PARTNTT Sr SCRIITORI BISERTCESTT

3B

SFINTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI

SCRIERI
PARTEA INTIIA

INCHINAREA $I SLUJIREA IN DUH $I ADEVAR

TTADUCI'RI]. INTRODUCERE SI NOTE DE

Pr. Prot. Dr. DU\4ITRU STANILOAE

CARiE

TIPARITA CU' BINECUVINTAREA PTiEA FERICII'UI.!'I PAITIN TE

TEOCTIST
PATNIARHUL I]iSTt:RICII ORTCDOXE ROI\4ANE

EDTT'URA INSTITUTU',I'I BIBLIC 5I DE MISIUNT AJ, B]SI.]RICII OE'I'ODOXI| It,OilIANE BUCURD$Tr - 1991

DESPRE INCTTTNAREA

$r SLUJTREA
:,

iN DUr{ $r ADEvAR
l!

CARTEA INTIIE Despre cXdereaornului in picat, despre robia plcatului, despre chenarea gi intoarcerea prin pocdinfd t 9i despre revenirea la bine

.,

::'

CIllRIl ; Socotesc cd e dq prisos sd stabilim unde 9i de unde trebuie sd incep cu tilcuirile. Grdiepte, fdrd sd intirzii, ca de Ia tine la mine. PALADIE; Aga este. CHIRIL r Ce este cartea aceastape care o ai in mind ? PALADIE: Evanghelia de la Matei Ei de la Luca. CHIRILT Socotegti cd ea poate fi dusi oriunde gi la oricine? Sd stii cd poti sd gindeqti asupra ei venind din afard, o Paladie. Oste. nelile cu privire la ba sint dulci acasd li in liniSte. PALADIE : Bine zici. Dar am venit ca sI vorbesc cu tine, $i aduc Cartea Sfintd, cdci oricit de rn-ult m-am ostenit, nu pot intelege ce a voit sd spund Domnul nostru Iisus Hristos, la Matei, zicind : "Sd nu socotili cd am venil ,sri stric Legca, sau Proorocii. N-am venit sd. stric, ci sd plinesc. Cdci amin zic voud: pind. ce va trece cerul 6i primintul, o iotd sou o cirtd'nu va trece din Lege, pind ce nu se vor implini toate,>(Matei 5, 17-18). Pe de altd parte, in Evanghelia de la loan, zice cXtre femeia Samarineand : oCrede Mie, temeie, cd vine ceasu/, cind nici Ln muntele aceste, nici in lerusalim nu vd veli ittchinn. Tatdlui. Voi vd inchinati Ia ce nu Stili , noi ne inchindm Ia ce Stim,
' t. ln cartea I-a Sf, Chiril trateazd tcma cdderii omului din starea trinelui in pdcat;;i reveuirea la biue prin chemarea lui-Dumnezeu qi" printr-o intrcagd pedagogie a Lui.' Ca tip al cdclerii $i al re\.enirii dd cEderea lui Adam $i chemarea iui Avraanr, apoi ,coborirea fiilor lui Iacob in Egipt +i iegirea lui de acolo sub conclucerea lui Moise. Astfel. cartea aceasta coincide cu o gxplicare a tcmelor unor capitole a|g raceru 5r leslrll,

'

11

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

pentru cd mintuirea esle de la ludei. Dar vine ceasul, ti ocumo este, cind crdevd.ralii inchind,tori se vor inchina Tqtdlui in duh $j cdevdr. Cdci qi Tatal cautd pe cei ce se inchinri Lui. Duh csle Dumnezeu Si rrrice se inchinci Lui, trebuie sd se inchine in cluh ,5i cdevdr,> (Ioan 4, 2I-24). CHIRIL; Ce fi se pare greu in acestea? Ce este adinc ai aner oie de inteles ? Te rog, spune-mi' ., PALADIE; Cuvintul dumnezeiesc ne poruncegte sd ne despdrfitn de riturile vechi qi si sfirgim cu dreptatea din Lege. Iar Pavel a spus ceior ce |ineau la acestea gi dupd primirea credinlei : "V -ali desp<irlit cle llristos, voi cei ce r;d laceli drepli in Legc, ali cd.zut din her. Ciici noi asteptam ln cluh din credinld nddejdea dreptdlii,> (Gal. 5, 4-5). Pe de aitd parte, vorbind de cinstea vieluirii sale celei dupd L.ege, strdlucitd gi mare gi ea, zice iariigi : "Cele ce imi erau mie cistig, le-am socotit pentrtt Hristos pagubir. Bct ntai mult : eu pe toate ,le socolesc paguba, Iald de indllimea cunoasterii Domnului noslru lisus Hrjstos, pentru Care nt-am ldsat pdgubit de toate qi Je socolesc tlrept gunoaie, ce sd ciglig ;re IJrislos gi sri mri allu intru El, nu ovind rlreptatea mea cea d.in Lege, ci pe aceee prin crcclinla in I{risfos, tlreptatea cea d.e lct Dumnezeu>(Filip. 3, 7-9). Iar de vechea poruncd a afirmat clar cd ffiibra fdr5 prihhnS. De aceea spune cd in iocul ei ne-a fost adusd cu folos cea prin Flristos si noud, adic5 cea evanghelicd; El scrie aga : .Aslfel e lnldturatd porLtnca dinoinle, pentru ncputinla gi nefolosril ei. Pentru cd. Legea n-a desdvir$it nimic, iar in locul ei se ivegle o nddejde mai bund, prin care ne apropiem de Dumnezerr, (Evr.7,18-19). $i iardsi: <Ccici dacd cea dintii.or Ij lost tdrd prihand,,nu s-er moi fi cciutat loc pentru u cloua. Ci mustrind.u-i pe ei, zice : olatd, vin zile, zicc Donnul, cincl voi Iace cu co.so lui Israil .;i cu coso lui luda legumint nou, nlr co. legdmintul, pe cere L-ant tdcut cu pdrinlii lor, 1n ziua cind i-am apu,:at dc ;rrind ca sci-j scot pe ci clin pdmintul Egiptului; cd.ci ei n-au rcimas in legdmintul lvleu, d.e aceea li Eu i-am ptirdsit, zicc Domnul. Cricj ocesla e legiimint, W care iI voi da cosei lui Israil dupd acesle zilc, .zice Dontnul, punind. IegiIe Mele in ndnleo lor $i In inima lor j i : t . o i s c r i ep e c / e , r( E v r . B , 7 - 1 0 ) . lar inleiegind 9i tilcuincl in chip cu totul deosebit numele de (nou)), zice: "Spunindu-i noud, a invechit pe cea tlintii; cdci ceq. invechitd qi .imbdtrinitd e aproape de pieire,> (Evr. 8; l3). Deci dacd Legea n-a desdvir;il. nimic Ai s-a desfiinlat cea t,eche $i i-a luat locul a doua, care ne lmpacd cu Dumnezeu,'cle ce zic \4intuitorul : .N-arn gi venil sd stric Legea, ci s-o plincrscrr, cd <se c:uvine sd ne lnchind.m

ij
j

INC}IINARE

IN DUH

SI.ADDVAR

in ciuh gi adevfu hti Duntnezeu 6i'Iatdl?,,, Cdci aceasta socotesc ci inseamnd ci noi trebuie si ne oprim de la riturile gi slujirea Legii. CHIRIL; ln ce mare iargd de intrebdri ai intrat I Cdci ce minte ar putea sd pdtruncir"tcu claritate in cugetdri aqa cle subfiri, ca sd arate ci Scriptura cea noud e ca o sorX si vecind cu rincluielile rlate priil prea infeleptul Moise gi viata in Hristos nu e prea strdinr de petrecerea cea dupii Lege, dacd poruncile date celor vechi sint ridirate la un inleles duhovnicesc. Pentru cd Legea e chipul (tip) gi umbra dreptei credinfe in durerile nagterii, avind ascunsd in ea frnmus e l e a a d e v d r u l r r iS a u n u v e i z i c e c d e a g a c u m a m s p n s? . PALADIE: Ba e tocmai aga. Dar curn s-ar putea ar6ta aceasta? Sau cum se poate vielui evangheiic, respectind incir porunca veche 5i socbtind cir irnplinirn cele ale lui lvloise ? CFIIRIL: Explicarea nu e una sinpld, curn gi-ar putea inchipui cineva. Cdci virtutea socotesc cd e un lucru cle multe feiuri si de rnulte forme ; 9i miiririle vieluirii in Hristos primesc o rnare varielate cliri mullimea feluritd a fa<'erii de bine2. Astfel, clumnezeiescul David'in psalmul .14 infirfiteaz& lui Hristos Biserica, ca pe o fecioard curatd,'in'chip de impdrdteasd,imbrdcind-o in haind auritx 9i impoclobitE, zicincl : <De trala a stat impdrdteasa Ia dreapta Ta, in haind auriro'lmbrdcatd gi inrpodobitti> (ps. 44, 10). ,,Auritd,, inseamnd, dupd cum socotesc, cinstea rli strrilucirea ; iar <felurit impodobitdr, inseamnd felurimea virtulii. cd-ci Biserica e foarte giitit[, avind podoaba cea inteligibild, nu pe cea vdzutd cu ochii trupului, ci pe cea clin lduntrul minlii ; gi a inimii, pe Iucleul cunoscut in ascuns, care ni se aratl preafrumos :;i cu totui ales, plin cle gratie printr-o mulfime de rrodoabe. cxci cum scrie fericitul Pavel : .Nu ,este /ucleu cel de la atdiare, nici tdierea imltrejttr cea ard.tatd in trup, ci iudeu c ce,l dinlru riscun.$,iar tiiicreq cslc ceo o jnjnrjj in duh, nu in literd ; cd laucta ocesluio nu e de lq oameni, .ci de la Dumnezeu, (Rom. 2, ZB- 291. PALADIE: Dar spune-mi atunci, dacd a venit tdierea imprejur cea in duh gi jertfele Legii au fost inldturate, iar viefuirea aceea nu-qi mai are loc la noi, nu cllmva pare neadevdrat ceea ce a spus Hristos : "N-om venil sri stric Legea, ci s-o plinesc" ? Iar dacd nu e a$a, soco1esc cd nimic nu ne-ar impiedica nici pe noi sd aducem lnchinare flttmnezeulni tuturcr prin jertfe cle boi gi prin tdmiieri gi sir-i aclucem turturele gi porumbei ;i sir ne implinim toaie celelalte pe care obig. nuiau cei vechi sI le facd.
2. Rdspurrsul Sf. Chiril e cd legea c:ea r.cche nu c ricsliinfatd, dar e ridi<,ai.lila un inleles <luhorrnicesc. Cici legea veclre e ca o femeie in durerile nasterii din nou; Virtutea are urulte trepte. O treaptd cade pe alta. : i.

It)

SI"

CTIIRIL

AL

A"LEXANDIITEI

CHIRIL r Dar te depiirtezi nrult de la calea dreapt5, prietene. Cdci socotepti ci apa de mult a fost desfiinfatd Legea, incit nu nlai' r,a'vem nici tin folos de la ea gi e cu totul neputincioasd de-a ne ardta ceva dirr r:eie trebuitoare gi nu s-a preschimbat rnai degrabii intr-un semn al adevirrului. Dar gi fericitui Pavel scrie : <Dcsliinldtit deci, Legea prin crcdinld.? liicidecutll! Dintpotrivci intdrint legea, (Rom. 3, :1). Ctici iegea este pedagog 9i chiiruzegte ce fine spre laina lui Hfistos (Galat. 3, 24). j, Agadar, vont spune cir ceie poruncite odinioari celor vechi: , prin M o i s e , s i n t , l i t e r e i e ( i n c e l r u t u r i l e ) c u v i n t e l o r , l u i D u m r r e z e u { E v r , . ,5 * , 1 2 ) . Degi d.acir vom respinge pe pedagog, cine ue va c'r"ilduzipe noi lE taina I r r i I { r i s t o s ? $ i c l e t ' o n r e f u z a s A i i t \ t i i r r r l i l c r e l c ( i r r re p r r t u r i l e } r u 'i inlelor lui Dumnezeur cuilr. sau de uncie vom puieri ajunqe la ,s if f it (filrta) ? Sau nu c, dupa Scriptrrri, Hrjstos, ltlinirea Jcgii 9i d l)rooroc i l o r ? ( R o m . 1 0 14 ) ; . PALADIE J Ba da.
_ i l

CIIIRIL: Cdci asja s-a scris. Iar piinirea legii qi a proor:gciigr, socotesc ci este El, prin aceea cd poruncile legii $i ale prooropilor privesc spre El ;i sint intoarse spre El. Cdci Hl lnsugi a spus, ,Ilu$trind necredinfa iudeilor : .,Sd nu socotili cd Ett vd y-oi 2nvinui ;Ia Tatdl i cste cine sci vri invjnuicscti pe voi. E ,N{oisc,in care u.oi v-ali pu.s ndrlelclea.Cdci daca ali fi crezut lui Moise, ali crede Si l,n Mine. Pentru cd despre Mine a scris acela. lar dacd. nu credeli celor scrjse de eI, cum veli crede cuvintetror Mele ?>> (Ioan 5, 4J-47t. Der:i clacir sltune <iri a venit nu ca sh strice legea, ci mai degrabii ca sd o ducir la capiit, nu socoti cd s-a produs rdsturnarea clep/ind a celot rind.!"tite odinioard, ci. mai clegrabii o anuntitd preschimbare4 Si, ccr st! ,spgn o"to, o intdlisare mai acievciratda celar zugrdvitc lsrin tipuri (chilturi). PALADIE: Drept ai spus. CIIIRIL : Iar aceasta trebuie sd se {ac:irdc Flristos. Cei ce se octrrtii cu itrta tablourilor, nu cle indatii ce incep s,6 zugrirrieascdi forrna tdrii lipsuri qi cu totul desiivirgitii in tabiouri iigurile alese, ci,le
a 3 . B i s e r - i c a I c c o m . ) r i l a u n t r i c c , p e c a r c t t t t l c a r 0 e c o i ] r t t r r i i : r t cV e t l r i r t l u i T c ' s a tamellt. Sau in ea se descoperir cr:morile iduntrice alc acelr.ja. Cl'est-,ntrl r'l;'clcu1 c Tdierea lui. irnprejur nu lEuntric in care Duhul actualizeazii culmilc ascurlse in ar.eJa. e in trup, 9i nu fdcutd dc mind, ci in rluh 9i fiicutd ck: putcrea lui Dumnezcu. Nu clc la trupnl lui e tdiat cc e de prisos,' ci rle lei sufletul lui le t6iat pdcatul cel ci'- nu fine de fire. La braza.tipurilor sau simbolurilor rnateriale, sau animale, stau realititi coicspurrzdtoare de crrlin spit'itua1. 4. I-Iristos e tinta fina16, idri slirqit a leqii. Fdri TJristos,Icqea nir c ajunsir la plinitate, la tint6. Dar nici la tintd, sau la plinhtate nu pr-lt{ra ajunge omenirea fdrd rrrdqdtirea ei prin lege, pliu clrumul spre tintA. In chipurile incirinir ii din Noril Tcstarner;rt. in Vechiul Testa1nent,era implicatd inchinarea ctuhor'rtriceasqd,rliri jcrtfole cle acclo cra implicatd trcbuiula ric.a ne jettfi lui Dunrnezcu.noi. in;iuc. Iar

'l
j

ffi--

TNCHINARE

IN

DUII

$I ADEVAR

17

schifeazd mai intii intr-o culoare mai pufin limpede $i ie fac sA se arate intr-o formd mai neclard. Apoi, umplind fiecare parte cu partea cuvenitd gi cea mai potrivit6 a chipului, Iimpezesc contururile cu chipul clar gi neasemuit mai frumos, decit cel de la inceput. Sau nu e aga ? PALADIE..ASa spun qi eu. CHIRIL; Iar lucrdtorii in aram5, cind voiesc se toarne o statuie, ii alcdtuiesc rnai intii chipul moale in ceard, apoi topind arama in foc, o varsd peste forma din ceard gi duc astfel lucrarea spre chipul deplin 9i frumos. Addugindu-se apoi peste trXsdturi felurimea culorilor gi arama Jierbinte topind ceara, s-ar pdrea cd formele dintii gi de la inceput s-au $ter,sgi s-au desfiinfat repede. Dar lucrul nu s-a petrecut de fapt aga. De aceea gi scultorul gi zugravul vor .ipune cu dreptate : Nu am stricat schifele, nu am fdcut chipurile cu totul netrebuincioase, ci mai degrabd le-am implinit. Cdci ceea ce se vedea in umbre gi chipuri mai pulin clar gi frumos, a inaintat la o formd. mai bund Si mai clard. PALADIE; Bine zici. CHIRILT gi dacd ar voi cineva si cerceteze cu adevdrat Sfinta si de Dumnezeu insuflata Scripturd, va cunoa;te cd adevd.rat e tot ceea ie spun. Dar dupd cum s-a scris, Moise a pus acoperdmint peste fala lui, ca sd nu poatd privi fiii lui Israil la fafa lui, (Iegire 34, 33-35) b. PALADIE: $i ce inseamnd aceasta? CHIRIL: Mintrle iudeilor fiind incd groase, puteau suporta cele din afard ale legii, adicd ceie ardtate numai prin literd ; dar nu puteau suporta gi prinde nicidecum cele ascunse in lduntru gi aSa zicind, fafa adev6ratd a infelezurilor. De aceea gi dumnezeiescul Pavel scrie: "Cdci pind in ziua de azi la citirea Vechiului Testament ncela;i vdl rdmine neridicat. Pentru cd eI se desfiinteazd in Hrisfos. .
Hristos e jertfa de Sine desivir$iti a omului. Cind omul jer-tfegte un animal, jertfegte ceva din sine, dar nu pe sine intreg. In Hristos s-a clat omul intreg. $i noi nc ddm lduntric in Hristos intregi. Jertfa se realizeazd in moartea trupeasci, de cind a intrat moartea in lume prin pdcat. Omul care se jertfegte se transformi din necesitate in d,ar natural suprem. Dar nu prin sinucidere. Cici intervine o altd leqe, sd nu nimialtii, in dar benevol. Sau ne diim viafa pentru o cauzd mare a celorlalti. :ln moartea de bund voie - inainte de un sfirqit firesc - se inchipuiegte pdcaitul altora cu darul propriu. $i acest dar ii preschimbd pe altii din pdcdtogi in drepti. ln moartea suferitE de altii din iubire, se intilne;te iubirea de Dumnezeu cu iubirea de orameni, ca sd-i transforme. 5. lncd nu puteau vedea evreii sensul adinc, duhovnicesc, ln legea datd prin Moise, in jertfele poruncite de ea. Nu se vedeau ln ele neces,itateajertfui curate a omului, pe care numai Hristos, o putea a<luce,sii oamenii in El - pentrn deplind depdgire a eqoismului.
2 * Sf. C}IIRIL

q
t8
SF. CHIRIL AJ, ALEXANDRIEI

Pind astdzi, clnd se citeste Moise, zece un zdbranic pe inimile lor> (II Cor. 3, 14-15). Dar ale iudeilor fie aga. "Noi insd toli eu tala deseoperitd",zice, privind ca intr-o oglindd slovo Domnului, ne prelacem in oce/asi t'hip din sJavd in slavd ca d.e la Duhul Domnului; iar DomnuJ esle DuhuJ> (II cor. 3, 17-18). cdci precum cei ce privesc in oglindd vdd chipul gi figura lucruiui adevdrat, dar nu insugi lucrul, in acelagi mod socotesc cd cei ce doresc sd vadd frumusefea vieluirii in Hristos, folosindu-se de lege ca de o oglindd vdd ceea ce doresc. pentru cd trecind de la chipul lucrurilor la adevdrul oglindit de el, vor cunoaste limpede ceea ce-i potrivit gi e bine pldcut iui Dumnezeu. PALADIE.. Dar pentru care motiv nu li s-a dat de lq inceput ceior de odinioard revelatia cea noud gi evanghelicd, ci li s-au rinduit in chipuri gi umbre ? CIIIRIL r Explicarea exactd gi adev6ratd a acestei iconomii trebuie sd o ldsdm cu evlavie pe seama atoateptiutorului Dumnezeu. Dar anumite ginduri, care nu sint strdine de infelesurile bune, ne conduc gi pe noi la o fdrimd de cunoagtere, la o stare apropiatd unei cunoagteri mai potrivitd a acestei iconomii. Pe temeiul acesta vom spune cd cei izbivifi din Egipt aveau trebuinfd de multd pedagogie gi de o hrand ca de copii. Cdci erau incd nesubfiati la cuget gi ugor de atras spre {oate cele necuvenite. Cdci suferind de boala iubirii trupegti greu de tdmdduit 9i pdrdsifi in patimile anevoie de biruit, le era greu, ba aproape cu neputintd sd poatd voi sd se ridice indatd la ceea ce-i foarte subfire gi sd primeascd felul unei vieli atit cle luminoase qi de rnai presus de fire, incit sd umble pe pdmint, dar sd aibd, dupd cum s-a scris, petrecerea in ceruri (Filip. 3,20). Cdci nu e hrana tare a celor desdvirqifi, iar laptele potrivit celor ce sint incd prunci ? 6. PALADIE: E foarte adevirat. CHIRIL: Deci fiind incd prunci, aveau trebuinfd de o educalie orin chipuri qi, ca sd spunem aga, de o hrand mai moale, nn cle cuvintul care cere desdvirgirea gi care cdlduzegte spre plindtate. Fiind aga de ugurateci gi aga de slabi la judecatr gi gata spre orice patimd, fiii lui Israil s-ar fi pierdut dacd ar fi fost pugi la proba vreunor orinduieli gi osteneli mai grele, odatd ce nu s-au dovedit in stare sd se
6. La intrebarea interlocutorului, de ce nu le-a d,at Dumnezeu fiilor lui Israil de la inceput legea desivirqitd a viefii cluhovnicesti, Sf. Chiril aratd cd pentru aceia se cerea o ridricare treptatd a lor, de la via{a lcgatd de trup. Fiii lui Dumnezeu au dovedit cd nu sint in stare si slujeascd Dumnezeului adevdrat nici mdcar in urnbre gr in chipuri, sau prin implinirea unor porunci exterioare, simpliste. Cdci, cincl Moise vine la ei cu tablele celor zece porunci, li glseste inchinirrdu-se unui rclol, care reprezenta o putore a naturii (r'ilelul de aur).

.1.\

1t

;i ".H

'':J

INqTIINANE

IN

DUH

SI ADEVA.R

19

foloseascd nici de umbre, gi aceasta a ardtat-o Moise. cdci poruncind Dumnezeu, el s-a suit pe munte, avind sd primeascd legea. Iar ei indatd s-au rostogolit in apostazie. cdci fdcindu-gi un vilel, au indr5zttjt nenorocifii sd zicd : "Aceqtia sint dumnezeii tdi, lsraele, care te-etl scos pe tine din Egipt> (Iegire 32, 4). Din aceastd pricind supdrindu-se Moise pentru aceste ugurdtdfi, a spart tablele in care era legea, socotind cd nici de umbrele sau chipurile sau peste tot vreo pedagogie de sus, potrivitd pruncilor, nu sint in stare sd foloseascd cei a caior minte s-a putut prosti intr-atita incit sd uite de atitea fapie minunate cite s-au sdvirgit pentru ei prin puterea dumnezeiascd gi sd dea iardgi inchinare vifelului, readucindu-qi in amintire slujirea din Egipt. Dar in tn,b{elede piatrd'era srpat5, precum s-a scris, prin degelul lui Dumnezeu, legea, pe seama celor vechi. Iar aceiea erau chipul celor ce credem cd s-au implinit pentru noi in Hristos z. cdci Dumnezeu. stdpihul tuturor, scrie ln noi cunogtinta Lui, folosindu-se ca de un condei de Fiul in Duhul. cdci aqa l-a numit prin David, zicind : uLimba Mea e lreslio scriitorului ce sctie repeclen (ps. 44, 2). Deci a scris condeiul Tatdlui, adicd Fiul, in inimile tuturor, cunogtinfa a tot binelO, folosindu,-se ca de,un deget ai lui Dumnezeu, de Duhu,l ratdlui si al Siu. c5ci deget J:o numit pe Duhul lui Dumnezeu, zicind odatd : <lar dacd Eu scet dracii cu degetul lui DumnezeuD (Luca rl, 2o). pavel ,ne"-a numit gi el pe noi serisoare duhovniceascd, ziclnd : nvoi: sinteli,scr.isooreo noastrd, scrisd in inimile noeslre, cunoscutd pi cilitd cle toli oamenii, ardtindu-vd.ed. sintelj scrjsoorea lui Dumnezeu slujitd clq noi, scrisd nu cu cernetild, ci cu Duhul lui Dumnezcu celui viu, nu in tablc de piatrd, ci in rablele d,e carne a\c inimjir, (II cor. 3, 2-3). PALADIE: Cd. cele ale legii sint chipuri (tipuri) qi umbre, Stii bine cd o spun $i gu. Dar sd pdtrundem cu o infelegere mai subfire qi mai exactd in cele revelate prin chipuri (tipuri) ti sd cercetdm cit mai bine frumusefea adevdrului. In felul acesta ,ro ta rdminea nimdnui treardtatd taina slujirii in duh. CHIRIL; Dar mi-e fric,5, o, paladie, gi mi-e foarte greu sd fae aceasta. cdci socotesc cd nu pot fi cuprinse de noi aceste iucruri care au un infeles atit de strdin gi de inalt. socotesc cH cel ce cerceteazx
7. Fiul e condeiul viu ce imprimb in inimi cuvintele dumnczeiegti sau porun'imprimiirdu-se cile ]ui l-)umnezeu. Faptul cd simlim poruncile dreptdfii tundamentale congtiintei noastre, e semn cd ele sint scrise in rnima noastra de Dumirczeu, prin Fiul Lui' sau Cuvlntul Lui, Care cuprinde, in Sine toate cuvintele sau poruncile vietti drepte, pe care rtrebuie sd Ie impiinim. Duhul Sfint e rlegeiul Tatilui care tine condeiul. Imaginea corespuncle ideii Sf, Ioan Demaschin, cd Dirhul nse odihnegter> in Fiul. El e viata in Fiul, ca infelepciune gi Cuvint. E o imaqine comDlementara aceleiq gd Fiul se foloseqte de Duhul, cum se spune mai jos. E o reciprocitate intre Duhul, care Am,indoi provin din TatEl.

SF.. CrIIRIL

AL

ALEXA.NDRIEI

adincul infelesurilor din lege trebuie sE zici : oCQre inlelept va in' lelege acestee? $i care om cuntinte va cunoapte acestea?" (Osea 14, 10). PALADIE: Desigur, nu e un lucru ugor, Chirile. <Cere[i insd, spune Ilristos, $i vj se va da voud; edutali $i veli alla; batetri Si vi se vo deschide" (Matei 7, 7). CHIRIL: Sd incepem deci sd cercetdm cele ce ne pot fi de folos. Dar sd facem mai intii o rugdciune, zicind: <Deschide ochii mei Si voi cunoaste minunile TaIe din legea fa> (Ps, 118, 18). ' Dar inainte de celelalte socotesc cf, trebuie sE vorbim despre .rbaterea omrlui spre cele rele, despre cdderea lui in robia vrhjmagului tuturor, ca gi despre modul cum se shvirgesc acestea de cdtre noi Si in noi. Apoi sd vorbim despre modul in care trebuie sd ne intoarcem de la rdu, gi sd scuturdm jugul robiei lui 9i sd ne ridicdm iardgi la starea de la inceput, cu Durnnezeu Care ne mintuiegte gi ne ajutd. Pornind cuvintul pe acest drum cuvenit, vor veni, socotesc, Si celelalte. PALADIE: Foarte drept cugefi. CHIRIL: Cdci nu pot aduce roade 9i jertfe duhovnicegti lui Dumnezeu, adicii nu se pot urmdri cu bdrb&fie 9i in chip vrednic de laudd tlobindirea virtufii, cei ce nu s-au izbdvit incd de robia gi constringerea patimilor; ci numai cei a cdror minte revine la libertate Si nu se leneveStesd scuture jugui ldcomiei diavolului. PALADIE: Sint de aceeagipdrere, cici gindeqti drept. CHIRIL.' S5 spunem deci c5 omul a fost fdcut la inceput avind cugetarea mai presus de pdcat gi de patimi, dar nu gi cu totul incapabil sii se abatd spre ceea ce ar fi voit.Cdci Dumnezeu, preainfeleptul Orinduitor ai tuturor, a socotit cd e drept s5-i incredinfeze omului insuqi frinele propriilor voiri pi sd ingdduie pornirilor lui libere sd facd ceea ce le place. Pentru c5 virtutea trebuia sd fie liber aleash 9i sd nu fie fructul necesitdlii, nici sd fie finutd sd nu cadd, de legile firii. Cdci lucrul din urm6 e propriu fiinfei Si vlrfului mai presus de toate E. Deci dupd ce a fost alcdtuit animalul din ratiunile firii proprii, prin lucrarea lui Dumnezeu, I-a imbogdfit indatd cu asemdnarea cu Sine e. Cdci i-a intipdrit chipul firii dumnezeiegti, insuflindu-i-se Duhul Sfint.
B. La Dumnezeu binele nu e supus schimbErii. Dumnezeu e binele prin fire, cdci binele e desivir$irea fiintei. Dumnezeu nu poate inceta sd fie bun, cdci aceasta ar lnsemna cd poate inceta sd fie Dumnezeu. Ar insemna cd EI e supus legii schimbdrii, cind de fapt nu e supus nici u,nei legi. Nu cxistd lege mai presus de El, mai presus de libertatea Lui. Dar e desdvirEit liber, pentru cd e clesdvirsitbun. 9. Nu e vorba <le asemdnarea pe care are s-o cii;tige omol, dezvoltind chipul, ci rle un alt nume pentru <chipulu.

TNCIIINARE

lN DUIT FT-ADEVAR

2l

Fiindcd aceasta este suflarea vietii, dat fiind cd Dumnezeu este viatd dupd fire ro. PALADIE: Atunci Duhul dumnezeiesc s-a fdcut omului suflet ? CHIRIL: Ar fi cu totul absurd sd se cugete aga. Cdci in acest caz sufletui ar fi rdmas pi eI neschimbdtor. Dar el este schimbdtor, iar Duhul nu este schimbdtor. Sau dacd Duhul ar suferi de boala schimbdrii, pata aceasta ar trece gi asupra firii dumnezelegti, odatd ce Duhul este aI lui Dumnezeu gi Tatdl qi al Fiului ll, ct Unul ce este fiinfial din arnindoi, adicd curge din Tatf,l prin Fiul, ci fdptura pldsmuith a fost insuflefitd de-o putere negriit5, apoi indatd a fost infruprusefatd cu darul Duhului. Cdci .nu ne puteam altfel imbogdfi cu chipul dumnezeiesc12. PALADIE; Bine zici. CHIRIL; Impodobind Dumnezeu fdpturd, i-a hdrdzit petrecerea in rai. Dar {iindcd se cuvenea ca pe ce} astfel impodobit 9i incununat cu belgugul darurilor de sus, sd nu-l lase sd fie atras ugor de mindrie, necunoscind supunerea pi mdsura slujitorilor (cdci mdrimea slavei gi libertatea nemdsuratd duc spre :patirna blestematd a ingirnfdrii) i s-a rlat, ca pritej de-a cunoagte pe Stdpinul, legea infrindrii ca prin ea sd i.'limpede mereu in amintire Ce! ce a poruncit-o qu putere Fi sd se aducd gtie cd este supus legilor Celui ce stdpinegte13. Dar nu se odihnea fiara aceea plind de impietate Ei de urd impotriva lui Dumnezeu.
10. Chipul firii dumnezeietti e socotit cd se intipEre$te in om prin suflarea Duhului Sfint. Toturi suflnrea Duhului Sfint nu e una cu sufletul. Cdci sufletul e schimbitor, Deci in cazul cd sufletul cel schimbdtor (de la bine la rdu) ar fi uua cu Duhul Sfint intipdregte ln suilet chipul, fdrd sd rdrnind El insuqi sufletul omului. Omul pdstreazd chipul lntr-un anumit fel degradat chiar dupi cddere, pentru a nu se rupe total o anumiild legdturE cu Duhul dumnezeiesc. Duhul e viafa tlumnezeiascd in sens rle viatd spiritualE. Omul are in sine 9i pEstreazd chiar dupd cEdere o anumiti viafd spiritualh. El nu devine cu totul animal. El are o sete de-a cunoagte, de-a dep5gi viata biologic5. 11. cQulgg din Tatdl prin Fiul>, nu inseamn6 ci provine 9i din Fiul ca izvor. Cu atit mai pulin cd Tat6l 9i Fiul sint un singur izvor. Duhul vine din Tatdl in Fiul, se odihnegte th Fiul, strElucegte din Fiul, cum vor spune Sf. Ioan Damaschin 9i Fatriarhul Sfint, ar insemna cE Duhul Sfint lnsusi este schimbdtor. Duhul Sfint intipdreqte in suflet chipul, fdri sd rhminS El lnsuqi sufletul omului. OmuI cineva scrie. El nu iese din Fiul mai departe de El, ci purcezind din Tatdl se migcd in Fiul. 12. Ca sd poata primi harul Duhului Slint, omul trebuitr sE aiba ciiar prin creatie ceva deosebit de animal. Acesla e sufletul rational si liber. Dar actualizarea drcaptd a rafionalitdtii si libertatii nu o poate implini omul decit prin Duhul. (Puterea ne^ grditdu cu care a fost insufletit se ce,re dupd harul Duhului. Erle se dau deod,atE: sttfletul creat gi harul necreat. .Amindoud sint chipul lui Dumnezeu in om. Omul unegte in sine creatul cu nccreatul. EI este teandric. Chipul se sldbe$te prin pdcat, dar nu se pierde cu totul, pentru cd omul rdmine intr-o oarecare legdturii cu Durnnezeu gi faptele lui nedrepte sint insotite mereu cle un regret, adicd de o judecatd dreaptd gl de o libertate cu totul nerobitE. 13. Raiul era insiqi aceastd dreaptd judecatd qi dreaptd folosire a libertdtii, arutatd de har. Dar omul trebuia ferit de mindne, care se putea ivi in eI din faptul cE' judecd drept gi alege numai binele, Fdptura are chiar in libertatea ei putinla mln-

22

SF. CHTRII,

AL

tr.TX4ilVDRIEI

PALADIE: Vorbegti, mi se pare, de Satana, care a fost aruncat din bolfile ceregti ca un fulger (Luca 10, 1B). Ciici dintr-o socotinf5 copiidreascd s-a imbolniivit de voinfa de-a fi Dumnezeu 5i s-a inchipuit pe sine ardtind cele mai presus de firea lui 14. . CHIRII : Bine judeci. CSci fdcindu-se ndscocitorul 9i tatdl pizmei al pbcatului, n-a voit s{ nu-pi intindd rbutatea asupra animalulul si de pe pdmint, adicd lucrarea t5 asupra omurlui. Deci, apropiindu-se cu viclenie gi amdgiri, l-a adus la neascultare, folosindu-se de femeie ca de un organ al uneltirii sale. Cdci pururea noi sintem imping.i spre urlciune, adicd spre pdcat, de plscerile ce sint cu noi pi in noi. Icr chipul (tipul) pldcerii e Iemeia. gi prin mingiierile pldcerilor lunecd mintea adeseori spre ceea ce nu voiegte. Deci intimplarea care se observd in Adam in mod sensibil, ca intr-un chip ingro$at al lucrurilor, o poate vedea cineva in mod spiritual gi ascuns intimplindu-se in fiecare dintre noi. cdci rbsdrind mai intii pldcerea, farmecti mintba ,$i o' atrage pe incetul spre socotinta cd nu e nicidecum vorba de o cdlca.re a legii dumnezeiegti. o adeveregte aceasta marele lacov, zicind : <Njmenea ispifindu-se, sd nu spund : de la Dumnezeu md. ispitesc. cdci Dumnezeu nu este ispitit de rele gi El fnsu.Si nu ispite $te pe nitneni. Ci f iecare este ispiti t, cind. esfe otras Si momit, de potta sa. Apoi potta, zdmislind, no$te pdcatul.Iar pdcatul, sdvir$indu-se, educe rnoerte, (Iacob 1, 13-15). PALADIE: Drept este cuvintul. CHIRIL; Lepddind deci harul de la Dumnezeu gi dezbrdcindu-se cle bundtSfiie de la inceput, firea omului a fost aruncati din raiul desfdtdrii gi preschimbatd indatd spre uriciune, aflindu-se de aci lnainte ca, una cdzutd in stricdciune. PALADIE; $i aceasta in mod necesar. cxci lipsa darurilor de la Dumnezeu nu e nimic altceva decit cdderea din tot binele. $i firea
driei.'De aceea trebuie sd i se sddeascf, totodat6 con$tiinta ci nu e suprema instan{d, cE nu e de la sine, ci cd e fdpturd sub ascultarre. Con.stiinla poruncii i s-a si<iit 9i ea in fire. El are congtiinfa cd e lncadrat intr-o rinduiali stabilitd cle forul suprem al existentei. Dar el o poate gi c51ca.Ea e porunca ce apeleazd Ia libertatea omului nu lege care se impline$te ln el prin voia lui, ca la animal. 14. Mindria, care 6p61s acolo unde se pierde con$tiinta de a li supus unei rinduieli venitd de la forul suprem al existenfei, e f,ina cu voinla insdti rti a se socotr pe sine supremul for, adici Dumnezeu. Ala a voit si fie omul. D.ar slbbiciunea triita in trup, viafa qi moart.ea, l-a oprit de-a merge pind la capEt in aceasta inchipuire. Dar Satana a meres nind la capdt. 15. Nu poate duce cineva pind la capdt mindria, dacd pe ling{ faptul cE se socoteste supremul for al judecdtilor li faptelor sale, nu cautd sd-$i intindi stdpinirea gi asupra altora, care sd-l recunoascd drept supremUl.for. .

TNCHINARE tr{ DUII SI ADEVAN

23

omului imbolndvitd u;or, ar fi purtatf, in toate nebuniile, dacd nu o ar susfine harul Celui ce o mintuieqte, imbogdfindu-o cu bunurile de sus Si de la El insugi. CHIRIL: Bine zici. Sint de aceeagi pdrere gi pe drept cuvint. Cdci o hrdnegte'spre a avea vigoare duhovniceascd piinea cea vie, adicd cuvintul lui Dumnezeu 16.Fiindcd s-a scris cd aPiineo tntd"reste inima omului> (Ps. 103, 15). Tot ea o izbdvegte de patimi $i o impodobegte cu aurul mdririlor spre libertate. Iar retrdgindu-gi Dumnezeu, aga zicind, mina Sa gi ne mai hdr5zindu-ne ajutorui Sdu in acestea, in mod necesar c5dem in reiele pe care nu le voim gi ne rostogolim din orice virtute 17; pe de altd parte iudm jugul celuilait 9i ajungem la atitea rele gi la atita lScomie, incit pufin ne mai lipsegte ca se pierdem gi insdqi infelegerea care ne slujegte la orice bine gi care e strins legatd de noi, Astfel inima celui ce pdtimegte acestea Se aratd goal6 cu totul de infelepciunea cea dupd Dumnezeu, ca una ce-a fost prostituatd de Satana $i s-a supus ugor batjocurilor gi nerugindrilor aceluia 18. PALADIE I Ne vei ar5ta cum se petrec acestea, sau ne vei ldsa sd plutim in nigte simple inchipuiri ? CHIRIL; Nicidecum. Voi ardta pe cit se poate cele petrecute cu cei vechi, zugrdvindu-le cu rinduiald spre a fi chip (tip) al celor spirituale. Pentru cd cele ce ne sint infSfigate simturilor 9i vederii cunoscdtoare de semne, ne pot fi icoane clare qi evidente ale celor ce se cunosc prin infelegere subfire. S-a scris deci despre protopdrintele Avraam : <gl' s-c tdcut loa:nete in lard si s-a coborlt Avraam ln Egipt ca sd petreacd. acolo vremelnic, cd se intdrea toamea 1n fard.> (Fac. 12, 10). El pdrdsise fara lui dragi gi familiard gi pornise spre alta, pe care i-o ardtase Dumnezbu. <IeSi, zice, c)in lara ta Sj din rud.enia ta gi mergi in lara pe care fi-o voi and.ta>(Fac. 12, 1). Iar aci intdrindu-se foametea gi pricinuindu-i o lipsd cu neputin|5 de indurat, a fost silit, fdrd sd vrea, sd vadd Egiptul. Dar nu s-a agezat statornic in el, ci a rdmas mai degrabd vremelnic. . PALADIE .. Ce inseamn6 aceasta ? : CHIRILT Ne .dd cea mai bund infetegere a celor nevdzute.
16. Harul dumnezeiesc e piinea "eu tl" care hrdnegte sufletul, cum hrdneste piinea materiali trupul. Harul ca leqEturd crr Dumnezeu tine sufletul omului' iriu.' ' 17. Libertatea adevdratd e libertate de patimi, Ea il face pe om marc, D,uternle, Puterea luj se arcld in virtuts, care e dovadada libertdfii $i a efortuiui. lB. Unde e patimS, e $i ingustime ln judecatd, sau lipsd de intclepciune. .A.colo e robie Ei tdvilire in noroi. Demnitatea omului e batiocoritd si el se face neruginat ca 9i tatdl rdutdtii. Numai binele intdregte vornla, pcntru cd cere efortunle.ei. Rdul, pldcercaseface.aproapedelasine,fdrdefortuIvointei.'''.''ii

24

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

PALADIE; ln ce fel ?

CHIRIL: Certind neascultfrile iudeilor, a spus odatd Dumnezeu: olatd. voi aduce toamete pe pdmint, nu fioamete de piine, nici sete de apd, ci Ioamete de cuvintul Domnului. $i de la rdsdrituri pind Ia apu' suri vor alerga cdutind cuvintul Domnului $i nu-l vor aIIa" (Amos B' 1I_ 121. Dar spune-mi, prietene, oare cei apdsafi de o astfel de foamete gi cdzuli de la ajutorul lui Dumnezeu care-i susfine in virtute neavind hrana din cer gi de sus, nu vor fi siliti numaidecit sd-9i facd mintea ca nomadd gi fugard, trebuind sd se mute la cele mai rele 9i alungatd din neciintirea virtufii ca din tara ei, sd coboare la o altb deprindere $i vointi, care nu mai e supusd lui Dumnezeu, ci sceptruiui diavolesc ? Cdci socotesc cd acela care a adus cel dintii pdcatul in lume, e tatdl gi impdratul lui, a cbrui icoand gi chip poate sd fie socotit pe drept cuvint Faraon, stdplnitorul egiptenilor, la care era foarte adinc intunericul rdtdcirii gi nici un mod de vietuire nu le era strdin de rdutate. PALADIE I $i ce suparare i-a putut veni fericitului Avraam din faptul cd s-a coborit in Egipt ? CHIRIL I Foarte mare. Pu!i1 a lipsit ca sd fie dus dilcolo de orice rdu. O poti afla qi aceasta ugor, cdci spune Sfinta Scripturd: "$i a lost cind. a intrat'Avraam in Egipt, au vdzut egiptenii pe temeia lui cd e toarte frumocsd; Si ou vdzut-o pe eo dregdtorii lui Faraon Si au tdudat-o la Faraon gi au odus-o pe ea in casa lui Foroon> (Fac. 12, 14-15), Vezi deci cd putin a trebuit ca sd-qi piardd femeia. PALADIE; A fost o intimplare grea 9i in stare s[-i pricinuiascd supdrare. cHIRlLr Iar aceasta se petrece gi cu noi insine in chip spiritual. Cdci celor ce li se intimplS sd cadd din bunacuviinfd 9i din virtutea familiard gi preaiubitd ca din patria proprie, 9i sd coboare la cele mai rele gi sd ajungd sub sceptrul diavoiesc, le apar cu uneltiri cumplite puterile rele $i vr{jmage ; gi dacf vdd acestea pe vreunul din cei ajungi sub stdpinirea lor avind o degteptdciune frumoasd, se strdduiesc sd o pund la dispozifia conducdtorului lor $i o supun poftelor lui ca sd nu mai rodeascd lui Dumnezeu, ci mai degrabd Satanei. <Cdci mincdrile lui, cum s-a scris, sint clesep (Avac. 1, 16). $i se silesc sd farmece mintea prizonierd gi cdzutd, ca sX nu mai priveascd prea mult ja libertate gi sd se desprindd de sub stdpinirea 1or. Cdci ii imbie adeseori pldcerile ceie pXmintegti Ei o incarcd cu bogdfia mulfumirilor deSarte, cum fac pi dregdtorii egiptenilor care, flatind pe fericitul Avraam ce-;i pierduse solia cu onoruri gi cu daruri, voiau s[-l facd s6 uite

l;

i
l

t1

INCIilNARE

IN

DU}'

SI ADEVAR

fntristarea. Cici s-a scris : "$i s-ou purtat bine cu Avraam din pricina ei", adici a Sarei, .pi i-ou dat lui oi Si boi ti osini gi s.lugi qi s/ujnice $t catiri Si cdmile" (Fac. 12, 16). Cdci atrdgindu-ne spre cele prea vremelnice gi oarecum lipsindu-ne de putinta nagterii 9i a bunei rodiri libere gi supunind mintea cea de bun neam batjocurilor qi poftelor necuvenite ale sale, cu ajutorul ldcomiei, o inldnluie cu desfdtdrile r:elor pdminteqti. Ba uneori inainteazd pind la atita nebunie, incit ispitette Si pe Hristos : "C<ici luindu-L pe El>, zice, <<I-eardtat toate impdrdliile lumii intr-o clipitd de vreme, Si I-a zis Lui diavolul : ili voi da Tie toatd stdpinfuea gi slr<iJuciree lor, pentru cd mi-au Iost date mie, ,sr sd /e dau pe ele cui voiesc. Drept aceeo de te vei lnchina inaintea mea, ole Tale vor Ii toate> (Luca 4, 5-7). PALADIE; E drept. Dar spune-mi, te rog, ce ugurare sau ajutor pot avea cei ce pdtimesc acestea? CHIRIL: Dumnezeu gi harul Lui, care nu lasd pind la sfirgit mintea sldbitd sd stea sub picioarele diavolegti, ci o ocrotegte 9i elibereazd pe cel ce nu se poate apdra in nici un fel pe sine. Aceasta o poti vedea, dacd vrei, cd s-a intimplat Si cu protopdrintele Avraam. Cdci disperind dreptul gi nemaiputind sd facd nimic, a venit in ajutor Dumnezeu gi a eliberat pe femeie de pofta egiptenilor. "Iar Domnul a bdtut pe Faraon gi coso lui cu bdtdi mari qi rele penlru Sara lui Avraam, (Fac. 12, 17). $i aga a ldsat pe sofia dreptului neatinsX de batjocurd. Deci singur Dumnezeu scapd din mina diavolului mintea prizonierd gi o intoarce Ia vietuirea cuviincioasd de la inceput re. PALADIE.' Agadar impingi de lipsa bunurilor de sus coborim une. cri spre cele rele gi urite. CHIRIL..Aga spun. PALADIE.' Dar e potrivit ca Preabunul Dumnezeu sd nu ne lase sd cddem in vreuna din acestea. CHIRIL: E potrivit cu Dumnezeu gi o voiegte aceasta Dumnezeu. Cdci n-ar fi bun gi nici preaiubitor de virtute, dacd n-ar avea aceastd intenfie cu noi. Iar cauza pentru care pdtimim acestea, sintem noi, stirnind pe Stdpinul tuturor la minie 20. $i aga ne lasd intr-o minte
19. Pdcatul lncepe prin orientarea poftei de bine spre pldcerea simturilor (Eva) dar se dezvoltE prin luarea minfii (Sara) in robie de cdtre pldcere. La inceput 1 ldcereo a actualiza,t o poftd ce ne era proprie (sotie). Pe urmA plEcerea a devenit o tirand oarecum strdind de noi (Faraon). Ea insE pune stdpinire pe mintea care nu este proprie (sotie). ' 20. Noi sinlem aanza necazurllor ce vin osuprd noostrd, Cdci nefolosind prin rninte putcrea voinfei ce ni s-a dat de-a rdmine in legdturd cu Dumnezeu prin binele ce ni-l ilsusim, ne inchidem lui Dumnezeu, izvorul binelui gi al fericirii. Aceasta nu face pldcere lui Dumnezeu. Mintea 9i vointa, ca organe prin care stdm in legdturi cu Dumnezeu, slhbesc. A$a cum acestea, sl5bite, sldbesc legdtura intre oameni, a9a o sldbesc si cu Dumngzeu.

26

SI.. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

siabd gi nebdrbdteascd. Sau nu-l auzi strigind printr-unul din sfinfii prooroci: "Iatd. eu aduc osupro poporului acesta neputintd si vor boli de ea pdrinlii si tiii i vecinul si aproapele lui vor pieri?, (rer. 6, 2r). Dar scrie gi preainfeleptut pavel despre unii : <^)i precum n-au incercat sd-L cunoascd. pe DumnezeLl, aso ri Dumnezeu i-a dat pe ei in ni,nte rtetrebnicd, sd Iacd-cere ce nu se cuvin> (Rom. r,2B),Iar gi mai rimpede infiifiEeazd aceasta Isaia, zicind, ca din partea fiilor lui Israil, adic6 a celor ce-au lunecat in pxcate : <Iatd., Tu te-ai miniat .5i noi am pdcdtuif", (Ier. 54, 5). PALADIE: Atunci nesocotind noi ceea ce se cuvine li cdzind l,n pdcate, vom arunca vina asupra lui Dumnezeu pi vom invinui minia Lui, ca gi cind din pricina ei am pdc5tuit. CHIRIL; Nu-L vom invinov5fi, cdci aceasta e 'ebunie. Ci spunind : <tTu te-ai mlniat sj noi am pdcdtuitn, i1tru1"nem aceasta. Dacd It-am avea bundvoinfa Ta, ,g1dpitt,e, n-ar fi nimic care sd ,imoieclice pdcatul sd ne tiranizeze, din pricina slf,biciunii firii noastre, ci am fi finufi in stdpinire de orice rdu 2r. PALADIE: lnteleg ce spui. CHINL: Fiind dezbrbcafi deci de grija \ 9i de ocrotirea de sus gi pldtind pedepsele pentru gregelile noastre gi pentru inclindrile neinfrinate spre rdu, ne dovedim neputinciogi gi upor de prins, gi bolnavi in toate acestea. Aceasta pofi si o vezi limpede, dacd citegti cuvintele lui Ieremia. Multimea sdlbdticit5 a iudeilor, cu toate cd se desfdta din beigug qi se ldfdia in bunurile revdrsate cu ddrnicie de ra Dumnezeu gi stdpinea peste tofi dugmanii gi se ridicase la cea mai inaltd culme a slavei omenegti, clocea in ea neascultarea cea mai invirto;atii oi mai neinfrinatd. Astfei nemaidind aproape nici un pref poruncilor lui Moise, 9i socotind de pufind valoare cele rincluite de El, erau purtafi de porniri neinfrinate spre nimicire gi pieire. cdci ridicaserd altare sub stejar, sub prop gi sub arborele umbros, cum zice lrroorocul (osea 4, ts); gi in pddurile cele mai dese zidiserd tempre dracilor, cdrora Ii se inchinau prin jertfe de boi, de miresme si de
Nu e bine sd simtd fiul cd tatdl lui s-a Tiniat?,-s-a miniat, desigur cu durere, I'ar lui Dunnezeu nu-I place aceasta. El nu rEmine indiferenf. cdci ln acest caz am fi nimrc in fala Lui. saLr ar fi o esenfd sau o lege inconsistenti. A;;_;" e (minia). sau (supdrLarea>lui Dumnezeu. E o mare taind in-modul cum se lrrrd;; ea cu bundtatea l,ui, cu starea Lui. Da_r nu se. minie pe.flgl caie-9i-uii"iuuia .uru"tli;i JateJ ;;;; destrhbilarea lui ? Nu spre binele lui se minie tatdl ? 21. Minia lui Dumnezeu ne ajutd sd nu stdrnim ln pdcate, cEci trezeqte frica in noi. Sldbiciunea firii norastre s-ar opri cu anevoie Ae fa phiai, duii-"_u, fi frica noastrd de minia Lui. Dumnezeu folosegte minia lui spre binele nbstiu. E o minie din bunitate, nu din urd,

INCHINARE

I,N DUII

$T ADE\rAN

27

toate celelalte, numind iucrurile fdcute de ei dumnezei 9i mintuitori, gi altele de acestea, fdrd sd se rugineze. Ba se coboriser5 pind la atita trebunie, incit sdvirgeau criminalele junghieri de prunci ca pe nigte fapte de laudX gi socoteau c5 astfel aduc acelora o jertf5 atotgrasd 22. Dar nici aci nu se opreau impietdfile fiilor lui Israil. Ci ingrdmddind mereu peste cutezanfele lor, ca pe un alt qi alt adaos, sdvirgirea celor mai nebunegti fapte de neinfrinare, stirnind asupra lor minia nemdsuratd a Ddtdtorului de lege, cu toatd bundtatea Lui 23. Deci fiindcd au respins cu indrdzneald stdpinirea Lui, i-a l6sat sd fie biruifi de du$mani qr sd fie dugi in robia silnich de haldei pi babilonieni. Cdci aceptia, plecind de acasd gi venind ca sd-i ducd in robie pi sE ardd sfinta Ei vestita cetate, Dumnezeu de-abia mai socoti de bine sX Ie spund"celor impresurati prin proorocul Ieremia, cum se va sfir$i suferinta lor. "$i o spus, zice, Icremia I Spuneli lui Sedechia: Acestea zice Domnul latd Eu voi lntoarce armele de luptd. cu care voi vd luptali lmpotrlva haldellor care vd. lmpresoord d.e d.lncolo d.e ziduri, ln mijlocul acestei cetdtr|. $i vd voi rdzboi pe voi cu mlna lnlinsd $i cu brat puternic, cu iullme gi cu minie mare. $i voi lovi pe toli cei ce locuiesc 1n cetatea eceaste, pe oameni Si dobitoace cu moarte cumplitd gi vor rnpsj" {Ier. 21, 3-6) 24.$i dup5 alteie : <gi cdtre popor vei zice cceoslc.. Acestec zlce Domnul : Iatd" Eu am pus ln Iala voastrd. calea vielii $i calea morliizF. CeI ce va sfa ln cetatea aceasta, va muri de sabie Ai de toa22. Jertlirea de prunci nevinovati era o rdstdlmdcire grosoland a ideii cE lui Dumnezeu Ii place sE I se d6ruiascd cei nevinovati. Ea atrage dupd sine cruzimea jertfi,torilor, care, prin alt6 rdsitilmdcire, era socotiti 9i ea de ace$tia ca binepldcutd lui Dumnezeu. Hristos a fost primit ca jertfd pldcutd lui Dumnezeu, dar cei ce L-au r{stignit nu qi-au ciptigat lauda de la Dumnezeu. Sinuciderea nu aduce nici ea laud5 de la Dumnezeu. Nici una din ucideri nu innobileazd pe om. Omul de sine nu se poate aduce pe sine decit <jertfd vie> (Rom. 12, 1). Moartea cniva e primitd ca jertfd numai cind ii este pricinuit{ de cineva, care ii interzice mdrturisirea lui Dumnezeu. 23. Jertfirea de prunci provoca o mlnie cu mult mai grea a lui Dumnezeu, cu toate cd nici aceasta nu contrazicea bundtatea Lui. DacE nu s-ar fi miniat Dumnezeu ftnpotriva acestora, nu numai cd nu l-ar fi putut opri pe aceia de Ia asemenea omoruri dar nu srar fi ardtat nici iubirea Lui fatd de oanrenii jertfiti. 24. Dar existd pi omorlrea ouiva de c6tre altul, care nu e primitd ca o iertfd de Dumnezeu: e cea care-i vjrre aceluia pentru pdcatele dc care nu se pocEieEfe.In aceasta se aratd cea mai mare minie a lui Dumnezeu. Dar 9i pnn ea Dumirezeu vrea sd-i intoarcd mdcar pe alfii la calea cea dreaptd. Nici atunci nu aduce Dumnezeu insu$i moartea. Dar in aceastd moarte se aratd cd Dumnezeu gi-a retras ocrotirea de la acestea ; El nu mai e cu ei, pentru cd ei nu mai voiesc ca Ei sd fie cu ei. Si Duurnezeu nu std cu sila lingd cel ce nu vrea sd stea lingd El. 25. Amul insu$j iti alege atit viata, cit gi moarlea., Aceasta aratd cd preculu nu-$i dd el lnsugi viata, asa nu-si di nici moartea. Ci alege sd creascd in viata pe care i-o dd Dumnezeu gi sd scadd in ea pind la moarte. Cdci nici moartea ca nimiclre totali nu o poate proriuce omul. Numai Dumnezeu ar putea nimici de tot existenta pentru cA numai El a d'at-o. Dar Dumnezeu nu mai produce nimicirea totaid. Nici cii.avolii nu mai mor fotal, Moartea e numai extremd sldbire a existentei ;i un chin al crongtiinfei de pe urma ei. Dumnezeu a luat creatia in Flristos in ipostosutr Sdu pentru

;'

SF.. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIET

mete ; iar cel ce va ie,lj gi va merge Ia caldeii care vd Lmpresoard.pe voi, ve trai. gi va ti sutletul lui practd si va trdi. pentru cd Eu Mi-am lntors lala Mea impotriva cetd"lii acesleia pentru cele rele si nu pentru cele bune; si in miinile impdratului Babilonului se va cla si o va arde pe e0 in toc" (Ier. 21, B-10; ze. Infelegi deci cd de vom supdra pe Dumnezeu dupd bunurile primite de la El, nu vom fi in stare, nefericilii de noi, sd ne impotrivim forfelor dugmanilor, ci minia dumnezeiascd va cddea asupra noastrd gi ne va lovi, incit vom fi robi in loc de liberi gi vom petrece o viatd fdrd cinste gi nenorocitd. PALADIE: Bine zici. 1HIRIL; cdci legea lui Dumneze' cdlduzegte la o viafd fdrx patii pe omul neinvirtogat gi usor de cirmuit gi i se face fiecdruia ca o ; fdclie, spre a-i ardta ce este de folos gi de trebuinfd. cei ce se lasx biruit de ruginea fafd de legea Lui, va viefui intr-un chip vrednic de laudd gi va locui intr-o sfintd cetate, in neclintirea virtufii 9i in statorliicia evlaviei. Dar dacd cineva iEi alege sd se arunce ca intr-o pddure deasd gi ca intr-o plantafie bogatd in pldcerile lumegti gi sd petreacd in dezmierddrile vietii 9i sd primeascd in minte gi in inimd, ca un roi de draci pldcerea cea cu multe chipuri, gi sd inchine clracilor roadele fierbinfelii sale, acela pe drept cuvint va cddea clin ocrotirea de sus 9l se va face un vinat prea ugor celor ce voiesc sd_l prindd. Alunqat
veci.._A$ase explicd gi invierea-.pdcdtogilor.Ba creafia a avut sdditd ln ea miqcarm; existd un progres 9i ln perversitate. $i acesta dd celor din iad un fel de satiifacere. Aceasta d{ posibilitatea lui Dumnezeu si o- asume in ipostasul Fiului Sdu p""tio veci. Aceasta explicd qi durerea pdcdtto$ilor. Ba in faptul id in migearea sdditd in ea e.implicat.un progres chiar in perversitate. ln creati'i lumii flin nimic, in pro6pcerea ei- 9i ln-pdstrarea ei in stare curatd ve$nicd a ei se arati atit atotputernicia, cit 9i iubirea Lui fatd de ea. Dumnezeu isi a,ratd m6,rirea nu numai in cre-area ei, ci qi in mAretia ei de care vorbesc psa,Imii. Un Dumnezeu Care n_ar crea_o din nimic, nu $i_ar ardta atotpurternicia Lui. o lume existind din esenfa divind, n-ar fi o esenfd supusd legilor; un dumnezeu necreator n-an fi un Dumnezeu atotputernic iubitor. Creind ai lumea din nimic ai iubind-o, Dumnezeu iqi aratE atit trancsenderea cit gi tripersonalitatea. Se aratd ca Dumnezeu adevdrat. Iubirea Lui Si m6reti,a lumii merg 'pin5 la capdt in asumarea lumii in ipostasul cuvintului. Dumnezeu a pus ln tume"cipu&tatea cle-a fi asumatE, a pus in -ea capacitatea ca sd-L nascd prtntr-o fecioard. Ndscindu-se ca om din Fecioara, Igi arati atit atotputernicia, cit gi o anumita putinfd de inarticulare a Lui ln lume sau a lumii in Ei. ln simtul responsabilit5fii umane, dar -9i in putinta revoltei lmpotriva lui Dumnezeu se arat6 iardgi cd b,r*nez"u l-a ficut lta un nivel de partener al Lui. ln toate acestea se aratd adevdrata atotputernicje gi personalitate a lui Durnnezeu. un Dumnezeu care nu s-ar putea intrupa, n-ar fi Dumnezeu adevirat, n-ar ardta iubirea pind la capdt 9i nici puterea de-a crea un om de suverand capacitate. 26. uneori trebuie sd-fie dus cineva, cu voia lui Dumnczeu, din ce,tatea gi starea libertdtii, in cotatea gi starea robiei, a suferirii -rdului, pentru a scipa prin pod.".pdca.te. E-privat de libertatea rdu folositd gi dus in'robie, pentru ca'sd pba:3i+ti ta lolosi interior libertatea cum se cuvine; o libertate exterioard poate coexista cu o nefolosire a libertdtii interioare si viceversa.

