregtinilor cuvintele lui Dzeu
zise cdtre Iosua : ,,Nu te uoi pdrdsi, nici le uoi ldsa" (Ios' 1' 5)'
b) La aplicafiunea prin alternare, un loc biblic eoncret se
potrivegte la alt caz concret. De ex' Cuvinteie lui Oseo {10' 8):
,Atunci uor zice munlilort Cddeli asupra noastrd, 9i colinelot:
acoperiti-ne pe noi<.,pe cari proletul le-a raportat la sfArgitul
Samariei, Domnul le aplici la sfirqitul Ieiusalimului (Lca 23' 30)'
Expresiile : ,,Lhemalu-te'am spre mdntuire" ' , " zise de Dzer't
d"spr* Messia (Isaia 42, 6), Pavel qi Varnava le aplicd la ei
,ingili (Fapt. Ap, 13. 47), cei doi mdslini qi cele doud candelabre
,l
O. Oottfried Hcberg, Katechismus d:r biblischen Hermeneutilt, Frei-
.bur{ i. U-r:,rrU p. 33-35.
-53-
..il.

dela proletul zaharia (4. 11 s.), infelegAndu-se Zororraber gi Iosua ca 5. Aplicafiunea se poate {ace nu numai la sensul literal' ci
gi la cel real al Stintei Scripturi, despre care vom vorbi,-
fruntagi ai poporului, in Apocalips (11, 4), se aplicE la cei doi atAt prin
m_artorin cari se impotrivesc lui Antichrist. cuvintele psalmistului: extinderea sensului simboiic, cat gi a celui tipic. Astlel slclrra v[-
,,fn tot pdmdntul a egit uestirea lor gi la marginiie lumii cu- uftA de Nabucodonosor in vis, cu capui ei de aur 9i cu picioa-
uintele /or(, (ps, 18, 4), infelese ca vestirea mAririi lui Dzeu prin rele de lut (Dan, c, 2), se aplicS. creqtinului care are credinti'
cerul instelat, apostolul Pavel in Romani (10. 1g) le aplica Ja dar nu 9i iapte.l)
rdspAndirea evangheliei in lumea inireagd.. {Ori, Deut. 13, 5 qi I Aplicaliunea se obignueqte a se {ace 9i prin ale$orizarer nu
Cor. 5, 13). numai ia tipuri, ci gi la parabole, cum vom arEta la figurism'
c) La aplicafiunea prin specializare, un loc biblic general
se raportl la ceva special. Astfel reflexiunea psalmistului; ,,AI CAPITOLUL iII,
Domnului este tot pdmdntul gi plinir.ea lui,' (ps.23, 1), apostolul
Sensunn rG.!X.
o aplici la un caz special (I Cor, lO. 26). i--- -
26' ldeta de se-s rean 6i irnpdrfirea Etri'
b) Hegute la apticaliunea bihtica. sensui real este un sens mijlocit, ce rezlcl| in realitatile in-
:
semnate prin cuvinte 9i este iJspirat de Duhul SiAnt' Acesta
es{e
Pentru a nu se denatura caracterur sfintei scripturi, trebue se numea seos misric
observate regulele urmEtoare pentru aplicafiune : sensul specilic al slintei scripturi. La Greci
ascuns' nefiind luat lite-
{dela myo, ascund), cdci este intruc0tva
1. Aplicatiunea trebue sd, fie naturald, adec5 intemeiatd pe ral, este itristerios. El se numeqte 9i sens spiritual' raportAndu-se
analogia imp rejardrilor. Astiei cuvintele Domnurui despre cuvioasa la lucruri mai inalte, de ordin spiritual satr duhovnicesc'
Maria ci ,,si-a ales partea cea bund. care nu se ua lua dela Dupi raportul acestor realitdli cu cele spirituale' i4."tl":
ddnsa(t (Luca 10. 42), se pot aplica prea bine la femeile cuvioase. supranaturalu, ," cleosebesc in simboluri 9i tipuri' iar cle aici
"1"
Aplicatiunea prin aluziune pi orice aplicaliune care nu se urmeazi cd gi sensul real se imparte in simbo-/i1 .qi tipic'
reazemd, pe analo5lia imprejurdrilor, este fa.lsd gi se respinge, De
ex.: promisiunea MAntuitorului : ,,Va fi o turmd gi an pdstorr E" Serqss,E snrc!fuoflic-
(loan 10. 16), se aplic5. uneori ia unirea cle ori ce fel al oame-
nilor qi popoarelor, degi sensul adeviirat al acestei promisiuni se 27. ndeia de simbol 9i iuaprdrfiren simEroHuri[or;P)
referd numai la unirea oamenilor in Biserica rui christos, unicul Simbolui (dela symvallo, arunc impreuod, aseeimEn) in sens
staul al oamenilor gi popoarelor. lar$ este orice semn, obiect, ce reprezitld ceva asemin6tor ne-
2, Aplica\i:unea trebue sd, Iie demnd, raportAndu-se Ia lu- ,rxi.rt, ubrtruct. Astfel simbol natural este ramul de oliv' sim-
cruri dernne 9i fiind folositi pentru inillarea morald. bol al picii; ramul de finic (Ioan 12' t3), simbol al victorieli
rnielul, oaia [Mat. 10, 16), simbol al bldndefei 9i ribdirii; vulpea
3. Aplica{iunea nu se poate da ca sens original al Siintei (Fapt' Ap' 20' 29' Mat'
{Lca 13. 321, simbol al vicleniei; lupul
Scripturi. io. tO), simbol al striciciunii 9i garpele, simbol al inlelepciunii
4. Aplicatiunea fiind un lucru numai spiritual omenesc, nu (Mat. 10. 16).
. se poate folosi la demonstrarea gi intdrirea dogmelor, ci numai la in sens r1gut99 Sste semnul care -r-eprllig!1*j3fg
SimboJul
'a indemna spre bine, de pe amvon gi in viala zilnic1l) osrezrmmiffi-frNi6'i?fi n or dinE- maffi alti' A ce st c eva nevi -
1).$z6k9ly, ,f-r"pr"r"rtat prin simbol, este un adevir abstract religios mo-
cif. p. 261-262. ,,Sensus accomodatus pro {enuino, a.b
. intento nonoq.fiabeatur,
auctore geque in dogmatum dernonstratioae-vel coniir- ral, ori o persoanE, un lucru ori o acfiune trecut6' prezenti san
matione tamquam testimonium.divinum prop"onatrr. . . a.""-.J"ti."" --q l. n*itiat. Predici 5i Paoegirice t' I pa[' 171'
ad veritatem et pietatem et sine iactura li;ri; ".-Jriri
Scriptururum ;Ad;;$.
'i S;et-;ty, tl. cit. pi. zze-)tt qi Kortleitner, op' c' p''12'

-54- -55-
lll
i:
,t,i
r

tt"'

viitoare.lJ Obiect simb,olic

,ll. era de pikld. Iamura de aur de 2. lkjunq-a simbolicd sau uedenia, este o ima6line adevd-
{runtea arhiereului lre
1ot"u..; lr;;;;;,,i1j.,"r,i,,,iJ"r,,"i,,*. rat[ de intelect"imp{iieEiti A;'TZAil;-ilfrfi9and in chip simboEc
ir,iil
,i
prezenta puterea lui
i de ispdqire (Exod. 2g. 3g). o invi{dturi, un lucru, ori un eveniment care nu se poate cu-
ca popor o.iental, ."' noagte pe cale naturald. Ima6linea aceasta, vizutd cu mintea, nu
bolr.r|""ii, adeseori prin sirn-
"*pri-*, are fiin{5 in lumea din alar5, ci in sufletul excitat in mod supra-
Se rleosebesc
trei feluri de simbolur.i in sens ri$uros:
luale qi qltfel de simboruri, e'-'s"' ri- natural al vizionaruluil)' E o vedere spiritual[ in stare de extaz
Profetice.
,i*ooti* q:i acte sirnborice
---- -\ uiziuni dtt" ori in vis.
In Vechiul Testament se gdsesc viziurri in istoria revelaliu-
1. Sirnbolurile- sunt pg_rggane, obiecte sau acte
ctrlt, cari-16ilrd,zinta, {tgle de nii Ei mai ales Ia Prooroci' iar in Noul Testament, mai ales in
rrrr trecut .iigio., i..irfr, ;; Apocalips. Astfel viziunile lui Iacob, scara pAni la cer (Fac. 28.
gi de mcravuri, ori dispozi{ii, .in "' ";";,;F
ccrtul sfdnt, simbol al imp5riliei limirrtu- a" evlavie,2) d,e ex. i 12-15) 9i ltrpta lui cu ingerul Domnului (Fac. 32. 24-29),toia-
consacrdrii ; spdlarea_mAinilor,
ir.ri Or"r, ; punerea mAinilor, al gui de rnigdal (ler. 1,.i1), cele patru animale {Ezech. t qi 10),
al r:evinovdfiej; jertlele; lderea im_ viziunea lui Miheea (IIl Imp. 22. 19 ss), a lui Pavel (Fapt. Ap'
fliill,,;;,.r.Oitorile i
br:tezut, siriibol oii"!r,r.,,
cu Christos yi cu 16. 9) etc. In viziunea s;r, profetul hliheea vede pe Dzeu gezAnd
Simbolurile rituale se-impart pe tron gi toatd ogtirea cerului s{And impreiurtrl Lui gi cum per-
in Lqlcr1g..gr d,o1matice gi mc,- .mite prole{ilor ialgi, insuflali de duhui Satanei, si"l indemne pe
eb r area pas rilor jid oveeti
";o;i; l;
rg_t_e,
.CeJ
reaminteqte desrobiroa i;,:io,t Ji r.ri" J," ; l, ou regele Alrav la pornirea trnui rlsboiu contra Sii:ienilor, in care
.Izraerifiror
intdi-n6scu{i (Exod._rz;.
ai, pg,rrt
li mantuirea ceror. ,sa piari. O viziune mai scurti este aceea a lui Pauel care vede
SarUato;r;; ;:;.,rilor
t,rri]e strimopilc,r Evreilor, din ,;o"l aminrea de cor- in vis un rracedonean care:l ruga sI vinli in ajutorul Macedo-
pribegiiei prin pusiiul nenilor,
Arabiei {Lev, 23. 42_ 43), Bot"rrl
omrrlui vechi. ir,oreunii c,
.ffi n reprezentdHd moartea Sunt viziuni istorice, didactice .sou alegorice qi profetice.
christos rii"*. o 3-6), este sim- a) /sforicd este o viziune cAnd replezinti un adevhr istoric
bol dogrnriic' J".irul" Legii veclii ."0i")""rrrra
ligioase de cari erau a-rairnafi jertfitorii, sentimentere .re- sau o intdmplare, Viziune istoricf, a avut Dauid cdnd a vdzut pe
Tderea imprejur sirnboriza iu."atugu.",
sunt simboluri morale. ingerul care a secerat poporul izraelitean printr'o molimi. begandu-Si
k:gdtura cu Dzeu in Vechiul
dl ,"nr'-,alitate gi astfer, ,sabia in teacf, la porunca lui f)zeu, simbolizAnd astfel inceta-
L"rtj--rt.-" rea ciurnei, (I' Par. 21, 27). Aceasta este o viziune istorici ade-
Alte simbolut.i reprezentl.ncl fapte sau
fenornene e>rtraordi- viratd. O;:usd viziunei istorice adevdrate sau reale, este viziunea
nare, sunt: cel vechiu iFac, 3) reprezentAnd pe
Diavo- istoricd iictivd, o viziune poeticd Cespre care vom vorbi,
lul ; cu,pto*rl'Sarpele
fumen5tor. ,5, irl,' ,"il,
coloana cle nor. fErocl. i4)!l^:. adiere"' arzdtor (Exocl, 3J, b) Didacticd sa:u alegoricd,2l e vizitrnea care prin oarecari
simbolizAnd prezenfa lui Dzeu;
9i ,Jriirfri (III finp. 17. lZ) semne de arltare sau de ima$ini date de Dzeu, reprezinti un
Dcrnnului (.ltar. 3), simbclizinci
,rt;";;;,drnbelului ie botezul precel>t sau .un adevdr religios-moral. De ex. in Faptele Apos-
o" O"[ri Sfdni;
(Fapt' Ap' 2) simborizand .e.,r..sarea--Jurr,,lto. ]ir,rbile de foc tolilor (10. 11-16 qi 11, 5-10), vedenia lui Petru: vasul slobo-
peste Apostori;schimb:rrea Ia fai5. Duhului sfAnt zit din cer cu anirnale' curate gi necurate, prin care se aratd cE
rpr^r-..ilr simbolizanri clurn- I)zeu nu {ace deosebire intre Iudei 9i pESAni la imphrt[Eirea Da-
l:1girgr,_lui Iisus
rului Sdu, astiel evanghelia are si se vesteasci nu numai Iudei-
22.e.
.",., "Jl'.ll-c.. st5ini',,Sv.nrbolum es! scnsu. Jato rirrine
sciiicet pcrsolta, res (rrrationalis) signum,
lor', ci gi pdsAnilor. Viziunea celor patru animale la Ezechiel (cap
"'r['ru*lfi"'X;,
.eosib;lis,-r,,m'i."liiir"il'lits
,"&k.Tx[vcl actio I ti 10), descoperd fiin{a Cheruvimilor,
;ifuii*ii:ijH.fi :ffi tll j[F ",:,)tit,Jif
l!]j:tl,r,er rnbrum), t,'";;.-.;;-;;" ?:l
i
') Sz6hely, op. cit. p. 212. ,,Visio simboli:a est vera imago intelectua-
""ti" 931.",1,.i;;:li,Jl"o;l".'jji,r'"1.i ilii,lii.i ;;i lis revelata, doctriranr, rem vel cventum rnodo nal-urali noa cognoscibilem
. ., o,efiety, ofr. cit. paS, Z!! .,symbolum syrnbolice repraesentans. lmafo, quae mente cernitur' non €st res in mundo
ad cultum pcrtinens, cveDtus ,;figi;;r; riluale est persona vel act.io €xterno existens, sed mera speeies sensibilis in anima videotis suplanrtura-
moru,r, vel_divinum
pio. ,r,i-i ',Tt-u"tu" "rr"i doctrinas fidei ac
.i,nu"ri""'?"r.,.,*;;1:::,1:"., liter excitata".
!) Se numeste astlcl perttrucl diferi in sens de ceeace exprimi cuvintele.

-56-
i,l ,iil
il,
|"
c) Prafeticd. este viziunea care reprezintd vestir:ea unr-ri ade-
lui Pavei, pentru a-i prezice inchisoarea care-l aS[epta in .Ieru-
vir sau a unei intA.mpldri in viitor. De ex,:Yiziunea cAmpului plin
sahm (FaPt. AP. 21. i0 s),
cu oase, care la cuv6,ntu.l proietului prind c:rrr:e gi invie (Ezeth,. In Not,l Testament se aild, 9i acte simbolice de naturd di'
37). Viziunlle lui Daniit despre succesiunea imp5"riliilor (Dan. c. (Mat. 3' 11), repre-
dacticS. Astlel e botezul lui Ioan Botezdtorul
7 9i B). Vizitlrrile fui Zaharia. Viziunea hi jacob; scara pAni la
7entend pociinfa; intrarea lui lisus in Ierusalim cdlare pe asin
cer' (Fac. 28) Visul paharnicrrlui qi brutarului (Fac. c. 40) ; visele pe Messia.
{[vlat,. 21. 1 s), reprezentdnd
lui Faraon (Fac. 41), ale lui Nabucodonosor despre statr"rE 9i ar-
borele net5,i:rt (Dan. c 2 Si 4). Deosebirea simbolului, a viziunii simbolice, a aetului simbolic, de
NOTA. De viziunea simbolici se deosebestc : alegdrio 9i de Parabol[.
. at Vrziunea pocti<d. seu retorici. Eu.u viziune purl, ci.numai o.
"Jtein Iov. (;.6_12) viziu.ea
imagioafie v.lu-ntari. qi o descriere vie. i)e pilcJd
El glmbolic.sunt lapt-e sau fenomene realg,
a"9-tu1
dup5. care la sfatul lui Dzel qi al ing,:rilor asista qi Satana -Ejpghglo.! -
permit,. sd distru{A av-erile iut Iov. etc. Prjn aceaslA imaIine 9r acesiuia i-se t;iu."up.iins,.-cu-titolur-ile, !a.hotez,El..!g!--lisus, Duhul SI6nt
se decoreazi "uri
ideia cd l)zeu pern,:te satanei sE ispiteasca pe lov. Aceastr" viziu,e poeiicd. s'a aretat real in chipul unui porumbel pentru a Ii vdzrtt de oa-'
estc totodatI Ei o v-iziune istoricri lictivi.
.b) ,\ziy2e1_ apari{iei exteroe,. Scrisul mi,sterios pe peretele casei regelui
iuni, io, u.rp.u Apostolilo. sL coborie El real iri chipul liml
,Uelsatar {L)aniil 5). hilor"de-fug..La
'schirirbarea la {a{i, po*nrrl s" irita apb'stolitor
3. Actele simbolice profetice sunt actele neobignuite, mira. in' loiii"itialucirea Sa divind.
culoase pe cari le s6vdrqeau profe{ii, trimiEi de Dzeu, sau in slujba Viziunile simbolice sunt revelalii divine interne, sau ima$ini
lui Dzeu, spre a degtepta atenfiunea oamenilor, anuntrand prir re"elitiil""iu,i;Flei..]#i.l; cai.d,-s.-e, "v"-{.{_i* .i!-q" d9 exlaz, i"l _".1]i;
ele vreun eveniment viitor gi ddndu.i o {ormi simboiici.l) Astiel gbiiil6" sunt numai qpmbina{ii"dp..|A"1gi1i, naturd 9i din niiita
-ain
prin ruperea vestmantului siu, profetrll Alrio prevestegte des- suu de inlelespr-i impr-oprri.-als*#,uvini;tor:Jstlel siobozii<ja din
binarea statului iztaelitear. (ill Imp. 11. 30). /soia uiabla gol qi cer' a vasului cu animale curate gi necurate (Fapt. Apt. c. 10) e
desculf (Isaia 20), iar leremia igi pune lanfuri de gAt qi trimite o ,tiziune, ce in mod minunat descoperi voinfa lui Dzeu' Iar
popoarelor invecinate aceste lanluri, prezicdndu-le astfei viitoa- psalmul 19- g-17 este o ale6iorie in care poporul izraelit e inli-
rea lor supunere gi robie Qer, 21. 2 ss). Proletul leremia, pe figat prin vila de vie adusi din Egipt 9i frumos desvoltatd' -Vi-*
eAnd Caldeii asediau Ierusalimul, la indernnul lui Dzeu, cumpEri zrU!"-e"e..-g- q .revel.afie,- ale gol ia o- a-r-q"a_l4J-!"ht c,1
. r

larini,, indic6nd prin acest simbtrl cI Iudeii dragi in rdsboiu se Intre actul simbolic qi cel de paraboli, deosebirea e ce cel
vor reintoarce in patrie ([er.32. 1-15). Intr'alt pasaj (c. ZS. 15 &ntdiu e adevdrht qi inspirat de Dzeu, iar cel din urmd e numai
ss), profetul Ieremia prinregte din m6na lui Dzeu cupa de vin a plismuit de oameni.
miniei gi adap6 Ierusalirnul gi cetdfile Iudei 9i pe reSii lui, pre-
vestind astfel calamitifile ce vor veni asrrpra .1or. 28. Sensrrl sirnbolic ai irnpdrlirea lrri.
Apoi diferitele lucrdri ale lui Ezechielsprea simboliza jude- Sensul simbolic este sensul real care
ce_-clelin_i^p-.ttn",s!"!g.b-s"h:.r-t,
cdfile dumnezee$ti, cari aveau si vin5 asupra Ierusalimului (Ezech. *-SEnfiI. :ffi56ffiGT4;ffi =

ii;ffiJ*" d" ""i*a' 3l a " ctici, To -

4 Si 5). Profetul Ezechiel la porunca lui Dzeu iese seara pr.intr'o
deschiz{tur5, it zLd, simbolizdnd soarta pe care o va avea regele
fedechia impreunS cu locuitorii Ierusalimului (Ezech. I2. i ss).
Blestemarea gi uscarea smochinului celui numai cu frunze qi iirE
roade din partea lui Christos (lvlat.21. 19), prevestegte lepddarea
llt,hS"Iet:uJ Agab igi leagi mriiuile 9i picioarele cu br6ul
. ,..') Sz6hely, op. cit, p, 232-233. ,,Actio simbolica proletica est opus.
insolitum ac mirum, quod propheta a Deo iussus ellicit ad aninadversion'em
aequalrum excitandamt et eventum aliquem luturum ellicaciter annuntiandum.
atque simbolice praeligurandum".
tug, dup5 curn el se cuprindc in diferitesimboluri, viziuni sau acte
simbolice, se imparte in is/oric, doctrinal sa:u alegoric, 1i ptofetic.
1. Sensul simbolic istoric il au de pildi sdrbXtorile iudaice
cu sirnbolurile lor releritoare la trecutul Izraelifilor,
2, Sensul doctrinal sau alegoricl) cuprinde un adevir moral
ori dogmatic, De ex. : spelarea picioarelor Apostolilor de cEtre
Domnul reprezint6 un adevir simbolic moral, umilinfa (Ioan 13.
14-15) 9i are un sens moral. Botezui aregtin simbolizAnd moar-
ast{el pentruci diferd de ceeace exprimd cuvintele.
') Numit

--58- -59-
 tea omului vechiu gi trezirea la o viafi. irou5 (Rom,6,3-11;
Col. 2. 12), are un sens simbolic dogmatic.
3. Sensul simbolic profetic i[ au simbolurile, viziunile gi ac-
tetre sirnbolice cari au in vedere viitorul. De ex.: SfdrAmarea va-
snlui olarului prevestea dirAmarea Ierusalimutui (Ler. 19.l0- 1l).
Sensul sinabolic intr'un text este nunrai unul. IncercE"rile de
a scoate dilerite inlelesuri simbolice, nu dovedesc cii ar Ii mai
nrulte sensuri simbolice in aceiag loc, ci reliefeazd,subiectivismur,
uneori arbitrarul gi.fantezia interprefilor.
E*Sl-:Slgti" "tj:-Y3.. Ii-ra^ca sens literal impropriur).
Sensul simbolic. c4 s€rrS ii.fir"i, ," f;lr.*i" i;;;;ilr"-
rea credinfei. Astlel ardtarea Sfintei Treimi se {olosegte la de-
rnonstrarea dogmei despre SfAnta Treime.
29, Explicarea sirrrbolurilor, wlzirrmifor 6i a aclelor
sirn6oXire2).
In primul rdud trebue [i"cutd distinclie intre simbol gi alte
realitdti. Astlel asina lui Balaam care vorhegte (Num. 22. Z0 s)
este o minune, dar nu un simbcl (r acfiune simbolicd).
1,. Simbolurile, vizi:,:.rile gi acte'le simbolice in cele mai multe
cazuri se {dsesc explicate pentru scopul lor apropiat, ln Ezechiel
V, 5, profetul aratd' in rnod clar ce ati insemnat simbolurile 1r_ri
(Ezech. III 22*V 4J, Daniil explicd viziunea sa simbolicd cu cele
patru fiare (Dan. 7). Pro{etul Osie (c. 1), la porunca lui Dzeu
igi ia de so{ie o desfrAnatl gi chiar Dzau aratl pe sofia profe-
tului ca simbol al larii infidele, iar pe Iiul lui, Ezreel, pe iiica
I-oruchama gi pe fiul Loammi, ca s;mboluri ale pedepselo, *"
vor abate peste Izrael. In Ioan (13, 4-17), spilarea picioare- ""
lor Apostoiilor de citre Domnul, se arati ca simbol al umilin{ei,
In Fapt. Ap. (21. l1), profetul Agab prevestegte prin iegarea
picioarelor sale cu brAul lui Pavel, in chip simbolic Intemni{area lui
Pavel. Botezul Legii celui noui, instituit de Christos, se explicb
t PrAfgom. 6, 4) astfel r ,,[mpreund cu .Ei (cu Christos) ne-
1) Mailer ia compendiul
siu de ermeneutici trece sensul simbolic. la
seosul literai impropriu, ,,fiindctr are
in vedere nu {aptul ca atare ci motivele
interne, pentru care Duhul Siint a luat chip de porumb sau s,a ari.tat in chip
de limbi de {oc", (Dr, vasile Gheorghiu, pror. 1a lacultatea teolog. din cernduf)'
') DupI Kohlgrub*r, op. cit. 291 -?92Reiihrnayr, op. cit. p. 168.169
-60-
til
srfi ingropat prin botez (prin cuiundare) intru moartet ca in-
fiu innoireauielii sdumbldrp".In Apoc 1, 20 cele gapte stele 9i
cele gapte slegnice vdzste de loan, sunt explicate de insuqi
din Asia Mici' In Apoc'
Domnul, ca fiind qapte episcopi gi Biserici
1'1. 8-18, iiara misterioasi ce se ridica de pe pdmAnt 9i purte
o femeie este aplicatd de in$er desple o cetate mare phginh,
Babilonul (Roma), care persecuta pe creqtini'
2, Explicarea simbolurilor 9i a viziunilor simboiice rhmase
f6rd interpretare. se face din cunoaSterea contextului, a impreiu-
rdrilor sau a istoriei, din natura lucrului 9i din alte posibiliti{i
ermeneutice. La ier, cap. 21 qi 28 gasim urmetoarea acfiune sim-
bolici: Ieremia poarti un iu$ de lemn pe care avea sl-i trimiti
retl{ilor 9i regilor. Ju$ul este .s{iriimat de un proiet mincinos,
dar leremia, la porunca lui D.zetr, il inlocueqte printr'un jug de iier'
Aceastd acfiune profeticd are sensul, atAt dupi nalura lucrului
cat gi dupa context, cd robia popoarelor la inceput rra fi uqoard,
dar mai tArziu va deveni mai {rea.
:
.va
3, Peste tot in descrierile apocaliptice mai mari se clu-
ta din context, ideia principali, de care se vor lega pdr{ile, f5-
cAnd distinclie intre cele esenfiale qi cele numai decorative, Astfel
se va proceda la descrierea cet5{ii lui Dzeu, a locuin{ei sfinfilor
in cer, ctr douisprezece porlL Ei cu doudsptezece temelii impo-
dobite cu pietre scumpe, cu rAul cristalin al vie{ii, etc. (Apoc,
21. 10-22. 5).
If. Sensul ripic.
30 ldeia de lip, lrnpdrfirea ripurilor.
Tipq!-ldela typtin, a imprima, a 16sa urnri prin iovire sau
apdsard de aci typos, intipdrire) dupd infelesul originar eqte u1..,
chip abla conturat, sc!r!{a!,. care 3p-9!.--d"g-yi1e.".-.9,biectyl'..*d"
'
arie termina t, d"ieglft!-^dg.--g4le- -sgSl"Pt-o$Jyl--..-ACeijf sUibst
...
. !:
e-s)fililiPat'
:
In ordinea mdntuirii, tipul sau prototipul este o realitate a
persoani, lucru, actiune sau intdmplare,
Vechiului Testament
- o divind se implineqte in, mod perfect ira
+-- care din orAnduirea
Noul Testament gi astfel preinchipueqte persoane, lucruri 9i in-
_61
-
ll'l iii,'i'.i
,L I

ir,
''
' r 'ii
:. . .|
I

....

.. timpliri similare din tYoul Testament.l) Aceste impliniri desdvirqite

suot anpitipurile bil'rlice. Tipulsereferl la Christos {scopulLegii Vechi, ,il.e. lui simbolici. De ex.: ,,I)eaceea tu, fiul omului,
insernnltatea
pregdtegte-fi uueltele de lug[ qi fugi z-iua inainlea ochilirr lor din-
Rom. 10. 4) gi impird{ia Lui, ca la desivArgirea religioasi. Astfel
11'un loc intr'ait loc" etc, (Ezechiel 12. 3 ss)'
cuvintele din F-'xod (12. 46) spusq
;nu .s_drabili dintr'iinsu/" sunt relerite de ev :vanohelistul Ioan (1e.
[1 Tipul se deosebegte qi de cxemplu, Iiind inierior acestuia.
t;;';;
\

Mintrritorul ne-a ldsaI exeilple mire{e de irnitat, pe cdnd Adam'

-.+,,*,.P--!,rl,$.i-qi@'-
'1,
36); ra crriiil_os.,,aie-t#iii r;-;; ;e;;firD!,r;;r Dumne-;
zeesc ."- iolosei-'""$i*i{6'^ realiietri" p;nil;'-.i*-prege[ omenirea
pentru idealul rnAntuirii religioase sau pentru supranaturalul, care
nu se putea prevedea de minte omeneascX.
Prin urmare,in ideia de tip biblic se cuprind: existenfa lui
istorici, aseminarea cu antitipul gi inten{iunea Duhului SfAnt de
a-i {i dat destina}iunea tipic6.s)
Dupd. raportul lor cu antitipul, tipuriie se impart in
o/ "Tipuri proietice istorice sa,4 ale{orice, cari prevestesc
lucruri gi intAmpls.ri viitoare'$i{niaioales' p€'Christos gi irnptrd.{ia
lui. Ele sunt uumgroape. De ex. $arpele d,g gfgm[--_-ridicat cle
Moise in pustie, p.d+aii"u inil{area O";;"f"i pe cruce. (Ioan 3,
14) Nesdrobir-ea. oaselor mielului pa,scal prg-i.qgh.l.pgia nelrangerea
oaselor_igi Christos (loan. 19, 3),
, .._.. i1, b,l Tipuri morale sau tropologice, cari prefigureazl. mo-
/'-" '' ih.vurile viefii creqtinegti. De ex. Teerea imprejur preligura ti-
erea imnreiu' din timpul 11).
" l:iitt 1e;;iani1(Col.2.
c) $puri cari pr6iribhipurisd cele ceregti, De ex,
ctna1ogice
Ierusalimul din teocralia judaici prevestea Ierusalimul cel. nou,
eeresc care avea sd vind cu Christos, (Apoc, 21, 2il,
Tipurile morale qi anagogiice se gdsesc rnai rar in Slaota
Scripturd.
Deosebirea tipului de sirnbol gi de exemplu.
Atat tipul, c6.t gi simbolul sunt realiti{i cari reprezinti
rnistic ceva aseminS.tor din ordinea mai inaltd, ,r*!.,, i'r I . i.,. ,r:., ,/
Totugi tipul este o realitate care are in sine rafiunea de a
[i, iar simbolul nu-gi are ratiunea de a Ii in el insuqi, in alari
_ ') Sz6kely, op. cit. p. 233. ,,Typus est res historica (persona, res irra-
tionaJis, vel actio seu eveatus) prioris foederis oeconomiae salutis, personas, res
vel eventus siriiles novi salutis ordinis ex institutione divinr-sensu spiri-
tuali praeligurans"
,) Mader op. cit pa[. 26- 27 Doeller op. cit. p. 31,
David, Solcmon, .au ,fcst perloal: )'t j1flrl9arg antitipului lor
Clrristos, itl:".,,..,..,,,,.' i,t.t. '' ' '!'t'; / ' "lr'' : {
,
31. Mds'turii gremlru exislerrfa tinrur:iEor in Vechiul
Teslarmenl.l)
: l).D.ia cdrfile Vechiului Testarnent admit tipurile. DjrI[Lse
ia ca tipul iui Messia . gi. se vorbegte de domnie lui viit'-'are,
.cAnd aceastanu rnai putea exista,,,Vor servi pe Dzeul lor qi pe
Dauid regele lor, pe care il uoiu scule".Ier. 30. 9 (Conir. Osea
3. 5; Exechiel 34. 23).
a) Scriitorii NoulLri 'Iestament susfin in general carac!:erul
2).
tipic al Veoliului Testanrent, Astfel apostolul l)avel vorbind de-
,,l"1" ageztrntirite ale Legii Vechi (t'ol. 2. l6-17) spune
"p."
ce el" sottt ,,umbra celor uiltoare (skia ton mellonton), iar tru'
pul e cl lui Chlistos" (soma tu Xristu) adecdr'acele aqeziminte
.se impiinesc in Christos.
Acelag apostol zice (,Evrei' 8, 5) despre cortul sfAnt 9i tot
'ce-i aparfinea cd ..slu7esc inchipuirii celor ceregtj", adeci sunt
inchipuiri ale lrrcruriloi rrrai inalte ce aveau si vitrd cu Christos
(ipodigma ke skia ton epuranion), Tot ei mai ziee (Evrei 9. 24)
c5. ,,sfintele fdute de mdini erau i.nchipuiri ale .celor odeudlate"
(antitypa in loc de typi, ton alithinon), o-i chlar despre Le$ea
Veche, cd era ,,Llmbra bunitdfilor viitoare" (sitia ton mellonton
ton agathon, Evrei. 10. 1).
b) In Noul Testament adeseori se spune cX intr'insul se
implinegte'!tiiidulU."lbt"'din Vechiul'festament, Pentru ca acest
loe si iosemne alt ceva decdt ce inseamnd in sens iiteral, trebuia
si mai aibd un sens care se referi la Noul Testament, Aq.^t&I,
scoaterea Izraeliiilor din robia e6iipteand (Osea 11. 1), se ia ca
' 1) Dup6 Kortleltoer, op. cii. p. 22-24, Enilber, op, cit, II[. p.26-28,
M*der, op. cil. "p, 27-28.

-63-
l['r i, r
i,ll 'd;
lii,."-
tl lr ii 'l '''' Ii" '

'
ilrinul, Origenel) qi loan Hrisostomz) intre rds[riteni, iar intre
it','; ;'l : ilr '
'
',i b,
j'.. , '{ impliniti in readucerea lui Iisus din Egipt t,,cti sd se plineascd
liy apuseni Ciprion,e) Ieranim gi .4uguslr'na),
.ff
.ll c9 s'o zis prin profetul ce zice: ,,din Egipt am chentat pre fiul Chiar si [udeii recunogteau tipuri in Scriptura lort Philon,
I o s if F la u itt, Ta l mu d u 16). Ig*1lgg1g.g"Slr.lls-Jigqreaz5.-No-e.- g -t-i--,
. \- rneu" (Mat, 2. t5). Pasagiul din Ieremia (31.15), unde Rahela igi :
deplAnge neamul siu izraelitean. se ia de Mateiu (2. lS) ca locul
nul Domnului; sacriliciul lui Isac ca tipul sacrificiului adL.ls de
tipic pentru vaietul mamelor din Vitleem pentru uciderea co- fuat"itor"-t; ionu "a tipui morfii qi al invierii lui Christos; ma-
| .tl l,
"' 1' pilagilor 1or (,,Atunci s'a implinit ceeace s'o zis de leremia pro.
.:i 1., na ca tipul sfintei eucharistii6).
'il . l; (. t r
rocul, ce zice: Glos de Rama s'a auzit, pldngere Si tinguira Si
' '1 ': t;r!
. \-t\, {ipet mult, Rahela pldngdnd pre fiii sdi gi nu urea sd se m6n- 32. Nou![ Tesfaruere] rru <orr]ieue tiprrri.
{6ie, penlrucd nu sunt*/ Prohibifiunea din Exod ( 12. 46. 9i din Sfin{ii Pariltri lpresc pe contimporani dela ciutarea tipurilor
Num.9. 12) de a se sdrobi oasele mielului pascal, se ia de evanghelis -
in Noul Testament, Astlel lrineu combate pe gnostici, pentruci
tul Ioan (19. 36) ca pre{igurarea nelrAngerii oaselor iui Christos pe
vecleau in iaptele Dornnului tipuri pentru lucruri mai inalte 9i
cruce (,,S'tra fdcut aceste ca sd se plineoscd Scriplure .. ,,Os nu se Lta
sdrobi dintr'insul"). Astfel mielul pajcal a {ost tipul lui Christos,
ilie cd adevdrul sau ceeace infdliqeazh perfec{iunea ideal5 nu
poate sA devind iar69i figurd a altor realitali, fdrd a inceta s[ Iie
De aceea zice apqstolul (1 Cor. 5. 8): ,,Pogfele noastre, Christos,
ce este.?) Au{ustin printr'o asemdnare arat5 cd venind Christos
penlru noi s'a ierlfil".
lmplratul nostru, nu mai sunt necesare [iRurile'8]
c) Deqi nu cu aceiagi claritate, totuq se dau ca tiptri per-
" Este iiresc ca tipul, ca ,,icoand intunecoasd a celor ce lre-
s.oane qi lucrtrri din Vechiul Teslament. Aslfel Iona in pAntecele buiau vlzute in Noul Testament," sa nu se 6idsease5 in Noul
chitului se ia de iisus ca tip al coborArii Lui in mormAnt (Mat. Testament. Totugi unii tl caut[ gi aici, in fapte 9i intAmplXri, cari
12, 40), iar qarpele de arami ridical de Moise, se ia ca tip al pe lange sensul lor literal ar plrtea fi puse in leS6turi cu desI"-
indlfdrii Lui pe cruce (ioan 3. 14). Adam e tumil ,,chipul celt.ti virgirea impdr[{iei lui Christos.s) Astiel cina eucharisticE, ei o
uiitor" (typos tu rnellontos), adecd chipul lui Christos (Rom. reier[ la fericirea cereascd,lo.); d-evastarea Ierusalimului (Mal, 24)
5. 14). Arca lui Noe preinciripuia botezul creqtin (1 Petru 3, ia siArqitul lumii.
* D". cei mai mul{i carrti in Noul Testament, nu tipuri ve-
20 s). Melchisedec ai Solomon preinchipuesc pe Christos
(ps. 109,5. Evr.7,3 qi 1,5). Agara qi -Sara, cele doud femei ritabile, exegetice, ci tipuri in alt sens, de ordin didactic-moral
ale lui Avraam, se aratl ca tipuri (alligorumena) ale celor doud. sau tipuri .practice: asemaneri, ,,simboluri" qi exemple de aplicat.ll)
Testamente (Gal. 4. 24 gi wm.). Stinca din care s'a scos apa ,Astfei agital[ de valuri (Mai. s. 23 ss), se ia ca ,,tip"
"or^bi.
in pustiu preligureazi. pe Christos, (,,piatra pra Christos,, 1 Cor. pentru Biserica persecutate; pescuirea minunati (Lca 5. 1 ss) pentru
10. U, apa din stdnci (,6dulara dnhoontceascd', I Cor. 10. 3) readucerea oamenilor la credinfa in Domnul; blestemarea gi us-
gi mana (.,mdncarea dithouniceascd" 1 Cor, 10. 3), preinchi- 1) De principiis IV, q,
.) Omilia IV 9i 54 la Ioan.
puind sfAnta euclraristie,l) ,) De bopo patientiae 250 ed. Baluzll
ir.r,:i,.,i..,,, ,
+) De Genes c. 1
3, Sfin{ii PArinli, cari sunt martorii Tradiliei, qi Scriitorii bis, cle- 5i Zapletel, Hermeneutica biblica Frib. 1908' pa$, tl6
,) $z6kely, op. cit. pag. 251
asemeni sus{in existenfa tipurilor inVechiulTestament.Astf el Clemenl IV, n, I
') Adversus haereses
Romanulz), Juslin Martiruls), Tertuliana), Irineu, Clement Alexan- *j S".*o 74 par, 5 ed, Mautitor, ',Quia veniente imperatore, ima{ines
tollrntrr
ur de
tolluntur lbi spectalur imogo,
medio Ibi
de-meJio'lbi imo$o, ubl
ubi lmperator est' -uDr
imperator praesens nou esr'
e"st' .Ubi
-Ubi
[1D, Aug. Bieulog. Erkl2irung des ersten Briefes an die Co:inther ed. ..f uut.. ille, cuius est imago, imag6 removetur, Ima-gines erSo praelereban-
IIL. Miinster. 1883. p. 171. Dr Grlirhr I[. tsand Die Briefe an die Corinther, antequam veniret rmDeraior
trrr anteorram
tur .o.i"t Dominus lesus Cbristus, [ma$inibus sub'
tmperaiot .osi"r
3. n. 4. Heft. Graz u. lcfiea 1922 p. 241-242 latis, Iuldet Draesentia imperatoris',
0)-Fr. Hilber op. cit. ed. lll. p. 32.
') Epist. ad Corinth. par. 12. ,;) Ioal DannaecenuX, Asupra credin{ei ort 4. 13-
',j g;"k*br, op.c. p.23ti,,,lasuper in insiitutionepractica
3) Dial c. Tryph par. 42. (catachesi, conci-
' 4) Advers. Marcion. L. 5. c'1 . oou etc) i.l iine* f"augogil"* et ihetoiicum rationes tipicas ultrr lypos certos. eti--
u* i" ext' Jddt", id esl tipos accomodatos seu misticos constituere licet"
"'nii.i*it".
I. Srciu: Ero. bjbl, fasc, V.
_ 6j _
-64--
 carea smochinului (Mat. 21. 19) pentru lep6darea celor idlarn
semna tiPic cerul (Evr' 9' 24)'1)
tdlharul cel bun depe cruce (Lca 23. 40) pentru primirea po ",=--
Sensul tipic deasemeni este intemeiat pe cel literal. Intr'un
in{ei intirziate ; vindecarea bolnavilor gi invierea mor{ilor se $isegte un singur sens tipic'
text -S"it'-tl'tipic
pentru intoarcerea plcitogilor, pentru invierea din moarte spiri '"^" se iitrebuinfeazd la demonstriri do$matice in-
tualE, etc, laomAi ca sensul literal' cdci asemenea acestura este 11 eI ade-
i,ir"ili"t""tionat de auior. Evan$helistul rVlateiu
(2' 15)' demon-
Aceste ,rtipuri" , alese pentru zidirea credinciogilor, apar
sensului aplicat. ,t infierea dumnezeiasci a lui Christos prin cuvintele pro-
"urd Osie (1 1. L): ,,Din Egipt am chemat pre fiul meu"'luate
ietului
33. $onsrrl lipic pi irnpErflrea lrri |o ,"n, tipic. In sensul lor literal, ele se 'referi la desrobirea
poporului izraelit. Epistola cdfte Eurei (1' 5) dovedeqte tot ace-
,, l tuE to"tu prin cuvintele, infelese tipic, ale
lui Dumnezeu despre
;,
:
,"Soio.rro.r, spuse prin profetul Natan ,,Eu ooi fi lui tatd gi acela
tediiy.n e q D qhul"i..Sta"i-inchipue d".ararrii" u-
";;
N;;1,, t' i;;; imi oa fi mie fiu" (lI. Imp, 7, l4), Tot astfeldemonstreazdapgs-
t;olsl Pauel in epistola cdtte Eorei (c' 1) preofia eterni a lui
Deaceea sensul tipic se numegte giserrs spirituar catexohin.
Astfel prin arca lui Noe, prin apa ce a {Agnit din stAnci., pri
garpele de arami, se inseamnd alte lucruri, inalte, supranatural Christos
""'*poi"i*"t ,,Tu e$i preot dupd rdnduiala lui Melchisedec"'
dJ argumentare, o au fireqte numai cuvintele Nou-
cdcilrin ele se iustificE iosemnarea tipic6'
_ Q"91sul tipic.in esenfa sa este de naturi. profetic5, dar, du
pdcum se cuprinde in tipuri pr<lfetice sau ilegorice, o.'ri mor,al,
,lui Testament,

s3g.tropglogice gi anagoSice, se imparte in sens prof etic, alegoric sas 34.'Eleepre erorilc ce se fme lt senarrl tEpic'
dgEmatic,.apoi in sens morcl sau tropologrc gi in sens o"nogogic,
l.Nuto{icregtiniiaurecunoscuttipurileSlinteiScripturi.
1, Sensul tipic profettc sau alegcricr) sau dogmolic se o,p:.lia*
in tipuril : cari se reierd la Christos 9i la Biserica I ui. D; ex.i Astlel in timpul vechiu a[ Bisericii au ne$at tipuriie Marcionifii
qi Meniheii, iar io timpul rnai nou, Rafiongrligtii, cari spun ci
garpele de arami ridicat de Moise in pustie, la vederea
se vindecau tcli cei raugcali de gerpi (Num, 21. g),
cdruia Lpostolii prin interpetarea ale$oricd Juo tipi"a s'au acomodat ex-
's), figura pe plicerii Iudeilor din- acel timp, urm&nd forma arbitrarli de apli-
Christo; ridicat pe Cruce (Ioan 3. 14 Mielul pus""f (E*od, care. obignuitd in cirfile iudaice2),
1,2-46) inchipuia pe l)omnul, ca fertfi neprihdnitd p"rt.o i.fa- i
Cel mai vechiu teolo$ care a desconsiderat sensui tipic, a U -.*' 'ii'-'
'
girea p5':atelor omenirii (loan 19, 36;1. 29;1 Cor. r,,"-n;; ti,i:,
chisedec inchipuia preolia lui Christos (Fac. 14.
S. Z;. Iar Mel-
Iost leodor an Mrprunrtrr'(+%s8).Bxemplul lui il urrneaz&teo-
fg; ps fOS,-r; logii pr,testan{i prin Hugo Grotiur
''t1 care reier{ mai }rt-r.u{{i"'i{-r{i'
Evr'. 7. 3). 1O+Sl,
tbate proleiiile messianice din Isoio la alte persoane 9i intdrn-
, 2, Sensul'tipic, moral saa tropologic se cuprinde in tipu_
rile cari insea.mnf, ceva releritor ra docJrina mor:al5 a Bisericii plari ii abia pufine le rapc,rti la Christos qi imp6riiia Lui' El a
cregtine. De e.x.: Ti.erea imprejr-rr (Fac. 17. f0) {ilura iost combatui 9i teologii protestanli de pini la sec' XVIII {ine-
projur a inirnii din timpul messianic (Col.2. tt. FiUp:.
ta;;;l; au inci la sensul tipic, De asemenea 9\ Richard Siman({ l7l2l
i-ri.." Sensul tipic anagoglc (dela anago, a sui) se
S1.
era un adversar al sensului tiPic'
i, fi" - Ta"t"-ii vechi de ermeneuticd s'au [o osit de excm5lul_a.dus de.loan
gqrile_ _eari se re{erd. la bunuriie din via}a viiioare".rp.i"a"
."oorr"a. aJ_
fel odihna din c:naarr, deia care eriu ei"tuli u.."ii1ii"""l"ai"-
,
Cassian t+ 418) pentru ilustrarea celor trei sensuri tipice.Astlel lerusalimu-l'
in sens tr-
io."rt tipli pr<:{etic sau-ale[oric es-te Biserica lui Uhristos;
ciogi, emigrali din Egipt (ps. 94. ll) inseamnd tipic ;i;-";;r;i-;;" i*pltogi",-o.te Bisiica
"or" sulletului omenesc i, iar io .sens..tipic
odihna cea I""u.o* Biruri"u'riitoare, s.ru cetn.tca cureasc[ ,,noul lerrrsalim" (Apoc,
vegnicS a credinciogilor ([ivr: 4, 3.), Odihna S6mtetei -z
zr' i Ew' ".t.
tz'
inchipuegte
odihna sAmbetei celei ,veqnice (Evr:. 4, g-ZO), lluiror,,;3r'9) Hermen. sacra Lip- r7e.7 paf.?8-2e' ,,-u-bi::1::,"
in care ,a' intra enim aoostoli tlledoricam ex:licationem pr.lerunt, aut ad typos provocant'
poporul lui Dzeu, Ia siargitul vremilor, iar S[6nta irtrrae'adumbratae siat, ad interpretandi ratirrnern ilio t, mpo.re ln-
Slintelor in_
1)
"ri'f".'*,
l#fi i.;;';;;;;i; ;;;; ;;;.m rdl"t'' f ormulam aplicandi in iudaicis libris'
slt
Peotrucl diierd de ceeace cupr.ind cuvintele. consuetam sequrirtur, quae, cum per se improbabilis et prorsus arbitraria
rnerito re udianda est"'

