L. P.

– II

COCCIDIOZA AVIARĂ
Etiologie, diagnostic.

Coccidioza este o protozooză intestinală şi renală (gâscă) a

păsărilor produsă de sporozoare din genurile: Eimeria, Isospora,
Wenyonella şi Tyzzeria.
Etiologie.
Coccidioza puilor de găină este produsă de specii ale
genurilor Eimeria (9), Isospora (1) şi Wenyonella (1).
Din genul Eimeria, la pui parazitează speciile:
Eimeria tenella (cecum),
Eimeria acervulina, E. mitis, E. mivati (duoden),
Eimeria maxima (jejun),
Eimeria necatrix, E. praecox, E. brunetti, E.
hagani (ileon şi rect).
Din genul Isospora parazitează specia Isospora
gallinae,
Din genul Wenyonella parazitează specia Wenyonella
gallinae.
Coccidioza curcilor este produsă de şapte specii, dintre
care:
Eimeria adenoides, E. gallopavonis, E. dispersa, E.
meleagrimitis.
Coccidioza bibilicilor este produsă de specia Eimeria
numidae.
Coccidioza fazanilor este determinataă de peste zece
specii ale genului Eimeria din care menţionăm speciile: Eimeria
colchici, E. duodenalis, E. phasiani, E. pacifica, E. megalostomata,
E. picta.
Coccidioza porumbeilor este determinată de speciile:
Eimeria necatrix, E. labeana, E. columbae, E. columbarum.
Coccidioza intestinală la gâscă este produsă de speciile:
Eimeria anseris, E. nocens, E. stigmosa, E. parvula.
 Coccidioza renală a bobocilor de gâscă este determinată
de specia Eimeria truncata.
Coccidioza intestinală a raţelor este produsă de
numeroase specii ale genurilor Eimeria (E. saitame), Tyzzeria (T.
perniciosa), Wenyonella (W. philiplevinei) şi Isospora.

Biologie, morfologie
Coccidiile (Eimeria, Isospora, Wenyonella, Tyzzeria) sunt
organisme unicelulare, nepigmentate, monoxene care parazitează
intracelular. Ciclul biologic comportă trei faze:
- înmulţirea asexuată sau schizogonia;
- înmulţirea sexuată sau gametogonia şi
- formarea sporului sau sporogonia.
Schizogonia şi gametogonia se desfăşoară în organismul
gazdei, în ţesutul epitelial al diferitelor organe. Sporogonia constă
în formarea sporului matur (oochistul) şi are loc în mediul extern.
Oochistul matur are forma variată: sferică, eliptică,
cilindrică, ovoidă, piriformă, etc. Culoarea oochistului diferă; ea
poate fi galbenă, brun-gălbuie, gri, brun-închisă, galben-cenuşie.
Peretele oochistului poate fi: neted, rugos, subţire, gros, uni-, bi-
sau tristratificat. La unul din poli oochistul prezintă un spaţiu
redus numit micropil , care este acoperit de o capsulă micropilară.
Oochistul conţine sporochişti (4 la genul Eimeria fig.1,
Wenyonella şi 2 la genul Isospora fig.2), granule polare şi corp
rezidual .
Fig.1 (a) Structura oochistului de Eimeria