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

riin frumusefea de la inceput ca dintr-o sfintd cetate, va cobori ca sub nn jug constringdtor sub buna pldcere a stdpinilor sdi, ;;i va fi deoarte de Dumnezeu in dispozifia iui sufleteascd, avind sd sufere mutarea in Babilon, adici dincolo de hotarele fdrii sfinte, in care e cunoscut Dumnezeu gi e mare numele Lui (Ps. 79, 2). De aceea strigau cei ce au suportat chinuri aga de aspre gi au cdzut in miiniie dugmanilor gi nu puteau suferi viefuirea in robia gi slujirea acelora <<Lariul Babilonului, acolo am 6ezut ti om plins, cind ne-am odus amjnte de Sion> (Ps. 136, 1). Socotesc cd de aga ceva suferd mintea omeneascd27. PALADIE.' Ce vrei sd spui ? CHIRIL; Ea e mereu u$uraticd 9i cdzutd din dorirea bunurilor din care nu iubegte prea mult pe cele ce Ie are in sidpinire. Dar e mutatd Ja aitele gi se intiurpid sii cadd din cinstirile ce le avea 9i atunci, in suferinfd, simte ceea ce trebuia sd respingd cu toati tdria, pi sd nu le lase sd vind la cercare, ci sd Ie inchidd de mai inainte calea 28. PALADIE; Adevdrat. CHIHIL; Deci e necesar gi infelept 9i cit se poate de folositor si t5iem de mai inainte cele rele $i cele ce duc spre robia silnicd gi s{ incercdm sd preintimpindm cu putere acelea care dacd ni se dau spre incercare, cddem in tot rdul b. PALADIE.. Aga este. CHIRIL; C&ci dacd ni se impune jugul robiei silnice din minia dumnezeiascd si sintem siliti sh coborim ia o minte netrebnicd, nu e ttgor s& facem ceva impotriva acestei robii. Socotesc insd cd e totugi de folos s5 ne amintim de Ia ce lucruri Ia ce lucruri am fost mutati li sd ne plingern amar negrija gi lipsirea de ajutorul dumnezeiesc. <Cdci Qntristarea dupd Dumnezeu lucreazd pocdinfd spre mlntuire, Idrd pdrere de fia" (II Cor. 7, 10). Dar daci minia lui Durnnezell nu atirnd asupra noastrd, ci ne std in putere sd alegem pi sd facem ceea ce voim gi avem cele spre putinfd sd ne migcdm, cu totul nelegatd gi nesilitd, pornirea spre aminCoud pdrfile, aclicd spre rdu pi spre bine, sd ne pdzim cu bdrbdfie de
27. C6zut in nenorocire prin slEbirea r.oinfei de pc urma pdcatului, omul incepe si se fereascd de pdcat. Astfel supdrarea lui Dumnezeu, pe care o simte odatd ajuns in aceste nenorociri, i se face mijloc rie revenire la cele bu:re, inthrindu-i-se liberiatea interioard in robia exterioari. 28. Omul avea tra indemini binele, dar trebuia sd ajungd in stdpilirea lui. Avca la indemind vointa prin care putea dobindi voinfa. Dar trebuia sd o pund in lucrare Neficind-o aceasta, a cdzut in cele rele. Si aga a ajuns si simtd cd acestea frebuiesc respinse. 29. Dar e mai bine sd nu facem experienta celor care ne duc la urmEri ncnorocite. E mai bine sd nu aju-ngemla cele bune pe calea ocolitd a experientei celor rele, cind cele bune ne stau de Ia inceput la inoemind.

SF. CHTRIL

AL

ALEXANDRIEI

molegala pdcatului. cici socotesc cd trebuie sd ne placd sd respingem pldcerile imbiate de vrdjmagi gi supunerea sub puterea vrdjmagilor care sint numili stdpinitorii veacului acesta30. Aceasta chiar dacd s-ar intimpia sd nu se impdrtdgeascd de prosperitate,'cdci e vorba de prosperitatea care e cinstitd in lume, dar care ajunge la un sfirgit ruginos 9i urit. PALADIE; Cum aqa ? CHIRILT Vrei sd explicdm acestea cu ajutorul pildelor vechi ? celor

PALADIE.. Foarte bine. cHnIL.' Foametea chinuind, ca sd zicem aga, pe oamenii din toatd !ara, fiii lui Iacob au socotit cb trebuie sd coboare la egipteni. Erau rece tineri gi scopur cdr{toriei era sd c'mpere alimente gi nici un altul. Dupd ce au ajuns acoro pi au fost recunoscufi ca frafi ai rui Iosif care vindea griul gi stdpinea peste Egipt, intimprarea ajunse la urechea lui Faraon. <gi zise Faraon cdtre losil: spune Iralilor td.i: aceasta taceli : umpleli sacii vo.'/ri gi vd duceli in pdmlntul canaan qi Iuind pe tatdl voslru gi avuliile voestre, venili Ia mine gi voi da voud d.in toate bundtalile Egiprurui gi veli mlnca d.in belsugttr pdmintului. Iar tu porunce$te aeestea: luali-vd care din pdmintul Egiptului copillor vo$tri si temeilor, ;i luind pe tatdl-ttostru, venili. si sd nu vd pard rdu dupd unelteJe vooslre i cdci toate bundtdlile Egiptul,i, qre voastre vor fi> (Fac. 45, 17-201. Deci stipinul egiptenilor le-a fdgdduit odihnd gi ingrdEare in desfdtdri, ba le-a ddruit gi care, ugurindu_le coborirea ceior lenegi. Iar aceia au coborit indatd cu toatd casa, preferind gustarea vremelnicd a mincdrilor pdmintului pi fdrii clate lor de Dumnezeu. Le-ar fi fost insd cu mult mai de foros gi mai bi'e sd o lucreze pe aceea, degi lucrul se fdcea cu pufind osteneald. venind in Egipt, ei au socotit poate cd au scdpat de ostenelile de acasd, cdci simfirea pl5cerilor imediate le era dulce. Dar trecind vremea multimea de neam bun qi riberd prin originea ei inaltd gi prin pdrinfii ei, cade sub jugul robiei. Deci chiar cind cxderea in cele de rugine se insolegte cu prosperitatea lumeascd, trebuie sd evitdm, amice, dacd avem simtul libertxtii, cdci este uritd vrednicd de scirbd sta9i rea gi simfirea de rob.
30. E moj bjne sd ne Ierim clc tdu pind ee n-am ajuns rcbii lui, adicd pind clnrl vointa ne era la fel cle in stare sd aleagd atit de bine, cit gi rdul. E mai bine sa nu alegem molegeala voinfei ldsindu-ne atrragi spre rdu, adicd'sd renunldm cu voia Ia Iolosirea voei. cdci obiEnuindu-ne cu folosirea voinlei in alegerea 9i sdvirSirea rduini, greu vom mai putea sd facem efortul de-a o pune in lucrar6.

INC}IINARE

TV DUH

SI ADEVAR

3l

PALADIE.. Foarte bine ai spus. CHIRIL; Dar de ce sd nu mai istorisim [na care, precum socotesc, cuprinde impreund cu cele spuse adineaori, nu pufin folos. PALADIE; Ce este aceea ? CHIRIL: Rapsachis, generalul babilonean al asirienilor, aducind odinioard cu sine o mulfime nenumdratd de ostagi, a venit sd impresoare, mai bine zis, sd cucereascd gi sd surpe din temeiii toatd slinta cetate. Deci igi azvirle, inaintea arrnelol, blasfemia necugetatd gi foarte obignuitd lui impotriva lui Dumnezeu. Astfel rostind nenumirrate aiureli, la sfirgit ]e-a spus celor ce locuiau in sfinta cetate : aAceslec zicd impdratului asirienilor : Dacd. voili sd Iili binecuvintali, iesili ]a nrine gi veli minca Iiecare din via sa gi din smochinji scii gi veli bea apo Iintinii voestre, plnd ce voi veni gi vd voi lua pe voi intr-un pdmint ca pdmintul vostnl, pdmint aI griului gj al vinului, aI piinii si al viilo'r> (IV Regi lB,3l-32; Isaia 36, lG-lz).yezi deci cd qi el fiigdcluiegte desfdtdrile gi plScerile procurate de vie li de smochini, dar rrrai adaugd : *gi veti bea apa tintinii voostre>. : PALAD\U r Dar ce vrea sd insemne acestea, dacd se trece la un inteles duhovnicesc ? CHIRIL.' Socotesc cE in doud moduri se desdvirgegte in noi rdutatea. cei ugor de'dus la pxcat se rostogolesc prinzindu-se in toate cele necuvenite, induplecafi cd se vor desfdta, sau de ei ingigi, sau cle,a$ii, fie prin pldcerile din afard, fie prin cele lndscute in noi. Cd acest lucru este adevdrat, ni-l aratd iar5qi inv5fdcelul Mintuitorului, zicind ; <Tot ce e frn lume e sou pofld a trupului, sau pottd a ochilor, sau,trulia vielii> (Ioan 2, 16). cdci pofta e numai sdditd qi inrtiddcinatd gi se afld in noi ingine. De aceea gi dumnezeiescul pavei a numit-o lege a trupului, care locuie$te in m6duiarele trupului (Rom. V, 231. i Iar desfdtdrile qi pldcerite care se afld in afard $i se strecoard de acolo in noi, sint cele prin ochi. cdci prin ochi sint admirate bogdfiile, vegmintele luxoase gi cele de care se lipesc unii, ca Si cind ar procura cea mai dulce multumire, ddruindu-le o inalt5 prefuire. Agadar, via pi smochinul sint tipul desfdtdrii gi dezmembrdrii ce ne vin rlin afard, ardtind totodatd in mod fin vremelnicia gi vegtejirea grabnicd a lucrurilor din lume gi impreund cu aceasta amestecul de dulceafd 9i de intuneric din ele. cdci toatd dezmierdarea lumeascd e dulce la impdrtdgirea momentand, dar intunecd foarte gi imbatd cumplit pe cel ce a primit-o 31.
31. Dulceaia momentand, intuneric acoperind sensul existcnJei, sldbirea voinfei sau robia, sint cele trei caracterisrtici ale vietii care se rezumd la ciutarea pldcerilor. Toate la un loc pun pe om intr-o stare de betie, de nelibertate. Stdruirea ln bine e

SI"

CHIRIL

AL

ALEXANDEIEI

Iar fintina e chip al pornirilor spre pldcere sddite in noi. ,CHci acestea nu pdtrund din afard, ca acelea, ci izvordsc in noi, fignind din trupul insugi. Degi impdrtdgirea liberd gi folosirea largd de toate aceste pl5ceri riin noi 9i din afari ne-o fdgiiduiesc puterile rele, dacd piirdsind infrinarea, ca pe o cetate sfintd gi necldtinatd, vom merge la impdratul Babilonului, care e tipul Satanei 32. Deci Rapsachis a fdgdduit celor ce vor veni Ia babilonieni, cd Ie va ingddui gi le 'a da pldcerea prezentd. Aceia insd nu s-au ldsat tnduplecati, cugetind cu dreptate cd voinfei de a alege cele lumegti, ii urmeazd nurnaidecit cdderea in robia fdrb voie gi in treapta prizoruierilor. PALADIE: Drept ai spus. Dar, te rog, spune-mi care e urmarea din acestea? CHIRIL..Care sd fie alta decit cea contrard celei dintii ti de la inceput ? Cdci inclinind prin pornirea voii noastre spre voinfa de-a rrrefui ruginos 33, respingind frumusefea viefuirii nepdtate, am cdzut intr-o minte fdr& cinste gi roabd, cugetind numai cele de oe pdmint gi infundindu-ne cu totul in plf,cerile cirnii. De aceea ne-a gi lf,sat Dumnezeu sd ne rostogolim intr-o minte netrebnicd. PALADIE; Deci e necesar sd ne intoarcem la virtute ? CHIRIL r Fdrd zdbavS, prietene, nemaiiubind viafa din lume, potrivit cu ceea ce s-a spus drept prin glasul lui Pavel : "Cdci ali rnurit Si viala voastrd" e ascunsd cu Hrislos Xn Dumnezeo (Col. 3, 3); ci mai mult insetind dupd inscrierea in ceruri ti fdcindu-ne patrie gi cetate pe cea de sr.tsgi strigind cu putere lui Dumnezea: "Iartd.-md, cd trecdtor sint eu pe pd.mint .li strdin ca toli pdrinlii mei> {ps. 138, 17).
una cu intdrirea in libertate, il legdtura, prin gindirea inteleapti, or Dumnezeu, in intirirea (a mintii). prin spiritului Iar mortii biruirea inviere nu e la Hristos decit coplegirea ,trupului de cdtre spiritul intdrit la rin.lul tui de prczenfa lui Dumnezeu in eL De altfel chiar organizarea materiei in trup Ia nagteri se face de cdtrc suflet, sustinut cle luorarea lui Dumnezeu. ln sufiet sint date toate functiunile care se prcluugesc in organele 9i funcfiunile trupului. Prin trup iqi trdiegrte sufletul in mod unitar cornplexitatea sa. Precum trupul e o unitate in multipliciate, aqa e 9i sufletul. Dar sufletul igi actualizeazd unitatea lui complexl in trup ;i la moartea trupului rdmine cu ea. 32. Dezorrlinca 9i lipsa de sens aduse in noi de viata oonsumatd in plSceri, e un adevirat Babilon, sau haos, in oare ne artrage Satana, impdratul haosului gi al Iinsei de sens. 33. Pornirea c6rnii spre pliceri se manifesti gi ea ca o vo,ie. Ea atrage pe partca ei gi voia fiinlei noastre intregi. Totugi nu aceasta este voia noastrd adevdratd, pentru cd nici fiinfa noastr6, oare se manifestd prin ea. nu e fiinta noastrE adev6rat6. Totul in noi s-a falsificat. Dar sub .aceastdfirintd si vointA falsificatd persistd ca potente fiinfa 9i vointa noastri arrteniicd. ln vointa noastrd incdpdfinati t.lc-a satisface pldcctile cdrnii, e o mare clozi rle slibiciune. Ne facem din sldbiciune un titlu de mindrie. Ne-o insupim cu voia. Ne afirmim robia ca stare a vointei.

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

CXci cel ce umbl5 pe pimint gi are vietuirea in ceruri, cu adevdrat trecdtor $i strdin se aratd din insegi lucruriie tui. De aceea invdfdceiul lvlintuitorului ne poruncegte sd avem gi noi aceastd insugire sldvitd :;i mdreafd, zicind ata: (Frolilor, vd" rog cct pe niste trecdtori gi strdini ::d vd inlrinali de Ia poltele trupeSti, care se rdzboiesc impotriva sutletului" (i Pelru 2, 11). PALADIE.' Dar oare ajunge spre dobindirea virtufii aceastd dispozifie de a sfirgi cu pofte,le trupe;ti ? CHIRIL: Mai trebuie sd se adauge infeleplegte qi cele ale celeilalte curdfii, adicd ale ceiei duhovnicegti. Cdci s-a scris: <Largd este porunca ta Ioarte>> (Ps. 118, 96). Oare nu e indoitd intindciunea din noi, a sufletului pi a trupului ? Socotesc deci, gi pe drept cuvint, cd celor ce obipnuiesc sd-i intineze trebuie si le opund dupd aceea ca eEale in putere gi egale in lucrare cele ce obignuiesc sd-i curete. PALADIE: Drept ai grdit. CHIRIL.' Deci precum indoitd este pata, sufleteascd gi trupeascd, aga gi curdtirea se cuvine sd fie sufleteascd gi trupeascd. Dar celor lipifi de viala din lume nu le-ar fi greu sd vadd cd e un lucru folositor sd o socoteascdpe aceea trecdtoare, dacd ar voi sf, ia ca chin al acestei vederi pe Avraam, cdtre care a spus Dumnezeu : "IeSi din lara ta, din rudenia to ,gi din casa tatdlui tau. gi meryi in lara pe care li-o t'oi ard.ta. $i te voi tace pe tine popor mere, te voi binecuvinta, voi mdri numele tdu pi vei ti binecuvintat. gi voi binecuvinta pe cei ce te vor binecuvinta pe tine si pe cei ce te vor blestema ii voi blestema i 5t vor Ii binecuvintate in tine toate seminliile pd.mintului" (Fac. 12, 12, 1-3). Infelegi cd nu numai din fard qi din casd, ci 9i din rudenia 9i din casa tatdlui sdu i-a poruncit sd plece Ei sd vind in fara pe care i-a ardtat-o CeI ce l-a chemat ? PALADIE.. Dar ce inseamnd aceasta? CHIRIL; Oare nu e limpede cd atunci cind cheam5 Dumnezeu sd i se urmeze, intr-o viatX duhovniceasce, $i cind voieqte ca cei pe care i-a ales sd-i cinsteascd sd iasd din viata in lume, adic5 din cea in pliceri gi in pofte trupegti, e o nebunie totald sd se socoteascd ceva din acestea mai bun ? Cdci atunci trebuie sd fie socotitir ca nimic gr patria gi neamul gi casa tatdlui gi avutia cea pdminteascd. De aceea qr Mintuitorul ne-a chemat spre aCeeagi bdrbdlie, zicind : <CeI ce iube1te pe tatdl sou pe mama sa mai mult decit pe Mine, nu esle vrednic de Mine ; $i ce| ce iubeSte pe liu sou pe |iicd mai mult declt pe Mine, nu este vrednic de Mine i qi cel ce nu-$i ia crucea sa cct ^sd-Miurmeze Mie, nu este vrednic de Mine" {Matei 10, 37-38). $i a
3 _ Sf. CHIRIL

34

SF. CI{IRIL

AL

ALEXANDRIEI

addugat : <$i tot cel ce a ldsat trali sau surori sau tatd sau mamd pentru numele Meu, ve luo insutit 9i viofd vegnicd va mo.ttenir (Matei 19, 29). Oare nu vei recunoagte cd o bdrbSfie minunatd li luminoasd pe cea care socotegte ca nimic cele de aici, ca o faptd a tdriei supreme in Hristos ? Iard a urma lui Hristos e un lucru de mare pret. PALADIE; Fdrd indoiald. Fiindcd de la nddejdea cea prea bunH gi de la bucuria cea intru Hristos au cdzut cei ce, chemafi fiind la nuntd, au refuzat sd vind, cdci unul dintre ei spunind : "Mi-am luat temeie $i nu pot sd vinr, iar altul spunind cd gi-a cumpdrat un pdmint {Luca 14, 2O), au socotit cele vremelnice mai bune declt chemarea. CHIRIL.' Foarte bine, Paladie. Ne bucuri spunind cele ce se cuvin gi ardtind ugurinfa de-a invdfa luindu-ne lnainte in intelegerea sfirgitului cuvintului. observr deci cd celor ce urmeazi total si desdl'ir;it lui Dumnezeu gi socotesc cele ale trupului gi pldcerea lumeascd :nai prejos de nddejdea in El, li se hdrdzegte in mod sigur dupd aceea lrnpdrtdgirea bogatd a binecuvintdrii de sus. cdci zice cdtre Avraam: <,$i te voi tace pe tine popor more gi te voi binecuvlnto pe tine, Si cele impreund cu acestea. Vezi, agadarr ce mulfime de bundtdfi duhovnicepti i-a ingr6m5dit ? Dar meritd sd vedem in ce mod se desparte Avraam de fara sa. <<A luet, zice, pe Sara, temeia sa gi pe Lot, IiuI tratelui sdu $i toate averile lor, clte Ie cleeu, $i toli oamenii, pe care ii aveau in Haran. ,gi uu iegit sd plece ln lara Canaanului pi c strdbdtut Avraam lara in lungimea ei, pind" Ia locul Sichern, /o slejarul cel inalt>>(Fac. 12, 5-6). A iesit deci din Haran neldsi:rd nici o rdmdtitd a sa 0n el cu tot neamul gi cu toatd casa, alergind din toatX inima spre fara Canaanului, pe care i-a ardtat-o Dumnezeu. Apoi strdbate fara de-a lungul gi vine la locul cel inalt. Cdci cel ce s-a hotdrit sd urmeze poruncilor dumnezeie9ti li si invredniceascd de cea mai mare atenlie chemarea cle sus, trebuie sd iasd intreg cu totul din viafa ce se cheltuiegte in pldcerile lumegti gi aceasta cu tot neamul, neldsind nici o rdmdgifX a cugetdrii sale in cele in care se afla. Aga se desparte in chip drept Si strdbate fara, cdci a fost chemat de Dumnezeu, ca precum scrie fericitul Pavel, sd poatd infelege lmpreund cu toti sfinfii, care este l5timea gi lungimea Si indltimea gi adincimea tainei lui Hristos (Efes. 3, 5 $i 3, 1B). $i urcd spre fara inaltd, adicd spre deprinderea care e atezatd sus in virtufi gi nu are din nici o parte vreo povirnire spre pldcerea trupeasc5. Iar ajuns aici, ce bine dobindegte ? Vom afla iardsi din Sfintele ScripturT: "Cd.ci s-a ardtat, zice, Domnul lui Avraam Si i-a zis iui : Semin[iei tale voi do lara aceasta. $i a zidit Avraam acolo un altar Domnului, Care S-a ardtat lul" (Fac. 17, 71. Pind petrecea in

'NC}IINANE

D{ DUII

SI ADEVAR

pdmintul patriei si incd nu se mutase in fara sfintd, i se ddduse numai vestirea cS,trebuie sd se mute in altd tard, ne mai gindindu-se la a sa. Dar dupS ce a venit in fara canaanului cu toatd casa gi cu toate Iucrurile gi s-a urcat spre fara inalt5, i s-a dat harul vederii lui Dum, nezeu pi siguranfa nddejdii in tiiria libertdlii, 9i i s-a ingdduit in sfirgit sd ridice un altar. Deci gi noi, dintr,o rafiune asemdndtoare, dacd vom stxrui in lume gi in pldcerile preaurite ale ei, nu vom avea parte de nici un har de la Dumnezen. Dar daex, chemali fiind, ascultdm de legile dumnezeiegti qi ne ridicbrn la iubirea gi implinirea din inimd a tot ce e bun, ca la o fard inalt6, Dumnezeu revarsd in noi cunogtinla slavei Sale qi ne fdgdduieqte nddejdea necldtinatx ; si aqa lace mintea noastld plind de vigoare, ca sd putem aduce jertfe duhovnicegti (I petru'2,,',5) 9i sd ne facem bun6 mireasmd a, lui Hristos lui Dumnezeu grTatdl, dupd cum s-a scris (II cor. 2, l5); 9i sd infdtipdm Lui 9i irupul insuqi jertfd vie gi bineplicutd lui Dumnezeu (Rom. 12, 1), care e slujirea ralionald (cuvintEtoare) 9i in duh, cea primitd la Dumnezeu 34. PALADIE.' Deci se cuvine sd ne mutdm la cere bune, despdrtinJu-nc: de cele ruSinoase; gi sd imbrdfigdm cu bucurie chemarea de sus gi sd ne placd cit mai mult sd petrecem in cele care sint ldudate de lege gi se bucurd de cea mai bund aprobare a lui Dnmnezeu. Cdci de vom cduta sd mergem inddrdt gi de vom tinji dupd ceva din cele ce pricinuiesc nedreptate, nu vom scdpa de vini. CIIIRIL; De sigur cd nu, paladie. cdci e foarte primejdios sb voiascd a se imbolndvi cineva iar5gi de cele de care s-a despdrfit. Fiindcd, chiar, pentru cei ce s-au desprins odatd, prin puterea lui Dumnezeu' din petrecerea lumeasc5, e periculos chiar gi numai sd priveascd la ea gi sd recheme gregelile in amintire, ldsindu-gi mintea in iubirea lor. De aceea dumnezeiescur psarmist se ruga, zicind : ofntoarce ochii mei ca sd"nu vadd desertdciuneor (ps. 1lB, 3z). cdci degertdciune cu adevdrat este atractia lumii acesteia gi degartd pldcerea a celor vremelnice, de care se poate inlelege cu ugurinfd r:d cel ce gi-a ales sd p5geascx cu adevdrat drept, se cuvine sd se despartd Ei sd se depdrteze, ba s5 ocoleascd chiar gi numai privirea lor cu pl6cere in ginduri. PALADIE; De unde o spui aceasta?
._ 4. .capac'itatea de Jertla o doblndim nu lndatd dupd ce am scdpat din robia pEcatului, ci dupi ce ne-am ridioat mintea la cele inalte' ;i am cigtigai o neclintire In ele.

36

Sr.. CIIIIrIL

AL

ALEXXANDRI!]]

CHIRIL.. Locuitorii Sodomei, infierbintafi sdlbatic spre pldcerile contrare firii gi clisprefuind legea insotirii, pe care a rinduit-o firea spre na$teri de pruncii stirnifi de infafigarile bdrbatiior 9i ajungind pind la cele mai scelerate fapte, au provocat minia Fdc[torului $i L-au silit, asa zicind, sd pdgeascd la pedepsirea lor, cu toat6 iubirea Lui cie oameni. Deci fiindcd era ia ugd tiuipul cind trebuia sX p{timeascd, intrucit se cheltuise ingdduinfa cu privire la ei, au intrat in Sodoma cei ce aveau sd implineascd aceasta35,Cdci s-a scris a$a i (Au venit d.oi ingeri in sodorna pe seard. Iar Lot sedea la poatta sodomei. vd' zindu-i Lot, s-e sculclt lntru intimpinarea /or 6i s-o inchinat cu lala la primint Si a zis i Stdpinii mei, abateli-vd Ia casc slugii voaslre qi vd d.escingefi 9i spcijoli picioarele voastre Si tdcindu'se ziud veti pleca in calea voastrd. Sj aceio au zis: Nu. Ci vom tdminea'tn piutrd. $i i-c siljt pe ei ti s-au obdtut Ia el 9i du inftat in casa lui' $i le-a pregdtit lor bduturd qi le-a copt IoI azime 9i au mincat inainte de a se culco) (Fac. 19, L-41. Lot, ca unul ce era din singele lui Avraam 9i crescut in legile dreptdlii 9i dddea toatd grija evlaviei faf6 de Dumnezeu, era iocuitor vremelnic in Sodoma. De aceea era strdin Ei dupd neam 5i dupd purtare. oCdci ce pdltdpie are lumina cu intunericul? Sou ce parte are credinciosul cu necredinciosul ?" (II Cor. 6, 14). Disprefuind a;;adar patimile localnicilor $i urmindu-;i drumul viefii obi$nuit lui, stdruia in silinfele iui 9i cinstea cit mai mult legea ospefiei. Astfel $ezind ia intrarea cetifii, primea cu bundvoinf[ pe cei ce intrau in ea, Stiind cd acesta este un lucru pldcut lui Dumnezeu. De aceea cind vin cei ce aveau sd aducf, pedeapsa celor infierbintati in chip neinfrinat spre fapte libidinoase (erau doi ingeri), alearg[ cu grabfl inaintea lor Si le dd prin saiutarea sar dovada limpede a bundtdfii ce-i era proprie. Cdci se inchind cu fafa Ia pdmint ;i-i lmbie sd vie acasd ia el 9i sd se bucure de legile iubirii. Iar acegtia zic : (Nu, ci vom rdmlnea in oiald>, ar5tind prin aceasta cd sint str5ini 9i fdrfi sdlag 9i stirnind' socotesc, spre o Si mai mare stdruinfd pe cel ce voiegte sii fie iubitor de strdini ; ba dind sd se infeleagX intr-un mod fin cd nu s-ar cuveni sd fie ldsati sd rdmind lipsiti de sdlag Si pdrdsiti }a rispintii. Aceasta inlelegind-o dreptul, l-a indemnat sd facd din refuzul lor 9i mai mult un motiv pentru poftire. Deci ii aduce pe aceia in casf,, le pune tnainte azime 9i piini 9i le pregdte$te bduturd. Aceasta le face dreptul.
35. Cei ce gi-au revenit din pdcat, dar pe urmi au cizut i'ardqi, ba au cizut in pdcate si mai grele, manifestind o tocire faia de r6u gi o sldbire de nevindecat a au de iuferit osinda finald a lui Dumnezeu, sau moartea, cqm s'a intlmplat loi"t"i, cu Socloma. Cu ei Dumnezeu uu mai face nimic.

ncerilIvARE.t!il

DuE sr ADEVAR

Sodornitii insii bolind de o poftd neacoperitd 9i urltX, inconjoard fXrd respect cdsuta dreptului gi cdzind dincolo de neruqinarea dusd Ia culme, cereau sd fie ldsati sii sdvirqeasci cu oaspefii cele obignuite lor. Astfel pe cei ce trebuiau sd-i trateze ca pe oaspefi, voiau sd'i batjocoreascd prin pofta cea contrari firii. Iar pe Lot, care incerca sii-i impiedice de lo niqte fapte atit de sdlbatice 9i de murdare, I'ar fi fdcut si sufere $i el aceasta, dacit n-ar fi fost de fatd aceia ca sd-l scape. "Cdci intinzindu-$i, zice, bdrbalii miinile, troserd pe Lot Ia ei frn casd Si inchiserti uqo cosei. Iar pe bdrba[ii ce se af]au in u;o cosei i-au lovit cu pierderea vederii de Ia cel mai mi.c pind Ia cel mai mare. ,,si aceia au obosit cdutincl u$o,, (Fac. 19, 9-11)' Dar nu s-a mdrginit ajutorul ce i l-au dat numai la aceasta. CSci este scris tardgi : ofar cincl s-a tiicut diminculd, I-au zorit lngerii pe Lot, zicind; ScooJd-te, ia pe Iemeia ta Si pe tetele ce le ai si ie$i, co sd nu pieri $i tu cu Idrddelegile cetdlit. fi s-au tulburat $i L'au apucat ingerit de mind pe el $i pe lemeia /ui li pe cele doud tiice ale lui, pentru cci i'a alutat pe ei Domnul,, (Fac. 19, 15-16). Aceasta s[-ti lie dovadd foarte limpede cd noi nu sintem stirniti numai prin cuvinte Ei prin indemnuri date mintii sii ne depirrtf,m de pdcat, ci Dumnezeu, Mintuitorul tuturor, coboarS pinfi }a atita bundtate fald de noi, cd ne procurd un ajutor cu fapta, dupd cuvintul; "Ai linut mina mel cea dreaptri; si cu statul Tdu m-ai povdluit pe mine)) (Ps,,72, 24). C6ci deoarece firea oameniior nu e prea tare, nici nu are destuld putere ca sij se poatd izbdvi de pdcat, ii ajutd la aceasta Dumnezeu. $i spre aceasta ii dSruie;te un har indoit: o convinge prin indemnuri gi aleg,e mijloace de ajutorare 9i o ridicii deasupra patimii care o tiranizeazff in acel moment 36. Poti vedea insd cu adevSrat 9i aceea, cf, sint cu totul pufini cei ce se sirguiesc pentru dreptate 9i sint foarte rari oamenii buni. Cdci s-a scris ci e gleu sd gdseqti un bdrbat credincios (Prov. 20, 6). Dar unul ca acesta e ales .5i invrednicit in mod statornic de ocrotirea de sus. Cdci deqi e amestecat in lume, intre ceilalli, nu suferd nici o pagubd din pricina aceasta. Va fi cules ca crinul dintre spini gi, cum spun sfinlii, nu va pieri dreptul cu cei necredinciosi.
36. Aici se vede coniirmati invdtdtura despre energiile necreate ale lui Dumnezeu. Dumnezeu nu comunicd din Sine numai puterea pe care omul o foiosegte cum viea, cl imprimd de fiecare datd si o direc{ie cl6 miEc,areprin putcrea Sa. Il ajutd pe om sd se migte spre o anumiti tintd bund, tlar numai daci omul primegte acest ajutor ln baza unei'insufldri date cugetdrii lui (a unui sfat povirlui'tor)'.Prin puterea uceoria omul este eliberat de puterea patimii care-l mind spre un rdu. Dar numai gi daci pr,rne <lc Ia sine dorinla accstci elibcrdri.

38

SF" CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

PALADIE.. Agadar, prin purtarea de griji a lui Dumnezeu gi prin ajutorul sfinfilor ne curdtim gi de domnia rxutdfii $i nu ne vom afla nicidecum supugi pedepselor celor rdi, crezind lui Dumnezeu, care a strigat printr-unul din proorocii Sdi : <Eu sint Domnul Dumnezeul tdu, care lin dreapta to, cere ili zic fie; Nu te teme lacobe, preamicule lsrail, Eu li-um ajutat fie, zice Domnul, CeI ce te-a izbdvit pe tine, Israil" (Isaia, 46, B g.u.). CHIRIL.. Oare nu-l aratH pe Dumnezeu Cei Atotputernic spriJinitor sfinfilor faptul cd Lot a fost prins de rnina ingerilor ? cdci acegtia al sint chipurile lui Dumnezeu. Cdci trei au venit prima oard la Avraam, la stejarul Mamvri, iar doi au venit la Sodoma, <<pentrucd Tatril nu judecd pe nimenit, dupd cuvintul Mintuitorului, ocd toatd judecata a .dat-o Fiului,> (Ioan 5, 221, cu Care gi in Care este in mod natural 9i Sfintul Duh 37. PALADIE; Foarte bine judeci. Dar sd vedem, dacd vrei, cele ce urmeazS. CHIRIL; FdrX zdbavd voi gr5i. <gi a fost, zice, cind 7I scoteau pe el atard., au zis : MintuieSte-fi sulletul tdu, sd nu te uili lnapoi, nici sd te opreSti 1n vreun loc dimprejur. Mintuiclte-/ 1n munte, ce nu cumva sd fii prins cu ei impreund, (Fac..19, i7). prin cuvintele: "Mintuiepte-fi sufletul t5u)), socotesc cd s-a zis : "Pdstreazd-te curat $i nu te tace pd.rtaq Ia pdcate slrdine,, (I Tim. 5, 22). gi biruiegte piedlcile tlin lume. Pentru cd lumea intreagd nu prefuiegte cit sufletul. "cdci ce va folosi omului de va dobindi lumea intreagd, iar suiletuJ stiu gi-I va pierde ?" (Matei lB, 26). Iar spunindu-i cd trebuie si pf,geascf, inainte, fbrd sd se intoarcd, ne-a ardtat poate sI avem griji ca nu cumva prin intoarcerile la pdcdtogenie sd incepem a cugeta iardgi acelea$i cu cei ce au cdzut, din pricina neinfrindrii, sub pedeapsa focuiui (nCdci nimenea, punind mina pe plug Sj intorclnrlu-se lnapoi, nu e potrivit pentru impdrdlia cerurilor>, Luca g, 62). Trebuie apoi sd ne finem pe calea mintuirii, neabdtindu-ne intr-o parte gi in alta gi nelisindu-ne mintea sd se prindd uguratecd pi sdltdreafd de toate ndlucirile degarte ale poftelor lumeqti, ci s-o pdstrdm in noi ingine intreagd gi nesomnoroasd gi preocupatd pururea sd vadd drumul cel drept. Apoi sd spun un iucru gi mai mare inc5. lngerul nu zice numai cd el trebuie sd pdgeascdinainte fdrd sd se intoarci, ci mai adaug6 cu folos : (Sd nu te opreSti in vreun loc dimprejur. Mintuie$te-te 1n rnunte, ca sd.nu fii prins impreund cu eir.
37. Numai Fiul cu Duhul sint trimigi ln lume spre izb{virea celor ce voiesc s6-I primeascd, squ s! le primeascd indemnul 5i ajutorul, asemenea lui Lot, 9i si-i judece pe cei ce iSi bat joc de ei, sau de indemnurile lor curate.

INCIIINARE

n(I DUFI

SI ADEVAR

39

PALADIE; $i ce vrea s5 spund prin cuvintele : (Sd nu te opreqti in vreun loc dimprejur ? CHIRIL: Cd e primeJdios 9i pdgubitor sd te umpli cu lene Ei molepealS de riu. PALADIE: Spune cum. CHIRIL; Cuvintul proorocesc a spus: oVai, cei ce Iaceli lucrul Domnului td.rd. grijti>> (Ier. 47, 10). Iar dumnezeiescul Pavel zice: "Alergati co sd luali> (I Cor. 9, 24), Cdci atunci cind nu voiesti sA ie depdrtezi cu putere 9i cu sirguinfd de la cele rele, ci mintea fi se rllpe anevoie de cele vechi gi se desparte cu neplacere de orice pacat, pe de altd parte se lntoarce cu greutate spre ceea ce-i este de folos, r:.u faci nimic altceva decit te opregti, cu toate cd din imprejmuirea pdcatului trebuie sd iegi repede. Cdci se poate intimpla ca tot stind la ginduri Si codindu-ne, sA cddem sub pedeapse, inainte de a ie;i din hotarele rdului, inainte de a ne fi curdfit pata, inainte de-a le fi spdlat intindciunea p5trunsd in suflet prin vechea nepdsare, inainte de a fi descdrcat povara pdcatelor gi de a fi luat jugul mintuitor 5i de a se fi odihnit prin Hristos. Deci foarte bine se poruncegte : "Sd nu te opreSti ln lmprejurimi>, adic6 sX nu fii prins zdbovind in nici un fel de pdcat, ci mai mult urcd, ca spre un munte, spre o viafd inaltd pi frumoas5, care nu are nimic josnic, ci se distinge printr-o virtute inaltd pi ridicatd, eiiberatX de cugetul coborit, adic[ pdmintesc $i trupesc 3s. Cf,ci s-a scris : *Cei puternici ai lui Dumnezeu s'au Xndllat Ioarte,t (Ps. 46, l). Iar cel mai ridicat peste cele pf,minteEti e cugetul sflnt. "$i puii vulturlui zboard Ia lndlfime>, dupi cum s-a scris, fiindcd au, ca intr-un munte, petrecerea lor ln cer $i-$i fac patrie pe cea de sus. intru PALADIE: Agadar, muntele spiritual (inteligibil) e viata sfinfenie 9i indlfimea viefuirii desprinsi de cele pdmintegti; dimpotrivd, trebuie inteleasd ca o viafd de jos, cea care se scufund5 din iubire de pdcat, in necurdfie 9i in cele p6mintegti. CHIRIL: Bine zici. Aceasta o aratd foarte bine cuvintul nostru. Dar te vei minuna gi de ceea ce urmeaz6. PALADIE.. Ce anume ? CHIRIL r Fericitul inger i-a spus lui Lot cI trebuie sd fugd fdrd intirziere gi fdr& sd se intoarcd inapoi, gi sd urce la munte. Iar acela il
38. Cine nu s-a rupt la primul lndemn cu totul de p{cat, ci mai soviie, se obi$nuiegte sd nu se rupd niciodatd cu hotdrire. Viata curati e o viatd inaltE, care calc6 peste pornirile inferioare, care cautA spre Dumnezeu Cel de sus. <Josnic> e cel ce face riul, cel ce nu se poate ridica din eI.

SF.. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ruga ! <<Terog, Doamne, Iiindcd a aIlat sluEto Ta mild inalntea Ta si ai mdrit dreptatea Ta, pe care ai Idcut-o cu mine co sd vieluiascd sufletul meu, pentru cd eu nu voi putea sd scap in munte, sri nu md. cuprindd. relele Si sd nior. Cetatea aceosta este aproape, ce sd Iug in ea. Ea e micd Si-mi voi scdpo acolo viala cu tine. $i i-a zis lui : Iatd. eu m-em minunat de Iata to pi de cuvintul eceste, ca sd nu pierui cetatea de care ai vorbit. Grdbe$te-te,a$ador, sd scapi ecolo, cdci nu voi putea sd fac lucrul pind ce nu vei intra acolo: Pentru aceea a chemat numele cetdlii aceleia, Sigor. Soarele a ieSit deasupra pdmintului $i Lot a intrat in Sigor" (Fac. 19, IB-25). PALADIE.' Ag vrea sd md invefi, ca unul ce gtii bine, care este pentru noi folosul din acestea? CIIIRIL: Oare nu infelegi, tu care te-ai ocupat mult cu invdfdtura despre acestea, cd cei ce s-au desprins de curind de pdcate si qi-au dat seama cd trebuie sd mearg6 pe drumul mintuirii, nu pot apuca indatd, de la primele incercdri virtutea gi nu igi pot face dintr-odatd voinfa neclintitd ? Cdci nu poate ajunge cineva uqor la vietruirea inaltd, nici nu se poate depdrta de patimile care au crescut impreund cu el, ci va scdpa de ele cu incetul, dacd stdruie in rivna pentru cele bune pi in silinfele de la inceput; dar nu va ajunge dintr-odatd la indltrime sau departe. Se va muta, ca intr-o fard, la o viatd de laud5, dar care incd nu a primit slava inaltd 9i veslitd. Aceasta era pedagogia legii, care cdlduzea la inceputurile vietii preafrumoase gi bune. Cdci s-a scris : oinceputul cdii bune e a tace cele rlreple" (Prov. 16, 5). Cdci precum celor ce se strdduiesc pentru cunogtinld gi doresc conternplafia tainici li se potrivesc la inceput Si li se cuvine cel mai mult inv5fdtura catehezii, iar celor ce aleargd spre b6rbatul des6virgit qi spre mdsura virstei plindtdfii lui Hristos (Efes. 4, 13) li se potrivegte hrand mai tare, adici invdtdturd despre cele mai inalte, cleci tot parcursul stadiului dogmatic, aga gi aci, adicd in siiinfele cle indreptare a moravurilor gi a purtdrilor nu e cu putintd sd sard vreunii indatd la ceea ce e fdrd patd, adicd la vieluirea mai presus de fire gi de virf. Ci se cuvine ca, incepind de la lucruri mici 9i mdsurate, s5' se inainteze pe incetul gi sd se fugd mai intii ,ca intr-o cetate micd, Si vecind cu muntele inalt, intr-o vieluire mai prejos gi mai modestd decit cea ri,dicatd $i mai presus de toate. Dreptul Lot este chipul (tipul) celor dintr-o astfel de stare, cind cere sd nu se urce indatd la munte, ci sd rdmind in mica cetate Sigor. Dar oare nu rredem gi in propovdduirea evangheiicd adeseori asemenea indrum[n date celor ce cred ? De fapt fericitui Pavel zice

INCHTNARE

IN

DUH

SI ADEVAR

4l

intr-o Epistold ; oBine esle omuluj sd nu se otingd de lemeie. Dar tlirt pricina ctestrinarii tiecarc sri-gi aibd temeia /ui 9i tiecare Iemeie sd-Si aibti bdrbatul ei. Aceasta o spun ca I7n slat, nu ca o poruncd.. Dar liecare are dorul sdu propriu, unul a$a, iar altu| intr-alt feb (I Deci ne-a ardtat ca pe un munte treapta supreCor,7, l-2,6-7). md a infrin5rii, zicind : nBine este omului sd nu se atingd de temeie>>. Dar ne-a ldsat sd rdminem in mica cetate Sigor, adic5 in vietuirea mai de jos, fald de cea desdvirgitd, ing5duind insolirea numai cu femeia proprie. P{:nintul cel bun; a spus, Mintuitorul, va da roade : unul o sutd, altul gasezeci, altul treizeci. De asemenea 9i talanfii nu i-a impirtit cu aceeagi mdsurd, ci unuia cinci, altuia dci, altuia unu. Prin aceasta a ardtat, cred, inegalitatea puterilor, impdrlind fieedruia potrivit infelepciunii Sale dumnezeieqti.CXci preflrm am spus adineaori: "Fiecare are darui sdu de Ia Dumnezeu, unul a$a, iar altul intr-alt fel>. PALADIE; Bine zici. 1HIRIL: Il 1as5deci fericitul inger s5 r5mind in Sigor. "Iatd, zice, tn-am minunat cle fata to gi cle cuvintul tdu ca sd nu stric cetatea, de care ai vorbit. Grdbeqte-te deci, sd sccpi de acolo>. Apoi zice ; .Soorele a je,tit deosurya pd.mintului li lot a intuat 1n Sigor". Te vei minuna, prietene, cind vei afla 9i inteleSul acestora. oM'am minunat, zice, cle tala ta ca sd nu sttic cetatea, cle cQIe ai vorbit,,. Nu este dupd voia lui Dumnezeu, vieluirea care nu stSruie deSdvirqit in yirtute ; 9i e dispreluitS gi nu departe de osindd cel ce se lasd biruit de vreo patimd. Dar o ingdduie aceasta din iubirea de oameni qi miirginindu-se la ceea ce e cu putinld firii la inceput, porunceste sd se salveze cei ce Sovdie incd ,in bine gi n-au strdbdtut incd cu totul dincolo de viala vinovatd. Dar nici cei ce ajung Ia aceastX treaptd 9i pdtrund in aceastd stare, nu-gi pot face intrarea in ea fdrd Lumina dumnezeiascd qi fdrd f5clia cle sns. <Ciici a rdsdrit, zir:a, soarele,6i Lot a intrat in Sigor>. PALADIE: Ai spus cele cu totul cuvenite. CHIRIL: Deci dumnezeiescul Lot intrd in cetatea incl mica, ingdduinclu-i Dumnezeu. Dar femeia care ii urma 9i fugea impreunh cu el, s-a dovedit slabd gi spre acest lucru. <<cdci s'o uitat, inapoi qi s-a Idcut stilp de sare> (Fac. 19, 26). observii cd mintea bdrbdteascd gi cugetul viguros, degi n-a ajuns cdci a inceput sd in mod desdvirgit la ceea ce e piflcut lui Dumneze'"r, clobindeascd virtutea, iar deprinderile rafiunilor Pi le prelace pe incetul in ceea ce e mai bun ; dar mintea slabd 5i nebdrbdteascd,aI cdtei

42

SF" CHINIL

AJ- ALEXANDRIEI

tip e femeia, se face tot mai netrebnicd prin intoarcerile la pdcat. cdci aceasta cred cd o aratd prefacerea in stilp de sare, care e simboiul simfirii ce se usucd pi al minfii ce tinde si se intoarcd Ia idiofie gi a ajuns pind la ultima nesimfire. Iar cd sarea stricatd de nimic nu mai e in stare, a spus-o gi Insugi Mintuitorul. gi clevenind cu totul netrebuincioasd, ea va fi aruncatd afar& gi cdlcati de picioarele oamenilor (Matei 5, 13). Deci femeia s-a prefdcut in piatr5, iar Lot nu a mers mai departe. Ciici s-a scris : <S-a suil Lot din Sigor 0i s-o a$ezot in munle, eI gi cele doud tiice ale lui cu eL, cdcl se terneau sd. Iocuiascd in sigor 6i ssi-autdcut locuinld intr-o pesterd.,el qi cele d.oud tiice ale lui cu eI> (Fac. 19, 39). crci mintea inainteazd ca pe nigte trepte spre ceea ce-i desdvirqit gi urcd pe lncetul spre ceea ce nu era aptd gi nici in stare la irrceput. inainteazd gi urcd spre ceea ce-i mai bun, sprijinindu-se pe chibzuial5 9i pe b[rbxtia duhovniceasc5, intocmai ca pe nigte fiice ale sale, $i ldsind in Jos voluptatea gi molegeala nebdrbdteascd, al ciror chip (tip) e femeia 3e. Apoi iqi face locuinfa intr-un munte pi intr-o pegterd, muntele insemnind inblfimea gi elevafia vigoarei duhovnicegti, iar peptera, fermitatea gi trdinicia viefuirii in virtute 40, caci s-a scris despre birbafii buni : "cel ce umbld lntru d.reptate, cel ce grd.ie$te cale dreaptd, cel ce urdste nelegiuirea si nedreptatea gi-gi tere$te mlinile de daruri 11,ce! ce l$i ostupd urechile co sd nu aud.d judecatd de singe, cel ce 1si lnchide ochii ca sd nu vacld. nedreptate, acela \/e Iocui 1n pesterd. lnaltd din piatrd tore' (Isaia 33, lF-16). Dar locul acesta poate avea gi o altx tilcuire acceptabil5. piatra e Hristos, pentru tdria gi incompatibilitatea fiinfei supreme. Iar prin pegtera aftatd in Hristos, se poate infelege Biserica, care e ad5postur sfinfilor, acoperiimintul binecredinciogilor ; in care locuiesc dreptii si toti cei ce scapl de pedeapsa prin focs" PALADIE: Foarte frumos e cuvintul. Dar agi voi ca explicarea sir lreacd Fi la alte pilde. CEci eu socotesc cd dorinfa de a cunoa$te imbelqugat ceea ce aCuce folos, e mai de pref decit orice
39. Omul e fdcut pentru ca sd-gi intdreasc6 treptat spiritul ln raport cu materia- din trup 9i din lume. Aceasta ii sporeqte viafa spirituald la care participi $i trupul. $i aceasta il pr-egdtegte spre invierea trupului prin coplegirea lui de spirit, fdcind ca si se trdiascd prin trupul spiritualizat toate funcliunile sale intr-un mod superior, dar concret. 40. Cu cit triieqte omul o viali mai inaltd spiritual, ou atlt trdiepte mai concentrat in sine insugi. 41, De coruptie. ,12. Cei adunati in Flristos nu mai vid ale lumii ca ispite. Ei slnt concentrafi in Flristos gi aceast6 adunare a lor in Hristos constituie Biserica. Cei ce nu sc afld in Biserici, nu se aflS ln Hristos, pentru cd in Hristos nu se afld cineva decit dacf, vede in El adunati $i pe ceilalli credincioSi. Cine crede cd e singur in Hristos, deci nu e in BisericE, nu e cu adevdrat in Hristos.