*66_
-67 -

I rl r:
 Dela jumitatea sec. XVlll, de cdnd teo.logul t. G, Rou : roade. Babilonul e lumea. Cei doi bdtrAni cari au jurat str6,mb
edi-
teazd, cartea sa referitoare Ia acest sens,l) aproape irnpotriva Suzanei, sunt cele doud popoare cari dugmi.meau Bi-
to{i teolo6lii pro_
testan{i contestd. sensul tipic serica, Evreii gi Pdgaplir) ,. . ,.
ai il socotesc ca un f.l d" Aceste alegorizdri" sau interpretdri mistice au-gi'nurnirea de
re.a_unor oameni ingeniogi gica un sens aplicatal autorilor "Iplica-
Nou-
lui Testament.P) r ,i r, :t-r ir, .',,-, u alegoreme.
.
*'.''
Origene a fost combdtut de leranim pentru excentricitdtile
2. Alti teologi cad- in alti. exagerare qi extind sensul tipic
aproape Ia fiecare loc din Vechiul Testament. Astfel lui in aceasti privin{lz) 9i defa Tertuliqn {sec. 11) ziceat ,,Non
C-!e.m-ent Alexandrinul (in sec. ill) qi mai
a facut omnia imagines, sed et uerilates, non omnia umbrae, sed et cor-
ales Origene 9i intreaja
pora",a) Tot astfel zice 'gi fericitul Augustin.a) Iar sf6ntul .Ioon
+c|ald alexondriand, urmAndu-i in apus qi Amiroziu' (in sJc.
lV) iar in parte qi Gregorie cel Mare. l Hrisostom care fdcea parte din gcoala ant iohianS, numea inter-
pretarea figuristd a gcoalei.alexandriene chiar; ,,uneltire diavo-
-la tel'Protestantul L Cacce.ius (Koch f 1669) dinOianda a fdcut .leasc5t'.5)
cocceias da ca prezise de prolefi evenimentele cere mai
t. E adevdrat c5. in general Ve_chiul Testament este tipul celui Nou,
insemnate ale timpultri siu,). Aceastd direc{ie de exagbrare
tipici, dar de aici incii nu rezult5 cd iiecare pasagiu al Vechiului Tes-
,- numitS alegorizare, o cultivau in sdc. XVll tederali;iii in
.)r
Olanda tarnent are sens tipic, sau c{ tipica acestuia are sd se intrndd
.ti gi in sec. XVIU figaristii in Franfa (Duguet qi d'nifeld).
Alegorizarea se cultivd gi azi penLu o mai bund edificare, la extrem,
ludndu-se persoane, lucruri gi evenimente din ambere restamen- Allri, antifiguriEtii, luau sensrrl tipic in limite inguste de
tot, numai la locurile interpretate tipic de autorii Noului Testa-
FlqT adevdruri.mai inatte, mistice.a) D" u*,,
3:1_,^*
moartea qi {-,","or
invierea lui Lazar. se ia in sens mistiic ca un,,tip" al ment, cagicind acegtia ar ii avut de gAad sd cuprindd toate
pociirei
:ei pdcdtosului, locurile iipice.
Cu acest.s.cop de a_edifica, se interpreteazf mistic, 'In urmd cabaligtii (dela evreescul cabal, a primit), sau cei
r
chiar gi alegoriile gi paraboleles;. .cu explicarea zis5. tradifional5, cauti aderdrul dumnezeesc in sen-
' Astief interpretarea devine un ioc ar ianteziei, duce ra dis- sul mistic pe care literile gi ciilele il dau Sfintei Seripturi. Ast-
prefuirea sensului literal, a adevdruriror bibrice ist.rice gi d6 re- {el autorul epistolei lui Varnava din num[rul de 318 al servilor
zultate absurde, De pildn autorul epistolei lui Var:naua (sec. ll) .lui Avraam scoate numele lui Iisus 9i crucea. deci sensul mistic,
vedea ln pomul de lAngi ape din psalmul i, inchipuitd ,aleSoric, pentru moartea Mantuitorului pe cruce.6)
gi botezul. lpolit din Roma (sec, lll) interpreteazd astfel ""u"""
cartea
necanonici a Suzanei (Daniil 13): Suzana tit;i nf."ri."i. S"1"i Regutre lre.mill'r aflarea censului tipic.
35,
suzanei Ioachim, e tipul lui christos. Gridina" e ceata ch6matd
a stinlilor cari stau in bisericd asemenea unor'pomi incarcafide Pentru a fi scutili da gregelile ce se lac ia ciutarea sensu-
lui tipic Ai pentru a feri S{6nta Scripturi de'batiocura gi dispre-
'l ,frririithige Untersuebung iiber die Tipologio,,,
cetare sinceri asfupra tipicer-
Erlan(en 17g4, adecd cer- .{ul necredineiogilor, ne servim de regulele ursnetoare:
') Eotlleltner, op, cit, p, 28.
s) 1, Sensr rl tipic il avem in pasagiile in care autorii Noului
Cornelly, Introductio etc. ed. II em. par.
1925 p. 741,
{) Korll"itnet. oD. cil. o.
ll H_"ftl,*:f-T. :,t, p.,ia4b. iiiii
^^ ^i* '- 3,
28-)a M.oita. sr.-;,.i, ., Testament, Sfin{ii Apostoli gi Evangheliqti ?1 arat6. {'t' ''
2. Sensul tipic i[ recunoagtem in pasagiiile.unde lbprezentantii
l T:i "g#l,i{r.]|".:nri;,?;,"11,.,.,';,H,1:',i*",ir:ll;sou,,li;",l*ericesril
priee.ne,fytbro1iu,.ti*niii"ri-siii,";;f i""i;l;i;;Iil;ill""#ili:Hfi lii Bisericii $i martorii Traditiei, Sfinlii Pdrinfi, [-au declarat expresiv
:i
omeneasEe).;. t"ro.uti."f l"r"ai.,Ifl-
'
9^T.y,,--.,-ldl1
t"!:l tur,rlu,crnstrte
-(natura
plini
$,r paltricej. lerihonul e lumea, ""t"t";;;;*'j":
" cetatea mizeriei qi a os!e_. 1) llader op. cit. p,34 Klhn, cp. cit. p, 171.j
, l:' l"lllol,l"*1" dc chinuri). Tilha-rii sunt demcnii, cari ripindu-i omului ?) ln leremiam, lib,'V.2. XXyLl. j.9 $i-XXIX c, 14
,,1
l:i:.,::^:L1,.1T",11,",1:
tului, preotul. q.i lg:'bTil.g}-l,de, virru{i), t-au_aruncat ijr ranete pdca- s) De resurectione cirnis c. XX
p-uteau tdmidui
levitul reprezintd. Vechiul f".tl-""i, L"O*; ir;f;ii-"#;;
lamadui pe om. .-amariteanul e Iisus insusi care-l-a ;a.trit?";d;;;
{) ,,Non sane omnia, quae 6lesta narraotur, aliquid signilicare putanda
plteau mantrrir'de nIca* 'sunt"- De ciuilale Dei L. XVI e, 2 par. 3
ulerut-$l vinuI sunt cuvintele de mingdere are lui "^."-l-u Osoltlria
Iui Christos.
christos. ospltrria e'Bise-
e !l Gtlly. Preci* d'introduction, tom 11, p' 52, dupi A. I. Scrlhanop.cit.
rica, D-r. Iloberg, op cit. * 4\-q.: D"pi Apiri"tes
Aphrantes. osp6tiria;1t;;L
ospltiria e bir cd. ll. p. 66
iar gspdtarul
llj-:Tdl1"J e
:, preofimea. Dypd
nre9fime3.. Duod Auanciii,
A teius"limui ,"ii"ri"Ia- l;;;tl. ' E lloder, op, cit. p. 34
Dzeeqti, iar lerihonul desfatarile lumii

_68_ -69-
 prin consensul unanim. Astlel sacriliciul lui Isac pe muntele
ria a fost luat ca tipul sacrificiului Fiului unui nEs,cut
lui Dumnezeu,l; iar jertfa lui Melichisedec in pAine gi vin (F
74. 1,8), ca tipul jertlei lui Christos la cina cea de pe urm6.
3. $_ensul tipic, ob{inut dupd indica{iile Sfintei Scriptur
_rraarllunl
tr
qi Tradi{iuni se poate 9r
9i specitica, duod 1 Cor.
specifica. Astlel deoarece dupd Cor
10, 2 trecerea lzraelililor prin Marea-Rogie este tipul botezului,
apa Mdrii-Rogii poate sd {igureze apa botezului; mAntuirea Iz_
PA}ITEA II,
rl
raelitilor de robia lui Faraon poate inchipui mAntuirea prin bo-
l
tez de stApdnirea Satanei gi toiaSul lui Moise, cu care s'a des-
i
pdr{it apa, poate si inchipuiascd crucea ce dd apei .rutere.s) flflanea fiNn$eHessEBEE* seEE eexr:fisE&ca"
4. Sensul tipic se aflE ciutend asemEnarea intre tip 9i an_
il titip prin credinN[ gi nu pe cale naturalE, De ext pomut uielii {,uprinesoE eunn'fis{ieei qi imnp#r}irea ei'
(Fac. 3, 22) ca tipul Sfintei eucharistii i azima ca tipul puritejii
creltine (1 Cor. 5. a;.a; Euristica traleaz| rniiloacele sau normele dupfl cari se poa-
O explicafiune tipici exemplari. ne of+r d apostolul pauel te afla sensul literal biblic,Cuprinzindslanta scripturdc5rNi, de-
in epistola sa citre Eurei la cap. 7, unde Melchisedec (Fac. 14. oparte scrise de oameni in limbaf omenesc, de alt[ parte inspi-
,^t. du Dzeu, con{inAnd adevdruri supranaturale, sunt de
18), dupd a cerui r6.nduialt se numeqte arhierei:r lisus (Evr, 6. -
20), se descrie astfel : ,,fdrd. tatd, fdrd mumd, fdrd arborlele nea- dou[ Ieluri gi normele ei de irrterpretare'
mului, nici inceput zilelor, nici sfdrsit uieNii au6nd, ci asemdnot ,A,sttel sunt norme Senerale, cele rafionale, dupi cari se ex-
Fiului lui Dumn.ezeu, rdmdne preot purureo,, (v;3), prinurmare, plici toate cirlile omenegti gi sunt norme sPeciald, cele dogma-
'ti." ,r* de credin{6. care se referd la explicarea adevirurilor
nefiindu-i ardtatd nici originea, nici moartea, ca preot permanent,
Melchisedec este prototipul lui christcs, al vegnicurul arhiereu. dzeegti,
Sensul tipie se {isegte in cdr{ile istorice ale Vechiului Tes- Deci euristica ermeneuticei biblice se imparte in doud, ex-
tament. EI nu existd in cirfile didactice qiln .cele necanonice sau. punAnd in partea ei generald, principiile ralionale in Seneral in-
in partea
neinspirate. trebuinfate ca norme pentru in{ele$erea omeneasci' iar
principiile do$matice intrebuinlate pentru
) ei speciald expundnd
inNelegerea adev6rurilor de credin{f, ale Shntei Scripturi'

A. Euristica gerleral{, rationalH.

Principiile generole ralionole de inte'pre'tare'
Raliunea pietinde ca pe;itru a cunoa'te sensul cirfilor ome-
negti, adici ideia pe care a voit autoruJ s'o exprime' trebue
:

1. se se eunoasca intaiu iniemndrile in $eneral intrebuinlate

ale cuvintelor qi exPresiilor,
2. Si se alea{i dintre insemni;ile cuvintelor aceea care se
potrivegte cu a9ezarea acestora in propozitiia9acum pretindlegi-
1) R-eithurayr, op, cit. p. l7l.
4) GI.Eent Alexandrlnut libr. lV Stromala, p. 439 edif, paris,
Ioan Hris-oetour . omil. 36, c""ezu -s. ct"ii- ni"*il d"inur,- lit- li.
-Gi""h;:
164r
ie gramaticale gi sinct;tctice, le$ile logice 9i psihologice'
rorum in Genesim, Ciorlrn, epist. 63 ad Caeciliu;.-re"""i"ir'.pi.i."d fi;l-
cellum,
3. Se se lixeze $Andirea autorului 9i din cunoaqterea im-
!) Mader, op. cit. p, 33 prejurdrilor, persoanelor 9i lucrurilor in chestiune'
a) Lesar, op. cit, ed, ll, p- l0
4. Sd se caute clarilicarea atAt la autorii insigi cit 9i la au-

-7A_
{,,_{tr#{r}}.
-71 -

jt
 torii de mdterie similard, Uzul vorbirii se imparte in uzul general al vorbirii, pe care
Deci aceste principii sau norme 6lenerale de tratat sunt il observd to{i; in uzul particular de a vorbi, propriu unei clase
1,.,
|r*!L{uorbi.r.ii"* sociale gi in uzrrl indioidual de a vorbi, pe care il are un sin-
j 2:"-L.q€qtgr-a..te-xJului sau . c.ontextul .$i. pi-4to-gyele- lai. dur autof.
,, 3. lmpfeiurdrjle istp.r-ic.e_.$i ...
' Urol general al vorbirii, fireqte, diferi dupd timp, apoi du-
t,
a'Il'*Ismat' pd regiune sau loc (de ex.: cilicismele apostolului Pavel)'; dupl
,i't:
,lirl. Interpretarea dupl aceste principii, bazAndu-se a{At pe gti ieligiune (de ex.: asah, a face, inseamnd in religiunea mozaicd" a
in{a gramaticii gi a loSicei, cit qi pe istorie, se numegte dL obi sncrific-a, Lev' 9. 15,) i dupd constitulia civilS. ori bisericeascd
)a
lii
' ';:,,, ' cei gramcticald-isloricd. sau istoritd-literalo, Mai precis s,ar (de ex,r legiuitari, cdrturari, bdhdnii paporului, iudecatd l\4at, 5.
21) i dupd moravurile qi datinele poporului (de ex.: Unsttl
,i,
-
tea numi interpretare istorici-lo6iic6-literah. lui'
,iir,
,'i Dzeu despre rege, despre preot gi profet la Evrei; a rltrage mA-
i'li,' CAPITOLUL iV. ,o, t. Irnp. 14. i9 inse'nna Ia Esiei- a inceta de-a se ru6ia, rude-
li,, . niile se numeau la llude'r fra{i\.
li Uzul vonbirii. [Jz particular al uorbirii este uzul profetic. De ex.: ,,Fosl-a
1,,'
: 36. (e iclsearrrmd ulz{lt voEbinii. cuudntul lui Dzeu cdtte rnine" fiet, L. 11), adec5 m'a chemat de
rl profet. Profe{ii obiqnuiau sd vorlreascd despre intunecarpa soa-
l
Nu putem 9ti inlelesul unui text, fdri s5. gtim mai
intAiu )efui qi a lunei, despre cdd.erea stelelor 9i despte tulr.emuratea
lnsemnarea cuvintelor.r) La cunoagterea insemnirii sau accep{i- pdmfrnlului, pentru i iotaliqo prin aceste ima{ini schimbiri mari,
unii pe care o are un cuv6,nt la autor, ne ajut6. inlAiu cunoagte- ciJerea gi risipirea unor cetili qi irnp6rSlii (lsaia 13, 9-10 ; 34
rea limbii in care s'a compus textul gi in special cunoaqterea 4-5, Anros 8, 9-10; Ezechiel 32' 7-8; \oiI2, lA).
Uz particular de a vorbi este 9i uzul poetic al vr:rbirii'
li
uzului vorbirii acelei limbi.
Uzul vorbirii in genere este modul constant de a lega ace_ De ex.: Sfitpii ceruloi (lav. 26, 11) despre muntii inal{i i
leaqi cuvinte de aceleagi nofiuni sau insemrrdri.sJ La uzul vorbirii luarea aripiiar tle diminealrl (l's' 138' 9) despre minecarea la
I
a ajuns societatea prin obignuinfd. revdrsatul de zori i spdlaroa in laate nop{ile a patului sriu (Fs'
Dar insemnarea cuvAntului cu timpul poate se se schimbe 6, 6) despre ciinld; stropirea cu isop (Ps. 50' 9) despre darul
ori chiar sd. dispard. De ex,: CuvAntul eclesiu (dela ec curdfirii dzeegti.
Si cateo,
chem) insernna la inceput adunlrea oamenilor alegi. Cu timpul LJz indiuidual al vorbirii gdsim de pildi la apostolii Ioan 9i
eclesia a primit un inleles oou, de adunare reli{ioasd. Mai tdr_ Pavel. Astlel a cunoagte adeudrul (It Ioan 1.1)' a face adeudrul
ziu capH.td.insemnarea rie BisericE cregtini (Mat. 16. lg I Tini.3. l5), ,([oan 3. 21, I Ioan 1. 6), a umbla tnadeudr (l[ Ioan l' 4), adecd
Uzul vorbirii este agadar gi func{iunea limbii, in virtutea a tr5.i adevirat, conform religiunii ad,evdtate, A petrece in lu'
cS.reia unor cuvinte li se ldrgegte insemnarea cea veche, ori chiar mind (I Ioan 2. 10), adec5 a trEi in eurd{enie, A umbla tn intu-
desfiinfAndu-se, li-se d6 insemnare noud, in{eles nou.a) neric (Ioan 12. 35, I loan 2. ll) adecd a trdi in rdt[cire ori in
|: Peste tot, cuvAntul are insemnarea ki fund.amentald zis| qi picate, Cuudntul (loan 1. 1) despre Cuvdntul ipostatic' Unul nds-
cat (loan 1. 14 I Ioan 4. 9) despre u-nul niscut fiu al Tatdlui
i.
:,
o,iginard gi poate avea una sarr mai mrrlte insem ndri derioate qi
,
deduse, insemniri gramaticale, lexicale gi ele gi primesc cu timpul sut\ ceresc, Inuierea uie{ii gi inoierea osdndirii (loan 5' 29) despre
intlu.en{e noi,,insemnd.ri noi, zise istorice.!i insemndrile cLvinte.
i' Iericirea 9i osAnda etern5. dupfl inviere. Dreptate {Rom' 1' 17' 3'
Ior le aratd dicfionarul,
-- 22 etc.) despre dreptatea prin Dzeu' Infiere (Rom' 8' 15) dqspre
,i*-^r-- -
op. cit, p.51.,,Non enim sensus vocum cerfo aliquo Ioco .adoptarea de c5.tre Dzeu, etc.
l
^^-^,_.')_!:.Fely,
perclpl..potest,
potest, arrtequam
antequam significatio se.^dn^c..r,r
vocrrm in se
sidnific?tio vocum coAnoscatur,,,
_ ') Lessf,, op. cit. p.21. ,,Usus loquen
'.) Leser, loquendi est c&stans
constans mo
modus eadem vo-
cabula cum iisdem notionibus coniungenidi,,. 37, UzuI biblia aI vrorbirii,
r) {.!tf,
I. Sc.iban, op. cit. Jd. I pag.72*77.
Autorii cirtiior SIinte, ca gi cei profani, au scris pentru
l
11
l. Reithrnayr, op. cit. pag. ZO.
"i,
i
-72 - -73-
il'r
.,
i
ll
rtl,
 : ;'n
t'',',"','t',

contimporanii ior gi au voit sd fie in{elegi de semenii lor, deaceea

'rr,
:a cu*rera (Mat, 3. 9;21. 38; 24, 48\Offi;;r,
nu puteau sd nu respecte tJzul curent al vorbirii din acel timp, lt semne (ale lui Dzeu) : minuni (Mat. 111&
Puteri
d6ncl cuvintelor insemndrile pe cari le cerea uzul ai Corn: putere (ps, 131. 17),Corn de mdntuhe-mdntui-
"orrti,nporan
limbii.l) tor puternic (Lca 1, 69),
in Sfdnta Scripturd se observd mai multe uzuri ale vorbi- Vas : trup (lI Cor 4, 11.
rii, intre cari mai ales uzul ebraic in ambele Testamente gi uzul Sufiet : viatd (Mat. 16. 25), A cduta sufletul cuios : a
creqtinesc in Noul Testament, umbla de a omori pe cineva (Mat. 2. 2A).
Cuudnt: 1u6111 (Lca'1, 37, etcl,
I Uzul ebraic al vorbirii. Ebraisme!e. Veac : lume (Rom, 12, 3).
Aproape tcli autorii biblici erau evrei, cresculi in mediul Duh : vdnt (Ioan 3' 5, Ps. 102' 16).
evre€sc. Dia acest motiv poartd gi Noul restarnent, cu toate ci Vocea Dor,nului ureori tunetul (II Imp.22. 14, ps.28. 5)
aproape intre5! s'a scris in
-
A se mdrturisi Domnului : a lduda pe Dzeu (ps. 135. 1)
5lrecegte, pecetea uzului ebraic de_a
vorbi. A-qi sdruta mdna s.o -.- a adora (lov. 3L. 271
Lisdnd la o parte idiomele gr.amaticale ale lirnbii cbra- A ridica mdinile so/e : a se luga (ps, 140. 2)
ice, vom ingira aici numai exemple de ebraisnte lexfua!e sau de A strdnge mdinile sole : a inceta de-a se ru$a (I Imp.
idiome ebraice de diciionor, piie,.:um: 14. te).
- a
Nunte fiin{i. fJrrmele lui Dzeu (Mat. 6. 9r) : {iin{a lui A ridka pdcalul cuiua aduce ispSgire pentru picate'
Dzeu.
-
e cuiva \loan L, 29)
Zidit's : om {Ephez. Z. 2l). A pregdli ori a
stinge candela cuiua a-i procura ori a-i
Neamurile, ginlile :
pegenii {l_ca Z. 3Z)" lua bucuria (lll In:p, 15. 4lov" 2l' 17' ps- 13l, 17)'
Frolii : r,:deniile in 5lenere (Fae 13. 9). A aduce efodul: a cel€ siat dela Dzeu (l Imp.30.7)
Sdmin{d: urmaqi (Fac. 13, 15 etc}. A ridica sdmdnla A intra rsi a egl : a se purta (Deut' 28' 6 I Imp' 18' 15'
suit)q
-- a continu). neamul cui.r,a (Mat. ZZ. Z4). 16, Fapt, Ap' 1, 2l; g.28). (Expresiunea e sinecdocS' pentrucd
Fiu: descendent, urmag in genere (Iviat. l. 1. 21, getc). sepun ac{iuni sin$uralice penlru via{a qiccnlactul cu al{ii in (erere)
Fiii lui lzrael : urmaqii lui Iacob (Lev. 15. I etc). Fiii'.lui A egi inaiatea popiornlor :-'a condtice (IImp' 1'2' 2)
Aron : preofii (Exod 29. 35 etc), Fiii tui Dzeu : oamenji cei
buni rFac, 6. ?). Fiii oomenilor cei slabi (Fac,6. Z. Uzul rabinic al vorbirii Rabinismele'
- oamenii
Ps. 13, 3).r) Fiii profelilor: discipolii profelilor, (iVimp, a, 3g),
Sfdntul lui Dumnezeu (Lca 4. 34), I
Fiii 9i fiicele cetd{ilor : losullorii cetdfilor, asttel fiica Si{)nului
sau a lerusalirnului : locuitorii Ierusalimultri lZaharia 9. g). Mdngiierea lui izrael (Lca 2, 25i, i
_ Ldrtylgr, logiuitor.: inv5{Etor al Legii mozaice. (Mal, 23. Z Cet ie uine (Mat. 11. 3), )
Lca 1O. 25). ""*'-"' : omul (Mat' 16, 17 Gal' 1' 16)'
Corne gf sdn$e
Indreptore :poruncd (ps. 118. 73). de sus (Ioan 3 3) : a se renaqte dela Dzeu'
A se nagte
l)reptate : evlavie reliSiozilate. (Mat 5. 20),
Pqce : norocire (lvtcu 5. 34). Poce lie, uoud. Nosrerei cea de a dtua (Tit' 3' 5) : rena$terea suilete'
fonnuld de
salutare. - asci dela Dzeu.
Inimd : minte. A cugeta in inimo sc : a cugeta in min- Fdpturd noud : om nou, inoit .(Gal 6' 15)
tea sa (&lat, 9, 5). A pdslra ?.n inima ss guuinlsls a pdstra
in mintea sa cuvintele (Lca 2, Sl), A zice i,ntru sine,- inlru in[ma ll' Uzul aramaic al vorbirii' Aramaismele'
- A lega gi deslega: a declara ce e oprit 9i ce e ing[duit
1 1"h"7 Enchridion Ermeneuticae (eneralis, Ig,?, S 7.
,)
rr . Dar Iisus se.numegte pe Sine--Frril Omuluii tn ioli,sul ideal sau de (Mat, 16. 19 9i 18, 18); a stiPdni.
rvresra cum se numegte Mesia io Daalil, 7. 13_14.

,f, -
-

I
i

ti;
 A ierta datoriile: a ierta plcatele. ,$i ne iartd d.atorii
nosslre" (Mat. 6. 12) Botez {spilare, cuiundare)
.Sdmbita: sdptdmdna (i\,lat. 2g. l). - aclul deincre$linare (Ephez 4,5)
Eucharislie (mul{umire) (1 Cor, 11. 24.1 |
it) lir,ii
Cina Domnului (1 Cor. 11. 20) i_ Sfanta
I I: lll. Uzul grecesc
al vorbirii. Grecismel6. . Pdharul Domnului (1 Cor. 10. 2l)
' Mosa Domrrului (1 Cor. 10. 21) !- Impirtdganie
:
tiL
:' Bucurd-te forina de salutare.-( Mil. 26. 49 Lcl' 1. 2Sl l
-
ilt; A rdspunde : a lua cuvdntul tl_"^ i. +Oi Trupul lui Christas - trupul eucharistic (1 Cor. 10. 16) 9i
i ill
i Provincialisme grecegti. Cilicisme. cel mistic al Donnului, Biserica. (1 Cor. XlI., 27, Ephez. 2. 16).
Hirotonie (punerea m6inilor)
. t,irtit'.
'iil Ziua omeneascd : judeclta omeneascl, opinia publich (l - Taina consacririi persoa-.
:ll Cor. 4, 3). nelor bisericegti (I Tim, 5. 22).
Credinia, iubhea, nddejde o, pacea
- credinla, iubi?ea, nd-
rtii

i,iii lV. Uzul persan al vorbirii. persanismele. deidea gi pacea c6qti(ali prin Chrislos (Col. 3. 15),
Via{a : via{a cea veqnicd (Apoc, 22. 77,Ioan 6, 35. 48),
rlt,i
lt I
1:i A sili a merge o mild pe loc : a sili la serviciul de poqtd
ti.!
tit , (Mat. 5. a1). Taind : invd{dturi dzeiascd (Mat. 10. 11), qi sacrament
irl. Paradis : raiu (Lca. 23. 43). @phes. 5. 32, 7 Cor 4. 1).
Magi : in{elep{i (Mat. 2. 1) Mdnluire, rdscumpdrare : mAnluire, rdscumphrare prin
Christos (Mat. 20. 28).
i,
V. Uzul rolnan al v0rhirii. Latinismele. Ziua acoeo, Ziua Domnului : ziua judecn{ii divine (Mat.
Tu uei uedea griia de tine insuli (t!tat, 2? 7, 22 Fapt. Ap. 2. 20).
I
- aieste
Tu ai zis : aga (Mat. 26, 64).
4)
Ziua Domnulai : Dumineca {Apoc. 1. 10)
' A se imbrdca in Christos, (Gal. 3. 27 Rom, 13. 14) : a
Vl. Uzul crsqtin al vorbirii. Expresiile cregtin0gti. urma pe Christos in cugiettri 9i {apte,
Srrb influenla stirii lor sufletegti, in ireqtinism, scriitorii cir- Omul intru Christos : creDtinul (lI Cor. 12. 2).
- Noului A se mdrita inhu Damnul : a se mdrita in lepiea lui
filor lestaruent dau unor cuvinte qi lraze grecegti insem-
ndti noui, creind o cugetare nou5, creg[inii, Acest uz de a vor- Christos, deci dupd un cregtin (I Cor, 7, 39).
,ll bi, potrivit concepfiilor inspirate, este irzul cregtin, Toate aceste rtzuri ale vorb.irii poarli timbrul timpului lor.
I Cuudntul (Logos), Mielul (Apoc. S. 6), ) Deci, a cerceta uzul biblic al vorbirii inseamni a ci.uta
insemnarea pe care a avut-o cuvdntul sau expresiunea in tim-
ri
Chris,tosttl {Unsul), Eomnul, l: Ivlantultorut
Duhul Sf<in, a treia persoand. d,inDzeire [Fapt. Ap.5. 3). purile biblice. tL
Apostolii : -trimi$ii lui lisus. , #,rftr,fir
SfinNii (Rom. 1 . 7)..atesii (L pe, 2, 9), fraNii (Gal,, t. 2)' 38, Mijloacele crrnoaprerii rrzrrlrri f,itrlic al ifi8fi*ft{tre*@*,"- -

cregtinii (Fapt. Ap. ll. 26), robii {/+poc, 1, 1) : adep}ii lui Uzul biblic al vorbirii, considerAnd cd limbile cari,'il ,{il-a-i
il putem ob{ine din izvoare gi din ajutoa- '", J
,,
Christos. postesc sunt moarte,
Antichrist :
diavol (I Ioan Z, lB), re linSuistice. . ,
.,,*"ft.
'}".
Impdrdlia lui Dzeu, d cerurilort a lui -Lhristos Biserica f
intemeiatl de Christos. A, lzvoarele principale. f
'rl'
. Euanghelie
patiu cirfi, cari o- vestea cea bund despre mdntuire gi cele L lzv oarele directe
cuprind. Tzvoarele directe dau chiar ele m5rturie despre lnsemn[rile
Epis c op (supraveghetor).
I
cuvintelor. EIe sunt :
.:
Presbiter ftntrdn). .- Persoahq siinfite sau 1, Cdr{ile Vechiului 9i Noului Testament.
Diacon (slujitor). Iefe bisericegti.
2, Tiaducerile giecegti ale Vechiului Testamentpi indeosebi
.,1 Alexandrineana.
,) i,,
):

- 76-
i,. -77 -
tr
:1 il r

:il ri
 3, Scriirorii iudei: phito-l..ti-./r:it .Flspjtl, gllt-ag_
,timpul cAnd s1a ivit Cregtinis"iil"-' !r?ir
Astfel dela-7osif Flauiu gtim intre altele, cd judecata (Mat.
5. 21) insemna forul de judecata al celor gupt"
-ugirt.uti insti-
tuifi fn fieclre cetate a. Palestinei. Iar deia phitrn $ti* i.rtr" al-
tele ci innoirile([oan 10 22) insemnau sirbitoarea curafirii" trim-
plului, iar postul (Fapt, Apost, 27. g) insemna postul ser.!{iorii
rmpacaru,rl
- 4. Sfinfii P5rin{i gi alfi
scriitori bisericegti, c ri au trlit pe
eind limba Noului Testament era ia uz,
5. Scriitorii pdgdoi, cari au scris in dialectul grecesc al
Noului Testament (Polibiu din s. IL a. Chr. Diodor din Sicilia,
Strabo 9i Flutarc din s. I. d, Chr.)
6. Scrierile apocrife ale V, qi N. Testament, pentruc[ ex-
priml ideile la fel.
ll. Izvoarele indirecte:
Izvoarele indirecte nu clarificd deadreptulinsemnare& cuvin-
telor, ci numai aiuti la aceasta. Ele srrnt:
. 1,.crrVB-if1lg
Pelito
.!5g{uqeq!. f!.qute direct dup[ grlglqllul grecesc in
(latin[).
!5ynte -(siriacd) 9i Vulgrta
2.&H'*:s*I.*,-a.c*ustse.rr"e-L++,i jfl ip_If gd:S,:'l).
3. .M1jLo^lS-g^!"_ literare, precum dicfionrre,r) pimatici,s) con-
cordanfe bibrica, sdotii,-Eto.L, (r{e ex.: latlvaiitiil (Ma"t. s.
({ "iiB
18), com:niarii.th"i' {"
B. lzvoarele- secundars.
l;,ftiln,gkgJ*..,Cu ajutorul etimoiogiei se cerceteazd cuvdn-
lul in pirfiie sau elementele din ca1'e e coinpus, anurne la rd-
ddcine gi {lexirroi. De e*,: Verbel zogrin, (Lcr 5, 10) a vinr,
este eornpus din zaon, iiinf[ vie $i agrin, a .prinde, Cuvdntul
metihesia, este compu.i dt1._meta $i ihesia', (dela metihizo,a) fac ca
in alt ioc sa locuiascx), ;;*.Gi;;e, rnutare.
Astfel se afli iosemnarea iundamentald a expresiunii.
Dar etimol<-,$ia nu poate intotdeauna stabili insemnarea
fundamrntrld, decarece cu tirnpul cuvintele gi-au. ilrodi{icat in-
1) In cartea: Viaf a lui
{oise.
al Dicfionarui Grimno Leipzi{ t90}
9i Cromer Kogel. Got\a 1911.
.. _ . . _G.'em rticele d: i4liner (G5tting: r 1391 $i 18 )7); Bla.r* G6ttingen
s)
(19tl), Vrlearrx, Etud sur la Grec du NouveauTestamaut (Paris 1893), lbloul-
loa, New-testament Crammar. lll ed. Edinbur{h 1906,
+) iLizo, inseaurni: fac si locuiasci.
in €emnarea lor originari' Astfel cuvintul
profet, care dup6 etimo-
,,1ogie este prericdtor, a aiuns sf, insemne in $enere: cel ce spu-
ne voia lui Dzeu'
2. Analogia limbii. Cu aiutorul analo$iei limbii, ne iSmurim
*ffiIffiffitffiffifiti cal al cuvdntului, din aseminarea forme-
asupra
iri'ti*Uii, pre"u*- sunt in limba ebraicl terminaliunile substan-
tivelor abstracte gi in limba $reacd terminatiunile verbelor pasive :
me, se, te. Totug aceste termina[iuni ale verbelor nu totdeauna
inseamni pasivul, ba se $6sesc Ai verbe eu infeles activ avind
aceste errninaIiuni.
3. Alt aiutor linguistic sunt dialeclele inru-dite' De ex.; Ex-
presiunea ebraici ; ,,cs sd inghit scuipatul meu" (lov. 7. 19) se
infelege clin limba arabi, unde aceast5. expresiune e pqoverbiali
gi inseamnd: timpul cel mai scurt, Expresia ,,uei mdnca pdmdn-
tul" (Fac, 3 14) se ldmuregte din limba asiriand, unrle inseamnil
a {i irAnt, birttit. Cuvdntul ebraic : hangalmoh (isaia 7. L4), fe-
tioard,inseamnd tot aceeag qi in limba arabi gi.iriaci. Ast-
Iel rdmdne neverosimil5 insemnarea ,,tdndr6" ce o clau cuvintu'
lui traducdtorii iudei.
Totug cuvinteie ebraice de muite ori Ei'au schimbat de tot
insenrnarea in dialectele inrudite, De ex': Amat in, evreeqte in-
searnnb : a zice, in limba arab[: a porunci, Zachar in evreegte i
a-g, aduceaminte, in li-:.rba asiriani: a/vorbi,.I irrra. Damanu il
'ebraicl
l. : a tdcea, in limba asiriand (damam) inseamnd.:
a intreba. Abad in evreegte: a pieri, in limba arabd (abada)
inseamnS: a rdmailea. Abah in evreegte ' u ge i11voi, in iimba
arabi (abd) inseamnd; 4 111 voiy deci contrariulo
Prin urmar: nici cu dialectele in,rudite nu ne putein aiuta
cu si6luranfd.
ss. .d.**l:::. yzee{yi b.i6lt: lf
k_*y.BS-.r_,-ynjru
t,{DPMII'II.
1. Pentru ca sf, afle ,Ht6TffiT*#.bi.ii, i.terpretul va
trebui inainte de toaf si citeascE SfAnta Sc-ri-plyri de1 li .9u
+tggk Prin repetatt'gi aterita ei citire va da de locuri paralele,
undJ cuvAntul obscur se gisegte mai l6murit' De e',: Semne {Ps.
73. 6, lO), inseamn[ zile de sirbdtoare, ceeace se vede din Exod.
31, 13 9i Ezeehiel 20. 12. 20. Astfel rcarneo ta" in Isaia 58. 7.
se inlelege despre conafionali precum se invedereazd in Rom.
11, 14. Ceeace inseamni', ,,Inima mea totdeaunatn mdinile mele"
(ps, 118. 109) se cunoapte din Jud. 12,3 9i I Imp. 19,5 Ei 28.
21, anume: via{a mi-am pus-o in pericol,
i 2. Interpretul trebue s[ prelere mai des. uzral oriental
*';*-*--","-"""J"-
-:t

al vorbirii, Astfel, a muri in pdcate (Ioan 8, 21, 24) nu este du-
p,6, u:.lr:i. 6irecesc : a se desp[rfi de viafd in stare de p[cat sau
.r persista in pdcat pAnd la moatte, ci dupi uzut ebraic al vor-
birii : a se pierde sau a se condamna in picate, Adulteri se in-
|eleg (lac, 4. 4) nu cei trupegti, ci cei sufletegti, cregtinii necre-
dirrciogi
Totus nu se va lua in{elesul intotdeauna dupl .uzul orien-
tal al vorbirii, Asifel in Luca 14.32 Fapt. Ap. 12.20 irini,
se
va infele$e dupd uzul grecesc de vorbire ca pac(', in insenrnarea
ei ordinari. !,c-d.aua in I Tim, 5. 9 se va lua in sens de diaco-
nisd, dup6'uzul cregtinesc al vorbirii.
Deci de natura vorbirii atArnd care dintre uzurile de vor-
I iului autorilor biblici, atdt cu cel gener;ri c6t 9i cu cel particu-
iar, Astfel pdhar se zice in loo de soarld omenea'sc6, Iericiti ori
vitredS. (ps. 10; 6; 15. 5;22. i;74.8 Isaia 51' 17' 22 ler' 25'
tS, 17 Mat. 20,22-23;26' 39; Apoc, 14. 10;16. l9)'
6. l)acd intr'o pericop6 nn cuvAnt a primit insemnarea da-
H de rrzul vorbirii, in acelag text sf, nu i se ia aceasti insem'
nare ld.rd, motive serioase Acesta e cazul in Romani, cap. 5'
12; 6. 12 gi cap. ?; unde amartia are insemnarea de pdcat in-
nhscu! saustrimogescr), d
%t$sJarrlrJ-"kt -ri casto*uu-sens-ssnJla."r.rzului--stahiUt$
el-ss*tuii*
. .rr ._; + t,_]t

bire lrebue si se aleagid.. 40. X.irn&ile $finlei Scripxuri-*--;**i!'-

.;,
ol'
t 't
3. Interpretul si compare Sf, Scriptur5 cu vechiie ei tra- iil*t;'"-'
Cu unele excepfii, Vechiul Testament e scris"ipj't]'it\1,u '"-- {''
f :'
} .:...-", y.

duceri qi si cerceteze Jiiiaiit" Stinlitor Pirin{i iecute asrlpra ei,

cdci ei au svplicat multe cuvinte bibl;ce in scrjerile lor 9i au braic6, iar Noul Testament, in limba greaca, --=*-** 'l*!';ff";, I
p6"strat 9i stilul biblic). *'. n

Sd cons,rlte gi dic{ionare biblice gi comentarii, cici autorii 1. Limba ebraica. {J t'^ \o

de dicfionare, de Slosarii gi de comentarii, au cunoscut limbile ori-
ginale ale Bibliei.
4. Interpretul si caute insemndrile cuvintelor +tAt in direc-
lia etimologicd, pentru . a cunoagte insemnarea fundamentali,
cAt qi in direc[ia isloricd, pentru a gti cum qiamodificat cuvdn-
tul insemnarea sa in decursul timpului, insemnarea istoricd fiind
tocmai cea rnai intrebuinfat6'). Astfel cuudntul, luat em{atic in-
semna cuvAntul dzeesc, iar duph timpul Domnului inseamnd mai
ales cuv6ntul cel ipostatic (Ioan 1. 1). Sau, liturgin, etimoiogiceqte
inseamni I a Iace slujba poporului (erpon tu lau), iar dupd in-
semnarea sa istoricS: a sdv6rqi slujba freo]easci de iertfa (Filip,
2. 17). Astfel dupd insem.narea istoricE la pneumatica (L Cor.
14, 1) sunt darurile Duhului Sf6nt sau harismele ; eacharistia
(mulfumire) este celebrarea Sfintei Impdrtdqiri ; haris, este (ra{ia
l:"
ili
dzeiascd, Bqtezul este incregtinarea; dealtfel insemna spdlarea
(Mcu 7. 4 Evr. 6.21 9. 10)i agope. (Iuda v, 12) inseamni os-
l Spiritul limbii ehraice il cunoaqtem nu numai dio uzul ei
ttl
pelele de dragioste dela serbarea cuminecdri'i creqtinilor vechi,
,i
::, 5. Interpretul sd se lamiliarizeze eu uzul tropic al limba-
:,li
t:: ') Padovaai in Brevi Cenni di Ermeaeutica Sacra, Torino 1904, pag.
.:;ll ll zicet ,,Siinlii Plrinfi nu numai cE au l5murit-doctrina Sf. Scripturi' dar au
i. p5strat gi acelaq stil, aqa ci de multe ori cilind un PArinte al Bisericii. fi se
pare a citi un Profet ori un Evan{helist ori un Apcstol cu cea mai mate
l,
claritate",
!) Reilhmayrr op. c, p. 113. Partea lilologiei care sludiazi evolufia in-
semndtii cuvintelor, se nume$te semanticd sau semasio/ogie. Au+orul.
ili,
;1
i,L -80-
llr
l,[rilll
trinobra ebraiai e o limbd semiti cdreia aparfin mai ales
aramaica?/, asiriana gi arab.a,
In Vechiul Testament apare limba ebraicS' in toate lazele
ei de-'via!i, atbf in laza primiiive, pe timpul lui Moise, cdt 9i in
culmea ei de inflorire, pe timpul lui David 9i Soiomon Precum
qi in decaden{a ei dela exilul babilonic. ln ultimul timp este in-
iocuiia cu dialectul aramaic, astlel in leremia (10' 11), Doniil(2'
2-7,28), Ezra (4' 17-6. 18;7. 12-26), iar in unele cirti ne-
canonice, cum e Inlelepciunea lui Solomon, 9i a II Macabeilor,
e inlocuitS cu limba $reach. In urmi, cu un secol inainte de
Christos, €a dispare cu totul din Sura poporului ittdeu, fdcAnd
loc limbii aramaice. Ca limbd moarte, se invatrd in gcoalele ra-
binilor.
Limba ebraici se prezintd in Biblie serace, atAt in cuvintes)
cAt 9i in formeJe Sramalicale gi sintactice.
'lexicale de dicfionar, ci
9i din
de vorbire sau din idiomele ei
particularitdlile ei de. lorme gramotitale gi sinlaelice, reproduse
,) Rellhmayr. op. cit. p.
,i ln literatuia
114.
'A iudaicd se zice caldeicd, iar inliteraluracresttna,_srrraca.
"i b;;". intra gia egi, in loc de.a. se purta (Deut' 28' 9lI,1Tp;]8^'
13. 16 frapt. Ap. 1, 2l t'i ZAy A egi, a umbla inainlea popoatelor' ialoc
de a
conduce (I lmp. 12, 2).
I Suciu: Err. bibl. fasc lll
-81 -
Efllllllli I lll I

ffinlililflil'
lliliill
l t il,l
I ril
ii-r,llf gi in traduceri. Ebraismele gramaticale gi sinctactice mai de se
suntr) Tu egti pirintele nostru mai mult decAt Avraam 9i
ilii, : adecd
,,lWild uoesc Ai nu jerlfd" (Os, 6, 6)' adecd mai mult mild.
l: l. La nume, numerale gi pronume.
il iertfl rituald sau inchinare.
rii 1, Repetarea substantivelor pentru a exprima mulfimea d) Prin aceea cd se sus{ine contrariul la ceva mai mic din
,,iil totalitatea. De ex : ;,Amin, amin (ad,evd.r, adezir) zic ooud,, (l,ta ,,Pe lacob l-am iubit, iar pe Esau l-am urdt" (Rom, 9.
t.ii {'l
I il
:i,'
5. l9), adec6 mult adevir, mare adev5r zic voud. ,,Neamul tr3), adecl pe Iacob l-arn iubit mai mult decit pe Esau, I

i,l nenmul va lEuda lucrurile Tale,, (ps, 144. 4), adec6 toate o"u 5. Superlatiuul se rostegte: I

ilii
murile, Prin repetare se inseamnd gi caractcrul bun sau rdu a a) Prin repetarea numelui in genitiv, De ex.: Cdttatea Cdn'
il,
Iucrurilor. De ex.: ,,Buze viclen e in inimd gi i,n inimd au idritor, adec6 cea mai sublim{ cdntare. DegertEciunea degertd'
rl r: 6irdit
: .,:
ilor (Ecl, t.2), adecd deqertdciunea cea mai mare. SfAnta Sfir'
rl,l' 2, Substantivul abstract in loc de cel concret. -De ex.; y'fe_ ,lelor, adec6" partea cea mai sf6nti a bisericii ludeilor, altarul.
tderea imprejur in loc de cel net5iat imprejur (Rom. 2. 26). ,Negura intunerecului (II Pe. 2, l7),adeciintunerecul celmai mare.
,i,