Fig.3 Structura oochistului de Isospora

 Sporochistul are formă alungită şi conţine sporozoiţi în
număr variabil (2 la genul Eimeria şi 4 la genul Isospora,
Wenyonella), un corp rezidual şi un corpuscul Stieda situat la
polul ascuţit al sporochistului.
Sporozoitul este stadiul parazitar care are capacitate
infectantă pentru celula gazdă. Este alungit, fusiform, conţine un
nucleu şi un corp refringent.
Contaminarea subiectului gazdă are loc prin ingestia
oochiştilor maturi odată cu hrana sau apa. Sub acţiunea sucurilor
gastrice, sporozoiţii sunt eliberaţi din sporochişti şi abordează
celula intestinală prin mai multe modalităţi:
- pătrund activ în celulele epiteliului intestinal;
- pot fi transportaţi de către macrofage în profunzimea
mucoasei intestinale sau în limfonodurile mezenterice;
- sunt transportaţi de torentul sanguin, în migrarea lor către
alte organe predilecte.
Schizogonia. Ajuns în celula gazdă, sporozoitul se
hrăneşte, creşte în volum, se rotunjeşte, se încojură de o vacuolă
parazitară transformându-se în trofozoit . în timpul creşterii,
trofozoitul îşi divide nucleul alcătuind o celulă cu mai mulţi nuclei,
care se numeşte schizont matur (meront ). Procesul schizogonic
sau merogonic se continuă cu diviziunea citoplasmei şi prin
înmugurire se formează noi celule fusiforme, numite merozoiţi ,
stadiul final al schizogoniei.
Fig.3 Ciclu biologic în eimerioză: 1.sporozoit; 2.trofozoit;
3.schizont imatur; 4.schizont matur; 5.merozoit; 6.macrogmetocit;
7.macrogamet; 8.9.microgametocit; 10.microgamet;
11.fecundarea macrogametului; 12.zigot; 13.oochist imatur;
14.sporulare; 15.oochist matur;

Schizonţii din prima generaţie conţin un număr mare de

merozoiţi care sparg celula gazdă şi devin liberi. Merozoiţii liberi
invadează celulele vecine sănătoase, iniţiind un nou proces
schizogonic, care se poate repeta de mai multe ori (2-5).
Gametogonia, gamogonia (gamos=gr. – sămânţă) sau
înmulţirea sexuată, constă în formarea gameţilor masculi şi
femeli. O parte din merozoiţii, rezultaţi din ultima generaţie a
schizogoniei, pătrund în celulele epiteliale sănătoase şi se
dezvoltă, transformându-se în gamonţi . Gamonţii multinucleaţi
denumiţi şi microgametociţi , (fig.3-9) conţin celule flagelate mici,
mobile care poartă numele de microgameţi (fig.3-10)sau celule
sexuale masculine. Alţi merozoiţi pătrund în celula gazdă, se
hrănesc şi cresc în volum fără diviziunea nucleului,
transformându-se în celule mai mari, numite macrogametociţi
( fig.3- 6 ) . Un macrogametocit va de naştere unui singur
macrogamet sau gametul feminin. Macrogametul (fig.3-7) conţine
un nucleu situat central şi două straturi de granule marginale: un
strat extern format din granule mari, dense şi un strat intern
alcătuit din granule mici, spongioase.
Microgametul este mobil, perforează membrana
macrogametului şi în interior pătrunde numai nucleul. Prin
procesul de amfimixie (amfi,gr.= dublu; mix,gr.= dublu) sau
contopire a celor doi nuclei are loc formarea zigotului, care iniţial,
se aseamănă cu macrogametul. Granulele marginale ale
macrogametului suferă un proces de laminare, rezultând cele
două straturi ale peretelui oochistului. Organitele interne suferă
un proces de condensare formând o masă germinativă numită
sporont . Această nouă formaţiune se numeşte oochist imatur
(fig.3-13). După dezintegrarea celulei gazdă oochistul imatur este
eliberat în lumenul organului parazitat şi eliminat pe cale
digestivă, în mediul exterior. Oochistul imatur, ajuns în mediul
extern, suferă un proces de maturare numit sporogonie .
Sporogonia se desfăşoară în mai multe etape: prima etapă
constă în diviziunea sporontului cu apariţia sporoblaştilor . în urma
acestui proces, la unele specii, apare un material granular numit
rezidium. A doua etapă constă în închistarea sporoblaştilor(2-4);
conţinutul lor se divide dînd naştere la sporozoiţi (2-4) alcătuind
în final sporochistul. Oochistul matur conţine sporochişti (2-4)
fiind ultimul stadiu al sporogoniei. El reprezintă forma de
rezistenţă în mediul extern şi elementul infestant pentru speciile
gazdă.