TNCITINARE TN DUH SI ADEVAR'

re
p,

CHIHIL: Vorbepti cum se cuvine, Paladie. De fapt ceea ce spui e fructul cugetdrii celei mai sirguincioase. Iar cuvintul nostru va birui r:rice lene, dacd nu vom socoti cu nepdsare sd finem in privinfa istorisirilor atit de minunate gi de scunpe o tdcere pe care vrem sd ne-o impunem cind nu trebuie. A;adar, trebuie sii ne desprindem, pe cit putem, pentru totdeauna si in intregime de legdtura qi de pdrtdsia cu cele rele. Cdci nu ne e c.u putinfd sd privim spre virtute decit in acest mod. Aceste doud lucruri le vom lnfelege f[rd osteneal5 de vorn pd'i.runde cu ochii mintii cit mai mult in cele ce s-au petrecut cu dumnezeiescul Avraam gi in cele ce s-au sf,virgit mai presus de cuvint la iepirea fiilor lui Israil, in vremea cind ii stdpineau egiptenii gi au rupt lanturile lor. PALADIE: Spune-le deci pe rind, cite una. Precum gtii, ne vei bucura din belgug, dacd vei voi sii faci aceasta. CHIRIL.' Spuneam, a;adar, cd silit de foametea de nesuferit 9i de lipsa celor trebuincioase, dumnezeiescul Avraam s-a coborit in Egipt, nu de voie, ci supunindu-se trebuinlelor. Fiind strdin 9i venit de aiurea, a fost supus de Faraon Ia supdrdri gi silnicii. Cdci voia sd batjocureascd pe sofia lui, fiind aprins spre pldceri neinfrinate, de pofta unei fapte de ru$ine. Dar Dumnezeu nu l-a lf,sat sd-gi duci acest gind la indeplinire. <<CdciI-a lovit, pe Faraon cu certdri mari pentru Sora, temeia lui Avrctamu (Fac. L2, I7). Faraonul e icoana 9i tipul desfrinbrii iliavoleEti. Cdci scopul gi strddania cea mai mare a aceluia e sa strecoare Si in minfile sfinfilor seminfele desfrindrii afldtoare in el, ca sli primeascd s5 rodeascd cele iubite pi pl{cute lui. Iar acestea socotesc cd sint treptele picatului mult felurit gi oricine e prins qi se supune f{rd sd vrea aceluia mai tirziu. CXci firea noastrd este mdrturie de sldbiciune. Dar nu ingdduie Dumnezeu ciderea sfintilor, ci refine in oarecare mod uneltirile impotriva sfintilor $i me$tequgirile celui rdu. I)ar n-ar fi putut dumnezeiescul Avraam sf, ocoleascA vdtdmdturile, dacd n-ar fi pdrbsit Egiptul gi nu s-ar fi intors la locul de la inceput, ddruit de Dumnezeu, la care ajungind s-a dedat unor strXduinte bune. CIci s-a scris : "$i s-o suit Avraam din Egipt, el $i lemeia lui, $i toate 'ale lui, gi lot cu eI, in pustie. Iar Avraam era bogat f oarte ln vife gi 1n aryint $i in aut; ;i o mers pe drumul, pe care a ie$it, ln pustie, pind la Betel, pind Ia locul unde era cortul lui de mai inainte, lntre Betel Si Agai, Ia locul altarului, pe care il tdcttse Ia inceput $j a chemat acolo Avraam nutnele Domnului> (Fac, 13, 1-4). lnfeiegi cd cei ce alearg6 de la o viafd de neinfrinare lumeascd la alta sfint6, trebuie sf, ia cu ei, toate ale ior. Cdci strdmogul Avraam a plecat din fara

SF. EHIR'IL

AL

ALEXANDRIEI

Egiptenilor cu toatd casa gi cu tot neamul, ba agi adduga qi cu toate lucrurile sale. Trebuie sd vrei sd te desparfi in toate modurile cu toatd casa gi sd te muli intr-un anumit fel cu toate ca sd ajungi ln pustie, aclicd intr-o stare netulburatd gi curatd a cugetdrii, din care a iegit firea omului la inceput a3,aplecindu-se spre cele rele din lipsa bundtdiilor de sus. Cdci aceasta o aratd ca prin enigmd coborirea din lara 5i de la cortul de la inceput gi preaiubit, in care era altarul, la strdini. f)eci intorcindu-ne astfel, sd mergem pinx la locul gi finutul altarului de la inceput, adicX a sfinleniei addugate la fire odinioard &, gi acolo sd chemdm numele Domnului tuturor, spunind acel cuvint proorocesc: ,,Doemne, pe oltul olard de Tine nu sfjm. Numele Tdu numim> (Isaia 26, l3). PALADIE.. Minunat ai grdit. CHIRIL: Ai putea vedea cd lucrul aga std 5i dintr-o cercetare atentd a celor petrecute cu fiii lui Israil in timpurile de odinioari. Pe acegtia, fiind impingi la inceput de foame, i-au luat in stdpinire egiptenii, incit din oameni liberi gi de origine de sus gi din vild de sfinfi, i-au fdcut supugi pe neagteptate $i pe nepregdtire, subjugati st6pinirii lor Si i-au asuprit sdlbatic, dind ca motiv al cruzimii impotriva lor, urmdtoarele : <S-ou ridicat, un alt rege in Egipt, cere nu-I ,stid pe losif. $i a zis nearnului sdu : Iatd neamul fiilor lui tsrail e mullime mare ;i se vd intdri mai mult decit nai. V enili dar gi cu vicleSug sd-i impildm pe ei, ce nu cumva sd se inmulleascd gi cind se va intimpla rdzboi, sd se insoleascd qi ei cu dugmanii Si, bdtindu-ne pe noi, sd iosd din lard" (Iegire 1, B-10). 1l intrista, cred, pe stdpinitorul egiptenilor, chiar 9i numai gindul la libertate al celor subjugafi printr-o supnere silnicd gi nu cu voia lor. <^ti o pus peste ei suproveghetori Ie munci, co sd-i chinuiascd pe ei prin munci, Si au zid.it cetdli intdrite lui Faraon: Pitonul, Ramesi gi On, care este Heliopole, (leS. 1,11). Cdci acestea au fost roadele st5pinirii de nesuportat: suferintele neintrerupte, lucrdri la lut gi la cdrdmidd, cetdlile inconjurate de ziduri gi de turnuri gi movileie ridicate in cimp, care se fdceau fdrd platd gi cu sudoarea multd a celor ce munceau la ele. Cdci stdpinitorii veacului acesta, punind stdpinire pe nenorocitele suflete ale oamenilor, le dezvldguiesc in lucrdri ia lut gi la cdrdmizi si in ceie ce se fac pe pdmint gi pentru pdmint 9i legindu-le de nigte munci rele gi nefolositoare (cdci aga sint cele ale timpului gi privitoare la timp), le
43. La inceput omul era intr-o stare netulburatd, c l c i n u I d { i l . c e x p e r i e n l a i s pitelor trupului si ale lumii. 44. Sfin{enia tine oarecum de firea noastrd Idrd s d p r o v i n d ( l i n e a . C d c i t i n e de ea sd se afle in comunicare cu Dumnezeu.

f*
INCHINARE IN DUII SI ADEVAR

t#

t5

silesc sd primeascd o viafd amard gi mult chinuitd, care nu Ie va aduce nici un folos celor silifi sd o rabde. Cdci cu ce pot folosi lucrurilc ai patimile trupului nefericitului nostru suflet ? Dimpotrivd, r'om aduce cigtig diavolului 9i draciior qi bogdtia gi mdrirea va fi a irnpdrSfiei vrdjmage, precum pi Faraon nu pufind slavd socotea sd aducd cetdlile pe care i le zideau lui fiii lui Israil, silitri sd facb. aceasta fdrd mincare 9i fIrX plat5. PALADIE: Aga este. Currintul e foarte ldmuritor. Muncile israelifilor inf5fiqeazd tipul qi icoana muncilor noastre pdminteqti degarte qi profane, pe care le sdvirgim silifi gi biciuiti de Satana 9i de puterile reie cele impreund cu el, pe care Sfinta Scripturd i-a indicat prin numele supraveghetorilor. Acestea sint impr5gtierea cea rea plind de sudoare pi de osteneald gi inecate in lutul necur5tiei gi al pldcerii mocirloase. Dar s-a milostivit Dumnezeu gi atunci de cei impilati in modul eel m,ai disprefuitor 9i mai sXlbatic de stdpinirea egiptenilor, de cei ce le siujeau acestora fdrl trebuinld. $i gi-a fdcut indati din preabunul Ivloise un slujitor al bunivoinfei SaIe fafd de ei. Dar oare nu-L vom afia pe Dumnezeu fdcind aceasta gi cu noi ingine ? Cdci rostogolindune noi in pdcat, ne ddruiegte mila Sa, iar ca mijlocitoare care ne cdlduzeqte la viata liberd, pune indatd in inimile tuturor legea Sa 45. PALADIE: lnfeleg ce zici. CHIRIL: Voiegti deci sd scurtAm lungimea istoriei $i sd trecem la cele cuvenite ? PALADIE r Desigur. CLIIRIL: Deci s-a scris asa: "Si dupd acestea ou intrat Moise gi Aaron la Faraon $i au zis lui : Acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil : lasd pe poporul Meu, ce sd-Mi serbeze lvlie in pusfie. $i a zis Faraon: cine esle de aI cdruia glos sd ascult, ca sd las pe tiii lui lsrail ? Nu Stiu pe Dontnul Si pe Istail nu-l voj ldsa> (Ie9. 5, I-21. Moise gi Aaron asigurau pe Faraon cd Israil trebuie ldsat din fara li din pdminturile egiptenilor, pentru cd Dumnezeu ii chema la sdrbdtoare. Cdci sirbdtoare cu adevdrat e:'ue a scutura lugul robiei fdrd voie Si a primi stiipinirea lui Dumnezeu gi a implini cele pldcute Lui, fdrd sA se irnpotriveascd nimeni, adicd fdrd sd te constringd cineva sd primegti 9i sd iubegti ceea ce vrea e146.Dar Faraon
45. ln grecegte legea fiind cle genul masculin, poate fi inchipuitd prin Moise. Nu e numai legea naturalE, ci legea pe oare arat6 ci o dE EI ln mod personal, ca un aJutor nou. 46. Sint lucturi ce fin de sdrbdto,are: a) a sluji sau a jertfi lui Dumnezeu ; b) a fi liber de grijile lumeEti, gi c) a voi o bucurie superigari din intilnirea cu pla-

46

ST. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

flecdregte gi se semelegte impotriva slavei lui Dumnezeu, declarind cd nu gtie nici pe Domnul cine este gi nici pe Israil nu-l va ldsa. Dumnezeiescul Moise ins{ nu renunfd nicidecum, ci sus}ine cd voia lui Dumnezeu trebuie numaidecit implinitd. Cinct Satana irnpiedicH pe cei ajungi in stdpinirea lui sd iasd la libertate, aceia trebuie sf, se dovedeascd bdrbafi pi sd invingd orice piedicd 9i sd nu se arate lagi, ci sd stdruie zicind': uDumnezeul Evteilor ne-e chemat pe noi. Vom merge deci cale de trei zile in puslie, ca sd jertlim Dumnezeului nostrlt, ce nu cumva sd ne intimpine pe noi moarte sau ucid.ere, (Ieg. 5, 3). Acestea ni le-a strigat atunci infeleptul Moise si noud. cdci noi uu ne inchindm (zice egiptenilor) asemenea voud, la vifel, sau la porc' sau la caprd, sau la statuie de om, sau la desene de pdsdri gi ia chipuri de gerpi, agezate in temple. pe noi ne-a chemat Dumnezeu gi Stdpinul, care a zrdit aceastd lume 4?. Deci mare este gi neaflat in rindul zeilor egipteni gi mai presus de toatd zidirea Dumnezeul evreilor, care ne cheamd pe noi in pustie, ca sd-i aducem acolo jertfd binepldcutd Lui. Egiptul inseamnd intindciune. Fiindcd socotesc cd noi cei ce slntem duhovnicegti trebuie sd infelegem duhovnicegte cele infdfigate in umbrd gi chipuri (tipuri). Deci socotesc cd se cuvine ca noi, despdrfindu-ne de orice lucru care obignuiegte sd producx intuneric ai ierind din viafa uguratecd in pdcate, ca dintr-o fard, supusd tiranului, adicd Satanei, sd ne grdbim tineregte sd. ne multdm la o viatd liberd ii mai curatd. cdci umblind pe calea vieluirii dupd lege, vom putea sd aducem roadele lui Dumnezeu ca jertfd. Dar Moise susfinea cd trebuie sd meargd cale de trei zile fiii lui lsrail in pustie, ardtind prin aceasta cd nu trebuie s6 rdmlnem aproape cie granifele rxutdlii 9i a vielii supusd tiranului. gi dumnezeiescul
nul transcendent, nesupug _ Orijilor. Toate trei slnt strlns unite. Clnd jerfegti lui Dumnezeu, te simli liber. Numai trebuinfele materiale 9i pldcerile trupegti- te loUeic. Iar binele pldcut lui Dumnezeu il facem cu bucurie, Dar il laci cu bircurie clupi ce ai fdcut efortul de a-ti pune tn lucrare libertatea. Jentfele aduse zeilor se arluceau dintr-o fricd, sau din voinla de a-i imblinzi. $i ei lfi cer o cruzime in actul aducerii jertfei, sau vlrsarea de stnge. Aceasta nu te innobileazd. Nu te bucurd. 47. Dumnezeu, Care e Creatorul lumii, nc poate elibera gi pe noi de lume, cum nu ne pot elibera zeii, supu'i gi ei legilor lumii qi patimilor celoi ce nrr stiu altcqva mai tnalt decit lumea. Dumnezeu ne poarte insufla din libertatca lui {a}6 de lume, din stdpinirea Lui asupra 9i, 9i noud libertate qi stdplnire asupra lumii 9i a patimilor pdcetoase. Acesta e sensul profund $i intdritor al <ruvintului, ascuns ln credinfa intr-un Dumnezeu creator al lumii, deci mai presus de ea ln mod absolut gi necolundat cu ea in sens panteist. $i numai pe om ll ridicd Dumnezeu cel liber fald de lume, Ia libentatea Jatd de eo, pri faptul cE l-a fdcut dupi chipul Lui 9i deci ln comunicare congtienttr 5i liberd ou El. Iar omul se aratE liber falA de lucrurile lumii prin faptul cd le jertfegte lui Dumnezeu. Jertfele ce se aduceau idolilor nu ardtau pe om liber fatd cie lunie, ci ardta cum unele din lucruri se slricau ln favoarea altora. Numai jertfinclu-le lui Dumnezeu, omrd se ridice peste procesele lumii.

INCHINARE

iv

DUH sI ADEVAR

17

Moise aduce gi un motiv infelept gi bine intemeiat pentru trebuinla de a iegi din Egipt cei chemali de Dumnezeu i <ce nu cumva sd ne intimpine vreo moarle sou uciderer, PALADIE: gi ce tnseamnd aceasta? cdci nu pot infelege ugor cei ce voiesc. CHIRIL: Ifi voi spune. Era un obicei la egipteni, care s-a pdstrat plnd azi la lnchindtorii la idoli, cx cei ce aveau sd intre in temple, trebuiau sd se fereascd de a se apropia de cadavru, cdci ziceau cd e o intinare supremd nu numai a se atinge cineva de el, ci chiar si a cddea la simpla vedere a lui. Agadar, il convinge pe Faraon sd cugete cd ei nu ar putea sd aducd jertfd intru curdfie dacd inceplnd sd fac6 aceasta' i-a intlmpina de undeva pe neprevdzute vreun caclavru sau vreo ucidere, adicd fie vreunul care a murit prin legea firii, fie vreunul omorit silnic de ucigagi. cdci voif a zis, avefi temple gi incdperi sacre, inchise gi cu porfi, inlduntrul cdroa cei ce au intrat pot sd jertfeascd in chip curat, cum socotifi voi inpivd. Dar noi jertfind in lnijlocul cet5fii, la rdspintii Ei in cimp, ne intindrr in mod necesar prin vederea morlilor. CEci nimic nu poate impiedica vederea. lnfelesul acesta al intimpldrii istorice igi are temeiul probabil in obiceiurile egiptenilor. Dar ceea ce a spus preainfeleptul Moise e just ti cind se infelege duhovnicegte. chci noi trebuie sx jertfim lui Durnnezeu gi sd petrecem sdrbdtoarea sfintd in pustie, despdrlindu-ne de Egipteni gi ferindu-ne de vederea morfii. Numai avind mintea golitd de toate gi depdrtatd de cele ce o lntunecd lumegte gi eliberindu-ne ochiul de cele ce ne duc la moarte gi stricdciune, vom jertfi curat lui Dumnezeu, Stdpinul tuturor. Iar lucrurile moarte sint cele ale trupului. $i intunericul lumesc este tulburarea produsd de imprdgtierile rele $i deFarte, care pdteazd eterul curat gi strdveziu al cugetdrii. cH de acestea se cuvine a se depdrta cei ce voiesc sd slujeascx lui Dumnezeu cu sinceritate, ne convinge gi cuvlntul istoric a8. PALADIE " Aceasta este clar. Dar treci ra cele ce urmeazd. 1HIRILT Agadar pe israelifi i-a cuprins, socotesc, un dor arzdtor gi ascutit dupd vechea libertate. $i ndzuind cu putere spre aceasta, au stirnit minia celui ce-i supusese sub jugul robiei. Acesta spunlnd t:d pofta dupd aga ceva izvordgte din rene, poruncegte sd li se sporeascd sudoarea la muncd, cerindu-li-se implinirea fdrd intlrziere a
48. Nu e liber cu adevdrat cel ce ln vremea jertfirti mai are ln cugetare ceva din lucrurile lumii sau din pornirile crare-l tin alipit de ele, care slnt moarte, sau sortite morfii. Acestea tulburd cdarul curat al cugei5riin. Nu e tn unire deplind cu Dumnezeu, cum trebuie sE lie cel ce oduce sau-se aduce jertfd Lui. Nu e'liber. de cele necurate. Nu e netulburat de ele gi deci curat.

SF. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

normei obignuite :9i tdindu-li-se in chip neobiqnuit rafia de paie. Cdci zice : "Sfoli ld.rd sd lucrali ; sinteli lene,gi. De aceea ziceli : sd mergem si sd jerttim Dumnezeului nostru. Acunt dar mergind lucrali. Cd pai.,,:nu se vor de ttoud, dar tot atitea ciLriimizi veli Iace. Deci s-cu vdzut logolelii fiilor lui Israil pe ei in.lili in necaz, zicindu-li-se.: nll veli impulina din cdrdmizile ce sint rinduite pe zi. ^ti s-au intilnit cu Mojsc gi cu Aaron, cere veneau in intimpinaree lor, iegind de Ia Fereon, ,gi ou zis lor : Sd vd. vadd. Dumnezeu pe voi li sd vd judece, cd a[i [dcut urit nrirosul noslru inaintea ]ui Faraon .5i irzoinlea slugilor Irti, ca sa dali sabie in miinile lui ca sd. omoare pe noi>> (Ieg. 5, 17-21), ne E un adevdr, prietene, cd atunci cind se hotdrbgte cineva sd scuture jugui stdpinirii diavoiului ;i sd caute mdrirea Iuminoasd gi liberi a slujirii lui Dumnezeu gi sd o serbeze gi sd cunoascd pe Stdpinul adevdrat, precum se cintd in Psalmi : <Serbafi gi cunoopteli cd Eu sint L)omnul Dumnezeu" (Ps. 45, l) 4e, se scoald dugmanul tuturor impreunii cu celelalte duhuri rele gi necurate gi reprogindu-i ca pe un iucru necuvenit ndzuinta li serbarea amintitd, il silegte sd se find in continuare de neinfrinarea trupeasc6 gi pdminteasc6 gi de cele ale lumii, dupd obiceiui fiecdruia, neingdduindu-i sd se despartd de patima care-i este familiard. Totodatd face 9i pe acesta greu de satisfdcut, ca nu cumva din pricina ugurintii de-a o satisface sd o disprefuiascd Si astfel sd se sature de rdu. Ciici aceasta socotesc cd o aratd cind le cere pe de o parte cu putere implinirea intocmai a normei de cdr6' Inizi, iar pe de alta ii lipsegte de cele prin care ar lmplini-o u;or, adicd rie paie. Cdci e propriu firii noastre ca mai ales atunci sd ndzuim dupd ceva din toat5 inima gi cu toatd puterea gi sd. ardem de o dorintd mai fierbinte, cind intervine ceva care ne impiedicd cu sila ca sd putem dobindi acel lucru. Astfel cind legea dumnezeiascd trage mintea omeneascd de la cele urite, pdtrunde in ea o mare dorinfd, care o cheamd spre acelea gi o lnduplecd sd strige impotriva legiuitorului 50. Dovada acestui lucru o avem, ca in nigte umbre, in logofefii fiilor iui Israil, care obositi de munci gi nevdzind o cale mai ugoar5 spre
49. De sdrbdtoare tine nu numai jertfa adusd lui Dumnezeu in liberta,te, ci gi cunoa$terea lui Dumnezeu. Acela cunoa$te pe Dumnezeu ca pe adevEratul Stdpin al tuturor, care dd un sens tuturor. Acela se umple de bucurie pentru via{a vegnicd, ce $tie c{ o rra avea de Ia Dumnezeu. 50. Patima pe de o parte ne robegte, pe de alta rdmine mereu nesatisfdcutS. Ne lrrpseste mereu ceva prin care sd o satisfacem depli.n. Cere gi ea decj un efort al voinfei de a gisi mijlcaceie pentru satisfacerea ei mai deplind. Pe de o parte ne fine robifi, pe de a]ta ne cere un efort. E o voint5 in cdutarea mijloacelor, dar totodata o vointi silitd din interior. Pe mEsurd ce crepte robia, creqte trebuinta efortului. E altfel ca in sEvirqirea binelui, cind pe mEsurE ce crelte efortul, cregte libertatea. Cdci la inceputul efortului spre bine, se opun ispitele spre rdu, sau voinfei spre libertate, ispilele spre robie.

TIISFITNARE nir Dtrrr sI ADEVAR

implinirea slujirii 1or, invinuiau pe Moise gi pe Aaron spunind ci ei au dat prilejul necazului adus peste ei gi a trebuinfii de a suporta o apdsare mai grea a stdpinirii. $i aceasta nu din altd pricinS, ci numai peutru cd au fost cupringi de dorul libertdfii, cdutind sd convingd poporul prin cuvintele lor. PALADIE; Dar nu socotegti cd aceia au spus cele cuvenite gi adevdrate ? CHIRIL.'Ba cu siguranfS, Paladie. Cdci indatii ce ne-a stirnit o dorinld dreaptd 9i un gind bun spre datoria de-a imbrdfiqa cele pldcute lui Dumnezeu ;i n'e-am amintit de legea care ne indeamnd spre evlavie, dugmanul tuturor ne impinge gi mai tare spre ceea ce obignuiepte sd ne pdgubeascd. Dar Dumnezeu ne scapd gi ne mintuiegte. :\stfel a zis cStre Moise : <Mergi, spune liilor lui Isrcil, zicind: Eu sint Domnul gi vd voi scoate pe voi din stdpinirea egiptenilor gi vd voi scoate pe voi din robia 1or gi vd voi izbdvi pe voi, cu brul inalt Si cu judecatd more. ,gi vd voi lua pe voi popor Mie. gi voi Ii Durnnezeul vostru $i veli cunoa$te cd. Eu sint Domnul Dumnezeul vostru, cqte v-c scos pe voi din pdmintul Egiptului, din stdpinirea egiptenilor" (Ieq. 6, G-7). Cdci citd vreme Satana ne abate $i np desface de la orice dorintd bunS li de la inclindrile spre ea, indepErtindu-ne prin toate modurile in care poate, legea lui Dumnezeu ne indeamni spre voirea cea bun5, fdcind neinfricat pe cel ce ne ajutd, iar printr-o nddejde atotstdruitoare stirnindu-ne la indr6znirea cea bund gi prin credinfd intdrindu-ne gi alipindu-ne de Dumnezeu, Mintuitorui si izbdvitorul nostru adevdrat. PALADIE: Ce minunat gi mintuitor lucru e credinfa Si setea de a urma lui Dumnezeu ! CI'IIRIL: Drept ai grdit. Dar credinta tinde spre bine ca spre capitul ei sl. Aceasta o vei cunoagte bine cind cuvintul nostru va ajunge la finta lui. Cdci venind Moise gi cel impreund cu el la Faraon ca sd vorbeascd cu el gi sd-l induplece sf, lase pe Israil clin Egipt 9i sd-1 dezlege din legdturile vechi, au voit sd-I inmoaie prin nigte semne mai presus cie cuvint ; astfel au prefdcut un toiag in garpe gi au anunfat limpede, cd pot cu cea mai mare ugurin|5 sd sdvirgeascd pretutindeni lucruri incd gi mai mari gi mai minunate. Faraon insi a poruncit vrdjitorilor gi magilor sdi sd facd la fel, ca $i cind numai cb n-ar fi strigat prin aceasta: Nu sintem nici noi lipsili de gtiinfa unor astfel de
5 1 . C r e d i n { a c e a dreaptd, ln Dumnezeul iubirii bine, ducind pe cel ce o a r e n u m a i d e c l t s n r c b i n e .
{ SI. CHIRIL

de oameni, e organic legatA cie

SF. CIIIRIL

AL

ALEXANDNIEI

lucruri. Sint la egipteni de acegtia cu muit mai mulli declt la voi. gi e o indeletnicire a vrdjitorilor (magilor) sd sdvirpeascd minuni. Deci intre ei vd numdrati gi voi ;2. Invirto,gindu-se astfel foarte tare si nelirsind pe Israil, sint aduse patru pldgi cumplite gi una mai rea decit alta. Cdci s-a sdvirgit in chip minunat prefacerea apei in singe, iar l;roagtele, finfarii 9i la sfirgit musca ciineascd l-au fdcut pe Faraon, sub puterea silei de nesuportat, ceva mai inmuiat. Chenrind deci pe Moise gi pe cel impreund cu el, ii zice : "Meryefi Si jerttili Domnuiui Dumnezeului vosfru in lara aceasto. $i a zis Mojse.. Nu esle cu putinld a se tace o$o. Cdci in ocest caz, uricittnile egiptenilor vom ;ertti. Domnului Dumnezeului nostru. gi de vom jertti Dotnnului Dumnezeului noslru uriciunile egiptenilor inaintea lor, vom ti omorlli cu pietre5s.Vom merqe cale de trei zile in pustie qi vom jertfi Domnului Dumnezeului nostru, precum ne-a zis noud.. ,Si a zis Faraon : V d voi ,fdsa .5i veli jertli Domnului Dumnezeului vostru in pustie, dcr sd nu mergali departe, t o (I"1. B, 25 I.u.). Deci cind satana se impotrivepte gi gtie sd opund rivnei noastre spre cele bune viclenia lui uricioasd, Dumnezeu i se ridici impotrivd li cind acela se obrdznicegte, il strimtoreazd gi-l potolegte cu bdtdi. De-abia atunci acela ne lasd fdrd sd vrea. Dar incearcd totugi sd ne induplece sd nu implinim slujba lui Dumnezeu intocmai 9i sd nu iegim cu totul de sub robia lui. Cdci a poruncit iudeilor si nu jertfeasc5 ln afard de fard, ci in ea."Dar NIoise ii spune preaintelept : .Nu e cu putinld sd fie aga>>. Ndscocitorul pdcatului e pururea propundtor de rele. Dar legea dumnezeiascd le respinge gi opregte sd se implineascd cele ce-i piac aceiuia. De aceea cei ce voiesc sd viefuiascd drept, sd dea atenlie nu celor ce le spune spre ingeldciune vicleanul, ci celor ce ni le spune legea dumnezeiascd.<cdcj legea Ta e fdclie picioarelor gi lunind cdrd.rilor mele> (ps. llB, 105).
52. tMinunile> vrdjitorilor sint minuni aparente, sau scamatorii prin care Satana cautd si amdgeascd pe oameni sd creacld intr-o putere mai presus de firc a lui. Vrdjitori de ace$tia (care vrdjesc, sau inSeali simlurile cclor naivi), sint cu mult mai multi riecit cei ce liind inzestrali cu adevdratd putere clumnezeiascd, clobinditd prin mari cforturi de imbundtdtire, pot face minuni adevdrate. 53. Moise infelege prin uriciunile Egiptenilor boui sau alte animale socotite de Egipteni sf.iute.El zice : de le vom jertfi boul lui Dumnezeu, vom fi omorili de Egipteni cu pietre. Egiptenii se inchinau accstor animale. Nu se socoteau (leasuTtralor, liberi lald de ele, ca Israelifii, care cunotteau pe Dumnezcu Creatorurlsuperior tuturor creaturilor. Acesta e sensul istoric. Iar in sens duhovniccsc, animalelc sint patimile. De vom omori pentru Dumnezeu patimile noa5tre, rrom stirni minia dracilor. 53 b. E uriciune diavolului s;i uneltelor lui sd ddruim lui Dumnczeu qredinfa cea dreaptd 9i o viatd curatd, blind6, cumpdtatd. Aceasti jertfd e unitd cu jertfirea patimilor. Patimiic le jertfim lui Dumnezeu in sensul ci le omorim. Crctlin[a :;i virtutea I le jertfim in sensul cd I lc ddruim. Omorind patimile din noi, d6ruim iui Dumnezeu virtulile. Ambele le facem Dentru Dumnezeu.

'INCHINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

cl

'

PALADIE: Adevdrat. CHIRIL; Cind deci, Vicieanul vrea sd ne impiedice gi sd ne supund lui, noi trebuie sii slujim numai lui Dumnezeu celui dupd fire 5i alunginrl cit mai cleparte govdiala, sd zicem ; .<Nu e cu putintrd sd Iie ogo>. "Cdci nimenea nu poatc s.luji /a cloi domni , pentru cd sau pe unul va uri Si pe celcilalt va iubi, sau de unul se vo linea Si pe celdlalt il va nesocotir, (Matei 13, 24). gi iardgi s-a scris : <Voi jnirriilor Iricoase si miinilor molesite,yi pdcdfogilor care umbld pe doud edrdri /" (Eccl. 2, l5). De aceea socotesc cd trebuie sd aclucem o slujire curatd gi nepdtatd lui Durnnezeu, stdpinul tuturor, pdrdsind cu totul siujirea aceluia gi silindu-ne si"r inaintdm vitejeEte spre slujirea mai inaltd. ".Ay'uvom jertli, zice, Domnului Dumnezeului nosttu uriciunile egiptenilor. Iar de vom jertli uriciunile egiptenilor frnaintea Ior, votn Ii omorili cu pietrc". Refuzul e bine intemeiat, dacd se fine seama de istorie. cdci uriciuni numegte aci vileii adorafi de Egipteni. De vom jertfi deci, zice, Dumnezeului evreilor de aeestea, vom stirni fdrd indoiald minia egiptenilor, care vor socoti lucrul acesta de neiuportat. Expiicafia aceasta pare sd fie adevdrati deci. Iar clacd se ia in infeles duhovnicesc, folosul ei este mare. Anume, de vom omori ceea ce cinstegte in chip deosebit gi preluiegte foarte mult $i socotegte de o inaltd valoare mullimea dracilor, vom aduce lui Dumnezeu slujirea cea mai pl5cutd. PALADIE: Cum aga ? CHIRIL.' Au nu sint patimile trupului cele cinstite de ei ? De sigur nu pentru ele inseie, ci fiindcd prin ele ne pierdem gi sintem dugi iegafi in robia lor. PALADIE: Adevdrat CHIRIL.. Acestea deci omorindu-le gi oarecum junghiindu-le, vom fi miros de bunir mireasmd ]ui Dumnezeu. cdci iatd ce scrie pavel: <<inldlisali trupurile voaslre jertld viev', bineplacutd lui Dumnezeu, sluiirea cuvintdtoctre a voustrd> (Rom. 12, r). Iar aceasta o face ciIleva cum se cuvine, omorindu-gi mddularele de pe pdmint, curvia, irecurdfia, patima, pofta rea gi zgircenia (col. 3, 5). Deci fiecare din patimile din noi, e o uriciune a egiptenilor spirituali, adicd e un lucru atotadorat de ei. cd e un obicei al dumnezeiegtii scripturi sd zic5 uriciune idolului, deci unui lucru adorat, o aratd Dumnezeu zicind
54. Rdmineti aproape de pdcat, ne spune cel viclean cind vede c6 vrem sE jertfim viala noastrd lui Dumnezeu.

Sr.. CIITRIL

AL

ALEXANDRIEI

prin glasul lui Ieremia despre sinagoga iudeilor : <De ce a fd'cut cea iubitd" uriciune in casa Mea?>>(Ier. 11' 15). Iar dacd ar voi cineva s5 numeascd uriciune a egiptenilor ceea ce era urit gi respins de ei, nu s-ar abate nici in acest caz de la innecurate telesul cuvenit. cdci cele ce le este de obicei duhurilor aducem noi lui Dumlezeu spre mir.os urite gi nepliicute, acestea Ie de bund mireasm5 ca jertfS duhovniceascd : credinfa, blindefea, infrinarea, cumpatarea, iubirea intreolaltd 9i marirea iubirii de Dumnezeu. PALADIE: Dar cine sint cei ce jertfesc in fara Vicleanului? 9i: ' Cine sint de inteles cei ce jertfesc in afari de acea fard ? 1HIRIL: Cei ce n-au iegit inc6 din fara egiptenilor 9i jertfesc ltti Dqmnezeu in ea, sint foarte mulfi 9i poate chiar nennmtirafi. Iar'cei ce jertfesc in afar6 9i in pustie sint cu totul pufini $i aleli. "cdci nrulfi sint chemafi, zice, dar pulini ale,gi> (Matei 22, l4l. Toti ain fost chemali la libertate prin credinfd in Hristos 9i am fost izbf,vili de tirania diavolului, ducindu-ne la aceasta Hristos, preinChipuit celor de odinioard frumos prin Moise $i Aaron, ca sb inteiegi ugor c6 Emanuil e deodatd legiuitor 9i arhiereu 9i apostol. Dar cei rnai mulfi dintre 'ieqit cei chemati petrec incf, in pdcatele de odinioarf,, intrucit 1-au cu cugetarea intreagd din amiigirea lumii, ca s6 sluJeascSlui Dtrmnezeu in credinta curatf, 9i singur6. Aceqtia spunem ci sint cei ce jertfesc in Egipt, sau cei ce nu s-au depdrtat decit pufin. "sd nu rner' geli departe)),spune invirtogatul Ia inimS Faraon, chiat de veti iesi din pdmlntul Egiqtului,, 55, Iar cei ce voiesc sd placd lul Dumnezeu prin mutarea deplind la bine, izb{viti cu totul de tulburarea lumii, ies din pimintul egiptenilor gi scSpind din mina tiranului, jertfesc lui Dumnezeu curafi Ei ln 56. chip curat, intr-o viaf5 neocupatd gi liberS, ca intr-o pustie Dar eu asi spune cd si in alt mod trebuie s6 alerge cit mai cle' parte de pdmintul egiptenilor, cei ce trec cie Ia slujirea zidirii in locul
55. Jertfa uneSte aceste contrarii : murim Ei totugi trdim, nc traim._moartea' ne nortificim, cxperiem omorirea a ceea ce e rdu,_egoist in noi,.nu_m^aitraim noua, ci lui Dumnezeu.'corespunzitor cu ea e din acelagi verset, trcbuie.sd insemtlc a(lucerea dnei jertfe care cuvinteu"a lrun ralioneazd), carc agaclar,trdiegte 5i sc expcriazd ca jertfelor de animale care rlu se cxperiau ca i"iiia, tpi" deosebire rle aducerea jertfe, pe de o parte pentru cd nu iveau ratiune 9i cu'int, pe de alba pentru cb erau omorite. de care sd te ocupi' 56. E suigul spiritual al pustiei, Nu e in ea nici un lucru (ie toate 5i voinla nu se mai indreapta spre nimic. Ele se pot -deMintea se curStd pici o patim6, uici o imaqine' oi"i i"tr"gi tui Dumnezcu. Ni.i o griid, pici o poiti, Se poate dedica nici o idee conturata nu mai stdpine-1iene om. E liber de toate. lirdnit numai i"Gf fui Dumnezeu Cei mii p.ci.t d" tbate, Cel infinrt, simfindu-se de El.

3
INCI'I}II\AE IN

DUH

$I ADEVAR

$
3
tr

Ziditorului, la slujirea cea adeVdratd 9i sint chemafi'la cunostinta Celui ce,e Dumnezeu clupii fire, Cdci nu au ielit in mod desiivirgit cei cc n-alr gters incd rdrnagilele vechii amdgiri in cugetarea lor 57. Sint adic6'unii care pdzesc anumite zile 9i lurri, timpuri gi ani. Aceqtia dupd ce au fost chemafi prin Hristos lrt demnitatea libertSfii, dacd rSmin incd in pdminlul Egiptuiui 9i lertfesc lui DumnezeU acolo, jerti:sc lui DumnOzeu,rdminincJ intr-o via|5 care nu e nepldcutd Satanei. Iar dacb cineva'iese cu tot'll, luinclu-gi rbmas bun de la vechile obiceiuri, acela jer.tftgte in pustie si cluceo viafd vrednicE de toatd iauda. "|ALADIE; Sint de'aceeaqi pdrere. Cdci cugefi drept. Dar sd curgd I cuvihtul mai departe. '.CHIRIL; Dar minte Faraon Si iti retrage fdgdduinfa 9i nu lasd pe -pt5gi ca sd sfirgeascd spuIiii iui Israil. De aceea e lovit cu alte trei 'e nUA'b\a-i va ldsa. Dar prini iarisi cu minc]una. oCdci e mincinos 'n.a gi lntru adevdr stdlutu, dup5, cuvinlul Mintuitorufui (Ioan 8, 44). De' fapt, Dumnezetr vestegte 9i trimite peste egipteni grindina ndprazpiqi 6i i5custe care nimicesc cimpurile, dacd folosesc cuvint mincino!,i'Atunci,.de-abia .atugci apdrdtorii inverqunafi gi neinfrinti a!, rrriciuhii lui Faraon,. ridicd gtrigare malgr cdtre el,, zicind t "Pind. elnd ne ia fi noud. ace'esld'pacJste! .Tqimtitei.oameniisd slLljeaqcd DumnezeuTiui lor. Sou vrei sd gtii cri a' pierit Egiptul a" (teq. 10, 7). De aci 'dd ni's'e iardgi sd infelbgem cd Satana in locurile in care i se potri\ e$te sii lupte e mai taie decit puterile supuse lui. Cdci .acelea, pe cit se pare, cu toate cb sint tarc invirtogate gi cu totul neinduplecate, totugi vin, mdcar cit de tfrziu gi cg mare greutate, la o simfire a miniei dumnezeiegti. Acela insd intrecb in satUaticietot ce se poate spune e invirtogat la culme. Cdci s-a scris : <Inima Juj s-a lntdrit ca piatra 6i 9i slri ca o nicovald nccldtild, (Iov 41, l4). Deci fdcindu-se strigare multd cdtre eI, a spus cu greu lui Moise insofitorilor lui : "Mergeli Si slujili Domnului Dumnezeului vostru. oi Dar care sint cei ce vor merge? $i a zis Moise : Yom pleca cu tine' fii no$tri gi cu bdtrinii no$tri, ca Iiii gi cu Iiicele, cu oile qi vitele noastre. Cdci. este sdrbdtoarea Domnului Dumnezeului noslru. ,Si zise catre ei : Fie Domnul cu voi. Dar dacd vd ias pe voi vreli 9i overeo voaslrri ? Vedeli cd. e vicle,tug in voi? Nu a$a, ci sd meurgd bcirbalii pi sci slujif i lui Dumnezeu, cd"ci cceasto o cereli voir (Ieg. 10, 8, 9.u.)' Precum vezi, prietene, Moise a spus cd trebuie sd se facd despdrlirea destivirgitd. Dar acela spune : nu aga. Ci a spus cd va ldsa numai o
57. Dumnezeu e altfel declt toate cele create. Trebuie sd ne golim mintea de toate, ca sd trdim pe Dumnezeu tn chip indefinit (apofatic). Sau nu numai inclefinit ci ca fiind de o bun6tate altfel decit orice bundtatc din lume, altlel decit orice putere.

SF. CITIRIL AL ALEXANDRIEI

oarte gi partea care rdmine trebuie s5 fie ca un fel de chezigie pentru intoarcerea celor ce pleacd ; $i trebuie sii fie ldsatx averea in Egipt. Sd rneargd, spune, toti tinerii 9i tot poporul in virstd. Dar dumnezeiescul Nfoise susline cd trebuie sd plece cu toate, fdrd sd lase nimic : cu tinerii gi cu bdtrinii, cu fiii gi fiicele, cu cireziie de vite Ei cu celelalte animale. Cdci se cuvine ca cei ce se str5cluiescsd dobindeascd libertatea adevhratS, sd doreascd si se izbhveascd cle toate patimile gi sd porneascd pe calea ce duce la virtufi, neldsincl nici o rdmeiqifd a sufletului si a cugethrilor, prin care ar putea ciidea "iaripi sub puterea celui rdu. Spre aceasta cheamd legea dumnezeiascd pe tineri 9i fecioare, pe bdtrini impreunh cu cei mai tineri, clupii cuvintul psalmistului (Ps. 148, 12) 9i toatd virsta spiritualb in Hristos. Acestora le-a grdit gi dumnezeiescul loan, zicind: oV-am scris vouri, copiilor, cd ali cunoscut pe Tatdl 1 v-Qm scrjs voud, pdrinfilor, cd. ali cunosctlt pe ce) ce esle de Ia inceput; v-arfl scris rroud, tinerilor, cd. sinteli tari qi cuvlntul lui Dumnezeu rdml.ne in voi pi ofi biruit pe cel rdu, (I Ioan

2, L4, l3r.

Dar poate sd fie gi altfel,9i anume tinerii sd fie chipul (tipul) bdrbdfiei, bdtrinii ai infelepciunii, fiii gi fiicele ai prunciei spirituale in Hristos. Ctrci cu bdrbdfia, infelepciunea gi cu simplitatea cea ciupd Dumnezeu, ne departdm de la pdcat inaintind spre sfinfenie. "fmbdrbdtall-vd, zice,.ti sd se umple de tdrie inima troaslrri* (ps. 33, 25). gi iardgi: <Fifi inletepli ca qerpii pi nevfnovali ca porumbeii* (lvfatei 10, 16). Iar spunind cd gi oile gi vitele trebuie sd plece impreund, socotesc cd a voit sd arate c5 nici migcirrile trupegti gi mai nerafionale nu se cuvine sd le ldsrm satanei. Astfel dumnezeiescul pavel scrie : nprecum ali intdlisat mddularele voastre roabe necurdliei $i netegiuirii a,'a sd intdlisali acutn mddularele voastre co erme ate d.reptdlii spre slinfenie. (Rom. 6, 10). PALADIE; $i din ce cauzd lasd Faraon pe tineri gi pe cei in virstd, ii oprepte insd pe ceilalfi ? CHIRIL.' Dar cine zice cd rimine in Egipt ? PALADIE; Socotesc cd erau, in orice caz, femeile, copiii neajunpi la pubertate, bbtrinii bolnavi gi animalele necurrintiitoare. CHIRIL: Deci cum nu infelegi, prietene, indatf, ceea ce ai intrebat ? PALADIE: Ce vrei sX spui ? CHIRIL; Pe cei vigurogi gi tineri ti cu o deprindere mai fermd spre evlavie, ii socotegte supdrdtori. De aceea se .desparte, deti fdrd sli vrea, de cei ce ii rezistd, care pot sd i se impotriveascl gi sii se apere

rI

TNCHINARE

IN

DUI{

SI ADEVAR

tf

cind li se face nedreptate, dupd cuvintul : nstali impotrivd d,iavolului si va Iugi de la voi- (Iacob, 4, v). Dar refine pe cer care nu poate sd i se impotriveascd bdrbi"rtegte iubegte, ca pe u, om siab gi gi neiubitor de lupt5, femeiescul care bolegte de un cuget moregit, ca gi pe cel rteajuns la pubertate 9i iipsit de puteri 5i incd copilirresc, precum gi ceea ce e gros gi mai pufin rafional, ardtat in chipul vitelor gi oilor. PALADIE: Bine ai zis. CHIRIL: Dar iardgi minte in'irtogatul la minte gi 'eincovoiatul Faraon. De aceea fiindu-i distrusd, aga zicind, toatir tara, de ndvala ldcusteior, trimite dupd Moise, pe care-l insofegte Aaro', gi-i zice : <Mergind slujili Domnului Duntnezeului rzosrru, dar oile si viiele voostre le veli ldsa, iar qverile vocsrre sd meargd cu voi. $i ct zis Mor.se: Dimpotrivd, sd ne doi gi tu noud ard.eri rre tot si jertte pe care sd.Ie aducem Domnului Dumnezeului nostru. $i vitcle noosrre vor mcrge cu noi si nu vom ldso ungh ie. pentru cti crin ele votn /ua sd jertlim Damnului Dumnezeului noslru,r (Ieg. 10, 24--20|. PALADIE: gi ce infeies trebuie sb ddm celor spuse de preainfeleptul Moise ? Sau cum putea sii ia cineva cele din Egipt $i are lui Farao' 9i sd le d5ruiascf, lui Durnnezeu? CHIRIL: cuvintul e rimpede, prietene. cel ce se impotrivegte celor care se strdduiesc spre erila'ie gi ruptd cu ei, dacd nu poate sH fin5 pe vreunii cu totul sub stipinirea lui, doreSte sii-i aibii m{car in parte. Dar legea lui Dumnezeu ne in'atx sd ne desprrfirn in rnodul cel mai deplin, neadmifind sd mai fie s& mai rdmind in nici un fel 9i sub el, nici o pdrticicd a sufletului, sau a minfii, nici un prirej de migcare trupeascd. Pe lingd aceasta trebuie si aducem lui Dumnezeu gi cele mai frumoase gi mai prefioase roade ale r,'ietii din lume. cdci aceasta socotesc cd inseamnd a lua din Egipt qi a jertfi rui Dumnezeu. sau nu aceasta o fac cei ce se apdr6 cu armele inferepciunii rumegti gi cuteg sfintele gi dumnezeiegtile noastre dogme clin strdlucirea in cuvinte 5i agerimea c'nogtiinfet sa gi aduc jertfd cuvintdtoare (rafionald) rui Dumnezeu ? <cdci toatd infelepciunea e de ia Dumnezeu>>, crupd cum s-a scris (Eccl. 1, 1). Dar noi spunem cd poefii gi scriitorii elinilor au ajuns la aceastd strdlucire a vorbirii frurnoase in duh iumesc. De aceea dumnezeiescul pavel zice: <<Nu am luat d.ultul lumii acesteia,
- 58' Sa ne lnsugim gi cele ale infelepciunii gi'tot ce realizeaz6 bine natura umand pentru a le ddrui lui Dumnezeu. putem folosi filosofia om"rreircd, gr,aiul omenesc, Tla omeneascd, adaptindu-le exprimdrii drep,tei credinte. Nu trecem ia qt-lita de tot ce e bun ln viafa n&strd-generil "m"nes". i.tu iop"r"-".i.o creainta leg6turri cu cec\a.ce a realizat gi realizeazi omenirea. ci folosirn totul, eviti;d numai ceea ce e rau in ea.

SF. CTIIRIL

AI- ALEXANDRIEI

ci duhul cel din Dumnezeu, ca sd. cunocglem cele ddruite noud de Dumnezeu, pe cere Ie 6i grdim nu in cuvinte lnvdlate de lntelepciunii omeneSti,ci in dovedirea duhului- (I Cor. 2, l2\. Cd Moise spunea cu adevdrat, dar in umbre, cI cele prefioase ale vietii din lume nu sint lepddate de Dumnezeu Cel dupd fire, o aratd indatd in mod ciar. Cdci la porunca lui Dumnezeu ca sd spolieze pe egipteni, a spus cd trebuie sd imprumute vase de aur gi de argint de la conlocuitor gi vecin, ceea ce se gi face prin femei. Pentru cd femeia e megterd la gugotit gi atotguralivd gi foarte priceputd spre amdgiie. Iar vasele de aur gi de arginl, de la egipteni socotesc cd sint, cum arn spus adineauri, cele prin care era obiceiul sd se bucure de slavd unii din lume, chiar dacd cunogteau pe Dumnezeul Cel adevdrat. Iar ceea ce spun e aceasta. Tuturor oamenilor le sint comune migcdrile minfii gi sufletului gi aptitudinea spre tot ce e bun gi rdu. Dar unii folosindu-se bine de avantajele firii infdptuiesc o viatd strdlucitd gi distinsd. Altii insi abdtindu-se spre cele ce nll se cuvin, pervertesc cele brine ale firii indreptindu-le spre cele urite. Asa bdrbdlia gi pruclenla sint bune celor ce le folosesc bine, dar sint vdtdmitoare celor ce nu 'le folosesc just. Cdci poli sd te porfi bdrbdtegte 9i sd fii prudent pentru laudd ,9i aplauze. Dar pofi sd le ai pe acestea iardgi cu multd rugine. Acestea sint comune gi in toti, li in cei ce rdtdcesc incd', gi in cei care cunosc pe Dumnezeu. Cind deci bdrbdfia, slujitoarea de oclinioard a viciului, 9i agerimea inteligenfii se intorc in noi spre ceea ce ii place lui Dumnezeu, atunci sint ca unele ce fiind luate de la egipteni Si din viata in lume, se prefac in case sfinlite gi bine primite lui Dumnezeu 5e.Cdci se preface in folosul virtutii $i spre slujirea sfinfeniei, precum vasele de aur gi de argint din Egipt s-au ardtat folositoare rla intocrnirea Ei desdvirgirea cortului sfint. Dar de-abia dupd ce au fost spoliafi egiptenii si dupd moartea prirnilor lor ndscufi, s-au izbdvit fiii iui Israil. $i aceasta pentru cd au jertfit mielul ca chip (tip) al lui Hristos. Cici nu era cu putinfd sd dobindeascd altfel aceasta, odatd ce toatd izbdvirea e numai in Hristos
59. Am spus lntr-o notd anterioard c6 eristd qi un progres in perversitate. Fiecare om e un chip al Cuvintului dumnezeiesc (al Logosului) avind in el putinla inaintdrii nesflrgite spre boghtia care se afld in Cuvintul dumnezeiesc, prin actualizarea potenlelor aflate in el. Dar se constatd in aceasti actualizare progresivd o strimbare. Apoi, depi Logosul rimine cu putereo Lui sustin{toare 5i in legdtur6 cu cei rdi, totuqi acegtia lntuneclndu-gi congtiinta legdturii cu El pierd sensul existentei lor gi al semenilor ca persoane destinate eternititii ln legituri cu Persoana eterni a Logosului. Prin aceasta pierd ln general sensul existenlei. Ei se dezvoltE, dar intr-un tel de lntuneric.

:i

TNCHINARE

IN DUH

$I ADElr'AR

gi nu numai prin El e toatd darea cea bund m. $i ei sint lisaii din Egipt noaptea, ca unii ce se izbt'ivesc in acelagi timp din intuneric li din robie; Cdci robul pdcatuiui iubegte totdeauna sd fie in intunericul spiritual gi nu in lumina dumnezeiascd61. <<Cdtot cel ce tace cele rele, dupd cur,'intul Mintuitorului (Ioan 12, 34). $i scot cu urdg.te lumina>>, ei aluatul nedospit 9i fug fdrd provizii. <Cdci sileau, zice, egiptenii po' porul, co sd-i scoatd.pe ei d.egrctbad.in lard. cdci ziceau cd noi toli vory ,muri. si Q luat poporul si a)uatul sdu inointe de c se dospi Idinn )or, .Iegat in hainele sole pe umerio (Ieg. 12, 33-34). C6ci socotesc cd cei ce voiesc sd se lipseasc5 de Dumnezeu 9i s-au hotdrit sd se fac5 casnicii Lui, nu trebuie sd poarte rdmd;ifeie rdutdfii din lume, nici sd-gi ia la drum hrand spiritualS striiind $i necuratd. Ci sd iubeascd s5 fie pliniie nedospite, adorind pe Acela Care dd viatd lumii 62. Unii ca aceqiia vor prdznui in chip curat 9i aducind lui Dumnezeu slujirea cea viednicd de primire, vor rdminea pururea sub puterea Lui. PALADIE r Agadar, cei ce sint iubitori de Dumnezeu 9i buni, trebuie' Sd ajungd, ca la o fard sfintd Si sfintitd, ia viala cea netiranizatd 9i supiisd lui Hristos ; Si sd se grdbeascd sd jertfeascd nu in pdmintul clu$rnariilor,adicd nemaifiind in deprinderea iubitoare de pdcat 9i nu cu totul nepdtatd, ci mai mult in rivna $i intr-o stare morald eliberatd de tirania diavolului. CHI4IL: Sd cugefi, Paladie, ce lucru nu std altfel, ci aga, cdci cu' vintul .nostru a ardtat-o cu adevdrat aceasta. Dar o poli infelege, dacii vrei, qi prin altd icoan5. Dupd ce locuitorii sfintei cetdfi, adicd ai lerusalimului, au cutezat sX supere pe Dumnezeu, Mintuitorul tuturor, prin abaterea spre tot felul de pdcate, au cdzut sub puterea Babilonenilor, care luindu-i robi'
60. Hristos lucra $i prin mielul jertfit de Israeliti ln vederea eliberdrii din Egipt' degi precum mielul era numai un chip al lui Hristos, aga 9i izbdvirea lor din robia gqiptirtui a Iost numai un chip al mintuirii noastre de phcat qi de.m-oarte. -" 61. Irruel pleacd din r6bie 9i din intuneric, ca sd ajungi.dimi'eafa sau la inceputu.l luminii'in afara robiei. Robia pdcatului lntuneca orizontul omului. El nu cunoaste sensul existentei sale. Nu qtie spre ce scop exista. Crede ce eristd numai pentru scurte pldceri momentane, pentru o viatd trecAtoare. -62. Avind piinea nedospiti, Israelilii doreau_ p9 Hriltg_s,. care,. a$a cum aluatul 'dospind-o aga ne dd noud vi,at6. Cici fdrd Hristos fiinta noastrd e. ca na viat6 azimei o azimd lipsitS de .riatd. oe aceea SfinJa lmpdrrtaganie o s.dvir$im cu pi]ne dospitd, ca unii ce nu mai sintem in agteptarea lui Hristos, ca Evreii, ci.L avem. Sf. Chiril dd aici o interpretare negativd azim6i, sau o soco^testesemn aI agteptdrii, nu-i dh intelesul pozitiv'din precedent, care folosind-o la lmpd_rtilanie. o. socotea semnul nestricdciunii. Cei ce'consumi azimd, se grdbesc spre Hris{o_s.cei ce se. impdrtd;esc- sub ihipui piinii, au deja pe Hristos, piinea cea cereascd. Ei nu se grdbesc sd iasE tlirt robia ii care se mai aita, ci sint deja in libertate. Eshatologicul e mai prezent in Liturghia risiritean5. Dacd'ln Vechiul-Testament se minca azima aqteptdrii' -a sperqll-tei a n'edeplindtdtii, Hristos la Cina cea de Tain6 s-a dat prin piine pe Sine insugi. Cdci El e piine lmplinittr, tru azim6 nelmplinit6.

ST" CHIRIL,AL

ALEXANDRIEI

le-a poruncit sd le slujeasch.Ei erau constringi sd se supund celor ce-i stipineau, chiar f5rir sii r,.rea.lntristali foarte gi gemind sub nenoroci_ rile neaqteptate,ct"rutate alie uneori micar o scurtd mingiiere sd in rnunci. Iar aceasta consta in a toci ascufigul clurerii care-i stdpinea prin cintdri de laudx lui Dumnezeu, <Mi-aLn odus aminte d.e Dumnezcu usi m'om veselif,, (Ps. 76, 4), aratd Davi'd, spunind despre cintarea de laudd a lui Durnnezeu cd este o sdrbdtoare duhovniceasci s. Dar celor ce vo_ iesc sd cinte gi si imprineascd lauda obignuit5, li se pare cd e un rucru necuviincios sd le facd sd rdsune un sunet atlt de dulce in urechile ce,lor dc alt nearr gi sd rdsplndeascd, aga zici'cl, in aer 'iersul prea crulce gi prea melodios, ca si ridd babiionenii gi sii se irite cle cinti-rrileor_ ganelor lor. De aceea au zis : <La riul Babilonurui, acoro arn s;czut si am plins, cLnd ne-am odus amitrte cle Sion_ (ps. 136, l_2), i^ care, dupt"rlegile qi obiceiurile iudeilor, se aducea jertfa de laucld, care sc silvirgea prin coarde gi organe, gi fermeca prin meiocliiie ei pe ct,i ce intrau in templui lui Dumnezeu &. Iar fiindcd acum se afiau ap.dsaii de jugul striin al robiei, zic plingind.: <<ln sdlcii, 1n mijrocul rui am atlrnat organele nooslre">, ardtind prin aceasta incetarea cintdrilor. Ciici salcia e un arbore neroclitor, mai bine zis cu rodur piercrut, curn s-a zis de un poet al eliniior 65.Deci organele cintirii au fost puse in nelucrare gi in stare de nerodire. Aritind pricina acestei nelucrdri, zic: <Cum vom clnta cintarea Domnului 1n pdmlnt sfrcijn 66. ?_ Iar aducin_ du-le Baruch cuvintele lui leremia, (au plins toli $i ou postit si s-au rugat inaintea Domnurui ; si ou slrins argint, pe clt putea mina tiecdruia si l-au trimis la Ierusalim, la loachim IiuI lui Helchie,IiuI lui so/omDreptul si la preoli .gi Ic tet poporttr care se ofra cu eI in ,Ierusarim., iBar. 1, 5-7). gi mai jos : <gi au zis: Iatd am trimis la voi argint, cumpdrali pe argint arderi de tot penftu pdcat gi tdmiie, si taceli mi= tesrne ;i /e aduceli pe altarul Domnulul Dumnezeului nosrru,r (Bar.
63, clntarea de laudi a lui Dumnezeu (doxologia) are un rirtm entuziast, dincr glas unei bucurii sirbdtor-e'tr. E <-rbucurie--pLntru cele primite rle Ia Dumnezeu gi o bu.curie a nddejdii. cici in laudd se ""piitia experienll p"tlrii"it'br-rndt{tii ctumnr:zeiesti. {I 64. Lauda adresatd_lui Dumnlzeu era gi ea o jertfE adusi Lui. Era <jertfa laudei>, cum se spune gi in sf. Liturghie. Ea bucurh nu numai pe ournnezeu, ci 5i pe tofi cci ce o aduceau, ca si o9 cej c_eo jertfeau. sa treiesti in ea ;i;;il qi bunEtatea lui Dumnezeu ;i se mirturisegte rui D'umn;;& Gcuria clc-a simli aceastd mdrelie gi bu_ ndtate a Lui. Aceasta e sirbitoarea 65. Homer, tn Odiscea, 20. 66' Daci lauda lui Dumnezeu se.face in cintare gi aceasta produce bucuric, unde Iru se poate lduda Dumnezeu lipseqte cintarea gi locul bucuriei'-ll ia pllnsul. E tii;sul c'elor aflati in robie, ca pedeapsd a lui Dumnezeu, care s-a depdrtat de ia ei.

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

1, 10). Cdci socoteau cd locuind in afard de pdmintui sfint gi ne mai lucrind sub Dumnezeu, ci afiindu-se sub jugul altuia qi cirzu{i sub mina tiranicd, nu li se mai cuvine sb jertfeascd, ci lasd slujirea celor ce locruiescin sfinta cetate gi se impdrtdqesc de slava sfintei siujbe 6i. Ei se c6lduzesc de o gindire buni cur sudoarea a ceea ce se cuviue $i e necesar. De altfel insugi preainfeleptul Daniil, fiind captiv impreuni cu ceilalfi, infeiegea forfa necesit5fii, dar se ridica peste ea, petrecind in preocupdri sfinte. Se ruga de trei ori pe zi. Dar ferestrele de Ia foigor eran indreptate qi erau deschise spre Ierusalim (Dan. 6, 10). Citci, dupd cum s-a scris, socotea cd rugdciunea lui e bine primitd ia Dumnezeu de abia atunci cind se depirteazi de tara str&ind gi uritd, clac.l nu cu trupul, mdcar cu gindurile, pi cind, privind cu ochii cugetdrii spre fara cea preaiubiti lui Dumnezeu, pdtrunde, aga zicind, in templrt gi aduce acolo rugdciunea pentru cele ce voiegte 68.

$
*

k
67. Slujba ii jertfa adush lui Dumnezeu fiind o a.devEratd sirbitoare a bucuriei produse de trdirea mdretiei gi slavei lui Durnnezeu, e totodati o lmpdntdqire de slava Lui Dumnezeu. Cel ce std in lumina lui Dumnezeu, se umple gi el de lumind. 68. Dep65ea robia exterioard printr-o libertate interioard.