3. Genitivul substantivului pentru adiectiv. De ex. Judece_
torul nedreptdlii (Luca 18. 6), adecE judecitorul nedrept. Vasul
alegerii (Fapt, Ap. 9. l5), adecl vasales, Duhul sffnpiiei (Rom.
1. 4), adecd Duhul Sfdnt. Omul pdcatului (II Tes. Z. :),
ua""a
omul ptreitos. Berbatul sdnlliuirilor (ILImp. t6. Z), adeci birba-
tul insetat de singe. Mamona nedreptdfii ilca 10. 9). adeci ma-
monul nedrept; trupul umilinfei, adecl trupul umil.
Fiut in legiturd cu un genitiv pentru a exprima adjectivul.
^ ex.: Fiul
De pierzdrii (toan {2. n1, sau oI gnr;"ri(iui'ii. rii,
adec5. cel ajuns Ia os6.r,da pierii. Fiul lumi*nii (Luca
16. g, ;;i
fiul in[elepciunii (Luca 7, 3S), adec6 cel evlavios. Fiul
(Mat. 8. gr, adecd nuntagul.
4. Co.mparativul se exprim5 I
Prin gradul poziliv : ,,Bine (este) a se ioirede in Dzeu,
- a)a-gi
decdt pune increderea in oameni,., ,,6ine (este) a se increde
in Dumnezeu decAj a se increde in cei mari,, (ps. ll7. S_9),
in loc de : Mai bine este a se increde, etc. ,,Biie este s;. intri
in viafi qghiop sau ciung, dec6t.,.,,(Mat 1g. g),in loc de;mai
bine, etc, ,,Micul fiilor lui, adecd mai micul, etc,,,
,,Bi"n;u;;";;;;
egti tu inlre muieri,, flrica I Zg), adecE mai binecuvdntata
egti
tu int_re muieri (dupe. Kohlgruber se gdsegte aici rrn superlativ).
b) Prin dec6.tt Decdt mareas,a inmulfit.(Is. Sir. Z+.5q,
c5. mai mult s,a inmullit, ^a"_
e) Prin aceea cE se afirm6 ceva mai mare qi se nea6ld
ce_
va mai mic t ,,Auraam nu ne-.a gtiut pe noi gi izrael(t""-"i)r"
ne a cunoscut pe noi, ci Tu Doamne, pdrintele
nostrui, (Is. 63.
.l
, *"I;ny:tr, ;oi u"r'l i: ii :i ;'
s mrgelszrrr, ErmEneu tic
,.'
b) Prin addugarea numelui lui Dzeu (1n c6rlile poetice).
Munfii lui Dzeu (ps. 35. 6) 9i rdul lui Dzeu (ps. 64. 10), ad.ecd.
ununfii cei mai inalti gi rAul cel mai mare. ,,Nimrod era vinltor
'puternic inainteu lui Dzeu (Fac. 10. 9), adeci cel mai puternii
,van6tor, ,,Ninive era cetate mare o lui Dzeu" ([ona 3. 3), adec6 l
cea mai mare cetate' Cedrii lui Dzeu {ps.79. ll), adecl cei mai
fi, ,,Om tare gi puternic lui Dzeu" (ls. 28;. 2), adeci cel mai
tare om. ,,Pl6cut lui Dzeu" (Fapt, ap. 7.20), adecd cel mai plicut,
c) Prin repetarea simpli sau dubld a adiectivului: ,,Sfdnt,
sfdnf, Domnul Sabaot" (Is. 6. 3), adecd eel mai sl6'nt, etc.
d) Prin verb impreuni cu un nume din acelag verb t ,,Cu
'..moarte uq muri", adecd cu cea mai erudi. moarte, ,,Cu . poftd
am poflit" (Lca 22. 15), adeci cu cea mai mare pofte. ,,Cu fu-
',.tgd o* fugit", adec6. cu cea mai mare iufeal6, ,,Vdzdnd 'sd uazd,
';.aEleptdnd oqleptam" (ps' 39, 1), etc. Uneori numele verbului este
complectat printr'un adjectiv. De ex.: ,,S'a infricogatcufricd ma-
.re" (Lca 2, 9), ,,5'a bucurat cu bucurie more" (Mal.2,l0), adec6.
'cu bucurie Ioarte mare.
6, Numd.rul qapte era un numEr s[6nt la Evrei in loc de
mul{i. $opfe mii (|il Imp. 19' 18), in loc de multe mii' Numirul'
?7 in loc de nenumdrafi (Mat' 18. 2l-22).
J. Numeralul cardinal in locul celui ordinal care lipsegte,
una" (Fac, 1.5) in loc de ziua intdia.,,In una zias[ptd-
',Ziua
mdaei" {Mat. 28. 1), in loc de intdia zi a s6pt[minei.
8. Pronumele personal in cdrfile poetice prisoseqte, De ex,:
,,Aduce{i Domnului mdrire, numelui lul" (os, 28. 2) in loc de:
:.Aducefi mirire numelui Domnului,
a b ib ricn dupx 9. In locul prrnumelui relativ adeseori std cooi. ,,9i" cu Pronu-
rnele demonstrativ. De ex, ,,Era un iudeu gf numele acestuia Mardo '

i, -82-
-83-
itr.

i rilr
 heu," ,,Era acolo un orn gi mAna aceluiaceadreapt6 era u
tele cel sldnt al Tdu 9i la locagurile Tale" (ps' 42, 3) in loc
(Lca 6.6) in loc de: a c{rui mAnE era uscatd, va pov6{ui gi mf, va ac{uce, etc,
, atunci md
10, Adeseori pronumele relativ este neacordat, iar
c) Viitorul se ia uneori in loc de prezent 9i de trecut, De
rea se.face prin pronumele demonslrativ ori personal. De e
uex,: ,,Nu numai cu piine uo lrdi omul" (Mat, 4. 4), in loc de
,,Care simAn\d, intr'inqii" (Fac. 1. 11), inlocde: in carisdmdn :lrbeqte, ,,Nici un cuvAnt ua fi cu neputinld la 'Dzeu" (Luca 1,
Acest pleonasm de pronume a trecut qi in ,jreaca Noului T
37) in loc de: este cu neputinli etc. ,,Am smerit cu pobt sutle-
tament. De ex., ,,O femeie a cdrei tiica acesteia a a.vut duh
curat" (Marcu 7. 25), ,,$iiatigloatd mult5 , pe care sH. o nu tul nreu gi ru$a mea in sAnul meu se ua reintoorce" {ps, 34' l2l
in loc de: s'a intors'
re pe ea nimeni nu putea" (Apoc. Z, 9), ,,$apte munli unile 2, Se repetd in participiu verbul indicativ. pentru a exprima
de femeia peste ei" (Apoc. 17. 9) in loc de: peste care gade.
insisten{a Ei rndrimea acliunii, f)e. ex ', ,,Certdnd m'a certat Dom-
11, Nominativul, genitivul, dativul, acuzatir,ul absoltrt
.nul" (ps, 117. 18) adecd m'a certat aspru,Veninduaoeni(Avac.
neacordat. Aceste cazari se rezolvd- uneori prin nominativul
2, 3) adecd grabnic ai sigur va veni, Pl1ngdnd a pldns (PlAnS.
acuzativul absolut sau neacordat 5i prin pronumele personal
demonstrativ, pus in unu! din aceste
l. 2), adecd' cu pldns mare, ,,BinecuvAntat egti Iiule, cE fdcdnd
D" aei face gi putdnd uei putea" (I Irnp' 26, 25), adecS multe vei
care nir o' au begat in seaml ziditorii,"uriri. "*.i ,,piaira
aceasta s'a {dcut in {ace gi multe vei putea.
pul unghiului" (Mat. 21 , 4Z). ,,Cel ce biruegte voiu' da lui" 3. Verbul a adaus cu iofinitiv se intrebuinleazd. penl,ra a
(Apoc. 3. 2l), adecd celui ce birueqte voiu da,
,,$i tineiii ace cxprima repetarea ac{iunii. De ex,; ,,$i a adaus a trimite pe alt
i
il patru, dat:a Dzeu lor gtiin{[r. (Dan. 1. 17), adecd, gi celor patr ,servitor" (Luea 20. t1), adec6 iardqa trimis, etc.
]

qtiinfs'
i1.
ill"i;;:r1".t3;"" "Pre cet rdi' cu rdu ii va pi"'q" 4. Verbul in infinitiv substantivizat in loc de gerundiu. De
,lt
i
',', ,ex,i dormire oamenii" (Mat. 13, 25), in loc de dormind oa-
12. Dativul comunitd{ii. De ex.: nCe mie ;i uoud ?" (II Im ,,,,1n
i i. {nenll,
16,10), adec5" ce am eu cu voi? ,,Ce noud gi !ie?" (Mat..8. 29
,,Ce mie gi lie ?" (Iaan 2. 4J, lll. La Particule.
13. Adverbele se exprimd io chip diferit, 1. Prepozilia tpQntrtt" qi,,cdtre" inloc de: ,,despre".De ex,:
,,T61cuia lor toate Scripturile cari erau pentru Eli'
ti
-
oJ Adeseori prin nume. De ex,: ,,doschidere, in Ioc de (Luca 24, 271.
1,i
il chis ; ,in pulere in loc de puternic. .Domnul a grdit cdtre Davidt' (lII Imp. 3, 18). ,,$i cdtre inQeti
.2.
b)-_Pin circumscrieri. De ex,: ln tot ueacul adec6 totdea
''l;
una. ,,Mcl' in ueacul aceslo, nici in ueocul uiitor', fm"t. fZl, zice" (Evr. 1.1),in loc de: despre i*peri zice-
{ I
adecinicioda16,.,,Fold tn fold",adecddirect.,,p6nd. la maarte,,, a
2, Prep,ozilia ,,tnaintea" cuiua dup'a verbul a pdcdtui, inloc
deci cel mai tare, ,rCo,, se circumscrie printinnume de, Deex der impotriva cuiva a pdcitui, ,,A pdcdtuit inaintea lui Dzeu"
(l Imp, 7. 6).
,,Cine lrimegte pe profet in nume de pro{et,, (Mat. 10, 41)
ca pe un profet. Uneori se intrebuinleazd',,inainteot' cttiua, in locul pronume-
lui posesiv, De ex,: ,rA9a a lostbunivoinlainainteaTa" {Mal, ll,
ll. La verbe gi expresiuni- 26), in loc de bunivoinfa Ta.
1. Timpurile se schimbd, 3. Prepozifia npd.nd" I6rE sd exprime limita, De ex,i ,rN,
a) 'trecutul se ia in loc de prezent, care lipse$te in lim este cel ce face bundtate pdnd la unul" (ps. 13, 4), in loc de I
ebraicd, De ex.: ,,Fericit birbatul care n,a umblit in sfatul niciunul. ,,$i el nu o cunoscu, pdnd ce a niscut pe liul siu"
credinciogilor gi in calea picdtogilor n,a sld/af gi pe seaunul {Mat, 1. 25), adeci nu o cunoscu nicidecum,
zitorilor n'a gezut'' (p.. 1, l) in loc de: nu umbia . , ,", nu ;td,,,, 4. Conjuncfiunea ,,qi" stl uneori ln locul conjuncfiunii cau'
gi nu gade, eale: ,,pentruci", ori in locul celei finalel',pentruca",
De ex':
',,Infelep{egte-mtr
givoiuinvifa iodreptlrile Tale" (ps. 118, 73),in
,_ . b),Uneori
rumrna
trecLrtul se ia in loc de viitor. De ex.: ,,trir
ta qi adevdrul tiu, atunci m'a poudluit gi m,a adus loc de r pentru ea sI invif indreptdrile (poruncile) Tale. ,,Ci a

-84- -85-
 ui este marea gi El a ficut-ope ea,, (1s. 94. 5),-in locde;
trucd el a fdcut-o, Aceste idiome Sramaticale se numesc de cEtre autori mai
5, Particula ,,det, ori ,,dacd', sti in loculde,,nu,,maia]es vechi de ermeneuticdl) numai ebraisme imper{ecte qi sunt puse
juriminte gi juruinfe, iar ,,de nu,, are in{eles alirmativ (de alituride erpresiunile : ,rin ueac,inueci" (Luca 1.33, Ioan 6. 51,58)
afir*r
re), De ex,t ,,Adev6r zic voud, de se va <ia generafiei acestr . In deosebi insE limba Noului Testament, pe l6ngi cE pds-
12), adecf^nu se aa da, etc. .-M,am' *eazd snele expresii ebraice gi arantaice cari se rapottE la cullul gi
:11]' !M* de
mAnia'mea, 9. vat iurar int
intra intru oAihn"-tu"; frir.-il. fij, stirileiudaicez), 4re cuvinte grecegti cu sensebraic, cw e;irini,
nu vor intra, etc, ,,Alinge toate (nimicirdu-le) ce are el, de cu sensul : bunH. stare, noroc (Fapt. Ap. 16. 36), pneumq cu sen-
te va binecuvdnta in fa{n (ov. 1,11), adecd te va binecuvd sulr vAni (loan 3, 5)i yios cu sensul pirtag, astfelyios tisuasi-
numai in fafd sau te va blistema.
Iios (Mat, 8, 12), tis gtennis, etc,, apoi rima cu 6;nt, cu sensul:
_ 6, Prepozilla ,,tnlra" sth ar eseori in lr cul altor prepozi{ii,
ales in loc de ,,prin',. De e x: ,,Inhu Christos,,
r lucru (Luca 1, 37)l diheosyni, dreptate cusensul:supunere voiei
181 he s. t, 3), Iui i)umnezeu sau eviavie (A{at. 5. 20) etc.
loc Ce ; prin Christos. Limba Ncului Testament chiar intiteazd uneori expresiuniie
ebraice. De ex.: enatizeslhe (Fapt" Ap. 2, 74), a bdga in urechi,
B. Limba Noului Testament. a asculta i prosapon lamuanin, a fine la fa{a cuiva, a fi p[rtini-
Limba 5lreaci in care s'au scris c6r{ile Ncului
ilt, tor (lac. 2 l, Luca 20.21); zitin tin psychin tinas, a atenta Ia
cu €xcepria evangheliei lui Mateiu, ru este lirrba elrrd clasic via{a cuiva (Mat. 2. 2A) t eurin harin, a alla har (Luca 1.30);
nici dialectul comun sau vulgar, pc.pular, zis dialect alexandri arton esthiin, a prdnzi (Mat. 15, 2);'oftholmos ponlros, invidie
o amesteciturh
-ciso-:r'3';,"
a dialeclelo.r girece-gti, iviti dtrpE Alexai:ciru (Marcu 7. 22) etc.
M".. 6h;:j:';i : " :?:,i. :llul alexandr in in lelul cu Tot astfel se observ6 intr'6nsa ioiluen{a ebraic6 gi la
i11,.:"i|it
l_.-?!yJ
":i
de Evrei in. Alexantlri" ;;;-i; ;i;;iil':*;.i;' ;:
ebtaizcnr_..a.u ,in"irt.;.;;i;i;li..t in"'"'u'r"'l
partea sintactich, intrucit in ocul perioadelor Srecegti cu
",b:o",cirin Iegitura cle subordinare intre propozi{ii, se aild. Iraze cu pro-
scrisd gi traducerea al,exandrineana u V""hiult i T"rtan,"nilrr-s"
-lII. inainte de Christos, pozi[iuni legate ugr:rr intre e1e prin conjunc{iuni simple de coor-
"ru
.uro..ui qii"'nri..irrl. Ei^r."'.-o dina,e, iritiebuin{:rte rlefectuos. De ex.r ,,$i ce a vdz,,tt gi a au-
1e caracteristici. z7l, aceea rnlrturisegte 9i rndrturia lui nimeni nu o primegte"
Ca limbd glreacd, acest diale ct prezint| in cdrfile
}.,iouh
([oan 3. 32), in loc de: dar mirturia lui, etc. ,,$i mie Dzettmi-a
Testament 9i ,nele icliome gramatica.re mai cre soamh'cari ardtat" (Fapt Ap 10.28), in loc r1e: dar mie Dzer, etc.,,$i tu
sen,, qezi jLrclecAndu-rli dupi Le,Je'' (Fapt. Ap. 23. 3), in loc de: Chiar
mesc oflcrsr,e de c5{re unii autori m;i ncrii de
ermeneulicdl tu qi:zi etc. ,,Tat5i meu pir-rd acurn lucieazL gi eu I'rerez" (loan
Astfel;
5, L7),in loc de: aga.gi eu lu: ez. ,,Ce m'a7i f,zut pe Mine gi
- a) Adjectirul 9i participiur nerilru se pun acleseori in
de substantivul abstract, De ex,: ,,Cele nebune ole lui
nu credefi" (Ioan5. 36J,iu loc de: totu$ nu credeti. ,,Au nu gtiNi
Dzeu,o
cor' 1' 25), in loc de nebunia, adec[ sfaruri]e ltri Dzetr cari ci stinteti caser lui Dzeu gi Dr"rhLrl lui Dzeu iocuegte in{ru voi
(l Cor, 3, 16), in loc de: f iindc6. Duhul lui Dzeu locuegte in voi.,, l)e
m^enilor-li se par nabunie. ,,Ce e cungscut lui
Dzetr,, (Rom, cdte ori va gregi fralele meu gi voirr ierte. lui" (Mat, 18.21), in
i''
ll), tr,
.lo"- {" cunoagterea lui Dzetr,,,Crt, iir,6lir"L,r'iiiil, loc de.' c: si-1 iert. ,$i cine 't a dat mai inainte gi ii va rdspldti
i,
(Rom. 1. 2A). ,,Ce e mai malt ludettbz,,(Rcm.
3. 1), sau c Lui" (Itom. 11. 35), in loc de: ca sd i risplSteascd.
ll este intdietatea Iudeului Se intAmpld ca gi ccnjunc{iuni subordinate se irrtrebrrinfea-
b/ Adeseori ia loc de Iorrna re6lu-latI gi sinrpld, dupd
l

ili 25. Sretit, Conjunctiunea ,,co" se {,:losegte uneori in loc de: .cu
dati
ii na aticd (ori ebraici),, oe pune rurprcuEa
se puuv impreunE parlrclpiul
participiul cU ,) Kohlgrnber, op- ci[. pa{. 94.
cu verbUl.
verbul
lrrr:
De ex,: ,,5'a oflal ou6nd in-pdntece', (Mri, t. tb), zl Astiei-I4essios, Unsu] so/anos, pArAqul, cLavolul, mamonas, zeul avu- "
i.l avea in pdntece. ,,Am fost la uoi tnudid;;l, (M;; i" l";-;;j \iei: sauualon sAmbita, Forisseii, Saducheii; omin, aga este, adevirat es e, ar-
.1.

de: am invdlat intre voi.

ril +s)j,,i". uo, plrinte i uar, liu; alliluia,lSudafi pe Dza:ui horuan,vistieria tenrplului; ar-
t',
rauon, artwdi osannq. ural i saoaoth, ogtirile certqti t rautti si tauouni, iwtrl6'-
t,:
1J torule ; pcsc/rc, pagtele, trecerea i aheldanoh, ogorul sangelui i raha, prost I ue-
Szekely, op. cit. p. 81-85. elzeuulsauueelziuuu, diavol: ualiol netrebnicie igeena,iad;lzumi, scoalS-te;offa-.
"li lfro, deschide-te ; Iisus, MAntuitor i ntanna, mand, etc,
)

i,
l,
-86-
l
i
-87-
t:.
l i r'i.
li
i,
flir
 acel efecl" -qau.,rurmeazd sd,,. De ex.;
,,Le$ea a intrat co s6 CAPITOLUL V,
inmulfeasci gregala,, (Rom. 5. 20), in loc de : cu acel
efect
s.'a irrrnul{ t gregeala. ,,Ca sd vinX asupra voastrd tot san5iel Corailexturl.
drept' (Mat. 23, 35), in loc de , si vinf,
urm.azd. ,ooft,
etc. Conjunc{iunea ,,cc,, este unoeri in loc de , "rup.r Fiinla confextrrtrui.
,,prrrr*,,
6. 7), iar.tproctttn" in loc de : ,,pentrucd" (Rom. i. 2Bl. 1ir-r', 41.
,,$i';r.;: ' ,,Nurnai cunoagterea uzului vorbirii,
pu aiunge per,tru a a-
cum n'au Sdsit cu cale sd.l cunoasci pe Dzeu d"uprrrp.,'ugu
Dzea i-a l5sat in mintea lor netrebnicd. ltc. lla sensul, c5.ci uzul vorbirii aratd numai insemnlrile cari se no_
I'imba Noului Testament imireazE.uneori gi construcfia trivesc cuvintelor gi expresiunilor, dar nu aratd pe care din ele a
obscur{ , voit autorlr[ s'c exprime intr'un pentru a o cunoagte pe
a{razelor ebraii:e. De ex.: in Rornl.tl
rul qi apostolia spre o" rrito* o -' ri"i, ,,e;r" "^r;
J;'kui-l;: ' aceasta, trebue interpretul sd loc dat,
. tl i' i" rr"'ri7rrZ"|,;;;"
-;;ii;;4;;; {ind seamf, de intrea6ia ."ri"r",
f:::,:neamurile.
!!.. :!:"^s d aduc in numeie L.,i i; ";; de pdr[ile ei _9i de legdtura dintre ele. Ci"i
""f minte
N?:i:i cu igi aran-
din{ei toate . leazd cuvintele astfel ca pdrfile si stea in legrturd
Pe lAngd ebraisme, limba Noului Testament cuprinde qi sE vizeze
qi ex- o anumit5 !ini5. De aceea o parte atArni de celelalte, e deter-
presii cregtine, fie ca expresii'noui, de pildd. Antich'ristos, 'anti-
minatd de acestea gi se inlelege bine numai dintr,Ansele. prin
christ; christianos, cregtin (Fapt. Ap. ti. ZO),_ {ie ca
urm:rre iaterpretul are sd dea Iocurilor sin$uratice 'sensul care
girecegti vechi, insi, c.u insemniri noui,
exprimAnd idei"*pr".l,rni
creqtine. concord6 cu pirfile celelalte ale scrierii,,l).
?-" Apostolos, trimis al Domnului;priu*o, duh,seiacaDuh
"*.iosmos, care
SfAnt; in limba elend. clasice. inseamnd o lume bi-
Legdtura gi raportul reciproc al cuget6rii sau ideilor a_rto_
ne ordonat,, in limba Nourui Testament exprim[ de lului exprimate prin cuvinte, se numegto. cantextz). Deci contex-
lnme instrdinat5 de Dze:u; palingenesia, regenerare,
murte ori o tiil este legdtura unui text cu pErfile premergdtoare, sau cu cele
in Noul Tes_ urmdtoare.
tame nt inseamnd" 9i invierea din mor{i (Mat, "-
19, Zg); porusia, Coatextul e mijlocul principal pentru aflarea sensului ade-
care insemna venirea unui domnitor, in Noul Testament
se ia in virat al Slintei S'cripturi. Suu, n ui mult de el depinde infelege-
intelesul de zi'a sosirii lui Christos la judecatd
; metania, care
la Greci insemna schimbarea gdndirei, in Nour restament are rea unui text3)
sensul de prelacere morald, de convertire (Fapt. Ap, 5.
Sf ; fl. 42. lolpdltf irea corrfexf rrlui. Irn;rorfanfa felu rilor
l8i 20. 21; II Cor. 7. t0 II Tim. Z. 25:,Evr. O. i^n*' in- conlexlrrlui,
riahi, ziua domneascE., se ia ca prima zi a sdpti.m6.nii (Apoc. .1.
i)t
Cea mai gienerald impEr{ire a contextului este in context
70) ihyriahon dipnon, cina domneascr, ca sf. eucharisti".."
inr"*-
na mulfumire (1 Cor, tl. ZO); chiras epilithene, a pune exiern Si intern,
mdinile In contextul extern sau gramatical qi sintacllc, pdrfile tex-
peste cineva, are sensul de consacrare Ia un
oficiu'bisericesc
Tim,
!. l4)i pisteuin, a crede, inseamnE a crede in Christos. lI tului stau intr'olegitturE gramaticald. 9i sintacticd, iar in contextul
.intern leS5;lura pirlilor dintr'un text este ldcut6 dupd caoze in-
_ * Prin inlelesul nou, cregtinesc, al unor cuvinte, Iimbr Nou-
lui restament difer[ nu numai de greaca cea comunE, postcrasici, ,terne.

numiti 9i dialect alexandrin, in caie au scris polibitr'17] tZiin'. 1. Contextul extern saa gramilical gi sin/ocfic este le(i.tura
Chr.), Di-o Casius, ci gi pirfilor unei vorbiri; acordarea formelor, legitura prin particule
-de limba Evreilor elenigti, in care s,a
scris traducerea alexandrineani. ,9i ordinea de cuvintea), De ex.: Propozifia atributivd din I Tim.
I 3, 15 r ,,srdtp gi intdrire a adeudrulu{', se raportd la cele pre-
,) S-zekely, op. cit, pa(. 96.
Kortleitnor, op, cit. ., 55, ,,Coatextus sive nexus qrationis, i.
'?) e.
coniurctio et mutua ratio coSitationum ab auctore verbis expressarum"
") Kortleltnerl op. cit, p 55.
a) Szekely, op. cit, p. 97.
,,Nexus 6rama icus est coojunctio membrorum
orationis, congruentia formarum, particulis verborumque ordine desi{nata".

-88-
-89-
 cedente t ,,Biserica Dzeului celui iiu", Ccnjuricliunea ,,gi" nu
in calea acestei leSdturi,
E iirescca interpretul sd considere intdiu contextul extern
Sramatical gi construcfia sintactici a unui 1oc1), fiind de cea
mare insemn6tate pe4tru infelegerea corecte a textuiui.
Contextul extern este:
a) Contextul isloric sau cronologic, ln care intAmpldrile
expun dupi ordiuea lor in timp sau dupE cum s'au su
precum vedem in cdrfile istorice.
Cootextul istoric este deterrninat orinedel.erminaf, dup6 cu
intervalul de timp intre singuraticele evenimente se arat6 exnli
cit ori nu. De ex,: ,,In zilele acelea venit,a loan prebiclnd fi
pustiu" (Mat, 3. 1). Acesta este un context istoric nedetermina
bl Context extern este gi contexlul reol (nexus rerumJ,
context este agezarea la un loc a ttnor {apte sau invd{6tr.,ri dLr
ordinea rea]a, adice pe temeiul asemdnirii ce o au intre el
Iaptele sau invdfdturile, cari nu s'au intdmplat, sau nu s'au
De ex.: in.Isoio, cap. 13-21 se all6
tit,
- in acelag timp.
preun5 profe{iile lui despre popoarele striine. ln fuiatei c. 8
9 se gisesc la un loc vindecirile de bolnavi a.le Donrnulrri.
Contextul real dacd cuprincle material istor c, se zice co
text istoric-real.
Contextul istoric din evanghelii, alAt ce! cronolouic, cAt
cel real, cAnd e condus de adevdrul credinlei, de do$ma c[ Ii
a lost Christosul, se numegte context istoric-dogmatic,
2. Cu mult mai insemnat este conlertu! intern, care consl
in legdttrra ideilor. El se imparte in context lagic, psihologtc, iar
in Biblie gi in opiic.
grupeazS ro{iutile 9i ideile, dupn legi
o/ Contextul logic,
,l
gAndirii corecte sau logice2). Se irrparte in apropiat $ depdrtat.
Csntextul loSic apropiot este le$itura lo$icd intre noli:
unile sau elementele unei idei (cuge{dri), deci intre pdr{ile unei
propozi{ii, prectm este raportul intre stibiect gi predicat, com-
plement, atribut, etc, Tot la contexlul apropiat se socotegte gi
leg6tura unei idei sau eugetiri cu cea imediat premergitoare, de
care at6rni,
- ori cu cea imediat urmitoare cu care se intr
deci le$dtura cu propozifia antecedentd, sau cu cea urmdtoare.
Astiel din contextul apropiat se cunoagte sensul cuvintelor
-90*
1 si anume insemnarea potriviti pentru predicat, complement, su'
'fiect gi atribut. De e*.: ,,Nimeni nu este bun, fdta, numai unul
",' "Dzeu" (Mcu 10. 18), Aici din subiectul Dzeu se explici predi-
:catul bun, in sens de absolut bun, uCel ce face ade'
,':
':, gldrul, vine la luminS" (Ioan 3, 2l), Din subiectul cel
ce f ace; urmzazd ci prin complernentul adeudr se in'
'. lele$e adev6rul religios moral sau bundtatea. ,,Trupul Meu cu
adeudrat esle mdncare, gi sdngele Meu cu adeudrat este bdutu-
rd" ([oan 6. 55)' Pentru adverbul cu adeudrat, mdncarea trupu'
lui gi bdutura sdngelui Mdntuitorului este m6ncare 9i beutur6
f- in sens propriu iar nu in sens impropriu despre invEldtura Dom-
nului. ,,Fericifi cei sdraci cu Duhul" (Mat' 5, 3). Aici sensul su-
biectului cei sdraci il determind atributul cu Duhul, ,,Deprinde-
rea trupeascd este pufin folositoare" (I Tim. 4, 8). Din adiecti-
vul bupeascd, se eridenliazd cd e vorba de deprinderile lizi.ce
gi nu de cele duhovnice$ti, ',Lumea p:intr'inssl s'a fdcut" (Ioan
1. 10). Din predicatul s'a fdcat urmeazd cd prin subiectul /ume,
se infelege lumea iizicE 9i nu cea morald. ,,Nu ptite{i servi lui
Dzeu Ei rnamonei" (Mat. 6. 24), Mamona in opozi{ie cu Dzeu
nu poate insemna ceva onest, ci licomia dupi bo$ifii, care e
contrard lui Dzeu. ,,Nedreptatea am urdt, iar le{ea Ts amiubit"
(ps. 118. 163). Aici nedreplatea nu este orice nedreptate, ci nu-
mai greqeala ialn de Dzeu, cum rezu,ll[ din cuvintele ce-i urme-
azi, opuse : ,,iar legea Ta am iubit",
Contextul logic depdrtat este inldnfuirea de idei sau le-
!6tura dintre mai mull.e propoziliuni or.rsecutive, cari ca pdr{i
ale'clestiunei despre care se kaleazd, se lin una de alta, cum
e caz:ul unui period, al unei pericope. Contextul acesla este deci
mai mult ori,mai pu{in depdrtat.
se poate cunoagte loarte
1. Din contextul logic depdrtat
adeseori sensul cuvdntului. Expresiunea ,,plir,d de dor" (Lca 1' I
28) inseamod: plind de darul lui Dzeu, dupd cum se vede din
v,30. ,,Cuudnlal" (Logos), Ioan 1' 1, inseamndpe Fiul lui Deeu,
cum se arati mai ales in v, L4t ,,$i cuudnlul trup s'a fdcut 9i
I
s'o sdldg/uif tntru noi Ei.om udzut mdtirea Lui, (mdrireca au'
'ntuia ndscut din Tatdl), ptin de'dar Si de adeudr", Prin seruul
lui Dzeu (lsaia 52, 13), se inlelege Mesia, precum reese din con-
textul urmdtor p6n6 la c. 53, 12. ,,Fsceti-ud prieteni din mamo- {
na nedreptd{ii" (Lea 16. 9), Cuvintele 'mamona nedrep{dNii" na
aratd bcg6{ia ca nedreaptS, ci ca neadevdralE, mircinoa-
sd gi ingefitoare, dacS nu o intrebuin{Em cum trebue, dupi voia
I
-91 -
{
I
 lui Dzeu. Aceasta se vede din antiteza dia v. 11; ,,DacI intru
cel nedrept mamona n'a{i fost credinciogi, pre cel qdeudrat cine-l
va incredinia voui" ? A.{ecd n,a{i gtiut chivernisi averea care e
ingzldtoard gi de un pref re,:lus, atunci crlm se poal.e ineredin{a
vouS chivernisirea unorbunurimai inalte ? In Gal, 3. 3, zice A_
postolul I ,,Aqa de fdrd minte suote{i? lncepdnd cu Duhul, acum
in trup sf4rgifi ?" CuvAntul trup dupd. contextul depirtat gi chiar
dup5. v. 2 eare este mai apropiat gi unde se arnintesc : faptele le-
gii, inseamnS. pdzirea prescripfiunilor LeSii iudEice cari se migc5
in'sfera celor trupeqti. ,,Oricine va zice cu.,rAntlmpotriua Duhu-
lui Sfd.nt, ru se va ierta lui" (Mat, 12, 32) DupI contextul pre_
mergdtor, cztudntul impotriua Duhului Sfdnf era pd.catul Farisei-
lor de a vorbi de rH.u f rptele lui f)zeu, atribuind faptele Duhu-
lui
Sf6nt unor pr-rteri satanice.
2, Din contextul logic depirtat se poate cunoaqte indeosebi
gi insemnarea ce trebue dat6 unui trop. De ex,: ,,Alualul Fari-
seilor gi Ssducheilor" (Mat. 16. 6) dupd contextul depirtat, este
imaginea unei puteri rele, a invii.fiturii lor (v. l2),
3. Contextul logic deplrtat aratd in ce iimil.d se vor lua
cuvintele De ex.: ,,Drept aceeat nu ud ingriili de viafa voastri
ce vefi mAnca sau ce veti bea, nici de trupul vostru, cu ce
Vd vefi imbrEca" (Mat. 6, 2SJ. Aici Domnul opreqte con-
form celor ce urmeazd (v. 3l-33) numai ingrijirea exage-
ratd gi cu suflet neincrezdtor in Dzeu de trebuin{ele tempo_
l
rale, Exprimarea; ,,dintrulotneamul ce este sub ce/,(Fapt. Ap.
t.
i 2. 5) n'are sE se inNeleagi riguros, penttuci mai jos (la v. 9-ti)
.se numesc numai neamurile cunoscute,
,, ToNi ale sale cautd, iar
i;
i
nu ale lui' Iisus Chiistos" (Filip. 2. Zl) ln acest loc expresiu-
aea toli nu se ia absolut, ci restrdns, pentrucd. mai departe (io
cap, 4. v, 3) sunt ldudafi mai mulfi cari conlucrau cu Apostolul
I
I la evanghelizare.
i:
il
Din contextut logic in general se poate cunoagte ce plr{i
l., sunt destinate de autor pentru intregire sau suplinire. De
i ,,Nimeni nu poate serui la doi domni ,, (Mat, 6, 24). Din cele "*.,
j
ce urmeazd rezultd infelesul: la doi domni contrari, cari vd o-
I
bligd Ia datorii contrare, Faceli bine gi d.afi imprumuf nimic ag-
'l
i
'teptAnd" (191 6: 35), adeci lacefi bine inamicilor gi dafi-le imprumut
i
nimic agteptdnd dela dingii, ,,$i de ua face fruct in uiit'or I iar'de nu,
t: 11 vei t5ia" (Lca 13, 9), adeci de va face fruct in viitor sd nu-l
irr
iil
tai, etc. ,,De i.a vorbit duh sau inger, s[ nu ne impotrivim lui
Dzes" (Fapt. Ap. 23, 9), adeci de i-a vorbit duh sau inger, nu
l *92-
I
t:
I
.pulem qti gi indoindu-ne, nu cumva sE ne impo{rivim lui Dzeu.
,,lar dupd doud zile a eqit lisus de acolo (din Sihar) qi s'a dzrs
in Galtlea, cd insr E Iisus a mdrturisit, cd" prooroc in patria sa
sin5fe nu are" (166r, 4. 43-44), adecd s'a dus in Galilea, dar
nu gi in Nazaret, cici insugi zi ese, cd. prooroc in pirtria sa cinste
fr1l are,Din cuvintele Ilomnului r ,,Amin, amin Srdesc \ie, de nu se
ua na$te cineua.de sus, nu ua pulea uedea impdrdfia tui Dzeu"
(Ioan 3. 3), reese cd Nicodirn l-a intrebat pe Domnul cum va pu-
tea {i cineva pirtag Ia impdr5fia lui Dzeu gi cii evanghelistul a
omis a scrie despre intrebarea aceasta.
Contextul logic in 5leneral precizeazd insemnarea particule-
1or copulative, De ex.: ,,Scoate-vd-vor pre voi din sinagogi, dor
va veni vremea cd tot cel ce vE va ucide pre voi sE i se pari
cd aduce sluib5 lui Dze:;l, ([oan 16. 2). Pfin ,,ddr,, se inNelege
aici; ,,ba chiar".
6/ Un altfel de context intern este contexlul psihologic, un-
de legitura intre idei este in{luenfatd de leSile asocia}iei lor, dupi
cari o ideie atra$e pe o alta printr'o oarecare asemEnare sau
contrast, etc., gi de aiec{iuni cari imprimd o direcfie a desfdgu-
ririi ideilorl), -De e*.: Iisus stdpdnit de bucuria de a lucra la
mAntuirea Samarinenilor, 7e tice invd{iceilor cari il invitard si
mdnAnce : ,,Mdncarea mea este sd foc uoia Celui ce m'd lrimis".
(Ioan 4. 39). In vederea ritului sdrbdtorii corturilor, ce se des-
figura (aduc6nd preolii i pd din Iacul Siloamului qi vdrsAnd-o la
altar), a spus Domnul cuvintele memorabile: ,,De inseteazd cine-
ua sd ute la ll4ine gi sd 6eo" (Ioan Z. 37). Stdpanit de emofie_
Luca aminteqte (3, 2Q) de inchisoarea lui loan Boterhlorul. desi
s'a intAmplat mai ldrziu qi nu inainte de botezul lui lisus, care r.ri*"j-'
25, Cuvintele ; ,,Atunci gi-au adus aminte ucenicii Lui cd esle scris.;
rduna casei Tale m'a mdncat pe mine" (lo, 2,17), sunt un con-
tex,f_psihilogic, ce intrerupe istorisirea curd{irii templului (v, 14-21)
j._ Contextul psihologic dd materiei cilduri. Se afli mai ales
in c5r{ile poetice gi profelica.
c/ 0 varietate a contextului psihologic este la profe{i con-
textul optic (uizual) sau profelic, in care evenimentele asem5.n6-
toare din viitor, apropiate gi mai depdrtate unele de aliele, se
prezic ai se infd{igeazi impreunE pr€cum s'au vdzut de profefi,
nedespdrtite2). De ex,: Liberarea Iudeilor de c[tre Ciru din cap-
1) Szekely, op. cit. p.97.
,,Nexus psihologicus est iuterdicta le{e asso-
ciationis idearum et le(e allectum conjuncta".
') Szekely, op. cit, pa(. 97- 98..,,Ne.xus opticus uoit praedictioae-s e-.
ventuum propiorum et rembtiorum in una ima$inevisotum ac desctiplorum..
*93-
 \
'tivitatea babilonian6 se leage de desrobirea ce avea si vind. prin
Messia (lsaia 45). Domnul urmeazd. gi El uzul proletic cAnd lea-
Sd slArgitul lerusalimului de cel al lumii (Mat. 24 9i Luca 21).
43. Crrnoaqlerea confexlrrlrri.
. Contextul il cunoagtem, daci citim cu atentiune vorbirea,
scrierea, ori pericopa gi o analiz[m crrnoscd.nd astfel persoana
care vorbegte gi cum se schimbi ea,. de ce arglumente se folo-
segte, ce concluzii tralei care este idei r conducitoare de care atdrnd
contextul depirtat cu pdrfile lui, rrnele esenfiale gi altele secundare.
Avern insi s5. ne d6m seama in SfAnta Scripfuri de Sreu-
'tatea cunoaqterii contextului
dep[rtat din cauza particuleror de-
lectuoase de context. Adeseilri aflem intre propozitii numai conj
junc[iunea ,,gl'," chiar inNoul Testament, Acest delectse atribue
- cum am vizut - sirdciei iimbii ebraice, dar uneori gi pro-
Iunzimii de expunere, ca in evanghelia lui loan,
Si. nrr trecem cir vederea nici impdrlirea uneori defectu-
'oasi a Siintei Scripturi in capitole, cari din punct de vedere lo-
gic ai istoric ar trebui unite la un loc ; erlteori sunt unite cele
ce ar trebui separate, De ex.; In evanghelia Marcu vers. 1, cap.
9 aparfine capitolului 8. Versetul 30 al cap. 22dinlapt.Ap. tre-
bue considerat ca vers, I al Cap, 23, iar vers, 26 din cap, 5
al epistolei cEtre Galateni ca vers. t din cap. 6. Vers, . 1 al
cap. 7 din II Cor, ar trebui si fie sldrgitul cap. 6. Cap, 5 din
ep. citre Evrei ar trebui sE ineeapi cu vers. 14 din cap. 4. In
.Mateiu, eap. 24 partea d-,la v. 42 p6nd,la slArgit se
tine de cap, 25.
44, f,legule prenEru conlexf.
1;,15
-:.. .1.' Pentru a putea reconstitui gdndirea autorului trebue s6 ob-
,1, ,servim regulele urmitoare .pentru context i
1;
1. \n
l, Nu e permis a citi in text mai mult decdt a intenfionat
autorul. sd spuni. In texi s'a citit mai mult, de pildi [a aleSoriz{:
rile gccalei alexandriene ori la ale rabinilor talmudigti, cum ci-
tesc ai a.stEzi interpretii moderni gi ereticiil).
e cazul in-
Dar nu se va citi nici mai pufin in text, cum
terpretirilor superliciale.
2, Trebue rcluzatd, insemnarea cuvintelor, care este in con-
tradicfie cu contextul, cici o minte normale nu intrebrrinfeazE
nofiune sau sens contrar celorlalte pirfi din vorbire sau scriere,.
3,' Dintre mai multe interpret5ri potrivite contextului se pre-
, Hilh66, o.:. cit, ed. Ill. p. a6
W
-94-
I
6 cea mai bunh, c5ci pot sd segiseascdgisensuriialse, cari sE,
;se potriveasc6. contextului. De pildd, leza de credinft a calvini-
1or, c5, Christos nu a murit pentru to{i, la aparenfd se potrivegte.
cofltextului (Evr, 9. 28).
4. Nu e permis a fraSmenta tertul gi a-i-se da un
sens contra.r contextului, Nu se porte deci scoate din con-
textul ei vorba : *Yy.,-LsJe-naea" (ps. 13. 1) qi s5. se aduci drept
dovadd biblici la demonstrarea ateismului. Deasemenea nu e
permis a scoate din contextul lor cuvintele : ,,Toate ?.mi sunt slobode,.
I Cor. 10.23), pentru a se dovedi libertatea absolutd a omului
.9i dispensarea lui de orice legel). Nu e permis a aduce cuvintele
din Prouzrbe 7. 14-20 ca un indem Ia adulter, cdci suntcuvin-
tele unei adultere,
5. In special, se va cerceta in context natura subiectului 9i
a predicatului, determinafiunile gi expresiunile opuse, precum gi
p[rerile 9i explica{iunile adause, pentruci de ele atArnd sensul
cuyintelo. gi expresiunilor, Astfel I Cele ce se spun omenegte
despre Dzeu ci ,,s'a cobordt co sd uadd cefutaa gitu nul pe care-l
zidiau fiii oamenilor" (Fac, 11.5) 9i cd.,,Dzeu e u$or lamdnie"
{Exod" 32, ll), se vor expiica din uatura subiectului. Astiel pri-
rirul citat se infelege aga ci Dzeu cunogtea planurile, scopurile
' oamenilor cari zideau turnul Babilonului, iar al doilea citat se
inlelege astfel ci stricdciunea oamenilor aducea cq sine pedeap-
sa lui Dzeu Ispititorul prinrei femei, se cunoagte din eele ce se
. spun despre el cd a vorbit cu femeia, c6 a rafionat cu viclenie"
Deci rezulti c5. garpele era Diavolul insuqi, duhul cel r5uz), ,,pen-
tru c6. rru suntefi din lume, ci 8., u'am ales pe uoi din lume,
pentru aceasta vd urEgte pe voi lumea" (Ioan 15, 19). pentrucE
MAntuitorul se pune in contrast cu lumeo, aceasta nu poate in-
semna aici omenirea in $enere, ci numai societatea care,l duq-
menea (Confr, Ioan 1, 10). Cuvintele Mariei cd,tre ingerul vesti-
.tor al nagterii implratului etern dintr'insa : ,rCum va fi aceasta,
.de ureme ce nu gtiu de bdrbat" (Lca 1, 34), explici castitatea
ei. In rd.spunsul ingerului : ,,Duhul Sfrint se va pogori peste tine
,i-puterea Celui de sus te ua umbri" (Lca 1, 35),
. Sfdnf se lnlelege ca puterea Celui de Sus. - Duhut
Lui I"honia, iegele
t) C rrnelly, Hrstorica et s.rcra introducfio etc, ed. II. parisiis 1925 n.
585, Slenful Iorn Hrisostom zice.: ,,Non sutfrcer_e, ut dicrtur aliquid scriptuin
esse in Scriptura sed totam seriem esse le(endam, qru"doq"ii"1"-ri-""it"*
{un.et nexum, quo inter sz coniuocta sunt suntlnterrumpere
Interrumpere veliemus, multa pra-
va do(mata crearemus". Hom. in lerem. lO. Zl.
. _.') Ceza.ro Pepe, Le:tiones io Srnctam Scripturanr, ed. II Tu:io 1909
pag 515,
-95-
din I'uda, i se zice ,,fdrd. copii', (Ier. 22.30), degi a avut c< Lui (Ioan 3, 14) in{eleSe rdsti{nirea Lui 9i cI Apostolul
dar se sptrne mai cleparte eE. ,,n,a auut fiu care sd soadd lege 9i faptele Le{ii in epistolele ehtre Romani 9i Galateni
tronul lui Dauid", Ceeace inseamrrd. la Marcu !4, 27 a se sm lege le6iea mozaicd qi jertfele ei rituale a$a c{ protestanfii
ti trtru C_h'zstos",se.explicdlav.30 prin: a se lepdd.ade Christ, lau drept sd recurgi la Pavel pentru negarea laptelor'bune. In
6. Se va gi tul: ,,Tot ce nu este din credinld, pdcat este', [Rom. 14. 23),
""r""4 rela{iuuea cu pdr.{ile contextului deph
tat gi mai depdrtat. a credinld, pentru materia premer(dtoare, se inleleSe conqti-
7. La vnildli contextul nu se ra lua mai limitat decdteste
l,:t.l s1,]a cald,cuvinrele Iina,e ate
2. Subiectul ce se expune indici dacd sensul trebue luat
flti _Domnului (Mat. 22;
14).:.,,Cd mnfi_i sunt chemafi, dar pulini ale;i",." .^po.ta- n,r- pfopriu ori impropriu. De ex.: ,,Voi sunte[i sarea pdm6ntului.,.
mai la^r,ersetele in.ediat premergitoai". li u"..t ;;;;;;;;i;;, vbi rtrnte{i lumina lumii..." (Mat. 5. 13-14). Aici predicatele
dintre ingigi membrii"Bisericii itrmai f"1i"i ." vor m6ntui, pe u sens irnpropriu. ,,Ferici{i'cei sdraci cu Duhul,, (Mat. 5. 3).
cdnd contextul pretinde sd se raport" iotor" {rnrru- lu- i.rir# xpresiunea cei sdraci cu Duhul, se ia in sens propriu. dar su-
ga parab-old, deci la to{i invitafii la nunid
".ri (v. 3_6).
iecliv: cei ce sirnt c5. n'au destul Drrh S{Ant.
3. Din tema ce se trateaz5, se in{ele$e oxinroronul. De ex:
Cel ce gi-a ailat sufletul sdu, il ta pierde pre el qi cel ce gi-o
CAPITOLUL VI, pierdut sufletul sdu pentru Mine, i/ ua afla pre el" (Mat. 10. 39).
,Suflelu!. e luat .cAnd in sensul viefii pflmd.nteqti, cAnd in sensul
Aiutoa*etre confexrufrri. vi'e1ii eterne,
vie{ii
Ajutoarele contextului, strgt: tema cle tratat, scopul gi mo- uv vzi|. ,,1,4 Y

tivul scrierii sau a1,.vqdbilii, mai pre sas de doscdlul sd'a,,, la Luca 6. 40 in qtiinfd,
(
\ la Mat. 10. 24 in virtutea srrferinlei. nCel ce are i-se na da
i(\\ '-Ll
$i[1.; ]t,'' I. Terna de rrarar. Iqi (Mat. 13, l2), adec6. celui ce are mult, i se va da qi mai

-*/
fir mult, rCu ce mdsurd ueli mdsuro, ie ua mdsura uoud,, inMat,
,2,t co ce misurE de judecatd vefi misura, vi seva rndsura de
45.Fiinla pi imperlonfa ei.
Dzeu, iar in Marcu 4,24t in ce mdsur6 ascultafi invE{dtura
Tema de tralat esle lucrul despre car€ scrie autorul, Iie i:
Mea, ln aceea misurd ve{i avea cunoagterea ei. ,,Mulfi sunt che.
cartea intrea6li, fie inlr'o parte a ei. In special, tema de trata
qipulinialeqi". ,,$i cei de pe urmd oor fi intd.i qi cdidintdi
este ideia principali a cdr{ii sau a unei
.pericope, prectrm gi urmd'( (Mat, 20, 16), adecd" la mAntuire.
teria, in care igi desvoltd autorul ideia principall ce str i 5, Din tema cb se expune, se cunoagte limita celor spuse,
intrealia carte sau o perieopi a eil),. Agadar tema de tratat ir partea
Astfel rispunsul lui Iisus I ,,De vrei sd fii desdvArgi t, uindeli a-
ei a doua este una cu partea esenliali a contextului,
tale Si le dd sdraci/or" (Mat lg, 2l), pentru materia ce
1, Din cunoagterea temei ce se expune, se explicl sensu
s'a tratat ln eele prem rgdtoare,'unde Domnul prescrie alte mii-
cuvintelor, mai ales la mistere, Astfel in cuvintele in6ierului -ci-,
pentru c6gti$area fericirii (v, l7 - t9), in sens
tre Maria : ,,$iputerea Celuimaiinalt te ua umbri.'t (iuca 1:35), - nu se iaiperbolibe
porunc6, ci in sens de sfat. Astfel gi declaratiile
expresiunea obscurd : le ua umbri se llmureqte din materia cu-
use prin cuvintelel ytoli gi nimeni"n'ausd infeleagdin sens
.care }laria avea sd conceap[ nu dela bfubat,
vdntnJii, dupd
dela Dzeu, Astiel, t, De ex.,' ,rToli s'a:u abetut, nu este cel ce face bunEtate,
dia materia temei rezujtd, cI Iisus rr:i;-llr;: u este pAni la unultt, adeci nu mul{i oameni merg pe calea
reu dreptolii (Mat. 6, 1) infelege faptele cari{I{ii, iar prin indL
fii /ps,'13. 4). Uneori infetesul are sI se extind[ unde se
-- I S".*elyr. op, cit. p, 110. ,,Per -ar{umentum'orationis intelligitur i alld termenii z mulli qi mai rnulli. De ex,; ,,Fiul Omului a v'enit
res, quam auctor in sermone suo vol aliqua eius parle lractat. DuaJ ante
qyl:.. a_rgumeuti. propositio vel thesis-principalis, quam auctor
auclor oratio: qi.dea suiletul slu rdscumpdrare pentru multii, adeci pentru
:urt oratione
exponit,- illuslrat ve1 demonstrat et materia suu rulatu, asserra et plrclta, quae i (Mat, 20. 28). Ar contraiice su'biectul ce se trateazai daca
auctor de thesi et circa eam dicit",
: Erm. bibl. Iasc. !I1.