(a) (b)
Fig.4 Sporularea oochistului (a) oochist imatur; (b) oochist matur
 Diagnosticul necesită coroborarea datelor, epidemiologice,
clinice, paraclinice, morfopatologice
Clinic, coccidioza intestinală se caracterizează prin:
- refuzul hranei şi ulterior al apei;
- polidipsie, care precede cu 2-3 zile celelalte simptome;
- anorexia, prezentă pe toată durata de evoluţie a bolii;
- diareea: iniţial fecalele sunt ramolite, de culoare albă-
cretacee şi murdăresc puful din jurul orificiului cloacal. Puful se
aglutinează formând un dop cloacal care împiedică puiul să
defece şi în consecinţă apare balonarea şi moartea. În lipsa
formării dopului cloacal, diareea devine apoasă, fecalele conţin
striuri de sânge şi treptat se instalează dizenteria, urmată de
hemoragie enterică şi moarte.
- afectarea stării generale este dată de tulburările enterice
astfel: puii au penele fără luciu caracteristic, murdărite de fecale,
zburlite, aripile sunt lăsate; puii se adună în colţurile adăpostului,
se îngrămădesc, stând ghemuiţi; sprijină ciocul pe duşumea, piuie
continuu datorită durerii şi evită mişcarea.
Coccidioza renală se caracterizează prin: stare de slăbire,
şchiopături, căderea în decubit sterno-abominal cu păstrarea
acestei poziţii şi moartea după 2-3 zile de evoluţie.
Paraclinic se recomandă:
- examenul coproscopic efectuat prin metoda directă sau de
flotaţie, Willis şi Mc.Master, prin care se relevă oochiştii
nesporulaţi (direct din rect) sau oochiştii sporulaţi (din
fecale prelevate de pe aşternut);
 (a) (b)
Fig.5 Oochişti imaturi: (a)fecale prelevate direct din rect; (b)
secţiune histologică

Morfopatologic, cadavrele de pui prezintă slăbire

accentuată până la cahexie; musculatura este depigmentată;
leziunile sunt localizate în intestinul subţire cecum şi rinichi (la
palmipede), în funcţie gazdă şi specia de coccidii:
- E. acervulina (duoden), produce dungi scalariforme
transversale pe axul longitudinal al intestinului, alb-gălbui,
care conţin oochişti; peretele duodenal este hiperemic,
îngroşat, conţinutul apos, mucoid apoi hemoragic;
- E. brunetti (ileon şi rect) determină necroze de coagulare,
mucus, enterită sanguinolentă;
- E. hagani (ileon şi rect) produce hemoragii punctiforme,
peteşii;
- E. maxima (jejun), determină îngroşarea peretelui
intestinal, peteşii, hipersecreţie de mucus, conţinut
intestinal sanguinolent.
- E. mivati (duoden), în infestaţii uşoare produce plăci
rotunde de oochişti; în infestaţiile masive, pereţii intestinali
sunt îngroşaţi şi cu plăci confluente de oochişti.
- E. mitis (duoden) şi E. praecox (ileon şi rect) determină
acumularea de exsudat mucoid;
- E. necatrix (ileon şi rect) produce distensie intestinală,
exsudat mucoid sanguinolent şi apariţia pe mucoasă a unor
pete albe care sunt formate din schizonţi.
- E. tenella (cecumuri) produce iniţial hemoragii în lumenul
cecal, îngroşarea mucoasei care devine albicioasă şi
coaguli de sânge.
 Fig.6 Enterită hemoragică

La palmipede în coccidioza renală se constată: hipertrofie

şi congenstie renală, depozite punctiforme de uraţi şi colonii
de schizonţi cu aspect nodular şi de culoare albă.

Examenul raclatului de mucoasă intestinală lezionată

permite vizualizarea elementelor endogene evolutive.

(a) (b)
Fig.7 Schizont matur: (a) raclat din mucoasă; (b) secţiune
histologică;

Prin examenul histopatologic se pot observa diferite stadii

de dezvoltare ale paraziţilor.