CARTEA A DOUA Despre neputinfa de a scdpa de moartea de pe urma picatului de stipinirea diavolului altfel decit 9i prin sfinfirea in Hristos; gl ci nu in lege e indreptarea, ci in Hristos

l,t

CHIRIL: Cuvintul nostru a ardtat clar, Paladie, cd e un lucru frumos gi folositor sd vrem sd ne despdrfim de ceea ce obignuiegte sd ne vatdme si si dorim a ne face robi lui Dumnezeu 6e. PAIA,DIE; Aqa este. CHIRIL; Am dovedit cu tdrie cd despdrlindu-ne in intregime de cele rele, se cuvine sd cdutdm cele bune. PALADIE : Foarte adevdrat. CHIRIL.'s-a ardtat apoi cd e necesar ca ldsind cit mai departe prdcerile viefii din lume gi tulburarea pricinuitd de ele, sd ne grdbim sd jertfim lui Durnnezeu 9i aflindu-ne intr-o dispozifie a mintii asemdndtoare pustiei, sd-i aducem o slujire golitd de toate, preacuratd gi neatinsd de intindciuni, frumoasd gi bineprimitd. PALADIE r Aga este. CHIRIL..S-a mai ardtat cd strimtorindu-ne sub sine gi vrind sd ne refind de la pdcat, legea dumnezeiascd ne-a chemat de sub stdpinirea Satanei la demnitatea libertdfii, opunind infdfigarea celor bune uriciunii aceluia gi crescindlr-ne spre cele inalte, ni le-a fdcut strxvezii prin nenumdrate pilde. PALADIE: Aqa este. CHIRIL: Deci Dumnezeu este ddtdtorul mintuirii gi pricinuitorul a toatd fericirea, ardtindu-ne drumul apropierii de El, prin mijlocirea lui Hristos. cdci oare nu e mijlocirea lui Moise chipul (tiprrl) clar al mijlocirii lui Hristos ? PALADIE.. ln ce mod ?
69. A fi rob lui Dumnezeu lnsbamnd a fi liber de legi gi de patimi. Numai cei pdtimagi te robesc cu adevArat. Cel liber de orice patimd, Ei aqa e Dumnezeu in mod absolut, nu te robegte, ci doregte iubirea ta liberd. Cind iubesc pe cineva, ii slujesc din liberta,te.

'NCHINARE

TN DUH

SI ADEVAR

61

*,

f,

CHIRIL; Dumnezeiescul Moise a scos pe Israil din robia trupeascii gi l-a srnuls de la facerea cdrdmizilor 9i de la lucririle in legdturii ctt pdmintul ; $i stind la mijloc intre Dumnezeu 9i oameni, i-a adus cuvintele de sus. Iar Domnul nostru Iisus Hristos, prefdcind in adevflr cele ardtate in chip (tip) pi umbre, ne smulge din robia spiritualS (inteligibild), scotind afard pdcatul care ne tiraniza odinioarii gi scuturind stdpinirea diavolului; El induplecd pe cei ce. r'oiesc sd-i urmeze sA se despartd de grijile privitoare la trup, prefdcindu-le in dorinfa dup5 virtute $i vestindu-ne cit mai limpede voia lui Dumnezeu gi Tatdl. Astfel a zis : ,,Cuvintele ce Ie spun nu slnt ale MeIe, ci aLe Celui ce M-a trimis pe Mine, (Ioan 12, 24). $i iardgi : oNu vorbesc de Ia Mine, ci Tatdl, CeI ce NL-a trimis pe Mine, EI mi'a dat poruncd ce sd'spun ;i ce sd vorbescD (Ioan 12, 491. Dar Moise gi-a socotit cu adevdrat cele ale sale icoan{ 9i chip al mijlocirii iui Hristos, zicind israelitiior : <Prooroc dintre Iralii tdi ili va rid.ica lie ca pe mine Domnul. Pe Acela sri-l oscultali in toate cite a.i cerut de Ia Domnul Dumnezeul tdu 1n Horeb in ziua adundrii" (Deut. 18, 15-16). Deci cele ce s-au lucrat prin lr{oise gi puterea mijlocirii Iui sint chip {tip) 9i icoand. CSci cu mult niai negrbit e felui mijlocirii lui l-Iristos. Acela era slujitor al iegii ;i al umbrei 9i vestitorui unei ped.agogiicle sus. Ilristos insil e Stdpinui legii 9i ai proorocilor. EI legiuiepte cele ce le voie$te, 9i a fost Mijlocitor in inteiesul cd in El s-au intilnit Si s-au aclunat intr-o unitate Dumnezeirea 9i omenitatea 70. Ciici prin Hristos se infelege acestea amindouf, deodatd. <Moise a Iost ca o slugd credincioastiin toatd c1sa Lui, jar Hrisfos sintem noi" (Evr. 3, 5), peste casa ca un fiu peste cctsoSa, a cdrui co^sri Sa, a cdrui casf, sintem noi, cei care am fost condugi prin credinla in
70. Hristos e supcrior lui Moise pentru ci El e Stipinul legii. EI dd legea ca Dunrnezeu gi ca om o ia de la altul. Deci El e mai presus de lege' nu c supus ei. Deci o implinepte Ei El ca om, dar EI lnsuqi 9i-o dd si Sie-;i ca om' El o ia de bund voie, nu e silit sA o ia. O ia 5i o impliiiegte ca om, pentru a ne-o face ;i noul ugor de lmplinit. Cici ne comunica ;i noui puterea Sa ca om implinitor_ al legii, Dar o implinelte ia nivelul supcrior celui din Vechiul Testamcnt. El e Omul desivirpit, peltru cd e 9i Dumnezcu. Ne mijloce;te prin aceasta puterca dumnezeiascd.EI lace i:arte dup{ fiintd numai dintre oameni. Mijlocitorul adevarat trebuie si aibe in sinc ambele pdrfi intre care mijlocegte, Moise primc$te de la Dumnezeu un mesaj pentru oameni. Dar nu uDe$te in sine Dumnezeirca ;;i umanitatea. Deci nu poate uni nici pe oameni cu Dumnezeu in Sine. I-Lristosc dupd o fire a Sa Dumnczeu,clupd alta om. in El unirea intre Durnnezcu s;i om sau oameni e ciusd la capdt, idrd sii-i confundc. In afard de Hristos nu existi decit sau dcspdrlirea intre Dumnezeu 9i om, sau panteisrn. Oamenii simteau aspira{ia dupi desdvirSirea prin implinirea legii in plindtatea ei. Dar prin ei in;igi n-o mai putea implini. De aceea se facc Dumnezeu lnsusi si om. Cuvintul El ln:;uqi sd dea legea, ca clar, sd si o dea, dar gi si o 5i implineasci in plindtatea ei se intemeiazd pe faptul cd El e Mijlocitorul, in setrsul ci este ipostasul care une;;te in Sine Dunnczeirea $i umanitatea, deci mijloceSte in Sine Insusi intre Dumnezeire s;i umanitate $i ca atare intre Dumnezeire qi umanitate, in genr-.ral. Moise nu e la mijloc, propriu-zis, intre Dunrnezeu 9i oameni.

ST" CHIRIL

AL

ALE>(ANDRIEI

El spre libertatea adevdratd ?1.Agadar, lvloise a fosl rnijlocitorul libertdtii trupegti, r.restitorulliterei gi al urnbrer; iar Domnul nostru Iisus Hristos e tilcuitorul ceior mai presus cle iege gi cltiruitorul tibertdtii neasemdnat mai inalte decit a celei trupeqti 22, aclicd al ceiei dupti duh. De aceea a spus israelifilor celor ce erau eiiberati trupegte: <De veli ramine in cuvintul Meu, cu aclevdratucenici ai Mei sinteti si adet;drul vd va elibera pe voi,. $i iar.lgi: <Tol ce\ ce sdvirqe^'le pdcatul, este rob al pacatului ; iar robul nu rdnfine in casd in veec, pe cind.IiuI rdmine in veac. Dacci cteci vir sle elibera FiuI, cu aclettdratliberi veli ti, (Ioan B, 31, 32,34, 36) i3. PALADIE: Foarte bine ai spus. . cHIRlL.' Nu ne vom iduda, agadar, cu strdlucirile cele dupd trup ci cu cele in duh gi in dreptatea cea dupi Hristos, nu cea clupd lege. DacI cel ce e sub pdcat e incd rob, iar legea nu inclrepteazi in nici un fel, ci mai rnult ii osinclegtepe cei ce o calcd ?4,cum nu e limpede oricui cd toatd indreptarea in Hristos 9i desdvirqirea in duh prin sfinlenr'e, e prin El 9i in El ? De aceea scrie preainleleptul pavel : <Nu rnii rusinez de Evanghelie, caci e puterea lui Dumnczeu spre mintuire tot celui ce crede, iucleului intii 6i elinului. ccici in eo se clescoperdd.reptetea |ui Dumnczeu djn creclinlci spre crcclint<i,(Rom. l, 16-17). prin aceasta aratd - nefolosinta gi lipsa de putere a iegii r.echi, zicincl:
71. lntrucit Hristos este Fiul lui Dumnezcu, atit c.a Dumnezeu cit gi. ca om, pentru c9^9 1" unic ipostas in ambele calititi, ne face li pe noi iii sldviti ai Tatilui (Fvt.-Z' l0), deci liberi _cieorice robie. A5a cum EI ca Durnnezeu lgi cla ilsugi legea sie-qi ca om, deci o prime.gte 9i o implineqte in mod liber - 9i aceasta e plindtaiea ei ca expresie a asemdn-5riicu Dumneze-uprin iubire - aia 5i noi, din puierea Lui, pgte.tn implini in plindtatea ci in mod liber. Si atit libertatea pc carc o trdim iri 9 implinirea ei, cit gi asemdnarca cu Dumnezeu sau la starea cle lii, sau clcsdvirrirca umand la care ne duce prin implinirea ei in plinitatea ei, ne inalfd la mdrirea noastr6. 72. <Tilcuitorul celor mai presus de lege>. E vorba cle leqea trupeascd, c'arc normeazd viala 11"peascd,oprincl cle la unele qi poruncincl altelel Dar mai presus de ea este o lege a plinEtdtii (uir-am venit sd stric legea, ci sd o plinescr). Ea este o lege care nu e simtitd ca strimtorind libertatea, ci ca expresie a iibertAlii. E teglea iubirli. Amincloui sint date rrirtual in firea omnlui, ca mocLcle realizare a ei. Sau'legea are multe.. trepte. Pe mdsurd ce implinim o treaptd a ei, ni se descoperi aitd trciptd. gi pe mdsura aceasta, ea se uneste tot mai mult cu libertatca. Dai in aceeagi mxsura. Il simfim Dumnezeu nu numai ca tilcuitol'ui e.xterior 9i ddtdtorul legii clin noi, ci 9i ca cel ce ne apropie din noi ingine tot mai mult cle Sine, ca cel ce ne e tot mai familiar :;i ne conduce spre asemiinareatot mai mare cu Sine. .. 73. Aceastd apropiere rle Dumnezeu prin implinirea treptelor superioare ale legii ne face casnici ai Iui Dumnezeu, ne facc sd ne simtim ln El ca inir-un locag propt irt. Aceasta e libertatea de fii la care riclicE numai Hristos, Fiul Unul Ndscut Care S-a fdort 9i Fiu omenesc al TartElui ca sd ne facd 9i p" ,'toi ai Tatdlui p.i" Ei. Fiu e fdcut cel ce nu se face rob pdcatului, ci iubegte pe Tatdi in mori liber. _ 7'1.Legea infrineazd in oarecare mdsuri de la pdcat, prin pedepse. Dar nu poate.. indrepta sau frace drept in fata lui Dumnezeu, asem(:nea c1 Durirnezeu, pentru cd nu-i <ld aceasti putere. Numai din Hristos ne vine puterea si o implinim 9i sd o depdqim 9i sd ne unim astfel cu Dumnezeu.

I
FI

TNCIrINARE

IN

DUH

SI ADEVAR'

)ir'i

.i

"Iar cd in lege nimenea nu se indrepteazd, e vdclit. Cdci dreptul din credinld va Ii viu. Iar legea nu e clin credinld, ci cel ce le-a Idcui pc ele, ve trdi in ele, (Rom l, 17 s.u.). PALADIE: Aqadar legea e nefolositoare? CHIRIL: Nu spun aceasta. Pentru cX nu s-a descoperii in zaclar.Ci s-a dat rnai virtos (spre ajutor>r,dupd cum s-a scris (Evr. 5, 1). Cdci intrucit a venit peniru pectagogiegi pentru a cunoaqte pdcatul gi pcntru trebuinla de a primi inceputulile .qi elementele cuvintelor lui Dumnezeu, cum n-ar fi socotitd folositoare? Nfai neputincioasda fost insi in ce priveqte spdlarea pticatului 5i puterea de a desirvirgi spre sfinfenie ?5.Astfel dumnezeiescul Pavel ne spune t nDar $tim cd toate citc Ie zice legea, Ie grdieste celor de sub lege, ca toatd"gura sti se inchrc,lri $i toatd luntea sd lie vinovalti inaintea lui Dumnezeu. Pentru cd tliit Iaptele legii nu se vo indrepta nici un trup inainteo Lui. Cdci prin ltc1,' e ctlnoqlinla pdcatului> (Rom. 3, 19-20). Aqadar, legea e ardtdtoare a pdcatului, nu pricinnitoarea mdririlor virtufii. Cdci a spune : sri nu curve$ti, sri nu preacurve$ti, sii nu frrri, sd nu juri strimb,6i cele riscmenea acesloro. {Ieg. 20, 9 g.u.), sint proprii celui ce aratd felurile pdcatului gi alungd necurdlia, nu celui ce sf,depte ptiinla virtutii gi face auzitorilor atotldmuritd cunogtinla vietii nepdtate 20. Cdci mi se pare cii e o prostie a pune nesdvirgirea celor rele intre modurile unei viefuiri alese. Eu socotescpe bunii dreptate cii de-abia atunci cigtigtim irremiul in toate ceie de laudd, cinci pdrdsind 9i alungind picatul qi 16sind sd rdmind uncleva jos pe cel neeliberat in gind de viciu qi de uriiiune, ne vom ridica la mdririle inseqi ale virtulii. Astfel Domnul nostru Iisus Hristos zice '. uAmin, amin zic voue, de nu vo prisosr clreptalea voostrci mai mult decit a cdrturarilor gi q Iariseilor, nu veli intra in impdrdlia c,:rurilor" (Matei 5, 20). lntelegi, agaclar,cir N{in'Lui-

ru
p,

75. Legea a fost descoperit5 (dar fiind implicatd totodatd in firea noastrd) pentru a ne trezi congtiinla stdrii de pdcat, deci a pune primul inceput spre desdvirqirea noastrd. Dar cuidlirea de p5cat, sau puterea de a ne infrina cit mai mult de la p.rcat 5i cle-a inainta spre desivirgire 9i deci spre sfintenie, ne-a venit numai din puterea Fiului lui Dumnezeu fd.cut om. El a intdrit intii in Sine gi din Sine fi in noi Jirea omeneascdin nepdcdtuire gi a dus-o la clesdvirgire$i sfiulenie. 76. Cunogtinla prin experienfd a virtulii nu o avem decit duph ce avcm din Hristos puterea de a deprinde virtutea. Faptcle legii nu indreptcazd, pcntru cd ele, constau numai in a nu face cele rele, dar nu gi in a iace cele bune, Pentru accasta se cere dragoste de Dumnezeu gi de oameni. $i aceasta nu se dd de Dumnezeu diu afar6, prin ponrncd, ci de Dumnezeu CeI intrupat ;i unit ca atare cu uoi. Numai cel ce te iubegte, unindu-se prin iubire cu tine, iti dd puterea sd iubeEti. Prin Hristos omul e ridicat din planul juridic. E lndreptat nu pentru cE vrea Dumnezeu sir-l declare drept pentru faptele lui poruncite de lege, cum spune protestantismul. Ci e indreptat in sensul cd e fdcut ln nod real drept. pentru cd are pe Hristos crr puterea Lui de-a face binele in el, cu puterea Lui care sddegte cuno;tinla prin t'xpcrienl6 a virtulii in noi.

64

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

torul a poruncit si imbrdfigdm dreptatea cea mai presus de cea a legii z?. Iar lucrul acesta gtiindu-l perfect infeleptul Pavel, scrie : <De i se pare cuiva cri se poate ihcrede in trup, eu cu atit mai mult. La opt zile, am fosl tdiat lmprejur; sint din neamul Israil, din seminfia ]ui veniamin, evreLt din evrei, dupd lege farjseu i dupd rivnd prigonitor al Bisericii, dupa dreptatea cea din Lege, tctrcide prihanci. Dar cele ce imi erau ntie cistig, pe acelea le-am socotit pentru Hristos pagubd. Ba mai mult pe toate le socolcsc cd sint pagubd, Iald de inallimea cunoa$terii lui /isus Hristos, Domnul noslru, pentru Care ne-am lipsit d.e toate 6i le privesc drept gunoaie, ca sd cigtig pe Hrisios, Sj sd md. allu intru El neavind dreptatea mea din legc, ci cea prin cred.inla Jur Hrjstos" (Filip. 3, 4-9irc. PALADIE r lnfeleg, cuvintul e limpede. Dar spune-mi gi aceea : de ce nu ni s-a legiuit mai bine la inceput dreptatea prin credinfd gi sfinfenia prin ea, dacd n-a fost indestul5.toare Legea veche spre dessdvirgire? CHIRIL..Pentru cd se spald, prietene, pe drept cuvint, ceea,ce e tnurdar, se gterge ceea ce e pdtat, se lurnineaz5.ceea ce e intunecai. cdci se cuvine, socotesc, dupd cuvintul Mintuitoruiui, sr fie tdmdduit cel bolnav pi sd fie chemafi la pocdinfd nu cei sfinfifi, ci cei impovdrati de pdcate (Matei 9, 13). Sau nu trebuie sd fie osinditi intii cei chemafi la iertare, ca sd se vadd izbdviti dupd ce s-au gtiut prirnejduifi din pricina neputinfii lor ? Trebuia deci sd apard intii legea, ardtiltoarea pdcatului, ca un fel de mustrd.tor gi acuzator aspru aI nelrutinfei tuturor, ca si ajungem gtiutori ai mdrimii bundtdfii lui Dumnezeu, cea prin Hristos. Cdci unde gi cum ar fi fost ioc pentru harul iertiirii, dacd n-ar fi stat dedesubt vinovdtiile ? zs.
/J. nDrsptatea cea mai presus de cea a legii, e una cu "maririle virtufii>, n:r una care ni se atribuie pur juridic qi din afard de Dumnezeu, pentru meritele lui Hristos, cum zice protestantismul. Dar fiind mai presus de cea a legii, pentru cd nu o lnfSptuim in noi nrrmai cu puterea noastrd, cum sdvirgim laptele legii, ci cu puterea lui Hristos cel ce are in sine ca om starea virtufii, dindu-ne 9i noud puterea sd-I urmim Lui, sd ne facem asemenea Lui. 78. Pavel spune cd a implinit mai mult decit orice evreu poruncile Legii- Dar totuqi gi-a dat seama cE prin ele nu se putea mintui. Dc accea s-a alipit de Hristos. Dar vizind neputinfa <dreptdlii> din lege pentru miniuirc, n-a dispreiuit orice dreptate, ci a dobindit <dreptatea> din credinta in Hristos, aciici din credinta in puterea Ltri carc i-a ficut sieSi putere spre adevdrata dreptate. 79. Ni s-a dat lntii legea vechc, ca sd ne trezim la congtiinfa pdcatului 9i ca sd ne vedem neputinfa de-a scEpa de el prin noi ingine. Altfel .n-am fi simtit trebuinta de Hristos. Deci Hristos n-a venit pur $i simpiu sd ne scuteascd de orice obligalie a vreunui efort spre a deveni nepdchtoqi ii buni, cum inva1[ protestantismul, ci ca sE ne dea pulterea sE facem gi noi efortul pentru a deveni aga. I{ristos n-a venit si ne cleclare drepfi sau sd ne facd ca pe nigte bugteni, ci ca sE ne facd gi prin contributia noastrd <liberi" de pdcate sau de patimi, Nu poti deveni liber fdrd si practici Iiberlatea.

INCI{INAnE

lN Drfi

Sr ADEVAR

65

,* 3

$i dacd trebuie, spre a scurta cuvintul, sd recurgern gi la unele istorisiri vechi, voi spune iardgi, cd lui Avraam i-a fSgddttit Dumnezeu harul prin credintd; li ca intr-o pirgd a celor miluifi,'in el a dat o iertare rnai veche ca legea, pe cea din bundtate. Cdci s-a scris : <A crczut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui spre dreptdteD (Fac, 15, 6; Rom. 4, 3) e. ta aceasta igi adaugd gi Pavel mdrturia : <Dar cum i s-q socofit? Cind era tdiat itnprejur satt clnd era netdlat lmprejur? Nu cind era tdiat imprejur, ci clnd era netdiat imprejur. Iar semnul tdierii Tmprejur L-a primit ca pecete a dreptdlii credinfei dln vremea netdierii lmprejur" (Rom. 4, lO-11). $i a auzit pe Dumnezeu ziciud ldmurit : "/n line se vor binecuvlnta toate neamurile> (Fac. 12, 3). <In tine,r lnseamnd dupd asemenarea ta. Aga a inteles-o Pavel cind zice : ,rPrevdzlnd Scripturo cd din credinld va indrepta Dumnezeu neamurile, i-a prevestit lui Avraam : <<1ntine se vor binecuvinta toate neomurile. Deci cei ce sint din credintd, sint binecuvl.ntafi lmpteund. cu credinciosul Avreamr> (Gal. 3, B-9). Agadar, t{ierea imprejur e senn al credintei din vremea netdierii tmpreJur, iar Avraam a fost indreptat din faptele legii. $i mdririle pentru credinf6 sint mai vechi decit tdierea imprejur. PALADIE.. Dar atunci pe drept cuvint md intreb de ce a intirziat sfinfirea cea din credinf5 ? $i de ce semnul ocup6 locul mai vechi qi ceea ce-l intrece locul al doilea ? CHIRIL.' Oare n-am aritat depiin cd a fost fapta unei intocmiri uimitoare gi negrdite ca legea care osindegte sd se iveascS in tirnp inaintea credinfei care indrepteazl? <Au nu lumineazd. Iumina in intuneric>>(Ioan J, 5). ti nu se desdvirqeqte puterea lntru neputinfd, dupd curn s-o scris ? (II Cor. 12, g). PALADIE; Bine zici. CHIRIL: Agadar legea s-a ivit la mijloc 81,ca sH se idmulteascd pdcatul. Cdci unde nu este lege, nu e nici cdlcare 82.Iar iertarea cdlcdrii gi a ugurdtdtii de pe urma ei cum ar vedea-o cineva, dacd. nu ne-ar osindi mai intii legea ? Cd ceea ce spun e adevdrat Ei nu e un cuvint gol, sau aiurea, va intdri gi Pavel zicind : <Agadar legea s-a addugat
80. Credinta lnsisi e 3ocotitd de Dumnezeu spre dreptate, ardtlndu-se cd ea este gi un act al omului, dar gi al lui Dumnezeu. Chiar socotiti ca act ai omului, o sprijind ln Dumnezeu, sau e experlentd a Lui gi a vointei Lui mlntuiioare. In credinta, ca act comun aI omului 9i al lui Dumnezeu, se afIS ca putere iu dezvoltare toatd dreptatea omului prin Dumnezeu 6i prin el. 81. S-a intercalat intre starea de pioat 5i mlntuirea in Hristos. 82. Odatd omul devenit pdcdtos, i s-a dat legea ca sd devind con$tieht de p6cat si ca sd vadd cum legea, departe de a-l ajuta si se facd drept, ll aduce la $i mai ... muite p5cate 9i prin aceasta ne oslndegte 9i mai mult,
5 _ SI. CHIRIL

F
t

Ir
66
SF. CHIRIL AI. ALEXANDRIEI

pentru abateri pind cind era sd vind srinrinla care a fost fdgaduitd ; Si s-o rincluit prin ingeri, (Gal. 3, l9). Cu cit inlelepciunea lui a cdutat sd taie diniinte viitoarele ndscociri gi nedumeriri ale unora. Cdci era de presupus cd unii se vor plinge de intirzierea indreptiirii din credinfd 9i vor spune cd pdtrunderea legii la mijloc s-a fdcut spre zirddfnicirea acelei vechi firgdduinfe. De aceea zice : <Esle deci Legea im, potriva Idgdcluinlelor? Nicidecunt? Cdci dacd s-ar fi dat lege care sd poatd da viafd, cu adevdrat clin Lege ar Ii |ost dreptatea. Dar Scriptura le-a inchis pe toate sub pdcat pentru ca Idgd.duinfa sd se cle.l din credinld celor ce cred in /isus Hristos. Iar inainte de a veni crcdinla, noi eram pdzili sub lege liind inchisi pentru credinla ce evea sd ni se descopere noud. Asltel legea ne-a Iost noua pedagog spre Hrisfos, co sd ne indreptdm din credin\aet. Iar venind legea nu mai sintem sub pedagog, cdci toli sinteti Iii ai lui Dumnezeu prin credinla in Hristos fisus" (Gal. 3, 2l-26). gi, ldmuregte deplin nedurnerirea zicind: <Der o spun oceasta, cd Legea care vine dupd patru sule ^gitreizeci de oni nu desliinleazd testamentul intdrit llnai inainte de Dutnnezeu, incit sd desfiinfeze fldgdduinla. Cdci dacd moStenirea ar ti din Lege, n-ar mai Ii din ldgdduinld. Dar Dumnezeu i-a ddruit lui AvraanT mo$tenfueadin tagdduinlit>(GaI. 3, 17-181s+. Inchizindu-ne deci legea in pdcat, ne-a fost pedagog (ne-a crescut) spre Hristos. Cdci Hristos este sfirgitul Legii 9i al proorocilor. De aceea le gi spune Iudeilor care nu credeau Lui: "Dacd ali li crezut lui Moise, ali cred.egi Mie. Cdci acela a scris d.espre Mine,. (Ioan 5,36). Agadar, nu ne indreptdm din faptele Legii, ci mai degrab5 prin credinla in Hristos. <Cdci cili sint din taptele legii, sint sub bJestem.Cd scris este: <Blestemat tot cel ce nu skiruie in toate ceJe scrisen cartea Legii, spre a le Iacer. Dar din blestemul Legii ne-a rdscumpdrat Hristos,
83. Legea nu deschide oamenilor o iegire de sub pdcat. Cdci oamenii rdmin sub ea avizati la puterile lor, care sint mai degrabd o neputinfd. De aceea ei apteaptd de la Hristos scdparea de sub legea care-i inchide in starea de pdcat, de la Hristos, sau de la Fiul lui Dumnezeu f5cut om care-l scapd de pdcat nu pr'fin lege, ci in mod mai presus de lege, prin puterea pusd ln umanitatea Lui 9i comunicatd lor daci se deschid Lui prin credintd. Dar tocm,ai pentru cA legea nu putea elibera pe oameni dln pdcat, ei au inceput sd agtepte eliberarea de la Dumnezeu prin credinfa ci o r a face El aceasta. Legea a ajutat pe oameni prin neputinla ei de a-i mintui sd ajungd la credintd sau sd accepte pe Hristos prin credintS. 84. Fatd de cei ce rdmineau nedumeriti de ce s-a intercal,at legea lnrtre cdderea in pdcat 9i mintuirea in Hristos, Sf. Cltiril dupi ce a ardtat cd legea s-a intercalat pentru oa omul sd vadd prin ea neputinfa de a se mintui prin ea, sau prin puterea lui, ca sE o agtepte de la Dumnezeu prin credinti, mai aclaugd clar con$tiinta ci va veni de la Dumnezeu mlntuirea. Dar omenirea prin credinfd o avea din fdgd<luinla datd lui Avraam. Aceasta intretinea in tot timpul legii nhdejdea cd mintuirea ii va veni prin credintE de la f)umnezeu in mod mai presus de legc. Omenirea era astfel pe de o parte inchisi prin lege sub pdcat, dar avea pe de alta nddejdea cE va fi mtntuitd prin credintd.

3
INCT'rNAnE l.ll DUH SI.-ADEVAR

fiicindu-se pentru noi blestem. cdci s-a scris cd blestemat este tot cel spinzurat pe lemn, ca binecuvintarea lui .A"vraamsd vie la neamuri prin Hristos lisus, ca szr prirnim. fdgxduinfa duhului prin credinlii> (Gal. 3,'10--14). PALADIE; Dar sii trecem, clacii vrei, ra altcerra cle folos. Ajung acesteadespre lege gi despre iconomia ei. CHIRIL.'spune treputinf S. ce doregti, cdci crecl cd nu-mi este clin cele cu

PALADIE; Nu e prea grea ri adincx nec.l umeirea mea gi socotesc cd ceea ce caut poate fi aflat fdrd prea mare ostenealti, dacd Hristos ne ddruiegte lumina Lui. cei ce am primit indreptarea din crediniii qi am lepddat slujirea in umbre' gi chipuri, oare nu trebuie sd cinslim pe Dumnezeu cu aducerea unor daruri tresinqeroase? cHIRIL; Bine zici. cdci scris este : ucin"stegr pe Domrutl tlin ostee nelile . tale cele drepte si clir-i Lui pirgd clin rodurile ctreptdlii tale> (Pilde 3,9). ecdci aceste jertte sint binepldcute lui Dumnezeu, (Evr. 13, 16.}, cum spun glasurile sfinlilor. PALADIE: Aqadar, e nebunie sd se sileascd cineva sii aducii jertfe cle boi'qi sb implineascd ce.le ce au fost rinduite prin porunca veche. Junghierile de berbeci.gi miresmel.e,p'e lingd acestea fiuctele si f[ina imbibath de untdelernn, turturelele gi porumbeii au fost datori sd lc aducd inchindtorii in vremea aceea. Dar ie rocJ, spune-mi, cle ce nu le-a desfiintat pe acestea Dumnezeu de la inceput gi pentru ce rinduiegte:darurile de care se bucur5 gi descoperf, modurile jertfei noastre duhovniceqti de-abia acum ?. 3HIRIL.' oare socotegti gi indrdznegti sd spui cd Dumnezeu nu s-a gindit bine de la inceput gi numai pentru cd n-a nimerit, prin hotdrirea Lui, binele in mod desdvirgit, a putut sd afle cu vremea un lucru mai bun ? Sau ci a primit atunci cele ce erau in umbre, ca unele ce satisfiiceau plScerea Lui, dar apoi suferind ca 9i noi de patima iubirii de noutate, a cedat acestea altora Ei a rinduit cultul nou, necunoscut odinioar5 ? PALADIE : Nicidecum. Aceasta este o, aiureali. Nici nu socotesc cd Dumnezeu ar putea sd gregeascd in vreo privinfd, Dar agi vrea sir aflu ce L-a indemnat sd legiuiascx celor de pe pdmint atunci acelea, iar acum acestea? CHIRIL; cuvintul tdu ne silegte sti ne intoarcem iardsi inapoi. oare n-am spus cx Legea a fost pedagog spre Hristos, adicd inviitdtor al celor ce erau inctr prunci, ardtindu-le prin giriciturii gi zugrdvindu-

68

SF'. CI{IRIL

AL

ALEXANDRIEI

le in chipuri ingroqate celor ce llu puteau incd infelege, care este binele adevdrat pi care e voia lui Dumnezeu cea desdvirgitf, 9i binepl5cutd ? Cdci pofi si gtii fdrd muiti ostenealf, cd felul slujirii duhovnicegti era incb nein{eles gi nepdtruns de sufletele iudeilor. Deci fiindcd era trebuinfi de un cuvint pe mdsura pruncilor 9i de invf,fdturi siprple 9i de o educafie prudentf, care sd nu aibfi nimic obositor 9i aspru, a rinduit Dumnezeu oclinioard cele cuprinse in chipuri (tipriri), dar totodatd a ardtat de mai inainte cd vor veni 9i vor fi ]a vremea sa cele ale slujirii adeviirate 85. De aceea dezaproba jertfele de singe 9i umbra, iar prin proorocul Amos le lepida : nAm ulit, m'Qm scirbit de sdtbdtorile voastre ti nu mai prime.sc mirosul din ariundtile voastre' Cinrl ittti aduceti arderi de tot Si jertte, ntt Ie iau in seamd ! Depdrteazd. d'e Ia Mine sunetul cintririlor tale $i cintarca olganelor tale nu o voi QuziD (Amos 5, 2l-221. Iar prin Miheia infSfiSeazd persoana unui b5rbat, care dore$te sd invete in ce mod ar putea face binele fdrd EreqeaiS: ncu ce voi lntimpina pe Domnul ? Cum voi primi pe Dumnezeu cel Prealnalt ? II voi indupteca pe EI prin atderi de tot, prin vilei rle un an? Dar oare Domnului ii vot pldcea miile de berbeci 5i zecile de mii de riuri de untdelemn ? Sau sd dau pe cel dintii ndscut al meu pentru pdgindtatee me1, $i rodul pintecelui meu pentlu pdcatul sufietulul meu' (Miheia 6, 6-7). Apoi adaug5 in 'continuare : <<Darli s'a ardtat, omu' le, ce este binele sou ce cere Dotnnul de la tine : sd taci dreptaleo $i sri iubegti mila Si cIJ stnelenie sd mergi inaintea Domnului Dumnezeului ldu" (Miheia 6, 8). Dar aceasta nu e oare in mod v{dit ceea ce a spus Hristos : <<DevoieSte cineva sd vjnd dupd. Mine, sd se lepede de sine' ce gi sd ia cruceQ sa $i sd urmeze Mie,, (Matei 16, 24). $i iarxgi : <<CeI Mie, 5i unde sint Eu, acolo sd fie md iube$te pe Mine, sd-Mi ulmeze $i slujitoruI Meu, (Ioan 12, 26). Slujirea lui Hristos nu e slujirea legii, ci slujirea sfintd qi duhovniceascd' PALADIE; Foarte drept ai spus. 1HIRIL.. Iar prin proorocul Isaia ii ceartd si mai aspru pe israelifi, zicind : oAscu/fati cuvintele Donmului, cdpetenii ole Sodomei, Iuali aminte la legea \ui Dumnezeu, popor al Gomorei. ce-mi ftebue mie mullimea jetttelor voostre ?, ziee Domnul sinl sritul de arderile de
gS. prin chipurile lngro5ate cei mai ridicati duhovnicegte vedeau adevdrurile mai inalte. Acest lucru sd intimpld totdeauna. Numai cei mai lngro$ati la minte sochipurile sau simbolurile' ca ultima realitate. Prin legea veche se vedea 9i ;;6r; viitoare, saq Fiul lui Dumnezeu Care va veni prin intrupare.a idg6aoitrtu'mintuirii "i ot" iproupu rie oameni, ia sd Ie comunice prin -umanitatea .Sa ridicat5 la indlti' mea supremi puterea care sd-i ridice $i _pe ei la desivirEire. Acestora i$i va jertfiri, nu iiaiu f"gatu.a inai intimd cu Dumnezeu prin altd slujire, sau prin alte singeroase de animale' prin Jertfe

fi

IN'CHT1\rARE tll DUrt sr.ADEvAn

tr

tot'.cuberbeci gi de grdsimeavileilor $i nu mai vleau singe de tauri, de miei sj de lapi. Nici sd nu venili sd vd ardtali Mie, cdci cine vQ cere acesfeo clin inimile voastre? Sd nu mai addugali a cdlca in eurtea Mea. De veli acluce Idind fin zadal. Tdmiia esle uticiune inaintea Mea, lunile cele nou| ale voastre .5i simbefele $i ziua ce7 male nu Ie voi suleri. Odihna de Ia lucru Si sdrbdtorile vocslre le-a urit sufJelul Meu. M-am sdturat de voi>>(Isaia 1, 10-14). Aceeaqi o spune prin proorocul N'Ialeahi, cdtre cei uritri Si preveste$te timpurile cind se va aduce Lui ln tot pdmintul bund mireasmX neasemdnatd a jertfei nesingeroase 9i spirituale (inteligibile). Cdci spune : <Nu este voia Mea Sntru voi, zice Donnul Atotliitorul i $i nu voi primi ierlid din miinile voostre, pentru cd de Ia rdsdrittt] soore,lui Si pind /a apusuri numele Meu s-o sldvit lntre neannuri gi in tot Jocu/ se aduce tdmiie gi ierttd cuIald numeJui Meu. Cii mare este numele Meu intre neQmuri, zice Domnul Atotliitorul> (Maleahi, 1, 10-11). vezi c5 zice c5 se va aduce Lui t5miie gi jertfd curatti de tot neamuJ ? $i numind testamentul dat noud in Hristos, nou' l-a invechit pe cei dintii. Cdci asa ne scrie dumnezeiescul Pavel (Evr. 8, 13). Aqa 9i aici, numind jertfa ce Se va adUce la vremea sa de tot neamul, curatd' aratX cd cea veche nu e aSa. Cdci cum ar fi fost curatd cea care nici nu curi|[, nici nu avea puterea de-a desdvirgi spre virtute ? De aceea zice fericitul Pavel cd nu era fdrd prihan5. $i de aceea a fost nevoie sd vind cele prin Hristos gi se vestea cea de a doua. ..PALADIE.: Atunci slujirea in umbre e cu totul contrard voii lui Dumnezeu ? 1HIRIL: Cu totul. S5 ludm aminte la cel ce spune limpede israelifilor prin glasul lui Ieremia : <Acesleo zice Domnul : Adunoli arderile voaslre cletot cu jertfele trocslre Si mincali cdrnurile. Cdci nu am grdit cdtrc pdrinlii voStri $i nu |e-om poruncit |or frn ziua in care j-am scos pe ei din pdmintul Egiptului despre arderi de tot Si iertte. Ci cuvintul acesta l-am poruncit lor zicind: Ascullali de giasul Meu, (Ieremia 7, 2t-23). Dacd finem seama.devoia adevdraifl a Legiuitorului, nici la inceput nu s-a rinduit legea cea in umbre, trecindu-se sub t6cere slujirea in duh. Dar fiinclcd era un lucru impovdrdtor 9i nu ugor, ba chiar ' aspru gi greu celor de atunci sd poatd implini binele desdrzirgit,s-a rinduit legea ca un fel de deprindere, drept ceva copildresc, cale are chipul adevdrului. Totusi Ddtdtorul iegii a ardtat lirnpede cd nu acelea ii sint cele mai pl{cute, ci cele mai iubite ii sint cele ce vor veni prin Hristos. De aceea a spus iar59i : <<Pentruaceasta i-am secerat Win cuvlntul

SF. CHIRIL

AL

ALEX.{NDEIfI

proorocilor voStri, i-atn omorit ytin graiul gurii Mele Si judecata Mea vo ieqi ca o lumind. ; pentru cri mild vojesc Si nu jerttd, 6i mai mult cunoasterea lui Dumnezeu, decit arderile de tot" (Osea 6, 5-6). Ciici cr,r mult mai de pref e la Dumnezeu iubirea de frafi decit vifeiul care arde gi decit oaia junghiat5. Pentru cd prin acelea se plinegte legea. gi rnai de pref este indlfimea cunogtinfei lui Hristos, prin care ni se face cunoscut noud gi pe Tatdl insupi. Iar ci aceasta ne pricinuiegte rriafa de veci, nu trebuie sd se indoiascd nirneni, odat6 ce Hristo.s zice criitre Tathl Cel din ceruri : "Aceasta este viala de veci, ca sd Te cunoascrr pe Tine, adevdratul Dumnezeu gi pe Iisus Hrisfos, pe Care L-ai trimis',, (Ioan 17, 3). Cdci e sigur cd adevdrul nu minte niciodatd $i nicidecum. PALADIE: Desigur cd nu. CHIRIL.' Deci fiindcd Israil cdzind din farniliaritatea cu Durnnezeu 5i netinind credinfa, nu l-a cunoscut pe El, nu se putea intoarce altfel la .starea de la inceput, decit numai prin Hristos, lepddind rinduielile legii. Cdci s-a scris iardpi : <Pentru cd |iii lui Isruil vor $edca zile rnulte, tdrd altar, tdrd preofie, Iara adundri; Si dupd aceea.se t'.ri intourca tiii lui l.srai/ gi vor cduta pe Dumnezeul lor $i pe David., lmpriratul lor, .gise vor minuna de Domnul $i de bundtrilile Lui in zilele cele de apoin (Osea 3, 4 g.u.). Ct"ici cind va intra plindtatea neamurilor, atunci tot Israilul se va mintui. Dar in Hristos. Iar David este amintit, pentru cd Hristos din siminfa gi din seminfia lui David este. Iar cd se vor desfiinfa gi inseqi jertfele legii, a intilrit-o clar prio Ioil, zicind : "lncingeti-vd 6i vci tinguili voi, preolitor ; plingeti cei ce slujili Ia altar ; dormiti noaptea, dormili in saci, cei ce slujili lui DumnezeLt cd s-a deportat de Ia casa Dumnezeului vostru jertta cu tur; IrQret {Ioil 1, 13). $i iardgi prin acelagi prooroc; oS-a scos jertta $i turnarea din casa Domnului ; plingeli voi, preoli cei ce slujili la altar, (Ioil 1,9). Pe ling5 acestea,a prezis c6 gi cortul insugi se va desfiinfa, zicind : "$i va Ii, de vd veli inntulfi, $i veli creSte pe pdmlnt in zilele acelea, zice Domnu.I, nLl se vd mai vorbi despre chivotul legdnfintului Domnului, sflnful lui Israil. Cdci nu se vo moi sui Ia inimd, nu se va mai nutni, nu se va mai cetceta gi nu se vo mai Iace altul> (Ieremia 3, l6). Cdci inl5turindu-se pentru totcieauna jertfa cea in tipuri qi prin singe, trebuie sd se inlSture gi cortul, ridicindu,se altul mai adevdrat, adici Bisericadespre care 5i Hristos lnsuii a zis: <Aici voi locui, pentru cd am ales-o pe eaD(ps. 131, 14). Cir felul slujirii se va schirnba ;i preface intr-una mai bunt"r,aclicii in cea in Hristos gi noud, se vede limpede gi din ceea ce scrie Maleahi

INCEINARE

IN DUH

SI ADEVAR

3
3

despre Dumnezeu :'<$i vo' curdfi pe tiii Lui Levi 5i va turna peste ei ca un aur,ti ca un argint; Si vor Ii aducind Domnului iertld intru dtept' tate. Si va pld.cea lui Dumnezeu jertfa lui luda 9i o lerusclimului ccr zilele veacului Si onii cei dinainte, (Maleahi 3, 3) s. Infelegi cd zice cd va fi o prefacere $i o transformare a preotiei pi a jertfelor ? PALADIE; infeleg. CHIRIL: Cdci cuvintele (<vor urma)) $i <(va curdfi,,, spuse ca despre argint gi ca despre un aur, oare nu vrea sd ne ducd la aceste infelesuri ? PALADIE: E fo.arte arievdrat. CHIRIL: Iar ci a$a ceva avea sd facd in mod spiritual Cuvintul prin intrupare, ne-a incredintat Dunrnezeu gi Tatdl, zicind : "[ndatd vrt veni la tentltlul Sdu Domnul, pe care t,oi It cdutali Si lngerul legdmin' tului, pe cctre iI voili. Iata vine, zice Domnul Atottiitorul. $i cinc vn rdbda ziua intrdrii Lui ? Sou cine va sto Io vederea Lui, cdci EI va intra ca Iocul topitorului ti ca le,tic celor ce se spold. $i vc .tedeo topincl 6i curdlind ca Si argintul 9i ourul>, (Maleahi 3, 2-3). Agadar, spune cd va fi o innoire, gi o transformare a preoliej, ariitind cd modul slujirii nu va fi altul decit taina de acum a lui Hristos. $i iardpi a spus prin proorocui Iezechiel despre cei aleqi de EI ca sti slujeasc5 : <<AceStia vor apropia de Mine co sd-Mi sluieascd gi vor se sta inoinlea telei MeIe ca sd-Mi aducd jerttd, seu 9i singc, zice Domnul Dumnezeu. Acestia vor intta in stintele Mele ,gi acetfjo se \./or apropia Mie, (Ezechiel,44, 14-_16).Dar grade moscr Mee, ce sd-Mj s/uleoscci simec Ai singe,leSi s/ulireo la altar, oare nu vont zice pe drept cuvint, ca sint taina lui Hrisfo,s / PALADIE: Bine zici. CHIRIL.'Foarte limpede ne-a ardtat Dumnezeu 9i timpul in care se produce prefacerea tuturor in ceva mai inalt Si modul innoirii, clnd zice : <$i va Ii clc Ia ziua a opta gi dupd aceea vor aduce preolii arderile de tot pe oltar ti cele ale mintuirii voestre, $i vd voi primi pe voi,
86. Pe toate Ie uriFte Dumnezeu. cind devin exterioare. Adicd pritt nici una nu simte omul cd intri la Dumnezeu, ci se intllneste cu El. Nici mdcar cu postul r:ind e fhcut numai cu trupul. Nici odihna de Ia lucru, cind nu e prilej de ilrdltarc cu cugelul l,a Dumnezeu. Nici sdrbdtoriie care au rimas numai cu numelc zile inchinate lui Dumnezeu. Deci 9i cele alr: iegii vechi erau rinduitt spre a fi prilej cle atluluare cu cugctul in Dumnezcu, dc ridicare pesfe cele ale lumii. Dar va vetri un tiutp cind nu va mai fi nevoie cle jertfele legii, de sdrbatorile ei, peiltru aceastd riclic'art a cugetului la Dunnezeu. Cici Dumnezeu Insusii va Ii atunci aproape prin Fiui Sdu Cel intrupat, incluhovnicit umanitatea ior. Dumnezcu llc vrea pe noi <lin tot t.ugetul nostru care se prelungegte ;i in viala troastri curatd, nu jertfele de animale exterioare noud. Iar pe noi ne putem aduce astfel avind in noi pe Hristos cu simtirea de jertfa totald cu care S-a ddruit Tatdlui.

SI"

CHIRIL

AL

ALEXANDN,IDI

zice Domnul> (Ezechiel 43, 27), Ziua a opta a numit timpul invierii Mintuitorul nostru, in care se vor aduce arderile de tot, adicd des6virgita gi totala afierosire lui Dumnezeu a celor credinciogi 9i aducerea duhovniceascd de daruri, primitd de Dumnezeu 87.$i aceasta ne invald dumnezeiescul Pavel, cind scrie : <Prin el deci aducem totdeauna jerttd de laudd lui Dumnezeu, adicd rodul buzelor ce se mdrlurisesc numelui lui" (Evr. 3, l5). $i iar5gi : <<Facerea bine pi ddrnicio sd nu Ie de uitali, cdci Ia aceste jertle privegte Domnul cu pldcere, (Evr. 13, 16). Cdci care ar fi altele rodurile noastre, ale celor trdreptafi din credinld, pe care le putem aduce lui Dumnezeu, dacd nu preamdrirea Lui prelungitd qi neintreruptd ? Iar jertfa cea mai curatd e buna mireasmd a unei viefi neprihdnite, care nu se poate asemdna cu nimic 88. PALADIE.' Foarte frumos e cuvintul $i e adevdrat cd nu se indrepteazd cineva din Lege, ci mai rnult prin credinta cea intru Hristos gi prin viefuirea evangheflicd. Dar a$ voi ca dovedirea sd se facd gi prin niqte pilde clare, ca se invd|5m aceasta din insdgi Sfinta Scriptur5. CHIEIL; Sint gata spre aceasta, prietene, dacd vrei. Iar tu intreabd la fiecare tilcuire de inlelesul exact 9i limpede. $i dacl ti se pare ci nu cuget sau nu spun ceva drept, cerceteazd-m6cu atenfie gi lndrepteazd-md cu iimpezime, imitind pe megterii cei pricepufi, care cind se abate ceea ce au in mind de la rafiunea cuvenitd, o aduc cu bun megtegug .pre ceea ce socotesc cd e bine. Deci ca tnceput in aceastd explicare vom lua pe Moise, vestitorul celor sfinte. Intrind in riul istoriei lui, voi incerca sd lntdresc $i s5 ardt limpede, cd Legea n-a desdvirqit nimic Ai n-a fost indestuldtoare spre mintuire i iar Izbdvitor $i N'lintuitor al tuturor este Hristos. PALADIE: Vei aduce nu pulin folos, dacd te vei ardta gi in aceasta biruind oricg osteneald. CHIRIL: Bine zici. $i cuvintul tdu md va stirni sd merg, asemenea ciirlilor cu ndri largi, pe urma infelesurilor celor care se afld in adinc gi in ascuns. Agadar, Moise aflindu-se odatd pe cind pdgtea turmele de oi, in pustia din pXmintul numit Madian, la poaleie muntelui Horeb, i s-a ardtat un iucru ciudat qi minunat, sdvirgit de Dumnezeu. "Cdci j s-a ordlot lui, zice, un lnger dintr-un rug in pard de foc ; ,gi a vdzut cd rugul era
87. Ziua a opta e Duminicd ce urrneazd clupd cele 7 zile ale creatiei. E iiua lnvierii, care va dura veqnic. E veEnicia creatiei inviate. Cei inviati fiind plini de Duhul Sfint, nu vor mai acluce jertle singeroase, ci se vor aduce pe ei ingiqi. Pe ei ii adund intr-o adunare comund preotii. 88. Rodu, indreptdrii e viala neprihdnitd, Deci starea de lndreptare nu e starea celui declarat drept, fdr5 sd fie, ca in protestantism.

il
I

l i

INCI:rINARE

IN

DUH

$I ADEVAR

incins de Ioc, dar nu ard.ea. $i o zis tsloise : Apropiindu-md voi privi vederea aceaslc minunatd, cd nu arde rugulu (Iel. 3, 2-3)' Iar rugul nu era un arbore de folos ci mai mult un fel de mdrdcine sdlbatic Ai o buturugd de munte. ln el se sdvirgea infrico$ata minune, ca un chip (tip) al unei taine. Cdci cel care umplea ln el chipul focului tufigului era ingerul. Dar nu transmitea lemnului nici o simtire a lucrdrii foeului, ci era in el, ca gi cind n-ar fi fost. caci lemnul nu se impdrtdgea de cdldura focului. PALADIE; Ce era deci aceasta? 1HIRIL: Lui Israil, care era ca un lenn Sdlbatic ai nr ayea roduri clulci ale dreptdlii, intrucit fusese crescut in legile egiptenilor, i s-a dat legea prin ingeri. Aceasta era in stare sd lumineze, dacl era infeleaSd cluhovniceSte,5i sd alunge intunericul din minte (cdci Si aceasta e o lucrare a focuiui), Dar le-a fost nefolositoare celor ce au primit-o' gi anume nu din vina ei, ci pentru cd cei cdrora le adresa cuvintul n-au primit lumina ei in minte 9i in inimd, ci s-au imbogEfit numai prin literd cu o p5rere a luminii inclt ceea ce socoteau c5 au, nu aveau cu adevdrat 8e. Pe cit socotesc, aceasta o aratd faptul cd focul se vedea invdluind rugul, dar nu-i impfirtdgea lemnului simfirea clldurii lui' Iar cd lumina legii le-a fost nefolositoare iudeilor, o spune limurit Mintuitorul : oCercetali Scripturile, pentru cd socotili cd aveli in ele viala vegnicd. $i acelea sint care mdrlurisesc despre Mine; dar nu vojli sd eo' $i dupd puvenili Ia Mine, ca sd aveli viqta vegnicd, (Ioan 5, 39) poporul : <sd nu fin, .iardgi zice catre invdliitorii iudeilor 9i cdtre tot socotili cd vd voi piri pe voi ]a Tatdl i esle cjne sd vd pirascd pe voi: Moise, in care voi ali ndddiduit i cdci dacd ali Ii crezut lui Nloise, ali Ii crezut $j Mje i cdci acela a scris despre Mine. Iar dqcd nu credeli cuvintelor aceluia, cum veli crede cuvintelor Mele?o (Ioan 5, 45)' cei ce au respins prostegte invdfdturile elementare date prin Lege' cum voI primi prin Hristos cele ce aduc cunoltinla binelui desdvirgit ?
Bg. Legea era in sine plind, de intelesuri duhovnicesli 5i cle cdldura cirtrtio:-tci Dumneilerr, dar iudeii nu se loloseau de ele, pentru cd nu le cdutau pe acestea tui -- -in tocut ei coborlt intre ei. Se mullumeau cu litera legii, cu formel,e ei. 9d Legea insdgi le-ar li putut deschide iudeilor ochii sd-L vadd pe Hristos_ $i "El. Dar ei nu voiau sd priveascd la intelesul ei duhovniccsc, adinc. Lusd vind la jertfele erau mina ei le rdminea exterioard, nu pdtrundea in ei. Cuvintele, regJrtlile, tieapta cea mai de jos a legii de$terii umanului, actualizdrii lul prin care se pute,a ur.,i f u treptele mai cle sus, u"nde ar fi intllnit pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu fdcut omul model. Era o treapte transparentd spre trept6le de sus. Dar pentru, ei ea era opacd-, nu--ii acsciriaea inAltimile,'nu-i pdtrunclea cu lumina ti cildura iubirii dnmnezeie$ti a intenliei dumnezeiegti ascunse in ea, intentie care voia s6-i ridice prin ca la umanitatea adevdratd din tntilnirea cu EI.

74

ST" CIIIRTL

AL

ALEXANDRIEI

vdzind rugul aprins, dar nearzind, deci neprimind focul in sinc, fericitui N'Ioises-a mirat de ce nu ardea rugul. De fapt oricine se mird. de nesirnfirea totald a israelifilor, care prirnind legea ca sprijinitoare pi ajutdtoare gi imbogdfindu-se cu iumina din ea, dar nesocotinct-o pe urmd ca vrednicd clc vreun pref, n-au primit ceea ce li s-a dat. in minte gi inimd, gi au rdmas nefolosifi. De aceea mintea lor e, pe drept c,*r,int, moartd gi inghefatd. cdci aga poate spune cineva 5i despre ei, c:a 5i clespre rug. Circi aitfel s-ar fi infierbintat ca noi cu cluhul. PALADIE: Bine zici. CHIRIL; Dar lucrul acesta pare sd ne dea gi infelegerea folositoare a altor infeiesuri, Dumnezeu ie-a dat israeiifilor, care se gincleau sd iasi din pdrnintul egiptenilor-,rlar incd nu scuturaserir jugul robiei fdrii voie gi de aceea stirneau minia stdpinitorului. ceea ce s-a petrecut in rug ca un semn ci Yor fi cu rnuit mai presus li decit focul gi Ie vor scdpa pi celor ce pot face nedreptate, dup{ cuvintul dumnezeiesc: <Nu te teme, cdci cu tine sinl. Flaccira,nu te va arde, riurilc nu te vor a(o1reri, (Isaia 43, 5), PALADIE; Pdtrunzdtor e cuvintul. 1HIRIL : Agadar, s-a uimit Moise de vederea aceasta a inaintat 5i dorind sb se apropie. <Iar cind. vdzu Damnul cd se opropie sd vaclci, l'a chemat din rug, zicind.'Moise, ,\.Ioise. tar eI zise: ce este? sd nri te apropii aci, dezleagd ancdlldmintea din picioarele ta|e, cd.ci locul acesta in care stai, e pdmint stint, (Ieg. 3, 4, $.u.). Fericitul Moise e chipul (tipul), legii. Cdci in descoperireaevanqhelici fericitul Avraam zice : "Att s-te Moise si pe prooroci, (Luca 16, 2g). sau nu fi se pare acleviirat cuvintul acesta? PALADIE: Nicidecum. N{oise e personificarea legii. CHIRIL; Deci a fost chemat Israii gi turma cea dupd lege gi de sub lege. "Cdci Domnul Dumnezeul evteilor, zice, ne-e chemat pe noi, (Ie.s. 3, 18). $i a ascultat de Dumnezeu care l-a chemat, ca si Moise. Cdi:i au zis: "Toate cite le-a zis Domnul Ie vont foce sj vom esculte, {Ieq. 24, 3}. Dar puterea supunerii clupii lege nu era indestuldtoare pentru curdfire. "Cdci singele taurilor sj $apl'/or nu poate ridica pdcatele, (E'r. 10,4). De aceea Moise e oprit sd se apropie de Dumnezeu.<sd nu te opropii aci,, zice. Cdci nu te pofi apropia de bine, prin lege. $i puterea viefuirii potrivit lui Moise nu e in stare sd cluci'r cineva la Dumpe nezeu. Numai Hristos ne infiiligeazi Lui prin sfin{ire. cdci cei ce se sirquiesc si se lipeascd de Durnnezeu Cel Sfint, se cuvine s{ fie sfinfi. <$i veli ti stinfi, zice, tiindcd Eu sfint sint, (Lev. 2, 4).