-96- -97 -
 ffi
t:
cuvdntul mul{i s'ar lua in sens restrAns, doar evan$heliiletratea
zH despre venirea Domnului pentru r5seumpirarea tuturor.
H.. lel gi in Rom. 5. 15 ; ,,De au murit prin gregeala unuia (a 1 .conduc[toare a apologiei arhidiaconului $[e{an in Faptele Apos-
Adam) cei mufti" etc. Tot astfel, pentru subiectul ce se exp
termenii mult Ei more despre Dzeu se vor in{elege ; ,rnemlr$init
l
Ei ,,a tot mare" (Num, 14. 18; ps. 47. 1).
i 6. Materia sau subiectul aratd uneori o condifie subinfelea
s6. Asttel la anun{area proletului Iona (3. 4): ,,Incd patr
de zile qi Niniue se ua rdsturna", are si fie subinfeleas5. condi
fia: dac[ nu face{i penitenfd.
7, Materia gi forma exprimirii aratl unde nu se d
i:.1 rH cu numele, atAt persoana vorbitoare, cit gi aceea c6trc ca
;
I se vorbegte, De ex.' in lsaia 58, 3, ,,Curn postim Ei Tunu
Chinuim sufletul nostru qi Tu nu fit seantd? Iatd in zilele pos.
i',
turilor uoastre ud gdsiti placerile uoastre 6i ndcdiili pe loli se
I
i
,.
uii uostrii" ! Partea intAiu redl cuvinl.ele Izraelililor c6tre
partea a doua rdspunsul lui Dzeu. Cuvintele Domnului (Mat.
25 qi urm.j; ,Pentru aceasta Yd zic vou5, au ud ingriji{i
i,
viafa voastrd ce veti m6nca gi bea, nici de trupul vostru,
ce v6. vefi imbrEca etc., dupi v, 30 se adreseazd ,,pulin cre
dinciogilor".
8, Materia gi forma exprimdrii . arald. ci p6Lnd la care
.l
se vorbegte uuei persoane. Altfel in GaL 2, 4 qi urrn. Pa
vorbegte cdtre Petru pAnd la cap, IiL v. 1, unde Apostolul
vorbegte cdtre Galateni.
46. Cunoaqferea fernei de fnaiat.
Pentru a cunoagte tema ce se trateazE, {rebue i *
1. A observa cd uneori autorul insuq declard la ince
ori in decursul scrierii despre ce va trata. Astfel Pavel in Cor
7. 1 incepe [ratarea priri cuvintele; ular pentru (despre)
mi-afi scris: bine este omului de femeie sd nu se atinpd",
c5. sE triiascE in castitate i ceeace constitue tema sau
intregului capitol. Sau in 1 Cor. 12, 1 t ,,Iar pentru (despre) ce-
le duhaunicegli, adecd despre Daruri sau harisme I nu t)oesc.-
nu gli[i uoi",
2. Ideia principald este de multe ori ascunsiinCdrtileSIin
te gi trebue allatd prin analizd, 9i prin compararea pdr{ilor
teriei, Astfel in epistola cdtre Eurei ideia principal{ nu e
,cizat6,, totug rezulti din intreaga materie dogmatici (cap. I-X
-98-
I
t.
I
1...
fl
.ad mintuirea e fdgdduiti qi asigurat6 de credinfa io lisus Chris.
tos. Prirdsirea acestei credinfe duce la nefericire gi osind6. Ideia
,tolilor cap, 7, este aceasta; Neamul iudeu a lost dela inceput
:inddrdtnic ai rdsvrS.tit fafi de Dzeu, deaceea a fost astfel gi {ati
de lisus Christos.
3, Se intdmpld ca qi p5rfile subordonate ale materiei sE
aibi o ideie conducdtoare care deasemeni trebuie cd"utatd.
. 41 , Reguld trrenl:u lema de fraraf.
Regula pentru tema de tratat e urmdtoarea:
Sensul unui cuvdnt sau declara{iuni care repuSni subiectului
'"ce se expune, nu noate fi adevdrat. De ex,: Emisarii sinedriului
intreabd pe IoanBoter"Itorul de ,,esfe el profetul?" Ioan rdspun-
de ci. nu este el" ([oao 1. 2l), Aiei prir, profetul (construcfie
preSnanti) se io{elege profetul agteptat de toli ludeii, Messia,
.Rispunsul lui Ioan enunfd deci cd nu este el Messia, dar nu
spuoe, 'ci nu este prooroc, Sensul cd gi-ar fi ne$at chemarea de
rprooroc ar contrazice subiectul materiei ce sc trateazi.
trl- Scop.,l.
*gp_*L-*gte.1q-!ni.reZtd_+,-
i! g?".+g" _ urm[Jg9!e. sn . .scriitor
,s a.g .y-orb itor.,in.*x-q-un 919-4 i {eitor,.|,1l: :),
S;op'r[ a+torului, daci-i este propriu, se numegte scop
.soecialz), El poate Ii felurit t didactic, {ix6nd idei, dAnd inv5fd-
turi, qi indemouri, profetic, poetic exprimdnd entusiasmul reli5lios,
istoric, etc..Scopuri didactice sunt: cel polemie, de a cumbate
.erori, cel apologetic de a apira,
Scrisul sau vorbirea poate avea chiar mai muite scopuri
speciale, coordonate, Astlel in epistola c1.tre G,tlateni, Pavel in
c.rp. 1-2. 14 are scopul de a-gi intdri autoritatea apostoleasci;
in cap, II. 15-ltl 24 de a evidenlia, cd Legea mozaicd gi-a pier-
dut valoarea, iar io cap, V 25-YL l8cle a invdla virtuNile ade-
, vdrate,
Dar gi pir{ile scrierii sau vorbirii pot sd-gi aibi scopul lor.
:Scopurile particulare sau ale pdrfilor sunt de reguli subordona-
te scopului scrierii sau lorbirii.
1l Sz6kely, op. cit, p, 17, ,,Res vel eventus, quem cauza a{ens elficere
intendit, vocatur /lnis",
s) In opozifie cu cel imprirtigit de alfi scriitori, care se numegte scop
"general, Un scop {eneral estecel istoric-dogmatic al evan(heliqtilorde a ardta
viafa qi messianitatea lui lisus.
-99-
 ' t-.'

Scopurile autorului se mai inrpart in primare

Ei secundare.-
Astfel scopul primar al evangheliei lui Ioan era istoric-dogmatic,
iar un scop secundar sau particurar ar sdu a fost scopul p"oremic
indirect contra ebionifilor gi doche{ilor, remarcAndr-* ;ufot este cdmilo sd treacd prin urechea acului, decdt bogatul sd
lui Ioan de a combate erorile lor.
t""ai"l intre inlru impdrdlia lui Dzeu" (Mat. lg, 24), se vor inlelege
.condifionat, precuin insugi Domnul spune in v, 26 (,,La oameni
o/ Sc"pul autorului ne ajutd sd gtim dacd sensul vreunui
loc este propriu sau impropriu. Cuviniele Domnului , este aceasta cu neputinfI, la Dzeu toate sunt cu putinfd,,).
,,D" ,u-'r.. e) Dfu scopul autorului se infelege cd o comunicare se ia
ua nogte cineua din opd gi din Duh, nu ua putea sd i.ntre
in ,ca precept ori uumai ca un sfat, Astfel,
impdrdlia lui Dzeut, (Ioan 3. 51, pentru scopul didaetic pe cuvintele Domn:rlui cL-
care tre tdndr: ,,De uoesti sd fii desdudr$it, uinde-li aueriletale gidd'
l-a avut Iisus ca sd explice l.ui Nicodem inlrebarea .r, poa_
te s[ {ie primit omul in impirdfia lui Dzeu, _ nu se va.intele- le'sdracilor" (Mat. 19, 2l), se in{elege nu ca o porunci., ci nu-
'mai ca un sfat, pentrucd Domnul prescrie alte reguli d,e pdzit
$e in sens impropriu, despre renagterea din apa spirituald sau
prin doctrina evangheliei, cum le in{,ele6i unii (irotestar,lii), pentru a obfine fericirea (v, t7-19),
sens propriu: din apa botezului. cuvintele tainei eucharistice
cil; f/ Sco,^sl autbrrrlui ne spune dacd autorul vorbeqte
(Mat, 26, 26-28), se iau in sens proprtn, pentruci din indemn' propriu sau nu. In Eclesiastul autorul igi propune
exprimi vo_ ca'scop sd arate ci ornul trebue sd fin5 la Dzea (12, i:-t+t
infa testamentard a Domnului.
b) Scopul autorului ne inva{d cum si mdsurd.m cu_ De aceea el nu vorbegte in numele sdu, ci in al contemporanilor
vintele lui. Astfel Apostolul voind prin epistolele catre Ro- epictrrieni 9i fataliqti, cari priviau pldcerile ca binele principal
'cAnd zice : ,,Cunoscut-am cd intr'aceste nimic nu este bun, d.e-
mani 9i Galateni s6 arate necesitatea legii cregtine gi inutili-
tatea iegii mozaice pentru mdntuire, curri,tlle lui despre t"i;;;_ cdt omul sd md.ndnce, sd bea $i sd fiuste,, (3, 12-13), gi mai
.departe: ,,Soarta fiilor oamenilor este ca soarta vitelor, cum
larea prin credin{d (Rom. 3. 28, etc.) nu se in{ereg -"*"rusirlqi
in contrast cu declara{ia apostoiului .iroco6 d"rpr" mdotuirea moare unul, aga moare gi celdiali; un sullet au toli qi nimic mai
prin {aptele. credintei, Astiel, clacd apostoi ul loon'zic", mult n'ure omul decdt uito" (3. l9).
ungere ave{i dela Cel SfAnt gi g&li toate" (I loan Z.20},
,,$i ,,J Tot astfel apostolul Pavel ardtdnd (Rom, c, 7) marea lui
cuvAn- ,decadenfi gi neputin[d de a face binete pe timpul legii
tu'l ,rtoate" se refere nuu ai Ia curoaqterea adevdruri]o,'invelate mozai-
prin comunicarea apostolicd gi nu la alte gtiin{e gi cu at6t ce, Ru vorbegte nunrri in numele sd,r ci $i in al conafionalilor
mal eii, cEci a voit si. arate inutilrtalea le$ii mczaice gi necesitatea
pu{in la lumina internd a pietiqtilor, Deasemoea in I Cor,
9i
7: ,,Ce ai, care nu ai luat?,, prin ,,ce o1,,, trebue. iofeleasd cu-4. Ie$ii cregtine,'
roaqterea religiei creqtine, cdci in aceast6 parte aposiolul se g) Dio scopul autorului se explicd de ce s,au spus unele
si- ,gi s'au trecut altele sub tdcere. Iisus voind s5-gi impun[ p6n6
leqte si indemne pe Corinteni sE nu se lase condugi de spiritul
de partid cdnd e vorba de aprecierea invdfdtorilor ti."ri""Ei.'-- Ia un timp o atitudine tezervatd,, infeleSem d" poruo""qG
c/ Din scopul autorului vedem ce este esenfial qi ce'este. lor vindecafi de Et sd. pd.streze td.cere gi s6 nu""trAmbi{eze mi- "u-
secundar. Astfel din scopul lui Christos ln parabola d"spre :nunea fdcut5 (Lca 8. 55. etc).
fe_
cioarele inlelepte .;i nebune, de a indemna la veghere (Mat.
2b.
'r""rrd"r,. 49, Curroaqreroa ocoprrlrri aulorrlrri.
I
i
t-12), urmeaz[. ci num5rul zece al fecioarelor
fird. o insemndtate speciali. Astfel ia Apoc, g. I"rt" urm, o/ Scopul autorului e declarat uneori la inceputul scrierii
gapte ingeri gi cele gapte trdmbiie servesc numai
9i ,ni
{Lca 1.4, Iuda 1. 3-4), ori la sfArqitul ei (roan 20. 3ll I pe.
ca decor, ne-
constituind un detaliu care s[ fie necesar ideii generare cu
care.
5, l2). Cr.teodatd se declarl gi scopul particular al siaguratece-
lor pir[i sau pericope (l Cor, 12. I i 14, 1 : I Tes. 4, 13). AsF
I

este in legiturd scopul autorului.

Iel Domnul declarl cu ce scop a spilat picioarele invdficeilor
,^,-- d)condifionat
Din..scopul autorului vedem dacd cele spuse trebue
i
in_ ,(Ioan 13, 15), deasemenea spune scopul ce-l avea cu unele pa-
;etese ori absolut, Ast{el, cuvintele Domnului t ,,Maf
I rabole, a servului nemilos (Mat. 18, 35), a celor zece lecioare
(Mat 25, 13), etc.
- lc0- b/ Degi autorii orientali, mai ales aghiografii Vechiului Tes-
I

-101-
Ii;.l
li, tament, nu prea obignuau a-gi divulga scopul, el se cunoagte,
indirect din context, De obiceiu el se desprinde din reflexiuaile
gi din adunarea dovezilor gi exemplelor intr'o anumit5 direcfiune,
de citre autor. Evanghelistul Marcu arati {oarte des, cum Iisus po-
runcegte celor vindecafi sX nu descopere minunea ce le-a ldcut
(I. 4. IIL t2. V. 43. VIL 36 VIII 26. 30. IX. 9). Evanghetistut Ma-
teiu rccurge adeseori la Vechiul Teslament cu lraza : ,,sd se pli^
neascd ce au zis profefii". Autorul epistolei cdtre Eorei in, cap.
11, enum6ri eroii de credinNd ai Vechiului Testament.
Din context reese gi scopul parabolelor. Aslfel parabolele.
din Lucq c. 15, in IegELurS. cu cele relatate in v. 2, au scopul
de a.invd|a cd Iisus a vorbit cu cei picdiogi ca sE-i readucd la
dreptate, In paraboia despre bogatul Si sdracul Lazar (Lca 16.
19-31), in prima parte se arat5 intrebuin{area iea a bogdfiei,
iar in partea a doua rdspldtirea dupd moarte a acestei purtdri,.
cu osduda eterni, din care nu este mintuire. Scopul ambelor
pE"rii este de a ardta Fariseilor increzuli primeidia avuliilor, du-
pI cum reese din v, 13 gi a 14.
c/ Scopul autorului il evidenfiazi gi materia ce se lrateazd,
pri:cum in cartea Iov,. al cirei scop nu se declari expresiv. Din
materia tratat6 se in{elege ci autorul a voit s6 invefe ci moti-
vele din cari cei buni se ceartE cu nenorociri, iar cei rii. sunt.
ferici{i, sunt atAt de nein{elese, cd nimeni nu le poate cunoigte
deplin gi astfel nenorocirea nu e o dovade a vinovd{iei, nici no-
rocirea dovadd a bun6l6fii. In acelag chip se cunoagte, c[ pre-
dica.de 99.mr1irt-e. (Mat. 5-7), a avut icopul si piopuni prin-.
cipiile religiunii Mdntuitorului, intrucdt difeia de doctrina Iudei-
lor contimporani. De acest mijloc (materia tratati) ne folosim si la.
stabilirea scopului mai ryultor psalmi In 1 Cor,'13, v,4qi urm.
se cunoagte scopul din iosugirile descrise ale iubirii cregtine.
d/ $copul autorului il iunoagtem indirect Ei din impreju-
rdrile externe. Scopul psalmului 50 era exprimarea durerii gi a
pociinfei. Acest scop se cunoaqte din imprejurdrile in care Da-
vid a lost mustrat de proletul Natan, ciruia i se supune smerit..
Daci gtim referin{eIe eredinciogilor din Corint, cari in parte i
s'au I6cut cunoscute lui Pavel prin ,,ceiaiChloiei,, (l Cor, 1, 11),
in parte Ie-a inleles dela alfii 91 dace gtim gi intrebdrile p"
i le-a pus comuna din Corint, atunci infelegem scopul pirlilor ""i"
singuratice ale-primei epistole cEtre Corinteni. Din iaplul ci dug-
manii lui Pavel spuneau Galatenilor cE el nu e apostol adevirai,
deducem cd. un scop al epistolei citre Galateni tiebuia s6 lie de
a apira apostolatul lui Pavel.
-to?-
' e) Scopul Scrierilor Siinte ni'l mai aratl 9i Tradifia Ei a-
nume m6rtllria demnd de credinfd a Slinlilor Parinli.
50. E*egErI6 **-n.", observarea scoputrrri aurorrrlul.
Interpretarea care repugn[ scopului autorului este fais[.
Scopul autoru'ui nu permite un sens contrar gie9i. Daci
apostolul Pavel a avut in epistoia citre Romani scopul de-a con-
vinge cI nu prin le$ea mozaicd se ajun$e la dreptatea inaintea
hi Dzeu, ci prin credinla in Christos, atunci cuvintele lui din
epistola citre Romani c. 2 v. \3; ,,f dcdtorii legii se uor indrepta"
nu se pot infele$e despre indreptarea celor ce observi le$ea mo-
zaicd. Cuvintele din paraboia cihei ; ,,E$i la drumuri gi la Sar-
duri 9i-i sflersle sd inlre" (adeci pe cari ii afli) (Lca 14. 23), nu
se iau in sensui cd Iisus a poruncit predice,torilor Evangheliei sX
sileasci pe oameni cu forla s[ intre in Biserica Lui. Parabola
aceasta n'are scopul s[ invefe crr ce miiloace si fie oamenii su-
pugi chemirii dumnezeegti, Christos a vcit numai sd indemne lp
cdgtigarea de credinciogi pentru Biserica Lui.
ReSulE pozitivi nu .se poate stabili, pentruci mai multe in-
terpretiri pot fi potrivite scopului autorului.
EBfl. SXooiwul
51. Flinta, felrrrile gi irnporEanfa lrri'
Motivul autorului rezidh in ceeace i-a indemnat sd scrie
ori s5 vorbeasci. Motivul e in strAnsd le$dturi cu scopul,
Motivul este intern gi extern.
Motivul infern consistd in simfirea sau migcarea l6untric[,
in pornirea de care e iniluenlat cineva, Acest motiv se zice im-.
puls. De ex.l motivul pentru care a poruncit Irod rnagrlor s5'i
arate unde este in Vi{leiem pruncul Christos, era pornirea lui ca
si-l piardd (Mat, 2. 13). Motivul pentru care a trimis Ioan Bo-
tezitorul doi discipoli la Iisns cu intrebarea: ,,Tu egti cela ce
uine sau pe altul sd 3gteptam ?" (Mat, ll,2) era desigur,intern,
adeci el doria ca Iisus sh. intdreasci.credin{a acestor discipoli.
Motivul extern ',tl scrierii sau vorbirii se 6ldseqte in impre-
furirile externe, in care trdegte a.rtorul gi cari il iniluenfeaz5,
El se numegte ocaziune sa:u prilei, Prileiul prolefirii lui /soia
despre nagterea lui N1esia dintr'o fecioari, era starea de indoialr
a regelui Ahaz (c, 7). Pe apostolul_Pavel l-au determinat mai
ales impreiur6rile ca sE scrie epistolele sale didactice.
-,03-
H;i

f,t"

[' Ambele motive, intern qi extern, impulsul

.
adeseori .impreunE,
gi ocaziunea, rne
CAPITOLUT ViI,
1,'
1. Prilejul scrierii sau al vorbjrii Ee ajuti si c
noagtenr dacd textul trebue_ inleles propriu, ori i*rroori Impreiurfirile islorice.
l'' Prstfel daci
ne dim seami 9i de prilejul'",rranHrii Iui Iisusdp
pte.mdnca,reo,,.uour,,"i."?iu'l,ii"iiilil\r:::^;.2;'_';;1,'l'J'ol: 53. Fiinla, innpdrfirea qi irrrporlanfa lon.
l
I
cuv6nt trehue sd conchidern Scriitorul sau cuv6.nt5tr,rrul igi exprim5 ideile sale potrivit
ci aceastd mAncare are si s" irtl
condifiunilor lui, sau condifiunilor acel,ora in numele cdrora vor-
I
I
1eag5. in sens propriu. Cu toate cd Iudeii scandalizati se irt
cum begte.; potrivit condiliunilor cititorilor sau auditorilor qi potrivit
!1u spus cd loate.sd-;i.dea trupul ,eu .pr*--mAncare (v. 53),
i: n'a vorbele lui se inlelegi*propd;,ci dimpotriva naturii lucrurilor din l"impul respectiv. E firesc deci ca ioierpr"_
insis tarea Cdrlilor Sfinte sd. se facl cu consideraliune gi la aclste
}i^:::.,.11",, .".u,pr;u
in{elegierii
.lor in sens propriu, Declarafi impref urdri numite istorice, cari in Cdr{ile Sfinte se presupun cu_
Donrnutui : ,,Sunt fameni iri s,aiu i;r;;'f;*;;;"r)"
tmp.drdfia cerurilor" (Mat, l9 12), se
,rl"r"orii) noscute.
in{el:ge irnpropriu, rlespr I. Prin condifiunile autorului, ale scriitt rului sau ale vor-
celibat, pentruci a lost roslitd in legdtura
cu pdrerea apo.toli bitorului, se inlelege individualitatea lui, astfel nu numai irirpre-
l cE: ,,Nu este de folos t se insura" (v. 1O).
2. Moti,iul scrierii . sau al vorbirii iurdrile externe, cum e patria, lirnba, nafionalitatea, virsta, felul
dacd cuuintele au un in{eles '.ri ne ajuti sd gtim lui de viali ci gi impreiurt"rile interne, cum ar fi felul iui de a cu_
nurnai relativ, De geta, de-a simii gi voi, ce se manifestd in cuvinte
cx. ctrvintele : ceeace intrd "nr"f,,,
in gurd $i fapte, dupd
'Nu
15. 1 1) au inleles relativ, cici au {o"rt spr*
spurca ,n o*,, (nl- t. gradul de culturi sau dLrpd starea sufleteascd gi caracterul lui.
ca rdspuns ia iovij Unde nu este culturd morald, acolo sunt inclinaliunile bune
nuirea fariseilor cd invd{dceii lui Iisrrs nL 9i
se spald cAnd m5n6_rr- rele, cari exercitd 9i ele o influentE. asupra desvoltdrii caracie_
ci. ltezLrltd deci infelesul ci m6.ncar.ea nu spurcd
pe orn, rului. ajut6ndu-l ori impiedecd.ndu-1,).
52. (rrnoaqlerea rlloEiwurlui a ulorelf,rri
Cunoscdnd toate aceste condi{iuni ale autorului putem in-
felege de ce el vorbegte sau lucreazi intr'un fel sau altul.
Motivui ce I-a inclemnat pe autor sd scrie sau sd vorbea- o/ Fiecare vorbegte gi scrie despr" ceeace cu$etd, cunoag-
scd se poate clrnoagte : 4. te gi in m5.sura in cnre gtie, bine ori rdu. prin urmrre
a) Uneorl din deciara{ia autorului, Astfel Luca (1.1) terea gradului de culturd a cuiva ne dd putinfr sd stabilim "uno*i-
spune sen_
lAmurit cu ce prilej a sc.is evanShelia. sul trnor declaralii, expresiuni 9i cuvinte ale luia). Deex.t Cultu-
bJ Motivul vorbirii se poate cunoagte gi tura lui Prlat justificd intrebarea lui scepticd t ,,Ce este adeud-
indirect, clin con-
text. Astiel Luca spune cu.ce ocazie s,a rbstit rul" ? (loan 18. 3B), adeed. nu este adevdr. Cuvintele ostapului
rugldciunea Dom_
nului {11. 1) Din contextuf parabolei despre oaia
15'
rirdciti (Lca piAdn dela crucea iui lisus; ,,Cu adev5rat omul acesta fls al lut
deslugit er risus a spus pur"bolu din motivul Dzeu a fosf" (Mcu lS, 3g), n.'au sd se ia in sensul cregtinesc,
.2),.apare cd
larlseii cArteau impotrivaLui pentru cE se infovirdgea cu vame_ din dectaraiia Apostolilor, ci in sensul pdgAn c6 a fost un semi-
trr $r cu pdcdtogii. zeu. Dacd gtim ce principii politice profesau Irodianii pi Fariseii
c/ Motivul scrierii sau al vorbirii il evidenfiazE materia cari s'au insof,t, inlelegem de ce ei impreund. au pus lui lisus
tra_
tat6..Din psalmii 3 gi 4 putem deduce cd motivul intrebarea : ,,St cade a da dajdie Cezarului,. ? (Ma,t, 22. l7),
compunerii
1or, l-au dat calomniile multora pe tirrrpur rdsvr[tirii 6J De gradul de culturd morald gi religioasd, de caracterul
lom. Pentru calomniile iudaizanfiior, parrel qi_a
]ui Apsa-
apirat autorita cuiva, depinde gi {elul de manifestare a lui. Daci gtim cd. Irod
tea in cap. 1 gi 2 al epistolei cdtre Galateni. cel ,vlare era un rege viclean, fi{arnic, Selos gi tiran gi cd pilat,
d/ Motivul scrierii il aratd 9i Tradifia prin mdrturiile Sfin- 1) Krrsuh Lolllol, Katholikus
Szeotir6si Hermeneutika, N.-V6rad 1g9l
.^
{ilor Parinli. p,63.
,) Krrach Lolltoa, op. cit. p. 64-65.
lli'
l,l.
I., degi dupd natura lui era drept, totr.rgi abuziv, gi un dire6l5tor
f,
Iu$,
- neluiexplicdm
purtarea
atitudinea lui Irod fatl de Magi, precria gi
Pilat lafd de christos atunci cand a fost acuzat de
.I,idovi $i cuvintele gi faptele Arostolilor vor fi judecate parte
dupi inclinaliile lor iireqli, parle dupd caracterul jor. Astfel pur-
tarea lui Petrtr in grldina din muntele Olivilor gi in curtea Ar-.
hierului, ori purtarea iui Toma cel necredincios, care a zis Dom_
nului ,,Adu-fi degetu! tdu incoace Si uezi mdinele Mele" etc.
(Ioan 20. .27 . Caracterul Apostolilor se de dvdrgeqte abia clupd
pogorArea Drrhului Sl6ntr).
cf Starea suileteascd arormald, afectivd, explicd manifes-
tirileextraordinare ale cuiva, cdci e cunoscut faptul psihologic
c5 fie din cauze externe, fie din cauze interne, se ivesc afec_
te gi sentimente cari ne stdpAnesc, De ex.: Ruga Dor:rnului
in gridina Gethsi,iani : ,,Pdrinte, de este cu ptttinld, treacd poharul
acesla dela Mine" (Lat. 26. 3g), se explicd prin 6iroaza pe care
o are omul de moarte, Apostolril Pavel gi Varnava in clurerea
lor sufleteasci pentru rdth.cirea celor din Listra cari voiau s[ le
adued jertfe de inchinare, ,,9i-au rupt hainele" (Fapt. Apost . 14. 14),
d) Starea de brnofie explic5 exagerarea autorului, vorbirea
lui iperbolicd gi astfel in aceastl stare sufleteascd anormald, cu-
vintele, expresiile. lrazele lui, nu se iau in considerafi*ne stric-
to sensu. De ex.: Iou in chinurile lui igi blestenrE" ziua nagterii
(c, 3;, Exclamarea Domnului pe cruce: ,,Dzeule, I)zeule de ce
m'ai ldsat't (It4at. 27. 46), este exprs5i4 durerii Lui cunrplite gi
nu dovada unei credinfi slnhite. Apostolul Pavel in durerea lui
pentru conafionali scrie : ,,AE pofti ca eu insumi sd fiu onate_
mc fiepddatJ delc Christt>s pentru fralii mei, rudele mele dupd
frup" (Rom, 9. 3). Apostolul ar dori si jertleascd tot ce avea
mai scump pentru a readuce'pe conafionalii lui la cregtinism. Chris-
tos cu durere zice:,,,t\|ai lesne este cdmila sd treacd prin ute-
chea acului, decdt bogetul sd inlre intru ?.mpdrd{ia lui Dzeu,,
(Mcu 10. 25). Pavel cu indignare scrie: .,Cu neputinld este ce-
lor ce s'au luminat odctd,,., 9i lolu9 ou cdzuf, ca iordg sri se
intoarcd spre pocdinfd" Evr. 6. 4-6). Inv[fdceii sii din gelozie
i'au zis lui Ioan BotezEtorul, ci. Iisus, pentru care a mlrturisit,
boteazd 9i toli il urmeazd (Ioan 3. 26). Ioan Euanghelistul in
iubirea lui peniru Domnul se pl6.n{e, cd mdrturia lui Ioan Bote-
zitorul despre lisus ca Mesia nimini nu o primegte 13. 32). Tot
Iosn euanghelistul cs alecliune scrie, ci ,,iu*no- intreogd n'ar,
r) Karsch Lollion, op, cit. pag.
64.
I
l,'l
cuprinde cdr{ile" in cari s'ar Iiscristoate faptele Lui(21. 26),
',:,i n) Starea de emolie explic6 qi retdcerea unor pdr{i din ide'
ce se exprimd. De ex.: ,,Pdrinte, de uoegti sd lreacd pdhorul
|acesta dela Mine (se retace: sd lreocd); insh nu voia Mea, ci a
Ta sE fie" (Lca 22. 42),
Ii. Prir condiliunea celar penlru cari Si.ou scris autorii'
's{infi cdr{ile, se infele6ie deasemenea starea lor individuali, ex-
tern5. $i interni, patria nalioralitatea, cultura, carac'erul lcr, Ne'
,u,n mira c6, Apostolh n'au inleles cuuintele Donnuluiprincarile
prev stea clar polimele Si moartea Lui (Luca 9. 44-45), dacd
n'am 9ti cE gi ei .erarr stdpAni{i de ideile {alse despre Messia a9-
teptdndu-L ca pe un Messia pdmdntesc. Penttu caracierul exclu-
sivirt al ludeilor, Iisus a oprit pe inrEficeii Sel sa se ducd in
rnisiu.ne eoangheitcd la Scmarinent gi la pdgrini (Mat. 10, 5)"
Mintuitorul fine apoi seamd gi de greulatea de'a {i in}eies de
popor gi i se acomodeazd folosindu-se de pilde ugoore. DupE
, cur[ eei cdrora ]i se adresa elau iudei ori pd6lAni, se expiicd
i schinrbarea cuvintelor lui Iir us de citre evansheligti : ,,celui ce
ilt ia cdmaqo, nu'i opri ;i haina" (Mat. 5' 40). Ilvanghelistul Iu'
ca le reproduce astlel t celui ce ili ia haina, nu'i opri lui gi cd-
', maf,a" (6. 29), pentrucd pentru pd$6ni cimaga era mai imporlantS,
Pavel ii vorbegte lui Felix desple dreptote, in{rdnate Si despre
iudecata ce uo sd fie' (Fapt Ap. 24. 25), IiindcE Felix era un
,r vi{ios. Domntrl nu s'a apdrat in Sinedriu,liindu-i acesta impo'rivd.
' III. Prin lucrurile despte cori troteazd Carfle Sfin{e,se in-
feleg toate agezE.mintele culturale ale timpurilor biblice ; familiare,
politice si bisericegti. Trebue si cunoagtem deci nolura lucrului
despre care se vorbegte. Fdrd aceastd cunoagtere ar fi ridicol un loc
e*tius din SIdnta Scripturd, cum li s'a inl6mplat de alt{el celor
I ignoranli. De ex,: expresia din profe{ia pahiarhului Iacob (Fac,
c. 49): ,,Isohar asinul robust", se explicd din opinia bun[ ce o
aveau Evreii despre asin. ln Cdnlarea Cdntdrilar (2, 7) t ,,Vd
jur pe .tdlbatzcii cerbi de cdmp", adecl pe tot ce aveli mai
scump. Sau: ,,Cc puiul de cerb iubiul meua' (Cdnl, CAnt. 2. 9)'
Numai avAnd cunogtin|E de modul de construire a caselor la E-
vrei putem inlelege cuv ntele lui lisus citre inviticei cind le
spune sri uesteoscd deosupra caselor ceeace aud dela DAnsul
(Mat, 10. 27), Sau t ,,Cine estepe acoperigul cosei, sd nu se co-
boare se ia ceva din casa sa" (Mat, 24. l7). Sau : Au venit la
Iisus aducAnd un sl[bInog care era dus de patru oameni gi ne-
putdnd a se apropia de El, fiind mult popor, ,,au descoperil cqsar
*107
-
 I ,.ii
{ i,lllrl
6,1

l4 :t:,:li
, p)rti
lt1

l.i o) lntroducerea in Cdrlile Sfinte sau lsogoglo, care di cu. .1.,,tr

ll' nfele.necesare despre autori, cititori, etc,
riS.lll
,.jri
LI
unde era, gi spfugdnd (acoperigull au ldsat in ',,. b) Arheologlo gi geografia biblicd,
il'r'
ti 7os patul in c care con{ine descrierea |,t:
j
i.
z5cea sldbdnogul" (Mcu 2. 3-4). Numai gtiind
daiina Iudei itlfilor familiare, politice gi bisericegti ale Evreilor, precum
li de a sta Ia masi pricepem cuvintele luiloon (13,23),,rEru ;descrierea {drii Ior 9i a localitdfilor din timpurile biblice.
t.:

" ,o
l"
t'l din invdfdceii lui culcat pe sdnul lui lisus", precum gi cele
di
t. Luca (7. 38): $i stdnd (femeia) la picioorele Lui, plAngdnd
a
l
ceput a uda picoarele Lui cu lacrimi,, etc, D""ru*"ri""
l ,.,
eunosc6nd ceremoniile lungi ale salutului Ia rEsd.riteni,
putem
felege dispozi$ia lui Iisus ca invifdceii ;,sd nu salule pe nin
in (Lca 10, 4). Cine nu cunoaqte dispozi{iile Lrgii jidove
i -cale"
l referitoare Ia cei necurati, cu greu va inlelege carrzele purtE
rezervate a femeii ce suferea d? scur€:erea singetui (Lca g.
Din crrnoagterea stdrii morale decezu]e a peqanetetii se
expli
deciziunea conciliului apostolic dln Fapt, Ap. (".
li. ZO1, ,o
gdnii sd se fereascd de desfrdndri. Iardgi numai
cunoscdnd
racterul partidelor religioase ale Iudeijor, iu{e1e6lem
Botezltorul intdmpind pe Farisei qi Saduchei, veni{i si pri
ci dela dAnsul botezul pocf,ia{ei, cu cuvintele, ,,pui de ;ip;r;;:
r;_rl Avdnd ideie de filosofia - p[(in6 de pe
[S,tl._
tolilor, in care prin /ogos ,; J;;;;;"""""*"r+li"d;;;:;;
riii
c) Geografia qi istoria ldrilor uecine cu Palostino. De pikln
i
tru intele6lerea Exodului e nevoe gi de cunoagterea impreju-
r Seografice ale Egiptulrri qi Arabiei. Pentru cartba lui Da
e necesard istoria imperiului caldeic,
d) Sfdnta Sc,ipturd ins5gi sau autorii biblici, cari reflectd
lumind . asupra impiejurdrilor de pe timpul cbmpunerii,
filor S{inte.
e) Ca iz.voare pentru cunoagterea imprejurf,rilor istorice re-
4
itoare ia Noul Testament, servesc scriitorii contemporoni ai
olilor, Philon qi ,Iosif Flaoiu, qi cei ce au urmat autorilor ii
lui Testament, Pdrinlii opostoliceEti, Sfinyti Pdrinli qi Scri-
de ce ii bisericegti, iar Ia Vechiul Testament ser\.esc ca izvor bor{at;
'almudul rabinilor qi comentariile ludeiLor erudifi ; .A"benezra,
barbanel, Mcimonide elc,
fJ Vin apoi scrierile profone, cari se refer6. ia cer|ile- bibli-
timpuiApor
Astlel asupra cuvintelor apostolului Pavel din ep. I cdtre Ii-
I

creatoare a lumii, infelegem. qi mai bine de ce cd. preotul se cade ad fie bdrbat al unei {enei (3.2),re-
folosegte Ioan t,
menul logos pentru a cuprinde pe Fiul lui Dumnezu .prin varsl lumini scriitorii contimporani cari ne sprn ci a doua cd-
l'.1
ll
ca
s'a fdcut iumea [1. 1-3). ie se socotia necuviincioasd in acel timp. Din Suetoniu(Cla- i:l
Mai ales la irnagini gi asemdniri trebue cunoscutd 28) avem date mai precise despre destribdlarea lui Felix,
t'
natura l :iir
crurilor. Temeiul de asemdnare nu se poate cunoagte decdt t16ia in adulter cu Drusila, Iiica Iui Irod Agrippa I, (sora ',1:
din nat
ra iucrului asemhndtor. Domnul ." folu."gt.'JJ ;;k" i ASrippa II) 9i solia lefitinrd a principelui Aziz din Emesa, ,l
; ;;;; I
1
Qineaz ,,pdcdfogii se uor crunca in intunerecur cer mai din ar .t
rd,.unde ua fi pld.ns gi scrdpnire de dinfi" (Mat. g. l2i 55. RcgrrEe pcplru of,servarea irrrprejrrr&ritror
22. 1 . , it,i
etc), Imaginea e luatd din obiceiul Evreiior de islorice.
a fine ospefe. 'rti{
noaptea, Dornnul asemdna fericirea cereasci cu j
un osp6f de 1, La interpretarea Bibliei trebue sd ne reprezentdm in l{
care cel nevrednic e dat afar5, rrnde e intunerec
noalteLea serbdrii Paqtiior (Exod, 12
ai lrig.'Din-c imprejuririle in care au luat fiinf{ Cdrfile Sfinte, '11
l[

Ei L3, 3_l0t se inleleg In contra acestei re$ule pozilive adeseori se lace o eroare iL]

*lild.ll".:;l/" td mielu_l lui ca,re ridicd pdcatele lum se citesc Carlile Sfinte ca nigte cdrNi moderne.
]I

9""_11
catoase .,2!
" 1 cte
i +i,,, C".iq l 1t i, t.Dum-neze.u
u u i.. iii 1 ; ;i i,,' i:'# f
"t fit; frdmfrntoturd
:i T iZiri "'ilu 2, NeSativ are valoare re6iula: Orice seDs care contrazice
tn

mai inainte), ca sd
pitit, noud,
precun
ii rul persoanei vorbitoare, ori al cititorilol, precum gi na- liii
a,tuat (.san" curafi_si sfinfil,
i!:"!, !1:d
tost pen.tru noi s'o jertfit,' (1 Cor, 5. 7), "iiii,{'iiit, lucrurilor gi datinelor, opiniile din limpurile biblice, trebue ,;il

. . lnterpretarea fEcutd cu ajutorul cunoagterii imprejurdrilo

istorice, se numegte interpretare istoricd.
De ex,, cuvintele Domnului : ,,Ae mie ,gi lie femeie, in- illl
tl

n'a venit ceasul meu", rostite cdtre maica Lui la nunta din l

Galileii, (Ioan 2, 4), nu au si se infeleaS5 nepotrivit ca- in

54. fzyoarele <rrnoagterii imprejrrrdrilor iclorice. rului Lui ca o respingere brutali gi necuvincioasd, Acelag
:
,:."li
il
lzvoarele pentru cunoaqteraa imprejur5rilor istorice in i
i

ce privegte Sfdnta Scripturd sunt: ,,,1

-109- ii
rt,i
108 -
-.
ii
I
ii;
i,
i,
i
lucru gi despre locurile analoage: Mat. 12, 49-50 Luca 11.
i
:i
Cuvintele apostolului Pavel; ,,Ori cine ar fi fost ei (apcstolii
frunte) ntam nici o grijd" (Gal. 2,. 6), nu trebuesc luate in
sul cipentru ceilalfi apostoli Pavel ar fi tost indiferent, ei in sensul
nu lor are sI le mulfumeasce evanghr" Iia. Cuvintele Apostolului ;
cutu-m'am celor ntoutincioli ca un n ro ttincios, ca sd-i dobdn
(1 Cor. 9.22) 9i prirt',,Cine e;te slab gi eu sd Stu fiu? Cine i
sminteSte gi eu sd nu md aprind?" (2 uor. 11. 29), nu se
infelege in sensul cI Apostolul s'ar-fi acoinodat greqeliloraltor
cici ar [i fost nepotriv,t cu earacterul moral superior al A
tolului, ci se vor infeleSe aga ce s'a acomodat la preocupa
gi Irica lor gi c5. i-a compdtimit pe cei slabi io credinfi. In Ma
VI. 31.r ,,Nu ud gniili zicdnd ce L,om mAnca sau ce oom bea
sau cu ce ne uom imbrdco", nu trebue sH. se infeleaSd in
ca si nu avem nici o grijd pdmAnteascd, cici fdr6 aceasta frii
nu poate s5. existe so'ietatea, ci sd nu avem $rii5, exagera
pentru cele pd.mAntegti. In Mat. 7. 1, prin cuvintele t ,,Nu i
cafi",nu se opregte orice judecati despre al1ii, ceci fdr'6 a
nu s'ar prrtea face educa{ie gi restabilirea ordinei, ci se in{el
ca s5. nu ludecim fird buni.voin{n. Nici in Mat. 19, 24 nu tre
bue in{eles ci e absolut irnposibild mdntuirea bogatului, cdci a
vufiile nu pot fi o piedecS de neinvins la mAntuire. Deci n
trebue si Se desconsidere natura lucrurilor.
CAPiTOLUL VIII
FaraEelisrnul.
56. Fiin;a, ffmpirfirea locuritor pranalele, fiixrla gi
i^porlanf a p aralelisrnulrri.
Scrierile SIinte nu sgnt scrieri sistematice, ci ocaziona
cari aduc in discu{ie de rnai multe ori acelag lucru, Deaceea
aceste scrieri se Sdsegte adeseori nu numai aceeagi expresie
diferite intrebuin{dri, ci se istorisegte acelaq fapt intr'o lormd di
feriti qi se trage aceeat invdfS.tur6 intr'o legdturd diferitd. Aces-
te texte diverse avind o asemdnare intre ele, Iie in cuvinte
expresiuni, fie in cuprins, se num3sc fexle sau locuri paralele,
De ex. Cuvintele lui loan Botezd.torul t ,,Iq.td mielul lui
care ridicd pdcatele lumii" (Ioan l, 29), igi au paralelele in
53. 7; 11-12, lI Petru 2, 24.
DacI aseminarea este in cuvinte, paralela aceasta se
- I10 - - 1ll-
uerbald. DacS asemdnarea se Sf,segte in cuprins, paralela aeeasta
leste reald. Paraleld reald este
de ex.: intre Mat. 24. ls,giLuca
21, 20 cuprinzdnd viitoarea asediere a Ierusalimului.
Paralelele reale se impart dupd. cum confin fapte ori fdei gi
invd{5turi, in paralele istorice gi didactice, paralele is/orice sunt
multe in Vechiul Testament in cEr{ile impira}ilor gi in paralipo_
mene, iar in Noul Testament in S{intele Evanghelii, paralele di_
dactice se 6ld.sesc in toate cdrtile Sfiniei Scripturi, dar rnai ales
in cele didactice.
. .?e*eeiarea locurilor paralele ig-_t_re- e!g* ,s_p1g 3 se clarilica
chestiunile obscure gi mai pufin clare, se numeste paralelisma\t.
-'ol'Paralelismul
este un mijroc insemnat feniru' ctirificarei
sensului biblic, in primul r6,nd poralelisrtul uirbal, fiindcd scri_
itorii biblici urmeaze aproape aceldg uz al vorbirii, deaceea se
pot explica unul pe altul. Cuvintele decalogului;
,,Sd nu ieinu_
mele Domnului in degert,, (Exod. 20.7;, se explicd prin Leuiti_
cul 19. 12 astfel: Sd nu iuri str6mb. uVdzut_am pe Satana, ca
un lulger cdzdnd dm cer,, (Lca 10, l7). Frazat ,iacddeadincer,,
se alle gi in lscio 14. llt ,,Cum a cdzut Lucifer...,', dar in alt6
relofie explicativE, cici se descrie sldrimarea gi nimicirea re$e-
lui seme{ gi temut al Babilonrrtui. Deci ,,a cdd.eo din cer,, ins"am-
nI sfdrmarea gi nimicirea puterilor acelora cari .in seme{ia lor
se. credeau atotputernici gi nebirui{i.
,,Iald, fecioata ua concepe
gi ua nagte fiu" (lsaia 7- r4). Lici fecioara se nunregte evreegte
angalmah, Din Fac. 24' 43 unde e vorba de Reveca c" ,"
md fecioard, vedem ci acest cqvAnt ,u inseamni tdn6ri, "hia- ci vir-
Sind,
b) Poralelismul istaric duce Ia cunoagterea clar5 a celor
istorisite gi a cauzelor intamplerilor, Ast[el din Mat. g. 1g-26
Marcu 5, 22-43 9i Lca 8, 4l-56, avem o ideie clarE despre
inuierea fiicei lui lair qi despre uindecarea femeii ce urr"u ,*r-
gerea siogelui. Cauza p,imirii lui Iisus cu triumf in lerusalim
'(MaL.2l.8-ll), se cunoa$te din locul paralel din Ioan lZ. 17-
18, unde se spune cE ea a fo;t invieiea lrli Lazar, E greu de rll
'i.
gtiut de ce a ldsat David mult timp nepedepsite uciderile 1ui tll
Ioab, istorisite in IL Imp.3. Z7i 20.9;lli, Imp. 2.5, d.arepo-.
sibil cE David n'a voit si pedepseascd. pe un Eeneral viteaz ca ll
Ioab al cirui eroisme relatat in I. paralip. U:6. la IL lmp.Z4,
')..1)e acest parrlelism ermeneutic diterd, pararerismu/ brblic zis armem-
orelor' dlo. cerlite po; tice ale vechiului Testament. Folosul paralelismului meml
orelor pentru ermeneutice consti in faptul ci exphci con[extul apropiat.
 l, se istorisegte ci Dzeu l-a indemnat pe David sd nunrere po_
porul, totu$i David se c[iegte ci. a numdrat poporul (ll
lmp. 24. 57, Regule lrenlrrr paralelisrn,
10-16J. Aceasta se explicl in alt loe, in I par. 2t. 1, dupa care
1. Cuvintele cu sens obscur gi echivoc se iau ln sensul pe
nu Dzeu ci Satan i-a ademenit pe David sh numere poporrl.
c) Poralelismul didaclic ajutd la inlele6ierea invalaturilor
care iI
aL in locuri mai clare. De ex,: Fiii tui Daoid in I parali_
pomene (18, 17) se intituleazd.: cei dinldi t6ngd ngele, dar
biblice. Botezul in numele lui Iisus clin Fapt, Ap. 2. 3g se cla- in
rific5. prin.locul paralel Mat, 28. 19, unde se aratd cd boleznl
II Imp, (8. 18) se numesc guuernatori. I, E*od. 3t]tg cel. doua
table ale Legii se zic scrise cu degetul lui Dumnezea. Din Luci
poruncit de Domnul se dA in numele Sfintei Treimi. In
Gal. 5.
6 se scrie : ,,In lisus Christos nici tderea inprejur nu poate ni_ ll. 20, unde christos spune cd. cu deg-tur rui Dzeu scaote dra- i'
ri

cii, vedem cd prin degetut lui Dzeu ." ir1"l.g" puterea dumne-
mic, nici neldereo improjar ci credinla care lucreazd prin dra_
zeiascd., In lsoio (31. 5j cilim cE or6ianele pedeisei dumnezeegti
gosle". In 1Cor. 7, 19 scrie: ,,Tderea imprejur esle nimic gine-
se numesc ,,uasele nrdniei lui Dzeu,,, Deaici u.ala* ci
lderea imprejur nimic, ci pazu ordinelor lui Dzeu,,, primui ci_ ,,ur.sul
alegerii" din Fapt'Ap,9. 15 ca atribut dat apostoluluipavel
tat se explic5 astfel, cE in legea Iui Iisus christos are varoare in-
seamnd or$anul ales, de care avea Dzeu sI se foloseasc5
,,credin{a care lucreazd. prin poza ordinelor lui Dzeu". la con-
vertirca pSgAnilor 9i Iudeilor,
d/ Paralelismul ajutd la cunoagterea sensului irnpropritr. De
ex.: ,,Fiii lumhtiit, (Lca 16. 8), se precizeazd prin paraiela 2, Locurile obscure, ori neclare, trebuesc ldmurite prin pa_
din ralele mai clare luAndu.se in sensul pe care il au in l";uri
Ioarl 12. 36: ,,Pdnd c6nd, aueli lumina (pe Chiistos), crpdeti in ;;_
lumind, cs fiii luminii (adecd urmEtorii Lui) sri fiJi". pasagiul din ralele, Astfel gorpele ispititor din Fac. c. 3 se erplicd
pr;r, i"_
I-euilicul 17. 7 t ,,$i ei sd nu mai sacriiice sacriliciile ror domo- ralelele Apoc, 20. 2 ss., Inlelepciunea tui Solamo) Z. 2+
s; I[o,,
nilor, cu eari au trdil in desfrdndri", se in{ele$e despre cuitul zei- 8. 44, dupi cari garpele ispititor era diauolul insugi. I"'hl;;;;
Ior straini, ceeace se observ5. din scriitorlii Jinli .uri infaligeazi 11, 18 se spune despre Ioan Botezttorul:
,,A venit loan nictmd,n_
cdnd nici bdnd,,, Aceste cuvinle o, ," ,o, lua in sensul
cultul lui Dzeu prin imaginea cisitoriei lui Iehova cu Izraelifii. abso_
Astlel in leremia 2, 2, i,Aqa zice Dzeu: Adusu_mi-am arninte lut, ci fn sens relativ. Lui Ioan Borezitorur i se den"aga
numai
pldcerea painii inddtinate gi a bEuturii, ceeace
de tine, de credinciogia Ia in tinerelea ta, de iubirea ta in tim- se vede mai crar
pul logodit'ii tale, cdnd ai venit dupi mine in pustiu(J. (La fel din paralela d,ela Luca 7, 33. ,,A venit Ioan Bot.ratorui,
nir.
pdine mdnc6nd, nici ain bdnd". In Luca Z. 41_43,
Isaia 54, 5 9i urm.; bZ, S), Chiar qi in Noul Teslament Biserica SA loon'l-,
45, Iosif se_nulnegte tatdl lui lisus. In ce s€ns era
e prezenlatd ca mireasa lui Christos (2 Cor, 11. 2; Ephez, S. Iosil tatil lui
23-32 Apoc. 19. 7; 21. 2). llsus, se vede din Luca 3. 23, unde se zice cE Iosif
era socotii
ca tat5.l lui liuus, Prin pdcatele mulrort din Evrei
e/ Paralelismul indici uneori limita sensurui cuvinteror gi a 9. 2g (,,a;;;-
tos odatd fiind iertfit, ca sX ridice pdcatele multora,,),
Irazei, Astlel in Luca (4 Z) se spune ce post trebue in{eles in Ma_ se"in{eleg
pdcatele luturor, cdci aposlolul invali cJar
tei 4. 2: ,,Nimic n'a mdncat lisus in zilele acelea,,, Din paralela in allE parle (R"r]
5. 18 ; I Tim. 2, 6 etc,l cd Christos s,a jertfit pentru
din ll[orcu 10.74 vedem dacd prin pasagiul din lulatei 1g. Z+, toli. iasa_
giul din Mat. 24. 15-_16: ,,CAnd ve{i vede
,,Mai lesne este cdmila sd treacd prin uieLhile acului, decdt sd uririurro 'Orrrii)ii,
care s'a zis prin Daniil proorocul, st,nd in.Iocul
intre bogalul intru impirdlia cerurilor", trebue sl infele6lem con- ."t.taot,
cei din_Iudeia s6 fu(6 la mun!i,,, se elucideazd prin "fuo"i
damnarea tuturor boga{ilor ori nurnai a celor ce igi pun- n[dej_ pasagiul din
Luca 21, 20 s.: ,,Cdnd. vefi vedea lerusalimul tncontjirot
dea in a'ulii. In Marcu 10. 24 se spune ; ,,Fiilor, cai de oneuoe d, ;"-
fagl, atunci... cei din ludeia sd fugi in mun{i,,.
esle sd intre inlru impdrdlia lui Dzeu cei ce ndddjduesc intru
auulii"" ,,Duhul Sfrinl din Mat. 1. 20 se determind in Lca 1. 3, Textele cafi trateazd, ceva cu caracter gieneral trebue.
35 ca uputerea ee'lui de sus,,. Din Fapt, Ap, 5. 4 incd rczultd complectate cu ajutorul paralelelor amEour,fite.
ln care o chestiuni se atinge numai sumar, se explici.
Oii
ci _lnvi{{Jura datd de Iisus tAnirului avut (Mat, lg, Zl) era nu- """f"1".rf-
prin lo-
mai un sfat. curile ln care chesliunea se exFune cu preciziun
e. In IVat. lg
29, Iisus,zicet ,,Tot cel ce a ldsat toate pentru
numele meu, l.n_
lSuciq; Erm. bibl. Iarc, VIlt
_ ll3 _
 sutit ua /uo..," Acesttext se explici prin locul dinMarcu 10.30.t
,,insutit oa lua in uremea oceos/oi,, adecd ir,l viata pdmAnteas-
c6. Astlel gi locurile Marcu lO, ll-12 Luca 16. 1g 9i I Cor.
7. t0-11 cu ordinul D.mnului despre nedespdrlirea cdsd.toriei,
trebue com^lectate cu cele ce se spun in acest sens in Mat, 5.
32 9i 19. 9, cd despdrtirea sofilor e permisi de Domnul in caz
de adulter, Locul Ioan Z. lT despre trecerea 1umii, are o para.
lel[ explicativd in II Petru 3, r0. Ardtarea Dornnulii dupd iin-
viere, descrist sumar in Marcu c. 16. lZ, trebue intregitd cu
ami.nuntele din Luca 24, 13 9i urm.
4. Numai locu.ile cari de fapt srrnt paralelele, se vor soco_
ti ca atari, cici unele sunt numai la aparenli paralele. Nu se
vor considera paralele locurile cari se aseamini. numai in formd,
nu gi in fond. De pildd locurile dio Marcu 6. 13,
9i lacob 5. 14,,
undenu evorba deaceeagi ungere, cain Luca7. 37-50 qi lcan 12..
1-8, in locurile despre ungerea lui lisus cu mir .prelio.s. Cu-
rdlirea templului dela loan (2. 14-16), diferi de cea dela si-
noptici (Mat,21,, 12, Mqu 11, 15, Lca 19. 45). ArdtareaDomnu_
Iui dupd inviere mai multor femei, amintitd in Mat. Zg, 9, dilerl,
de cea povestit& in loan 20, 14_18, unde Iisris se aratE numai
Matiei Magdalena, Una este parabola simpld despre o cind more
(Lca 14. 16 gi urm.) gi alta parabola compusi despre nunta
fiu-
lui de impdrof (Mat. 22. L qi urm.).
5, Cdt despre ordinea Ia folcsirea paralelelor l
o/ Sunt mai folositoare paralelele din acelag autor, pentru-
cE liecare este pentru sine cel mai bun interpret. Din
iaralela
Gal, 5. 6, unde Pauel zice ci inaintea lui Dzeu are valoare
,,credinfa care lucreozd prin dragloste", se vede bine cd aposto-
lul n'a intenlionat in Rom. 3. 28 gi Evrei 11. 6 s6 declare cre_
dinta ca sinsura posibilitate de mantuire, cuvintele apostolului
ln Rom, 5. 15: ,,Ci de au mirrit prin greqeala unoiu *i multi,,,
se explicd intiiu din altele din acelag capitol (Rom..S, l2)
.. ,,prin picat
'a intrat moartea tn toli oameniiu. Insemnarea cuudnturui d,era
!or-n 1. 1, se qtie 9i din I Ioan 5. ? : ,,Tatdl, Cuudntul 9i Sfantui
Duh" gi din Apoc. 19, 13,: ,,$i cel ce gedea pe cal, (era) imbr6-
cat in hainE vopsitd cu s6.nge qi se chiam[ numele luit
,,,Cuudn-
tul lui Dzeu". Ce treLrue si se infeleagd prin stihiile lutmii dia
G.al. +, 3, se poate gdsi confruntand tJxtul cu Col. 2.
ZO_-.21,
adecE prescripfiunile iudaice.
5/ Textul unui autor biblic s6 se compare cu paralelele
autorilor biblici mai apropiafi in timp gi in materie similard, Ast;
-- I 1,.1
- - 115-
i, {"1 ra se confrunte evangheliile ori c6rfile ImpEratilor gi Parali-
pomenele din Vechiul Testament.
c/ Deasemenea s[ se confrunte paralelele din cii{ile cari
ctau in legiturd spiritual5, precum cele din evanghelia Luca gi
Faptele Apostolilor cu cele din epistolele lui Pavel,
d/ In urmi se va recurge la explicarea ce o pot da parale-
lele celorlalte cdr{i din acelag Testament gi uneori din ambele
Testamente,
58. tzvoarele (rrnoaqlerii locr.rrilor paralele.
1, Primul i:vor pentru cuuoagterea paralelelor es[e Sfdnta
Scripturd insdgi, cititd de repeiite ori,
2. UrmeazS" apoi concordanlele biblice. Cu ajutorulaeestora
ise cunosc mai ugor paralelele, precum gi prin diclionarele biblice,
o/ Concordanfele biblice strnt de doui feluri r reale sau
,didactice qi uerbale,
Concordanlele reale sat didactice sunt culegerile de para-
lele biblice cu materia orinduiti pe chestiuni, inlSfigate in ordi-
ne allabeticd qi cu indicatia locului, adeci a capitolelor gi ver-
.setelor de unde sunt luatel),
Concordanlele oerbale sunt culegerile de cuvinte paralele
din Sf6nta Scripturd, orinduite 9i ele la lel,
In unele Biblii se gEsesc indicafii subliniare ori marginale
de' paralele reale ori verbale.
b) Diclionarele sau lexicosnele limbilor biblice aduc cuvio-
tele gi expresiunile cu insemndrile ce le au acestea in dilerite
locuri biblice. Diclionarele sau lexieoanele reale sau ale lucruri-
tor, contin locuri biblice cari trateaz6 despre aceeagi materie.
B. Euristica speciale, dogmatici.
Principiile dogrmarlce de inrerlrrerarc bi6licd,
Principiile dogmatice de interpretare biblicd sunt consecin-
fele unor do6ime ale credinfei cari se releri la SfAnta Scriptrrri.
Aceste dogme sunt:
Sfdnta Scripturd este inspira$i.
1.-SIA.rta
2. Scripturi sinuuri nu contine intreE cuvintul lui
Dzeu ci numai impreund cu S[Anta Tradifie,,apostolici,,
3. Biser4ca Domnului este oiganul infailibil de pr.opagare a
credintei.
,) O oou[ carte de concordanfi la Nodl Testament, avetu de Al. Lar-
carov Mold"vau, Buc, 1932,
O mare carte de concordanfi ln intrea$a Biblie ia l. germand: Cal-
ver, Bibelconcordanz, Calv. Stuttgart r905.
 ;tlrrirr

i,,iril
ll,,iiii
Dogma despre inspirafiunea Bibliei fiind recunoscuti de l,lil
tofi cregtinii afard de rafionaligti, consecinfele ei pentru interpre_ '
i

tarea bibliei se numesc ptincipii dogmatice cregline de inteipre_

1. In special enunf[rile scriitorului inspirat gi ale persoane-
-'lor vorbitoare infdligate ca inspirate in Sfdnta Scriptirr[, sunt
tare, iat do6imele despre sfanta Tradifie gi despre infailibiriratea "i
infailibile, Veracitatea.celor spuse depersoanele infdtigate de au-
I

Bisericii fiind recunoscute deplin numai de ortodo"gi, tor se judec6. din contexf. Astfel, absolut adevirate sunt: o/ cu- ,i,
cinfele lor pentru interpietarea biblicd se numesc principii
"oo."-
dug_ vintele lui Dzeu gi ale persoanelor inspirate d.e Dzeu, precum
tl'
matice orlodoxe de interpretare. i li'l
erau Apostolii gi Profe{ii,cAnd ei vorbesc ca trimigi de Dzeu. Prin ,i:
Interpretarea Siintei Scripturi dupd principiile dogmatice
urmare absolut infailibil esle sfatul pe care l-l di proletul Natan
esle interpretare dogmaticd, ] ,]l;
lui David, sL nu zideasc[ el templul lui Dzeu (II Imp, 7,4-17), ,]i
un sfat tocmai contrar celui dat mai inainte, cdnd Pro{etul nu ,li
lri
vorbise din inspiralie. Tot astiel judecd.m Ei declara{iile Aposto-
Iilor, Inainte de-a primi ei pe Duhul Sfdnt, nu pot ii socotifi ca .. i
f. Frincipiile dogrrmafice <repiine de infailibiii, afard" dacd contextul arati ca inspiratE vreo declarafie
inlerprelare. a lor. Astfel mirturisirea lui Pe{ru in numele Apostolilor in Ce-
zarea lu.i Filip, era inspirati (Mat, 16. 16). E inspiratd gi hotE-
Consecinfele doSmei despre inspiraliunea Bibliei, conside*
rArea conciliului apost,,lic din Fapt, Ap. (15, 23."-29), Eatrebue
rate ca principii ireEtine de interpretare biblicd, stnt urmd- privitS. ca declarafia Bisericii Noului Testament,
toarele I

1, SIAnta Scr.irturE e lipsitl de rdtdciri. 6/ Deasemenea se numesc inspirate in context gi cuvintele

2. SfAnta ScripturE e lipsitd de contradic{ii. altor persoane, cari nu erau dintre trimiqii lui Dzeu, ca ale pa-
3. Sf6nta Selipturd cuprinde o doctrind armonici de cre- triarhulrri .Iacob (Fac. 49), ale lui Vileam (Num. 23), ru6iiciunea
_
dinli, Anei (l lmp. 2. 1-10), crrvint+le lui Tobia bdtrdnul (Tob, 13,
ceeace ingit due confruntarea texturui ctr doctrina
biblici ade- 14), salutul Elisabetei (Lca l. 42 ss), cuvintele Moicii Domnului
ci interpretarea prin anologia biblicd (mdsura credinlii biblice).
{Lca 1. 47 ss), ale lui Zaharia (Lca 1. 68 9i urm.), ale bdtrdnu-
59, Sfanla $criprrrrd e ltpsird de rdrdciri. lui Simeon (Lca 2. 29 s. s, 34-35), ale arhidiaconului $tefan
Infailibitatea Slintei Scripruri este recunoscutd in mdsura (Fapt. Ap. 7. 2 qi wm,).
intinderii inspiraliunii, Inspirafiunea, dupi conceplia ei bldndI c) Declarafiile pe eari le fdceau arhiereii din Vechiul Tes-
de originE dela Slinfii pdrin{i dela Rasaritt loan Chrir;:;;;, .gi luna sunl cele mai mari corpuri ceregli (1. 16),iar inalte ctrrfi se vorbegte
Vasile cel Mare qi Grigore de Nazianzr), etc., gi definitn de rniqcarea soartlui unie se sgune cd, el a fos! oprit o zi (Iosua 10 . 13)-'; ctr
nea secolului trecut de Francois Lenorinand, _ e restr6nsd
la fij soarele rd.sare qi apune (Ect. t. 5); ori ci aleargd ca un uriag (Psalmi.). 'i
la Dar aceste erori se vor c,nsidera aumri ca acomoddri la ideile timpu-
cuprinsul doclrinal al Cdrfilor Sfinte, lui gi ca expresiuni ale limbaiului poporal. Daaltfet dele celebrii astronimi
De unde urrneazd, ci in chestiuni istorice, arheologice, Copernic pi Galileu pAnd azi tot se-nui vorbogt€ despre naturd aga. cum se
as- prezinti ea siofurrlor exlsrne,9i au dupi liiofa ei seu dupd adevirurrle cos- iri
tronomice, 6ieologice Biblia poate sd cuprindd gi inexacitafi mice curoscute gi zicem cu totii ci soarele rdsare gi apu rL, cdci lraza a de-
stre- venit uz al al vorbirii, Apoi SiAnta Scriptu.i nici nu este ooerl qtii:fificd, ci
:"1t: din izvoare gregite, cum sunt pHrerile contimporanitorl, iu, poporald; ea nici n'a avut scopul do-a i rvdfa adevdr.rri naturale, ci reiiEioase, il
deaici nu urmeazd. ci ea cuprinde o doctrin6 neadeveratE Strnfii autori au vorbit dupi id:ile tinpului qi nu dupd realitate cum
sau spune gi Ieronim.Dacd daci Christos zice despre grduntele de mugtar, ci. e
fals5.
.sdmdn[a ceq mai mlcd [Mrt. 13. 32), nu trebua si in[ele(em c{. n'ar fi altagi
.,)_H. Roveufa. Curs de Enciclopedie ermener mai micd, Drcl vofbegte El despre' sare stricald tMat. 5,-13 Marcu 9. 49,, L;.
y a, i ili ;;;i,;",-i
e z- a,.' il;.;illt
.,., u mi i a d rir i land
bilitatea gi Scriiroriror stirti Je"ii -*]r"L*^t"ri."'ilrpu
1

",1Hl1:
1, 3i",,X,nj
ca 14- 34), nu trebus sf, infelegern clorur5. de natriu purd., care neatrdgAnd
umezeala aerului nu se prate strica, ci in[+1e$emsarealurtidin Vlarea,,M-oar- il'lll
lfi

conceotie tf,", care pe lAagi c[orur5. de natriu co tine $i alte elemente cari atragA'rd
#:1:,titi,,','.1''fl iiii',Ti!iq,:t6,{iJ.i:;;if a;'i;';j:lsll,i,"ffi
",guror.a
umezeala, pot strica sarea $ti n apoi c[ ga'pele ucide cu dintele siu plin de
') Nu incaoe nici o
indoialtr ce VecLiul'TJ.t.r"rt v_enin qi nu cu limba. Totuq se zice in Scripturtr c6. gorpeie ucide_ci limbe
rice, geologice 9i-astrooo*ice. n" pitaa'i"'""rt* p.""rii confine gi eroriisto.
',,'il
se spune cd, soarele. [Iov 20. 16 corfr. cu ps* 13). 3)- Mri gtim cd gerpi sburdtori iru sunt in plr-
file risdtitene totug se face amintire de ei in Isaia (14. 29 i 30, 6l intr'o ies.
cricre poetic{,
i
l;l

-116-
*117
-
ffil
tament, erau inlailibile numai cdnd le fEceau dup{ consultarea
sorlilor sfinte,
d) Opinia persdnali a unui autor in stare de inspirafie de
asemeni poate si aibd. veracitate. De ex.: la I Cor. {7. l2): ,,Iar
celorlalsi zic eu, nu Domnul". Apostolul exprimi ceva ce nu e
de provenienld divin5, totug era iretut ca bine. $i din contri,
pirerea unui autor in stare de inspirafie poate sE nu aibi vera
citate. Ceeace a zis Pauel presbiterilor adunati Ia &iilet ; ,,Eu
gtiu cd nu oeli mai uedea {aNa ntea uoi toli" (Fapt, Ap. 20. ZS),
nu s'a adeverit, fiind o presimfire subieciiv6. Nemul{umirea pro-
Ietultri Iona se mustri de insugi Dzeu (Iona 4, 3-4).
2, Pentrs a cunoagte dacd cuvintele persoanelor neinspirate
sunt ori nu sunt obiectiv adevdrate, ne ajut6 tot contextul, ln
context sunt aprobate chiar gi cuvintele unui scriitor pigAn (Tit.
1. 12-13), precum gi ale arhiereului Caiofa {Ioan Il. 51) 9i{e-
sim reprobate chiar enunfdri de.ale Apostoiilor (Mat, 16.22-23
pi Luca 9. 54-55), ale profetului Natan (lI lu:p. 7. 2 9i urm.),
gi ale pro{etului Ilie (II1 Imp. 19. 10 9i urm,), cdnd acegtia nu
erau inspirafi. Din context rezuhd, cd cuvintele lui Iov gi aie prie-
'tenilor lui sunt reprobate mai tdrziu, chiar'de Dzeu (38, Z; 40"
2-8 t 42. 7) qi Iov insugi se cdegte de cele declaratel).
Uneori revarsd qi paralelismul lrLrnind asupra caracterului
faptelor gi persoanelor din Biblie. De ex,: Uciderea egipteanului
de Moise (Exod. 2, 12) se judeci din confruntarea cLl Fapt. Ap,
7. 24-25.
60. Sf6..fa Scripiur& e liprsiEd de cornrrmeiceri,
In urma inspirafiei restrArsen SfAnta Scripturd e lipsitE de
contrqziceri sau de antilogii (dela antilegc, contrazic) doctrinale
gi se infelege gi profetice,
'Dar.
autoritatea gi fidelitatea Cdrtilor
Sfinte ar su{eri dacd ele s'ar contrazice chiar in texte istorice,
E cert c6 in Sfdnta Scripttrrd sunt multe locuri contradic-
torii. Cercetate ins{ mai de aproape, ele sunt contradictorii nu-
mai in aparen{6 9i pentru aceasta se numeau enantiofane .(dela.
enanlios, coirtrar Ei fenin, a apare),
Ca antilogiile sd iie cu adevirat contradictorii, se cere:
1. Si se relere la acelag subiect,
2. Sd cuprindii acelag punct de vedere.
3, SE se contrazici autorii. :
r) Madrr, op. cit, pafi, 52.
- 118
- - 119-
4. Se se contrazice adevdrurile sigure de undeval,l,
Dar cu unele exceplii juititicate antilogiile biblice nu evi-
d,enliaz6. c5 se potrivesc la aceste criterii de contradiclib,
Ele sunt astlel contradicfii numai la aparen{E, dintre cari
urele se reduc la texte defectuoase2)., gi la traduceri inexacte,
cele mai multe insd la desorientarea cilitorului in materie didacticd,
proietici gi istorici.
Nu sunt deci locuri cu adevdrat contradictorii,
cari unul sd fie fals, urmetoarele :
- dintre
o/ Cdnd e vorba de persoane cu doud nume, Rds6ritenii
obignuiau sd ia in cazsri excepfi nale un nume nou In I Imp,
(21. 1-6), acelag preot care aduce lui David pAinile punerii
inainte, se numeste Abimeloh, iar in Marcu (2, Z6) A.biatar, Dtt'
pX Mateiu (23, 35) Zaharia, care a {ost ucis intre templu 9i altar,
era liul lui Baruhia, iar dupd. II Paralipomene (24. 20) era liul
l:ui loiada, Vamegul care l-a urmat pe lisus, in Mat, 9. 9senu-
meTte Mateiu, iar in Luca 5. 27 qi Mcu 2. 74 se nume;te leui.
bi CAnd predicatul aiirm[ 9i nea6id ceva desnre subiect, in-
sd in sens diierit, In Ioan (7. 8) Iisus declarl ,,fra{ilor" sdit ,,Eu
nu md ootu sui la ziua sdrbdtorii", iar mai ios (v. 10) evanghe-
listul istorisegtet ,,alunci gi El s'o suit la sd.rbatoare". Dar
aici se mai spune cd a 'mers pe ascuns la Ierusalim, Pe cand ,,fra-
fii Lui" i-au cerut si mearSd oe Ia{E (v.3). In loan (1,21}, Ioan
Botezdtorul rispunde trimigilor sinedriului c6" ,,ntt este el profe-
tul", iar in lVlateiu (1 1. 9) e numit profet d,e Domnui insugi' Dar
ln loctrl intAiu loan nu se infelege pre sire ,,profetult' ci pe
Messia,
c/ C6nd intr'un loc sensul e propriu, iar in ait loc impro-
priu. Astfel in Mateiu r5, 39) t ,,De te ud loui cineua peste fala
obrozului cea dreapld, intaarce-i lui gi pe cealahd", avem de a
Iace cu o 6[nom6, deci cu un inteles impropriu qiastleltextu] nu
poate sE {ie in contradic{ie crr protestul Domnului la pdlmuirea
Lui in fafa arhiereului Ana (Ioan 18,23). fupd I Eetuu (2.22)
,) L"*r1 op. cit. p. 39' ,,Repu{tantia vero vel pu$na S, Scritttrae di-
cilur locus qui vel aliis locis eiuscem auctoris. de eadem re' eodemque sub
respeclu traitaatibus vel veritatibus aliunde certis contradicit.
' o) Astlel de contradicfii pirute prin de'
-la lexte corupte, explicabile
copierea veacuri deardodut. Cirfilor Slinte,se(5sesc in numere cari precum
se gti*, erau inlocuite cu litere. ln I Imp. t3. ! i.9 spune cI fiu de un on (lJ
era'Saul cAnd a inceput a impirnfi 9i doi ani -ll) a imperetit- p'ste.. IIael,
adecd patruzeci Si doi, sau mi, unde litera m--s'a omis' Tot astiel ln ll Paral.
22,2 iamerul 42 lrebu" cil:d. 22, precum in lV Imp. 8, 26, Cu conlundarea
hterelor se va explica gi dilerenla intre lll lmp, 4. 26 [ctr Solomon- a. avut
40.000 de graiduri de cai) qi intre II Par. 9, 25 (cd a avut 4.000 $raiduri).
 Iisus ,,n'o auut picat", iar dupi II Cor. (5. 2l), Christos
,,s,a fd-
cut pdcil pentru noi',. Dtr, in locu[ al doilea prin picol se in_
telege jertfa adusi de Domnul pentru picat.
d/ Cind intr'un loc sensul se restrAnge ori se m6regte, De
ex,: Drpu Mat. ll, 18 li Lucr T,33,,.Iorn Bttezd.torulnumiln-
cd. $i na boa", iar dupi tlrt. 3. 4 ,,mdnca ldcuste gi miere
sdl-
baticd''. Apa dar Ioan ducea o viald. austerE, dar nu se lipsea
de hrani. D.rpi Forn-3.32: ,,nimtni nu primeste mdrturiai.ui,,,
a lui Iisus, inr drpi lcaa 3. 25, iovdld.:eii lrri Ioan Botezdtorui
se plAng c6. ,;toli se duc la lisus". Dupd Evrei 6.4_6 e cune-
putinld unui cdzut dela credinld o se pocdi, iar dupi II Cor, 2.
6-3 trebue reprimit chiar gi incestuosul din Corint,
-Ionr. ae)prezis
cand cele spuse numai ipotetic se iau in sens absorut. Astfe l
nimicirea cetdtii Niniue pentru ca locuitorii ei sd
se pociiasci. (3. 4,, Ei au lndepl'nit condilia qi cetatep s'a mdn_
tuit (v. 1l)..-Domnul susline.precepiul Legii Vechi a",i"Ui'].
aproapele ('\,tt. 22...39) qi- chiar il- intdregt"e prio p."""ptut' ,i"
de iubire a dugmrnilor (VIat, 5. 4l Lca 6. 27 si 35). Totus duoa
Luca (14. 26) a inlemnat la uri fafd de pdrin{i, f.agi etcrl, DLr
aici se,presr: ra. pirinfii, fr,afii etc.' potrivnici 'inuaghturii 'D;-
nului. lisus iuvafi le Met. 5. 34 gi urm , a nu f.rra urmdndu i.
$i apostolul Iacob la 5. 12, Aceste rocuri insd nu contrazic acel
jurdmAnt eare i s'a luat MAntuitorului (in Mat. 26.
63), cici
Domnul a condilionat preceptul Seu de-a nu iura de creiarea.
unor st5ri morale, cari sE faci. de priso.s jurdm6ntuiz).
f/ Cand o persoand vorbeqte odatE. din inspirafie, altddati
dela sine, dupd judecata sa. De ex.: profetui Natan cu dela sine
voinfd aprob[ pianul lui David de-a zidi templu (II Imp, ?. 3),
dar in stare de inspirafie il abStu pe David dela acest plan (Ii
Imp, 7. 4-17),
d Cdnd o persoand odatd vorbegte in numele altora, altd._
datl in numele siu. De ex: ,,De mdrturisesc Eu pentru lvline,
mdrturia M:a nu este adeudratd." (Ioan 5, 3l). Aici Iisus ex-
primi"pdrerea_Jidovilor, ca gi cind ar zice; dupi voi mirturia
Mea despre Mine nu e valabild, Dar in Ioan B. 14
numele Siu cdnd zice.; ,,Degi eu insumi vorbesc pentru "o.t;;i;-;;
Mine,
adeudratd este mdrturia Mea".
ft/ Cend persoanele cari vorbesc sunt diferite., Astfel dupd
I Imp. (31.4 9i urm.) Saul r6nit in lupti, ca si nu ajungi in
,).,uptr unii exe[efi gi autori de ermeneuticd. verbut
rnisln, care setra-
duce alci: a nri, ar insemqa: a iubi mai pufin. asemenea verbului evrcesc
:
,,tone".. * .
Erkliiruog des Evangeliums nach Matth[us
1I'
M,insr} '":r"Jnlu?:ft:g'
miinile dugmnnului, a cdzut in sabia sa, iar dupn II Imp. (1,10)
un amllecit se leuda lui David c6 el a ucis pe Saul.
i) CAnd se urmaazi izvoare diverse, Dupd Fac, (46, Z7),
familia lui lacob consta din 70 de suilete la iepirea din Canaan,
iar dupi arhiJia.conul $tefan, care urma tradifia, consta din Td
(Fapt, Ao, 7. 14).
I CAnd intr'un loc se recomnodd un mijtoc de mentuire,
intr'alt loc altul. Dcmnul insrgi inuifa miatairea cdnd prin cre-
dintd (Mcu 16. 16: Ioan 3, 18), cAnd prin fapte bune (Mat. 25,
35 gi urm). Deasemenea qi apostolul Pavel accentuiazi credinfa
(Rom. 3. 28), dar fine seami qi de {aptele bune (Rom. Z.2SiI
Cor. 7. 19 Gal. 5. 6; Frlip. Z. lZ), iar apostolul Iacob accentu-
iazd. taptele cedin{ei (2. ru; 24).
m) CinI se istbrisegte variat i intr'un loc vorbindu_se nede-
terminat intr'altul precis; intr'un text pe scurt, sumar sau in
cuvinte generale, iar intr'alt text mai amplu gi exact, Dzeu i-a,
zis lui Avraam cd urmagii lui vor rimAne 400 ani in EEipt (Fac.
15. 13), iar Moise zice cd. Izraeli\ii au fost acolo.430 ani (Exod.
12. 4A). Fup5. Mateiu (21,2) Iisus trimite inv{fi.cei ca s5_i adu-
ci din Vithfa$e o asind cu mi.nzul ei, iar dupd Mrrcu (11, 2) se
face menfiune numai de mAnz. Dupd Mateiu (26.8) tofi invi-
ldeeii se plAng de risipa mirului turnat pe capul lui lisus, iar
dupd {oru (12. 4), nunri luja [scarioteanul. Dupd M*eiu (27.
41) 9i Vlrrcu (15. 3i) arni.riloi tilharii de pe cruce au luat perte
la betjocorirea lui lisus, iar dupl Luca (23. 39), numai unul.
Mrrcr (10. 11\, Luca (16. 18) 9i Pauel (1 Cor. i. 10) aduc nu-
mai re6iula nedespirNirii cd.sd.toriei, iar Mateiu (19.i; 9 9i 5, 32)
aduce gi exceptia dela aceastd reguli.
SiAntul loaa Gqrd de aur zice: ,,iLna este a istorisi diferit
qi alta este q. istorisi contrar. Cazul int6,iu nu aduce nici o in-
curcdturd, nici o turburate"r),
n/ Cdnd lntr'un loc se omite ceeace in ali loc se soune,
Dupi Fapt. Ap. (9. 2$), Pavel a mers din Damasc la lerusalim,
iar d,rpi propria se mirtu,:isire din Galateni (1, lB), s,a dus mai
inain,e, in Arabia. In Mateiu 27. 5 se spune cd Iuda sra sp6n-
zurat, iar in Fapt. Ap. 1. 18 ci a cizut qi a plesnit peste mij-
loc...Mrtciu aratd (5. t-2) predica de pe munte ca ro;titi dupi-
ce lisus s'a stit pe munte, iar Luca (6: 17) dupdce s'a coboiat.
o/ Cand nu se pbservd aceeagi ordine de istorisire, Astfel
Ioan (12.3 s) pune ospHtarea din Vitania inainte de intrarea in
1) Omilia despre paralitlc, Nr. 3,

Ierusalim, iar Mateiu (26_, 6 s) dupl intrare. Ispita Domnului de pe
aripa templului, Mateiu (c, 4) o istorisegte ca a doua, iar Luca
(c, 4) ca a treia. Dup5. Mateit (26. 21. ss) 9i Mcu (la. 18), Iisusi,
descoperi pe vdnzitor inainte de agezarea tainei euchlristiei, iar
dupi Luca (22. 2L s) abia dupd aceasti agezare.
Referitor la aceste contradicfri, zice fericitul Augustin : ,rNu
e contrazicere, cdid cineua tgi ordnduegte oltfel materia, nici,
atunci cdnd unul istorisegte ceeace altul a omis"l),
p/ Cand int'un loc se inliligeazi chesiiunea sub un aspect,
in alt loc sub altul, Domnul vorbind despre Sirre ca Fiul lui
Dzerr zice'. ,,Eu Ei Tatal una sunlemil (ioan 10. 30), iar ca om
spune : Total mai mare este decdt Mine" (loan L4,, 28) qi ci
d6nsul ([isus) nu poate spune timpul venirii Lui Ia judecati (Mar-
cu 13. 32). Dupe Marcu (15. 25) Iisus a fost rdstiSnit la ora. o
treio,'tar drrp5 Ioan (19. 14) era ora o iospo, cAnd a stat inci
la judecald inaintea lui Pilat, In cazul prim insi se socoteste
timpul dupd calculrrl ludeilor, iar in al <ioilea Cupd calculul Ro-
marrilor. Declaralia lui lisus : ,,Nu a trimrs"Dzeu pe fiul Sda in
lume ca sd judece lurnee, ci ca sE se mdnttriasc5 lumea prin El
(loan 3, 17), nu contrazice cuvintele lLri: ,,$i Tatdl tt dat lui iu-
decotd sd fccd" (loan 5. 22), pentruci aici se in{elege iudecata
intern6, ce se va face prin El gi iudecata externd dela s{Arpit,
pe cAnd in locul intAiu se in{el"ge judecata externS, ca scop al
venirii pe pimAnt a Domnului2).
r) Cdnd se vorbegfe de uoele lucruri in timpuri diierite,
Astfel mdncarea carnurilor la sacriliciile idolilor dupi Fapt, Ap,
(15,29) e oprit6 cregtinilor, iar dupd I Cor. (8. 4-13) esteingS-
duiti, Dupd Ioan ('l ,31.33), Ioan Botezdtorul nu lla gfiui pe
Iisus ca Messio, iar dupi Mateiu (3. 14) ii zice la Botez i ,,Ett
am trebuinla a md boteza de Tine gi Tu uii cdlre Mine"? Dar
in locul intdiu se aratE neqt'iin{a 1ui Ioan Botezdtorul pdnd la
Bolezul Domnului, iar in locul al doilea se indici . cunoagterea
lui Io:,n Botezdtorul in momentul botezlriis).
$i aga mai departe, Sunt multe, nenum[rate cauzele din
cari s'au ivit a.ntilogiile biblice.
Sfin{ii Pirinfi, cari totdeauna accentuiazd, c{ SiAnta Scrip-
turd e lipsitd de contraziceri, cdutau s5. armooizeze gi sE impa-
ce astfel de diferenfea). Deaceea ir:terpretul are datoria sE le
De consesu evangeliorum II. 2.
') Or. The.'dor fnnllzer, Kurz$efaster Cornmentar zu den vler Evan-
!)
ghelien IV Band,Wien 1928 p, 17u qi 125.
8) Innllzer, op. cit, lV p. 73-74.
a) Hllher, op. cit III p. 6{1. Kortleilnet, op. cit, p. 87.
-122-
I
cerceteze gi sd aplaneze, ceeaee unii exe$efi mai noi o fac
le
cu multe competint5r).
Cunoscdnd cauzele cari stau la baza cootradicfiilor aPa-
rente, vom a{la Ei miiloacele peutru armonizare, Aceste miiloace t
sunt tot principiile ermeoeutice Seuerale. Astfel;
I Dzut uorbirii ne dd cunoaqte rea dileritelor insemniri ale
cuvintelor. De ex: ir Fapt, Ap' [9, 7) se zice despre bdrbafii ce
cdlEtoreau impreund cu Saul Ia Damasc, cd' ,,au auzit glasul 9i
pe nimeni n'ou udznt", iar mai ios (22, 9). insuq Pavel istoriseg'
te cd cei ce erau impreunf, cu el ,rau udzut lumina, dar nu att
auzit lilasul Celui ce grdla". bupd uzul votbirii se dd rezolva-
rea acensta : ei au auzit numai sunetul, dar n'au inleles qi cu-
vAntul articulat. In locul int6iu st6 adec6' ahuin ct foni in ge-
aitiv, insenrnArrd a oscu/ta, iat in locul din urmd stS c&uin cu
foni in acuzativ, insemnAnd a auzi cuudntul articulalz)'
ll Contextul ne bjuti a observa in ce sens se vorbegte in-
tr'un loc Ei in ce sens intr'altul. Astfel din context reese cd in
Romani (3. 28) 9i Galateni \2. 16) se fixeazd . credin{a vie ca
principiul indreptErii qi nu {aptele ceremoniale ale I e$ii n ozaicel
iar in Iacob (2' 24) se declard indrepi[toare faptele ceditfei,
deci tot fiinfa credinlei gi nu credinla tcoretici. In Marcu (1 6'
16) Domnul inva{d rn ntuirea prin credin}d, iar in Mateiu (25'
35 ss) prin faptele bune, dup6 con{ext tot ale credinfei in Christos'
lll Terna de tratat, Cuvintele apostolului Pavel cdlre Ro-
mani: ,,Prin gregala unuia au mr:rit cei mulSi" (5, 15). contrazic
cuvintele din acelag capitol ; ',prin gregala unuia inlru toli oame'
:
nii a intrat osAnclit"ea" (v' 18), Dar subiectul ce se trateazd' ex-
clude inlelesul cE numai mulli oa:L\.elli stau sub urmErile pica-
' tului strdmoqesc' Deci autorul s'a EiAndit la toli cdnd a zis mulfi'
IV Scopa/ autorului. Conttazicerea intre profetul Ezechiel
(18, 20), cd fiul nu oct purta {drddelegea porinteiui 9i intre &oi'
se (Deuteronom,5. 9), cd' Dzeu pedepseSte pdcatul pdtinlilor tn
fii pdnd la a tuerc 9i a patra generatie, se aplaneazi astlel, cd
in locul intiiu s'a avut in ledere dreptatea distributivE, iar iu
locul al doilea se descrie cursul ordinar al provtdentei, dupi ca-
re',Iiii se pedepsesc pentru picatele pirinfilor' Tot cu diversita-
tea scopului se impac[ 9i contrazicerea ch in Fapt' Ap' (Z-' 3S)
Petru tnvald botezul tn numele lui lisus, iar in Mateiu (28' 19)
Iisus indeamni pe Apostoli sd dea botezul Sriu in numele Sfin'
1) Innilzer. oo. crt. I.V vol.
'j ne^thmayr, op. cit, p. 180. Kortleltnern op, cit. p, 88
-123-

tei Treimi. In iocul intAiu Petru voegte ca ascultE.toril sdi iudei
si se boteze cu botezul lui Christos, iar in al doilea loc lisus
tine si descopere inv,4{dceilor Sai inseqi fiinfa botezului Sdu, de-
finin,i mai exact formula lui.
Y, Indiuidualitalea sau diversa inzestrare a autorului de a
observa lucrurile, explici de ce unii evangherigti istorisesc uo"le l
intdmplS.ri pe scrrrt, numai sumar, nedeterminat iar alfii relatea-
zd mai amplu, exa'ct gi difuz, cu detalii ori in alti ordine, Ast{el
dupi Matei (9. 18) fiica lui lair murise deja c6nd acesta chemf,
pe lisus, iar dupl Marcu (5. 23) si dup5 Luca (g. 421 ea nu era
incd moarti c6.nd lisus Iu chemat in ajutor. Mateiu (g. 2g) rapor.
nu i$pite$te pe nimeni, ci fiecare se ispitesle de pofta .ro,,. (1 ,
13). Doctrina biblicd gi a Bisericii mdr{urise,qte sfin}enia lui Dzeu,
prin urmare cererea de mai sus, ca Dzeu sd nu ne ducE in is-
pitd, are infelesul t Dzeu si nu in(iduie sI fim ispitifi. In Facere
(32. 30) patriarhr:l lacob zice cd ,,a udzut pe Dzeu falo infotd",
la lel gi Moise zice despre sine cI ,,a uorbit cu Dzeu falo in
/old" (Exod 33. 1 1), iar lisus declard in Ioan (5. 37), cd ,,nici
glasul lui Dzeu nu s'a ouzit oreodolci, nici chipul lui nu sro iii
udzut"...La fel -se exprimi 9i apostolul Pavel (l 'Jim. 6.16). Doc- ,ll
I :'' ll
trina tsis.ririi de asemeni mdrluriseSte spiritualilatea lui tzeu.
Prin urmare Iacob Ei Moise L'au vbzut numai simbolic peDzeu, l:,i
iar au in fiinta Lui spiritualE. DoctrinaNouluiTestament prezinld. ,rrl'i

teazd despre doi demoniza{i, Marcu insd /5, 2) toate teofaniile sau aritdrile durrnezeegli ale VechiuJui Tes.ta.-
9i Luca lg, 27) :
,t,i

numai despre unul in pirfite Ghergesenilor sau Gadarenilor. .

ment ca vederi numai de ingeri (Fapt. Ap. 7.30. 38. 53; Gal,
.ttl,

Dupd Mateiu (20. 30) la [errhon s'au vindecat doi orbi, in timp 3. 19 Evr. 2.2). r.lir,

ce dupi Marctr (10. 46) gi dupi Luca (18. 35) numri unul, Deci Intre Vechirrl gi Noul Testament exis{6 un progres al revela-.
,lilri
evangheligtii din rrrma cari n'"u fost martori oculari au trecut {iunilor gi al cunoagterii, Astfel intre doctrina ambelcr Agez5- l rti

cu vederea numf,rui gi au inreSistrat numai faptul .minunii,Dupd rninte pe lAngd unitate existh gi deosebire, Iisus vede unele dis- ;t !r

':)l
Ivl.ateiu (26. 34) Domnul a prezis lu1 Petru ci in aceiaq noapte ,,
pozilii ale Legii vechi ca necorespunzltoare des5v6rgirii Legii itrl

inainte de-a cdnta cocogul se va l.eplda de EI de trei ori, pe " dzeegti gi opiegte de pildd desfacerea arbitrari a cisdtc,riei (Mat. ;l

19. 7-9 qi 5. 32), ceeace in Vechiul Testament, pentru ,,inudr-

i

cdnd dupi Marcu (14. 30) inainte de-a cdnta cocog,ll de a"ra iirlii
ii
ori. Dupf, Marcu (6. 8) lisus lr prima trimitere ii indrumf, pe logarca inimii" se ing5due, Noul teslamrnt abrc5i therea irrpre_
''li]
invdfiicei sd.gi ia numai toiag in cale, iar dupi Mateiu ( 0. fbl jur (Gal. 5. 2) introdusd in Vechiul f estemert rlac. lll, t}*t4) ri'
qi dupi Luca (9. 3) n'aveau sd. ia nimic cu sine. Aceste diferenfe precum qi alte le(il). I
' 'l:i
sunt neinsemnate gi expr:imd aceeal idere de a se ldsa in Dar inainte de a recurge la mijloacele etmeneutice de apla- trlll

$rifa lui nare sarr la ,,inlerpretorea di armonizare,'r), si se cerceteze; I ,lli

Dzeu. In parabola vier,lor nacreJinciogi nu importd dacd pe liul ,,11,

1. Daci ln locurile iontradictorii din'chestiune este vorba :il',

stdpdnului l-au omorit atarE, de vie (Mat. 2l , 39) ori in vie (Mar- de unul 9i acelag obiect, ori de lucruri diferite. Astf"ll" r]
cu 12. 8). tea cunoagte ci una e 6leneaior,ia lui lisus din }fateirr (c.";p*
lll

Yl. Impreiurdrile istorice, La inceput Domnul cu consi- I) Si

e djn Lu-ca (" cici in prima se ingird strEmogii lui
,iil

derare la ludei gi-a o rrit Apostolii sE se duci in misiune tosif, al9ea

31t1. !),_
tatdlui adoptiv al'lui,lisus, lar in a doua strdmogii Mai- ,il
l

evanghelici la Sama.rineni 9i 1r pdgini (Mat. ,0. 5), iar mai r.ii Lui. Una e curdfirea templului din loon (2, 13 ss) 9i' aha e ;iil
tArziu ii trimite la toate neamurile (Mat, 28. l9). La inceput a- cea..djg sinoptici (Mat.21. t2 s, Mcu rt. 15. Lca 19.45 s). Una lI
postolii au oprit mincarea cdrnurilor iertfite idolilor (Fapt. Ap. e pdc6toasa care a uns picioarele Domnului (Lca 7.3? s) qialta
,ll
15. 29), din pruCenfd fa{d de Iudeii cu preiudifii, dar mai tdrziu e Maria sora lui Lazar, cari a uns capul lui Iisus (loan 12. 3 s. tvlit. i6, llll

cu schimbarea impreiurdrilor o admit (l Cor. 8, 4-13 Rom. c, l4). 6. s. Mcu 14.3 s), Ceeace se istorisegte in Luca (24, l-7), cd.
YIt. Doctrina biblicd gi bisericeascri, Dupd. doctrina Bibliei
I
au vdzut doi inseri la mormdntul lui Iisus dupd ce Maria Mag- irli

llll

gi a Bisericir, Iisus Christos a avut doui naturi. El s,a ndscut dalena s'a reintors in cetate (ceeace se evidenfiazi din Ioan 20,
din Mrria 9i tolug a iost inaintel lui Avraam (toan 8. 53) din I. s.), n'are si se confunde cu ceeace se istorisegte in Ioan (20. iH