'

N\TCT{INARE N{ DUH sI ADEVAR

Iar cd modul viefuirii dupX iege nu era cu totul fdrd prihand, a aflat-o indatd, spunindu-i-se z uDezleagd. incalldmintea din picioarele tale ; cd.cilocul in crtre stai, a pdmint sfint,. A poruncit lui Moise, vestitorul celor dumnezeiegti, sd deziege incSlfdmintea piciorului, ca sii arate cii miqcarea viefii dupd lege, nu e incd curatd, nici cu totul eliberati de faptele stricdciunii $i ale morfii. Iar de la obiceiul eliniloi-. dumnezeiescul lvloise ne-a inviifat cd nu e ingdduit celui ce se aflf, in riimilsilele morfii gi stric6ciunii sd se apropie de Dumnezeu. Ciici nu intrau in temple cei incdlfafi in picioar'e cu inciifdminte din anirnale moarte. Lucrul acesta era socotit de legile lor ca un fel de intinare. Dar legea n-a sci"rpat moarte gi de stricdciune gi de cele ce pride cinuiesc necurdtie, nici miqcarea viefii dupd litera mozaicS. Aceasta a fdcut-o numai credinfa cea intru Hristos gi curdfirea atotdesdvirgitd a viefuirii evanghelice. Sau nu spurl acievdrul? PALADIE; Cum de nu ? CHIRIL.' Iar dezlegindu-Si Moise incdlfdmintea qi 'inaintind 9i rrenind aproape, i-a grdit Dumnezeu : nEu sint Dumnezeul tatdlui tdu, Dumnezeul lui Avraam, $j Durnnezeul lui lsaoc gi Dumnezeul lui Iaccb. $i;i-a intors Moise tala sa, <cdci se temea sd priveoscci lnalnte Ia Dumnezeu,r (Ieg. 3, 6).Circi iepddind cugetul urort 9i strdbitind calea viefii in Hristos, cu un picior curat gi liber, vom ajunge aproape cle Dumnezeu,se intelege dupb sirnfireadlihovniceascri9i nu dup5 clistanfa in spafiu. Pentru ci cele petrecute cu Moisc. erau chipuri (tipuri) qi umbre. $i aga ne vom imbogirfi cu cuvintele tainicei invdfiituri de sus qi vom aduna in noi ctinogtinfa lui Dumnezeu, arirtindu-se noud Tatirl in Fiul. Cdci il vom cunoagte pe El neasemtinat mai bine clecit poporul de odinioard in persoana lui Moise. Pentru c5 acela gi-a intors fala sa, fiindcii se temea si priveascd inainte la Dumnezeu. Prin aceasta so aratd neputinfa cugetdrii celor ce erau crescuti de lege, de-a cduta in oarecarc mod la Dumnezeu, s-au cle-a vedea slava Lui, potrivit crr ceea ce se cintd in Psalmi : oSri se intunece ochii lor co sti nu vodo,, (Ps. 68, 24), sau cu cuvintul: <<Iuta popor nebun,Si frird inima i ochi Lrn au Si nu vdd" (Ier. 5, 2l). Noi insf, pdtrunzind cuvintele {rafiunile) firii negrJite, vom privi cu ochi curafi gi iurninati frumusefea lui Duml'lezeuSi Ta'iirl,care strdiuceste. Fiul et. iu
91. Moise se intoarce cintl aude cuvintul iui Dumnezcu. Cici cl reprezintE pe Israil, care aude de la Dumnezeu cele ce vor fi, dar nu poate privi inainte ca sd vadi pe Iiristos. Noi insi care am culloscut pe Flristos puten cunoa;te in El in mod clar pe Dumnezeu, ca Tati al Lui, fdcindu-se 5i Tati al nostru. Evreii puteau $ti cI vor cunoa$te pe Dumnezeu din Hristos (din Mesia cel a:;teptat). Ei triiau din nhdejde. Noi L-am r;dzut pe l{ristos ii cu:roaritemin El pe Dutnnezeu Tatil .Lui. Noi triim prin vedere.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Iudeilor care socoteau cd au vdzut pe Tatdl, Nlintuitorul le-a spus clar : <ly'ici chipul Lui nu |-ali vdzut, nici glasul Lui nu t-afi auzit> (Ioan 5, 37). Dar lui Filip, cel iubitor de intreblri, qi mai gros Ia minte decit trebuia, dar care intreabd din iubire de invdfdturd gi zice : <<Doamne, aratd.-ne nouit pe Tatdl tj ne ajunge noud>, i-a rdspuns Hristos: <De atita vreme sinl cu voi 6i nu M-ai cunoscul pe Mine, Filipe ? CeI ce M-a vdzut pe lvIine, a vd.zut pe Taldl. Nu uezi cd Eu sint intru Tatdl 6i Tatd.l intru Mine ?>t(Ioan 14, 8-9). Cd infelegerea gi invdfdtura datd prin porunca legii nu e ln stare $i nici indestuldioare pentru o vedere limpede 9i f5rd prihand a lui Dumnezeu, vedem, ca intr-o umbrd gi ca intr-o ghiciturd gi prin cele doud fiice ale lui Laban. Cdci s-a scris cd Laban avea doui fete ; numele celei mai mari era Lia gi numele celeilalte Rahila. gi ochii Liei erau slabi. Iar Rahila era frumoasd la chip qi pldcuti foarte la vedere. $i o iubea patriarhul Iacob pe Rahila; totuti a luat-o pe Lia inaintea ei (Fac. 29, 16 g.u.). Trecind de la chip (tip) ia adev{r, pofi privi taina lui Hristos. Cdci doud sint femeile chemate Ia cdsnicia duhovniceascd si insotite c.u El. Cea dintii a fost cea mai bdtrlnd, adicd sinagoga Iudeilor, intemeiatX prin Moise, cdtre care a zis Dumnezeu prin glasul proorocului t <<Iatd. nu sinl ochii tdi drepli, nici inima ta Irumoasd, clecit spre ldcomio ta gi spre nedreptdlile tale $i spre o sdvirgi uciderea>> (Ier.22, 17). Cea de a doua e cea tindrd gi mai frumoas6, adicd Biserica din neamuri, cdtre care dumnezeiescul David a zis : "Ascultd Iiicd Si vezi gi pleacri urechea ta Si uitd pe poporul fdir gi caso tetdlui tiru; cdci a pottit impdratu) truntuselea ta" (Ps. 14, 12-13) e2.Cdtre ea s-a spus qi cuvintul : <Ochii tdi sint ca ai porumbelului> (Cint. 5, l2). Dar fumuselea Bisericii e spiritualS (inteligibild) qi mai presus de iume. Cdci scris este : <Toald slovo tiicei impdratului, Esebon> (Ps. 44, 14). Iar Esebon inseamnd inId.untru,in limba evreilor. Cdci nu poate fi prinsd cu ochii trupului, dar e ugor de vdzut cu atingerile mintii curate. Sau nu e aga ? PALADIE: Ba e tocmai aga. CHIRIL.' Agadar, nu prin lnviiidtura dati de lege poate vedea cineva frumusefea dumnezeiascd gi netulburat.l, ci mai degrabd in Hristos gi prin invdtdtura datd de El. PALADIE: E adevlrat.
92. Dar Hristos nu clgtigi pe oameni la treapta mai inaltd, duhovniceasci a Risericii (Rahila), dacd nu se apropie intii de starea lor mai coboritd din Vec hiul Testament (Lia).

INCIIINARE

IN DUH SI ADEVAR

CHIRIL I De asemenea nu Moise sau legea a fost in stare sd ue izbdveasc5,Paladie, si s5.ne scoat[ din mina 9i din tirania diavoleascd, ci Stiiplnul lui Moise, adicd Hristos, 9i puterea tainei Lui. Aceasta se vecle qi clin urmdtoarele: Dumnezeu zice: <Ydzind amvdzut chinuirea poporului Meu in Egipt qi am auzit strigarea lor din pricina celor ce'i silcsc la hucru. Cdci Stiu durerea lor 9i m-am cobofit sd-i scap pe ei d.in mina egiptenilor, sd-i scot din pdmlntul acela lntr-un pd'mint bun 5i bogat,lntr-un pdmint 1n care cufge lapte $i miele>. $i adaugd indatd: <$i acum iatd strigarea Iiilor Iui /sroil c venit la Mine. oSiEu am vdzut necazul lor, eu care ii chinuesc pe ei. $i acum vino sd te trimit ]a Faraon, lmpdratul Egiptuliti, ca sd scoti pe popolul Meu, pe Iiii lui Isroil d.in pdmintut Egiptului,r. La acestea Moise rdspunde limpede 9i hot[rit : <<cine slnt eu ca sd merg la Fardon, impdratul Egiptului 9i sd scot pe Ilii lui Israil din pdmlntul Egiptului ?r, {Ieg. 3, 7-ll)' Nu e limpede aci cd chipul (tipul) 9i refuzul lui Moise ne descopere o referire la ceea ce-i mai mare 9i mai inalt, adicd la Hristos ? Altfel ar fi fost absurd sd spuni : .,Cine sint eu ?> Cdci e foarte u$or a scoate popoare gi a scdpa neamuri gi a le duce la libertate, dacd e infrint Si fdcut neputincios cel ce fine in robie, adicd Satana' PALADIE r Foarte ugor. Drept ai spus. CHIRIL: Deci nu e oare cu totul ugor de v5rut gi de aici cb pricinuitorul mintuirii tuturor a fost Unul Ndscut ? Cdci prin El ne'am izbdvit' cum zice prOorOcul: ,,Nu sol, nu inger, ci lnsugi Dornnul ne-a mintuit pe noi,, (Isaia 63, 9). PALADIE: De unde iei aceasta? 1HIRIL; Dumnezeul tuturor a poruncit limpede lui Moise sd mearpe gti fdrir intirziere Ia fiii lui israil 9i s6 le spunS deschis c6 luind Drr*rr""".r, Care toate le poate, sprijinitor 9i ajutf,tor, se vor despovdra utor de greutatea de purtat a robiei din Egipt 9i se vor intoarce iapdmintul sfint' rd$i acas6 ; gi ajungincl la libertatea pdrinfilorr vor locui le va ddrui El. Moise Iar acolo se vor bucura din belgug de bunurile ce de gla. insd a rdspuns 9i a zis : <De nu voI cred'emje $i nu voI ascu]ta cd' sul meu (cdci vor zice: nu ti s-a aratat lie Dumneze\), ce voi zice eI a tre ei? si i-a zis lui Domnul; Ce este oceoslc din mina ta? Iar pe pd"mint. zis: toiag. $i a zis : Aruncd-I pe pdntnt. $j i-a Qluncat pe el cd.tte Moise : Intinde $i s-a fdcut sarpe. $i o tugit Moise de eI. $i a zis mina ta si prind.e-l d.e coadd. $i intinzind mlna; l-a prins de coadd $i s-a ldcut toiag 1.nmina /ui> {Ie;' 4, 9 9.u.).

S}.

CHIRIL

AI, A]-IJ}iANDRIEI

PALADIE; Ce ciudati minune ! Dar te rog spune-mi ce r.rea s,i insemne? CHIRIL: ifi'oi spune. Moise igi ddclea seama rii israelitii petrecind timp indelungat intre egipteni qi rostogolincln-s<-. tot felul cle in pdcate gi indulcindu-se cu dezmierddrile tdrii, aceleia, vor fi foarte zdbavnici gi anevoie de intors la bunacuviinfd. Dar inlelegea iimpecle cd de-l vor vedea sdvirqind minuni, muncile lor ii vor impinge chiar fdrd sd vrea spre ascultare. cdci pldcerea e cu adevdrat un lucru din care anevoie se poate iegi gi sdibdticia patimilor din noi nu e u$or de potolit, Dar cind sudoarea chiniegte gi muncile apasd greu, cer ce fdgdduiegte izbdrrirea poate si induplece pe oameni sd disprefuiasci chiar gi cele mai mari pirceri. $i socotesccd gi Dumnezeu,Care are cunogtinfaa tot binele, a fdcut atunci, cu un rost prea inlelept,ca sd fie israeiililor stbpinirea egipteniior greu de purtat si preadureroasd,ca sd-i facd usor sii plece. Aceastn pentru ca nL1cumva, inrriluiti in pldcerile cu care au crescut, sd fie invirtogali gi greu ile condus gi clisprefuind h.aml celui ce-i va chema ia libertate, sd imbrdtigeze de bund voie robia, FroIerind pl5cerea de o clipd, putinelor osteneli, ba sd o socoteascd mai presus chiar decit bunurile de la Dumnezeu. $i cle fapt, dupd ce au ieqit cu bucurie. de sub strpinirea vechilor tirani, cind petreceau in pustie gi erau hrdnifi cu cele de sus qi din c:er, adicd cu nana ce li se ddruia, igi amintird nu f.irti lacrimi de pldcerile din Egipt, suslinind cd era cu mult mai bine gi rnai pldcut pentru ei sd fi rnurit, ospdtindu-sela mesele din Egipt. Astfel strigau copiliireqte : *,\loj bine am Ii murit tovili de Domnul itz Egiltt, cinct serleam lingd cdlddrile cll carne qi mincam piine d,e ne sdturam> {Iel. 16,3). PALADIE: Bine zici. CHIRIL: Deci gtia Mo'ise cd Ie era de trebuint6 facerea de minuni pentru a se convinge cd e trimis de Dumnezeu. De ac,eeazice : <De nrr vor asculta d.e mine (cdci vor zice : nu ti s-a ardtat Dumnezeu), ce voi spune cdtre ei ?> Iar Dumnezeui tuturor porunc,i sd se facd minunea indat5 ca o probd, spre a incredinfa, cred, mai intii pe slujitor prin cer. care cti sdvirgirea ei va fi pi altora, cum ii este lui, de ajuns pentru'a le dovedi in mod sigur cd a fost chemat de Dumnezeu. cdci nu-i este nimdnui propriu sii poatd preface firea lucrurilor in ceea ce voieste, decit numai Fdcirtorului tuturor. Totodatli a pus aceastd faptd minunat.S ca o vestire prin ghiciturd a mintuirii prin Hristos. Cilci vom vedea in

lNCIIINARE

IN DUH

SI ADEVAR

El refacerea firii omenegti in starea strdveche pi transformarea ei in ceea ce eram in Adam, inclatd ce anr fosi adugi la existenfd, pin-l ce nu am fost lipsili de slava de sus gi {e sfin}enie. PALADIE; Cum spui aceasta? Cdci r"ru e limpede cuvintul. CHIRIL; Toiagul sau sceptrul nu ne este simbol al impdriiliei? PALADIE: Ba da, deoarece unii din ctei r-echi se gi jurau pe el, cum spun, cei ce cinth faptele elinilor. CHIRIL.' Deci nu vei spune cd era pom al raiului gi mai yechi decit tiiierea cel ce se bucurb de cre;;terea in grddind ? PALADIE: Ba voi spune. CHIRIL: Du-te atunci cu gindul 1a strtivechiul Adam qi cugetii toatii omenirea in el ca intr-o pirgd qi rf,ddcind a neamului. Pe lingd aceasta ginciegte-te cd a fost ff,cut dupii chipul Ziclitorului gi a fost pus sd stdpineascd peste pdmint ; gi cd se afla in mina lui Dumnezeu, prin viata in sfinlenie, gi era ca un pom bine inflorit gi de vifd cu totul, aleasd. Dar cind, amdgit de rdutatea garpelui, a fost scos din cele de la inceput qi a fost viizut nesocotind porunca dumnezeiascd, atunci smulgindu-sc din a;ezarea gi rdclircinadintii, s-a rostogolit din mina Celui ce-l susf.inea in sfintenie gi a lunecat pe p5mint, adicd a cdzut ftirb vlagd din indllimea virtufii, la o cugetare care imbrdtiqeazd cele trupegti. Aga s-a imbolniivit de o rdutate neinfrinatd, nemai deosebindu-se, dupd pdrerea mea, intru nimic de garpe. Aga a fost dezbrdcat de impdrdfia pi slava de la inceput 9i a fost scos din rai gi din clesfdtare. Sau oare nu ni le-a spus acesteadumnezeiesculMoise e5. PALADIE I FIr{ indoiald cd le-a spus. CHIRIL: Vdzindu-l legiuitorul cdzut la atita rdu, a fugit, aga zicind urind r;iclenia aflirtoare in eI s. Pentru cd a luat-o la fugd N{oise, l5sind garpele. Cdci s-a scris : "Duhul Sfint al infelepciunii va fugi de .riclesug 9i se va depdrta de ia gindurile neinlelegdtoare' (int. Solomon l,5). Fiindcd nu se impaci intre ele sfinfenia gi necurdfia,lumina gi intunericul, dreptatea gi nedreptatea. PALAD.t F. : Adevr"rrat. CHIRIL: Agadar cdderea toiagului din mina lui Moise inseamnd cd omul ficut la inceput dupir chipul lui Dumnezeu, ca un ponl al raiu95. Adam este asemdnat aci cu un pom bine inflorit, roditor, crescrtt din pi' mintul raiului. Am putea vedea in aceasta 9i o inrid6cinare a lui in binc, dar gi lntr-o armonie cu tot universul, Pe urmd vine tdierea lui din bine, clin armonia cu toate, apoi uscarea lui, lunecarea iui deplind din mina lui Dumnezcu pe pdmint, in starca culcati Si tn sflrgit transformarea ln garpe veninos cu o migcare 6r.'rpuitoare. 96. Care om curat nu fuge de qarpe, sau de viclenia otrdvitoare tr semtruiui sau ln care o constatd aceas'ta?

SF. CHIR.IL

AL

ALEXANDRIEI

lui, qi agezat in slava imp{rdteascd gi in mina Fdc&torului, s-a rostogoIit Ia pdmint pentru cd a cugetat sd aleagd cele trupegti gi pentru rdutatea lui ajunsd la culme, era ca un $arpe in ochii lui Dumnezeu. Dar aceasta s-a refdcut indatd in ceea ce era la inceput. $i n-a mai fost sarpe, ci iardqi toiag gi pom aI raiului. Cdci cind a binevoit Dumnezeu gi Tatbl sd readune (recapituleze) toate in Hristos gi sd rezideasc5 ceea ce a ficut la inceput, ne-a trimis din cer pe Unul Nriscut, mina Lui cea, dreaptd, cea care lucreaz5 gi rnintuiegte toate cu adErrdrat, dupf, currintul : "Drcapto Domnului a Idcut putere, dreapta Domnului m-a inallat pe minet (Ps. 117, 16). $i atunci a prins omenirea care zdcea la piimint gi a izbdvit-o din r[utatea de fiar5, ardtat& in viciu qi pdcate, a ridicat-o iardgi prin sfinfire la cinstea impiirdteascd 9i ia blindefea virtufii. Iar dind celor ce cred in El vechiul loc de vietuire, in perso.r.natllharului impreun5 spinzurat, ca pirgii $i celui dintii dintre oameni, i-a zis : <Amin, amin zic lie, astdzi vei ti cu Mine 'i.n rai, (Luca, 23, 431. PALADIE: Ne-ai dat o tilcuire minunatd 6i dreaptS. Dar spune-mi, te rog, pentru ce porunce$te sd fie prins de coadd gi nu de cap sau de miJloc ? CHIRIL; Aga trebuia, iubitule. Fiindcd era potrivit cu taina sd fie prins de coadX qi nu de rnijloc sau de cap. PALADIE.. Cum aga? CHIRIL: Capul e ca un fel de lnceput al intregului animal, iar coada e sfirgitul. Sd cugetdm agadar pentru moment tot neamul omenesc ca fiind incd un animal. Deci l-a prins Hristos de coadd, adicd de cei de la sfirpit Si uitimii. C{ci a venit in timpurile din urmd ale veacului. Dar precum Moise, degi l-a prins de coadd, prefacerea a urcat prin fapta lui pind la cap (cf,ci s-a prefEcut in intregime garpele in toiag), in aceiagi mod, degi Hristos l-a prins in cei din urmd, dar refacerea prin har trece la tot neamul 9i ajunge pin5 la capul insugi, adicd la Adam. Cdci scris este cX pldcerea a murit gi a inviat Hristos, ca sd domneascd gi peste morfi gi peste vii (Rom. 14, 9). Apadar, in cei de la sfirgit se infdptuiegte gi izbdvirea celor de la inceput s7.
97. Pe baza lui I Petru 3, 19, iconografia ortodoxd prezintd pe Domnul Hristos scoflnd pe protopdrintii Adam $i Eva din iad. Dar in general Biserica crede ci dreptii Vechiului Testament, patriarhii pi proorocii au fost scogi din iad gi mutafi ia rai de Hristos coborit cu sufletul la iad. Aci Sf. Chiril vorbegte de trecerea mintuirii de la cei din urmi... Ia tot neamul>. Este implicatd aci importanla rugdciunii celor vii pentru inaintagii lor morfi. Cei vii au o datorie de recunogtintd pentru tofi inaiutagii lor. De la ei am primit nu numai pdcatul strdmogesc ai multe porniri spre pdcat, ci 9i multe bune pentru care au o datorie de recunoqtintd: ostenelile de a-i creqtc, Ce a le face drum.ln viati etc. Se cuvine deci ca valul mintuirii de care se bucur5 ei in Hristos, sd tntoarcd $i pe aceia. Dar Hristos poarti in unanitate,a primitd

INCHINARE

lN DUH

SI ADEVAR

B1

PALADIE; Cuvinttrl pare adevdrat gi istorisirea nu e str5ind de el. CHIRIL.'El a fost cu totul intdrit spre a crecle in aceastagi prin alte doud semne ale puterii ciumnezeiegti. Cdci s-a scris indatd : ((^)i ii zise lui Domnul: Bagd mina ta in sinul tdu. $i a btigat mino sa in sin ti o sco,smina sa din sinul sriu ,5i s-a Id.cut mina lui qlbd ca zdpada de )eprd.. ,5i a zis iord.li : Bagd. mina la in sinul ltiu. ^)i a bdgat rnina so in sinu/ sdu ti o scos rninc sc clin sinul sdu gi jordgi s-o restobilit in culoarea trupului sdu> (Ie;. 4, 6 s.u.). Observd deci o altd faptd dumnezeiascdgi vrednicir de minunare, cuprinzind aceeagidescoperire a tainei lui l{ristos ca gi cea dintii. PALADIE: Te rog l5mureqte-o.Cdci incd nu inteleg. CHIRIL: Lepra e o boal5 a trupului, care intrece puterea medicilor gi nu poate fi ir-rvinsd ei. Iar leprosul e intinat 9i necurat, dupi de porunca de odinioard datd prin Nfoise, ba e uritd gi ceior ce fin obiceiurile elinilor. Cdci cel ce pdtimeqtede ea e oarecum pe jumdtate mort; iar cadavrul e dezgustdtor gi necurat. Astfel putinta de-a tirmiidui un lepros s-a socotit ca un lucru mai presus de fire pi dincoio cle rndsurile noastre, 5i deci s-a recunoscut numai firii gi lucrdrii durnnezeie;ti si negrdite. De aceea s-au minunat de Hristos cincl a grdit cu putere ,cdtre cel plin de leprd: <Voiesc, curdleSte-te, (Matei 8, 3). Cdci glasul atoatefdcdtor, care a sculat pi morlii .din morminte, gi e rnai presus de moarte gi de stricdciune, a impiinit ininunea cu acela. Deci a poruncit s5-gi ascundd mina in sin, apoi dezbrdcind-o pe aceea de inveliqul sinului, a ardtat-o intreagd leproasd. Ascunzind-o iardsi a doua oard, in sin, o arat5 indatd izbSvitd de boala ce i-a rrenit. Din aceasta israelilii aveau sd infeleagd cd cei inzestrat cu o putere tainicd gi negrditd, va putea apdra pe cei nedreptiifili 9i pe cei supugi fdrd crulare silniciilor egiptenilor. Dar aceastd explicare nu e cea adincd, ci cea care tine seama de istorie. Socotescinsd cd scrutind cu stdruintd inteiesul locului, trebuie sd cdutdm sd aflXm ce a insemnat ascundereamiini in sin gi pentru ce s-a umplui de leprd ; pe ling5
de El multe trdsdturi pozitive ale inaintagilor Sdi. De aceea sint pomcnili ace$tia iu prologul Evanqireliei cie 1a Matei gi Luca. Existd o anumitd soljdaritate irltre generalii. De la cele trecute vin daruri ;i infltienfe bune gi rele la cele urm;toare 6i de la acestea se intoarce valul ajutdtor al rugilciunilor la cele trecute. Solidaritatea nu e numai intre contemporani, ci qi intre generatiile ce se succed. Dumnr:zeu Cel personal care dd legea Vechiului Teslament, spre cleosebire de zeii pdqini ai naturii, e un Dumnezeu al istoriei. El se adreseazd poporului Israil ca intreg. Evreii tin minte binc'facerile fdcute cu inaintasii lor ca naliune gi cum au rdspuns ei lui Dumnezeu. Ei mostenesc crdinta lor. Se simt soiidari cu ei. De aceea, degi risipi{i in toat6 lumea de doue mii de ani, Evreii nu se topesc in alte nafii. Dreapta credinfd in Hristos ne aj'"r,td pe noi sd rdminem soidari cu inainta5ii. Iar la aceasta ne ajutd 9i pomenirea lor <in neam gi neam'. ln identitatea credin!,ei se valorificd istoria, in ea sc rds( umpdrE strlmogii, ne mintuim impreuni cu ei.
6 _ Sf. CITIRIL

SF. CIIIRIL

AL ALEXANDRIEI

acestea, care este modul cur6|irii. Cbci bdgind mina iardqi in sin, a izb5vit-o de boald. PALADIE: Bine zici. Cdci cercetarea fiecdreia din acesteanu putin ne va folosi. CHIRIL r Agadar, dupd pdrerea mea, aceasta arald ca intr-o umbrd, era acest inteles minunat. Pind ce omul fiicut dupd chipt-tl durnnerzeiesc pi nu ciilcase incd porunca datd, acoperit ocrotit in sinul lui Dumnezeu cle grija qi iubirea Lui, vietuia curat,9i sfinfit gi necunoscindmoartea. Dar dupd ce a iegit de sub acoperdmintul 9i iubirea lui Dumnezeu prin aplecarea spre rdu, s-a vddit fdliS intinat gi spurcat 9i bolind de necur6fia mortii. Prinzindu-ne apoi iardgi Dumnezeu 5i Tatdl in Hristos gi invdluindu-ne in harul dumnezeiescAi avindu-se oarcemu in sin prin infiere 1'8,am lepddat omorirea venitd din vechiul blestem 9i ne-am intors la starea de la inceput. Cdci s-a scris despre mina lui Moise, cd <<s-c restabilit in culoarea trupului sdu". PALADIE; Foarte frumos ai spus. CHIRIL; Dar gi un al treilea semn striga din acest pri'lej cu toatE limpezimea gi claritatea taina lui Hristos. Cdci a spus Dumnezeu iar6gi cdtre Moise; <Ier de nu vor crecle iie qi nt vor asculta nici de glasul semnului dintii, vor crede lie pentru glasul senlnrrlui al d:tilea',. $i ce este acesta, ltimuregte zicind : "$i vo ti de nu vor crede acestor doud semne gi nu vor asculta nici de glasul tdu, vei lua din apa riultti gi vei vd.rsape uscal pi va fi opa pe cere o vei lua din riu, singe pe uscaf" (Ieg. 4, 9). CeI din urmd semn a fost lumii moartea lui Hristos ;i curdlirea prin apd 5i prin singe afiindu-se aldturea, se intelege, gi sfintul Trup, ceea ce este ardtat prin uscat. Cd noud ni s-a dat apa qi singele sfintei coaste, care a fost strdpunsd cu sulila, n-o mai spun, Iiind prea cunoscutd tuturor. Iar cd moartea Mintuitorului s-a fdcut semn, ar putea afla cineva limpede din Sfinta Scripturd. Cdci fariseii cei atoatecutezdtori, cu toate cd se fdcuserb inainte multe minuni, ca gi cind nu s-ar fi fdcut nici una, au venit ia Mintuitorul zicind: "invd' ldtorule, r,rem sd vedem semn de la Tine" Iar Ei zise : <Un neam viclean pi destrinat cere selnn qi semn nu i se vct de, decit numai setnnul lui lona, proorocul. Cdci precum o losf Iona in pintecele chitului trei zile, ogo vd fi qi Fiu/ Omttlui in inima pdmintului trei zile 9i /rei nopli" (Matei t2, 38-40)
98. Se afirmd cd mintuirea ne vine din reintrarea in legdturd cu Dumnezeu in Hristos, ca o scdpare de moarte, nu este o declarare juridici a noastrd sc5pafi de vind, ca in catolicism $i mai ales in protestantism. Ea este intrarea in relatia de iubire a noastrd cu Dumnezeu ca tii, in baza faptului cE Fiul lui Dumnezeu se .face prin intrupare Fratele nostru.

TNCHINARE

IN DUII

SI ADEVAR

Agadar, cel dintii ajutor dat omenirii in Hristos a fost prin legea iui NIoise. <Cdci legea s-o dol spre ajutol", dupd glasul proorocului (Isaia 9). Moise a prins-o pe aceasta de coadii. CSci a doua curdlire iardgi in Hristos a fost prin sfinlii prooroci gi prin glasul gi vestirea lui Ioan. Aceia spuneau: <Spdlali-vd, taceli-vci curali> (Isaia 1, 16). Iar Ioan chema la botezul pocdinfei. Iar al treilea semn, care e Si cel din urmd, e moartea lui Hristos, in care e gi credinfa. <Cdci de nu vor crede lie, zice, ,ti nu vor asculta nici d.e glasu| semnului d.intii, vor crede glasului semnului al doilea". Vezi cd zice cd credinfa va urma nu semnului dintii, adicd nu ajutorului prin iege, nici cur5firii prin cel din mijloc, adicd celei prin sfinlii prooroci gi prin Ioan, ci numai glasuiui semnului din urm5. Cdci taina lui Hristos nu e fdrd glas, ci cheam5 pe toli din tot pdmintut printr-o propovdduire inaltd 9i fierbinte la curdlirea prin apd gi singe pi la redobindirea viefii prin impdrtdgireade sfintul trup. Deci legea a slujit prin prevestirile despre Hristos, dar ea nu este in stare sd poatd mintui pe vreunii ee.Socotesc cd cineva l-ar putea ardta chiar pe Moise mdrturisind-o limpede gi aceasta prin ceea ce se scrie in locul de fatd. Cdci degi Dumnezeu ii spusese: ,rVoi ti cu tine" gi il incredintase mai inainte prin fapte minunate, el s-a rugat zicind : oDoentne, nu sint destoinic, cum n-am Iost nici inainte de ieri, nici l.nainte de alaltdieri, nici de cind ai inceput sd grdieSti slugii Tale. Sint greu Ia |imbd. ,gi a zis Domnu| cdtre Moise : Cine a dat slab la glos ;.9i gurd omului qi cine a tdcut pe om mut $i surd, cu vedere sau orb ? Nu e Domnul Dumnezeu ? gi acum mergi qi Eu voi deschide gura ta Si te voi invala pe tine cele ce vei avea sd le grdie,ttj. Si o zis Moise : Md rog, Doamne, alege pe altul mai puternic pe care il vei trimite> (leS. 4, 10-13). De fapt legea nu a avut tdria gi nu a fost indestuldtoare spre.a putea mintui pdmintul gi a scoate pe om din tirania diavolului. Moise isi dddea seama cd e slab la glas 9i greu la lirnbd, mai ales de clnd incepuse sd grdiascd cu el Dumnezeu qi-i poruncise sd vorbeascd despre El. Cdci ii spusese: "ASa vei spune Iiilor |ui Israil : Eu sint CeI ce sinf. Acesta esle nunteie Meu> (Ieg. 3, 14).Cu adevdrat legea a fost prea greoaie la limbd spre a putea articula cum se cuvine invdtdtura despre Cei ce este. $i nu a fost in stare sd riclice mintea la firea cea mdritd, prea inchinatd gi negrditd, cea inchinatd in Sfinta Treime.
99. Legea are rost profetic. Ea veste$te mintuirea ce va veni prin Hristos, dar nu mintuieste ea ins69i. Ea e primul semn al grijii lui Dumnezeu fatd de noi. Proorocii indeamnd la pocdinfd, cici vine Ia oamenii care au vdzut cd nu pot scdpa prin lege de pdcat 9i de moarte. Ei sint pregdtifi prin prooroci 9i mai mult pentru primirea lui Hristos. Apoi vine Hristos Insuqi ca Mintuitor.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Pe lingd aceasta, fiind slabd la glas, deabia a putut grdi israelitilor, fiind auzitd numai in ludeea, propovHduirea ei neajungind, a$a zicind, nici mdcar la urechea celorlalte neamuri jffi. De aceea, cunoscind de rlai inainte dumnezeiescul Moise, pe Cel ce va fi in stare sd intip.lreascd in mod corespunzdtorgi luminos in auzitori invdtdtura despre Dumnezeu gi sd o propovdcluiascd ugor intregii lumi, adicd pe Flristos, zice : <Md rog, Doamne, alege pe altul puternic, pe cue iI vei trimite>. Cdci Hristos este Cel cu adevdrat puternic, Care la vremea cuvenitd va fi ales spre aceasta dupd bundvoinfa lui Dumnezeu gi Tatdi, dupd cum s-a prevestit prin lege. Iar refuzul lui N4oise, chiar qi dupd fdgdduinla lui Dumnezeu 9i dupd ardtarea multor semne, e chipul (tipul) lui Israil cel zdbavnic ai care a refuzat slujirea dumnezeiascd $i evanghelicd gi ascultarea de Hristos. Cdci dupd nenumdratele cuvinte despre credinld gi dupd ardtarea atitor semne, ei au pdstrat neascultarea gi au rdmas necredincioSi. $i refuzul ]ui Mo'ise e indoit. Cdci in doud rinduri a fost Israil greu de finut in friu gi greu de condus : prin Moise gi trisus Navi gi Judecdtori, gi dupd aceea indatd, a doua oard, in vremea cind au fost trimigi proorocii gi Ioan, care std la rnijloc intre apostoli qi prooroci. Cdci el a fost sfir$itul slujirii prooroceqti gi oarecum inceputul strirlucirii apostolice. Dar refuzul lui Moise a provocat minia lui Dumnezeu. De aceea a trecut la lucrarea unei alte iconomii, prin care avea sd mintuiascd pe cei supupi stdpinirii egiptenilor. r$i minlindu-se Domnul pe Moise, a zis : Au nu e Aaron lro.tele tdu, levitul ? ,gtiu cd d grciind va grd.i 1n Iocul tdu ,:i iatci eI va ieSi intru intimpinarea ta qi vdzindu-te se vd bucura intru sine. $i vei grdi cdtre el. gi vei da cuvintele tale in gura iui. $i Eu voi deschide gura ta Si gura /ui pi vri voi invdla pe voi ce sd Iacefi. $i eI va vorbi pentru tine cdtre popor. gi el vo ti gura ta. Iar tu vei Ii lui in cele cdtre Dlnnnezeu,, (Ieg. 4, 14), Legea nemulfumind prin sidbiciunea ei 9i israelifii ardtindu-se neascultdtori, s-a addugat Hristos, adevdratul Levit, Marele Arhiereu,
100. Legea fiind greoaie ln cuvint, nu putca prezenta inalta inviliiturd despre Dumnezeu Cel in Treime. $i fiind slabd, nu se putea face auzitd gi de celelalte neamuri. Nu avea in ea cdldura care sd prezinte pe Dumnezeu ca iubitor aI tuturor popoarelor. Nu prezenta invifdtura despre Dumnezeu 5i despre destinatia omului Ia un nivel spiritual convingdtor pentru orice om. Era impovdratd de mentalitatea unui exclusivism iudaic. Nurnai prezentind poporului evreu pe Dumnezeu in acest mod, putea cigtiga acest popor pentru Et. Dar aceasta insemna gi o prezentare a Iui Dumnezeu la un nivel coborit, nedeplin corespunzdtor Lui. Dacd Dumnezeu este <Cel ce esteD cu adevdrat, El e Creatorui intregii existenle in rnodul dilerentiat, cum e Iumea, ti iubitorul tuturor oamenilor.

INCHINARE

TIY DUH

SI ADEVAR

pus in rindul celor de sub lege, ca frate pentru omenitatea Sa, care a grdit lui Moise ca Dumnezeu, dar a fost invdfat de Tatdl dupd chipul proorocilor, cu toate cd era Domn. <Prooroc voi ridica lor din findurile /or; qi voi pune cuvintele MeIe in gura Lui r Si vo grdi lor dupd cum le voi porunci /or> (Deut. 18, lB). Dar a spus gi Hristos lnsuqi t "De Ia Mine nu voi grdi ; ci Tatdl, Cel ce M-a trimis pe Mine, Acela Mi-a dat Mie poruncd ce sd spun Si ce sd grd.esc,{Ioan 12, 10). Agadar, Hristos a grdit poporului gi s-a fdcut lui Moise gurd, tilcuindu-ne noud legea duhovniceqte 101. Iar Moise ii este Lui iardgi gurd in cele despre Durnnezeu. Moise apare intr-un fel rnai aproape de Dumnezeu, deoarece Emanuil s-a fdcut sub lege (Rom. 5, l7) gi a fdgdduit sii pdstreze cele date prin preainleleptui N,Ioise102, zicind : oSd nu socotili cd am venit sd slrjc legea sau proorocii i n-am venit sd o stric, ci sd o plinesc> (Matei 5, 17). Aqadar Hristos este invSfdtorul, adevdratul tilcuitor, fdcind luminoase ceie ale legii, exprimate intr-o limbd lemurind gi printr-o tilcuire atotrdsundtoare rostirea neclard a literei. Cdci legea se aratd duhovniceascd in Hristos gi propovdduirea Lui e sord cu propovdduirea veche (Evr.7, 11). Pentru cd Aaron era frate al lui Moise. PALADIE; Deci legea a fost siabd prin ea insXgi, pentru cd n-a desdvirgit nimic. CHIRIL: Aga spun. Iar micimea vieluirii dupd lege o poate vedea cineva gi din urmdtoarele. Cdci s-a scris : "A plecat Moise gi s-a ?ntors la letro, socrul sdu ,gi a zis: Voi merge gi md ttoi intoarce la tralii mei cei din Egipt. $r voi vedea de mai frdiesc. ,gi a zis Ietro lui Moise : Mergi sdndlo.s.Iar dupd zilele acelea tnulte, a murit impdratul Egiptului. $i o zis Domnul cdtre Moise in Madian: Mergi, du-te ln Egiltt, cd au murit toli cei ce cdutau sulletul fdu. $i luindu-Si Moise temeia qi copiii, i-a pus pe asini gi s-o intors in Egipt" (Ieg. 4, 18-19). PALADIE; $i ce inseamnd acestea? Cdci nu infeleg. Spune, ce invinuire ar putea aduce cineva, cu dreptate, viefii dupd lege ? CHIRIL; Ar putea-o vedea cineva, Paladie, incbrcatd de multe sc5deri, dacd ar privi mai pdtrunzdtor in intelesurile acestui text. Cdci trimis la aceastd slujire, durnnezeiescul Moise nu porneste indatd la drum, pdrdsind ceie din lume, ci se imparte 9i grijii trupegti gi impdrtdgegte ne-amurilor vestea plecdrii. gi nu a iegit din finutul madianitilor

i'
i

101. Hristos a tilcuit pe Moise, aritind mai limpede voia lui Dumnezeu ascuns6 ln lege. 102. Iisus f6cindu-Se om, S-a asezat sub legea dath prin Moise, dai ca sd-i ciescopere inlelesul mai adinc, Deci pi Moise a grdit lui Hristos, sau Hristos a primit ale Tatdlui Sdu spuse intii prin Moise.

sF. enrnir, &" ir.bxeNnnrnr

pinX ce nu a aflat de moartea tiranului egiptenilor. Cdci se temea tare de moarte. De abia dupd ce a scdpat de aceste temeri, prin vestire din partea lui Dumnezeu luindu-gi femeia li copiii a coborit in Egipt, spre a implini cele poruncite. Acestea sint chipul (tipul) viefii de sub lege, impdrtitd oarecum intre cele dumnezeie$ti gi cele omeneEti $i privind spre amindoud. Cdci ea nu e liberd de grija pdminteascdgi lumeasc5, nici cu totul sfintd. Petrecerea evanghelicd insd nu se ddruieqte nicidecum pi celor ce sint ale trupului, adic5 in lucrurile din lume. Ci ii ridruiepte in intregime lui Dumnezeu pe cei ce s-au supus lui Hristos. "Cdci cei ce sint ai 1ui Hristos si-au rdstignit trupul impreund cu patimile gi cu pottele>r(Gal. 5, 241,De aceea cind unul dintre ucenici a venit la Iisus 9i a zis : Invdfdtorule, ingaduie-mi sa merg sd ingrop pe tatd.l meu,r, a aflat cd toatd vietuirea trebuie sd-i fie sfint5, auzind : <Urmeazd Mie pi /asd pe morli sd-qi ingroape morlii lor,r (Matei 8, 2l221. Dar scrie pi dumnezeiescul Pavel intr-una din Epistole : "Cind a binevoit Dumnezeu sd descopere pe Fiul Stiu intru mine, ca sd-L bineveslesc pe El intre neamuri, lndatd. n-am mai primit sfot de 1o trup qi singe> (Gai. 1, 16). Moise se sfdtuiegte insd, Cdci este impdrfitd, precum Fiindcd am zis, viafa cea dupd lege, gi std incd 9i sub frica morlii 103. \4oise se temea sd coboare in Egipt, pdzindu-se de moarte. Dar gi aceasta a fost desfiinlatd in Hristos. $i o va adeveri aceasta sfintul Pavel, zicind despre Hristos gi despre noi : <Deoarece pruncii s-au tdcut parte trupului gi singe,lui, $i El S-a impdrtd;it, de osemenee, de ele, ca prin moarte sd surpe pe cel ce are stdpinireo morlii, adicd pe diavolul, Si sd izbdveascd pe cei ce prin lrica morlii erau supu;i toatd viala robiei (Evr. 2, l4-tS; tor. De aceea mintea sfinfilor infruntd cu curaj gi moartea insdgi. Cdci iardgi spune Pavel : <Cd mie a vielui este Hrislos gi a muri dobindd" (Filip. l, 2l). $i iardgi : <Cine ne ve despdrli pe noi de dragostea lui Hrislos ? Necazul, stritntoarea, prigoniree, foamea, goldtatea, ptimejdia, sau sabia?" (Rom.8, 35). Cd viata dupd lege e stdpinitd de spaimele morfii, dar a scdpat-o de ele vietuirea de laudd in Hristos I aceasta o aratd limpede Sfinta Scripturd care spune cd : <moortea a
103. Cei de sub lege erau st5piniti incd de frica morfi, cdci nu cunosteau incfl pe Hristos Cel lnviat. De aceea 9i Moise se sf6tuiegte cu trupul gi cu singele dacd trebuie sd primeascd trimiterea lui Dumnezeu. Sf. Ap. Pavel nu mai primeste ins6 sfat de la ele, pentru cd el gtia de Hristos Cel inviat 9i biruia frica aceasta de moarte. 104. Frica morlii linea inainte de Hristos pe oameni robi grijii de trup, ca sd amine moartea cit mai mult. Iar prin aceasta ii tinea robi diavoluiui care se folosea de frica de moarte a oamenilor in ispitele lui. Diavolul are stdpinirea mortii in sensul cd se foloseqte de ea pentru a stdpini pe oameni. Domnul Hristos biruiegte moartea 9i prin aceasta gi puterea diavolului.

1NCHINARE

IN DUH

$I ADEVAR

Dar Cel ce a impdrdlit d.e la Adam si pind" Jo Moise, (Rom, 5, 14) 10s. nimicit moartea gi a scuturat stdpinirea stricdciunii, izbdvind deodatd cu cei ce cred Si pe cei crescuti de lege, nu e altul decit singur Domnul nostru Iisus Hristos. <Cdci nu sol, sau inger, ci Insu,ti Domnul i'a mintuit pe ei,, dupd cuvintul proorocesc(Isaia 43, 9). Taina aceastao poti vedea iardEi foarte limpede, ca in chip (tip), in cele petrecute cu ferispre Cdci piecind el din |inutul madianililor 9i grdbinciu-se citul NJoise. Egipt, a zis Dumnezeu : <Mergind, tu Si intorcindu-te in Egipt, vezi toate semnele, ce |e-am dat in miinile lole, sd le taci inaintea lui ba' reon>,.$i dupd altele: "^ti a tost pe cale unde a poposit, L-a intintpinat pe eI ingerul Domnului Si criuta sd-l omoare pe e|. $i luind Scfora o piatrd" asculitd a tdiat netdierea impre jur a tiului ei pi o cazut la picioarele lui ,5i a zis : a std.tutsingele td.ierii impreiur a copilului meu" (Ie5. 4,21 ,24-25), Oare iti trebuie multe cuvinte spre intelegerea acestui lucru ? Sau ili este limpede lnfeiesul ? PALADIE: Nu-mi este nicidecum. Nu inteleg de loc, ce se aratd prin intimplare, ca intr-o umbrd 106. CHIRIL: Oare nu vei recunoa$te,prietene, adevdrul cd firea omeneasch a cirzut sub stdpinirea mortii in urma vechiului blestem? Cdci cdtre noi tofi s-a zis lui Adam, ca inceputului 9i rdddcinii celei mai dintii a neamului : .Pdmint egti qi in pdmint te vei lntoarce>(Fac. 3, 19). PALADIE ; Foarte adevdrat. CHIRIL r Deoarece s-a intimplat agadar ca riddcina neamului sd se imbolndveascd de moartea izvoritd din pdcat, in mod necesar a trecut lucrul acesta gi la noi ingine gi impreund cu rdddcina s-au veqtejit $i mlddilele care au odrdslit din ea. Cdci pomul corupt are gi rodul corupt. ASa <<aimpdrdfit moartea peste toti pind la Moise>, adicd pind la timpurile legii. Iar chipul clar gi vddit al faptului cd moartea a avut putere pind la Moise gi - cd cele omeneqti au fost supuse stricdciunii, e pornirea ingerului impotriva lui Moise. Dar l-a domolit pe nimicitor gi l-a alungat de la Moise, casnica Si sofia Sefora, tdind copilul imprejur cu o pietricicd gi rugindu-se qi zicind : "A statut singele copilului meu>. A stdtut singele, zice, nu pentru cd a incetat curgerea singelui, Cdci nu cred cd aceastai-a abdtut pe nimicitor de la voinfa de a ucide, Ci a zis oarecum : S-a fdcut gi s-a irnplinit
105. PinI la Moise sau pind la legea datd prin el, inclusit"'' 106. Sf. Chiril ca gi ceilal{i Pdrinti, urmind Sf. Ap. Pavel (Evr. 10, l), folosesc cuvintul, umbrd sau chip (tip) pentru relalia celor din lege cu cele aduse de HrisToate sint umbre anticipate ale realit5iii adevirate ce vor veni. Dar ele sint pe" tr-:s. de parte inconsisteirte, pe de alta n-ar putea fi dacd n-ar Ii proiectate de realitatea ce va veni. Deci ele sint dovada realitdtii viitoare. $i unrbra cuiva de;i nu-l redd deplin clar, totusi e intrucitva un chip al acelei realitdti.

BB

SF. CI{IRIL

AL

ALEXANDRIEI

ceea ce vrea Dumnezeu, adic5 t5ierea imprejur a copilului. E ca Si cum ar zice cineva : A stat chipul (tipul) acestui lucru, adicd a stat rafiunea privitoare ia el, in loc de : a ajuns la capdt gi s-a impliuit. PALADIE; Dar ce vom imfelege prin Sefora ? gi ce e pietricica gi tdierea imprejur fdcutd de ea ? $i cum a fcst domolit dumnezeiescnl inger gi a scdpat N{oise de moartea ce-l ameninta si cu care era dator, prin tbierea imprejur a ingerului ? CHIRIL: Locul e neclar Si intelesul celor intrebrite e cu adevdrat greu de afiat. Dar increz5tor in Dumnezeu, voi spune, pe cit imi va lj cu putinfd. Sefora fiind fiica preotului din Madian (care era de neanr strbin 9i nu din singele luri Israil), e chipul (tipul) 9i fata (reprezentanta) Bisericii alcdtuitd din neamuri, fiind chematd la Dumnezeu de la slujirea lumeascd. Cirtre ea s-a spus prin giasul ]ui David : nAscultd Iiicd si vezi si apleacd.urecheo ta si uitd de poporul lciu .lj cle casa tutdlui tdu, cd a pottit Impdratul frumuselea ta, cd E/ este Domnu] tda, (Ps' 44, 1l-12). A fost chemati deci sii urmeze legii 9i si fier solie itrr Moise, pedagogului care o cdltiuzegr.e bine spre taina lui Hristos (Evr. 5, 1)' cdci iegea este invtifdtor elernentar gi introduce in inceputurile cuvintelor lui Dumnezeu gi pune in noi, prin ghicituri gi umbre, cunoslinta tainei lui Hristos. De aceea a spus Hristos iudeilor care nu credeau lui N{oise cel oreasfint : <Sou sacotili cd Eu vd" voi piri pe voi la Tatdl ? Este cine sd vti pirasci, Moise, in care voi ali ndcldjd.uit. Cdci dacd ali Ii crezut lui Moise, ali fi crezut Si Mie. Cn o scrjs cceJa despre lvline> (Ioan 5, 45-46). Deci dacir Sefcra e infeieasd de noi ca fafd a Bisericii din neamuri, clesigurprimul ndscut din ea va fi inteles ca chip (tip) ai poporului cel nou, al credinciogilor ce primesc prin Duh pruncia in Hristos ;i il nasc din nou pentru Dumnezeu.Pe aceqtiaDavid i-a numit popor ce se ziclegte(Ps. 102).Aqadar, pruncul de curind n5scut ir-rl-lristos,adic6 poporul nou, inidtrtri moartea prin tdierea imprejur a credinfei. Cdci pietricica este simbolul firii necorupte, a cdrei tdrie gi soliditate e indicatd prin piatra ciurd. De aceea lisus Navi trecind pe israelifi Iorclanul, i-a tiiiat imprejur cu cufite de piatr{ (losua 5), preinchipuind tdierea imprejur in Hristos prin duh. Cdci piatra e Hristos, pe care il preinchipuie, cum am spus adineaori, piatra care taie imprejur pe copilul Seforei. Iar timpul in care s-a depdrtat moartea gi ingerul care cduta sd ucidd pe N{oise, cinstind taina tdierii imprejur, ne aratb prin ghiciturd cd moartea s-a depdrtat nu nunrai de la cei invredniciti cle tiiierea imprejur in Flristos, ci lucrul acesta, adicd taina lui Hristos, a ajutat qi pdrinfilor. Cdci precum toti am murit in Adam, a9a gi harul cel prin Hristos a fost dat la tofi. Cdci pentru aceasta a murit, ca sd domeanscd

INC}IINARE

IN DUH

5I ADEVAR

89'

pi peste morti 9i peste vii. Agadar in timpul tdierii lmprejur a poporului cel nou, s-a dobindit gi viafa pdrinfilor 107. Cdci trdiesc lui Dumnezeu prin faptui cd vor trei 108. Aceasta t1e-a spus-o gi sfintul cuvint (Matei 22, 24). in timpul tbierii imprejur, in Duh, e timpul prez,enfei Iui Hristos, Care degi ca Dumnezeu e mai vechi ca Moise, totu;i este al doilea gi dupd el, intrucit a venit ca om pentru slujirea noastr6. Cdci observd cd Dumnezeua ales intii pe Moise gi apoi a addugat pe Aaron. Acesta preinchipuiegteed ariitarea lui Hristos a fost a doua in timp fafd de trimiterea qi siujirea iui Vloise. Dar Hristos, mdcar cd este egal cu Nloise pentru omenitate, pe care a asumat-o, are fa|5 de el o superioritaie dumnezeiascd $i neasemdnatd pentru faptul cii S-a ndscut din T'atdi. Dar dacd vrei, sd vedem gi aceastadin Sfinta Scripturd. "Au tdcui, zice. .N{oiseSi Aaron, precum le-a poruncit lor Dontnul, a$o ou Idcut. $i Mojse elo de optzeci de ani, iar Aaron, Iratele lui, cl: optzeci tj lrcj de ani, cind au grdit catre Farcton, (Ieg. 7, 6-7).Auzi cd amindoi erau egali, intrucit ajunseserdla optzeci de ani. Dar Aaron degi era mai ltdtrin ca Moise cu trei ani, totuqi a intrat dupd el in siujire. Aga gi Hrjstos a fosi egal intr-o privin|5 cu Moise, pentru omenitate gi al doilca in slujire, dar mai inainte gi mai presu3 de el prin Dumnezeire gi prin siar.a Sfintei Treimi. PALADIE: Tilcuirea e limpede pi iSmuriii. CHIRIL: Dar oare in afard de acestea, mai avem de v6zut ce\ra? nu PALADIE; Ce anume ? CHIRIL: Nu ar fi iegit israelifii din pdmintul Egipteni]or, nici nu s-ar Ii izbdvit din robia greu de rdbdat gi uritd de ei, mai bine zis n-ar fi scdpat nici de moartea adusd in Egipt peste primii ndscufi gi de mrina de neocolit a nimicitorului, dacd nu ar fi jertfit mielul ca chip (tip) ai lui Hristos Cel ce ridici pdcatele lumii. Cdci au uns cu singe praguriie pi stilpii ugilor, dupd porunca datd lor prin Moise, iar taina lui Hristos ii s-a fdcut ca un scut gi ca un zid al sufletului lor. Pentru cd moartea lui Hristos e doctoria care destramd moartea gi cei pdrtagi de
107. Sf. Chiril revine asupra ideii ci prin urmati se pot mir-rtui gi inaintatii (prin mgdciunile celor boteza{i). $i e de crezut cd nu numai drepfii din Vechiul Tcstamr,nt, ci inainta;ii din orice popor, pelltru toate cele bune trecutc ru moltenire ulmagilor, pentru ca aducindu-i la viali si ostenindu-se pentru creSterea Ior^ putinta si ajungE la timpnrile lui l-Iristos,cinti se pot boteza. Ie-a cla.t 108. Sf. Chiril pare a spune cd, prin laptul ci i.naintaqii trdiesc prin urmagii care dobindesc viata noud in Hristos, pot ajunge Si ei la viala in Hristos.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

binecuvintarea misticir 10esint deasupra siricdciunii, dupd cuvintul : ."Amin, amin zic voud: cel ce mdnitd trupul Meu pi bea singele MeLJ, ,are t,iald ve.Snicd> (Ioan 6, 54). Iar mincind mieiul, au mincat pe lingd el piini nedospite, chipul {tipul) ardtind, prin azimd gi prin mincarea aceastacurat6, frumusetea invdtdturilor evanghelice,care insd nu va fi neinsofitb de sudori gi de amdriciunea necazurilor.De aceease minca cu piiniie nedospite ierburi amare, pentru a se ardta cd via{a fdrd viclegug gi atotcuratX in Hristos nu va fi lipsitd de amdrdciune.Agadar, trebuie sd se adauge, in mod necesar, la mincarea azimilor, amXrdciunea.uCdci toli cei ce rroiesc sd vieluioscd in Hristos, vor ti prigonili,, zice (II Tim. 3, l2). Dar fericiti cei ce vor pdtimi aceasta.Cdci de vor pdtimi impreund, vor gi impdrdti impreund, dupd cum s-a scris. Dar oare nu s-a abdtut cuvintul spre ceea ce nu e frumos ? PALADIE: Nicidecum.

109. Sfinta lmpdrtd5anie se numeqte aci .BinecuvintareD, pentnr r;5 pril binecuvintare .a prefdcut Domnul Hristos la cina cca de Taini piinea in trupul gi vinul in singeie sEu (Matei 26, 26). cine se impdrtigegte cle ele, se imphrtdgeste de puterea binecuvintdrii care a prefdcut piinea gi vinul in trupul si sinqele Dornnului.

CARTEA A TREIA Despre neputinta de a scipa de moartea din pecat 9i de stdpinirea diavolului altfel decit prin sfinfenia cea dupd Hristos ; gi despre aceeac[ nu in Lege e indreptarea, ci in Hristos

Aqadar de abia dupd ce s-a sdvirgit de cdtre israelifi acel fel de jertfd 9i au pierit primii ndsculi ai egiptenilor, iar de la cei sfintiti a au alungat Hristos, in chip (tip), pe nimicitorul 110, ieSit din pdmintul gi s-au grdbit sd ajungd la pdmintul fdgdduit. Dar celor ce-i stdpineau ei nu merg drept spre el, ci sint condugi prin abateri intr-o parte gi alta de la calea cea dreaptS. Cdci s-a scris iardgi '. nIQr dupd ce a la' sat Faraon poporul, Dumnezeu nu i-a condus pe ei pe calea pamlntului tilistenilor tlr pentru cd era aproope. Cdci a zis Dttmnezeu: nLl cumvQ s<i se risipeoscd poporul vdzind rdzboi gi sd se intoarcd in Egipt. $i a abdtut Dumnezeu poporul Sciu pe calea ce duce 1n pusfie spre Marea R o q i e "( I e g . 1 3 , 1 7 ) . PALADIE: Ce se ascundein aceasta? CHIRIL: Sd cercetdm, dacd vrei. lnfelegi cd avind in fafH o cale dreaptd qi putind sd ajungd repede printr-o cdldtorie scurtd (cdci era aproape, zice, pdmintul fdgdduinfei), i-a condus pe o altd cale, cu ocol mare, Fdcdtorul tuturor cunoscind de mai inainte ugurinla spre cddere gi inciinarea spre lagitate ce o aveau incd cei vechi. PALADIE: Nu existtr o explicafie mai clard ca aceasta. CHIRIL: Sd trecem deci la intelesul duhovnicesc. Pe cei ce se despart de viata lumeascd gi de stdpinirea drdceascd,ca de un pdmint al egiptenilor, ii conduce pe o cale cu totul dreaptd 9i scurtd la sfinfenie
110. lnsu;i Hristos a ferit, ln chipul mielului, de moartea care a atins pe intlil n e s c u t i a i E -numai i , c a s e l e i s r a e l i t i l o r i n c a r e s - a j e r t f i t s i s - a m i n c a t M i e l u l . i - a giptulu de moartea trupeascd prematurd, nu de cea veEnicS. De aceasta ferit desigur ii r.'a izbdvi cind va fi jertfit 9i mincat El insuqi. A se obserl'a cd mielul se minca in comull in casa fiecdruia gi apa de tot poporul. Hristos va fi mincat 9i EI in comun i n f i e c a r e l o c a E b i s e r i c e s c ,d a r i n t o a t e l o c a S r t r i l ea c e l u i a t i p o p o r b i s e r i c e s c ; p r i n aceasta se accentueazd gi unitatea in Ijristos a fiec6rei natii. Ceea ce se sdvirqea ln Vechiul Testament, se dep5$e$tein mod duhovnicesc, dar nu se desfiinleazd' 1 1 1 .N u i - a l d s a t s d i a s d d i n E g i p t p e c a l e a d e l a n o r d u l M d r i i R o s i i .

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

gi la nddejdea cea de la Dumnezeu,anume pe calea credintii in Hristos pi prin El, dupd cuvintul limpede al lui pavel : oAproape de tjne esle cuvintul, 1n gura ta 6i in ininta ta, adicd cuvintul credinlei pe care iI pLopovdduim. Cd de vei mdrturisi cu gura ta ca Dumnezeu este risus gi vei crede in inima ta cd Dumnezeu L-a riclicat pe El clin mor[i, te vei mintui, Cdci cu inima se crede spre d.reptate,ictr cu guro se'mdrturisetle spre mintuire" (Rom. 10, B_g). Deci Dumnezeu nu i-a ldsat pe cei vechi sd strdbatd aceastd cale aga de apropiaid gi de scurtS. Ci le-a ndscocit ca pe un ocol care nn era o cale dreaptd, legea care era, prin intortochierile cuvintelor 5i prin ghicituri folosea o pedagogie mai indelungatd gi obositoare.Aceasta pentru ca foiosindu-se de cele din urnbre ca de o deprindere spre cele desdvirgite 9i fiind catehizafi mai inainte asupra tainei, sd nu fie cupringi de niscai spaime spre a cddea gi a se abate de la Hristos, fdri voie, ca deprinzindu-se mai inainte gi cunoscind ceea ce folosegte cn adevdrat, sd fie mai pregdtifi spre dorirea gi primirea adevdrului gi sb, aibir fafd de El o iubire intdritd qi necliitinatd1r2. De aceea Legea a fost pedagcg prin slujirea dupd literd, ca o cale lungd qi nu dreaptd. Nu apa insd Hristos 113. cdci Ei ne-a ardtat calea dreaptd 9i directd, adicd cea prin credintd, preschimbindu-ne ca sd avem indrdznirea cea bund :i hotdrirea de a infrunta bHrbdtegte cele ce ne stau impotrivd, 9r deci sd ne placd sd rdbddm clt mai mult pentru bine ri sd luptdrn vitejegte impotriva uneltirilor diavolului, spunind cuvintul proorocuiui : <Iata Domnul imi ajutd mie, cine mci \/o birui pe mine ?,2 (Isaia 50, v). Iar ceea ce ne sdclegte noud un atit de uimitor curaj, nu e nimic altceva, decit puterea de sus, aclicdimpdrtdsireasi comuniunea Sfintului Duh. PALADIE: lnfeleg ce zici gi mii uimegte pdtrunderea ta. cllIRIL; Iar prin ceea ce se adaugd indatd, se aratd timpui mintuirii prirr Hristos. Cdci se spune : <<Iar|iii \ui Israi| au jeoft in o.I cincilea neam din pdmintul Egiptului" (Ieq. 13, tB). Cdci dupd parabola evangheticd, am fost izbdvifi din robie gi din imprdgtierea muncilor pentrtr lucruri departe 9i din oboseala nefericitd leqatd de pxmint qi de lui.
.dintr-odatd la Hristos, ci ii pregdtegte pentru El prin - 1t2. Nu-i duce pe evrei calea ocolita a. legii. Ar fi fost greu oamenilor s6 primeasci-adevirul intrupdrii ca onr a Fiului lui Dumnezeu. Ar fi fost intdrili prin aceasta in politeismul pdgin, care, !9S"t9 la zei care prin naqteri imbracau forme umane. lntii trebuiau bine fixat-i in cred.inla intr-un singur Dumnezeu creator, deci transcendent lumii, nesupus legilor 9i patimilor omeneqti. li3. Prin literd 9i jertfe de animale se ajunge mai anevoie la infelesul Cuvintului dumnezeiesc ascuns in literd gi la infelegerea jertfei supreme a Fiului lui Dum_ nezeu om. Mai rdminea ult ceas pind la iuc.heierealucrdrii in vie, sau in istor.ie.Apoi la ceasul al doisprezeceleaare loc ptata tuturor, sau judecata din urmi..

1:\

INCHINARE

IN DU}l

SI ADEVAR

iinfelegi ce zic), in timpul al cincilea, ca intr-o a cincea generafie. "Cdci asemeneo este impdrdlia cerurilor omului gospodar, care a ie$it rUs de dimineald sd locmeascd |ucrdtori in via lui>. Aceasta se spune cd a f5cut-o qi pe la ceasul al treilea qi al paselea9i al noudlea. "Ior pe Ia al unsprezeceleaa allat pe eQii stind tdrd lucru Si a zis cdtre ei : ..Ce stali aci toatd ziua tdrd lucru ? NIerge[i $i voi d.e lucrali in via meo> (Matei2O, 1, $.u.).Observdmdeci cd acestia au fost trimigi in rinclul al cincilea ca ultimii, deci in iimpurile de pe urmd, cind s-a fdcut Unul Ndscut om gi a suferit jertfirea pentru viafa tuturor 11/t. aceea De 6i legea lui Moise poruncea sd se ia mielul din ziua a zecea a primei lumi, dar si se junghie spre seara zilei a patrusprezeceaa aceleiagi luni, ca prin aceasta sd se arate deodatd atit timpul al cinc,ilea,prin ziua a cincea, cit gi c5, jertfirea Mintuitorului se va face spre sfirgitul veacului, prin aceea cd mielul se junghia spre sear6. PALADIE.' Nu cumva atunci toat6 intentia Sfintci Scripturi privegte spre taina lui Hristos ? (II Tim. q, 1B). CHIRIL: Desigur. Cdci Hristos e sfirgitul (finta finald) Legii qi al proorocilor. <<Pentru nu este nume sub cer dat oamenilor, in core trecd buie sd ne mintuim noi>, cum a zis ucenicul N{intuitorului (Fapte 2.4, 12). $i indatd avem dovada despre aceasta,dacd privim la cele ce urmeazd. "$i plecind iiii lui Israil din Sucof, au tdbirit in Etam, l1ngd pustie. Iar Dumnezeu ii cdlduzea pe ei, co sd Ie arate calea, ziua in slilp de nor, iar noaptea in stilp de Ioc. ^Sin-o lipsit stilpul de nor ziua, nici stllpul de toc noaptea dinaintea intregului popor> (leg. 13, 2O-22). Yezi cd Dumnezeu cdlduzea pe israelifii care au plecat din pdmintul egiptenilor ln stilp de nor qi de foc ? Iar prin amindoud era inchipuit Hristos. PALADIE: ln ce fel ? CHIRIL; lntii pentru cd El este stilpul qi temelia cu totul necldtinatd gi nemdcinatd a adevdrului, care fine pdmintul ridicat. Cdci in l-Iristos ne-am izbdvit de a mai cugeta cele ale trupului qi de a ne tdvdii in patimile pdmintegti, $i prin El sintem ridicati la indltime, cugetind cele de sus gi petrecind in ceruri. Cdci s-a scris : "Cei leri oi lui Dumnr:zet.t s-au ridicat toarte de la pdminl> (Ps, 46, 10). Dar 9i Hris'los a spus prin glasul lui David despre piinint gi despre sfintii Apostoli I uEu cm intdrit stilpii /ui" (Ps, 74, 4). Cdci au fost intdrifi ucenicii care fin sus piirnintul, fiind imbr5cafi cu puterea din indilime, adicd cu harul ce li s-a
114. Ultima chemare s-a f dcut cind s-a ndscut Fiul lui Dumnezett om. Mai r dminea un ceas pind la incheierea lucrdrii in vie, sau in istorie. Apri la ceasul al doisprezeceleaare loc plata tuturor, sau judecata din urmd.

OA

SF.. CI{IRIL

AL

ALEXANDRIEI

dat prin Sfintul Duh. $i erau stilpi, prin modelarea dupd.Hristos qi prin asemdnarea cea in har cu El prJn Duhul. Deci admite cd nu pentru a1l6 pricind s-a numit Hristos stilp decit pentru cea pe care am spus-o adineaori. Astfel ii conducea, ca sd le arate calea, ziua in stilp de nor, iar noaptea in stilp de foc. E un obicei al dumnezeiegtii Scripturi sd numeascd noapie timpul dinainte de venirea Mintuitorului, in care stdpinind incd Satana, domnea peste cei de pe pdmint intunericul negtiinfei, iar ziu5, timpul de Ia venirea Mintuitorului nostru, in care am fost luminafi, primind in minte razele adevdratei cunoqtinfe de Dumnezeu gi v{zind cu ochiii inimii soarele dreptdlii tts. $i va mdrturisi aceastapavel, spunind despre timpul dinainte de venire $i de cel aI ei : <^y'oopteo inaintat, ziua s-a.apropiat; a sd lepdddm asadar taptele intunericului ryi sd imbracdm armele \uminii, sd umbldm cubun chip; cctziuo, (Rom,13, 12-13). intelegind deci timpul vechi ca noapte gi ziud pe cel in care unul Ndscut s-a fdcut om. vorn spune cE pe israeiifi ii conducea Acesta in chip de foc, prin legea care osindea gi pedepsea(cdci focul'e semnui pedepsei),iar pe noi in chip de nor, ca chip (tip) al sfintului Botez gi al mintuirii prin ap6. Sau nu e n o r u l a D d? 1 1 6 . PALADIE I Fdrd indoiald. CHIRIL.' Dar iegind israelifii din pdmintul egiptenilor, s-a aprins de minie vechiul stdpinitor, adicd Faraon, gi a pornit sd-i urmdreascd. <<Deci inhamat Faraon carele scle gi a luat pe tot poporul sdu cu sine. a a luat ,'ose sule de care olese 6i toatd caldrintea egiptenilor qj cci$i petenii peste toli>. Iar dupd aitele : <gi cdutind. fiii lui Israil cu ochii vdd gi iatd egiptenii tdbdriserd inapoio /or Si s-au spdimirttat loarte. $i au sfrigat tiii ltti Israi) spre Domnul pi s-ou pornit impotriva lu.i Moise pe Iald, zicind : noare nu ereLt morrtinte in Egipt de ne-ai scos pe noi sd murim in desert ? De ce ai litcut eceeste, scolindu-ne ctin Egipt ? Oare nu cces/a a lost cuvintul ce l-ant grdit cdtre tine in Egipt, zicind; lasd-ne sd robim egiptenilor ? Cdci mai bine ero sd robim egiptenilor,
115. Inainte de venirea Mintuitorului oamenii nu aveau sensul clar al existentei lor. Numai cind Fiul lui Dnmnezeu cel ve;nic s-a ficut om pentru veci, s-a {dcut cunoscut cb fiecare om va dura in veci irr unire cu Hristos. Numai atunci s-a vdzut cd Dumnezeu e un Tatd qi un Fiu nesupugi naturii 9i care ne iubesc ca un Tatd vegnic sji ca un Frate vc;nic. Hristos e soarele din caie se rdspinrieste toatd l u mj n a 5 i t o a t d i u b i r e a c a r e a c l u c e t i i n t r e o a m e n i i u b i r e a c u r a t d ( d r e p t a t e a ) .D e aceea inainte de venirea lui Hristos, Cuvintul lui Dumnezeu conducea ca printr-un nor lumea ce inainta prin intunericul nopl;ii. La ilttruparea Cuvintului timpul a devenit ziua, iar Cuvintul intrupat conducea ca un stilp de foc lumiuos. 1 1 6 .S f . C h i r j l t l 5 a c i o a l t d e x p l i c a { i e , a s i i l p u l u i d e n o r g i a l c e l u i d e f o c , investind ce-a spus iuainte. Ei spune aci cd evreii au fost conclugi prin stilpul de foc care arde pe cei ce calcd legea, iar pe noi cre$tinii ca stilp de nor, care ne aduce ploaia de sus a Botezului.

,$

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

decit sd murim in pustia aceoslo> (Teg .1.4,6-7t 10-12)' La acestea Moise a rispuns : "Indrdznili, stali 6i veli vedea mintuirea cea de la Domnul, pe core o va Iace nouri azi. Cctci in ce chip ali vazut azi pe Egipteni, nu-i veli mai vedea pe r:i in veac. Domnul va lupta pentru voi pi t'oi veli tdcea. $i a zis Domnul cdtre Moise : Ce strigi catre Mine ? Grriieqle tiilor lui /srai/ sd porneascd.Si tu ridicd toiagul tdu .5i intinde .mina ta spre mdre ti o usucd pe ea. $i sd intre iiii lui Israil in mi jlocul mdrii pe Ltscet, (Ieg. 14, 13-14). $i Dumnezeu a fdcut ardtat modul mintuirii : "Cdci s-a ridicat ingerul lui Duninezeu cQre mergea lnaintea taberei tiilor tui lsrail gi Q mers in urma /or. Si s'a ridicat 9i stilpul de nor de la |ala lor $i c slat in urma 1or. $i s'a asezat intre tabdra egiptenilor $i tabdra lui Israi|; ,Sio sfdtut $i s-o Idcut intuneric Si negurd. $i a trecut noaplea ,ti nit s-ou atnestecat unii cu allii toatd noaptea> (Ie9. 14, 19-20), Acestea le fese 6lsssliereaistoricd, Dar noi" socotesc cd trebuie sii desprindem iarisi intele.'urile exacte, pdtrun' zind cu o minte subfire in cele scrise. PALADIE: Ai toatd dreptatea. CHIRIL: Pornesc deci israelifii cu grabd spre pdmintul sfint, mergindu-le inainte qi cdlduzindu-i Dumnezeu. Cdci nu se poate ajunge' la cetatea de sus gi sfintd, fXrd chlduzirea lui Hristos 9i dacd nu lumineazd El calea mintuirii. Dar duqmanii din lumea aceastascrignescdin dinli asupra celor ce s-au hotdrit sd facd aceasta.Legea insd indeamnd spre indrdznirea cea bunX gi intbregte pe cei cupringi de fricd qi le arat6 cd ceata potrivnicilor va cddea. Cdci cu siguranld aceastane-o dd sd inletegem nimicirea egiptenilor. Iar cei ce se temeau de ceea ce vor pStimi, i-a mintuit prin chipul (tipul) sfintului Botez. <VorbeSte, zice, tiilor lui Israil sd pornecscc. ,$i tu ridicd toiagul ldu qi intinde nina ta spre more,gi o usucd pe eo. $i sd intre |iii lui Israil in mifloPavel despre fiii iui Israil, cul mdrii". Dar oare nu scrie dumnezeiescul <cd toli s-au botezat, lntru Moise, in nor Si mare ?> (I Cor. lO, 2).
I

PALADIE; ASa zic $i eu, CHIRIL ; Deci cei ce voiesc sd urmeze lui Hristos Si sd se grdbeascd' spre cetatea de sus, nu trebuie sd vieluiascd potrivit lcgii, nici sd sdlsSluiascd neschimbat in poruncile lui Moise Si sd stdruiascd in umbre Si chipuri (tipuri), ci mai bine sd plece 9i sE se mute in altd parte, adicd spre sfintul Botez, cXci aceasta au fdcut-o cei de odinioar5 mergind,. dur;i; porunca lui Dumnezeu,prin mijiocul valurilor 9i, cum zice Pavel, botezindu-se in mare. Pentru cd atunci vor avea ca ajutdtor pe Insugi Mijlocitorul intre Dumnezeu gi oameni, pe Hristos Iisus' Cdci Dumnezeu fiind Cuvintul, S-a fdcut trup. Dar gi altfel este El mijlocitor, ;it

96

SI-. CITIRIL

AI, ALEXAND:iIEI

.anume in chip proniator, ca unul ce obignuiegte sd se aieze la rnijloc, intre cei ce-L cintesc pe El gi cei ce-i urmdresc pe ei gi nu-i lasd sd se amestece,inchizind drumurile dugmanilor. "Cdci s-e ridicat, zice, ingerul Jui Duninezeu Si stilpul de nor qi s-o asezat intre tabdra egiptenilor gi tabdra lui Israil, gi nu s-cu atnestecatintreolaltd toatd noap/e4,. In inger gi in stilpul de nor e inchipuit iardgi Hristos. Cdci El e numit : ulnger de mare sfat> (Isaia 9, 6) tlt. PALADIE; Agadar, stincl Hristos Ia mijloc, nu ne vom amesteea cu cei ce voiesc sd lupte cu noi 118. CHIRIL: Aga este. Drept ai inteles. Peniru cd trebuie sd spun gi aceea, fiird sd ne atraterr de la interrlia tlcastr:i, cd cei ce ne-am botezat de curind sd ne despilrtim ds viata iubitoare de plirc'erili lumeascd gi ne strdduirn sd urmdm cit mai mult legile lui Dumnezeu, dar nu ne-am imbogiilit cu harul ce lli se db prin sfintul Botez, nu sintem destul de intdrifi, adicd pregdtili sb pdtimirn in necazuri 9i sd rdbcldm osteneli pentru virrtute li sd putem strdbate prin incercarea luptelor. Precum pomigorii tineri se feresc de vdtiimarea razelor soarelui gi ar suferi rnult dacd ar fi scuturali de bhtirile mai asltre ale vlnturilor gi de aceea au lipsd (nerroie) de proptele intocmite cu meg1egug gi de o ingrddire de jur iraprejur, in acelagi fei, socotesc, cd gi sufletul omenesc, care a scdpat de curind din robia patimilor gi a trecut la stdri mai bune gi voiegte sti urmeze legii dumnezeiegti, pldpind e la minte gi mai moale gi ugor se sperie cind vede cd e nevoie de osteneald r;i de pregitire cle rdzboi qi rra socoti cd e bine sd fie iardli in cele ce a fost mai inainte. Astfel israelilii vdzind apropiereaegiptenilor si speriindu-se chiar pi numai de gindul luptei, s-au riclicat zictind dumnezeiescului Moise : nOore nu aceslc a fosf cuvintul ce l-atn gftit cdlre tine in Egipt, zicind; lasd-ne sd robim egiptenilor ? Cd mai bine 'e sd robim egiptenilor, decit sd.murim in pustio eceesteD. Sufletul omenesc e deci slab pentru iuptd gi gata indati de robie gi uEor de speriat
117. Hristos e numit alnger de mare slato, pentru cE fdcindu-:-.e om, ne-a acius vestea sau cunostiinta despre Dumnezeu. Ca Mijlocitorul cel mai prorriu al lui Dumnezeu citre nr;i, e gi ingerul sau Vestitorul dcsivirgit aI lur Dumnezt'u cdtre noi. Tat5l, cu Ccl deopotrir.i cu El clupd E uinger cle mare sfat>, cdci cu El se sfdtu,iegte fiinld. 118. Hristos e Mijlocitor lntre TatSl qi noi, intilnindu-nc cu Tatil in El. Dar Hristos std la mijloc qi intre noi Ei puterile diavolegti, dar in alt sens: ca 5i uprcdscd pe acelea de-a se apropia de noi 9i pe noi cle.a ne apropia de ele. Desigur, trebuie sd vrem gi noi sd-L avem pe Hristos aperdtor. Sd ne g;inclimla El cind ne sirntim amenintati cle acelea. El se face atunci zid despdrtitor intre ele si noi, Noi ne lipim de El gi acelea fug cle El. Nu se poate apropia de bnndtatea fdr6 umbrd reutatea fdrd pic de bundtate in ea. Iar noi lipindu-ne de ea, ne intirim in bun.iiate. Cel preatare in bundtate std ia mijloc intre cei govdielnici in bundtaLc pi cei atotrdi, int6rindu-ne pe noi in bundtate gi alunginclu-t pe aceia.

"i

..

INCFIT^IARE III DT'TT SI ADEVAR

inainte de sfintul Botez. Dar dupd ce, dobindind harul, s-a imbrdcat cu putere de sus, rezistd cu multd bdrbdtie celor ce voiesc sd-l urmdreascd 9i se luptd vitejegte, I{ristos Insugi conducindu-l in lupta gi ocrotindu-I. Cdci nu vom iegi biruitori altfel decit in acest chip. PALADIE: Gindegte-te insd prin ce pilde vei intdri si aceasta. Cdci nu cred cd-fi vor lipsi. CHIRIL; Se poate dovedi aeeastaugor prin foarte multe pilde. Dar cea dintii va fi cea mai apropiatd 9i despre care a scris insugi Moise. Cdci cei ce se speriau numai la vederea egiptenilor, dupd ce all trecut Marea Ropie gi au primit chipul (tipul) sfintului botez (cdci s-au bo, lezal intru Moise, oin nor gi in marer, cum scrie infeleptul pavel), s-au ardtat buni de luptd gi in stare sd se impotriveascd dugmanilor, dar prin Hristos. cdci s-a scris aqa : <$i o venit Amalec ,gi rdzboia pe lsrae1 in Ralidin. Si o zis &iojse lui losua : alege lie bdrbali puternici lj ie.lind dd lupta cu Amalec miine. gi iatri eu voi sto pe vir|u| muntelui cu toiagul |ui Dumnezeu in ntina mea. lii a Idcut losua precunt i-a zis lui Molse li ie.sinrJ dat lupta cu Amalec. Iar Moise qi Aoron qi' a or s-ou suit pe virIul muntelui. gi c fost cind, riclica Moise miinile, biruja lsroil ; iar cind ldsa miinile, biruia Amalec. Iar miinile 1uj Moise erau grele. $i )uind o piatrd ou pus-o sub e/ ^5io gezut pe ea, si Aaron ryi or spri jineau miinile lui, unul d.e o parte, altul cle alta. gi au fosr miinile /ui Moise spri jinite pind la cpusui soarelui. gi o sltirimol /osuc pe Amalec qi tot poporul hui cu ucidere de sabie. ,si o zis Domnul cdlre ,tuloise.' scrie aceosld spre potnenire in carte si dd-le ta urechile lui /osua, cci voi sterge cu totul pe Ama|ec clin cele de sub cer. ,$i a zidit Moise jerttelnic Domnului si a chemat numele Lui: Domnul este scaparea mea, cd.ci cu mind cscunsd bate pe Amalec d.in neam ln neomr ( I e q 1 7 ,8 - 1 6 ) . PALADIE.' gi care e inleresul celor scrise ? Cdci nu infeleg prea bine. CHIRILT Socotesc cd nu e nimic greu in ele pentru cei ce voiesc sd vad5. cdci auzind cd lisus primeqteporunci de la Moise, ce poli pre- supune altceva decit aceea cd degi cuvintul era Dumnezeu, s-a ficut sub iege, dupd infdligarea omenitdtii, li s-a supus intr-o anumitx privinfd poruncilor date prin Moise, in diferite feluri, aci rdbdind tdierea imprejur dupd trup, aci pldtind drahma. $i agezindu-Se sub lege impreund cu cei de sub iege, a spus limpede : "ly'-am venjt sd stric Leeeo, ci s-o p,linesc>(Matei 5, L7l. Dar degi S-a coborit sub lege pentru omenitate, totugi qi aga a fost Dumnezeu gi Mintuitor 9i Izbdvitor al intregului popdr. Cdci alegindu-qi din tot poporul Israil 9i din tot nea7 _ Sf. CHIRIL

SF. CHIRTL

AL

ALEXANDRIEI

mul bdrbafi puternici, adicd pe Sfintii Apostoli $i pe cei chemati prin credinld (cdrora li s-ar putea spulte cu dreptate : oIQr voi slnteli neom ales, preolie impdrdteescd, nelm sfint, popor agonisit de Dumnezeu'" L Petru 2, 9), a dat luptd irnpreuni cu ei cu stdpinitorul veacului acesta, despre care Insugi Stdpinul tuturor, Cel ce biruiegte toate, a. spus : .Acum este judecata veacului acesta, ocum stdpinitorul veacului aceSto se vo scoole a|ard, ('Ioan 12, 31). Iar dumnezeiescul Ioan ii incununeazd cu o laudd strdlucitd gi pe cei ce au biruit impreund cu El 9i cu El, zicind; "Va scriu voud, tineri, cd sinteli tari Si ali lnvins pe cel vi' cleenD (I Ioan 2, t4). Sau nu e adevdrat ce spun ? PALADIE.: Foarte adevdrat. CHIRIL: Dar Moise a spus cd lupta trebuie sd se dea miine. Cdci faptele de biruintrb ale lui Hristos nu s-au sdvirgit in vremea Lui. Ci s-au sdvirgit in timpul urmdtor 9i apr.opiat, adicd dupd Moise qi dupi Lege. Apoi Moise se urcd pe un virf de munte, de unde sd poatd privi lupta gi isprdvile lui lisu,s in cursul ei. Cdci se urcd in chip moclerat gi invdfdtura legii spre d putea privi de departe felul luptei lui Hristos tt9. $i ridicind Moise miinile, biruia Israil ; iar ldsindu-le in jos, sldbea gi biruia Amalec. Cici nu intregul Israil a rdmas nebiruit de diavol gi de orice dugman, care voieite cu strdqnicie sd-l omoare, ci numai cei ce au finut sd se modeleze dupd chipul lui Hristos, prin aceea cd au purtat ocara Lui, adici cinstita cruce. Pentru cii miinile intinse in aer, desemneazd in chip vddit forma crucii lm. Iar cei ce n-au primit crucea, s-au fdcut ugor de cdlcat de dugmani, nearrind acest ajutor. Deci cind intinde Moise miinile, desemnind forma crucii qi cade .Amalec slSbit, aceasta ii aratd pe cei ce biruiesc plin cinstita cruce pe Satana 9i alurrgd pe dugmani' Iai cind iL vederr ldsind miinile $i pe Amalec biruind, vom inlelege pe cei suptrqi Si biruiti de diavol, pentru cd n-au voit sd primeascd crllcea' Acestora le-a spus gi Hristos: oAmin, amin zic voud, de nu t'eii crede,.cd Eu sint, veii

'".
Ji;

:i

^"rli

sint intinse, spre a. deserrna cinsiitul chip al crucii, arbtind, cred, prin ghiciturd, cd Israil nu era destul de pregdtit sd primeascd credinla 9i voiegte sd primeascd ocara iui Hristos. De cu mare zdbavd gi grer-rtate

uo,u ri lffi:iJ,'ilfi:'llffr?;,1-',, pot ridicate sreu eicu

': -:

s * ;* :4 *
:i

. 119. Cei ce se ridicau din lege la o indlfimc in inlelegerca ei, r'edeau cle mai inainte biruinta lui Hristos asupra cliavoiului care voia sd opreascd omenirea de-a i u a i n t a s p r e \ i d t a \ e s n i (A . 120. Unii clin Israil au ajutat la venirea lui Hristos 9i la biruinta Lui : proorocii, apostolii. L-au ajutat ridicindu-$i miinile spre cer, sau linindu-I,e intiuse ca si infitiseze fiinta lor, ca o crucei insulirrdu-gi crucea lui Hristos.

INCHINARE

IN DuII

SI ADEVAR

aceea bine spune qi dumnezeiescui Pavei cd crucea este iudeilor sminteald. "$i luind, zice, o piatrii, ou pu,s-o sub e/ Si a Sezutpe ee, qi Aaron li Or eu rezemet miinile lui, unul de o parte, iar altul de a|ta,. piatrd aleasd, piatrd prefioasd gi cinstitd, piatra cea din capul unghiului este Hristos (I Petru 2, 7 ; Isaia 28, 16). Pe El odihnindu-se (cici gederea aratd odihna) cei mai buni gi mai invSfafi din Israil, rdmdgita aleasd a focului, i$i intind miinile, adicd primesc crucea, sprijinindu-i 9i sustinindu-i spre aceasta Hristos, care e inchipuit de Or pi de Aaron, fiincl b. cugetat in acelaigitimp ca judecdtor gi ,ca arhielss 120 C.dci Or era judecdtorul nepdrtinitor, iar Aaron, arhiereul prin har al israelifilor, spre mintuirea prin credinld. cici aceasta socotesc ci inseamni ceea ce s-a spus prin glasul proorocului Isaia : <gi docd nu ne-ar ti ldsat Domnul Dumnezeu urma$i, ne-om ti tdcut ca Sodoma pi ne-am. ti asemdnat cu Gomore" (Isaia l, 9). Dupd ce a cdzut cel ce se flmpotrivea, adicd Amalec, <<scrie, i.i zice, spre pomenire in carte Si dd-Ie Ia urechile /ui ljsus". Cdci faptele lui Hristos aveau sd se intindd, prin scrisul sfinfilor evangheligti, spre pomenire indelungatd 9i fdrd sfir;;it. gi a poruncit si fie dusd scrierea la urechile lui Iisus. Cdci scrieriie sfintilor, aducind laude gi cinstiri lui Hristos, sint ca un dar inchinat Lui. Iar dupd ce a cdzut 9i a.fost biruit Amalec, Moise a ridicat un jertfelnic lui Dumnezeu gi i-a pus numele: <Dotnnul esle scdporee meaD, Acesta incd este un chip (tip) al.lui Hristos. c5ci Domnul ni s-a fdcut noud scdpare. Pentru cd a biruit pe cdpetenia veacului acesta gi a cdlcat stdpinirea morfii, intrucit s-a adus pe Sine jertfd nepdtatd.pentru noi, .spre miros de bund mireasmd lui Dumnezeu gi ratdl. Deci altarul a fost chip (tip) aI lui Hristos, cdruia i se cuvine cu adevdrat numeie : <<Domnul meu, scdperee mee>. PALADIE: Aga zic ai eu. Drept gindeqti. . CHIRIL: Iar bdtind Hristos cu mina ascunsi pe Amalec cel spiritual (inteligibil) 9i biruindu-1, a pus stdpinire peste neamuri gi a rdpit vasele.aceluia, cum lnsugi zice (Matei 12, 29), legind pe cel tare. Cdci turma supusd inaintea aceluia, adicd pe cei ctin neamuri, i-a unit cu turma mai veche. De aceea a gi spus : <$i olle oi etn, care nu sint din staulul acesta i si acelea trebuie sd le aduc ; si vor ascurta d.e gla120b. Hristos e in lege in mod urirUrit, dar tot El dd unora sd lnteleagE cd El e intelesul mai inalt al legii 9i tot EI se aratd afiindu-se'ca o piatrE prefioasd Ia temelia ei, odihnindu-i de oboselile cerute de ea, in acest inteles al ei. Si tot EI este cel ce line miinile unora din lege intinse ca sd-qi modeleze fiinla in chipul crucii lui Hristos. $i o face aceasta ca Arhiereu 9i Judecdtorul desdvirgit, ajutind pe unii din legea veche sd-qi insugeascd o via{6 intipdritd de cruce prin jertfelnicia ei 9i sd vibreze ln congtiinla lor de judecata ce o va face la sfirgit Hristos cu ei.

100

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

sul Meu ; ,5i va Ii o turmd.Sj un ptistor> (Ioan 10, 16): Cdci Hristos este dupd Scripturd pacea noas'trd, care, (o ldcut din cele doud lumi una $i a ddrimat peretele din mijloc al despd.rliturii, Si vrajba in trupul Lui, (Efes. 2, 14-15) 9i a impdSi o deslijnlat legea poruncilor in dogme>> cat intr-un om nou pe cei din tdierea imprejur 9i pe cei din netdierea imprejur 12l. Poti vedea iarSgi aceastd mare tain6, ca in umbrd gi in ghicituri, in cele scrise indatd dupH cele spuse acliueaori de noi. <<$ia auzit, zice, letro, preotul din Madiam, socrul luj Moise, .toate cite le-a Iacut Domnul poporului Sdu; cd a scos Domnul pe lsrail din Egipt. $i a luol Ietro, socrul lui Moise, pe Selora, lemeia lui Moise, dupd ldsorea ei Ia eI, si pe cei doi tii ai ei, numele unuia Gherson, insemnind: netnernic am |ost in pdmint strd.in,gi nunte/e celui de aI doilea Eliezer, insemnind: Dumnezeul tatdlui meu, aiutorul meu qi m'o scos pe mine din mina Iui Faraon $i a venit letrc, soclul lui Moise, qi fiii gi |emeia, 1o }{oise ln pustie, uncleera tdbdrit pe muntele lui Dumnezeu.$i vesljrd 1ui Mojse zicind : Iatd, socrul tdu Ietro vine la line, $i solio $j cei doi tii ai tdi crt el. $i o ietjt Mojse lntru intimpinarea socrului sdu /etro gi s-o inchi' nat lui qi /-a sdrutat 9i s-ou lmbrdliSat unii pe allii qi i-o.dus pe ei in corl. $i a povestit Moise socrului sdu toote clte le-a tdcut Domnul lui Faraon Si egiptenilor din pricina /ui lsrai/ Si toate necazurile ce /i s-au tntimplat lor pe drum gi cum i-a scos pe ei Domnul din mina lui Faraon ti din mSnaegiptenilor. fi s-o ninunat letro de toate bundtdlile pe care Ie-a tdcut lor Domnul, cd'i-a scos pe ei Domnul din mina egiptenilor gi din mino lui Faraon. Si o zis letro : Binecuvintot esfe Domnul, cd a scos pe poporul Sdu din mina egiptenilor oi din mlna lui Faraon. Acum om cunoscut cd mere e Domnul peste toli duntnezeii, pentru cd i'a smerit pe ei. $i a adus letro, socrul /ui Moise, arderi de tot Si iertf e lui Dumnezeu. $i au venit Aarcn $i toti bdtrinii Jui Isroil sd mdnince piine lmpreund cu socru/ lui Moise inaintea lui Dumnezeu. Si a fost a doua zi, a $ezut Moise sd judece poprul. ,Sj o stat tot popotul inaintea lui Moise de dimineala si pind sedrd. Iat vdzlnd letro toate eAte le'a 'Idcut poporului, a zis: Ce este aceostc ce faci tu poporului? Pentru ce gezi tu singur Si tot poporul std lnaintea ta de dimineala pind seara ? ,Si o zis Moise socrului sdu .' Pentru cd vine poporul Ia mine sd ceard
121. Hristos a fdcut pe Iudei gi pe celelalte neamuri una in timpul Sdu, care e deasupra acestei despdrtiri. A depdgit prin aceasta iegea cu poruncile de caracter de dogmd. Dar legea eia Ei un senn aI luptei trupului impotriva duhului 5i era datil ceiui din urma- ca un mijloc de infrinare a trupului, dar fdrd succes. Intdrind prin prezenta Sa ca Dumnezeu duhul omenesc, a _copleqitpornirile de rdzvrAtire ale trupului 9i l-a fdcut sd se uneascd cu duhul. ln acest plan s-au putut uni Iudeii cu neamurile.

,;
.,

::;

rr!

..

',r*

I
I
i

: I

TNCHINARE

lN

DUH

SI ADEVAR

101

dreptate de Ia Dumnezeu. Cdci cind se ivesc intre ei neinlelegeri gi vin Ia mine, judec pe Iiecare Si-i invdf pe ei poruncile lui Dumnezeu. $i zise socrul /ui Moise cdtre eI: Nu faci bine iucrul acesta, nu poti tu sd-I taci singur..Iar acum ascultd-md.pe mine,Si te voi siotui ti va fi Dumnezeu cu tine. Fii tu poporului in cele ce sint cdtre Dumnezeu $i vei duce cuvintele lor cdtre Dumnezeu. $i mdrturiseqfe-le lor porun' cile Lui Dumnezeu si legea luj li Ie aratd |or caile pe core sd umble gi Iaptele pe care sd le tacd. $i tu alege din tot poporul bdrbali puternici Si vor judeca poporul" (Ieq. 18, l-22). PALADIE.' Ia, te rog, pe fiecare in parte gr mi-o ldmuregte. CHIRIL.' Oare nu vei recunoa$te cd Madianitul este de neam strdrn gi din neamuri ? CXci nu odrdsiise din rdddcina lui Avraam. Dar era de altfel gi el preot gi inchindtor al religiei naturale rdspindite in acei timp pe pdmint. Se inchinau gi ei, cum se spune de multe ori. Cdci cre' deau gi ei in felul lor unui Dumnezeu preainalt, ca pi Meichisedec. Dar primeau pi alfi zei, numdrind in rind cu EI 9i cele mai deosebite fdp' turi, pXmintul Si cerul, soarele gi iuna 9i pe cele mai insemnate dintre stele. Iar r,'echiul pdcat al acestei stricdciuni Si rdtdciri a strdbdtut li s-a intins pind la noi, Aga cugetd rhtbcind 9i azi unii din Fenicia Si Palestina, care se numesc pe ei inli:ii temdtori de Dumnezeu. Ei merg pe calea unei religii de rnijloc, nefiind alipili curat nici obiceiurilor in iudeilor, nici celor ale elinilor, ci stdruind 9i impdrtdEindu-se aminpdrfile. Proorocul Ilie certa pe israelitii caqe imbrdti$aserd odicloud acest mod de-a cugeta, zicind : "Pind. cind vei Schiopdta c.r ' nioard amindoud. picioarele ? De este Domnul Dumnezeu, mergeli dupci El, iar de este BaaI, mergeli dupd el> (III lmp. 13, 2l). Deci pi Ietro era unul care avea, dupd cit se pare, o astfel de religie. De aceea cind afld cele fdcute de Dumnezeu spre mintuirea lui Israil, cucerit de mdrturisirile mdreie qi minunate, vine cu toatd casa 9i cu tot neamul la sfintul' Moise. Iar acesta cind l-a vdzut, l-a primit li l-a dus cu bucurie in cort, gi i-a povestit mai amdnunfit faptele mdrele ale puterii dumnezeiegti 5i minunile mai presus de orice cuvint. Cdci mulfimea celor ce rAtdcesc, adicd neamurile, sint chemate la pocdintd, intii prin cele despre Dumnezeu, apoi aleargd de la sine spre iegea dumnezeiascd,adicd spre invSfdtura prin legea scrisd. Astfel aleargd Ia primul cort. Cdci legea introduce numai. Apoi induplecate de rrechile .istorisiri, se mi$cd $i la hotdrirea de-a cugeta cd Dumnezeu este unul Ei singur, pe urmd qi la datoria de a-i aduce Lui roduri. Cdci auzind Madianitul istorisirea lui Moise, zice: <Acum em culToscutcd tnare este Domnul pesle toli dumnezeii, pentru cd i-a smeril pe ei. $i a adus letro, socrui lui Moise,

r02

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRTEI

arderi de tot gi jertle Domnului>. A$adar, Ei catehizarea introducindu-ne prin vechiurl Testament in invdtdtura elementarE, ne duce la primele inceputuri ale cunogtinlei de Dumnezeu. PALADIE; Aqa este. CHIRIL; Iar pe cei catehizati prin Lege ii desivir$e$te Hristos. Iar cind zic lege, infelege iardpi Vechiul Legdmint. Astfel fafd de Ietro, Moise s-a folosit numai de istorisirile despre Dumnezeu. Prin aceasta I-a dus la hotdrirea de-a mdrturisi fdliS cd nu e alt Dumnezeu, declt numai Cel Unul, Cei prin fire gi cu adevdrat. Iar aceasta e prima credinfd a catehumenilor, adicd aceea prin care se despart de pdrerile politeiste qi primesc pe Dumnezeu Cel cu adevbrat Unul gi prin fire. Iar Aaron l-a invrednicit pe Ietro gi de o masd 9i I-a chemat la mincare de piine. <Cdci a venit, zice, Aaron Si toli bdtrinii lui Israil, sd mdnince piine impreunci cu socrul lui Moise inaintea Domnului". Cdci Hristos, Aaron cel mai adevdrat, ne desdvir;gte pe noi cu piinea cea vie. Dar ii desdvirgegte nu numai pe cei din neamuri, ci impreund cu ei qi pe cei alegi din Israil, al cdror chip (tip) sint bdtrinii. Iar trebuinta de-a minca piinea in fata Domnului Dumnezeu are gi ea nu o micd insemndtate pentru sfinfenie. Cdci ce std aga de mult sub privirea lui Dumnezeu, ca masa tainicd (misticd) gi jertfa gi cei ce se impdrtd$esc de ea? rD. PALADIE; Bine zici. CHIRILT Dar odatd desdvirgiii prin llristos, ne indlfdm la o infelegere mai inaltd decit invdfdtura din lege. in fine, chipul clar al acestui fapt il vom vedea fdrd osteneaid (greutate), primind ca icoand clarb a lui pe Moise gi pe letro. nCdci dumnezeiescul Moise judecind, zice, Si tot poporul stdtea inaintea lui de dimineala ,5i p?nd seerer. Dar Ietro .i-a dat un sfat, pe care l-a prefuit Moise, gi intelegind cd e foarte bun, l-a primit. <$i o oscultat Moise de glasul socrului sciu gi a Idcut cite i-a spus /ui". Dar oare cel ce e in stare sd dea un sfat gi o pdrere niai bund, nu trebuie cugetat ca avind $i o inlelegere mai inaintatd ?
122. A minca impreund piinea tainicd, sau a sd hrdni impreund cu Hristos idcut om atotcurat qi jertfit Tatdlui, inseamn5 a se face impreund fii ai Lui qi frati ai Fiului Unuia N5scut, devenind 9i ei curafi 9i in dispozitie de jertfd. Fapta aceasta ii pune pe cei ce o sdvirSesc sub privirea iubitoare a Tatdlui, impreund cu FiuI Lui. Masa luatd impreund produce o comunicare'u$oarA, sau o comuniune lntre cei ce iau parte la ea. Iar masa luatd in dispozilie curatd nu tulburd aceaste comunicare qi nu o sldbegte prin porniri trupesti .de pofti qi vrajbd. Hristos a idcut prin aclunarea tuturor in trupul Sdu plin de duhul de jertl5 sd inceteze zidul despdrfitor nu numai intre ei qi Dumnezeu, ci $i intre ei in$iEi. Dispozitia Lui de jertfd insuSitd de ei, ddrimd zidul ddrim6tor (despdrfitor) al egoismului pdcdtos dintre ei. ln El, aflat in starea de jertfd, ce ne-o comunicd $i nouE, gdsim pacea intre noi gi Dumnezeu Si intre noi ingine. rEl este pacea noastri> (Efes, 2, 14),

INCHIN,ARE

IN DUH

SI ADEI'AR

103

PALADIE; Aga spun qi eu. CHIRIL: C5 desdvirgireaprin Hristos ne ridicd la o cunogtinfdneasem5nat mai bund gi mai inaltd decit invS|dtura (cateheza) legii, o aratd ugor Sf. apostol Pavel c'are se pdgubegte, cum zice el insu;i, cu bucurie de cigtigurile din lege pentru iniilfimea curioaqterii lui Hristos, socotindu-le cd sint gunoaie, ca sd cigtige pe Hristos. Iar proorocul Idremia zicea cdtre cei ce prefuiesc cele date prin Moise, dar nu primesc desdvirpirea prin Hristos : "Cu.tn ziceli : inlelepli sinlem gi /egeo Domnului este cu nci ? in zadar s-a Idcut' condeiul tnincinos ctLcdrturarilor. fluginofi au Iost inleleplii, izbili Si prinSi. E vreo inlelepciune in ei, odatd ce-au respins cuvintul Domnului, (Ier. B, 8-9), Noud insd, care nu respingem cuvintul mintuitor aI lui Dumnezeu (cdci prirrim cu bucurie vestirile venite prin Hristos), ni s-a fdcut E[ Insugi intelepciunea de la Dumnezeu. Decr'i-am intrecut $i in infelegere pe cei din lege;.Si cei ce au fost catehizafi prin istorisirile legii, mincind piinea inaintea Domnului, am invdfat sd grdim gi sd cugetdm cele :nai inalte decit ea. Cdci Ietro dd sfaiuri gi Moise iI ascultd. Iar Ietro e reprezentantul celor ditr neamuri gi Nloise al celor de sub lege 123. PALADIE; Drept ai spus. CHIRIL: Agadar, des6virqireaprin Hristos gi puterea tainelor Lui, ne face pi inlelepli qi mai tari ca moartea, nimicind pe Amalec cel ascuns li spiritual (inteligibil), adicd pe Satana.$i foarte drept a spus Psalmistul : "Cu Dumnezeu vom birui $i EI va nimiii pe cei ce ne necd.' jesc pe noi" (Ps. 59, 13). Iar vorbind despre noi cei impodobiti de strdlattdd putcrii lor Tu eSti lucire prin credinld, a zis iardqi cbtre El : <<Cd ?du se vor veseii toutd.ziua,, (Ps. BB, 17-18). Sd ne $i intru numele 'lduddm agadar in Hristos noi, cei mintuili, gi pe El s6-L avem (scut al bunei voiri,,, clttpd Scripturi (Ps. 5, L2). Iar chip (tip) qi icoand clard a acestui lucru ne este iar5gi ceea ce e scris la sfirqitul cdrfii a doua a Impdraliior, unde se spune : <$i s-o scuJat David dimineala. ,Si o fost cuvintul Domnului ccitre Gad proofocul, vdzdtorul, pentru David, zicind: Acestea zice Domnul : ili ardl trei 'peciepse, alege-li una din ele, sd vind osupro to. $i a intrat Gad la Da' s,id Si j-o veslit ,pi i-a zis : Alege-li ce \;rei, sd vind. trei ani Ioantete in pdminiul tdu, scrusd Iugi trei ]uni dinaintea clu$ntanilortdi, care te vot gi urmdri, sou sd fie trei zile ciumd in lara ta ? Acum deci ginde,Ste-te 'vezi ce cuvint sd rdspund Celui ce m-e trimis. $i a zis David cdtre Gad :
123. Cei ce vin din neamuri la Hristos, infeleg mai bine legea veche decit evreii, pentru cd vdd deschiderea ei spre Hristos, spre tinta ei, spre desdvirqirea umanului in Hristos. Ei inchid legea la lngustimea literei, nu vdd dinamica ascunsb in ea.

101

SF. CHIRIL

AL ALEXANDRIEI

strimte imi sinl toate trei din toate pdrlile. Dar mai bine sd cad. in miinile Domnului, cd multe sint indurdrile Lui; numai in miinile oemenilor sd nu cacl. ,Sj ^'i-a a,lesDavicl ciunta. ^!i erau zilele seceralului griului si a dat Domnul moarte in Israil d.e d"imineala pind Ia ora prinzului. $i a inceput pieirea in popor si au nturit clin poporul Domnului de Ia Dan pind ]a Beer-geba $optezeci de mii de bdrbati. sj o inlins ingerul lui Dumnezeu mina osupra lerusalimului ca sd-l nimiceoscd pe e/. fi 1 s-a tdcut'mild Domnului ;i a zis ingerului care tdcea nimicite in popor : Destul, trage ntina tn. $i ingerul lui l)umnezeu sta lingd aria lui Aravna lebuseu/. gi vdzind David pe ingerul care lovea in popor, a zis cdtre Domnul : Iatd eu sint pdstorul, eu om picdtuit, eu pdstorul ant tdcut rd.u. Dar aceste oi, ce au fdcut ? sd tie d.ar mina To pesfe mine qi pesle coso tatdlui meu. $i a venit Gad. Ia Davicl in ziua oceee $i o zis lui: suie-te gi clddeqte Dontnului jerttelnic in aria lui Aravna Ebuseul $i s-o suit David, dupd. cuvintul lui Gad.proorocul, precunl i-a poruncit lui Domnul. gi s-a uitat Aravno 6i a vdzut pe impdratul ,gi slugi/e lui venind cdtre sine.,gi c iepil Aravna si s-a inchinat impdratutui cu tata Ia pdmint. gi o zis Aravna.' ce esle cd. a venit clomnul meu impdratul Ia robul sriu ? gi a zis David : sd cumpdr cle Ia tine aria ca sd zicle,sc jertfelnic Domnului gi sd incefeze tnoartea in popor. Si a zis Aravne cdtre David: s-o ia domnul meu, lmpdratul, si sd ad.ucdjerttd Dontnu. lui ce voie$te. Iatd boii spre ardere de tot, iar catele gi unettete boilor vor sluli cle lemne. Toate le-a dat Aravna impdratului. si a zfs Aravna cdtre impdrat: Domnu| Duntnezeu sd te binecuvinteze pe tine. ^ti a zis impdratul cdtre Aravno.. Nu, ci cumpdrind rzoi cumpdra de Ia tine in schimb. $i nu voi aduce Domnului Duntnezeului meu ard.ere d,e tot in dor. ^ti a cumpdrat David ario ^piboii cu cinci zeci cle sicii de argint. $i a zidit acolo David jerttelnic Domnului qi o odus arcleri de lot pi jertle de pace. .5i s-o milosfir.if Domnul osupro ldrii qi a incetat moartea in lsrael. (II lmp. 24, ll S.tt.). PALADIE.'$i care este intelesul acestora? Cdci e greu de aflat.. CHIR|L.'Cu adevdrat e greu de aflat 9i de prins. Dar voi stringe in puline currinte cuprinsul textului 9i apoi md voi intoarce la inteiesul' lui : Priveqte deci, Paladie, ca in oglind5 gi ca in nigte chipuri pterse taina lui Hristos gi modul iconomiei cu privire la noi. PALADIE I Fd aceasta gi Dumnezeu sd ne dea puterea sd intelegem. CHIRIL: Ascuitd deci. Cdci incep sX spun. Din pricina miniei dumnezeiegtis-a pornit moartea asupra poporului Domnului gi pind Ia ora prinzului nimicitorul a lovit cu putere, f5rd s5-l impiedice nimic. Dar

a :
.j :i

. t_j*

..1.

INCHINARE IN DUH s, oo'\,o"

l0$

vrind sd-$i intindd mina spre lerusalim, l-a oprit Dumnezeu.Iar vdzind Dar.icl pe inger, l-a rugat pe Dumnezeu, spunind cd el a pdcdtuit gi e mai bine gi mai drept sd fie omorit pdstorul;i conducdtorul decit oile, care n-au pdcdtuit. Apoi poruncindu-i Dumnezeu,ridicd altar in aria lui Aravna, pe cgre a cumpdrat-o impreund cu boii care treierau, cu cincizeci de sicli. Iar dupd ce a ridicat dumnezeiesculjertfelnic, a adus jertfele pe el, arderi de tot gi jertfe de pace. $i apa a incetat nimicirea si a fost opritd moartea de mai inainte. gi adaugd Sfinta Scripturd cd la inceput altarul era mic, dar pe urmd a adxugat ia el Solomon. Sau nu. vei recunoagte.cdacesta este cuprinsul pe scurt al textului ? PALADIE: A;a este. Dar spune care e inleiesul lui lbmurit ? CHIRIL: Oare nu gtii cd firea omeneascd, s-a rostogolit, cum arln:rt tofi, in moarte gi s.tricdciune, stirnind minia Feiciitorului,in pirga neamului nostru, adicd in Adam ? cdci acesta dispreluind la inceput porunca dumnezeiascS, a auzit : <pdmint e,glr .5i in pdmint vei merge,> ( F a c .3 , l 9 ) . PALADIE: Aga este. CHIRIL: De dimineata, agadar, adicd de la cele dintii tlmpun ale veacului acesta, a stdpinit moartea peste pdminteni, pind ta ora prinzului, adicd pind la vremea mesei. Cdci cind a venit timpul sfintei nlese, adicd al celei tainice in Hristos, pe care minc5m pirnea cea din cer gi de viaf5 fdcdtoare,s-a desfiinlat moartea cumplitd gi de neocolit din vechime la porunc,a lui Dumnezeu. $i a fost domolit nimicitorul abia, cind a voit.sd-gi intindd mina nimicitoare ti asupra celor ce locuiesc in sfinta cetate, in Ierusalimui spiritual (inteligibil). Deabia atunci a fost oprit, prin porunca lui Dumnezeu. "lasd acum, zice, destul esle>.Iar sfinta cetate este Biserica, ai cdrei locuitori sint cei desdvir.. gifi prin piinea cea vie spre sfinlenie. Despre aceastd cinstitb pi mdreald cetate, a amintit qi dumnezeiescul David, zicind z <<Lucrutisldrrjfe s-au spus despre tine, cetate a lui Dumnezeu)> (Ps. 86, 3). CXci qi in noii a locuit Hristos, care este viafd gi Fdcdtorul de viafd 124. De aceea 6i. alungd Dumnezeu pe nimicitorui de la cei sfinfi, ca nemaitrebuind sd-l biruiascd ardtarea sfintei mese, pe care o inchipuie timpul prinzu*.
124. Hristos e <piinea vien, hrana fundamentald ca Persoand vie si d'e triatS, ficdtoare. Cdci El ne hrdneEte,dindu-ne spre mincare si spre imbibare in noi umani* t a t e a L u i p l i n d d e D u m n e z e i r e .E l n i S e d d s p r e a s i m i l a r e p r i n d r a q o s t e aL u i , f d r d s 6 , i n c e t e z e d e - a i i P e r s o a r r ai z v o r i t o a r e d e < . i r a q o s t e ,e v i a t b , c i e p u - t c r e .c i n d t e u m d bregte cineva in mod desdvir5it, ti se cld intreg ca mincare, fard sd inceteze de-a, exista mereu, pentru a fi se cia mereu. $i tu faci Ia fel cu cel pe care-l iubegti. Nu-lt mdninc pe acela fdrd voia lui, ci el insusi mi se dd din iubire spre hranE..lnsegi aceastd ddruire desdvirqitE ca semn at iubirii, mE elibereazd 9i pe mine de egoisnr,. md sfinlegts.

106

SF. CHIRIL

AL ALEXANDRIEI

lui. Deci ne-a sciipat I{ristcs, inteles ln perscana lui David. Fiindcd vdzind El moartea nimicind pe pdminteni, s-a fdcut rugdtor pentru noi la Tatdl. Cdci S-a adus pe Sine Insuqi peltru noi 9i S-a.supusde bundvoie morfii, iar prin aceasta a domolit pe nimicitor, spunind cd pdcatul este al Lui. Nu pentru cd a fdcut pdcatul, ci pentru cd, precum zic pdcatele noastre le poartd. ,5i penlru noi suferd Scripturile : <<Acesta clureri Si intre cei tdrddelege S-o socotit> (Isaia 53, 1), cu toate cd <nu qlia de pdcat>> <<gi pentru noi blestem S-a Id.cut" (Gal. 3, 13). gi zice ; cd trebuie sd sufere mai bine pdstorul decit oile. Cdci Pdstorul cel bun gi-a pus sufletul Sdu pentru oi 12s.Apoi la indemnut' lui Dumnezeu, ,dumnezeiesculDavid, zidind un altar acolo unde a rrdzut pe ingerul nimicitor stind in nelucrare (cdci l-a vdzut pe el la arie, zice), a adus lui Dumnezeu arderi de tot gi de pace (acestea eratrfeluri gi chipuri de jertfe cerute de lege). Prin arje trebuie sd inlelegi Biserica, Ia carc ajungind nimicitorul s-a o'prit, in sfii$it, 9i s-a desfiinfat moartea gi .pi-a retras nimicitorul nina, odinioarti cuniplitd gi nimicitoare. Cdci este cosa vielii celei dupd. fire, adicd a lui Hristos. Iar Biserica spunenr
125. Cum spune David: ci pdcatul este aI lui, nu al oilor phstorite, prefigureazd pe Hristos care va spune gi EI cd pdcatul este al Lui ca pdstor 9i cele s6 suporte El moartea pentru oameni. Deosebirea e cd David a pdcdtuit de fapt 9i tr-a fost omorit. Pentru cd era totuqi om care nu putea sd nu pdcd'tuiascdgi nu gi-a dat f iala pentru cei condugi. Hristos insd n-a avut pdcat qi totugi a murit pentru noi ; sau tocmai de aceea a murit pentru noi, ca noi sd nu mai murim. Sensibilitatca extremd a lui Iisus, netocitd de pdcat, trdie$te pdcatul nostru ca al Lui 5i prime:;te cu toatd inima moartea pentru noi, cum nu o poate face nici un om. Prin aceasta porneqte "din El un val de iubire, .iare ii face pe toti sd se uneascd cu El cel ce moare biruind moartea. Cdci Hristos primind moartea peniru noi dintr-o astfel de iubire, o iDlringe ln Sine qi apoi in tofi cei aiipili.de Sine. Dacd este Dumlezeu - gi nu se poate sd nu fie ca o culme atotcuratd a existentei - El trebuie sd meargd pind unde a mers in Hristos cu iubirea Sa. Iubirea e mai tare ca moartea. Dar iubirea desdvir$itd.a Lui }{ristos se arati in primirea morfii exclusiv pentru altii. El se depdgeqtepe Sine total in moartea primitd. Dar in depdgirea totald de sine iese 5i din limitele ce I le impune moartea. Moartea este ultima expresie a neputin{ei omului de-a Qep6qi grija de sine, fiica de-a se pierde. E drept cd Iisus manifestd in Ghetsimani .si o fricd de moarte. Dar aceastd fricd aratd numai cE a lu.at moartea reald. Ea nu este expresia unui egoism. Rdstignit, El sc roagd pentru cei ce-L rdstignesc ai spune : <Pdrinte, in miinile Tale imi 'dou suJJetuJMeu" (Luca 23, 46). EI infruntd frica reald de moarte, pentru ca sd Ie dea Si celor ce vor merge dupd EI prin moarte puterea sd infrunte aceasti fricd. iisus depdgeqte grija de Sine pentru cd in El nu e nici o umbrd a egoismului ca picat. Dar tocmai dc aceea moare pentru altti, din mila pentru ei, din vointa de a-i elibcra de moarte, biruind moartea in umanitatea Sa, din exclusiva rdspundere pentru ei. ln acceptarea total voluntarE a morfii pentru altii, e qi puterea de biruire a mortii. O biruie5te pentru cd nu-L invadeazd fdrd rioia Lui, ci e ,primitd in El de bunEvoire. O stipineqte din rnomentul in care o primeqte. Dar nu o primegte producindu-9i-o. El manifestE prin aceasta 9i pentru cei ce I-o produc. Moartea Lui este actul iubirii desivirgite fald de orice formi de pdcat fi fatd de toti oamenii. Dar riepinde de ci ca sd-L primeascd in aceastd st,are de jertfd din iubire biruitoare a mor.fii ca sd se biruiascd moartea pi in ei. Dacd-L primesc cu credinfd, puterea Lui prin care primind moartea 9i pentru El, a biruit-o. aceastd putere ii va duce qi pe ei la inviere.

1NCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

107

cd este prin asem6naregi chip, arie. Cdci in ea se adund ca nigte snopi sau spice cei secerati din vecuirea lumeascd prin cuvintul sfinfilor secerdtori, adicd aI apostoiilor gi evangheligtilor, ca sd fie dusd in curlile de sus gi agezafi,ca intr-o jitnifd domneascd,in Ierusalimul ceresc, ca un griu curat, dupd lepddarea faptelor gi cugetelor nefolositoare gi de prisos, care sint inchipuite prin pleavS. Cdci gi Hristos a spus sfintilor Apostoli : oOare nu ziceli voi cd. moi sint patru luni gi vine secerisul? Iatd vd spun voud, : Ridicali ochii voqtri Si privili holdele cd sint de pe acum dbe pentru seceri,g.Cel ce secerd primeSte platd 6i aduni. rod spre viala veSnicd> (Ioan 4, 35-36). gi iardqi : o,Seceri.tuleste mult, iar lucrd.torii pulini, Rugali-vd deci Domnului secerisului, ca sd scootd lucrdtori la seceriSul Sdu> (Matei 9, 37-38). Secerig spiritual cred c,i a numit mulfimea celor ce vor avea sd creadd, iar secerdtori a spus cd sint cei ce au in minte si in inimd cuvintul durnnezeiesc, care este <viu Si lucrdtor ;i mai asculit ca orice sabie cu doud tdisuri Si strdbate pind la despdrlitura sulletului gi a duhului, a incheieturilor gi a mdduvei> (Evr. 4, 12). Prin numele de arie gi fericitul Boteziitor a indicat Biserica, zicind aga despre Hristos: oEtr vd botez pe voi cu apd, dar vine Cel mai tare decit mine, Cdruia nu sinl vrednic sd-i dezleg cureoua incalldmintelor. Acelo vd va boteza cu Duh Slint 9i cu toc; a Cdrui lopatd esle in mina Lui Si va curdli ariq lul .5i va aduna griul in jitnifd, iar pleava e va arde in toc nesfins, (Luca 3, 16- 17). Aceastd arie spirituald (inteligibiid), adicd Biserica, a cumpdrat-o Hristos cu cincizeci de sicli, aciicd nu cu un pref neinsemnat. Cdci s-a dat pe Sine Insugi pentru "u. ;i a lixat in ea altaruL. gi fiindcd El lnsugi este liturghisitorul (cdci s-a fdcut arhiereu) $i El insuqi jertfa, S-a atlus pe Sine lnsugi in chipul'(tipul) vifelului care treiera rrr;gi S-a fdcut ardere de tot 9i jertfd r2z.Cdci in Hristos s-a surpat peretele despdrfiturii gi noi cei ce eram odinioard depdrtafi i despdrfili, din pricina pdcatului, ne-am unit prin El gi ifr El cu Dumnezeu pi Tatdl, desfiinfind
126. E un preot superior cel ce se aduce tui .Dumnezeu.pe sine insu5i pentru altii, nu nigte d,aruri impersonale, sau pe altii (ca in pdginism), cleci cel ce e Si preot, 9i jertfd. Dar preotul supremr sau Arhiereul prin exceleutd, este Cel ce este atit de valoros qi are o atit de mare iub,ire, incit se aduce jertfd pentru toti. CaIitatea aceasta nu o poate avea'decit Hristos FiuI lui Dumnezeu ficut om. El se poate aduce pentru oameni, cdci e om, dar pentru toti oamenii cdci Cel ce se aduce ca om e 9i FiuI lui Durr,nezeu.El pune in s'imfirea Sa cle solidaritate cu oamenii, fralii Sdi, imensitatea iubirii dumnezeiegti. Dar Hristos e Si altar pe care se aduce jertf6. 'Ei Cdci suferinJa Sa de jertfd e trditi in insuqi, ca pe locul cel mai inalt in fafa jertfa Sa mai aproape de Tatdl, ca in Sine insugi. Tatdlui. Nu putea indlta 127. El e <jertfd de pace>, jertia pdcii, pentru cd a inldturat pricina egcismului despdrfitor de Dumnezeu din umanitatea Sa gi starea aceasta gi-o comunicd gi altora, odatd cu despdrlirea egoistd dintre oamen

108

SF. CHIRIL

AL

ALFJXANDRIEI

vechea dugmdnie. Cdci El este pacea noastrd, cum (Efes. 2, 14).

zice

Scriptura

PALADIE; Atunci prin vifelul c,are treierd vom inlelege pe Hristos ? In ce chip ? _ CHIRIL: Oare nu a numit, iubitule, legea lui Moise pe sfintii ucenici vileii ce treierh ? Circi a spus : uSd nu legi gura boului care treierd., (Deut. 25, 4). Aceasta intelegind-o foarte limpede fericitul Pavel zice : "Au de boi se ingri jeSte Dumnezeu ? Au nu de noi zice? Caci pentru noi s-o scris, cd cel ce erd., cu nddejde sd ore gi cel ce treierd, cu nddeide sd treiere, cd se va impdrtdqi" (I Cor. 9, g-10). Apadar 9i fericifii ucenici sint vifei, dupir chipul Celui dintii, adicb al iui Hristos. Dar Hristos este vitel care treierd li in alt infeles. Prin El se face curdtirea 9i lepddarea iucrurilor de prisos, aclicd a impr6gtierilor gi a gindurilor trupegti prirritoare la lume, care sint gi ele hrana focului, ca gi pleava. Iar ridicindu-se altarul pe care s-a adus jertfa de pace gi arderea de tot, s-a desfiinfat ceea ce ne intrista. Ciici a ascultat Domnul pdmintul gi a fost opritd nimicirea. Pentru cd jertfindu-Se Hristos pe Sine pentru noi, s-a desfiintat moartea gi s-a biruit stricdciunea, deoarece Dumnezeu Cel ce poate toate, lgi pleac.l urechea gata de ascultare la toate rugiiciunile tuturor, cdci zice : nincd. grdind tu voi zice : Ce este?, (Isaia, 45, 1). Iar cind zice cd altarul de la inceput era mic ai cd s-a addugat la el pe urmd, aratd inaintarea Evangheliei in cursul timpului; deasemenea pufindtatea sfintelor Biserici ia inceput li inmultirea lor in timpurile de dupd aceea. Cdci se ldrgesc mereu altarele, acidugindu-se mereu alte Biserici la cele dintii gi sporind la o multime nenumdratd popoarele, care s-au izbdvit prin jertfa lui Hristos ; avindu-L pe El jertfitor pi victimd sfintd de jertfd qi Stdpin al Bisericii inchipuitd prin arie. PALADIE r Cuvintul e limpede gi invederat. Cdci e aicdtuit ctr bun meqlegug. CHIRIL; Oare nu recunoqti Si tu, fdrd sd te indoiegti citugi de pufin, cd Hristos este viafa gi riiscumpdrarea tuturor ? PALADIE: Doar qtii cd recunosc.Cdci aqa gindesc. CHIRIL: Cdci unul pentru toti'a murit, Cel ce a fost preful pentru tofi. $i qi-a dat sufletul Sdu schimb pentru al nostru, punind friu rdutdfii diavolului gi oprind pira pdcatului ce ne tiraniza, impotriva noastrd 9i limbutia neinfrinatd ce-i acuza pe totri de pdcate.

INCHINARE

IhI dUI{'SI

ADEVAR

109

h:
k

PALADIE: ln ce inleles ? . CHIRIL.'Deoarece a impdrdtit p6catul peste noi cei de pe pdmint, fiind noi aplecati din tinerele spre ceie rele, cum s-a scris (Fac. 6, 5), gi inima tuturor tinzind cu stdruintd spre incercarea qi spre voinla de a Ie sdvirgi, am cdzut in mod necesar sub osinda mortii. Cdci cdlcarea legii dumnefeiegti gi disprelttirea voilor Stdpinului, are ca pedeapsd moartea. Stricindu-se (compinclu-se)astfel firea oamenilor, S-r'r milostivit Fdcdtorul de noi ; drept aceea S-a fdcut"Unul-Niscut om gi a purtat trup supus prin fire nrortii, ca suportind pentru noi moartea ce atirna asupra noastrd, sd desfiinteze pdcatul gi sd opreascd pe Satana care ne acuza, intrucit am achitat in EI pedepsele vincvdliilor pentru pdcat. Cdci "Acesta ridicd pdcatele noa.streqi penlru noi suterd dureri", dupd cuvintul proorocului (Isaia, 53, 4). Sau nu cu rana Lui ne-am vindecat noi ? 127b. PALADIE; Adevdrat. <<Cdci S-a rdnit pentru pdcatele noastre Si a fost in chinuire Ei iu rand,, (Isaia 53, 5). CHIRIL; S-a desfiintat agadar pdcatul odatd ce Hristos a pdtimit pentru noi, gi in mod necesar nu se mai strigii impotrirra celor sfinfifi prin Hristos 128.Aceasta ne-o aratii limpede proorocul Zaharia, spunind printr-o vedenie : "$i a ietit ingerul cel ce grdieSte intru mine gi a zis cdtre mine I Privegle cu ochii frii qi vezi aceasla ce iese. $i am zis': Ce este ? .Sj a zis: Aceaslo este mdsuro care iesrt. $i a zis : 'Aceasta esle tdrddelegea lor ln tot ptimintul. Si iatd un talant (o greutate) de plumb ce se ridicd. $t iatd o ienrcie a Sezut in mijlocul mdsurii. $i a aruncat piatra plumbului in gura ei. $t am ridicat ochii ,ti om viizut. 5i iatd doud Iemei
12Fb. Se afirmd aci atit ideea juridicd a suportdrii sau achitdrii de c6tre Hristos a pedepsei pentru vinovdtia picatelor noastre, cit qi sensul transformator al mintuirii adusd de EI ca vindecare a noastrd prin rana Lui. Intre ele nu este o deosebire. Rana de pe urma pdcatului suportati cu rdbdare, intdre$te firea, o vindecd. Dar suportind-o, ne-am Ei achitat cle pedeapsa rle pe urma pdcatului. Dumnezeu a creat firea astfel ca sd sufere de pe urma pdcatului $i ca astfel sd se indreptc. Aceasta pricinuie$te lui Dumnezeu satisfaclie. Nu e o multumire pentru faptul cd suferim de pe urma pdcatului, sd vadd implinindu-se o, echivaloare. Ci e o multumire pentru cd vede cb omul rdbdind rana peclepseifiregti de pe urma pdcatului, se vindecd firea omului 5i el se va feri in viitor de pdcat. 128. Pdcatul se desfiinfeazd prin pitimirea lui Hristos, pentru ci ea a fost opusul radical al egoismului. Intensitatea riragostei fatd cle Dumnezeu in firea Lui omeneascd a fost aga de puternicE, incit a fdcut-o desivirgit ittbitd de Tatdl. Dar ea li umple $i pe cei ce se unesc cu Hristos. Aceasta cu atit mai mult, cu cit e $i o dragoste fali de ei, care li se comunicd qi lor impdrtdqin<lu-icle trupul Sdu jertlit Tatdlui pentru ei. Dragostea fati de Tatdl in numele lor, se une:te crt dragostea fatd de ei. $i ea ii face pe ei sd se uneascd cu El in dragostea fatA (le Tatdl, ca sd aibE ca Iispuns clragostea Tatdlui fa[d de ci. Jertfa lui Hristos intiDiritd in ei ca dragoste a Lui fat5 de ei 9i cu dragostea Lui fatd de Tatdl, ii slinfeqte qi pe ei. Numai jertfa sfinfeqte, cdci biruiegte orice egoism.

v:
3
N:

ll0

SF, CHIRIL

AL

ALEXANDRIIT

cere iegecu Si duh era in aripile lor. ^ti ele eveeu aripile co aripile de barzd. ^tl au ridicat ntcisuro intre pdmint Si cer. ,Si am zfs cdtre ingerul ce grdia intru mine : Unde due oceslec mdsura ? $i a a zis cdtrc mine : Ca sd-i zideascd ei cosd in Babilon ti sd o pregdteascd.li sd o pund.pe ea acolo spre pregdtirea lui" (Zaharia 5, 5-ll). Voiegti sd.vorbim iardqi de fiecare 9i si le privirn cite una ? PALADIE; Foarte mult. CHIRIL: a;adJr proorocul a vdzut o mdsurd iegincl din Ierusalim. Iar intrebind ce este, ingerul i-a spus : <Aceasl aeste kirddelegea in tot pdmintul". E ca gi cind ar fi spus: cu aceastd mdsurd se mdsoard pdcatele oamenilor . de pe tot pdmintul din toate timpurile. Cdci abia cind pdcatul nostru ajunge la o rndrire vdditd, legiuitorul supirat aduce pedepseie. Pentru cd rabdd de multe .ori din fireasca Sa iubire de oameni gi suportd gregelile, neminiindu-se pentru totdeauna iirainte de implinirea mdsurii 12e. aceea a zis cdtre Avraam : <.|y'us-au impliDe nit incd pd.catele Amoreilor pind acum, (Fac. 15, 16). Iar Hristos a spus fariseilor care Il supdrau fdrd friu : <Si voi ali irnplinit mdsura pdrinlilor voStri". Iegind agadar mdsura, se ridicd talantul plumbului gi se aruncS. in mdsur5 femeia care plineqte mdsura qi care primeEte in gura ei piatra plumbului. Apoi durnnezeiescul inger : Aceasta este fdrddelegea. PALADIE; lncd iru e limnede'ctrvintul. CHTRIL: Va fi. $i nu' peste mult. Talantul (greutatea)) plumbului este Hristos, care se ridicd, adicd se inaltd prin cruce pi se arat6 plin de mdrire prin insugirile Dumnezeirii. Cdci <DunrnezeuL-a preainatlat pe El gi i-a ddruit Lui nume, core esle moi presus de tot numele> (Filip. 2, 9). $i aga inchide grlra pdcatului, dupd cuvintul psalmistului : <gi toatd.tdrddelegea igi vo osfupa gura ei, (ps. 106, 42). fiind oprit5' de la pirile impotriva celor ce-au pdcdtuit din sldbiciune
129 Dumnezeu nu mai rabdd picatele lumii de-abia cind ajunq la plindtatea lor. Iar aceasta inseamnd cind oamenii nu mai pot da inddrdt din perversitatea.lor. E gi o chestie de calitate, nu numai de cantitate. Potrivit cu aceasta, pecleapsa,sanctiunea ce se naite din ele, este 9i ea definitivd $i cum nu se poate cugeta alta mai mare. Dumnezeu ii lasd in chinurile lor eterne, pentru cd nu-i ridicd din aceastA supremd perversitate fdrd voia lor. Neputinfa lor de-a se bucura de oarecare ugurare e una cu voinla lor de perversitate totaid. Perversitatea ajunge pind acolo cd tot ce e rdu e numit bun, ca sd poatd fi sdvirgit fErd rupine, ba chiar in aplauzele multora, iar ce e bun e numit rdu, ca sd poatd f,i luat in ris, in aplauze'le celor mai multi. Atunci Durnnezeu ii lasE in iadul socotit de ei rai, pentru cd nu-i face buni gi sd se bucure de bine, fdrd voia lor. Dar crucea lui Hristos, cum se spune in continuare, a pus in lumina clari binele ca opus rdului. Ea este opusul lduddroqeniei. Ea e semerenie, e infrinare, e iubire adevAratd de oameni gi de Durnnezeu.Rdul devine tot mai o,puscrucii. Prin aceas,ta face tot rnai evident ca rdu. se

INCHINART

IN

DI'H

SI ADEVAR

1l!

ft,
F
F

gi au fost indreptali din credintd. Cdci dacd Dumnezeu este Cel ce se indrepteazS, cine va osindi ?" (Rom. B, 33-34). dacd Hristos a pdtimit pentru noi, cum s-ar mai fi cuvenit s.i $i se ceard gi de la noi sd suferim pedepsele pentru pdcatele noastre ?

PALADIE: Foarte drept ai grdit. Cdci au fost indreptali in Hrisgi au respins pira din pricina pdcatului. Dar ag fi tare bucuros, tos sd aflu, pentru care pricind e inchipuit Hristos prin plumb iar fiirddelegea apare in chipul femeii. ' CHIRIL: $i aceasta e ugor cle viizut din Sfintele Scripturi. Cdci Hiistos e asemdnat gi cu multe alte lucruri, putindu-se infelegb cele. ale Lui, prin calitatea celor care Il inchipuiesc. PALADIE.. Ce vrei Sd spui ? CHIRIL: El ni S-a fdcut noud bazd gi siguranfd pi fundament necldtit qi temelie nesfdrimat5.De aceea s-a numit piatrd. "Iatd, Eu pun,, zice, in temeliile Sionului piatrci aleasd, in capul unghiului, cinslifd. ,$i cel ce crede ln ea, nu se vo ru,tino) (Isaia, 28, 16). De.asemenea El este piatra prefioasd, strdlucitoare gi minunatd, a Bisericii, comoara noastrd duhovniceascd.Cdci a fost numit mdrgdritar. oAsemeneaesle, zice, impdrdlia cerurilor cu un neguldtor care cautd mdrgdritare Irumoose. ,Si ailind un ntdrgdritar de mare pref, mergind a vindut toate. cite Ie ovec qi |-a cumpdl'af>. (lvlatei, 13, 45-46)." Iar EI ne-a unit pe noi prin Sine cu Dumnezeu gi Tatdl, desfiinlind duqmdnia in trupul Lui, precum este scris (Efeseni 2, 16). De aceea a spus cdtre TatEI 9i Dumnezeu Cel din ceruri. despre cei indreptafi prin credirifa in El : "pririnte, vreau co precum Eu,Si Tu una sintem, ata ,Si aceStiasd tie unt intr.u noi" (Ioan 17, 241tto. De aceea s-a numit piatrd cle cositor. Cdci prin cositor se leagd cele ce sint de Iegat t21. 4Sa spune Dumnezeu prin glasul lui Zaharia, ardtindu-ne pe Fiul Sdu, Care va veni gi va pleca la vremea rinduitE. "$i se vor bucura gi rror vedea piatra de cosifor.in mina lui Zorobabel" (Zaharia 4, l0). Deci aga i-a numit gi aici talant de plumb. Iar motivul pentru aceasta, iL voi spune acum. Argintul necur5fit topinclu-seimpreund cu plumbul, se cur6fd foarte bine, plumbul atrxgind in chip firesc la sine petele argintului impreund ars. Aqa ceva
130. In trupului Lui, ln care nu mai e nici o duqmdnie fatd de Tatdl, cici nu mai e nici o poltd egoisti, aduuindu-se tofi Ei deveninci tofi ca El, in El toti sint unaprecum este cu Tatdl, nu numai c,a Dumnezeu, ci si ca om. In trupul Lui s-a inldtutat dusmdnia intre toti. 131. Hristos este un fel de cheag spiritual intrg tofi cei ce voiesc. Pe toti ii imbrdligeazd cu iubirea Lui. Pe fiecare il face sd simtd iubirea Lui, dar gi indemnul de-a fi in El cu toti, de-a iubi in El pe tofi.

1r2
Sr.. CTIIRIL AL ALEXANDRIEI

,a indcplinit pentru noi Hristos. Unindu-se cu noi cei necurati trupeqte 5i duhovnicegte, a topit rnurddria din noi. Cdci ridicd pdcateie De noastre, ca noi pentru El Ei prin El sd fim curati qi strSlucitori132. ceea proorocul Itremia mustrinC mullimea Iudeilor care nu vor primi curdfirea lui Hristos, zicind : "A lipsit sulldtorul de Ia toc, a lipsit plumbul, in de;ert bate argintarul argintul, rdutdtile lor nu s-au to' ,1tit,pentru cd Dotnnul i-a lepddat pe ei> (Ieremia 6, 29-30). Vezi cd dumnezeiasca Scripturd a gtiut c5, curdtirea argintului nu se poate face fXrd plumb ? Aqadar, fiindcd pe noi cei lepddati ne-a curdlit Hristos, El S-a aserndnat cu plumbul. $i El astupd gura pdcatului, ardtat in chipul femeii. Cdci femeia e simbolul siibiciunii Si al pldcerii gi toatl fdr6delegea se lucreazd prin acestea. .Pentru cd mintea stricatd {coruptd) mai intii de pldcere pentru aceasta sau pentru aceea, tnolegindu-se, pdrdsegte ostenelile ce o duc la ,virtute. $i aSa sufletul omului c.adein pdcat. De aceea se numesc unii mai degrabd iubitori de piScere,decit iubitori de Dumnezeu.$i pentru aceea le zice gi proorocul celor ce, din pricina sldbiciunii sufletului, s-au imbolndvit de picat $i de molegala viciului. .Intdrili miinile mo' Jegite Si genunchii sldbili" (Isaia 35, 3). PALADIE r E destul despre aceasta. Spune-mi acum' perechea de femei care duc fdrddelegea in pdmintul, Babilonului, ce voiesc sd arate ? :HIRIL: S-a astupat, apadar, prietene, gura f5r6delegii prin Hristos. Cdci am fost indreptali in El qi am fost izbdvifi de vina ti a inf ost cetat pira f drXclelegii impotriva noasr6. Pentru cd acesta a din pricina noastot scopul venirii la noi a Celui ce a suferit moartea trd ca noi gi pentlu noi, iar apoi a inviat . Cdci nu se putea sd fie biruitd viata de moarte. Dar unii n-au crezut Evangheliei lui Hristos. Deci neprimind rdscumpdrareadin pdcat, poartd iardli po\iara lui, punind-o pe capetele lor din pricina sldbiciunji cugetului, a mole;elii minlii gi a lipsei de bdrbdiie a sufletnlui. Aceltia sint purta[i in toate pdrtile de orice cluh rdu 5i impinqi ia tot felul de necurdlie, igi dau cea mai mare silintrS spre cele rele. Iar semnul silinfei este ,aripa, care spune c5 e de barzd. $i barza e un soi de pasdre, care dd tircoale celor mai rdu mifositoare dintre b51!i 9i-9i actund hrana din mocirlS si din murddrie. Deci cei ce i$i cheltuiesc silinfele [pre in1 3 2 .N u n u m a i i e r t a t i c l e p d c a l e i n m o d j u r i d i c d a t o r i t d p l i t i i c e - a d a t - o H r i s tos pentru ele prir-r jcrtla Lui, ci sintem curdlifi cle ele prin fatpul cd El, Cel curat, unuia se iulincle la cel cu se uneste cu noi, extinzind 5i la noi curdtia Lui. Bur-rdta'tea care convietuieste. Bundtatea lui Hristos se intinde la toti care Il primesc in ei.

INCHTNARE

IN DUH

SI ADEVAR

r13

tindciune, cu drept cuvint pot fi socotiti ca avind aripi de barzd. $i ei au formd femeiascdgi moleEifi,ca unii ce s-au fdcut clupiirchipulp5catului care-i tiranizeazd. Cdci preculn cei ce sint sub Hristos gi impreund cu EI s-au fdcut chipul Lui prin sfinfenie, a;a s-au fdcut dupd chipul fdrdclelegii Ei la fel cu ea cei ce s-au impovdrat cu ei gi s-au hotdrit sii convieluiascticu patima necuratir. $i duc mhsura in Babilon Ei ii cautti casX acolo, lucru care socotesc cd indicd gi el, ca prin ghiciturd, cd clacd nu imbrifiqeazd cineva cele acluse noud prin Hrisios r;i nu voiegte sd astupe gura pdcatuiui, indreptindu-gi toatd silinfa numai spre neclrrSfii, va iepi din sfintul lerusalim, adicd din sfinta maicd a celor intii ndscuti, clin frumoasa cetate de sus Ei ducind povara greu de purtat a pdcatului, se vor sdidglui in Babilon, adicd vor a\/ea partea gi soarta cu idolatrii necredinciogi.Pentru cd cei ce disprefuiesc rdscump5rareaprin Hristos sint egali cu necredinciogii. De aceea zice Mintuitorul : <<De-liva greSi Iratele tdu, mergi, mustrd-I pe el intre tine gi el singur. .5i de vq oscuilo, ai ci$tiget pe tratele ldu, Iar de nu va asculla, ie cu line pe unu,l scu doi, ca in gura a doi sou frej martori sri sleo tot cuvintul. Si de nu. ve ascullo nici cle aceqtia, spune Bisericii. Iar cle.nu 1'o ascultq. nici de Bisericd.,sti-li lie lie ca un p'igin gi vcmeg" (Matei 18, t5-17). Deci e limpede 9i intiirit de mdrturia intregei Scripturi clumnezeiegti cd toatd indreptarea gi toatd rdscumpdrareae in Hristos.

l t

? p
8 _ Sf. CHIRIL

CARTEA A PATRA
Cel chemat de Dumnezeu la indreptare gi riscumpirat, trebuie si-I urmeze Lui ;i sd se lepede ' de toati molegeala ce duce la patimi $i si se sileascdmai degrabi si viefuiascd dupi rinduiald gi cu avint tineresc

E, deci, un lucru primejdios, Paladie, pe cit se vede, ba ag spune gi foarte urit gi cu totul nebunesc, sd nu voim s5 lupt5m cu bdrbSlie impotriva patimii gi a pdcatului, ci molegindu-ne in plSceri necu\renite qi infundindu-ne cu mintea in moliciunile nebdrbirtegti, sd ne depdrtdm de buna indrdznire spre virtute, cu toate ci ne e dat prin Hristos sd ne putem indlfa spre toate cele de laud5. La aceasta ne indeamnd 9i preafericitul Pavel, zicind: "/n sfir$it, Iralilor intdrili-vd intru Domnul gi in toata puterea tdriei Lui" (Efeseni 6, 101rsr. PALADIE; Bine zici. CHIRIL: Deci vom dobindi pu.tere in Hristos. Dar nu cred cd va ajunge cineva fdrd osteneaid sd lupte cu avint impotriva patimilor Si sd poatd ridica la aceastamintea sa, PALADIE; Aqa zic 9i eu. CLIIRIL; Lucrul acesta clar gi ugor de inteles, nu-l cuprind cei ce merg in jos, dar cei ce se ostenesc il inteleg indatd. Dar s-a gi scris : <Bdrbatul lntru osteneii se osleneqte luigi ,5i abate de Ia sine pieirea so, (Prov. 16, 28). Socotesc cd e o prostie chiar gi numai a cugeta cd se pot infdptui lucruti deosebite cu osteneli puline. Dar oare nu e cel mai prefios lucru dintre toate a ne mintui sufletul qi a lupta pentru viata noastrd ? r34 PALADIE; Desigur, a;a e.
133. Dacd virtutea este tdrie ( d e l a v i r - b d r b a t ) , p a t i m a e s t e m o l e ; e a i d , l i p s h d e r-ointh, sldbiciune, supunere sub p o r n i r i i n f e r i o a r e . L i b e r t a t e a n u s e a r a t d c l e c i t i n f a c e r e a c o n t i n u d a b j n e l u i . I a r in libertate e puterc. Dar puterea aceasta ni se siioregte in Hristos. Cdci EI e c l c p l i n s t d p i n p e S i n e , f i i n d c n d e s d v i r q i r e b u u . 134. Puterea ce ni se cld cle H r i s t o s l ) L i n e s c u t e $ t e d e e f o r t u l n o s t r u . E d e t r e buintd o conlucrare iutre noi qi h a r u l l u i H r i s t o s . P u t e r e a c e n e r . i n e c l e l a H r i s tos intdreste nuterea noastrA.

INCI{INARE

IN

DUH

9I ADEVAR

115

CHIRIL r Dar acest lucru prefios care admite luptdtori, socotegti cd-I pot infdptui cei ce luptd bine gi cu incordare, fiind Si ralional ca acegtia s6 poatd invinge, sau cei ce se imprdgtie cu pldcere in desfdtdri qi aleg viala uguratici"r in Iocul ceiei bune ? PALADIE; Cum s-ar putea indoi cineva cd nu pot sd invingd cei ce suferd de boala nepdsdrii, ci numai cei mai strddalnici pot sd-l ob{inb ? C H I R I L . ' V o m z i c e d e c i c d c e i c e g i - a r - ru a t r d m a s b u n d e l a t gi au imbrdfigat moleSeala gi dezmierddrile; le va fi aceasta osteneli s p r e c i n s t e s i l a u d , i? PALADIE; Ba, de loc. CHIRII r [Jrmeaz5, agaclar, cd se cuvine sd fie lduclati cei ce se ostenesc mai muit gi cd nici unul ng va ajunge sd fie vestil fdrd IuptX. PALADIE: Aqa este. CHIRI!: Deci se cuvine, Paladie, sd mergem drept spre cale de laudd pi sd ne deprindem in bdrbdfia care duce la virtufi gi in curajul cel mare qi lSudat de dumnezeiasca Scripturd gi atit de obignuit pi iubit sufletelor sfinfilor. Cdci le-a spus dumnezeiesculDavid ceior ce tindeau spre aceasta, zicind ; "imbdrbdtctti-vd qi sd se intdreascd inima voastrd, toli cei ce ndddjduili spre Domnul" (Ps. 30, 25). Iar o rninte care a ajuns la aceasta inainte de alfii, dobindegte o asigurare si zice : "Domnul e luminarea mee Si Mintuitorul nteu, de cine md voi te.me? Domnul e ocrotitorul vielii mele, de cine voi tretnura?,, (Ps. 2$, l), Cdci nenumdrate sint sminteiile din jurul nostru. Dar intrece nurndrul lor mulfimea draciiorr care ne atitd la pdcat. La acestea se adaugd sdlbbticia mai josnicd a plScerilor dorite de firea noastrd : ldcomia ti mindr,ia, pizma vecind cu omorul, cu ura, cu birfirile gi cu celelalte rele asemdndtoare. Cei ugor de artras de acesrea, care nu se ating, aga zicind, nici cu virful degetului de incercarea de a le birui, ddruiesc fdrd intirziere biruinta dugmanilor, fiind aruncafi la pdmint ca un fruct pe jumdtate copt - dupd cuvintul proorocului - si puqi fdrd luptd sub picioarele patimir. Dar cei iubitori de virtute gi buni, care tind dupd slava de sus qi doresc s.1 se impdrtdqeascd de viatd in veac, se impotrivesc cu cea mai mare vitejie gi cu cel mai mare curaj atacuriior patimiior proprii, mortificind trupul Si ridicindu-se impotriva migcbrilor ce se ivesc in el Ei din el. ln felul acesta resping cu bun megtegugorice fel de rdutate gi de pdcate, infiiptuiesc viala sfintritd pi nepdtatri. Acestora le grdiegte gi dumnezeiescul Pavel, zicind : <Sta/i deci, tari incingindu-vd mijlocul vostru cu adevdrul

116

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

qi imbrdcind" plato$a dreptdlii Si incdllindu-vd picioarele lntru gitirea Evangheliei pdcii, peste toate Juind sculut credinlei, ca sd puteli stin' ge toate sdgelile cele aprinse cle vicleanului> (Efeseni 6, 14-16). -Aceastaeste armura duhovniceascd completS, atotcurreniid sfintilor. Pe aceasta ne poruncegte qi N4intuilorul lnsusi si o dorim, de;i in alt chip : "Sd stea mijloacele voestre incinse, zice, gi sd aveti incd$aminte in picioarele voastre, Si Iitcliile r.'ooslreso fje oprinse, (Luca 12, 35)' A ne incinge inseamnd a fi bine incinSi 9i stringi, pentru a putea rdbda necazuri pentru bine gi pentru iubirea de Dumnezeu; a ne incdita picioarele inseamnd a fi gata gi doritor de despdr[irea de lume, spre a porni indati ce legea dumnezeiascdar rroi ca noi sd plecdm ; a avea fdcliile aprinse, inseantnd a nu suferi sb vieluim in intuneric si negtiinfd, ci mai degr.abd a pdgi in lumina cea intru Hristos, pe calea ce duce spre to,atecele vrednice de laudd. Cf,ci iudeilor care nu primeau sd facd aqa, le-a spus Hristos : "Pind aveli lumina, umblali in lumind' co sd nu vd cuprindd intunericui" (Ioan 12, 35), A$adar pe iubitorul de evlavie il face strdlucit 9i cunoscut rivna spre virtute 9i bdrbdtia, insotitd de chibzuintd. PALADIE: Bine zici. CHIRIL: Cdci nu vom afla slava in iubirea molegelii. Ci numai cind va imbrdtiga cineva osteneala, va fi strdlucitor 9i atotprobat. Astfel pind ce petreceau fiii lui Israil incd in Egipt, spurcatul Faraon le-a pus supraveghetori cruzi gi aspri la munci. Iar ei fdcind din viafa asprd pusd asupra lor fdrd voie gi cu sild o deprindere spre rbbdare, din aceasta au scos mai mult folos decit pagubd. De aceea se temea Faraon de evrei, vdzindu-i cd sporesc spre o multime nenumdratd. $i incercind cu vicleguguri sd impiedice cregterea acestord, r<Ie-opus, zice, lor suproveghetori peste lucrdri, ca sd-i chinuiascd pe (Ieg. 1, 11). Dar planul acesta li se intoarce lor imei ln munci grele>> potrivd. Pentru cd chinuirea adusd peste ei le-a {ost pricind de sporire, Dumnezeu cirmuind astfel lucrurile gi opunind harul Sdu viclegugurilor aceluia. "Cdci cu cit ii apdsau,zice, cu olit se Idceau mai mulli gi se inlcireau" (Ies. l, l2l. Cdci Satana aduce necazurile, scriqnind din dinfi, asupra sfintilor, 9i celor pe care qi-i face Dumnezeu ai Sdi, el li se irnpotriveSte necontenit. <Cdci mincdrile lui sini o1e,se,(Avac. i, 16). Dar cei ce ce se ostenesc in necazuri, tocmai pentru cd sint incercali, se fac mai tari decit ele t:s. $i rdbdarea in nevointe ii face in chip neindo135. Vial.a comodd nu e un prilej de intdrire a omului. Ea-l mole$este, 1I sldbeste, il face rob pldcerilor gi gata de toate compromisurile ca sd scape de greutifi. Il anuleazd ca barbat. ll dezlipeEtede bine.

TNCHTNARE

IN

DUI{

SI ADEVAR

tt7

ielnic mai slSviti. Incit cele prin care se urmdrea intristarea gi chinuirea lor, li se fac mai virtos fdrd sd vrea spre folos gi cele prin care se pldnuia surparea lor, ii fac mai tari. Dar Faraon, dupd ce vede cd planul sdu ajunge la un sfirgit nea;teptat 9i cd prin cele ce ii necxjegte lor le folosegte, schimbd indatd chipul uneltirii. $i trimitind clupd moagele evreilor, le spune .. "Cincl moSili evreicele Si va ti timpul nasterii, de vri ti bdrbat omorili-|, iar de va Ii temeie, pd.strali-o. Dar moaqeJe s-ou temut de Dumnezeu Si n-au ld.cut precurn le-a poruncit \or intpdratul Egiptului si acluceau Ia viald pe pruncii bdrbdtcqti" (res. 1, 16-17). Zdddrnicindu-i-se aceastd uneltire impotriva neamului gi acest pian ucigag, pentru ci nu a ldsat Dumnezeu pe moage sd sdvirgeasctiasemenea ticdiogie, trece la nelegiuirea fxtigd gi nemairroincl sd asupreascd pe ascuns, alege rdzboiul in chip descoperit gi poruncegte omorirea crudd a celor ndscufi. "$i a poruncit f eruon intregului popor al sdu, zicind: Tot pruncul bdrbatesc, ce se ve naqte evreilor, aruncalj-l in riu, si tot pruncul Iemeiesc, ldsali-| viu" (Ieq. l, 22). C6ci nu-l ingrijoreazd femeia, deoarece femeia este o fiintd neiubitoare de lupt5 9i fdrd subtirime la minte. Dar il supdrd bbrbatul din doud pricini : pentru cd e inlelept si atotiuptdtor. Deci ii este foarte pldcut pi iubit balaurului ucigaq, adic;i Satanei, cugetul ferneiesc aI sufletuiui, muieratic gi slab gi pe lingd aceasla lispit de darul 'infelelrciunii. Dar ii este clugmani 9i uritd ndzuinla spre bdrbdfie, care biruiegte mole;eala si e nai presus de fricd ; de asemenea,ndzuinla lui spre infelepciune. De aceea fine in viatd femeia, gi renunfd fatd de ea la sfatul gi la planul ucigag. Cdci este o prostie a cduta sd iupte 'cu cei care s-au agternut prin ei in$isi la pdrnint, cu cei ce suferd de boala pldcerii de a se supune. Dar ineacd, aga zicind, pe bxrbat, aruncindu-l in valrile ispitelor. Aceasta imi pare cd o cintd gi o spune gi clumnezeiescurDavid : <De n-ar fi fost Domnul cu noi cinc] s-au riclicat oamenii asupra noastrd, de vii rte'ar Ii inghilit pe cind s-a iufit minia lor asupra noastrd, apa ne-ar Ii inecat ; cQ uD Suuoi ar Ii trecut prin sutletul nostru, (ps. 123, 1-3). PALADIE; Aga este. CHIRIL: Privegte chipui uneitirii. intii i-a asuprit cu chinuri sdlbatice, ca sd nu sporeascti la o rnultime mare, urmdrind planuri prea viclene prin aceie chinuri. Fdrddelegea era incd ascunsd 9i scopul tiranuiui nu era/prea vddit. Dar s-a impotrivit, cum arn spus adineaori, harul celui indlirat. cdci asuprifi fiind, ei cregteau in vigoare gi numdr. Apoi a voit sd inarrneze. moagele impotriva femeilor evreilor. Dar nici aceasta nu l-a lF.satDumnezeu sd o ducd la indeplinire. Fo-

t18

SF. CHIRIL

AI

ALEXANDRIEI

losindu-se, in sfirSit, de un al treilea $i ultim fel de uneltire, a poruncit intregului sdu popor sd inece partea bdrbdteascd,ne mai vrind sd unelteascd pe ascuns. Deci Satana se rdzboieqte nevdzut cu cei care i s,eimpotrive,sc bdrbdtegte, dar i;i imparte uneltirea in trei chipuri. $i incepe lupta cu planuri viclene, impieclicind sporirea mintii ln virtute. Cdci o face sd se oboseascd in osteneli peste a$teptare Si sd se sldbeascd in lupte rdspr.Dar neputindu-i aduce prin acestea nici o vdtdmare, cSci Dumnezeu o ajut{, stirnette adeseori pe cei ce ne sint apropiati prin credinf5 gi de acelagi neam 9i ii impinge spre urd si luptd. Despre aceasta mdrturisegte Pavel, zicind : "In pritneidii intre Iratii mincino$i, fin primejdii din partea celor de Ltn neQm> (Ii cor. 11, 26). Iar cind nu nimeregte nici cU aceasta, deoraece cel ce luptd pentru sfinfi le insufld acelora frica dumnezeiascd, ca 9i odinioard moagelor, ridicd pe fatb pe supuqii iui la sdlbdticie 9i ucidere. Dar trebuie sd se stdruiascd 9r' atunci in iubirea bunei indrdzniri ;;i in sirguinla spre bdrbdlie, gtiind cd cel urit de acela, e scump, lui Dlmnezeu. Cdci l-a pus la socotealX 9i il invrednice$te de ocrotire pe cel care invinge moliciunea. PALADIE r Sint convins. $i cred cd 9i aceasta se poate veclea din Sfinta Scripturd ins69i. Cdci nu pot lipsi clin ea astfel de cugetdri. CHIRIL: Cu darul lui Dumnezeu ili voi spune cd in cartea numil/umeri, care e a lui N4oise,se zice : "$i o grdit Domnul cdtte Moi. tb se in pustio Sinoi, in cortul mdrturiei, in cea dintii zi a lunii din anul al doilea d.e Ia iegirea lor din pdmintul Egiptului, zicind: Numdroli tot neamul tiilor lui Israil, dupa neamurile lor, dupd casele tamiliiktr lor, dupd numdrul celor dintr-Ltn nume, dupci capetele |or. Tot bdr' batul d.e Ia doudzeci de ani Si mai in sus, tot cel ce poate ie$i la oasle 1n Israil, numarali-i pe ei in puterea lot, numdrali-i pe ei tu ti Aaron>{Numeri 1, 1-3). Aqadar, e limpede li din acestea cd bdrbatul gi cel bun de luptd 9i ajuns la tinereie, adicd Ia o vigoare duhovniceascl gi la mdsura virstei plinirii lui Hristos, a fos.t inscris in cartea lui Dumnezeu. Cdci socotesc cd nu pentru altceva e numdrat bdrbatul ajuns la doudzeci de ani gi mai sus, decit ca sd putem cugeta 9i noi cd cel ptdpind gi nedesdvir$it Ia minte e respins ca nefolositor. $i acestea sint proprii celor incd nerzristnici, care n-au-lajuns la mdsura tineretii, pe care o hotiireqte iegea dumnezeiascd: adils la anul dou6zeci. Iar pretruit gi numdrat qi cunoscut de Dumnezeu, dupd mulfime gi neamuri 9i capete Ei pe nutne, e bdrbatul $i cel in vigoare. De aceea

',/

INCHiNARE

IN DUH sI ADEVAR

s-a spus odatd prin Hristos sfinfiior Apostoli, aflafi in virsta bdrbdteascd gi ajungi Ia mdsura aceasta a cugetiirii : .Nu vd bucurali cd vi scrjse se supun dracii, ci sd. vd bucurali cd numele rzooslre ou lost in ceruri" (Luca I0, 20), iar altd datd iardqi : <<ALInu se vind doud pdsdri pe un bdnul qi nici una din ele nu cade pe pdmint, ldra Stirea Tatrilui Meu Cel clin ceruri? Iar voud Si perii capului vd sint numdrali,t (Matei 10, 29-30), Cind spune cd gi perii capuitti ie sint numdrali, socotesc cd aratd grija cle ei. Agadar, birrbatul qi cel in rrigoare e inscris in cartea lui DumIar nezeu lll{j-J37. inscrierea s-a fdcut prin Moise gi Aaron, ca prin amindoi sd intelegem pe Hristos Cel Unul, in Moise ca legiuitor gi in Aaron ca arhiereu. Cdci s-a fdcut pentru noi tleodatd legiuitor qi arhiereu binecredincios gi nevinovat gi prin mijlocirea Lui se face inscrierea acelor b5rbafi gi fruntagi in virtute in c5rlile dumnezeiegti r:ltt. Acestora le-a grdit gi inleleptul Ioan, zicind: Vd scriu \roud, tinerilor, cd sinteli tari qi ali biruit pe cel vicleanD (I loan 2, l3). Aceptia sint deci cei despre care am zis adineaori; "tot bdrbatul de Ia doudzeci cle ani gi mai sus, tot eel ce iese in oosleo lui Israil". Cd pe acepiia ii ocrotegte ti ii invrednicegte Fdcd,torul Cel iubitor d e v i r u t e , p o t i s d v e z t ? P a l a d i e , g i d i n c e l e s c : r i s ei n c ' o n t i n u a r e : o , $ i cu voi sci fie cdpetenia Iiecd.rei seminfii, dupd casele lamiliilor lor ; s;i ccesteo sinl numele celor ce vor ti cu voi, (Num. l, 4-:-5), Cdci fiecare ;semintie igi pune drept cdpetenie, apdrdtor, prin sfdtuitor 5i propundtor. al celor ce trebuie fdcute, pe cel mai fioros gi mai luptdtor. Aceqtia sint inchipuiti prin ingerii care sint pugi peste cei alegi ;i scriqi in cartea vielii. Cdci s-a scris despre orice drept : <Tdbdri-t'rt
136-137. A fi iDscris in .cartea, Iui Dtl[nnezeu inseamnd a fi inscris in memoria lui Dumnezeu. Dumnezeu prirregte la ei cu bucttrie. Ei sint la inima lui Dumnezert, pentru cd ll iubesc, pentru cd rdspund la iubirea Lui. Ceior ce nu rdspuud iubirii lui bum,tezeu rdmlninri in ne,pEsare, pe care Dumnezeu ii ;tie cld l1u vor rdsputlde iubirii Lui, nici El nu mai iirct'arcd in zarlar sd le arate iubirea. Ii stie si pe t'i, rlar cu o ltiinfd poten{iali, teoreticd, neactualizatd' 138. ln motl deosebit ii are ir-r qind pe cei ce se s'trdcluiesc sd rirsptttldd voii Lui <ie a se dezvolta ca oameni aclevirafi 5i de a se mintui, prin unirea ctt El, prrn imitarea Lui, Domnul Hrlstos. Cici EI S-a fdcut om, deci frateie cel mai butr al ]lostru. Aceasta e grija Lui : mintuirea noastrd, voinia de-a ne ajuta in fiecare' clipd in strd6uinfa de-a"1e apropia de El. El ca legiuitor ne dd legi i;i sfaturi (inspiraiii in cum sd luirdm in fiecare clipd; El ca arhiereu prezintd Tatdlui jertfa Sa con;tinti) qi rugdciunea Sa pentru noi. E Legiuitorul (lndrumdtorul) si Arhiereul (Sprijinitorul) nostri in fiecare clipd. Fiinrl inscri;i in El, se giurle,lte mereu la noi. Pe cei ce ii itlscrie Hristos in Sine, ii inscrie plntru ve;uicie. Cdci El e ve;nic ;;i toate cite lc poartd in Sine, le poartA pentru ve:;nicie. $i inscriin<l pe fiecare .cu tlumele Lui, il inscrie in unicitatea lui neconfunrlatd. Cdci avind numele cuir,'a in Sine, il are ca fleosebit fle tofi. De;i numele de .Nicolae,>, d. ex. il poarth mai multe persoane, d-ar fiecare il are asociat cu imprejurErile lui proprii, unice, ceea ce il face unic. Astfel numele cuiva inscris in Hristos aratd eternita'tea lui in Hristos'

120

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ingerul Domnului in jurul celor ce se lem de EL9i-/ vo izbdvi pe elv (Ps. 33, 7). Dar cd ajutorul ingeresc ne e dat spre mintuire dupd voia lui Dumnezeu, se poate invedera din toate pdrfile gi socotesc cd e de prisos sd mai adun acum dovezile ,3e. PALADIE; Deci prin Ntloise gi Aaron inscrierea celor ce luptd bdrbdteSt-e. ca chip (tip), Hristos face

CHIRIL: Asa spun. La aceastd tilcuire ne duce ceea ce s-a sclis la fericitul Daniil, cu un inteles convingdtor. PALADIE: Despre ce vorbesti ? C H I R I L : S p u n e c d a v d z t t t p e T a t d J, c a i n t r - o v i r s t d d e t i i i t r i n , impodobit de un pirr alb, mlref in vegminteie LLri in chip cle zdparid" c $ i c o n t i n u d : < < , t is - o u c l c ^ s c h i s a r l i l e g i S - a a $ e z a t J u d e c a t o r u l . , S i o m v d z u t , r i i r L t i . ir c n i n d 1 t e n o r i i { ' e r u l u i c o u n F i u a l O m u L u i , ; i c r o l u n s pind la Cel V echi d.e zile gi s-a inchinat inaintea tui. ,Si i .s-a daf Lui stdpinirea S;i cinstiree Si impdrdficr,. (Dan. 7, g, lO, 13-14). Cind a venit adicd Unul Ndscut in chipul nostru, atunci a deschis Tat6l cdrfile 9i s-a oprit judecata celor vinovati de pdcat. Dar a ingdduit celor ce se luptd bdrbXtegte s5 fie inscrigi ;;i si se nulners in cetele cele de sus $i sb fie aqezali in pornenirea lui Dumnezeu. AuJ insd pe fericitul David care cintti despre cei ce s-au inebunit impotriva lui Hristos : uSd sc 5teorgd din cartea celor vii ,pi cu cei drepli s d n u s e s c r i e " ( P s . 6 8 , 3 9 ) . C d c i c e i c e e i u c l i s p r e f u r i tb i i n d a l i i u b i toarea de oameni purtare de g'i15 .a lui Dumnezeu si TatXi, au ciizut din pricina unei cugetdri slabe 5i au iegit din viefuirea cea iutrrr Hristos din lipsa bdrbilfiei. Ei au fost chemali ia nunib, dar au respins din molepealii si sldbiciune pe sfinfii cherndtori la cind, zicind unul : am cumpdrat un pimint, altul : mi-am luat temeie, gi nu ito', v e n i 1 4 0 .A u z i c d t o l i z i c : n u p o t ? C d c i m i t t t e a o m e n e a s c d a l t d t i n 139. Dumnezeu nu se ocupd nunrai El singur cu cei ce vojr sc sX sc mintiriascd ci ii pune in miScare gi ateniia tuturor sfinfilor gi ingerilor fati rle c,i, precum sd l,-: dea ca sprijinitori $i pe preoti Dacd s-a folosit de Aposloli ca sd lt'\'orbc:ascd oamrniior despre El ciupd indltarea Lui, rle ce nu S-ar folosi de toti sluiitorii Lui rii 5r trecufi la El in acest scop ? De altfel poate cineva care iubelte pe. Hristos care' ltrt' de mintuirea ce-o ariuce Flristos celui ce-L primegte, sd nu r.orbeascii oamenilor de Hristos, sd nu-qi arate dragostca fatd cle ei, ardtiuclu-se prt:ocupa{i de r:i in fata lui Hristos, in convorbirea lor cu E1 in rugdciunile lor ? I'lristos i-a inscris El in Sine pe cei ce voiesc si ei sd fie inscrigi prin Moise si Aarot-t. Dar era $i un act al lor in aceasti inscriere a acelora in Hristos. $i aceasta inseamnh si putrd i;i cel mai apropiat de Flristos la inima Lui pe aiti frati ai lor, prin rugdciunile lor. Nimeni nu trebuie sd se gindeascd numai la slne, sau numai lar binele ce-1 poate avea el de ia Hristos. $i incd n-o poate face aceasta. $i nici Hristos nu o r,roiellc' aceasta. Ctlci Dumnezeu irsugi ne-a fdcut sd ne gindim pi sd ne inqrijim qi de allii. 140. Cincl vine Hristos se opresite judeca'ta pentru cei pdcdto5i..Cdci li se rld putin{a si scape de pdcate. Iar cei ce se folosesc cle Hristos pentru a se mintui sint scrigi in memoria lui Dumnezeu. Dar cei ce nu primesc pe Hristos, sint gterqi din

TNICHTNARE

IN DUH

SI ADEVAR

t2l

du-se spre pldcerea lumeascd, e slabd gi pldpindd pentru a lucra cele aie lui Dumnezeu. De aceea nu va fi pdrtash de sirbiitoarea cereascd si dumnezeiascd. |'ALADIE: A;adar, numai tindrul cu judecata intreagi e in inscrisul Domnului Dumnezeu gi in cartea celor vii, iar tot cel ce nu e astfel, e nenrimit ? CHIRIL; Vei cunoagte adevdrul dacii te vei apropia cu o mrnte atentir gi treazd cle cele scrise. Cdci nu se inscrie nurnai cel ajuns la virsta tinerelii gi in anul al cloudzecilea. Ci s-a addugat tot birbatul. Sau nu inielegi ce zic ? PALADIE; Infeieg. CHIRIL; Deci dacii s-ar r:erceta felui bdrbiifiei celei in Hristos a celor ce sint potrirrite spre d putea dobindi cit nrai bine virtutea, Ei s-ar vedea cd se bucurd de o inscriere proprie cei ce au inaintat pinil la atita slavd, incit au ajuns bdrbati gi foarte luptdtori pi s-au ridicat peste cugetul copilSresc. Dar atunci r-iu i se potrir:eqte fiecdruia, prietene, un ioc propriu gi cuvenit de inscriere gi slavti, pe mdsura slrllu-

cirii ceior sdvirsite ? ' P A L A D I E ; D a . O r e c u n o s ca c e a s t a . CHIRIL: Cd doar nu va fi iutre sfintii apostoli cei ce rLl o cil r';. Departe de aceasta! PALADIE; Adevdrat.
C I I | R I L : $ i e l i m p e d e ( . r " 1l l v o m s l ) u u e c i s e v c r r i n c l i t i i n t r e c e i r impoctobifi la cnlme cle striilucirea r.ir-tulii rie muite f eluri ;i iritr+ 'cci ce s-au nevoit cu indrumarea cea rnai dupi lege a vielii, c'el ,:e n u e a s t f e l . D a r v a p r i m i o n o E t e n i r e , c l L i p i im d s u l a l u i . PALADIE; Drept ai spus. CHIRIL; Deci intrucit au crezut irr N{inttijtcr-u1 Ei Rdscurnpirriitqrul tuturor gi prin sfiniul Botez ne-am inibogiifit cu tdria din cer ;i de sus cdci ne-am imbrdcat in puterea din inhltime, fiind pecetluifi prin Sfintul Duh __ am fost aqezati gi noi in rindul gi numirul hdrbafilor gi am fost scrigi in cartea iui Dumnezeu. Dar este gi aici o deosebire. Cdci cei dintii i,n listd gi mai aproape de Dumnezeu sint cei mai curafi gi rnai sfinti. Una e credinfa in lJristos. Dor nu toti c r a r ea u c r e z u t s i n t i n a c e l a q i f e l g i v i a f d , i n t r - u n e l e e g . i e , c i u i r i i a s a ,
m e m o r i a l u i D u m n e z e u .E r a u l a r D u n r n e z < . u , l i r l i s i i n a i n t e , D a r n u e r a r , rs c r i s i i t r e l e c oameni. Sau erau lnsemnati intr-un mcci cc rhniilr-:a de confirmat. De acurir sc inscriu ca printr-o confirmare cei ce primesc pe Flristos 5i se gterg cei ce nu-L primesc. Ace.asta pentru juclecata rlc la sfirEit. Cei cc nu vor fi scrisi llu vor irrtra in lmpirdtie.

122

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

alfii altfel, dupd cuvintul fericitului Pavel (I Cor. 7,7). Deei cei ce stau in frunte prin cuviinta rziefii gi de aceea sint mai sfinti, vor avea primul loc in cartea dumnezeiascdgi ln pomenirea lui Dumnezeu. Iar cei ce au un grad mai mic in sfinfenie, pentru cd e mai mic in vir'tute, vor fi, fdrd indoialS, la locul al doilea gi intre cei inscrigi lar. PALADIE; $i cum s-ar putea face clar Si lucrul acesta? CHIRIL : Din Scripturi. Cdci acesta nu e un cuvint indrdzne! .al uostru. Astfel dupd ce s-a fdcut numdratul bdrbatilor $i al ceior in vi.goare, ne-a poruncit Dumnezeul tuturor iardpi un alt fel de inscriere. Cdci s-a scris : "$i a grait Dotnnul cdtre Moise in pustia Sinai zicincl: ly'urndrd pe iiii lui Levi clupd casele Iamiliilor lor, dupa rudeniile lor, clupd popoarele lor. T'oata partea barbateasca de la o lund in sus ii vei nuntd.rape ei. ^li l-a numdrat pe ei Moise Si Aaron din porunca Dctmnului, dupd cum le-a poruncit lor Domnu|" (Num. 3, 2B). Fdcindu-se astfel inscrierea dupd seminlia gi dupd casele familiior, Scriptura cld inclatd toatii socoteala, zicind: nNuntarul intreg aI Iiilor lui Levi, pe care i-cl nuntdrat Moise Si Aaron, din porunca Domnului, clupciseniinliile lor, toatd partea bdrbaleasccicle la o lund in sus, doudzeci Si doud de mii> (Num. 3, 39). gi adaugd indatd, zicind : <gi a grait Dontnul cdtre Moise, zicind; Numdrd pe tot bdrbatul intii ndscut al Iiilor lui Israil de Ia o'lunri in sus ,5i socotegte numdrul lor dupd nume. 'li vei lua pe Levili pentru mine, pentru toli cei intii ndsculi ai tiilor lui Israil, Si vitele Levililor penlru toate cele intii nciscute intre vilele [ii]or iui lsroil. Fi a nuntdrot lvloise precLrmi-a poruncit lui Domnul pi au tost toli cei intii nasculi parte bdrbdteascd dupd numdrul numelor de la o lund in sus, 1o socoleaJalor, doudzeci qi doud cle mii, .doud sule Saptezeci$i trei. $i a grtiit Domnul cdtre Moise, zicind: Ia pe Levili pentru toli cei intii ndsculi ai tiilor lui Israil 6i vitele Levi[ilor pentru vitele lor gi vor Ii ai mei Levilii. gi rdscumpiirciri]e .celor doud sute Saptezeci pi lrei care prisosesc pesle Levili clin iei dintii ndsculi ai Iiilor lui Israil : vei lua cinci sicli de cap, dupd clrah. ma ceo sfinld ; vei lua doudzeci de bani pentru sic/u .5i vei da argintul lui Aaron si tiilor lui, rdscumpdrare pentru cei ce prisosesc intre ei> "
141. Cei ce se gindesc tot timpul la Dumnezeu cu toatd fiinfa lor, ll inscriu pe Dttmnezeu mai aclinc in fiinta lor. Dar prin aceasta gi ei se intipdresc mai mult in n;r'moria lui Dumnezeu. Cu cit stricli mai mult pe Dumnezeu ir"r ajntor gi cu cit pomeuesti mai mult numele Lui, cu atit iI faci sd se gincieascdmai mult la tine. Cei ce sint plini cie Dumnezeu, se resimte gi Dumnezeu de faptul cd l1 faci sd fie mereu in tiue. Cei ce nu sint intru totul qi neincetat cu gindul la Dumnezeu, nici Dumnezeu nu e neincetat cu gindul la tine gi nu se resimte atit de prezenta Lui in tile, sau a ta in El.