:- th

eternitate. Deaceea a putut zice: Eu gi Tatal una suntem (loaa ._ .tr) Reittmayr,
n"frtrrayr., op. cit, pa{,
pa{,_184.
184. ExistE o polemictr
ExisfE-o intre luCei gi creg-
ngtemice in
tlni, pe lema contrazicerilor inlre Vrchiul qi Ncul Testament, lI
10. 30) ii; ,,Tatdl mil mtre este decdt Mine" (loar 14. 2B). ti- 8l Fellhmryr, op. cit p. t?3, ri:

sus ne a inv5.|at sd ne ru$f,m lai Dzeu, ,,sd nu ne ducd in is- La

La ind'€ptarea
indrtolarpa gregelilor
dtrsolilnr rlin
din rtert se cere aiutorul stiirlei crjticii ver- i ili

pfld" (Mat. 6. 13 Lca ll, 4), iar apostolul lacob ziee cd, ,,Dzeu bale' cerceldndu-se gisi confrrrnf6ndrr-se
confrunt6ndu-se codicii sigi +'",t',^"'it. veitrl, tN
traducedle -a.1,i Al
1N. A;.
i,rril

- t21-
,ffiI
 11-16); ci Mariei- Mag.dalena, dupE ce s'a reintors din cetate,
i-au apdrut Domnrrl 9i doi ingeri, Una e aritarea lui lisus dupi
inviere in lafa femeilor (Mat, 28. 9) 9i alta e ar[tarea Lui in fa-
fa Mariei Magdalena (loan 20. 16).
2. Si se vadi dacd predicatul e luat sub acelag raport sau
nu. Dupi Fac. (22." 1) Dzeu a ispitit pe Auraamr, dupi Exod.
(15.25) q. istitit pe popor, iar dupd Iaeob (1. 13) Dzeu nu ispi-
tegte pe nimeni. In aceste locuri predicatul e diferit, cdci in pri-
mele locuri inseamnd: a incerca, iar in locul ultim are infelesul:
,a indemna la rdu, precum se eviden{iaz6, din lacob c, I v. L4,
cd. ,,tiecare se ispitegte de a sa poftd". In Fac. 2. 2 se zice cd
Dzeu s,a odihnil tn ziua a qaptea de loate lucrdrile So/e, iar in
Ioan (5. 17) cd' Dzeu pdnd acum lucrcazd. Dar in locul intiiu
se in[alege ei Dzeu a contenit in zi.ta a gaptea opera creafiei,
iar in al doilea loc ci nu inceteazd sd conduc[ lumea,.
Nofd. Cu ajutorul principiilor ermeneutice vom aplana gi
contraziceri intre scriitorii biblici gi iotre cei profani' Astfet
dup6, Mateiu 14. t-12 lrod a aruncat pe loao Botezitorul in
inchisoare qi I-a ucis, pentrucd a lost mustrat de el pentru Iro-
diada, femeia fratelui s6u, Dupd losif Flauia (Anticit, 18. 10)
Ioan a fost decapitat de Irod pentru influenta, ce avea asuPra
poporuluil), Dar e evident, ci aceasta divergi:nfi despre cauza
uciderii lui loan Botezdtorul, se reduce la observafiune divers6,
101.lConlrailicpile inrre Bibli€ 6t priirrfd,
Intre Sldnta Scripturd qi gtiinfi nu pot Ii contraziceri' fiind
itnposibil ca adev[rul si se contrazicd,
' In special, nu poate fi contradictie intre Biblie 9i gtiinfa
naturalS.
Cd totug pare cA ele se tont(azic, aceasta se explic5 prin
doui cauze:
o/ Sau pentruc[ se da ca aclevdr sigur al Bibliei ceva ce
inc[ nu e dovedit. De ex.l Rornano'catolicii respingeau cindva
adev[iul despre rotunzimea gi migcarea pimdntului, pe motiv cd ar
.c,rntrazice Sfinta Scriptur5. Dar motivul lor era fals, cdci Biblia
aicliri nu spune, ci pirnintul nu s'ar invdrti in .jurul axei sale'
b/ Sau pentruci se dd ca rezultat definitiv al qtiirifei natu-
') ,Crrrl arl audiendum eurn (Ioaunem Bapt.) perplurima multitudo con-
currer"i, veritus H:roCes, ne lorte doctrinae eius persuasio'le populi a suo
regno discederent, melius credidi!, priusquam novi-aliqui-d fieret,. praevenire
hotinem ([oarnem Bept.) necc,,, Ex-sola liaec suspicione.'. Ioannes obtruncatur"'
-126-
,rale ceva ce nu s'a dovedit incd gi astlel are'numai valoare dq
ipotez6. sau de pdrere. Astiel e teoria derivd.rii omului din mai-
mufi sau teoria transformistd, despre translormarea speciilor.
In special SfAnta Scripturd confine minuni, sau {apte cari
contrazic IeSile naturii. Dar apologetrca cregtind aplrd veracitatea
minuoilor biblice 9i astfel interpretul cregtin nu le va respinge.
62, Teortlle rafionalictel).
Sub puterea cugetdrii ra{ionaliste, prin care se stabileqte
ratiunea ca principiu suprem de interpretare, unii inv5fafi, filo-
zoli gi teologi din veacul XVt'l iocoace, au nEscocit teorii, cari
aplicate la interpretarea Bibliei, in special la Nt,ul Testament,
resping minunile, profefiile gi misterele explicAndu-le in mod ra-
fional. Aceste teorii sunt:
,, _L*_qrgllqg|'*jgryi, Dupd aceasti teorie Moise, Piolefii
gi Apostoiii erau ingelitori, iar loan Botezitorul gi Christos incE
gi conspiratori. Nei,butind rizvrltirea lui Christos, El fu pedep-
sit cu moartea, dupi care inudfEceii Lui n6scociri o istorie mi-
nunate a vielii Lui, zugrlvindu-L ca pe un mAntgitor dzeesc ai
intemeietor al unei religii revelate.
Susfinir,d ce o mare parte din istoria lui Christos, mai a-
les minunile Lui, ar Ii avut scopul de a am6Si qi ingela, teoria
lnseldciunii a trebuit si ne6!e gi vrednicia de credin{i a evan-
gheliilor.
Autorul acestei teorii a lost Samuil Reimarus din Ham-
burg (t 1768) cu cartea saz) publicatd de poetul Lessing in fra{-
mentele wolf enbuetleriene anonim e (17 7 4- 1778),
Dar Reimarus nu aduce dovizi in sprijioul afirmafiilor sale,
precum Lessingi insugi o spuoe.
a) hlr'adevdr Moise 9i Prolefii nu puteau Ii amEgitori, de-
oarece nu rAvneau la foloase personale, Ba pe urrna activitdfii
lor au avut neajunsuri gi unii diotre ei au sulerit cele mai mari
necazuri. La Apostoli se poate arita o mesurd gi mai mare de
suferinfe de pe urma evangheiizerii. Cum s'ar fi putut dar, ci
Apostolii, inlnfigafi ca oameni vicleni qi ISrE l)zeu, si se fi lip-
sit de toate pentru o amegire nhscocitS. de ei insigi gi s5. sufere
pentru ea cele mai grele patimi gi chiar moartea ?
b/ Contra acestei teorii este gi m6rturia contemporanilor.
Moise $i ceialalfi profefi gi-au dat seama de faptele lor in fata
,) Mai ales dupE SzeLeIy, op. cit, pa(. 275-320.
r) ,,Schutzschrilt ltir die verniinltigen Verehrer Gottes".
_ 1)'-
 contemporanilor f6ri sE fi fost contrazigi, Cum srar fi pu{ut apoi
ci Apostolii si fi minNit inaintea unor martr ri oculari ai faptelor '
Domnului gi si fi aqteptat dela ei ca sd accepte ca adevirate
lucruri gi fapte despre cari qtiau c6 nu au avut loc sau nrr s'au'
inl6mplat,
c/ Imposibilitatea ipotezei cI Aposlolii au inven{at confinutul
Evangheliilor, se dovedegte prin insigi mi.refia acestui conlinut
zugr6vind ai6t de sublim via{a gi caracierul Dcmnului. Cum ar
Ii putut nEscoci acest cuprins nigte bnrba!i simpli 9i neinvdfafi?
Apoi unele dintre evenimenlele evanlhelice sunt confirmate chiar
de scriitorii iudei gi pi{Ani; de Iosil Flaviu,. Tacit, Suetoniu,
Macrobiu etc.
Teoria irgeldciunii evangheliilor era susfinuti de cdtre de-
igtii gi naturaligtii englezi, precum gi de ateigtii francezi din vea
CUI XVIII.
2. Teoria acomoderii. Neizbutind cu teoria ingel6ciunii, ra-
fionaligtii iecuig Ia teoria aco-baarii.
DupI aceastd teorie, lisus gi .Apostolii, trdind in mediul pre-
iudicios gi superstifios al ludeilcr, p€nlru a i cAgtiga pentlu pri.
mirea evangheliei, s'au acomodat in mulle puncte erorilor, phre-
rilor false Ei interpretirilor greqire date Slintei Scripturi gi nu,
mai s'au prefdcut ed lac minuni gi scot ciuhuri necurate.
Prin urmare numai religia naturali gi etica ei ar ii de pri-
mit din cuprinsul Noului Testament.
. .- Reprezentanfii acestei teorii despfe o infeleciune mai scu-
zabild di1-nartea lui lisus gi a Apostblilor, erau Semlerl){l7ZS.-
17911 9l Kantz)- (t 1S04), pirintele interprethrii moralb (pitn care
se lnlele(e referirea_ locurilcr biblice Ii principiileraliuniipure)"
E adevdrat ci f)omnul gi Apostolii i'; u folosit d" u.o*o-
deri, dar numai de acelea.aii r,, sunt aproblri ale erorilor iu-
daice. As{fel:
o/ de acomodarea oedogogicd la pulerea de-a infele,ge a
ascultdtorilor (Ioan 16, 12. I Ctir. 3. 2 9i Evr. S, 12-14);
b.) d,e acomodarea reloricd, c6nd se folosesc cuvialeie ad-
versarilor (Mat. 9 13).
.acomodarea
c,i de morold, cAnd se {acsau se omitlucrEri in-
diferente, numai ca allii sE nu se scandalizeze, Pentru aceasta
n'a trimis Domnul pe Apostoli intre pd$6ni (Mat. 10. 5) 9i de-
aceea s'a silit apostolul Pavel si observe unele prescripte cete-
moniale ale legiii mozaice (Fapt. Ap. 16.3 i2l.Z0 i Cor. d. tS;S. ZO)
,) Ia cartea sal De demoniacis, quorum io evansheliis lit mentio,
t) In cartea sa Die Religioa ianerhalb der
- Grealen der blossen Ver-
ouaft,
-t28*
De acomodarea condamn ablld,, do(lmaticd pozitiud,l) in care
se aprobd erorile Iudeilor contra convin6lerilor proprii gi se mdr-
turisesc ca adevdruri, nici christos qi nici Apo.toti nu s'au fo-
losit,
Nici nu-qi puteau permite aceasti acomodare, pentruc5 fi_
ind o prefdcdtorie gi rninciund, nu se potrivia:
Nici cu natura invd{Eturii lui Christos, care era in multe pri-
vin{e potrivnici pErerilor iudaice.
Nici cu scopul lui lisus, de-a mErturisi adevdrul ([oan 1g,
37). Cu acest scop au {ost trimigi 9i Apostolii in lume.
Nici cu iniransigenfa, cu care Domnul igi apdra invElitura
gi respingea er"crile cErturarilor gi Fariseilor (Mat. 15. 5 ss. Ioan
c. 5. 8. 9i 10), Acelag lucru l-au fdcut 9i Apostolii atAt intre Iu-
dei cAt gi intre pdg6ni (Gal. 1. B-10),
Irr urmi se opuoe unei acomodlri dogmatice pozitive gi ca_
ractertil lui Iisus qi al Aposlolilor, Ei au suierit prigoniri
9i
moartea pentru invi{dttrra lor gi pertruci s'au impotrivit r6tdci-"lriu,
rilor gi ii{iilor.
CercetAncl locurile biblice, pe cari Semler gi ucenicii lui igi
spriiinesc sistemul, vedem cE ele sunt in mare parte locurile
cari se referd la acornodarea formale (ca I Cor, 3. l_Z; Evr.
5. 12; I Cor. 9. 20 Mat. 9. 2 s; 71. 14 etc).
3. Teoria psiileofogied smur in*eryr retrarea nraluxraIisid.
Teoria psihologic5, ca sd arate minunile biblice ca lapte
naturale, le lea5id de st5ri p.siholcgice extraordinare.
Dupd ieoria aceasta reprezentatd mai ales de E. Gott_
lob Paulus de Heidelbe,,€ (t tgsl)r), Apostolii, au fost oanneni
desdvirgit onegti, dar au luat iruzia drept realitate, socotind
morli pe cei inviafi gi stdpdnili de duhuri necurate pe cei in-
drdcili, degi acegtia nu-mai pdreau a fi ast{el. $i minur:ile erau
numai aparente gi trebue explicate printr'o exeSezd. naturalistE,
care sd" le scoat5 ca {apte naturale cu ajutol.ul unor irnprejureri
inexistente in tertul biblic.
Deci problema exegetului trebue si fie a scoate
la iveard
sdi n'au Jd.cut uz nici de,acontodarea dogmaticd
--*^,,..') 9!l.t::,-t,_4qostolii
n-egaliad' prin neincpotrivire Iaerorile artora, Rdspunsur evasiv p" -"irl--i:"
dat..lromnui invi{iicuilor.sdi in F,apt. Ap. !.6-T'cu p.ivir"ia tl;di';,";":
zErii impdrdfiei iui lzrael", e t_xpliiabil cu timpul o"oportu, pentru
fica, Iiind sosit tocmai mom-entui despdrfi:ii,_d! u uu'irafp I"-;;r.- a-i clari_
In cartea sa: Das. Lebcn Jeiu ,ls GruoJlrge einer reinen Geschichte
.
dee -_,)
Urchristrntums. Heidelberf 1828.
Suciu; Fro. },ibl. &sc IX
- 139-
I
tocmai imprejuririle externe, cari se omit in text, curitind ast:
fel faptele de ,,{algul lor elementsupranatural". In felul acestaarli
siseexplice toate faptele Domnului. De ex.: La sdturareainpus-r
tiu a celor cinci mii de oameni numai cu einci pdini gidoipeqti,,
ar trebui adiugate 9i r6migitele de provizie aduse de acasi.
Umblarea lui Iisus pe mare ar trebui privitd ca rellectarea si-
luetei lui pe apd la razele de lun6, umblind pe firm, Banul, ce,
trebuia s6 fie dat ca daidie din partea lui Iisus gi pe care Petru
dupi indicarea Domnului avea sd-l alle intr'un pepte incd neprins, de
bund seami va fi iosi cdgtigat de Petru din vinzarea regteluil).
Darcu presupuueri subiective, cu schimbiri gi adaosuri intext,
nu se face interpretare obiectivE. Textul nu poate fi schimbat_
afard numai dac5. s'ar Ii constatat ci este lals sau neautentic.'
Teoria psihologicd sau a interpretirii naturaliste, este o forfare
qi distrugere a textului biblic, pentru a scoate inlelesuri voite de
interpret.
Apoi autorii biblici nu numai ci istorisesc minuni, ci le 9i
raport[ La cauze supranaturale gi se reierli la acestea ca la do-
vezi supranaturale. De ex,: in Mat, li. 2-5, Luca 7, tr7-22,
1) Sz6l*ely, op, ci!. n. 287-291, aminteqte urmdtoarele ,pecimene d,e ir
terpretara naruralistS: Zaharia sltrjind in templu, preocuprt Iiind de gdadul
de a avea succesor ar Ii vizut pe cinrva inlumui dela alrar sau si-ar-li in-
cnipuit a-l vede.qi l'ar fi socotit inger. Acum (induril: sarr il preocupari le
crede rlrept cuvinte ale ingerulur cliora le r6-punde. Totug peniru ,'.
indoit, gi-ar fi impus insugi tdcere pini la nugi"r*u pruncului cri s'ar "e ti in.si
credin{at cd gi ar {i pierdut graiul. Ingerul, care s'a ird.tat piislorilor inci. ar
ti- Iost.numai pdrut in Iumul-din iocul, cel lacuserd p,istorii. La botezul lui
/isus s'ar".Ii" ard.tat iotAmpld.lor Ja Dor. u,, Iulger gi un porumbel. Ispitirea lui
lisus ar tr tost de r,aturl interui sau o viziune in vis sau ch.ar o iageliciune
din partea unui lariseu, Penl;a nunla din Cana lisus ar fipregitrtincd in.pus.
tie vrn pentru irvS{dceii sii, cari nu ernu chemati la uuati. P;r,nurma.eaies.
ta ar fi iost vinui ce1 bun, care a iulocuit vinut drn casd, iar vasele s'ar li
umplut c r api nunrai in glu 5. Pescuirea minunald ar {i fo.t numai int6.m-
pidtoara ori chiar visar.d,. \iforul de. pe mat1.a Tiberiadei s'ar li liniqtit de sine,
iar ou prin rnniune. Indrdcilii ar fi lost niqte eprl,:ptrci. Porcii dir- Gadara at
Ii fost a,ungati iu mare nu de demrnii, cari l'ntraserd io ei, ci de insus omul
cel obsedat, carele ar {i fost alieuat, Schintbarea la fald s'ar fi intimrlat asa:
Christ.,s ar ii iutiinit in nrunte lr revdrsatul zori or dli prieteni si s'ar f, in-
trefinut cu Ei iu fafa celor trei invaflcai iatimi ai sii- inaint.: rle a veni acei
bXrbrfi lisus incepu sd. se roage, iar invd{riceii obosifi Iiind ad.rmirX. Sosind
apoi bdrba{ii aceia apostolii acum drgteptafi ziriri pe [isus imprcuni cu ace-
ia in
iB lumioa risiritului dq soare.
lumirta tisirituJui.lc nu li acooeri
o6nd c; nu
soare., pSnd rra nar
acoperi uq nor. InrlonirlAn-
IndepirtAn-
du-s cei doi birb"fi inspre cealaitd parte a mrrntelui incd irainte dj a se
imprdqtir norul, apostolii crezurS. c5 ei au dispirut io mod mirunar. C6t des-
pre electul culremtrula-i dela moarlea Domnului cd s'au descoperit mormintele,
p^porul de aceea a crezut ci mor{ii dqsg,rperifi au inviat gi s'au aratat prin
i1r1, fientruci morfii din a.:este mormiote ai Ii iipsrt, r{pifi {iind de animale
s*lbatece, Christos au ar fi murit pe crwce, n:i ar-[i tost-cuprins de a,rne]ealI,
din care revenicd,r-gi in mormdnt s'ar fi sculat gi ind pnrtit, Ard.tareaDo'mnu-
Iui prin u;ile_incuiale in lafa invlfEceilor sr Ii sd se infeleagl aga, c6 ei ar fi
.inirat in mod neobservat mai lnainie, cind ugite nu erau incuiaie.
.-- 110
--
11, 20, Ioan 5, 36 ss. Pescuirea minunati, chiar Petru gi tova-
:r6gii lui, martori ai impreiurdrilor, o vedeau ca miraculoasi (Lu-
ca 5. 8-11). Apostolii erau buri cunoscetori ai mi.rii gi ai vio-
'turilor, totug socoteau ce viforul numai prin minune s'a linigtit
(Mat. 8, 25-27).
Tot dupd aceasta teorie Christos a vindecat bolnavii prin
imaSinatie, cum s'ar zice azi prin suSestie. Dar cum a vindecat
Iisus gi pentru credinla altora, pentru credinla pErinfilor pi bol-
o navii fiind chiar absenti?
Apoi cei inviafi de Domnul sunt numiti de teoria aceasta
morti numai in aparent5., Dar cum se poate ca din intdmplare
tofi sd pare mortri, aceia pe cari Iisus i-a inviat ?
Prin urmare interpretarea naturalisti intdmpini cele mai
,mari greutS{i.
4. Teoria mitrrrnilor sarr a lradi;iilon religioase, (
,
Teoria aceasta intrebuinfatd p6nd in timpul de azi, consi- I
,clerd toate minunile biblice gi mai ales cele ale Noului Testa-
ment ca mituri sau pl[smuiri ale inchipuirii sau far.teziei popo-
'rului, cu care inbracd., orneazd. ev€nimentele dintr'un trecut uitatr).
,
Reprezentantul cel mai de seame al teoriei mitice a tost
i
i Dquid Friedrich Slrnass (t 1874) care a aplicat-o mai mult la
'Noul Testament a expus pe baza ei istoria Domnuluiz).
$i
Dupi. teoria aceasta lumea iudaicd deatunci in dorul dupd
scuturarea jugului Romanilor, avea trebuinli de intruparea ideilor
rnessianice. Atunci lisus, un simplu rabin instruit in aceste idei
de cEtre loan Botezitorul, gi-a sugerat ci El este Messia cel fe-
g6duit incredinfind gi pe alfii despre messianisruul SIu' E1 era
cel urai distins gi ca spirit gi ca moral intre lu,lei. A cutreierat
cu inv5{Xceii Sdi toatE Palestina chemAnd pe oameni Ia impdrd-
{ia messianic6. Era mult cinstit gi simpatizat de popor, dar pro-
vocaod invidia Fariseilor, fu acuzat de rdscoali gi executat prin
rdstignire pe cruce.
Aceasta era i.storia tr)c,mnului, iar ttrate celelalte sunt nu-
1) EEoXror*r, (t 1827) consideri ca mituri primele capiiole a1e Genezei.
DupA tr{. de Wette [t 1849) Pentateucul i,tre( trebue privit ca o epopeie
natiouali a ooporului evreu redatd in mituri. A tiet de mituri istorice ar fi
exodul izraeiilrlor din Egrpt, le{iferarea sinaitici, nenorocirea lui Sen,iher b
ete. Iar cdderea protopdiinfilor ce explic6 oriSinea rlului moral; potopul, ni'
rnicirea Solomei etc' sunt miluri iilozofice,
') In cartea sa:-Das Leben Jesu publicatd la 1835, la o vdrstd numai
de 27 ari.
.. 131*
I
mai mituril), Chrisios a lmbrlcat deci in persoana Sa ideile mes-
sianice str[vechi.
Dar teoria c5 Iisus ar fi putut imbrEca un rol mitjc incd
in viafd, poart6 semnele imposibilit5fii, iar dela moartea lui Iisus
gi pAnn la ivirea scrierilor evan5ihelice, incd nu era timp de aiuns
pentru a se forma mituri, c6ci e' dovedit cE evangheliile s'au
scris deja in secolirl intdiu.
In zilele noastre un profesor german, Arthur Drews, du-
cAnd mai departe teoria miturilor cregtine, a aj*ns si nege chiar
personalitatea isioricd a lui Christos, Ludnclu-se duph. exemple
analoage la alte teligirrni din orient, el socotegte pe christos nu-
mai ca o-incorporare_fictivi a ideilor messianiee strivechiaJ.
. . Cd_ direc{iunea_ datd de c6tre Drews e lipsirl- de ;;i;;' p."-
tenlie gtiinfificd, o da.monstreazb qi teologul piotestant Th, irar_
ker, ca(e aplicAncl o la evenirnentele istorice de seamX, ai,n€e
si nege chiar existenla istoricH. a proclamdrii ird+";e;;i"i
Statelor-Unite$),
5. Teoria legemdelor. &iai cunoscuti cste teoria aceasta,
dupd care faptele supranaturale trebue privite ca legieride plds-
muite cu bundcredinfd,
Teoiia aceasta care reunegte qi {eoriire ra{ionaliste anteri-
oare, e reprezentatd., rnai ales de francezutr Ernesi R.enana) (!
1892) din jtim6tatea a doua a secolului XIX, in deosebi tu Nori
Testament, DupI dAnsul, viala Dornuului era naturald, totug a
ajuns s5. {ie supranaturald clin cauza dispozifiilor sufletegti ale
celor cari il insofiau
,,lntre acegtia erau bSrbafi qi femei nestdpAni pemintealor,
alfii necinsiifi, cei mai mul{i supersti[iogi, faotagti, foarte sensibili
gi aproape in deiir, ca Maria lvlagdalena, o istericE, Inchipuirile
ce-qi {dceau despre Iisus acegti b5rba{i gi {emei, cari il vedeau
in lumind ideald, au dat nagtere le$encielor evan6ihelice,,s),
Dar nici Renan nu se intemelazd" pe ar$urnente, ci mai
mult pe avAnt literar; ,,gravitate simulatd, declamaliune patetici,
vorbe r5sundtoare, cu care irnpune celor simpli gi slaul d" *io-
te('6). ,,Fdrerile lui sfau sau cad cu sistemul
-- [rnaierialismului), de
,^.^-,^])-.sl_9T: ?l- "it. p. ?9. Dintre vorbirile Iui Isus, Strauss accepti
lsrorlce.ilumar predlca de pe munte qi parabolele,
') Arhm. I. Scribam, op_ cit. ed.'ll p 136-
.Iri -_ ") In carlea sat
(,riiisc^he
l)rews le-a .--ombdrut si
u uermiscite Sihrtfto, p. 36g_3?0, Teoriile
p;i.;;;rg ;i, l"rrr"i'"I
Chwatsan, f;;a ;;"i;;;;;
Weiss, prole scr in Heidelterg-
a) In cartea sa ltie de-J,isus,
5) Arhim. Schriban, jl o- 140
c) Sz6!*ely, op. cit. Ldop. cit. ed
il p, ste
-132-
eare se !ine, dupi cum el insugi mirturisegte (Vie deJ6sus,pre-
fafa p. VI qi IX), Pentru aceastd laptele istorice nu sunt cerce-
tate dupd m5.rturii, ci sunt primite sau respinse, dupd. cum se
potrivesc sau nu cu pdrerile sale {ilozofice"l),
6. In rrrrnS. este teoria adaosurilor sau a evoluliunii, repre-
zentati de teologul Adolf HarnacA (t 1930) din Berlin, rafio-
nalistul faimos al zilelor noastre. Dupd teoria aceasta miuunile
evangihelice ar Ii numai niqte adaosuri din partea invdfdceilor
entuziagti, {anatici gi chiar halucinafi de {aptele sirnple gi natu-
rale ale Mdntuitorrrlui' qi tot aqa s'au f6cut adaosuri din partea
lor gi la invifdtura lui lisus, care se md.rSinea la dragostea gi
impdr[iia lrri Dzeu, cu dogrna rescumpd.rlrii gi cu institufiile
priurare ale Bisericii -gi astfel aceste adaosuri au ajuns fapte uni-
versale in predicile lui Pavel.
Totug titnpul. Scrierilor Sfinte este dup[ Harnack timpul re-
cunoscut de BisericS, secolul intAiu,
In afarE de ideia evoluliunii el susfine qi o mare. parte din
ideile ra{ionaliste vechi.
Dar gi teoria adaosurilor miraculoase, do{matice qi discipli-
nare este iipsit[ de temeiu. Inc5. in via]d fiind martorii oculari,
nu se puteau f5uri fapte supranaturale nici intenfionat, nici ne-
inten{iona.t, fdrS a nu provoca contraziceri din partea lor. Ei de-
sigur ar {i contrazis adaosurile. I)ar ei nu le-au contrazis, ba
tocmai erau convingi despre adevdrul lor, precum o recunoagte
insupi Harnack2).
Prin urmare interpret5rile ralionaliste nu pot sE surpe cre-
din{a in adevdrurile supranaturale ale istoriilor biblice,
63. Anatrositr bibni(6.
I)in adev[rul inspiraliunii Sfintei Scripturi urmeazd. ,gi ar-
'monia doctrinei biblice sau c5 adevirurile biblice lac un comploc
de doctrini unitar. Armonia aceasta ingiidue interpretarea prin
analogia biblicd adecd prin confruntarea textului cu anumite ad,ev6,-
ruri ale doctrinei biblice de credinfi (mdsura credinfii biblicbl.
ca Astlel pasagiile doctrinale obscure se limuresc din coraplexul
adevdrurilor biblice,
, Neprimind protestanlii Tradifia ea izvor d.e credin{d ci
.numai Sfinta ScripturS, la explicarea locurilor doctrireale ei 'r$e
1) Arhm- I- Scriban, op- cit. ed. 1l p,
140.
') Sr6kelyn op. cit. ed, ll p. 319.
,i
-133- t:l

I
I'i

)

exclusiv pe analogia biblicd, care este un lel de para=
-spriiinesc
lelism doctrinal.
Dar pentru ortodoxi, Iiind doctrina Bibliei numai o parte.
din doctrina revelatr, analogia credinfii biblice nu este d"aluns,
Totug pentru a cunoagte anumite adevdruri revelate 'ale siint"i
Scripturi, se poate lace uz de analogia biblicd. De ex,l Cuvintele
Domnului cdtre Petru in Mat. 16. 18-19 9i in loan 21. ls_l|.
nu pot avea sensul favorabil primatului papei, ci luipetru i s,ar
fi dat conducerea supremi in Bisericd, dupi cum susfine doctrina
catolic5, pentruci acestui sens i-se impotrivegte gi doctrina Noului
Testament. Astfel :
a,/ In Mateiu 18. 18 9i in Ioan ZO. 20-23 se de tuturor
Apostolilor puterea stdpdnirii ln Bisericd,
6/ In Mateiu 21. 42, Domnul se considerd el insugi piatra
din unghiu, sau de frunte a temeliei, deci conducitorul suprem.
al Bisericii.
c/ In Epheseni 2. 22, Domnul e recunoscut ca piatra din.
unghiu, iar Apostolii ca temelii,
d/ In Apocalips 21. 14 se mentioreazl 12 temelii in zidul
cetdfii (Noului lerusalim) qi intr'insere numele ceror 12 Apostoli
ai Mielului.
e) La cearla Apostolilor pentru intdietate (Mat. 1g, l_6,.
Mcu 9. 33-37 Lea 9. 46-48), precum gi Ia cererea Iiilor lui
Zevedeis ca si fie pugi de-a dreapta gi de-a st6n6ia Lui
[Mat. 20..
20-281Mcu 10, 35-45, Lsca 22. 24-27), Domnul invafl pe.
Apostoli si fie modegti qi umilifi,
La revelafiunile biblice trebue si se facd, doui distincfiuni:
1, Intiiu la misura in care s'au dat revelafiile amielor
Testamente.
o) Deoarece numai adevlrurile fundamentale de credin!6
suit comune ambelor Testamente,. de analogia biblicn Ia intrea-
sa Scripturi se poate fiace uz numaiinprivinfaacestoradevEruri,
Un adevir luudamental de credintd, comun ambelor Tes-
tamente, este itleia ed. Dzeu este o fiinin perfecti, prea sl6uiI, imu*
hbiln. Potrivit acestui adevEr lundamental ar trebui prin urmare
sd se explice toate antropomorlismele gi antropopatismele, sau
expresiile de acomodare la priceperea omeneasci, cari se afl6 ia.
Sf. Scripturi despre Dzeu. De ex: Lui Dzeu i se atribue ochi,
miinir picioare ori stare de somn (inseamnI nermplinirea cere-
rii) ori stare de trezbe din somn (rnseamni venire in ajutor) orG
pIrere de r5u pentruci a fdeut pe oameni (Fac, 6, O) '(fasean-
- 134-
ifl
ni neascultare din partea oamenilor) etcl), Iar daeE in Vechiul ri:l
Testament se zice cd Domnul a dat duhul rninciunii in gura pro'
',11]
felitor (l\l lmp. 22. 23), aceasta inseamni potrivit ideei despre ril
. ttui
Dzeu (l Imp. 15. 29), cd El a in$dduit pe aceqti profe{i sE lie ,'iii
falgi. Dacd se spune cx Dzeu a " inudrtogat inima lui Faraon
(Exod' 7, 3), aceasta inscamni ed a admis neeredinfa lui impie-
trit6. Iar cu cererea t Nu ne duce pe noi in ispitd (Mat' 6' 13),
cerem dela Dzeu sd nu lase si aiun$em in ispiti,
b/ In privinfa altor adeviruri de credin{i, Vechiul Testa-
ment se ai15. pe o treaptd mai inferioari de revelafie decAt No-
ul Testament, a c[rui levelafie e desivArlitd, Astfel in Vechiul
Testameot, mai ales in cirlile Profetilor anteriori, Dzeu, e inl6fi-
gat ca risbunitor, iar in Noul Testament ca induritor gi iertdtor'
Legea iubirii aproapelui in Vechiul Testament era particulari 9i
exclusivistd, referirdu-se numai la raportul dintre Iudei' cea a
Noului Testament este universalS, referindu'se la raportul dintre
tofi oamenii, Mai departe preceptele morale ale Vechiului Age'
zdmdnt se raportau mai mult la viafa exterioari, ale Noului Tes-
tament mai ales la viafa interioard.
Prin urmare la acele revelafii sau invlldturi dzeegli, in
privinfa cirora se di iatre ambele Testamente o deosebire Sra-
dual6, nu se poate lace uz de analogia biblic6, adeci invEfitu-
rile inlerioare ale Legii Vechi nu se pot aduce spre ldmurirea
invifEturilor din Lepiea i\oui 9i invers. Astlel psalmii de bles'
tem ai lui David (de ex : ps, 68 9i 108) nu pot fi aduqi spre
limurirea Noului Testament, cd.ci Domnul respin$e le$ea talio-
nului (rdsbunirii) date de Moise in Lev. 24. 19-20 (Mat; 5'
38-42).
2, Alte distincfie ce trebue ldcrrti intre revelatii, este cE
unele arlevdruri dzeegti trebue privite ca nemijlocite, precum
sunt le$ea lui Moise, unele vorbiri profetice, invifdturile MAn-
tuitorului, Iar alte adevEruri dzeegti trebue privite numai ca mii-
locite, fiind numai desvoltdri ale celor dintai,' ficute prin bEr-
lafi inspirafi gi ei, de pildn invifiturile din epistolele Noului
iestament. t
Prin urmare analoSia biblici trebue sE prefere revelafiile
nemijlocite celor mijlocite'
1) Vanlle lanovlc[ Ermeaeutica. bibl' Een. p 324'
-135-
;jl
lrll
'iil
l
 ir:lil
i,,fti
::l'll

CAPITOLUL X.
ricI, sunt decisive urmiitoarele condifiuni ; sd fie veche, apoi, pre- ,
,lll
!:i

Il. Fe.inqipii[e e[ogryrmEice on[odoxe cfie

cum zice Vincenliu de Leiln, si se [i pistrat continuu in Bise- ,1,,]

ricd gi s5. nu contrazicli Sf6,nta Scrip{urd.. A.stfel credinfa in mi- ',;,li

f, mf eu.grrcrtdE F(8.''-
nuni s'a susiintrt totdeauna in Biserica intreagd. Aceste criterii :,ili
nu le au tradifiile particulare bisericeqti din Biserica papal5, care
'terpretul ortodox are sd mai cJnsicler"
recunoscute deplin numai de cregtir,ii
*rr.""irr1"i";;;;;g;; a admis unele inovafii. "l.li'
iii

ortodoxi, ;"r*";l_ ;:; Mai tdrziu Sfenta Tradi{ie apostolicd s'a depus in-scris, in sim. :i
mei despre sfdnta Tradifie ea al
aoil"u iroo, de eredin{i gi ale bolurile de creclinfd, in hotlrArile sinr,adelor ecumenice, in prac- :lii
dogmei despre infailibilitate, Bir";;; if ir,rra6ruu cuvAatului ticile bisericeqti gi in scrierile Slinlilor Parinli.
durnnezeesc, ri!ii

Consecin{ele acestor clogme, considerate

PdstrAndLr-se SfAnta Tradifie ia Biseric6, principiul Tradi{iei ',lil
rirept principii dog- apostolice ca ajutor de interpretare bjblicd aiunge lavaloareprjn
matice ortodoxe de interpretare la
textele doctrlnale d";;i; interpretarea Bisericii, organul chemat sd inve{e gi sd. interprete- ,l'i.l.
ale Noului Test4ment, sunt nrmdto*rl.i. ';:1
irui, ze cul,dntul iui Dzeu. :'il,,
1, SfAnta Tradiliune apostolicl este
un aiutor la interpre_ lrli::'

. tarea doctrinei biblice. 65. Bisea,i<a* fierwdi$6Eoa!'@ ca elrgrelr de inEerxrr€fare 1l

2. Biserica iovild.toare este organul de aslserrili{ qi ira$afili&$X aol S{'irrnei ScriprEuei.
iuterpretare ;ruten_
tic ai infailibil al doctrinei biblice, rir
9i
3i ATlloqia .credin{ei Btsericii prin care au si se Biserica lui
Christos, care plstreazd, invdldtarile LuiinSfAn-
tir
.^.-_-,, -
dogmatice rdrnase ta.a- iotorp."t"r; - explice Io_ ta Scripturil gi Tradifiune apostolic5., in menirea ei da a le rds- r,fll
Bi:l:,^1r.t'inale
.D15eilcil. d;;. ;;;; pAndi gi a le apdra, nu poate rd.tEci, deoarece capul ei e insuq rlii

Domnul, care u conduce prin Duhul sidutl),

64, S$,&ntm T'nadi[lorme aprosilotiq&, Din clogrna infailibilitafii Bisericiii) rezrrltd ca principiu er- ,lliir
ea a.$uttor de
re bibliq,il.
&rrflerXrrefa meneutic c5. Biserica invdlEtoare este chematd ca organ de in-
it
E o docirini a Bisericii ortodoxe care spune terpretare autentic ai infaiiibil al Bibliei, Acest principiu erme-
neutic este reclamat de viafa de toate zilele, cxe la explicarea
tll
Donrnul*i gi a Apostoliror se cuprinde ,rr-
cI invIfdtura ill
rrurrrai in sirinta scrip_ Siintei Scripturi are trebuinfii de o autoritate vie, Mul]i voesc lll
turd a Noului restament, ci qi in cuvdntul sf, (iseasci. in Bibiie p5rerite lor proprii. Aceasta s'a' iatAmplat
olal transmis de cf,_ ,{'l
tre sfinfii Apostoli si p,strat in Bisericd, A";r; ;;;;i'^,." a."- qi pe timpul Apostolilor. Pentru a evite deci rS.tEcirea la inlele-
trinii orald ca'e sub asirtenfa Duhului sf6nt
s,a pistrat in gise- $erea cuvAntului dzeesc, era necesar ca Biserica invd{5.toare, pe '.f,l

baza succestunii apostolice, sd.-qi exercite chemarea gi s[ inter-

fl.l
ricd totdeauna gi pretutindeni de cdtre tofi ,Hfl

se nurnegte TradiNiu- preteze autentic Ar iniailibrl Sfanta Scripturd la toate textele cdri
ne opostctlicdl).
' Noul Testament ie raportf, Ia inudiS.tura de credinNd 9i de viefuire, ,,tilI

insugi se relerri direct la inv5fdtura apos- De aceea cei rnai rna.ri scriitori ai Bisericii recurgleau nein-
,::::::ti.,r'f cfraiu viu si o recunoaqte ca )cetat la interpretarea'Bisericii, de cAte ori era trebuinfi de a
'ilrI
{
,T":,: creclinfeis). De izvor inrregitor 'combate pe eretici, cari abuzau de cuv6ntul Bibliei, Astlel lrineu I Llil

rn aceea sfin{ii pdrinfi (lrineu, Clen ent Aleian_ luilr

.ale din sec, ILt Acolo, unde darurila Domnului sunt depuse, se cu-
drineanul, Vasile cel ,Mare, Grigor"
qi alfii) 9i scriitorii bisericegti
Nurlurrrunul, Ioan Hrisostom oine sd se inoele aleudrul. Lc cei insdrcinali cu aceasls este
,-ucomrrrde Tradi{ia apostolicE ca coedce oine dela opostolit succesiunea Bisericii. Cdcr ei ne in- ffii
ajutor Ia aflarea adevdrului biblic3). ,Niil

'. Pentru recunoagterea ca apostolicE t) Mat. 28. 20; loar- 14. 26.
a uneiTradi{iiin Bise_ ' rl Errcielica patriarhilor rEsS-riteni (cap. 2) cornentirrd canonul 19 al Si- itil

il[
') Vlnceafiu de Lerin zice: ,,Doctrina,
-ous colse,rxrla ,;;;;i;Iil,,c;;mon,torium.
quae semperr ubique ab omni- nodu'ui V[ ecumeric iotre altele declari:,Ornul, care.le vorbegte aumai dela
f,"alii" sine,poate gregi, ;roate si ingrle gi sd se-iogele, Biserica ecumenici insicare
tL. {dL
,81.r uor-"!!, .l.ess.
zi ll "ui niciodatd nu a vo.rbit qi nu. vorbeqte dela, s-ine, ci dela l)uhul lui Dzeu {pe tli

Irlne.u feriad de invafdturai ll.rutl"iior'r-i""l

2, 15 fim. Z. Zi lt loan t. li. carele ea il are qi i[ va avea neincetat ia.pe invifitorul siru pAnd lasfirgitul
,:-
'rs
:_
rnveniri veritas ,,Noo potest ex Scriotu_
ab his, qui nLsciunt t."aiti"""* I A'i;;;r". H;."liff]il,I]i" veacului), aiciodatd nu poate Sregi, nu poate s5. lnqele, dimpotriva este infai- ;ii

libili asemenea Dzeeiegtei Scripturi, gi.nicicdatd nu pierde dia insemndtatea

ili
-136- 137
-
i4l
fdliseazd Scriplurile f drd pericol" L). Iat Vinc e n{iu Lerineanul (1' 450}
zice', Deoorece din cauza ind$imii ei nu toli iau Scriplura in
unul Si acelas infeles,... penlru aceasta o foarte necesar ,, . ca
interpretarea profeticd Si aposlolicd sd se cdlduzeascd de.repula
inlelesului bisericesc qi uniuersalz.)
Acest infeles bisericesc Ai universal se numegte gi s€ns ge-
neral bisericesc,
Deasemenea declard gi sinodui {inut la lerusalim in anul
1672, in canonul 2: ,,Credem cd Sfdnts qi dzeiasca Scriptura a
fost inudlatd de Dzeu gi pentru aceasla datori suntem sd cre-
dem tntr'i.nsd fdrd a ne indoi gi nu altfel, ci aSa precum a ex-
plicat-o gi predat-o Biserica uniuersald"s).
Din cele ardtate urmeazd. ci este dreptul Bisericii invlfi-
toare sd decidd ea insigi inNelesrrl pasagiilor biblice cari se ra-
porti la doctrindal sau la chestiuni de credinfS qi de moral6,
, _lnterpretarea Bisericii invdfEi.oare s'a gi ldcut la unele texte
ale Slintelor Scripturi: 1. prin hotirArile lornrale ale Bisericii gi
prin practicile bisericegti gi 2. prin consensul unanim al slinfilor
Perinli.
66. ffolf,rArile formale ale Bisericii qi praclidle bi-
sericepri.
Biserica invdfdtoare s'a pronunlat asupra unor lexte bi-
blice dogmatice gi morale, prin deciziuni sinodale, de cdte ori
s'au ivit rdt6ciri in Biserici, condamnAnd ristdlmicirile biblice
pe cari se rezemau ereziile, Astfel hotdrdrile sinodale erau mai
sa de totdeauna"' Ed. din 1848 p. 14-15 citat de Dt, Nicodim lllilo1, Canoa-
nele Bisericii ortodoxe insotite de comentarii vol. I partea IL traducere licuti
de Urog Kooincici gi Dr, Nicolae Popooici Arad, l9-t p.373-374.
1) ,,Ubi cbarrsmata f)omini posita sunt ibi discere oportet veritatem,
apod quos est ea quae_ est ab apostolis, Eclesiae succesio., , Hi enim., , Scrip-
luras sine periculo oobis exponunt., , " Adversus haereses, lib. lV, cap,
26. nr, 5,
r) Quia Scripturam pro ipsa sga altitudine flon uro eodemque sensu
universi accipiunt, . ,. aliter namque'Novatiaous, aliter Sabellius, aliter Dona-
tus expoait, aliter Arius, aliter postremo Nestorius. ,. idcirco multum neces-
se est,,. ut proleticae et apostolicae interpretationis linea secundum eccle-
siastici et catholici seosus normam diri$atur". Commonitorium, cap- 2.
3J
,,Pistevtimen tin thian ke ieran grafin iae theodidakton ke dia tuto
tavti adistaktos pistevin olilomen uk allos menti, all'i os i katholiki ekklisia
tavtin irmenevsen ke paredoken". Drp6. Reilhmayr op. cit. p. 82
{. In Biserica apusean6 in urma decretdrii idailibiritefii papale dela 18
Iulie 1870 -9i papa este socotit ca organ de interpretare intiiti8if al Slinfei
Sctipturi, degi un eminent autor de ermeneutictr apusean, Ghercon (t 429>
contestl oricirui episcop 9i chiar qi papei ialailibilrtate la interpretarea Bi-
bliei (vezi Reithmayr op, cit. p.7). Ceeace a zis Domnul ctrtre Petru in-pasagiul dia
L1ca22,32, cd dupdcese va intoarce sI inttrreasci pe frafii sii, nu se poate
releri la chertiuoile de invifEturi gi cu atAt n ai pulin ta episcopii din floma,
socotili ,,urmitori de scaun" ai lui Petru.
- 138-
mlrlt negatiLte, declardnd ca fals. eutare sens atribuit textului bi-
blic, Sinodal II constq.ntinopohtan a excomunieat pe Teodor de.
Mopsuestia pentruc6 interpretase locul din loanA\, 22: ,,lisus a
sullat asupra lor gi a zis: ,,Luofiduh Sfdnt", ca o imFertdgire
cu Duhul SfAnt aApostolilor numai in viitorgi numai in modli-
giurat (scftimofr)r). Totodati a respins gi interprelarea literald a
cdrlii Cdntarea Cdntd.rilor. Deasemenea a osandit Biserica gi pe
chilia$ti, pentruce se sprijineau pe nedrept pe locul din Apoca-
lips (20. 4) : ,,$i au viefuit qi au ?.mpdrdlit cu Cfrrrstos o mie de-
ani".
Dar hot[rAri]e sinodale erau uneori Si pozitiue fixAnd qi de-
Iinind solemn invdfdtura Bisericii 9i bazAnd-o pe locuri biblice.
Astlel a explicat sinodul din Sardica (343) cuvintele Domnu-
lui din loan (10. 30)t ,,Eu qi Tatdl tlna stnrtemu, in lnfelesul
unit5tii substanliale a Tatilui 9i a Fiului iar nu numai in inte-
lesul despre coDsensul Lor, Sinodul V. ecumenic hotdrdgte un
sens alegoric sau mistic peotiu Cdntarea CAntdrilor, SinodullflI
din -lficeo (787) a explicatporunca adouaa decalopiulul Sdnu-fi
faci chip cioplit, nici asemdnareo t)reunui lucru etc,, ca reteri-
toare numai la Iudei gi nu impotriva icoanelor creqtine.
Prin urmare interpretul biblic va avea in vedere deliaitiile
dogmatice gi morale date de Sfintii Pdrinli in sinoadele ecume-
nice ori in sinoadele particulare conlirmate de cele ecumenice,.
cici din ele se cunoagte interpretarea bisericeaseE $i Tradifia
apostolic6 ce se de prin hotlriri aduse cu Enauimitate, Nu va
considera insi ca interpretiri normative gi dispozifiile disciplina-
re ale Sinoadelor, cici ele fiind luate in vederea impreiuririlor'
gi necesitifilor timpului, cu schimberile ce au survenit, parte s'au
modilicat, parte au incetat de a mai fi in vigoare.
2. La unele texte dogmatice Biserica invifitoare a {ecut
interpretarea in mod unaoim prin anumite practici rituale. Ast-
Iel cuvintele Domnului citre Apostoli in Mat, 28, 19 r ,Merg6nd
invitafi toate popoarele botezdndu-i pe ei", Biserica le-a inter-
pretat prin botezarea de adulfi, gi de copii. Referitor la infelesut
textului dh loan 20, 23 t ,,Cdrora ueli ierta pdcalele, se t)or ier-
la lor gi cdrora le oeli finea, uor fi tinute", s'a rostit Biserica ln-
treagi prin deslegarea obignuiti la misteriul pocdinfei. Infelesul
locului din lacob (5, 1a-15)r ,,De este cineva bolnav intre voi
sd cheme preofii Bisericii gi si se roage pentru dinsul unSdndu.l'
,) Rcllbroryr, op. cit. pad.S3.
- t39
-
I
cu untdelemn inlru numele Domnului", l-a dat Biserica prin tai-
na Maslului, Sensul cuvintelor din ep, II cdtre Timoteiu, (1. 6) I
acciperunl, hoc filiis tradid.erunt,,l). Deci e evidentih
inaltS. a rnErturiei Sfin{ilor pErinfi. Ei transmiteau gi sf6.nta
,Pentru care pricind ifi aduc aminte, ca sd. reincdlzegti darul iui di{ie, erau gi martorii Tradifiei,
Tra-
Dzeu, care este intru tine prin punered md.inilor mele'., Biserica
l-a dat prin taina preoliei. Astfel, sinadul din Ephes, precum mdrturiseqte Vincen{iu
Lerineanul, a ir,rat hotdrAre dupd Sfintii Pirin{i in chestia
Prin urmare aceste fexte do$matice trebuesc luate in sen- lui
Nestorie (can. 29).
sul pe care l-a dat Biserica intreagi pe baza I'radifiunii aposto_ -['ot
ei, cari in caiitate cle episcopi iinpdrttgiau invEfdtura
lice, prin uz'l unanim al Bisericii. .Acest uz al Bisericiiinfafigea-
Bisericii, trebrriau sd ldmureasce gi lc"i,ri bibl ce,'pr""rm
zd, deci Tradilia apostoiicd insigi sau lelul cum a fost propus5 o fA_
gi infeleasd dela inceput o invifd.turd a Bibliei. , ceau qi Apostolii, ilespre cari z.ice un invd{at bisericesc: ,,Apos_
tolii sb-siJeau nu nunrai sd transmiti c,vintele, ci sd gi tatcitas-
67. Conserusu[ SSimEaIor cd adeudratul inNeles acelar pe cari i.i alegieau co sucr:esori pen-
SD;6r.i"n1i-
lruca qi areqtia sd fctcd 9t pe allii rnagtenitori ai tnud;dturii,,z).
Prin hotd"rAri sinodale gi prin practici bisericegti s,au inter- Consensui Sfinfilor P5rinfi lrebue respoctaf. Vincingiu
pretat prea pu{ine pasagii doctrinale ale Bibliei. Sfitta Scripturd. Le_
rineanul spllne, ,,,4.to1o, r. nde Riseric{}. nu a hotdr(it nimic astt-
e interpretatd de Bisericd mai mult prin aga nurnitul consens aI pra sensulwi, interprelii sd urmoze , ,, pd.rerile ca$rtltre ale
sfinlilor Pdrinfi, cand sfinfii Fdrin{i cleclar[ unanim in scrierile tnud_
ldtorilor mari gi rnulli, rJ,e cari {in6nd-u-ne temeinic gi cu griiX,
lor un sens anumit pentru un lcc dopimatic sau moral din Sf6n- nu cu_-multd $reutate pi-rtem inldtura rdti.cirile ereticilor,,s).
ta Scripturd, aceastd acceptare unanimd. a lor se numegte con- Un loc interpretat de S{rn}ii pIrinli e cel din loan 6. 2.1
sens unanim gi trece ca mfrturia Bisericii insHgi.
in care Iisus inritd inrh{dceii ja n,dncarea trupuluiSdueu-
Deja Clement Alexandrineanul (in sec. III) invinuia pe ere- -60,
charistic. cuvintele Dornnurui dela cina cea de tain5 au {ost
ticii conternporani ci s'au depdrtat de autoritatea sfinfilor parinlir;, in{erese
de cei nrai vechi Pdrin{i ca prezen{d realE. substanliald a cor-
iar Ori$ene pretinde cregtinilor si. nu se depdrteze nicidecum de' 9i
pului gi s6ngieltri Seua). Ieorloref mustr5. pe invifitorul
tradifia bisericeascd, pf,stratd prin succesiunea apostoliciB). sdti Tec-
dor de Mopsuestia cd a dat in{eles istorii c6r{i i Cdntarea
Consensul Pririnliior este recuuoscut ca reguld de interpre- Cdn-
tdrilor' gi nu gi-a subordirat pErer.ea sa Slin{ilor Fatinli de
tare biblic5 de cdtre sinoadele generale. sinodut ytI ecumenic inainte, cari au luat cartea aceasta in in{eles mistic sau
mai
(787) a o:Andit pe cei cari in chestiuni de cercetare a Sfintei tipic6),
Scripturi disprefuiau autoritatea.perinlilor, iar sinodul VI ecu- _. Fericitul Augustin 9i Pdrin{ii din sec, V 9i VI, contra p"frgiu-
nilor arr interpretat cuvintele f)omnului din Ioan 15. 4 s ,
menic (trulan, 692) in canonul i9 a stabilit regula cd ,,prur'r,*
,de s'ar --ll
iui neinlelegeri la tdlcuirea scripturii, sd nu fie tdrcuitd altfet O*rra Iulianura trI, 9.
decdt cum au tdlcuit-o lum,indtorii gi inudNdtorii Bisericii prin ') tr.azarn P.roe citeazd ctrvinlele lui Bernardus din Apparalus
Bilrlic. Tyrnav lt'tz Lib. Z Cap, rt p. aiO', ',,S"#g"lr"r Lamy Alostoli non sorum
cdrlile lors). verba {radere, sed.et verborum suorum ver;m mrntem exolicare iis, o,ros pli_
Prin urmare consensul Sfiulilor pirinfi inci. trebue s[ fie succesor€s..ut et ipsi alios do.tiir"! l;:;; h#;;;;.,i:i;;;;]ff;
f"^li,1t_r:
Lectrones in Sacram Scrpturam Turjn lor Z o.5O1.
privit ca un sens general al Bisericiia), IJupd trlcIltrrnnB.y!', op, cit, p. g6. C'ommonitorium ig:
,_r^ -')
rDfle se.quanruf rn le rpr€ Ics : qund prr ximr,m est, mul{or um aique
,,, , tunc de_
Consensul Siinfilor Pdrinfi ca re6lulE de interpretare bihlicl consenlientes sibi sententios 'Mogisirotunz, qriU,i. maEn. rum
,se cuprinde in insiigi fiin{a orgianiz5rii bisericegti gi a Tradifiunii sobrio, soilicite observatis ,o, ,,lgru aifficuii^te -quosque
n"]"il. fiiliri",
"J;rur"i"exsurgentium
reticorum de1>rehendcmus errores,,l hae-
vii, circi fericitul Augustin spune: ,,Quod inuenerunt (patres), in krohlgr'rolrer,. op, cit. pag, 237, AstIel lgnatie inep. cdtre .gmir-
Eclesia tenuerunt, quod didicerunt, docuerunt, quod a patribus _--, ,'_l--Qrou
nenl arala ca ereticr ne toli acei cari nu urErturisesc- truptrl eucharistic al
IHAntrritorului nostru Chriiio, D;;.;;;;;,
' ') Strom, VL 15. ii-ir"ri"'i. A1 ot. i; trineu tibr.\l
adv, haeres, cao. II n. 3. Terlulion 'iar.-;"';".r;;;.'."rris
, .) Tract. in Matthaeum.XXrX*n. {6: ,,Nec aliter credere. aisi quemad- IV advers. r'vlarcion i Clement abxoni,l;in'ii,it-iil,i cap. VIII et libr,
rnodum per succesionem Ecclesiae Dei tradiderunt nobis,,. I en"arg. cap- V, i Ciprion
-C"tu"t"..-*'y.i"i"e.
3) Relthmryrl op. cit. p. 81. Ciril lerusalinitaanul ii fV.''E j_
1/ Arhim. L $cribarrn op. cit. ed, sosront ln !1q;itiu^m
1^^:^o:- ",i. .
Umll. 60 etc.
II p- 1I5. ') &eifhoaayr, op. cit. pag, 86-87.

--140 -
-141-

)
mlddilele nu pot aduce rod, dacdnu sunt in ui{a de ufe, ogo gr'i,,r
uai, de nu ueli rdmd.nea intru Mine", despre necesitatea Daru-
lui sau gra{iei divine la toate faptele bunel).
Prin urmare c;nsensul Sfinfilor Pdrinfi trebue socotit ea o
iilierE a sensului biblic, Interpretul are sE inteleagi gi unele qi
-altele din lccurile doctrinale biblice potrivit consensului Sfialilor
Perinli, fiind ei ca episcopi reprezentanlii cei mai insemnafi ai
Bisericii invi{dtoare imprIgtiate gi astfel invdtdtura lor este mir-
turia Bisericii insiqi qi are aceiagi autoritate pe care o au hoti-
rdrile formale ale Bisericii. Ei fiind totodatd pi martorii Traditiu-
.nii apostolice, consensul lor unanim este dovada c5. e intemeiat
pe Tradifia apostolicd.
68, Regrlrle Ia aplioalre& clrrnserrs*rlcli $fimtilor
Pdri'r;i.
1 Sfinli Pdrinfi sunt numai acei conducitori ai Bisericii
vechi cregtine, cari au {ost recunosculi ca S{in1i Parinli ai Bise-
ricii pentru invir{dtura lor curatii gi pentru sfin{enia vietii lor.
Deci intre ei uu intrd gi conducdtorii Bisericii numi{i nuorai Scri-
itori bisericeqfiz) Md.rturia acestora are valoare numai in legi5turi
eu mirturia Siinfilor Parintri.
2. Interpretarea dati de Sfinfii Fdrinli e primiti de inter-
pretul biblic numai tra texte dogmatice sau in leglturd cu vreo
doSmri, pe cind in alte chestiuni, de ex ; de qtiinfd naturald gi
istoricS, unde credinfa si buna viefuire nu sunt de loc tn cauz6,
interpretul e liber, pentruci in aceste privinNe opiniunile
-
pot diieri, Astfel explicarea celor gase zile ale crealiunii, asupra
c6rora Siin{ii Pdrin}i nu sunt de acorcl, interpretui o poate }ua
tie ca zi\e nattiraie, fie ca epor:i, Astfel chestiunea c[ Maria lui
Lazat, Maria lta{daiena gi pdcitoasa (Luca 7.37 s) erau unagi
aceeagi ori dilerite persoaue, e iudeca{i diferit in Biserica apu-
sean6. qi in cea rdsilriteand,
3. M5rtulia Sfinfilor Pdrin[i n'"i trebue sd fie absolut una-
nimi, ceeace este gi irnposibii, cXci pufini dintre ei au iirterpreiat
SfAnta Scripiurd, ci ajung': sE {ie o ui-ranimitate relativd sau
moralf,, Mdrtur:ia lor- este unanimi cind cei rnai mulfi gi mai ilLrgiri Pd-
rinfi clin dilerite pXrfi sunt de acord asiltrr:a explicdrii unui text do$'
rnatic alsfintei Scripturi, fere a {i conlrazigi gi izolafi de c5.tre ceilalli,
sau cAnd intemeiazl oarecare tez[ docirinal5 pe acelaq pasaSiu
1l
Kor{lei{ner, op, cit. p. lIE.
'j Din categorio sciiilo.ilorbisericegti lac patte t Origene, Tertulian, Eu'
sabiu din Cezarec, Ru{in, lercnint, Aagusfin, etc.
biblic; Dar utilizarea diferitd de cdtre Sfinfii Pdrinfi a aceluiaq
loc bi-blic, dupri scopui practic ori dup6 cei dogmatic, istoric nu
se considerd. contradictorie.
4. Consensul Pdrin{ilor neizvordnd din gtiinfi sau erudilie,
ci din izvorul slAnt al Tradilieil), interpretarea Pdrinfilor se spri-
jini pe cei vechi, sau Sfinfii Parinli trebue si vorbeascE cu mar-
fori ai Tradifiei. Era obignuit ca, pentru a cunoagte sigur o in-
vEfdturE tradifionaiE bisericeascd, sd. se recurgd la predecesorii
recunoscufi. Astiel Episcopii Sinodului I din .lficeo (325) s'au
relerit la Fririn[ii_primelor trei secole, iar episcopii dela sinoa-
dele.ecurnenlcg_IV (a5l) 9i V (553) la parinlii recunoscufi din
secolul IV 9i V.
5. ,,Unde consensul unanim nu se poate gdsi $i din contra,
deosebirea de pd.reri e vedite, aga c6 de ur, -."is comr,rn tradii
fional ou mai poate il vorba, acolo simplele majoritdfi nu mai
pot avea autoritate normativd. ln acest caz asemenea locuristau
.supuse autoriidfii lJisericii universale"2) care are sf, decidd.
9. Interpretarea Perinlilor trebue sd. fie clard si precisi, nu
ipol:ticd gi .echivoed. Pentru siguranfd interpretul v"
"iti SIin-
pe
fii Pdrinli gi Scriitorii bisericegii in original, nu in citatiuni sau
in vreo traducere, cici aici se pot strecura {regeli, chiir inten-
fionate.
7, Opiniile teolo€ilor sau a unei gcoli a lor, intrucAt nu au
fost aprobate de Biseric5, nu sunr in{aiiibile gi se pot primi nu-
mai pe temeiul rnolivelor 1or.
69.,&.rral*rgla credim4ei.
La pasagiile docirinale, sensul ci.rora n'a fost fixat de Bi-
serica i'viidtoare, nici cleadreptr-rl pri, hoid.rArile qi practicile ei,
nici'prin consensul Sfinlilor Perinli, interpretul ortodox vainter-
preta prin atalogia credinyei, Termenul este luat diu epistola
citre Romani (cap, 12, 6t, analogis tis pisteas, mdsuracredin{ei),
An.al.ogia credinlei €sie confruntarea unuia sau rnai multor
texte doctrinale iriblice cu doctrina bisericeasci., deci cr.r com-
plexul unor aunmite adeviruri revelate in Sldnta Scripturd. gi iu
Sl6nta Trarliliune apostolcds),
..
t) Ranoider zice: ,,rrnaciuris rrrim viroruur horum inpienio, cuitura na_
tione, aetat.:, loco. ub invicern dif{ereniium consensus, tton e sdentia aroue
eruditione eorum deriuandus,est, sed eodem traditionis aposlolicae fonte diuitiii,,
llr- 4oann,es a{an rlder. LI:rm.-n:utrcaa brblicae gzoeralis p.incipra iationa-
lia chnst,anr et catirrrlica ed, Il BuJae fe,u pig. i;rf.
,) Reithm*yr, op. cit, p:g. (il-92.
Lese,rr op. cit. pag. 5r"), ,Aual^gia fidei est cr:ngruentia eorum, quae
, ,. ,3/
ad tlJem pertln?nt seu coavenierrlia
urius vel plurium
veritatu qcutn sutnma
veritatu n relig(osarum, qurs .'Cxclesia credeadai tradit iidelibus,,.
-- l"1l
-

Asttel analogia credinlei este interpretarea indirectd a Bi-
selicii. Ea e normE de interpretare {iregte Ia textele doclrinale
din Nc,ul Testament, iar din Vechiul Testament cel mult ia ter-
tele cari conlin aclevdruri fundaruentale de credin{d comune am-
belor Testamente,
Precum nu poate Noul Testament sd cuprinCl invdlituri
contra sistemului sdu de creclinlE, tot astlel el nrr poate sd r:on-
find revela{iuni nici contra sistemului de credin![ al Bise-
ricii, Doar Sfdria lliserici este agezat6 Ce I)zeu, i condusd de
Duhul Sfdnt gi e riepoziti:ra Sfiutei Tradi{irrni care flu poate fi
contrazisd de SfAnta Scripturd,
Deaceea, dacd o interpretare biblicd ar contrazice credin{a
Bisericii, trebue respins5. Astie:l sprJlorea 7tlciaarelar Apostolilar
Ioan c. 1,3, 4-5, nu se poate interpreta aEa cf, Iisus ar fi insti-
tuit prin ea un rit sacrarnental. I{ici fr"crfil /ul "Irsus (&lat. 13.
55 lilcu 6.3l.ca 8, 19) nu se pot ltra drept frali proprii, nici
atribtrtul de tntdiu ndscut dat lui Iisus ,{Mat, 1. 'tl) nu trebue
socoiit cE El ar ii avut fra{i, fiindci aceasta al contrazice doc-
trina Bisericii clespre {ecioria Maicii Dornnului. Nici cuvintele
apostolice t lrtdeplinesc lipsurile suferinliiar lui Chrisios in cor-
pul nle* (Col. 1. 24J, nu pot cuprinde ideia ci" rdscurnpdrarea
MAntuitorrrlui ar Ii fost neindestulHtoare, ci inseamnd numai c6 in
suferin{ele lui Pavel pentru Christos sunt intrupate su{erinfele
lui Christos, intrucAt irr corptrl mistic al lui Christr:s, c+ este Bi-
serica, existi corouniunea dirrtr.. cap gi me,nrl:;re1). In ulmd nici
cuvintele Apostoiului din epistola c5.tre Romani (3. 24 9i 28), c5
amul se indreaptd prin cre dinld sau prin dor, rru au se in{elege
in sens absolut, cdci ar contrazice invd{dtura bisericeascd despre
mAntuire.
Ast{ei analogiri credin{ei. Bisericii este o normX mai
negativli 6i o filier5 a infelesL,lui biblic.
ICAPTOLUI. Xr.
VaBom*em prirucfipfiflHon" enmsef,BeuuEfi(e.
Valoarea principiilor ermeneutice este nagatit)d gi poziliud:
a) Regula generald. negaliud este: Orire interpretare, care
nu corespunde tuttrrol' principiilor ermeneutice gi se impotdvegte
chiar gi unuia dintr'insele, nu poate fi adevEratd, De ex ; Lir cles-
pirtire, trisus preg6tinclu,gi invStriceii peutru timpurile de prigoan5,
r) Dr. [, Ola*irl, Exp]icarea epistolelor Apostoklui Pavel, tom. II. Ca-
ranqebeg, 1913 p. 69--70.
* 1{.t
-
le zice, cd. cel ce n'are sabie sd-gi udndd uestmdntul co sd gf-o
cumpere. Apostolii i-au adus atunci dou6 sdbii, iar Iisus a .rds-
puns scurt: ,Destul este't (Luca 22. 35-38). Sensul cd cele dou5.
sdbii ar fi fost destule, ca invdld,ceii s[ se apere, se potrivegte
contextului, dar nu se potrivegte uzului biblic al vorbirii, precum
nici analogiei credin{ei.
Iudef O"-1in .fraza: destul esfe, iqi exprimau neplicerea. Deci
dupi uzul biblic oriental alvorbirii rdspunsul Doinnului are in{e-
lesul : s5" l5.sdm, nu m'a{i inleles,
cI Iisus nu pL1-
Cercet6nd aualogia credintei ne convir:gem
tea s[ vorbeascl de sEbii adevdrate, cdci tocmai dAnsul zice
cdtre Petru ct s6-qi bage sabia in teacd, c5ci ,,tofi cei ce apuci
sabie, de sabie vor pieri" (Mat 26, 52) qi s'a lisat prins, legat
qi ristignit, fdrA a se impotrivi. Apostolii deasemeni vorbesc in
scrierile lor numai de armdtura spirituald a lupt6torilor lui Chris-
tos (Ephez, 6. 13-17) 9i de sabia cuvdntului Domnului (Evr. 4,
12), pi au sulerit 9i dAngii pentru Christos,
Prin urmare considerend analoSia credinfei biblice rezultd.
interpretarea aceasta a textului: Iisus anunfl apostolilor ci vor
sosi pentru ei vremuri prirnejdioase gi le pretinde si fie {a-
ta de suferirle gi de jertfire de sine pentru a invinse pe adver-
sari cu arme spiritualel). Aceste arme de biruin{6 le inva}d qi
doctrina bisericeascE.
Cuvintele lui Ioan Botezdtorul despre Messia : ,,Care mai
insinte decdt mine s'a fdcut" (Ioan 1, 21),in sensul ce Christos
era mai mult decdt Ioan Botezdtorul in demnitate gi autoritate
ar corespunde bine contextului, totug uzul biblic oriental al vor-
birii nu inS[due decdt insemnarea cea veihe a expresiunii : nnlai
inainte decdt mine", cu privirelatimp (Iud.21.2III Tmp, 3. 12
lV Imp. 18. 5), precum se vede gi in locul paralel <iin Ioan 3,
mult 28 etc,zl,
b) Regula {enerald pozitiud este : Numai interpretarea care
corespunde tuturor prinqipiilor ermeneutice' Poate se confini in-
telesul avut in vedere de autor, Daci aumai o interpretare co-
respunde acestor principii, ea trebue a se socoti ca adevlratE-
Dar dacd mai urulte explicaliuni se potrivesc normelor de inter-
pretare, are se se aleagii cea mai potrilitd dintre ele.
1) I. P6lz!, Kirrzgelasster Commentar zur Leidens u- Verkl2irungs (eschich-
te Jesu Christi, Graz 1892 p. 151,
') los. Kohlgtubei, Hermeneutica biblica $eneralis Viennao, 1850
paf.141.
I. Suciu: Erm. bibl. Iarc X
_ 145 _
)
 7 1. flBi$er.a:mf*r e*uoem,e*afiice.
Adepfii acestei interpretiri sunt prolcslcnfii spiritualigli sau
Mulfi observd alte procedeuri ermeneutice, cultivAtcl unila- mistici, ca pietigtii, quiikerii, baptigtii, adv.eatigtii etc.
teral u*ele'ori allele. dintre princi;:iile er*reneutice. Atari proce_ Spiritualismul plutegte insd introun *ic,vitios stabilind prin-
deuri au insd cri urnrEri diferite abateri dela corecia interpretare cipiul sdu de interpretare. El pleaci delalc{ffa ce nu poate {i de,
biblic6. Art{el: ':.. monstratl). Pe lAngd aceasta nici interprcEtile spiritualigtilor nu
1. Unii neagd-.fhspira{:iunea divind 9i Tradi{iunea gi inter- sunt in armonie unele cu altele, degi ar tfeBui sI lie in armo-
preteazd S{Anta Sr:r.i-plurE nurnai din punct de vedere ra{ional, nie, dacE fiecare in parte ar fi luminat d+Duhul SIAnt.
dupE priceperea 1or.'.Acegtia suni rafi:.nc.liqtii maderni. c/ In sfdrgit e adevdrat ci unii obse*t analoSia credin{ei,
IJar in chestie.de interpretare biblici" nu este suiicienti num:te de ei ,,regula {idei". dar au uo". ristem doctrinal prea
simpla ra{iuire individ.uald, ci ea trebue sd !in6 socotealE 9i de subiectiv, o tradifie bisericeascE ce nu rfirl corespunde criteriilor
caracterul divin al Bilciiei gi si se supuni Duhului dzeesc care ardtate ale Tradifiei apostolice, precum este de pildd intrebuin-
vorbegte pri, Bistric5 9i feregte de rdticire gierpricafiuneairibricd.
{area azirnelor Ia Si6nta Eucharistie.
$laliunea trebrre si se orienteze dupi interpretarea pe cs(re Acegtia sunt romano-catolicii.
a dat-o Biserica, Doar scopul Tradifiunii autoritare explimate
prin interpretarea Bisericii, este a lupia irnpotriva cienaturErii gi
micgorErii subiective a chipiriui Donrnului gi a conserva pe su-
praornenescui Christos, a$a cum cele rnai mati personalitifi ale
Bisericii L-au in{eles Ei rnirturisit de cornun acoi.d.
Acolo insi uncle judecd raliunea individuald, urmarea este
disirugerea credinfei in Christos qi disolu{ia culturii cregtinel),
2. Dar gi dintre exe6iefii cari stau pe terenul pozitiv ai re-
velatiunii divine, adeci cred in inspira{iunea Bibliei, unii cad in
aberaliuni gi anume:
a) Ur;ii protestanli recunosc inspiratiunea Cdrtilor Sfinte gi
recunosc c5 raliunea individuald a interpretului nu poate s[ de_
cid5. interpretarea biblici. qi .c6. aceasta nu se poate intemeia ex-
clusiv pe aparatele gtiinfifice, cerandrr-se gi colaborarea Duhurui
Sfent. $i totug dupi dAngii este suficient ca Biblia sd se explice
pe ling5 mijloacele gtiinfifice nurnai prin analoSia credinlei bi-
blice fdrd a mai {ine cont gi cie principiul Tradifiunii,
1) Reit&nrayr' op. cit, p. 73-74.
Acegtia sunt proleslon{ii artodoxi Ei bibliciqti.
Spirituarigtii recur( indeosebi la evangh"lia lui, loan cap. l. v, 9, unde
b) Alti protestanfi dau o importanfE exagerati inspiraliunii rse spune c ,,Cuu6.ntul fadectr Cbristosl lumineazd pe tot omul ce uine in lume",
gi susfin ci acelag Duh sfAnt, care a inspirat pe autorul biblic Dar daci luminarea aceasta a sulletului se infele{e ca o luminare deosebiti,
cAnd a scris, va lurnina gi pe cititori pentru a cunoagte sensul
atunci de ce ziue apostohl cd ,,Dzeu a pus pe unii apostoli, pe unii prooroti,
pe allii inudfdtori,, I Cor. 12,28-29), inzestrindu-i cu o lumrnarespeciald ia
intenfionat de Duhul sfdnt. ale crediofei ?
De altfel locul din Ioan cap, l. v, 9 nu vorbegte despre vreo iluminare
1) Prof; Fr. W. Fanrsler; Autoritiit interni speciali, ci despre lumina ce se revarsi din cuvintele lui Christos in
und Freiheit, Ziirich. tot sufletul care primegte cuvintele Lui.
Robert Sai/sc&incfr se exprim5 intr'un studirr deipre-" iiistotr
spune cr-el in{e.lege invifitura cregtiad. a$a, curl e depusd .. i" ,,Tolstoi Spiriiualigiii se bazeazS. qi pe alte locuri. Astfel pe loan 14. 26, :uo.de
.Iisus promite pe Duhul Sfint, d,r aici se promile Duhul Sldnt Apostolilor qi
""ilot"iiii
d.ar-flproptinduse numai cu roliunea de cuuintele lui chrlstos, el nu ooate"scoa-
astiel gi urmagrlor lor, iar au credinciogilor. Ei se referi gi la locul I Gor, 2,
le din ele, decdt nurnai. tndrumdri la o proceCare. morald iittit"iiti..,,"pZ,ii"
Tolstoi... Christos e in lonrl numai inoiisdtoru!. morail 70t ,,Iarnoud Dzeune-adescoperit prin Duhui Sriu", $i aici cuvintele se refer{
Mdntuitoru! lurnii".., Cit. Cupi Arhim I.'ticrtd"; ;;. "a-^i[
iiiU,-ii"C;;;;;;: la Apostoli, cici lor le-a descoperii Dzeu misterele Lui. Spiritualigtii recur{
cit. ed, ti plg.-rSa_it-5. ,.pi la I loon 2, 2A. 27, uade prin ungere se inJelefe darul drrmnezeesc pe ca-
,re-l primesc cregtinii prin doctrina dzeiasci ee li s'a predicat.

i4it
- -
-147-
t,

rj
a
 Ea este forma cea mai scurti de expunere a expliclrii 9i
trebue s{ fie rezultatul examinirii dupd normele errneneutice gi
-al consultirii explicirilor mai ample, al izvoarelor arheologice
,I, PARTEA III. iStorice, etc, Feri a trece prin retorta acestor elaborlri, este
fird valoarel).
Paralraza trebue sI fie :
fixpurne#sa irrtelesului sarr a) Clard, reprcrducAnd limurit gi f[ra greutate textul gi le-
;lr,o;lf,norisIica. gdtura lui.
b) Ea trebue s6, Iie fideld, rEmAnind la ideile autorului,
Cugrrinsul prophoristi4ei. neschimbdnd intru nimic sensul cuvintelor gi neadd.ugAndu-i ceva
Problema prophoristicei este de a ardta formele prin car& dela sine
sq obignuegte a se expune sensul stabilit al Sfintei Seripturi, c) Ea trebue si fie scurld, evitAnd prolixitatea gi m5.rginin-
Formele acestea sunt .diverse, potrivit trebuinlei je expli* du-se a explica numai acolo unde e necesar.
care pe care gi-o propune interpretul, Propr.iile forme de exou-
nere ale sensului biblic sunt: pirafraza, sioliile, glosele 9i Lo- Exemple de parafrazl.
mentariul,
Se
_obignuegte a.seconsideraca oarecari forme de expunere. i. PuafnzH, <aro oxptrloi infelec obe<ur').
qi tractatul exegetic qi omilia,
Prin unele forme se urmdregte o expunere teoreticd qi eru-
La Mat, 5. 21-22.
dit6, prin altele una practici gi poporali. ,,Auzit-ali ci s'a zis celor Afi auzit citindu-se Le-
,de demult t sd. nu ucizi, iar gea lui Moise ludeilor in si-
.c,el ce ucide, vinovat va Ii ju- nagjogi, care ziee cE ucigdqul
CAPITOLUL XN.
.decdlii.( s5. se pedepseasci cu moarte
Forrne de expurrere ale sensului bihtric, de citre judecdtoria localE so-
cotindu-se uciderea de crima
72, Farafraza. cea mhi mare.
Paralraza (dela parafrazin, a circumscrie) este circumscrie_ ,,Eu ins6 vd. zicvoui, c[ Dar eu v5, zic vou6 cL
tot cel ce se mAnie pe fratele inima rea 9i invrdibitd este
rea -telfsls;, pentru a-l reproduce mai clar- Paralraza se referd, .sdu (in' degert), vinovat va fi deasemenea vinovati, peotrucd.
atat la cuvintele gi errpresiunile obscure, cat gi la contextul diiicil, judecdlii: iar cel ce va zice drrce la faptele uciderii.
Astfel ea lEmuregte uzul de vorbire, ialelesul dificil, neclar, Iratelui s5u l roca; vinovat va Drept aceea tot cel ce
Iigurile, complecteaz[ lacunele, restabileqte cursul fluent al idei- ti sinedriului.' iar cine va zice: (firI cauzi) poarti mAnie 9i
lor prin intercalarea potiivitd de particulb gi de cuvinte interme- nebune, vinovat va fi focului ufe asupra aproapelui, este de
diaie expundnd aceeag, dar in alt chip. paralraza este deci re-
gheenei". asemenea vinovat gi vrednic
de pedeapsd de moarte, ca
p._loj":"r.:" cfara completd a T" oidt" ?u, ucigaqul judecat de
fl _texru]yi,
unde ir'ijbubl cu' alte' irinidG-'prft" il. " tuia
-rg"iu9i iudecito-
ria locald. Iar cine purtat de
anrpru-ll+i1).
mdnie prin vorbire il face (f6-
.. .1) Sz6Letyl op. cit. p.367. Dupe Erasmus (1467-l137l, celebrul uma_
ntsr gt paratrazator, ri cauzd) pe aproapele sdu
cel_ce parafrazeazd. are urmi,toarele de lmplinit:,,hia_
tus supplere, involutas- evolver-e... sic.aliter dice"", ui no"di""t"i-i'";;,'*;l;;h de batjocurE, acela meritl mai
L. op. cit, p' 83-. ,,Parafrasis est explicati" *".r.'- -intra lirnitls -L.t".-r.-Jr.
j1t::"_T-
ncntem lnoucens-.
-q:1;l
Ioquentem suaque dicta pluribus et ;l;;i..i[;-;" ;;i;;;ili 1) Dr.
Lernme {Isegte cI paralraza e azi d.e putin lolos stiiatific
Hilber, cit gf Die paraphrase ist eine erweiterte durch. 5i pra_cticr ,Ftir die
Ge{enwart ist dieles Zwischending'von l}bersetzung
_ oq' ed. I.lt. p. und Kommentar wenig brauchbat, da es weder wisselchaltlich.zureicht]
Zwischensaetzl eiklaerte wi;d;;g"b;;"- i;;[. d;r'ririi[;. S;;;trt t" ,;.;;': noch praktischer Verwerdunf, dieostbar Semacht werden kann,,, Op. cit pa(. 185.
nenhaen{euder Form.,,
infific cit qi practic. (Nota autorului).
') Duptr Vas. Innovlcl, op. cit p.366-367.
*148-

-149-

t. Panafraz& caro explfc{ uz creqllnesc st inrEividrral r{c vorbire,
(IoanLuIgi4-5)
v, 1, "La inceput era Cu'
udntul gi Cuudntul era la Dzeu
qi Dzeu era Cuadntulu,
v. 4. ,lntru dAnsul urold
era gi uia{a era" lumina oame-
nilorr'.
v. 5,,,$i lumina luminea-
zd intru intuneric Si intuneri-
cul pre ddnsa nu o a cuprins(,
73. GIoseIe pi scolille,
Glosele (dela g/osso, limbe, graiu,) su.n.t s-cgrtglB-_
uni linguistice restr6nse la cuvintele vechi qi qgre,,,grele de in{e*
-150*
$rea pedeapsd, asemene ace*
luia pe eare Sinedriul, ca fo-
tul cel mai inalt de judecatd,
il osindeqte la ucidere cu pie-
tre, Iar cine in ura sa (ferd
cauzd) il defaimd pe aproape-
le ca pe un om clat fdridele-
gilor 9i inchindrii de idoli 9i
prin aceasta il duce la dispe-
rare, acela se face vinovat in
grad';l cel mai inalt, ca si lie
judecat, de inshgi Judeca{a lui
Dzou, cu focul nestins al ia-
dului, asemdni.{or acelui loc
care ardea in Valea Gheenei
de lAngd lerusalim.
La inceputul lurrii gi aX
timpului, cdncl DumnezerT a
creat toate, exista din vesni-.
cie Cuvdntul
lui a Dum-
-l"iul
nezeu. EI exista impreund cu
-era
Dumnezeu Tatdl gi de o
fiinfd cu EL
In Cuv6ntul al lulDzgu
-Fiugiadevdrati,
era via{d vegnic5.
Aceastd viafS era lumina, de
care se cdlduzia sufletul ome-
nesc dela inceput.
Iar lumina Lui se revir-
sa cu putere asupra sufletului
omenesi, ma.i ales dupd c5.-
derea omului in pdcat, povi-
fuindu-l si se reintoarci la
Dzeu, dar oamenii stipinifi de
picat n'au putut cuprinde che-
marea Lui la mintuire gi sd
imbrifigefe cu adevS.rat leSd-
tura cu Dumnezeu,
-e-xp_ljsali..
_ cerilor celor rnai vcchi gi cu al ciiatelor l,liintilor Parinti,
les. Coleciiunile de glose se nrimesc glasariit)"
Sc<tiiiie (dela scfto/ion, pilur. scholia, note explicai.ive pen-
tru tr:tbuinfele,qp-o-l$n--) sunt expiicatiuni literale-isiorice, arheo
logice, gecgrafice, {r7ct{ire,le la pasagiile. rnai grele aie texirilui,
deaceea ele, in opczilie cu Siosele, sunt explicafiuni r,:a/e, Sco-
liile aveau s[ fie .rcai'fe, clare gi precise.
?4. fl.lou:mex*IariuE.
Comentariul (cr-rrnenlarius scilicet iiber vel comentariuml
este interpr.'etarea amdnur{iid gi lernainic6, f5ctrld or err.rdifie, prin
toete mijloacele ermeneuiice, la textui unei cdr{i biblice intlegi,
ori la n parte dintr'in:;a,
In irrtroclucere se dau datele istorice asupra c6r{ii ce
se interpreteazf,, inire cari 9i cuprinsul ei sumar, preclrffl gi o
impErfire a lui. Apoi cu airrtorul criticei textuale {verb;,le} se
examir:eazd starea tr:xluiui gi se r?constitue unde srrnt va.riante
textul adev6rai.2),
TrecAridu-se 1a irterpretale, ca ;rjuloml tregiior ermeneutice
se in.lStuLI greuta!ile in{elegerii 5i se ;rlatd sensul cuvintelor, al
propoziliilor, al po:ricopelor, intregrrl curs ;il ideiior cuir.inse,
Se alilaneazi arritilo$iile cari obvil.
Se ex;rrnineaz[ inierpret{rile dilerite cari s'au idcut la tex-
tul in chestiurlc, in cleosebi ceie ra{ionaiiste. Fe urur6 se aratE
insernndtetea iocului explicat clesprinzAnrl ,1in crl evenluala doc-
trin5.
Coment.rriul tlebrte sd cuprinclS 9i traclrrcerea textr-rlui,
Comentariile biblice sunt de multe fellrri, intrr.rcAt se octtpi
mai teineinic Ce o rarnurl a doctrinei erfirenexrticei de pild[ rnai
mult de accepfiunea cuvintelor, ori rnai muit de icleiic sau de
inv[{dturiie cirprin:e. Deci unele comentarii sunt mai muli: Iilo-
logice, aitele doctrinaie; iar altele practice, cari trecdnd la apli-
ealiunile ideiior cautd s[ sa{islaci trebuinfele practice'
Un bun comentariu trebue sE se ocupe. in toate direcliiie
sarr ramrrrile gtiinlei etmencutice'
Un bun cornentariu este fidel, expunAnd sensul veritabil;
este complet nelSsiqd nimic necomentat ceeace ar mai reelama ex-
,) Glosarii la partea Ereaca a Bibliei surrt: alfui Wahl,Grimm$V{ilhe
La partea ebraicd: il lui Buxdorf, Sirrreon gi Gosenias. Glosariu la irireaga
Biblie este al lui Ernesli.
o) V. Ianovibl. op. cit. p. 383, Critica textuali examineazE variantele.
cu aiutorrrl codicilor sarr manuscriselar biblice celor mai bune, cu al tradu-
151 --
rI
 ; este lemeinic, este clar Ei precis, ca sE fie uqor de in_
plica{ii
leles; nu este prea amplu, qi nu confine lucruri cari sunt de
prisos.
Un comentariu adevirat, denn de incredere, se poate face
numai ia textul ori6iinal, nu gi Ia traducere. Aceasta se eviden-
{iazi din insugi caracterul gtiin{i{ic al cornentariului, Traducerile
biblice nu pot satisface cerin{ele interpretErii gtiinfifice, Textul
in traducere se poate comenta numai dup6 ce avem convin$e-
rea ci traducerea e bun5, fidelb originalului.
75. Tractolrrtr cxegrelic pl ormilia.
AIte {orme de expunere ale sensului biblic sunt tracfuful
exegetic qi omilia.
1. .._Tr_qs^ts"t-a!.,,e.{eg.errc sau dise rtal fu q x gqtic g,t este interpre-
e
ta1g.1_3gepuntit-4 a, unuj l.oc.."pblp-!lt.ti g-91"!*ygrsat, caie a aj uns
te.igl*qtt 9 Problemd biblicd'
Tractatul exegetic este pur qtiinfific, semindnd comenta-
riului, ba chiar gi intrec6.ndu-1, inlrucdt nu numai expune in-
felesul unui .loc, dar il gi ciari{ici din toate punctele de vedere
pi susfine adev6rul siu in fala tuturor obiecliunilor
, Tractatul exe6ietic documentat cu intre6iul aparat gtiinfific,
nu lasd in urma sa nici o indoiald gi deaceea el este o
re biblicd a timpurilor rnai noui.. "*pii.u-
Tractatele exe6letice se fac la chestiuni difieile, cum e
vorbirea ln limbi (i Cor. 14), instituirea sfintei eucharistii, con-
vorbirea cu Nicodirn (loan 3), pdcatul original (Rom. 5), invie-
rea morfilor (l Cor, 157 etc.
2. Omilia (dela omilin, a convorbi), este interpretarea omi-
letici gi practicer amdnuntit5, verset de verset, a unor pericope,
gi chiar cdrfi biblice, pe infelesul gi pentru edificarea tuturor. a
poporului. Ea dd interpretarea textului, cuprinzAnd gi invd{ituri
practice gi indemnuri. P1,in urmare omilia are ca scop nu numai
sd explice ci si gi hotirascd voin{a pentru a implini invdfnturile
cuprinse,
In tinrpurile cele mai vechi ale erei cregtine c5r{ile Noului
Testament se citeau continuativ la cultul dzeesc, In timpul pa-
tristic, omiliile, erau scrise qi ele continuativ gi cuprindeau cirfi
intreSi. Sunt celebre omiliile lsi loan Htisostom (t 407)"
f'rin omilii se propagd cunoagterea S{intei Scripturi in popor,
152
- -
76. A,plifudinea exegrefic6,
_ interpretarea biblicE sau exegeza este artd ale cHrei punctc
de orientare gtiin{ifici le de ermenlufica. orientarea ermeneutici.
sin6iurd insd nu este suficienti. poate cineva si gtie princiipile
gi reSulele ermeneutice gi totuq st nu le aplice cum tr"bu", ,uu_
vdnd exercifiul suficient al exeflezei.
Aptitrrdinea exegieticE este necesari nu numai pentru co-
mentatorii de profesiune ci gi pentru predicatori,
Pentru a putea cAgtiga aceasti aptitudine trebue exercitare
exegeticd.
Exercitarea exe6leticd se face in chipul urmitor :
1, Se va traducp textul.
2. Se va analiza gi se va paralraza textul,
3, Sensul biblic expus in formE de paralrazi se va exa_
rnina dupi normele eiegetice, consultAndu"se gi izvoare istorice,
arheologice.
4, Sensul astfel stabilit se va compara cu sensul dat de co_
mentariu sau de exe{ei.
5. Textsle cari admitaplicatiune, se vor explica scofdndu-se
invd{ituri pentru via{i.
Exercitarea va incepe cu textele biblice mai ugoare.
77. (alirdllle inte;rprerrrlrri 6iblic.
Pentru a putea aplica irormele interprettrii biblice, inter_
pretul are trebuinfi. de urmdtoarele cunogtin{e premerglitoare :
1. Cunoagterea limbilor ebraice, aramaice gi grecegti, adeci.
a limbilor originale ale Sfintei Scripturi, cici interpretare ade-
viratr se poate face numai la textul original gi chiar de s'ar face
la traducerea cea mai bun;i, totug este necesarl pe alocurea cu_
noagterea textului original.
2. 9unoagterea Arheologiei biblice gi a Introducerii in cdr_
Sf;"t"i Scriptuii, precurir -9i a scrierilor contemporane
!11",
Apostolilor, pentru a in{eleSe mediul, imprejuririie isto;i;; in
91! llau ivit Cdr{ile Slinte qi pentru a cumpdni lucrririle cu mI_
. sura.lor de atunci.
3. Cunoagt*e_fsa Criticii textului biblic, pentru a qti care din-
tre diferitele variante este textul adevi.rat.
4,- -Q9-,n-pSnlS*ea doctrinei ortodoxe sau a minunehiului doc_
rtrinal, cuprins in SfAnta Scripturi gi lradifiune.
5. Cunoagterea comentariilor mai insemnate ale Bibliei.
- 153
-
 Pe i6nSn aceste cunogtinfe prernergSloare interpretul biblic
are trebuiufd de iste[ime spiritrrali pentru ca si aplice bine ieSile
ermeneutice.
Interpretul trebue sE aibi Ei calit6[i rnorale datorite
Duhului siint mijlocit prin Bisericf,, Pentrr a putea respecta ca-
racterul inalt al Cdr{ilor Sfinte, inspira}ia, minunile ,*i pro{e}iile'
prectlm gi sensul 6leneral bisericesc ai ciuhrrl de interpretare al
-Eisericii.
Aceste calitdti, m.enite a nrhri congtiin{iozitatea interpretulni
biblic, sunt n:ai ales doud:
1, Credinta. ,,De nu veli crede, nu ve{i infeleSe" (trsaia 7' 9.)"
2. Iubirea de adevdrl) qi lipsa de patirnd'
1) Karsch Loltloo, op cit, p. 24. Riicherl cere impcsibilitalecAad pre-
tinde ci exe6ietul si fie inditerent lal6 de Sfinta Scripturd, * cdci exe{etul
are numai o-datoriel sE reproduci ceeace spuue autorul' (Commentarzum Rti'
nrerbrieie IX. 1).
-154-
A DAOS.
Hsforfictn$ firn*er1De @ffi&e'fifi &fihHfice"
Istoricul interpretf,rii biblice sau al exe$ezei este foarte util,
ci.ci el ne descoperd atAt pe marii exe$efi, al ci,ror exemplu
gi metod[ avem s'o urm[m, cit gi erorile exegetice pe care avenl
si le evitdm
' L Exegeucr fcr Jeedef-
Iudeii cultivau ambele sensLrri ale Scripturii, pe cei literal
gi pe cel spiritual sau rnistic, cu deosebirea ci Iudeii palestineni
prelerau pe cel Titeral, tradifional, iar Iudeii elenigti pe cel spi-
ritual. Aga 9i sectele lor, Fariseii interpretau literal, Saducheii e-
rau mai liberi, Esseii gi Terapeu{ii explicau ale6[oric sau mistic.
Interpretarea Scripturii o ldceau la inceput preoNii, dar in
sec. II a. Chr, chemarea ile a interpreta Biblia gi-a luat-o clasa
cdrturarilor, o clasd indtpendenli <ie preotime' care i9i are ori-
gina in ,ei<ilul babilonic, Ea fEcea in sinagogi interpret6ri orale
la pericopele sabatice din Penlateuc. Unele interpretdri se numesc
halache (purtlri), deci norme care se releri la preceptele Le$ii
gi erau obiigatorii, altele te numeau haggade (indica{ii) 9i se re-
IerE mai mult la alre pdrti ale Scriplurii pi erau mai libere. A' l.r
li
ceste interpretdri mai tdrziu s au depus in scris. Totugi cdrturarii
,,l
n'au ir:telesrostulVechiului Testamentqi gi'au permis multe abu-
zuri,
Primele incercEri de exepiezi (alegorici) Ie-a iEcut filozoful
iudeu Ardsfobui (f 180 d. Chr.) in Alexandria. La o insemndtate mai
mare a ajuns alexandrineanul Philon (t pe la 40 d. Chr,) care a t61-
cuit alegoric sau mistic inlrea6la lege mozaicd gi a ciuiat sd inl-
pace ideile Iilozolice Sreceqti despre Dzeu gi raporlul Siu cu
 In secolul XVI 9i XVII cu lepiclarea Trandifiei, interpretarea
lumea, cu credinfa Iudeilorl). DupE dAnsul istoria patriarhilor
s'a scris- pentru a da idei in parte speculative,
iudaicd inclind spre ralionalism,
in paite morale. Mai nou Iudeii se impart cu privire Ia aprecierea gi expli
Persoanele vechiului Testament qi chiar locurile qi vietdfile sunt
carea Bibliei, ortodoxii cred in inspiratia Bibliei qi mai ales
privite de el ca simboluri ale inimii a
omenegti2J. Thorei (a Legii lui lvloise) 9i in Talmud, ca in cartea Traditiei,
De mentionat sunt i Neologii. sau reformafii socotesc Scriptura ca o carte sf6nti,
1, Comentariile Midraqim (interpretiri din sec. II-X),
in cari dar
slau d_epus mai mult explicafiunile alegorice, explicd alegoric (mistic) multe dintr'insa. Din Talmud sunt accep_
2. Parafrazele aramaice numite Targumim (traduceri) la tate ahia unele pd.rti. Ra{ianatigtii consideri. Biblia ca np"r6 ome_
unele pdrfi ale Scripturii. Ele redau sensul literal, neascd gi desconsiderd. Talmudull).
Ambele interpretEri erau necesare, edci Iudeii dupd exil qi-au cei mai insemnafi reprezentanfi ai interpretirii istorice ri-
schimbat limba cu cea aramaici. terale la Iudei suot: In sec. XtI rabbi Sal. Ilscloft zis Rcqi qi
_ 3. Talmudu! (doctrina) cu pdrfile lui: MiEna (repelire, alti larchi (f 1 105 ), Abr. Abenezrc sau Rabe {! tl67), cel *"i io_
lege) .qi Ghemara fperfec]iune, adeci a doctrinei),- cariea tradi{i- semnat exeget al Iudeilor in evul mediu, Mose ben Maimon
sa:u
unii Iudeilor, din secolul II d" Chr., in care s'a adunat de rabini Mairnonide sau Rambam, (t lZ04), cel mai invifat iudeu,
tdlcuirea Legii in formd istoricd, precum gi cazuistici gi alegorice. In sec. XIII: David Kimchi sau Roda& (t l24O).
In secolul VII 9i VIII au inceput a se deosebi de talmudigti In sec. XlVr Levi ben Gerson (t 1344).
^
Carai[i,, Saducheii mei noui intre Iudeii babiloneni, lepidAnd tra- In sec, XV: Isaac Abarbanel (t l50g).
difia. Ei admit nurnai Scriptura, resping halachele, nu insd qi haS- In sec, XVII: rafionalistul gi panteistul Baruch Spinoza.
gadele. cari erau o spefl de explicaliuni mai li.bere. $ 1617l,.
Cam din velcul X incepe a se desvolta o interpretare mai ri- In sec XVIII: Moses Mendelsohn(t l786), invdfdcelul lui Spi-
guroasd istoricd-literoli scofand in{elesul pe care-l dau cuvintele noza gi pionerul unei reforma{iuni,
dupd insemnarea 7or din timpul scrierii. In timpul mai nou s'au distins intre exe6lefii iudei: Sam.
Din veacul XIII pAn[ in XV a inllorit tAlcuirea iudaicd zisi. Dav. Luzzato (f 1865), Enric Graetz (f 1g91), Arn. Ehrlich.
cabalisticd, sau tradilonald ca simbolica mistic5 a literelor gi a
cifrelor, care tAlcuire a avut o influenf[ asupra Iudeilor din evul II. E.x_egeza la. cregrrrri-
mediu, In aceasti explicare ldcutd dup6 trei metode ale rabinilor, fie 1- Mdnlultorul 9I .epostolll-
luAndu-se ca initiaie literele cuv,ntelor (dupd rnetoda notaricon), MAntuitorul a interpretat Vechiul Testament in sens literal, rll
Iie combinindu-se forma lor sau trecdndu-se in ciire, gi f6cdndu-se dar uneori gi in sens spiritualz), ,il
f:
calcule (dupf, metoda 5lematria din geometria), lie schimbAndu-se Aceast5 rrietod6 au primit-o 9i Apostolii. Acolo unde ei
cu alte litere (dup[ metoda Temurah;, se formau alte cuvinte gi aveau si apere din Vechiul Testament invif[tuti de credin{6, it
se scoteauinvS.{dturi ascunse, misterioase. Cabaligtii au .respins gi moral5, fin str6ns.la sensul literals). UrmAod exemplul Dom- l
il
: \:,

categloric sensul literal, pentru a scoate doctrioele lor oculte. rl

cit, p.410.-411..1n special, ce privegte interprerarea mes_ lrlli
Cel mai de seam5. intrepret cabalist a fost rabbi Moses Nach- -,-_,^jl-,!?6!_g.l1-og. a$reaptd pe. un Me9s1a. personal qi impnrdfii Lui pamin- ,t"l
::iitj*F.l-l,l^:I-Iodoxrr pe Messia ca o ideie sau in genere ca repiezentat
mon sau Nqchmanides(Rambam t 12S0) in lerrrsalim. :"-?:,11.:r::e1,-_:o::t:."
prrntrun om sau mai rnulti, cari..vor relorma qi vor promova gtiinfa
iii

vu-rile, RofioncLgrii.aeagi ii *"rr_

i"""t1iii" rrpi"""t"r'"r",-"^ 9i promisiunile messia-
tli

- - il"pd Phiion paradisul plaotat de Dzeu este puterea principali a su- i',i
Iletului, care e plin ca gi gridina de plante,- de nenum[rate virtu],i. Pomul ntce,..trl spun caa$teptarealllessiei a fost numaio sperintt si o dorirt{ de li_
oielii este evlavia, cea dint6.iu drntr: vrrtufilel prin care sufletul devin- nemuri- oertate $r cetife_neasctr, o dorinfa avenirei unei lumi mai'bune si rrl
-prosperrtate
a epocei de aur si cI nu a'fost agteptat un'alt liberator;;;-M;;;J;";ffi;;
tor. Pomul cunogtinlei binelui gi a rdului eite-irudenfa, prin care se deosebesc tt,tt:

Iehova,.ori unul dintre profefi,,. il,;

1l Iucrurile contrare. $arpele care a sedus pe protopdrinli, este vuluptatea, pentru-
ci acela poartd. ir d,rnfi venin ucigetor, Deaceea omul supusvoluptifiie vioo- ,) Perrtru explicarea Lui gramaticali. qi ,llr
- loBic{ menfiondm locurile Mat. t5,
t9 .4 ssi 22-,42-45; iar pentru.cea spiriiuali a"df"rrti.-fri"ilr'-i"* ri,
vat de toate relele, Libr. Mund. opificio vol, I pa(. 107, !;5;
24, 44 9i locuri speciale; ca Mai. tA 40. I;; a. J4.
ri:i
,i,
,) De ex. Fapt. Ap. Z,Z5.:comp- cu, ps- 15, g_ll.
ri:
No!, 1l drept{f ri, Sara, al virtufilor Iemeegti, lieveca, al io{elepciinii etc., 1,,
Egiptul, al trupului. Canaanul, a[ iericirii; turtureaua. al infelipciunii divine; po- 1:i
rumbelul, al inf ;lepcrunii omenegti, Cornely op. eil, p.'22,- 'iri,

-J57-
- 156-
i.il
 spi- literal6 insi recunoscAnd crracterul tipic al Vechiului Testamentl).
nului, fac uz $i de senslll spirituall)' MoCele de interpretarea
'sunt epistola citre FvreizT Apocalipsul' $coala aceasta a interpretS.rii islorice-literale a clat bune
rituall a lor 9i
rezultate {inff,ird Ia plincipiile mosienite prirr tradi{ia" Bisericii.
2. En tfr.t:rpul Pdtristt'lc.'
l'Erintii apostolici 9i Scriitorii bisericepti din sec' IL n'au ldsat Dintre reprezentanfii gcoalei antiohene iuiemeiatd de citre
Diodor dirr lcrsus (J'394), se Cistin{e mri ales SIArtLrl loan Hrisos-
lurcriri txe{etice propri, zisa alarS' de Teof it dn Anfiochie' darqi tom(1407), cel inai mare gi mai productiy exegei risiritean, cu ex-
([rineu)
in scrierile i-o,- apologatice (lusiin Martirul), pclemice plicafiunile omiliilor
ei se refer5' sale rnai ales asupra Cdrfilcr Noului ]lestament.
moratizatoare (Clement Rc'aenul, Ignaiie 9i Policarp)'
Din gcoala aceasta mai fac parte Vasilo cel Mare {1379), Gri-
il-*"f," lo".rri din Sfanta SeripturS' Ei preierau sensul
lui
literal'
Varnaua gorie de Nisso (t394), dupi unii qi Ataaasie cel Mtre ('i373) 9i
iotl'rpi it scrierile lrr\ Cltment Ronttul 7\ia epistola
mai ales Teodoret, episeopul Cirului ('ia58) qi Ioan Demascenul
-
Sdsim expliclri ale$orice sau mistice' (f7sB).
Co inceputul veacului at llt'lea urmeazd un periodexe$etic Dar gi gcoala antlohianE. a Iost discreditati anume prin uni-
prodr"tirr, .tjt io Orient cit gi in Occident'- in care
se ivesc
de interpretare hiblici' lateralitatea gi exagierarea unor teolo$i ca Teodur Mo'psuestia
direcfiuni
ii ," "ri.i"fi zeazd. mai alespe
doud
interpret:lrea ale$oric6 sau misticd' ff429,) care reluza un sens mai profund, spiritual qi irrclinind
Una pune temeiu"arUa.ia"ur-in1JI".rri spre rafionalism, a ajuns in contrazicere cu invE{dtura bisericeascE.
p""tr,'iiiii "r r" mai iialte, neobig,uite cdt
Iudeilor gi ereticilor gnostici, cari
Arroape de gcoala antiohiand stdtea Sf, Efrem Sirul (tintre
ii p.rtro' vaza e\ urrre inainr.ea 373 9i 379), ucenic al gcoalei din Edessa.
;;";-t;" iavingi. Direcliunea aceasla e reprezentatd de teolosii
in- Dintre apuseni in pepiodul acesta s'a ocupat mai muit cu
si scriitorii bisericeqli grupaNi in iurrrl qcoalei dir. Alexandria' exegeza t lpolit (fpe la 235), Tertulian (t pe la 240), l/orle (t367) pi
temeiata in veacul al doilea' Amboziu de Mtlan (t3q7), cariurmau pe Origene, apoiAugustin
Prin ale$orizarea pitimaqi ciutdndu'se pretutindeni
un sens (t 430) care e mai original 9i prin tractatele lui temeinice asupra
s;a negliiat 9i i'rtiit sensui scrierilor lui loan, apostolul, se impune ca indrumS.tor al inierpre-
ascuns, adancl s'a micacrat, .literal'
m"i in.eL-nat' pentru demonstrare,r adevdrurilor. tirii istorice-literale. Dar cel mai celebru exeget al Apusului a
".r"'iJt.,ii" a teolo$ilor
AceastE i.tturpr"r*t- "Lil"tu'ule 9i d[unitoare Iosl leronim (t420), ale cirui comentarii asupra cirlilor proletice
ai" r"o^ir-urexand;in;;;, fi-u ajunsapo$eul cu scriitorul bise'
qi a unor plrfi din Noul Testament sunt cele mai iosemnate in
;::'-.'6'?s;;; it);ii, ;;'J a erplic*'apr'oTp" intrea$a lfan!a
literatura bisericeascd apuseandz).
5;;*1,,|6 ;" ""oiii ei lo*"nluiii, ddnd . tiat
h" mare
in -preferinfd Dintre exegefii apuseni ,uri amintim pe Prtru Hrisologul
ii Vechiul
;#;i;i-;i;tii-i""it "^uta peste limitele permise' Testament'
nu numai
trecea incdt nici (1451), Cossfodor (1578) qi Gregorie cel Mare (t604), eare iasd
Ui trl Evangheliis) 9i
"i
i"p'r.r"rr,uot,i"r"uri"i 9loli nu primeau toate principiile
lui' face exces de alegorizarei Isidor dinHispania(1636), Beda Vene-
urmitorii: rabilul (t735) eti.
Dinire rdsirite'ni aparlineau Fcoalei alexandrinene
Eusebiu ,7in cezarea (t- 340J, dupi
unii gi Atanasie cel Mare . Notd. Cfi,ad explicdm Biblia trebue si tinem seama gi de operele
_
dogmatice ale Pdriafilor biserieegti. Ele cuprind ioterpretiri prefioase isupra
(t irst, Didim Alexand)ineanul (1397), Liril Alexandrineanul lt
l aaa) textelor doSmatice.
3- In er:u! tnedfiw-
I
9i al$ii,
Comb[tind direc]ia aleSorici exa$erati 9i cu urmiri
l,
neiaste Periodul de activitate e{egetice prodigioasE se incheie deia
I
Io'mtuzi cealaltd direcfie de interpre- in veacul V atdt io Risirit cAt gi in Apus. Dupi acest tirnp
I
aEccelei alex rnJrine're, '"
l
I"'*, i""rlei antiohene, urmdnd mai mult interpretarea
istorica- exe$efii se mulfumasc cI extrrse din operele inaintagilor. Aceast[
li
i --- ",t;;"". Ioan 19. 116'
metoCi se contioud gi in evul madiu. Din secolul IX pini in
fl:
rl Reithmlyr, op"c-it' p:$' 227' Crre eoisroli orin ace''st[ intcrpre- secolul XVI interprefii rds6riteni fac u7r 9i ei de exegeza patristicd
$,
tare dovedegte ir,r"'-.""s'"ilit5"it-;;;'-Vli- X' c-a tisus cste arhiereul pro' prin imprumuturi ldcute din scrierile Sfin{ilor Pdrinfi, mai ales {
[15 s1 adevl'at im'icetoare a toata lumea'
I .r)iertla'cu tut.t"iu'ii.ir)-!i tr"r (t.]i). unde Botezltorul spune.cinu
I
[.ocu[ Jin
-i"'-oloi-iini'i-'Ti'os'-.(t9'
,.i,rll" l',iil'[!.'i'"iL9,eJi"'"1" -si in le(6trrri cu
pus intru' -- s)L nfa,l"r: op. cit. pag 7?.
Rudoll
{
I
li' "rt" p:{r'irer i*i M*t"iu "^"t*3 urm') unde e vorba .librtrs sacros, ed.C_ornely
Historicaet critica Iutroductio in utriusque Testameati
oarer $i " ;";;"ti;-;;;t" cu in$erul ptrzitor' [I. emend. Paris 1925; ,,lnter latiuos sac"oruri -""--'--
librorum '".
,terpretes sine ulla controversia primumrlolum oO,' t,;10-. OSL). -_
in_
ii
i. deso{rtenie. Oridena "eta:oiiusutlitrtui
H A.him' /.'scriban op' cit, ed' It p' 174'
I
E

I -t58-
I
$t:

&
 din operele Sfantului Ioan Hrisostom, Astlel Folizr (tg91), Oecumeniu.
(secc. Xt, Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei (tl 10?), Eutimiu
Zigabenul (f pe la 1118) 9i alfii.
. $i Ia exegetii apuseni din aceasti epoci se gEsesc extrase gi pre-
lucrdri
din exegeza patristicd, mai ales din scrierile lui leronim, Au-
gustin qi Gregorie cel Mare. Aceste adundri de explicdri ale exe-
gefilor mai vechi, ale Sfinlilor Perinli, se numesc catenae sau cc-
lenae sanctorum Patrum, sav comentarii de catene (lanfuri).
Comentariile din evul mediu in leSf,turdcu materialul luat clin
scrierile sfinfilor Pdrin{i se numiau Postillae, in ele in legdturi crr
materialul luat din scrierile sfinlilor Pdrin{i se puneau dilerite ches-
tiuni teologice. comentariile aganumite sco/csrice aproiundau cu-
prinsul dogimatic al Slintei Scripturi, iar unii exegetii mistici aa
gtiut si ulllizeze infelesul mai profund al S{intei Scripturi gi au
dat textului aplicafiuni multiple.
Dintre exe6iefii scoiastici qi nristici amintim pe Hugo a St.
Victor(ll!41), Petru Lombardul (tfi69; Hugo a Saita Coro
(tQ6A), Albertus Magnus (tI280); Torna d'Aquino (tt274t
Bonauentura (11274). Acestia'ins6 nu cunogteau limbile biblice
gi,intrebuinfau explicare alegoricd,
Cu toate acestea unii exege{i evitau metoda scolasticl 9i au
dat rezultate insemnate, astfel Rupert de Deutz (tl 135), Diony-
siu Churthusianul (t1471), gi cel mai de seami exeSet al evului
mediu, Iranciscanul Nicolau de Lyra (tl340j cu comentariul
,,post illa in uniuersa Btblia", bine rlspdndit, Acesta cunoqtea
bine limbile biblice gi punea temeiu pe sensul literal, firl a ig-
nora pe cel mistic.
4- In tfunpurile ,os., nour-
a) La catolici,
Incd in decursul sec. XV, cu mutarea multor greci in Oc-
ciclent, se stArni prin curentul qmanismului interesul pentru cla-
sicism gi pentrtr limbele clasice. Tot in acest veac s'a inventat
tiparul, iar in secolul XVI s'a licut reformatiunea Toate aceste
momente au dat impuls 9i desvoltdrii exegeze|
Catolicii au lost silifi si ia apirarea Sfintei Scripturi
9i sd rivalizeze cu protestanfii in aprofundarea Ei interpre-
tarea ei, pe care in materie de credinfi o fac aeum dupd direc-
tivele date de conciliul tridentin (1545-1 565) de acord cu Tra-
I ditiunea, cu definifiile Bisericii catolice gi cu consensul Plrinti
lor.
Fafi de explicarea protestanfilor, exegeza catolici a rimas
-:- 160
- *t6l -
aqadar tn mare parte la principiile vechi, folosindu-se de sensul
literal-istoric pe care-l ia ca bazd la ar6lumentdri dogmatice.
Astfel Biserica papall in sec. XVII a ajuns sE aibe o exe
insemnati, Un exeget catolic distins al acestui timp a fost
6lezi
belgianul Cornelius a Lapide (t 1632), care a explicat intreagla
Scripturd.
In veacul XIX exegeza catolici a luat avAnt cu aiutorul
metodelor noui ale qtiinfelor profane, anume cu ajutorul criticei
istorice (examindtoare a adevdrului istoric), intemeiatd de Ri-
chard Simon (t l7l2) gi cu ajutorul critrcei filotogice a izuoa-
relor (Wolfl. Comentarii catolice mai noui sunt de t Knabenbauer (la
V. 9i N. Test), Bisping (llvolumela Noul Test.), Piilzl {laevan-
Shelii), Innitzer (la evanghelii), Gutjahr (la evanghelii gi epistole-
le apostolului Pavel), Aornely, Fillion (la V. pi N, Test.) etc.
b) La protestanfi.
Relormiqtii din veacul XVI au decretat principiul libertXtii
la interpretarea Bibliei, abandonAnd Tradi{ia ca al doilea izvor
de credin{H, precurn pi prerogativa Bisericii la explicare. Ei au
dat dreptul lieciruia sH afle sin5iur sensul biblic ai dogmele cre-
din [ei
Dar tot ei, in{elegA.nd ci acest fel de interpretare duce la
turburarea unitfl{ii doctrinale, au gisit cu cale sI pretindi dela
credinciogi ca explicirile biblice sE treacd prin filiera cdr|ilor lor
simbolice, iu cari s'au deprrs punctele principale ale credirrfei
nouilor confesiuni. 1'otugi unii dintre protestanfii de mai tArziu,
incepAnd cu secolul XVIII, se deslac Ai de aceastd barier[ a in-
terpretdrii libere,
Exege{ii protestanfi sunt impirfi{i in trei tabere, numite
gco/i sau direclii, anume 7t qcoala ortodoxd, pietistd pi liberald.
1. Ortodacaii {in la descoperire, la minunile, prolefiile qi in-
spira{ia Bibliei qi la credinfa confesiunei lor', depusl in sistemul
teologic al cirfilor simbolice. $coala ortodoxl are ca reprezen-
tanfi; in sec. XVI pe Luther, (f 1546), Melanchton (t 1560) qi
Caluin (t 1564),' in sec. XVII pe .F/ago Grotius (t 1645), care
incepe interpretarea filologic[, Cocceius (t 16691, etc,i in sec,
XVIII: pe Bengel; in sec. XIX pe: Delitzsch (! 1890), Heng'
stenberg (t 1869) combatantul rationalismului, Kurz (t 1890), Keil
(t 1888), Lange etc.
2. Direclia pietista (mistic[, spirituali) pune temeiu pe sen-
.,
]tpg,nlul reli6lios gi i9i asumd puterea inspirafiei la interpretarea
biblicd.

3. Exegefii protestanfi liberali sau ralionalisti rcprezinld.
Scoala crtticd 9i inriuriti de concepfiile lor filozofice, ,neagd ca-
racterul supranatural al Bibliei (inspirafiunea, r;velatiile, minu-
nile gi profefiile) gi o trateazd ca orice produs literar; cultivind
o exe$ezd. IilologicE gi istorici".
,,Unii dintre ei sus{in cd Iisus gi Apostolii s'ou acomodat
pirerilor timpului, preiudec6tilor iudaice (de ex. Semler t 1791),
Altii v5d in istorisirile Sfintei Scripturi curate mituri, cari s'au
inventat nuruai pentru a ilustra ideile religioase (de ex. Eichorn
t 1827, de Wette t 1849, David Slrouss t 1874, ChristianBour
t 1860). Al{ii cautd sd. inlH.ture minunile evanghelice printr'o
interpretare psihologicd, afirmAnd cE ele se reazemd. numai pe
amdgiirea sim{urilor, (de ex. Paulus de Heidelberg t 1857) 9i pe
jocul {anteziei (de ex. Renan t 1892) cu leoriq legendelor. Kant
(t 1804) a venit cu interpretarea morald, plecAnd dela presupu-
nerea cd numai principiile ra{iunii pot sd lie arbitru la explicarea
Biblieil)".
,,In timpul mai nou exegeza protestantd liberaif, cautd si se
ajute prin teoria intpruntuldrii din alte religiuni (Delilzschz t 1890
gi Jensen!)",1iar interpretarea panarmonicd, pentruca si pun{
capit desannoniei qi si impiedece rarnillcarea credinfei, nu nu-
mai din adevS.rurile declarate in SiAnta Scriptur:[, ci gi cu ajut6rul
minfii s[nitoase din principiile universale despre Dzeu, suflet gi
datoriile morale, cauti si stabileascd apriori sistemul adevdrurilor
de credinfl cari trebue sd se giSseasci in Biblie. In consecinfi
') trIilbar, op, cit, ed, III p. 96.
') In,,Bobel und Bibel", dou6. corrferin{e tiplrite in Leipzig 1902 qi
Stuttgart 1903, Delllzech, zice cd, istorisirile despre crearea lumii, despre po-
top, despre plcalul celor dintAi oameni, despre agezimintul Simbetei gi de-
spre nurnele Iui Iehova, suat luate.din izvoare babiloniene.
Aserfiunea aceasta nu se poate adrnite,. peotruci deqi multe isturisiri ale
Vechiului Testament seanrtrn[ cu istorisirile din alte religiuni vechi, sunt mai
trumeroase insi acelea c:re nu seamiai, iar asrminarea se reduce la izvor
comun, la revelafia prinri sarr la tradifie, care la poporul izraelitean s'a con-
servat in intregime, iar la alte neamuri s'a corupt, Kortleltaer, op. cit, p.
151-152.
e) Hllber. op. cit. ed, Itl pag. c6. Dupd Jensen. profesor la Marburg
Cilgalepos in der Veltliter tur, Strassburg 19061: ,,Moise, Iisus gi Pavel sunt
trei itrcorporXri a'e lui Dzeu om (Gilgamesch), ,,Jensen cautd si ara(e cd cele
mai multe istorii d:a Vechiul Testament suat labule gi se reduc la cintecul
epic babilonean numit Gilgameseh", Korllcltner, op, cit. p. 152
Dr. Lndvlg Lemme, insi numegte maniaticd aceast{ pdrere : ,,Es gibt
auch in der Exegeze Slriimungen der lllode, Gegenwaerlig is! der Babilonismus
Mode. Der sclilimmste Auswuchs derselben, schin in Gei{tesuerwirunp ausartend,
isl Je.nsens Erhlaerung der ,,Jesus-sage" aus dem ,,Gil4amesch". T-ireologische
Enzyklopaedie nebst l{ermeueutik, BCrlin 1909. p. 177.
-t62-
lir
-.t:'
accepti numai sensul care consun{ pedeoparte cu alte locuri
biblice (mai ales cu spusele Domnului), pedealtEparte cu prin-
cipiile rafiuniil). tii
' Inceputul acestei interpretd.ri l-a pus
F. Germarz) intre anii
182l-1834 9i a fost continuat de Hauernich (t 1845),
In urmi vine gcoala criticd mai noue a l:ui Hq,rnach(t 1930),
care degi se apropie de Traditiune, totugi ignoreazd caracterul
divin al Bihlieis).
Pe cale rnai mult tradifionali au comentat Noul Testament
Theodor Zah4 din Erlagen, Bernhard Wbrss lost in Berlin. Un
comentator bun e Adoll Deissmann din Berlin prin ,,materialul
siu bogat ;:entru limba Noului Testament.,a),
... . pxegeza protestaotd, are la bazi multd criticd istoric5. 9i
Iilolofici,
c, La reseritoni.
Exegeza risiriteani din evul nou, clin catlza impreju-
rErilor nefavorabile in care se aflau Bisericile rlshriten:, nu s'a
distins printr'o desvoltare fecundE ca exegeza apuseanf,. In tim-
pul mai nou tctug se observd o recule$ere
Este de remarcat avdntr.rl Iuat de interpretarea biblici in
Biserica ortodoxe romani. Noul Testament e comentat aproape
in intregime, iar comentarea c[rfilor Vechiului Testament este in
curs. Urmand qi izvoare apusene, interpretarea se lace dupS mo-
todele mai noui istorice 9i filoloSice
I- Comentarii in limba romanA.5)
Milropolit,rl Veniamin Costache, Trudrcureo comenlariilor lui
Teofilact, publicot6 inire 18O4--18OO in 3 volume Bucurei;li.
Gherasim Ierodiuco,r I Costache Poniciu' T6lcuiLea celor palru
Iraducerb iagi 1805,
""orrgh.lii,
Teodosie Atanasiu, arhimandril mai l6rEiu a.hie.eu gi episcop.
Trud.,c...u comenlariilor Sfdntului loan Hrisoslom la epis]olele aposlo-
lului Parel, in 10 volurne, publicala inhe anii 1901 1923 in iaqi 9i Bucuregli
') f" p.sagii doctrinale se acceptd deopotrivi analo{ia credinfei biblice
qi adevirurile religiunii naturale, dar amAndoui ar alArna de inteligenfa inter-
pretuiui, In practici acest principiu de inlerpretare este subiectiv, nesig[ur qi
iSre Iolo", cdci multe locuri biblice n'au analogie gi atqnci explicarea s'ar Iace
in diferite cbipuri.
,) In caitea sa; ,,Die panharmonische Interpretation der Heili{en Scbrilt,
ein Versuc\ zu einer trilaren und griindlicher Aufldstrng der Streitigkeiter, ia
der christlichen Kirche beizutralien". Schleewid, 1821.
') Hllber, op, cit. ed III pag. 96. p,
t) Arhim, l, Sqrlban. op. cit. ll, 178.
5) Aici nu sunt cuprinse uumeroasele teze de lieenld ln materie
exegeticE.
{1
* 163-
 Constantin Morafiu Si $iefan Sagh n, Trud,r..r"u or,,ilitlor Sf.
Iosn Hrisos'tom lo epislola aposlolului Pavel c6he Romani, Cernduli. 1889. P."f. /. Papescu-Mdtdeqti, lll, IV proorocia lul i"o;u, 8,,"r, -

Constantin Morariu..Trud,r."..u comentariilor Sf, /oan IJrisos- regli 1926-27.

tom la epislolele aposlolului Pavel c6lre TiI qi Filu,ron, Cherla. 1888, Proorocia Iui Obadio, proorocia
Pr. Const. Grigore gi Sauo Saru. O traducero dupd Eulim Iui fi*plicur.u episl. c6lre Efeseni. (in Bis, orl. rom. 192O)
Icrel,
Zigabenul la c,omentaiirl .ru.,gh.lioi Maleiu. R. Vdlcii te31. Arhim. Iuliu Scribafl., Comenlalii gi lraduceri de comenlari,
Vasile loanouiciu, ]sloricd - lileralh l&lcuire a cdrlilor Noului us,,p.a sf, .E,runghelii
in iBis. orl, rom,,. 1929, tgg3, 1gg4 1995, qi 1997, 1998
l"eslamenl, ;i anume u Sfinlelo, E,runghelii qi a Foptelor Aposlolilor in 5 Ioan Mihdlcescu, S[6nta Er.ghehe de]a Mateiu Bucureqli:
Iornuri. Cernduli 1856-61 Nicolae Colan, Sf. puvel cdtre Filimon, Sibi,, tses.
Dr. Iuliu losif Olariu, Mu.,'.lol exegelic lo S[.ScLiptur6,: N, T. Ei ^D.. A.Nicolae Neaga, C6rtu.uu C6.,td.ilor, in anuorul Andreian, Sib:1g3o_31
C. L, Muntean. P.edico de pe munte. Clu;. 185e. ,
'. -- -'
nn.nte la Evang}-telii qi la epistolele Apostolului Po.rel in .{ volu,ne
Cnro.r"ebeE. 1804-1913 ll. Comentarii deosebite in limba greaoe,l)
Dr, Gherasim Timug, o1-,is.,,Jrul Ar.geqului, Nole qt meditaliun Nicolaus Damalas, Expli.aruu celor lrei evu.,ghelii cljnl6i,2 vol, l8gp.
nsupr,r Psalrnilor.3 vol. Buc. 1896, Emanuel Zolotas, Exp.licorea epislolei c6tre Calaleni, 1gO4.
Isidor de anciul-Voiufchi, Cortea Psalmilor, CernEufi 1898. Nicolaus Louuaris, E*plica.eu epislolei cdtre Coloseni, lggO.
Dr- Emilian Voiufchi. Profetul loel, trad. i;i explicnl, Vteno 1882.
lll. Comentarii ln limba ruaa.i)
Pr,r".,.bele lui SrLrnrorr, had. 9i expl. Cernbuli lgOt
Nicolae Glubocou^sch,, prof. la Acad. spirtlual6 rlin pelersburtl.
Dr. Vasile Tarnauschi, (]t,r*zu Introd.'si Cornenlar Cunduli 1ut)7. Binevestirea S[. Apostol Pavel.
t, ti ,, [*od"l, T.od, qi cornenlar, Cern. 1g13.
Episcop Vqsile, Comentoriul Evangheli.i S[, Ma]ei, Kiev
,, tt ,', I.eviticul ,, 1023, 1e15. ln-
Dr. Siluestru Octauian Isopescul, cercEri penlru inlelegerea S[. Scrtph-rri a Noului
Cartes IoL,, trad.r;i explicaiie
Teslamenl 1911.
Cern6uli 190,1. Prof Voscresenschi, E,ru,gheliu Sf. Marcr, S"rghiev posud. 1Bg+
Profetul Obodiu,, lrad. 9i ex- M. T'ibeischi, Comenlariul E,rungheliei Sf. Murc,, Mateiu.
plical. CernEuli 1901 Ei
Io.o.no.,ah Eudochim, Sf Aposlol loan Teolog,rl, Serghi.v posud
Pl6ngerrle lui Ieremia, Irod. 1898 si sllii.
explica[ Cern. 1909.
lV. Ccmentarii ln iimba aarba-o)
Muluhiu, lra<1. ex. Cern. 1911'
Dr. Vasile Gheaighiu, h.ri luda, Inlrod. si Dr. Dintitrie Stefanouici, Erpli"uruu e,rangh"li.i Mnteiu gi a epis_
Epi"rolu com.
Cern. 1910, Iolei c6lre Sol:neni.
* Boja lauanouici. [-j*plico.ea sfin]ei scrrptur.i a Nourui Tesramenr,
c6lre Romani. inlr. Ei com.
' Beogrod, Igtp.
C. 1se3*24
Ceda Mialourcl, Comentarii la Evanghelii,
['ungelio Mateitr 0
C tses-sz. -9). Liubomir Stoianouici, Comenlarii.
I. C. Beldio, Epistola c. Galaleni. lexl Ei com. Bucuregli 1996. V. Comentaril Tn llmba b.ulgar6.1)
c. Til. Intr,>cl. tr.od. 9i com. Colali 1e98. ]n lilerohrra nou, bulgarb ntr exisl. comenlsrii bibrrce .rc seam&
G. Ghio, EpisloluIudo, inlrod, 9i com. Craiova igg7. Lucrdrile exegelice exisrenre (in num6r mu.e) au numai' un caracler rli-
"[. daclic general (de menuale penlru seminarii).
D., H. ,Rouenla, Epi"t. c, Efeseni o s[. Purel, introd. 9i com. ljuc. 19p9.'
G. F. Ciougon, Conrenlariu asupro epislolei sf- Aposloi
*-l)
Pai,el C*rnicate de Dr. B. S/efanirfes, prof. Fac. de teologie Alena
clihe Evrei, lrod. dupd A. F. IultrnsuLy, Craiovo 1998. in Noul l'eslament'de - -lori"i.-
lJ Dupa. Inlroducorea
Beo.grad, lg94_,_pag. ?6.
DL. \oistai .-f .r,-
P'of. /. Popescu-Mdldegli. Studii si comentarii. El ma! citeazd $i
,) Dupa Dr, Voislau lanici op. c,t. l). eO 5i"fti ""f"1-iira";;;;,r"';;":;i:
'u,m.
a) Dup6 informaliuneo
], II Proorocii, noliuni inlroduclive -primird
rlela
'io
pro1,r..r, nl Fncuh6iii rle reologie
din Solia. prio consulalulronrarr.

-i'164 -
-165-
I
 Dr. Heinr;clr Kihn, E""yklopudiu .,. Melhodologte de. The.,logiu,
Freihurg in Br. 1899.
Dr, Ludvrg Lemme, Theologische Enayklop"die nebsl Hermeneulik
Berh., tSO9.
l:
D.. Cotneli,-,s Krie g, Enzykl.rpedie der }heoloqiscl.e., Vt"".n*.hufl..
Bibliografie. nebst Melhodnnleh.e, II Aufl Freibrrrg in Br. 1910.
Diuc, Haralumb, Rouenta, prnfesor. C,l,r ,1" [ncirJoperlie Ei Er
meneulicb, Fu". de leol. Buc. 193()-31.
Fronciscus Xav. P atrittus, t)e inlerprelolione Scripturor,-,m So"rur,, *
Preotul Dr, Mihail Bulocu. $coal,i exeqelicr-r lriblicx ,l:n Anliohia-
lib. I
Romae 1844.
Rrrcrrresli 1931.
Dr. Iosef Kohlgruber, F{ermenerr}ica biblicu g..,..uljs Viennne 1850
11. Weinel, Die Cleir:hnisse les,, IV. A,,[. I,eipzig rr. Rerlin 1918,
Dr. Franc. Xav. Reitma,/r, Lehrbuch der blbli"cl',en Hermeneulik'
I)r. Aug. Bisping, Exegelisclres l-lun,lb,,,J, 2rrnr Neuen 'l"eslarnenl
Kemplen, 1874.
l)r. KarschLollion, Katholikus Saenlir6si Hermene,.rlika Nagyv6rad 189t N{ii,.rs}er. 1807-1876.

Dr. ]ohu.,n Mader, Kompendium dur bibli"chen l-lermenerrlic. l)r. l. Olariu, Nlor.,ul exegelic lo Sfantu Scliphu6 a Teslrrmenlu-

Paderborn 1898,
Itri Nou.
"ol.
I-lV, Colr,r,sebe5 1894-1913,
D.. Iosephus lesor, Co-pe.,diu- Hermeneulicum, ed. Il Labaci lB99 Dr. Fr. Pdizl. Kurzgefasste,r (]om..er-rltrr zu Eun.,g]reli.n, I -V
D.. Slepha,lrs Szdhely, Hermeneulica lri]rlicu g1..,..ulis. Freiburg 1909. Biinrle, di[erile edilii, Cruz. 1887-19OO
Lozuro PePe, Lectiones in sonclom Scripluram, Turin. 1909. Dr. Theodor Innilzer, Kurzoel,rssler Comnrenln, zu tlerr vier livt,r.r-
Mihael -F/efzenauer, Epilome exel;elicae biblicue colholicae. Oeni- gh.lten, dtlelile editii, Vie.r ,,. Croz 1922-1928.
ponle 1903. Dr. F. S. Gutjahr, Dio Bri.[e .1." heiligen Aposlels l)o,,1,.,".
C.ue ,. \Wien 1904-1997.
Padouani, Brevi Cenni D'Ermener:licu Su".u. Torino 1904,
Fr. V, Zaplefcl, Hermeneulica biblica e,l. II, F eib,,,E1 l-lelv. lgo8.' Caluer Vcrlogsuerein. Honrll,rch d.' l3iL*lu'klarrns I[ [],1. Di,.
Dr. Ioannes Doeller, C.r-pundi,r,rr Hermeneulicae Libli"uu, .d. L"h.bi].lre, u. Prophelen de" nlten Teslt rrienls VII Aufl. Colv. Shrll-
Ill PodeLborn 1914' garl. 1898.
Eduurd Kiinig, Hermene,rlik des uhen Teslomenls. Bonn 1016, Dr. Ni.odi,.t IVIilag, Cu.tou,luI" Bisericii ,rrtodoxe insolile cle co-
Dr. F.anz Hilber, Biblische Hermeneulic. III A,,[l' Brixen' 1921' menlorii, lradlrcere fiicu]E d* Urog Kouincici si D.. Nic.,io.,
Dr. Gotlfried Hoberg, Kolechismus do. biblisc,hen Ermeneulic II r.r Popoutci, t. I. p. ll. A.od tg3t
III AuJl. E"ibutg in Br. 192?.
Franciscus Xav' Kottleitner, Hermeneulico biblica, Oeniponte 1923.
Rudolph Cornely, $. l. Hislorico el crilica Introductio in uhiusquel
Teslamenli libros sucros, vol' I
'ed. II Parisiis 1995'
1. H, Ionsens, Hermeneulice sacra. Turin, ed' V, lSss.
Vasilie Ionouiciu, lrmeneulica biblica gene.ul6, Viena 1867.
Dr. Const. Chiricescu, Ermeneulica biblica, ed. II Buuurestl. 189Q'
D.. Victor Szmigelshi, Ermeneulica biblica dupu Ubaldo Ubaldi,
Bloj 189e,
Rom,rl Goroforiu, Ermeneulico bibhc6 sar-t socr6 drp; Reuscft
profesor in Bonn, manuscris, A,ad tsoo.
Ro*rl Ciorogariur lslorio exegezei qi un inceprrt lo E*eg"au T.
V, d.rp6 Reusch, p.o[' in Bon.,, monuscris Arad 1904.
Arhimondrit,.rl Iuli,r Scrd6on, ,ror,.,ul de ermenetrii:6 biblicE penlru
.luou VII-u seminoriolir ud, ll B.t"t-,.uEli 1999.
-157 -
-156-
 Errata. .
!" p"d. 98 randul ig de

,!ir!r?rg.
"u, La pag.
ios se suprima. cd.
I02 randul 20 de sus in t;; ;; f,*prnrru
106 rdndul 7 de sus in loc de core
/ui se va citi cdruia i-o zis Domnul,
La paS. 110 rAndul 7 de sus prin se suprimi,
a zis Domntt_
ffi
:rw,
s" )

La pag. 8 rAndul 8 de sus in loc de cd s u se va citi soa cd. ta pag. 113 rdndul 10 de jos in loc d,e ueli uede seva
eiti.
La pag. 10 rdndul 4 de fos in loc de Alli Pdrinli se va ueli uedea.
citi Al[ii; Pdrin{i. La paS. 125 rdndnl 14 de jos in loc de
al tatdlui se va
La 6iag. 25 rAndul I I de srls in loc de din toate ldrilo se citi tatdl.
va citi toate ldrile. , La pag, 125 rAndul 2 de jos in not6 in loc de criticii uer.
bole se va citi criticii texluale.
La pag. 25 rdndul 17 de sus in loc de prin aceosta se va
cili prin acesta, La pag, 130 rAndul 5 desusinlocdeadusese
vaciti odusd.
La pag. 28 rAndul 5 de jos in loc de automasie se va La pag, 132 rAndul 2 de ios in not6 se va
citi Citat de
citi autonomosie. Arhim L Scriban.
La pag. 32 rindul 17 cle sus in loc de comparalie se va La pag.144 rdndul 11 de jos in loc de atr se
inlelege se
citi asemdnare, va citi au a. se infelege.
La pag. 45 rAndul 15 de jos in loc de asemdnarea se va La pag. 149 rAndul 3_1 de jos se va citi: porafraza
citi asemdnarea deschisd. este deci reproducerea explicatiud a unui lext,
in ordinea origi-
La pag. 67 rdndul 2 de sus deasemeni se suprim6. nald, dar inlocuind
- unde esre necesor * expresiile prin urtere
La paf 68 rdndul 19 de sus in Ioc de ca ttn ,,lipil se va mqi elore qi mai la inNeles,
citi co un ,,tip" - simbol, La pag. I48 r6,rdul 3 cle jos d,upd aceeaq se va intercala
La pag. 69 rAndul 1 de jos in loc de expresiu se va citi ideie.
precis. Lc pa{. 149 ranclul 1T de sus se va citi A1i auzit
citindu-se
La paS, 72 rilndul 3 de ios in loc cle lexicale 9i ele qi in sinagogi ludeilar Legea lui Morsa, care zice.
primesc se v& citi lexicaie gi ele, gi primegle. La pag. 151 r6ndrrl 6 cle sus in loc de auean sd /iB se
va
La pag. 78 rdndui 19 de sus in loc de originalul Erecese se citi trehuia sd fie.
va citi originalul ebraic gi grecesc. La pag, 151 rindul 4 de jos in loc de sti se ocupe
in
La pag. 78 rAndul 3 de jos in not[ in loc de Etud sur la toate direcliile sau ramurile se va citi sd se ocap e cu
toale
Grec se va citi Etude sur le Grec, directiile sau ramurile.
La rag, 79 rAndul 4 de ios in loc Ceeoce se va citi Ce. Aici s'au indreptat mai mult erori de infeles.
La pag, 83 rAndul 1 I de jos in loc de era sfdnt se va citi Erorile de tipar le va indrepta cititorul lnsuqi,
era intrebuinlal,
La pag. 86 rAndul 3 de sus in loc de in locul de se va ci-
ti tn loc de.
La pag. 93 rdndul I 1 de jos care urmeazd se va cili core
urmeazd a fi istorisit.
La pag. 96 rAndul 6 de sus in loc de gi mai depdrlat se
va citi Si cu ale celui moi depdrlut.
La paS. 97 rdndul 5 de jos dupi odecci se va citi mulli
s'au abdtut $ nu mulli oameni.

-168- *159*
 .i
Tabla de materli, 25. S".,r.,1 simbolic ai imp6direa lui Pus. 59
26, Explicarea simbolurilor, viziuriilor si a aclelor simbohce ,, 60
Preltrlir Prr,.l. 3
Cuv6nh rl oLilorr.Jr.ri 5 IL Sensul tipic,
INTRODUCERE 27. ldeia de lip. Imp6rlirea lipurilor 6t
28. Mdrlurii pentru existenla Iipurilor in Vechiul Teslamenl 63
1. Nolirrnea 5i problema ermeneulicei Liblice 7
29. Noul Teslamenl nu cr.rprinde liptrri 65
2. Necesitoleo ermeneuticei biblice B
30. Sensrl lipic ai irnpdrlireo lui 66
3. Folos,,l errnene.ticei biblice . l l0
31 Despre erorile ce fiec lu "unsrl lipic 67
4. Dln isloricul ermeneulicii biblice 10 ". 69
tl 32. Reg"l" penlnt o[larea sensului lipic
5. N.r1i.,n"u interprelirtii
6. Lirnila inlerprei6rii l2 PARTEA II.
7. Fel..rrile inlerpreldrii propritr zise, exeqelice t2 Aflareq inlelesului sau euristica'
8. LnpErlirea euneneuiic:ei bil:lice 13
C.rprirsri eurisiiqei gi impErfirea ei 11
PARTEA I. A) Euristica generald, ralionald'
Teoria sensurilar Sf, Scripturi. Naemelico' Principiile guneral" rolionale de inlerprelore 7l
Capilol,rl I.
Copltolul lV.
[)espre sens ,in general, Uzul oorbirii.
9. lcleio d. tert. l5
33. Ce inseomnE ,z,J 't,o.birii 72
1('. lnsemnurea gi sensrrl 16
34. Uzul bibli. ol 73
11. So.,".l biblic si imp5rlilea lui 17 ',o.birii
35. Milloacele cunooqlerii uzului biblic ol vo.bi.ii 77
Capilolul I[. 36. R"grl. penlru cdulareo uzulr-ri biblic ul .rorbi.ii 79
Sensu/ litersl, 37, Limbile S[intei Scripturi 81
t7 I
12. ImpErlirea sensrJrti lileral Capllolul V.
13. Dislincliunile loqice lo "en"u[ lil".ul 19
Contextul,
a2
14. Felurile sens,rltri propritt
27 38. Fii"lu corrlexhrhri 89
15. Feh-rrile sensulrri irrrpropriu
27 39. ImpEdirea conlexlrrlui. imporlanla felurilor conlexlului 89
16, Tropii
40. Cunooqlerea contexlului 94
17. Figuri de slil 37
41. Regule perrlru conlexl 94
18. Alte fiiguLi linguis]ice 43
19. Flecale pasai bibl:c are rrn sens lile,ol 46 Copilolul VI'
20. Fiecore pasai biblic are un sinp;ttr otn" lilur.ul 47 Aiutoarele contextului.
21. Regtrle penlr,r sensul literal 49 I. Tema de lratat.
22. Se.,"ul derival sar.r special 9i cel dodtrs sut' c..ncl.,clenl. 42. Fiinla 9i imporlonla ei 96
Su,rs,.,l oplhol sou acomodol 50
43. Cunoaglerea lemei de halal '. 98
Capilolul III. 44. Regula penlru lema de iralal 99
Sensul real. IL Scopul.
23. I,:leiu .le sen" retrl 5i impdrlirea lui ,, 55
45. Fiinla, felurile qi imporlonla lui 99
L Sensul simbolic, 46. Cr:nr:roElereo scopttlui artlorului 101
24 ldeia de si,nbol 9i impdrliree simbolurilol .. 55
4?. Regula penlr,-r observorea scopului oulorului 103
 IiI. Motktul autoralui. PARTEA ]II.
Expunerea tnlelesului $au W ophoristica,
48. Fiinta, [eLrrtic gi imporlan]a lui Pog. 103
Cuprinsul prophorislicei. Pas. 148
49. Crrn,:a1}e-'rea rnolivrrltri arrlorului .. 104
CopilolL,l XIL
Capiirl,rl VI[.
Forme de expunero ale sensului biblic.
69. Parofrazo. 149
5o Fiinlo, impdrlirea ,, ,fi:,:,:'.:;',,' ,"'*,*n' . ,, 105 7.0 Glosele ei scoliilo. 150
51. Isvoarele cunoaSlerii imprejurdrilor islorice ,, r08 71. Comenkrriul 151
52. Regule penhrr observarea imprejur6rilor islorice .. 109 72. Traclalul exegelic 9i omilia, t52
?3. Apliluclinea exegeticd. 153
Capitol,rl VII[,
74. Coliulile interprclulut btblic. 153
Paralelismul.
Adoos.
53. Fiinlo, implirlirea locurilor paralule, [iintn ii importan]a lsloricul inlerpr.e,idrii biblic.. 155
par.rlelisrn tr lui 110
54. Re.J,,le penlru paralelism. ,, 113
55. Isvoarele io.,rriloi
",,nor6toiiii
pa.alele ,, 1r5
.'.8. Euristica speciald, dogmaticd,
Principiile dog^uti.n d,r tnlerpretare bibhca ,, 115
: Capitol.rl, IX.
[, Principiile. dogmatice iregtine de inlerprelare.
56. Sfanto Script,irii e lipsith de rdtdciri 116
57. S[antu Scliph-u'.5 e lipsll5 de conlraaiceri 118
58. Conhadicliile dintre Biblie qi qliinlrl 126
59,'l-eoriile rationalisle 127
60. Analoqia biblicr 133

CapiloLrI X.
IL Principiile dogmattce .ortodaxe de interprelare,
61. S[a,llu 'l'ro.1i1i,,.,. apos]olic8 ajrrior de inlerprelare biblicx ,, 136
62. Biserica in.rEk'rtoar.e cu orgo., ,le inlerprelore aulenlic gi
in[ailibil ul Sfi.,tei Srrripluri ., lZ7
fi3. l-{o}6r6rile [ormul" ale Bjser.ir:ii gi practicile bisericesli 138
64. Consens,,l Sfi.tlilo. Pxrinli ,, l4O
65. Regule Iu uplicar.u consenstrlui S[in1ilo. Pa.inli. ,, l4Z
66. Anologta credin;ei 143

Capitohrl XI
6?. Volocrea principiilor ermeneulice. .. 144
68. Diferenle ermeneulice. ., 146