INCHINARE

IN DUII

SI ADEVAR

r23

#
;

{Num. 3, 40 g.u.). E un lucru adinc ai anevoios, Paladie, sd pofi in|elege cele date aci. PALADIE; Bine zici. Pune-ti totupi mintea la incordare, increzdtor in Hristos ddtdtorul a tot binele. CHIRIL; Observd cH la prima conscriptie s-a insemnat toat5 partea bdrbdteascdde la doudzeci de ani, adicii cel cu mintea intreag5, bdrbat gi in vigoare, ca sd poatd implini cele ce le vrea Dumnezeu. Dar ajunge cuvintul despre aceasta. In cele doud conscriptii de pe urmd se inscrie insd din porunca dumnezeiascdqi sfintd, toatd partea bdrbdteascddin seminfia lui Levi, iar din cealaltd mulfime nu se numdrd partea bdrbdteascd,ci intiiul ndscut, cle la o lund in sus. $i totalul copiilor levitici e doudzeci gi dottti cle mii, iar al intiilor ndscuti Si celorlalfi, doud zeci 9i doud de mii, 9i doud sute gaptezeci ;;r trei. Apoi porunceqte Dumnezeu, sd fie inchinati Levifii pentru primii ndsculi. Iar fiindcd numdrul celor din popor intrece sau prisosegteun numdr cu doud sute gapte zeci qi trei de capete, a hotiirit legiuitorul c'd trebuie sd se aducd pentru ei rdscump6rare setninliei levitice, ca sd facd slujbe gi sd aducd jertfe gi pentru ei, primind de la ei ca un fel de patd pentru stdruirea neimprdgtiatf,in slujire. Sau nu recunoqti cd acesta e cuprinsul pe scurt al celor scrise? PALADIE; Recunosc. CHIRIL: Deci spunind aceasta, cuvintul meu nu se abate de la scop, urmdrind ceea ce se cuvine, 9i nu e lipsit de adevdr. Deci cind se cugetd $i se aratd chibzuinla cea intru Hristos se inscrie partea bdrbdteascd,neardtindu-se virsta trupultti. Dar cind trebuie pe lingd acestea, sd se insemne in inscrierea ardtarea fdcutd in crednfa 9i iubirea fatd de Hristos, e addugat5 deosebirea care se observd in cei ce cred. CXci unii, deodatd cu pr,imirea credintei, se sirguiesc 9i ln sfinfenia cu faptele gi in acultarea de Dumnezeu. Iar altii nu se ddruiesc in intregime lui Dumnezeu, ci sint impSrliti Si spre cele din lume. De aceea,cu dreptate poruncegtelegiuitorul sX fie cinstit tnai mult decit celSlalt, cel curat, inchipuit prin neamul lui Levi ; Si a poruncit sd aibd primul loc in conscripfie. Pentru aceea deci pomenelte intii . de neamul Levifilor, iar lui ii urmeazl $i ii este addugatd partea bdrbdteascd pi ceata celor intii ndscufi. Cdci e foarte prefuit la Dumnezeu cel ce se cugetd ca aflindu-se in bdrbSfia duhovniceascd 9i dupd chipul lui Hristos, Care este primul ndscut. Astfel dumnezeiescul Pavel scrie unora care au sl[bit in credinfd gi s-au fdcut muieratici in ginduri reci : :'copiii mei, pentru care suldr iardSi durerile nasterii, pind va Jua Hrislos chip in voi" (Gal. 4, 19).

# s
b

124

SF: CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Agadar, e primit in cartea lui Dunrtezeu tot cel intii ndscut in chipul lui Hristos, spre a fi birtrat gi preainfelept.ciici dintre cei de aitd semintie e socotit in numdr, cum am spus adineaori, nu toatd partea bdrbdteasc5,ci numai cel intii ndscut. pentru cd nu orice om se distinge in credinti pi in viatd dupd chipul lui Hristos. C6ci sint rnulli cei ce ll-au crezut. inscris gi socotit in numdr e numai primui ndscut, peniru Primul Ndscut in noi ;;i in mulli frati (Rom. 8, 29). Dar rlintre Levili tot bdrbatul e in conscripfie qi intre cei aleqi. Cbci sfintul e in intregirne al lui Dumnezeu. iar cei inscrigi sint de o luni gi mai in sus. Pentru care pricinr ? Pentru c6 pruncia in Hristos a celor ce au crezut nu e lepdclatii de Dumnezeu. Iar pulindtatea r,irstei e un simbol al simplitdtii in Hristos gi al prunciei duhovnicegti. Cdci precum am spus cd inscrierea celor atotluptitori e bine gi fird gregealil sd se facd de la douizeci de ani gi mai sus, aFa spunem cd sernnul clar _al prunciei in Hristos e virsta de la o lund in sus. Ceva asem6ndtor spune gi Pavel : "F;ra[ilor, nu fili copii lct ninte, ci tifi prunci in rriutate. Iar la ntinte tili desdvirqili" (i Cor. 14, 20). PALADIE; Sd socotim deci cd vom fi impreund pdrtagi cu sfinfii la cununile ce le-au dobindit ei pentru capetele lor, imbdrbdtindu-se pi sirguindu-secit mai rnult dupii buna prefuire. CHIRIL; Desigur, vom fi pdrtaqi gi noi cie daruriie de care ei sint piini gi pe care le-au dobindit prin osteneji gi sudori. Cdci ei ne umpiu gi pe noi de cele ddruite lor de iubirea lui Dururezeu. Astfel dumnezeiesculPavel a spus ul-ioradintre cei ce-au crezut : .Doresc sa 'r-r.'rca .sd r-i intpartd$esc vri vitd 1,re' cevo ctin darul d.uhovnicesc, ( R o m . 1 , 1 1 ) . S a u n u v e i l e c u n o a g t ec d e u n d a r s t r d i n , c e t e s c s i d u hor,'nicesc, cunogtinla neintinatd gi nerdtf,citd despre Durnnezeu si ptiinfa despre toate cele prea bune ? PALADIE: Da, odatd ce lucrul acesta este de vifti f.icdtor. Cdci a ;ti limpede cine este clin fire gi cu adevdrat Fdcdtorul tuturor ii Dumnezetr,qr care e viala, e calea cea mai bund care duce la viata v e $ n i c dq i l d r d s f i r p i t , cHIRII; Ili:.re at zt.:;.Acestea in,.'iifinclri-ne i-Iristos insuqi, a 9i 'd.ar poruncit sfintilor Apostoli, zicincl : <ln a|i luut, in cjar ,sd dcfj,, (l'{atei 10, 8). Dar strxlucirea sfinfilor e folosiioare ;i celorlalti. cdci prin cinstirile de care se bucurd ei se qterg oarecum greqeiile noastre gi prirrind la curajui celor mai' sl6vifi, iubitorur de virtute Dumnezeu lasd pdcatele celor mai slabi r42.q:'r dai piidd israelilii porni{i
142. Pentru cinstirile ce le acorcli Dumnezr:u celor ce-l iubesc, iartd qr grc6e1ile celor mai slabi. Cdci nu poate itrdurera pe cei ce cauta cu iubire la fratii ior in pericol

:]

TNCIIINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

125

#
t

fdrd friu spre neascultare gi nel.lsind nici una din cele rele neincercate, au stirnit in chip necesar minia legiuitorului asupra 1or. $i fiindcd cei ce l-au supdrat aga de rdu trebuiau sd sufere pedepse,proorocul Ieremia face pentru ei rugdciuni. Dar ce rdspunde Dumnezeu : "Bdtdtorili strdzile Ierusalimului qi privili Si luali seonlo Si cdutali in pielele ei de veli atla vreun bdrbat care Iace dreptate Si cautd. credinla Si voi Ii milostiv 1or, zice Domnul>> (Ieremia 5, 1). Ba a zis cd rra ierta qi pedeapsa Sodomei, de vor fi cinci oarneni drepfi Si buni in ea. Aqadar slava sfinlilor face uneori sd nu trebuiascd sd fie pedepsiti indatd nici cei foarte pdcdtoqi, imblinzind iulimea $i domolind rninia dumnezeiascd. Iar celor ce au primit credinla cu sinceritate,dar nu pot inainta pind la atita curaj incit sd poatd ajunge prin osteneii sd se umple pi de darurile (harismele) dumnezeiegti, le face parte de cinstirile lor, invdfindu-i, pe cit se poate, gi ducindu-i spre tot ce piace lui Dumnezeu gi ardtindu-i pdrtagi de biruintele bdrbdtelti si cele ce le-au aflat ei numai prin multe osteneU, sddindu-le in sufletele altora 143. C5. ne vom impdrtdgi impreund cu sfinfii de strdlucirea aflatd in ei qi vom fi pdrtagi ia fapteie lor vitejeSti, Dumnezeu amestecind qi confundind, din bundtate Si iubire de oameni, infringerile noastre cu biruinfele lor, gi unind ceea ce e in lipsd cu ceea ce este mai rlesbvirgit,ca si fie primit, se poate ardta clar gi din aceasta. " PALADIE: Din care ? CHIRIL: t"'Ioabilii gi madianitii erau neamuri neevlavioase 9i barbare gi locuiau pdmintul fdgdduinlei, pe care aveau sd-l mogteneascd fiii lui Israil. $i fiindcd rdzboiul era lingd ei, gindindu-se ci vor fi nimiciti gi nu vor putea sd se impotriveascir puterilor lui Israil, ai.r incercat prin meqtegugulvrdjitorilor (magilor) gi prin destoiniciile ior necredincioase sd alunge pe dugmani. Dar dupd ce au fticut toate qi n-au reugit sd vatdme intru nimic, intrucit i-a sprijinit Dumnezeu dcare l-a indemnat gi pe proorocul mincinos Valaam sd-i binecuvinteze, cu toate cd l-au pldtit ca sd-i biesteme), ajungi la cea mai de pe urmri
rle-a se oierde. Iubirea e comunicantd. Duce bunurile cle la unii la trltii ca intr-un circuit unificator. Dumnezeu nu-qi poate inchicle iubirea fald cle unii nurnai ia ei, cind ace$tia vor, din iubire, sd se bucure li ailii de iubirea lui Dumnezeu de care se fac p6rta5i. Desigur, e vorba de frafii lor slabi, nu de cei ce refuzd ciin Cisprel iubirea lor si a lui Dunrnezeu. Dumnezeu face parte rle iubirea Sa si celor iubifi de ce,i pe care ii iube;te, in urma rugdciunilor acestora, cum se spune in riuclurile urmatoare. 143. Dar cei mai slabi se fac pdrtaEi de clarurile primlte de cej ce s-au ostellit mai mult, nu numa,i pentru ci Dumnezeu igi irrtinde iurbirea Sa s;i la cei iub[ti de cei pe care ii iubegte, ci gi pentru cd aceia se lasd intrucitva cuceriti de pilda ostenelilor celor ce au ajuns la asernenea clnstiri, incepind Si ed sd osteneascE. Astfel Sfintii ii duc oarecum qi pe al1ii mai sl,abi, der iubiti de ei, sla ceea ce olace lui Dumnezeur.

w,

t26

SF. C}IIRIL

AL

ALEXANDRIET

deznddejde, au cugetat intru ei cd n-ar putea vdtdrna altfel pe israeliti, decit dacd aceia l-ar supdra pe Dumnezeu Care ii ajutd, qi ar porni lupta lipsifi de ajutorul de suS. Deci ttiind cd bdrbatul e fierbinte 9i pornit spre femeie gi tineretea nu e intdritd irlpotriva pldcerilor preaintinate de felul acesta, au trimis femei impodobite spre impreunare necuviincioasd cu Israelitii, prin a ciiror frumusefe erau cuceriti indatii, oricine se imbolndvea Lr$or de cele ale trupului 9i era despdrlit pe incetul de slujirea lui Dumnezeu, urmind pdrerile acelora gi dupb curvie imbolndvindu-se cle apostasie.Cdci s-a scris : "$i s-cu inchi' nat poporul lui Beelfeor" (Nurn. 25, 3). Tot aceasta a spus-o Dumnezeu gi prin glasul proorocului : "$i poporul care inlelege s-a impreunat crt clr-rveD (Osea 6, 14). Deci s-a miniat, gi pe drept cuvint, legiuitorul-pentru acestea 9i n-au rdmas israelilii nepedepsifi. Cdci indatd au ajuns din priciua aceasta in nenorociri de nesuportat, cei ce au curvit fiind ucili de mina fratelui qi vecinului. Apoi Dumnezeu a poruncit lui Moise, vestitorul dumnezeiesc, sd inceapd indatd lupta cu madianifii zicind : "Rdz' bund pedeapsa liilor lui Israil din pricina madianililor $i Ia urmd te vei adduga )a poporul ltiu... ^!i a grdit Moise cdtre popor, zicind: Inar'mati dintre voi pe bdrbali ,;i vd luptati inaintea Domnului impottiva Ma(lianuluj co sd dali rdzbunare lui Durnnezeu din Madian. Cite o mie din tiecare seminlie, din toate semintiile fiilor lui /srail sd trimitd sd se lupte. $i ou Iost numdrali din miile lui Israi| cite o mie din Iiecare seminlie, doudsprezece mii de bdrbali inarntali. 5t i'a trimis pe ei Moise cite o mie clin liecare seminlie, cu puterea |or 9f pe Finees, Iiul lui Eleazar, fiul lui Aaton preotul, gi vosele sfinle 9i trimbilele de semnole in miinile lor.,$i ou dat rdzboi asupro |ui Madian, cLtm e poruncit Domnul lui Moise. Si au ucis toatd partea bdr' brileascri, si pe impdralii lui Madian i-au omorit impreund cu rdnilii Ior. $i pe Evi,,gi pe Rechen qi pe Tur qi pe Hur 9i pe Rebo, cinci impdrali ai Madianuui, Si pe Valaam IiuI lui Beer, I-ou ucis cu sabie intpreund cu ranilii 1or. $i Iemeile lui Maclian le-au |uat in robie Si overeo lor $i vitele lor,6i tor:.leagonjselile lor,9i putetea lor o ou robit. $i toate cetdlile \or cu locuinlele lor 6i asezdrile lor le'au ars irr Ioc. ,$i au luat toatd. prada lor Si toate cele jefuite, de Ia om 6i plnd lo d.obitoc gi \e-au dus 1o Moise $i Ia Eleezar preotul Si Ia toli tiii lui lsrail, robimea qi cele jeluite 6i prada, in tabdrd din tesul Moabului, care este Iingd lordan, in Iala lerihonului. $i au ie$jt Moise Si Eleazar pre<ttul ,Si toate ctipeteniile adttndrii intru intimpinarea 1or, in atard de tabdrd. ,Si s-o miniat lvloise pe ctipeteniile o1tirii, pe cei peste mii ,ti pesle sute, cere veneau. de Ia tdzboi. Si le-o zis lor Moise : Pentru ce a{i ;
i

,$ .T

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

prins vie toatd partea iemeiascd? Cdci acestea.ou fost Israelililor, dupd cuvintul lui Valaam, prilej de cdlcare gi cle nesocotire a cuvintului Domnu|ui, din pricina lui Peor ; $i a tost bdtaia Domnului in adunoree Domnului. Acum ucideli toatd partea bdrbdteascd de toatd virsta' ei Si toatd Iemeia cere a cunoscut pat de bdrbat ucideli-o. Si pe toate tetele cere n-ou cunoscut pat de bdrbat, t,i Ie trineti roabe> (Num.. 31,1 9.u.). Acestea poruncindu-le Dumnezeu, tinerii au fost alegi spre a fi' folosili pentru trebuinfa r5zboiului. Si din fiecare seminfie au fo,st luali cei ce erau mai obignuili cu rdbdarea gi mai cercafi, ca cei ce" erau cinstifi de fiecare sd se facd laudd a intregului 9i slava pdrtiisd treacd asupra plindtdfii lntregi, dupd cuvintui inlelept al lui Pa-" vel: "Fie de pdtimegle un mridular, vor pdtimi impreund toate md,Jularele; Iie de se sldveqle un mddulor, se bucurir impreund toate'' mddularele" (I Cor. 12,26). PALADIE; Drept cugefi. CHIRIL: Deci a pornit la rdzboi impotriva Madianitilor mulfimee' viguroasd a celor aieEi, impreuud afiindu-se cu ei Finees preotul 9i' sfintele vase gi trimbitele pentru semnale. Cdci Hristos, Marele nostru Arhiereu totdeauna este impreund inarmat gi impreund luptdtor' cu cei ce se luptd bdrbdtegte. Dar luptd irnpreun5 9i ingerii, inchi-. puiti prin sfintele vase. Cbci vase sfinte 9i slujitoare sint duhurile rationale din cer ; pentru cd sint rinduite de Dumnezeu spre ajutorul' nostru. Slnt de fald nu mai pufin trimbifele de semnale, adicd cuvin-tdrile propovdduitorilor lui Dumnezeu, care aratd in ce chip trebuie' sb ne imbdrbdtdm impotriva dugmanilor, sau a patimilor din noi. ,,AEadarpreotul, adicd Finees, e chipul lui Hristos ; sfintele vase, ale' ingerilor ; iar trimbitele de semnal, ale celor ce ne strigd nou[ cuvintul dumnezeiesc. Aga vom biriui fdrd qreutate, in Hristos pe cei ce ni se impotri\.esc, spunind cuvintul clirr Psalmi t "Intru Tine pe' vrd.5moqii nogtri cu cornul vom itnpunge gi intru numele Tdu vom' nimici pe cei ce se scoold impotriva noastrdD (Ps. 43, 7). Aceasta au qi fdcut-o Israelifii. $i pustiind toatd cetatea gi tara N4adianifilor, au adus-o robimea la Eleazar preotul gi la toatd adunarea fiilor lui Israil. Pentru cd biruintele sfintilor sint daruri sfinte ce trebuie inchinate lui Hristos, Arhiereul tuturor gi nu tret-ruie sd rdmind neardtattt' popoarelor, dupd currintui : ,,|y'u este lucru oscuns cQre nu se va Iace" ardtat, nici tdinuit, cere sd nu se ,cunooscti gi sd nu vie Ia ardtare, (Luca B, l7). Deci se aduc la rrederea preotului qi a tot poporul, cele' luate in robie, ca chip, pentru o anumitd iconomie. Dar Moise a cer-'

f
F

3,
3,

128

SF. CI{IRIL

AL

ALEXANDRITI

ta't pe biruitori pentru cd n-au sdvirgit lucrul cu totul dupd raliunea exactd qi neqtirbitd. Cdci nu irebuie, zice, sd prindd vie partea biirbiiteascS,nici partea femeiasc'f,ispititd de nunt6. $i motivul istoric e convingdtor. Cdci trebuia sd se radd partea bdrbdteascd din pdmintul ce peste pulin avea sii fie sub ei, ca nu curnva ajungind in scurtb vreme ia tinerete gi vigoare, sd-i facd rXzboi poporului. Dar sd se nimiceascd gi partea femeiascd, care a fost pricind cle sminteald qi care elacdar fi crutatS, ar fi in rriitor iardgi. Dar pe cit privegte infelesul cluhovnicesc,socotesc cI ar putea vedea cineva ci in acestea ni se indicd printr-un mod infelept urmdtoarele. PALADIE: Care ? CHIRIL; Cei alegi ai semintiilor n-au rbmas fdrd vind, cu toate cii au ci;tigat biruinfa. Prin aceasta se aratd, cit se poate de limpedc ch nici cei ce luptd bdrbdtegtenu rdmin cu lotul fdrd patd. Chiar ;i lucrul care ni se pare cd l-au fdcut bine, nu se va ardta nephrtag de mustrare gi de vind, cind il va cerceta gi cerca Durrnezeu. De aceea s-a gi scris : <De te vei uita Ia tdrticlelegi, Doatnne, Doantne, clne ve supoilc ?, (Ps. 129, 3). $i iar59i '. "De cele ascunse oJe mele curdfeSte-md.,:i de ceJe slrdine cruld pe robul triu. De nu ntd vor stapini, otunci fara prihond voi Ii" (Ps. 18, 13-14). Se poate vedea uneori Si in faptele bdrbdtegti ale celor alegi vreo patd, pe care curlogtinta legiuitorului o vecle, dar nou.1ne scapd, cdci nu o putem infelege, dupd cuvintul: <Grege,lilecine Ie va pricepe ?> (Ps. 18, 13). Iar Isaia zice c6. <toatd, dreptatea noaslrd e cirpa lepddatd a temeii". De aceea nu poate fi cineva cu totul curat gi fdrd prihand. Preainleleptul Pavel a scris: <Nu md .ttiu vjnov(lt cu nimic", pi adaugd'. ncler nu in aceosto m-a indreptat. Cel care md judecd pe mine este DomnuJ, (I Cor. 4, 41 tr"'. Dar mustrarea lui lvioise nu s-a irrdreptat spre toli, ci numai spre c:dpeteniile o;tirii gi spre cei peste mii gi peste sute. <<Cdcicelor mari, greo cercere ie stri asup/o)) (int. Sol. 6, B). $i mai ales impotriva lor se va aplica strdgnicia legii. "Criruio i s-o ciat mult, mult vor cere deJo el" {Luca 12, 43), De aceea a ;i s:ris uceni144. Nu este om care sd se socoteascd intru to,tul fird qreEeald. Oricit de bune au fost sau sint faptele lui, in ele se gdseqte qi ceva indoielnic. Poate cd era bine qi sd fi lucrat altlcl ! Cuno$tinta lui mdrginitd nu-i ingdcluie sd clea o juclecatd singurd despre calitatea faptelor lui. Oscileazi intre a socoti cd a lucrat bine s;i intre a socoti cd n-a lucrat cu totul bine. De aceea Iasd ultima judecatd Iui Dumnezeu. Ornul nu se face rirept nici prin faptele sale, nici prin judecata sa. El trebui,e sd aducd Dartea sa cle contributie Ia lucrarea lui Dumnezeu in sine ' ln vederda inrlreptdrii 'sale. Dar parrtea sa rdmiue mereu nedeplin perlectd. De aceea Dumnezeu il face cu adevdrat drept qi El juclecd in ce mdsurd a contribuit omul la indreptarea sa Si in ce mdsurd contributia lui a fost neindestuldtoare.

t,.

,i

':e

r
i

:,*

INCHINARE

IN DUH

$I ADEVAR

129

cul Mintuitorului: ,,Nu vd taceli mu[i lnvdldtori, tralii mei, qtiind cd mai mare judecatd vorn lue, (Iacob 3, l). Deci vina tuturor e aruncatd asupra cdpeteniilor gi intiistdtdtorilor ceteior. Cdci totdeauna prin privegherile conducdtorilor igi cigtigd laudele supugii. De aceea s-a gi scris poporuiui ce std sub conducere t <<Ascultalide mai marii voStri qi vd supuneli 1or. Cdci ei privegheazd pentru sulletele voestre, ca unii ce vor avec sd deo socotealci" (Evr. 13, 17)r45. Iar dupd uciderea femeilor gi copiilor, dumnezeidsculMoise nu-i lasd pe rdzboinici sd se sdldqluiascdin tabdrd nespdlati, ci poruncegte sd se curele, zicind ; "$i voi tcibdrili alard de tabdrd $apte zile. Tot cel ce o ucis $i cel ce s-o aljns de un ranit se vd curdli'in ziua a treitt Si in ziua a $optea, voi ,gi robimea rzoostrd.$i veli curdli toatd imbrucd.mintea .5i lot vcsu/ de piele .9i tot Lucrul din piele de caprd Si tot vosul de lemn, {Num. 31, 19-20). Vezi cd gi neamul cel mai bun gi mai prefuit dintre noi al celor aleqi nu e cu totul fdrd prihan5. "Caci nimenea nu e curot de intindciune, (Iov 14, 4), chiar dacd ar fi dintre cei ldudati. Sfinfenia desdvirqitd e pdstratd pentru veacul viitor. Deci trirnrite pe biuuitori afard din oetate pi zice cd ei trebuie sd se curdfeascd in ziua a treia gi a gaptea. Zira a treia inseamnd sau timpul al treilea in care s-,afdcut curdfirea prin Hristos, dupd timpul iui Moise gi dupd cerl in care a apdrut ceata proorocilor, sau cel al invierii, tn care a revenit la viald Hristos, p'ironind pe cinstita cruce zapisul cel impotriva noastrd (Colos. 2, 14) Ei rdbdind pentrtu noi patima prin care a nimicit piicatul. Iar a gapte,ane indeamnd sd cugetdm la timpul de la sfirqitul veacului acesta, in care lepddind toartd povara pdcatului pi ajungind la sfirgitul sfinleniei, vom fi impreuni cu Hristos petrecinC o viafd curatd gi nevinovatfl, in fericirea cea lntru Hrisles 146. --_.-145 Cdpeteniile se vor impdrtEgi de mai multE r6splatd pentru biruinfele condu$ilor, pentru ci ei i-au inrirumat gi le-au poruncit in acestea. Dar gi de mai mare vini, pentru cd nu i-au invSfat, nu le-au poruncit cu toatd rivna cele bune, sau i-au indemnat la cele rele. In cazul din urmd, in mlsura in care au exercitat asupra lor o clomnie mai silnicd vor avea de suportat cea mai mare parte cle pedeapsd. 146. Z\na intii e perioada lui Moise, a doua e cea a proorocilor, iaI a treia e cea a lui Hristos, care desfiinfeazd pdcatul deplin pe cruce, ribdind fit'd nici o impotrivire moartea, nu pentru vina Sa, ci pentru a umanitdlii indeobqte. El s-a ardtat nrin aceasta .mai tare ca orice egoism pdcdtos. Dar rezultatui acestei biruinte's-a ardtat in inviere, care a avut loJ gi ea a treia zi dupd moarte. Iar ziua a Saptea este perioada din urmd a lumli, a siptdminii istoriei care prin juclecata de apoi trece in veacul viitor, al sfinfeniei depline pentru cei care s-au ostenit pentru bine in viata aceasta. Istoria e un intreg, ca qi o sdptdminE. Fiecare perioadd corespunde unei zile a sdptdminii, aducind ceva propriu, care completeazd perioadele anterioare. S-ar putea socoti ca ziua a gaptea 9i rdstimpul cit vor petrece stifletele idrd trupuri inainte de judecata din urmd. Cdci in aceasti perioadd ele nu mai sdvirgesc faptele nedeplin curate din viafa aceasta, dar n-au ajuns incd nici la fericirea deplind a invierii.
9 _ Sf. CHIRIL

130

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

dupd cirt s'ocotesc. PALADIE; ASa es,te, CHIRILT Dar pe lingd acestea te poti minuna gi de taina urmdEleazar preotul, care toare. lndat{ dupd cuvinta're,aiui Mois,e, urrne,azf, zice: uC.Jtrebdrbalii o1tirii venili de lq tdzboi : aceasta este rincluiala Iegii pe cere o a poruncit Domnul lui Moise. Atard de aur Si de argint gi de aramd $i de tier $i de plumb li de cositor, tot lucrul care poate trece prin toc, in foc se va curdli, dar ti cu apo curdlirii se vc curd[i i $i toate cele ce nu pot trece prin toc, vor trece prin apd' ^Stveli spdla hainele voastre in ziua o qaptea Si vd veli curd.Ii 9i dupri acestea veli intra 1n tabdrd, (Num. 31, 2l-24). Observd cd Mo'ise le-a ardtat mai inain'te c,elor ce!-,aubiruit, timpul i,n cia,retrebuie sd se curdfeascii, dar nu qi modurl curdfirii. Cdci legea veste,gtemai dinainte timpul curdfirii prin Hristos. i'a'r al doile'a 9i dupd Moise a vorb'i't pre'otul, adicd Etleazar.,Cdci Hristos poruncegte dup6 Moise 9i nu mai aratd clor ce se luptd bdrbdtegte timpui curdfirii. Cdci El insugi este timpul, ci explicd tilcuind scopul exact modu'l gi sco,atein sfirgit i,a vede,re taina in.^sdgi, al legii, El a poru,ncit c,a acele dintre vase care er'au in stare sX treacd p_rinputerea focului, sd fie trecute prin foc ; iar ce,le care nu au tdria naturald, ci sin't stricdcioase, gata sd sufere disparitia totaiii, de pildd hainele gi toate lucrurile din piele 9i lemn, sd fie trecute prin apiine-a Prin vase,lede aur, de argint gi prin c'elerl,arlte i'nchipuit ca prin ghiciturd pe noi, cdror,a ni s-a fdcut currdfirea prin Hristos ca prin foc li prin ap5. Cdci au fos,l botezali in Duhul Sfint Si in toc (N{atei 3' 11). Dec:i trece,re,aprin foc gi prin ,apd a celor adunate din robie, ara'td curilire,a noasitrd de deundzi. Cdci'fiind noi odinio,ard ca o bogS]ie a dia' ce,lu.itarre Pi rdpind vo)ului, ne-a fdcut Hrisito,s ai Sdi, intrlnd in c,as,a vasele lui, iar pe cel tare leginrdu-l {I\4atei 12, 29), Eleazar zice apo"icd biruitorii vor i,ntra in tabdrd de 'abi'a dupd ce igi vor spbl'a in ziua a Cdci curdtirea desdvirqitd 9i lepdSapte'ahainetle $i apa vor fi cur,atri. darea a toatd intindciunea v.a avea ]o,c in vremea din urmd a sfirgitului, cum am zis ,adi'ne'aori, cl,nd se via desf,iinta cu totul pdcatul 9i firea omului v,a fi r,idica,ti la frumuseferade l,a inceput gi atotstrdveche. "Crici va ti atunci, zice, o cale curatd $i cole slintd se vo chen:.a.,ti nu t''a trece pe ea nimenee necuret, ci vor mer'ge pe ee cei tdscumpdrali de Domnul,, (Isaia 35, 81r+2.
147. Moise aratd timpul viitor al curatirii in Hristos. Hristos lnsugi inchipuit prin arhierell Eliazar nu mai vorb'e9te de timp, cdci timlcul a venit odatd cu Elbar El aratd moclul in care au sd se curete biruitori. Este intii o cu'rdfire prin focul plin cle Duh Sfint al Botezului pentru cei ce au biruit goviiala aderirii la Hristos. Ei silt aurul 9i argintul care se curhtesc. Dar la curdlirea depliu! vor ajunge in ziua a gaptea, sau la sfirEitul lumii, cind ya fi invins pdcatul in chip d-eplin fi moartea in'ei, trecind Ia invier.e impreund cu Hristos. La botez au fost

'

:$

:] .1

TNCHINANE

IN

DUII

SI ADEVAR

l3r

soeotesc cd .acest cuvlnt de exp,licare nu se ab,ate de la scopul textului. Dar d,acd ar voi cdnev,asd cugete gi al,tfe,l,vom spune cE a poruncit sd treacd prin. foc vasul fiecdruia dintre biruitori, fie cx e de aur, fie de argint, fie fdcurt di,n arramd, sau dirn alLt5m,ate,r,ie. cdci a scris Pavel : <Lucrul tiecdruia, precum este tdcut iI va proba" (I cor. 3, l3). Dar a poru,ncit ca sd tre,a.,cd pri,n apd. cdcri cuvi,rtul psarlmu,luine dd gi sd infelegem cE sufletele sfinfilor nu se probeazd decit in aceste moduri. Astfel a spus David : <Cercetatu-ne-ai pe noi, Doemne, cu toc ne-ai Idmurit, precum se ldmuregte argintut. Trecut-am prin toc si prin apd gi ne-ai scos pe noi spre repaus>(ps. 65, lO- 12). PALADTE.' Dar poate ne-ar spune ced mai iubi,to,rdde invdfdturd : cuvintu,l ne-'a dovedd.t indeajuns cum cei alegi s-au lupta,t cu Madianilii gi rau bir,uit gi in ce chip s-au curdfit de intindciuoe,a di,n rhzboi. Este insd tdmpu,l sd ne incredinfezi dacd vom fi gi noi cu adevdr,at pdrtagi de buna lrndrdzrnirea celor ce-arulu,ptat cu bdrbdtie gi ne vom impd'rtdgi impreund cu e'i de bdruintele lor, cu to,artecd nu avem aceeasi greutate cu ei in virtute ,gi sintem mai prejos de curajul 1or. cdci acesteane-a fdg5duit cuvintul tdu. CHIRIL: LeEea ne dd dersp,reacje'astadovad,a ce-a mai c,la,rdgi nu l,asdnici o greubate de infeleger,e in privinfa ,ac,east,a. spune nemijEa locit dupd ,acestea: "^ti o grdit, zice, Domnul cdtre Moise, zicind.: Numdrd capetele prdzilor rcbimii de Ia om pind Ia. d.obitoc, tu si Eleazar weotul si cdpeteniile nemurilor adunali si impd.rfifi prdzile intre rdz- ' boinicii cere eu iesit la bdtd.lie qi intre toatd adunarea. gj v:fi osebi ca ceeQ ce se cuvine Domnului & Ia oamenii ftzboinici carc au ie$it la bdtdlie cite un suJlet d.in cinci sute, din oemeni, d.in d.obitoace gi d.iit boi, gi din oi, qi din asini. gi d.in grdmad.alor veli /uo gi veli da pirga lui Eleazar preotului Domnului. Iar d.in jumdtatea tiilor lui Israil, vei lua unul din cincizeci : din oameni qi dln boi, d.in oi, d.in osini gi d.in toate d.obitoacele gi /e vei d.a pe ele levifilor, cere slujesc in cortul Damnu,lui. . $i a tdcut Moise gi Eleazar preotul, precum i-a poruncit Domnul lii Moise, (Num. 31, 2s_ 3t1. cdci s-a implinit indatd porunca dumnezeiascd, fdcindu-se numdrdtoarea am5nunfitd gi exactd a prdzilor 9i impdrfire,a pe jumdtate gi dindu-se c,ele osebite, s,ampirEa Domnu'lui, adicd preo,tului Eleazar gi celor dirn sem,intia luii Levi. Acum

curdiiti de pEcat, dar nu gi de putinta de-a nu pdcdtui gi de continua rspitire a picatului gi de orice umbrd ce intra continuu in lumina curhfiei imbrdcatd la botez. Botezul fringe nu numai vina, ci gi puterea picatului strimogesc, Hristos dindu-ne sine puterea de-a lupta impotriva sldbiciunii adusd de el. cdci vine in noi _d_in Hristos cu umanitatea Lui care a biruit pdcatul.

132

SF, CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ce ti-a invins mintea uitarea 9i e a$a de tare c,a sd se intoarcd la cele le-am spu.sla incePut ? PALADIE: La care ? }HIRIL; Nu a spus cuvlntutr sfint cd au fost dugi la rdzboiu,l ce tre' seminlie ? buia purtat cite o mie din fieca'r'e PALADIE; A sPus. CHIRIL.: Dar am spus clar qi invederat c5 strdlucirea 9i prefuirea pdrlii trece la plinStatea intreagd, deoarece bun5tatea 9i iubirea de oameni a lud Dumnezeu chivernisegte 9i acest lucru pen'tru noi, ca precum una este buna mireasmE ce se ridicd la Dumnezeu dintr-o tdmiie prea bine mirositoare, pregdtitd din felurite ar'omate, tot a$a se umple de strdlucdre impreund cu cel preabine primit 9i cel nu atit de bine primit 14. PALADIE; Adevarat. Aceasta a vo,it sd o dovedeasca cuvi{ntul. C,HIRILT Privegte deci cum o legiuiegte aceasta Dumnezeu in chip descoperit Israelifilor. Miile alese din fieoare seminlie s-au luptat impotriva Madianifilor gi clgtigind birurinla, dupi cum socotesc' cu osteneal6 gi sudoare mu,lte, au impdrfit indatd cele (,adunate) strinse din rdzboi cu toatd adunare,a, incit cu rezu,ltatuil celor ce s-au luptat vitejeqte s-a impodobirt gi ceaiailta mullime. .Impdrlifi, zice, prdzi]e, tu si Eleazar preotul, $i cdpeteniile neamurilor adundrii. $i lmpdrlili pra' zile lnfie rdzboinibii cQIe Qu ieqit lo bdtdlie ti inlre odunore*. Dar 9i dumnezeiescu,l Pavel a srdtat cd se cinsteqte impreund cu cei aleEi qi mai ldudali si cel cdruia-i lipsegte ceva 9i vine dupd mdretia acelora. Cdci inqirind pe cei ldudati dintre sfinfii ma,i vechi, a cdror slavd strd<Prin lucegte din pricina credinfei osirduitoare in Dumnezeu, zice: credintd au rnurit acegtic toli Si n'au luat tdgdduinlele, Dumnezeu p7e' vdzlnd pentlu noi ceva mai bun, cC sd nu se desdvirteoscd tdtd- noiu (Evr. 11, 13). Dar scrie gi altora: (sinfeli d,e pe QaJm desdvirlili, ttud. noi ali ajuns sd lmpdrdliti. o, de-ali lmpdtdfi, ca sd lmpdrdlim qi noi lmpreund eu voir (I Cor. 4, B). Vezi cd la sfir;it se vor des6virgi impreund gi cei de pe o treaptd ma,i de jos 9i se vor binecuvinta im148. Dumnezeu vrea ca buna mireasmh a credintei $i vietuirn pJgq$"-!d intre sd fie ca o unicd bund rnireasmE a Bisericii. Existd dinoolo de deosebirile din Bisericd, o anumitd ambiant6 de duh a ei, a:ia cum cu toate deo' ci"Ai".ioiii a iebirite dintre membrii unei familii sau ai unui neam existd o unitate de duh pulin buni acelei familii sau a ui"toi- nuu-. Cei mai buni comunicd 9i celor mai calitatea lor, dar poartd 9i rdspunderea pentru insuficienta osteneald ce-au depus-o 'celorlalti. Fiecare aromate adaugd mireasma ei Ia a p"niiu- tiai"'urea latitaiivd iolreur-u intregului caie, prins, t$i lnaltA mireasma -spre Dumnezeu. Totugi.pdrtil.g "o*pott"trt" nu"se desfiinleazE li'ele trebuie sd aibd in general o mireasmi bund. CEci ceea ce e rdu mirositoi poate sd Strice toatd buna mireasmi ce se ridicii spre Dumnezeu...

li
li
I

fr

INCHINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

133

preund cu cei aleli Si cei ce nu aiu vigoarea lor ? Dar cintd undeva 9i dumnezeiescul David : "Binecuvintali sinfeli voi Domnului, Care a td' cut cerul $i pdmintul, Binecuvintat-a Domnul coso Jui Aaron; binecu' vintat-a Domnul casa lui lsrail, binecuvintat-a Domnul pe cei ce se tent de El, pe ce mici cu cei meriu (Ps. 113, 23, 20-21\. Se vor binecuvinta impreund cu cei rnari cei ce se cheamd mici, care nu se po'i lAuda cu aceeagi tdrie li sint rnai prejos in putinta de-a rdbda nec'azurile cu inimd bund, dar sint poate ega,li in riv,nd 9i in credinfd 9i il bucurd 1u" Moise Ei Eleape Hristos prin vigo,area potrivitd cu putere,alor 14e. zar sint chipul (tipul) lui Hristos Cel unul, arhiereu qi legiuitor in acelagi timp, c'are irnparte poporului prdzile, fiind de fatd sfintii i'ngeri al cdror chip {,tip) sint cdpeteniiie neamurilor di,n adunare. Sau nu vei recunoagte cd si,nt mu,lli dn sfinfii inqeri pe pdmint, rinduifi de Dumnezeu sd ajute celor ce-au crezut gi sd conducd popo'arele? PALADIE: Recurnosc. Cum sd nu ? CHIRIL; Se aqteaptd sd vind Hristos din cer cu sfintii ingeri; Si va gedea pe scaunui slavei Sale qi va impdrti fiecdruia cununile cuvenite lui pi pe m5sura faptelor, cinstirile. Astfel pi inteleptul Isaia ne spune despre Hristos ; <Pentru aceea EI va stdpini peste mulli $i vo lmpdrli prdzile celor tari, pentru care S-a dat morlii sufletul Lui $i lntre cei Idrddelege s-o socolit" (Isaia 53, l2). Agadar, prin Hristos se face impbrlirea bundtdlilor, pe care il inchipuie lr{oise gi Eleazar. Cdci Hrisqi tos e deodartd legiuitor gi arhiereu. PALADIE: Foarte bine ai spus. CHIHIL; Dar care e modul impdrtirii ? Oare nu e gi el minuna't? PALADIE; Ba foar,te murl't.Cdci cel ce a stat liniltit, in egald mdsurd cu cel ce 'a luptat. a fost cinstit

I
I

CHIRIL: Nu in egald mdsur6. Nici pe departe chiar, cd jumdtate din toate le primesc luptdrtorii, iar ce,alaltd jumdtate to,atd ,adunarea. Cdci numdrul intreg al Israelitilor era de gase sute de mii Si incd de trei mii cinci su:te cincizeci, osebitd fiind pusd de o parte lista semin|iei preofe$ti. Iar numdru'l rdzboinici,lor era cite o mie de fiecare seminfie. Deci impdrfindu-se vasele in mod egal pi jumdtate din intreg luind cealalt5 multime, cu mult mai mu,l,te,au fost cinstirile date celor mai pufini gi nu celor mai murlti Ei superiori in numdr. Deci oricare va
149. Sint primifi de Hristos impreuni cu cei puternici in virtuti 9i cei mai slabi, dar cu o rivnd egal6. Tiria neclintitd se ajunge cu vremea, dar rivna poate fi de la inceput. Peste acegtia se intinde bundvointa lui Dumnezeu ce-o are pentru cei inaintati in vietuirea curaid. C6ci 9i cel inaintat se bucurd de ucenicul rivnitor gi nu-l socotegtemai prejos de el.

134

SF. CHIRIL

AT

ALEXANDRIEI

fi slava oe se va d,a la vr.emea s,a inrtregului p,opor, gi mdsura darului cerescr jumdtate din ea se va impdrfi celor alegi, care se vor ardta cd sint vrednicri sE p,rime'arscd Dum,nezeu,iar cea,rrar,td pe jumdlate se va da mulNimii intregi, cu toate cd e cu mult mai mare in numdr. <<cdci mulli vor ti chemali, dar pulini alegi> (Matei 20, t6). Dar poate nu infelegi ce spun ? Cdci e adinc cuvintul tm.PALADIE; Infereg. Degi vom fi pdrtagi de srava sfi'filor, dar in mdsurd mai mic5 ciecit ei. Aceasta ne-o dd sx intelegem ,luminos cuvintul tdu. CHIRIL; Dreprt,ai spu,s.priveSrte insd, ps lingd aces,te,ir, la altceva, prin care se po'ate vede'a cu deosebitd ugurinfx lndrdznirea cera cdtre Dumnezeu PALADIE.. Ce esiteacee.a ? CHIRIL; ce,lo,r doudspreze'oe m,ii de rrizboinici [e-a poruncit c,a din jumdtatea fimpdrtitd lor sd dea arhiereurui cite un cap din cinci sute, dintre oameni gi dintre anima,le. $i acest,a erra rtrrdbutullor cdtre Domnul. Iar ce,leida,lite multimi Domnurl i-a rinduit sd de,a un suflet din cincizeci seminliei sfinte. Deoarece Eleazar incLripuie in . sine pe unicul gi singurul arhiereu, aclicd pe Hristos, Lui i se inchind io ,noa deosebit 5i cu adevdrat, gi oarecum persoanei Lui in special, darurire crelor alegi. Cdci le aduc Lui direct, netiind. nimenea la mi jloc. Ace,asta a'u fdcu't-o fericifii uce,nici 5i o fac acum conducdtorii popoarefor, fdai ci'nd di'n ostenelirle prop,ovdduirii dumnezeiegt,i un d,ar deosebit ,adus ['ui. Iar cealaltd mulfime igi aduce gi ea darurile spre srava lui Hristos dar prin sfintii ce se afld ra mijloc, inchipuifi prin sfintita semintie. cdci s-a scrris: <Necm ales, preolime impdrdteasca> (I petru 2' 9). Deci prin mijlocirea sfinfilor igi aduc adorared 9i inchin,arre,a lor. cdci rodesc dar[q'j, dar nu re dd'ruiesc special c,a aparfinindu-i persoanei lui Hristos, Aceasta se siresc sx o facd cei ce ad-unauaga numitele colecte si le trimiteau ca ajutoare sfinfilor din lerusaim, sau cei ce prin orice arl'td servi're 'efac p,urte'rilecelor dedicali lui Dumnezeu (F,apte 21, l7; II cor.9, 1g.u')' Deci d,aruri,le celor m,ai ridic,atisi,nt o crdruire
^ .150. Luptdtorii au, fos,t doudsprezece mii, iar nerurptdtorii ;ase sute de mii, Dar. luptdtorii au ruat ra un roc cit au ruai togi neluptdtorii ia u' roc, deci unui luptdtor in parte i-a revenit de cincizeci de ori mai mult ,r""ii ,rnui neluptdtor in parte' Luptdtorii cu murt- mai pufini la numir, au la un roc o strarucire egald cu tofi .neluptdtorii. Ei se bucurd intr-o cu ,muit rmai *i..-rntiltirn" de strdlucrirea ce pi-o_comunici, decit cei ce au luptat, care se bucurd de acbeasi intr-un 'umdr cu mult mai mic. Dumnezeu nu vrea sd copleqeas.i, ra i".i-n!ia"uta strdlucirea marei mulfimi a celorlalJi- Dar nci sd nu se bucure fiecare de o strdlucire mai mare. Cei mai mici v6d aceeaqi strdiucire a lui bumnezeu. Dar impdrlitd intre mai multi.

.:

1NCHINARE

IN DUII

SI ADEVAR

135

speciald adus5 lui Dumnezeu. $i aga sint Si ale celor mai de jos, dar prin mijlocirea sfinfiior gi oarecum in rindul al doilea 151. $i cei dintii aduc uin suf,le,tdin c'inci sute ; ceil,alli, unul di'n cincizeci..Cdci cei binep,ldcuti dartoreazd m'e,i pufi,n, de acee'a $i aduc mai pufine. Iar cei cu lipsuri datoreazd cu .mult mai mult gi de aceea cele aduse de ei sint in numdr mai mare. Pe mdsura gregelilor fiecdruia sint 9i ce'ie ce se aduc pen;tru ei, <Cdci celui ce i se vc ierta mai mult, zice, mai mult va iubi ; idr celui ce i se iartd mai putrin, mai pulin, va iubio (Luca 7, 47). Deci ce'i ce nu sint alegi, aduc de zece ori rrrai mult decit cei alegi, nu pentru cd sint mai evlarriogi gi vietuiesc mai cuviincios, ci pentru cd sint stdpinifi de mai multe gregeli 9i au lipsd de o curdtire in mod necesar mai mare. idci cum a zis Mintuitorul: <<CeI s-o spdlal r1u are trebuinld sd i se spele decit picioarele, cd" ce este intreg curet>>(Ioan 13, 10). Iar sfinfii au lipsd de o curdtire cu totul micd. Cdci suferd firea de boala de-a nu putea fi cu desivir5ire nep5rtaqd de pdcat rsz. PALADIE: Bine zici. CIIIRIL: Decri oei erl,egidirntre semintii urmirnd legilor dumneze' egti, au impdrfit prdzile din rdzboi cu toatf, adunarea gi au adus Domnului darurile dupd rin'duiala legii. Iar cdpeteniile celor alegi preamdresc pe Dumnezeu prin daruri m'ai m5ref,e, c,a unii c'e aiu in ei 5i o s'l,avd mai strdiucitX Cdci se scrie,iardqi: <$i au venit Ia X4oisetoli mai marii oStirii, cei pesle mii $i cei pesle sufe, gi au zis lui Moise : slugile tale au numdrat capetele bd.rabalilor ftzboinici care sint la noi $i nu c lipsil din ei nici unul. ,$i ou odus dar Domnului; liecarc ce-a allat : vos cle aur, colier, cerce), inel, brdldri, salbd, co sd fie spre ispd;ire pennoi inaintea Domnului. ,$i a luat Moise $i Eleazar preotul aurul de la ei. $i a fost tot aurul, separet, pe care l-au separat Domnului, unsprezece mii tapte sute cincizeci de sicli de la cei peste mii Si de la cei peste sute. ^ti bdrbali ri',zl:oinici au prddat Iiecare pentru sine. $i a luat Moise $i Eleazar preotul aurul de la cei peste mii gi de 1o cei peste sule gi le-au dus pe ele in cortttl mdrturiei, pomenire a tiilor lui israil'inaintea DomnuJuj" (Num. 31, 48 54).
151. Preotii acl'uc darurile clirect lui Dumnezeu prin slujirea lor. Creclincio$ii le aduc lui Du,mnezeu prin ajutoareie date celor inchina[i lui Dumlrezeu, dar gi ceior lipsifi. 152. Se mai poat6 inlelege qi in sensul cd ostenitorii se ddruiesc mai mult lui Dumnezeu (unul la cincizeci), pe cind ceilalfi mai pufin (unui la cinci sute). Dar totalul a ceea ce ddruiesc neostenitorii e egal cu tota4ul ddruit de ostenitori, deoarece ace5tia sint mai pufini. Deci liecare din ostenitori dd mai mult de zece ori decit fiecare din neostenitor, pentru ci sint de zece ori mai pulini. Dar mai mult pentru cE iubesc mai mult.

136

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Auzi cit de exact spune cd s-a fdcut numdrdtoarea r5zboinicilor, ca sd nu rdmind nici unul de la care sd rru se ia darul, dupd buna pldcere a voii dumnezeieqti Dar spun cd ei au voit sd aducd Dom? nului gi ceea ce nu a rinduit El sd aducd: coiier, cercel, brdtdri gi orice podoabd lucratd clin aur. Cdci legiuitorul a poruncit sd se aduci darurile din oameni Si din vite. $i s-au gi adus acesteadupd porunca dumnezeiascdli cereascd.Dar ei vin gi cu aducerea de bund voie a celor mai alese dintre giuvaeruri. Astfel conducdtorii celor alegi intrec hotarul legii cu ddrnicia lor. gi luindu-le Moise si Aaron, le-au dus in cortul sfint, agezindu-le spre pomenire inaintea Domnului. cdci eonducdtorii popoarelor gi cei rinduifi cdpetenii cinstesc pe Dumnezeu prin daruri mai strdlucite pi mar mdrete, aducind ca pe o podoabd gi inchinind lui Dumnezeu virtutea cea de multe feluri. Iar intrecind prin aceasta, a5a zicind, mdsura legii insSgi, primesc o mai mare strdlucire. PALADIE; Ce este ceea ce spui ? CHIRIL: Hristos le-a poruncit ce,lor ce vestesc Evanghelia sd trdlascd din Evanghelie.Aceasta s-a ingrijit Pavel sd o intdreascd;i prin porunca legii, scriind odatd : a<Ceice mdnincd jertIele, sinl pdrtati ai altarelor" (I Cor. lO, l2). Iar altddatd, ca sd arate din pilde convingdtoare cd lucrul acesta nu are nici o vind, zice : <Cine sdde,Ste vie Si nu mdnincd. din rodttl ei ? Sau cine pdslore$te turmd Si nu mdnincd d.in laptele turmei ? Oare le spune aceslea dupd om ? Oare nu le spune Iegea? Cdci in legea lui Moise s-c scris: Nu vei lega gura boului cate treierd. Oare de bou se ingrijeSte Duntnezeu? Sau o spune fdrd indoiald pentru noi ? Pentru noi s-c scris, cd cel ce ard, trebuie s'd. ere cu nddejde $i cel ce treierd, treierd cu nddejdea de a se impdr. Iri.gi" (I Cor. 9, 7-10). Apoi a adaus la acestea indatd : nDacd" noi v-am semd.natvoud. cele duhovnice$ti, e luctu mqre dacd votn secere cele pdminteSti ale voastre ? Dacd olfii se folosesc de ocesl drept asupra voastrd, pentru ce nu mai d.egrabd noi? Dar nu ne-am dol acesl drept, ci toate Ie fibddm, cc sd nu punem vreo piedicd Evangheliei Iui Hristos, (I Cor. g, ll_ 12]'. Apoi iardgi lntdregte : "Deci car,e imi este plata? Ca. binevestind sri infdlilez Evanghelia Idrd platd" (I Cor. 9, lB). Vezi, cum peste porunca lui Hristos gi a legii vechi, avind drept sd trdiascd din Er.anghelie, a infbtigat Evangheiia fdrd cheltuiald, inchinindu-I aceastd forfd ca pe un dar de bundvoie ? Apoi nici legea veche, nici propovdduirea cea noud nu ne-a poruncit sd nu ne cdsdtorim. Astfel spune Pavel : <rler despre Iecioare nu em o poruncd a Domnului" (I Cor. 7,25). Dar cei foarte avintafi spre evlavie, morti-

INCHINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

l3?

ficindu-si trupul, aduc lui Dumnezeu ca un dar strdlucit, infrinarea mai presus de lege qi ca pe o podoabd me;;tegugitlucrat5, viata preafrumoasd,alcdtuitd din faptd gi ratiune. Iar'Moise Si Aaron au dus in cortul sfint cele aduse. Cdci izbinzile bdrbdtegti ale sfinlilor sint bine primite de Hristos $i lauda lor e o bogdlie str5lucitoare gi prin ele dobindesc o pomenire indelungatd, mai bine zis vegnicd ; gi prin ea dovedesc cd sint vrednici sd primeascd pe Dumnezeu. CEci aceasta o aratd cind se spune cd au fost puse aele inchinate irnintea Domnului. E fdrd indoiald mare gi ales lucru a sta in fata Domnului. Cdci ii cinstegte in chip mai presus de fire pe cei ce-i invredniceqtes5-i priveascd. 'Precum PALADIE r se vecle din muite cuvinte rezultd cd trebuie" sd ne incredinldm gi sd cugetdm cd nu pot sd aducd roade decit ceir ce se luptd cu bdrbdtie 9i pi-au cigtigat pretuire. CHIRIL: Bine, Paladie, infelegi cum se cuvine. ASa e lucrul prin fire gi aga mdrturisegte Si Sfinta Scripturd. Fiindcd Dumnezeu voiar ca fiii lui Israil sd ridice cortul sfint pe cind petreceau incd in pus-. tie, spre a fi icoand pi tip al Bisericii adunatd din neamuri, a poruncit cd trebuie sd se adune cele folositoare spre aceasta. Deci a ziE astfel cdtre Moise, vestitorul celor dumnezeiegti; <Cinci vei Iace numdrdtoarea Iiilor lui Israil, cind ii vei cercetq pe ei, gi va dc fiecare prelul d.e rdscumpdrare pentru sulletul sdu Domnului, nu va Ii intre ei cddere cind ii vei cerceta pe ei. f,i aceasto este ceea ce vor da: cili vor trece prin numdrdtoare, o juntdtate de drahmd (care este dupd drahma cea stintd. doudzeci de bani drahnta), .date Domnului. Tot cel ce vine Ia numdrdtoere, de la doud.zeci de ani $i moi sus, vo da darea Domnului. Cel bogat nu vo da mai mult gi cel sdrac nu va da mul pulin de jumdtate de drahmd, cind va da darea Domnului, co sd se indure de sufJetele voostre. $i vei lua argintul ddruit de la tiii lui Israil gi-l vei da Ia lucrul cortului md.rturiei -si va ti Iiilor /ui Isroil spre pomenire inaintea Domnului, ca sd se indure de sutletele voastre,

I
F,

(Ier.30, r2-r0ys
Iatd cd legiuitorul spune sd se facd iardgi un recensemint amdnunlit. $i porunce$te sd se aducd dar lui Dumnezeu cite o jumdtate de drahm5. Apoi rinduiegte limpede cine sint cei ce trebuie sd deadar. Cdci nu ingdduie Dumnezeu femeilor sd facd aceasta,nici celor' ce sint incd prunci, dezaprobind, socotescr ceea ce-i slab gi molei;it. gi ceea ce-i nedesdvirqit la minJe. Dar inscrie intre cei datori sd aducd roduri pe adult gi pe' tinerii in vigoare, care vin Ia recensdmint Sl cdrora le hotdrdgte anul doudzeci. Cdci singurii vrednici sd aduc&

138

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRTEI

'cei daruri Domnului, dupd tege, sint ce s-au ridicat peste cugetul copildresc ai mintea femeiascd gi se afld la mdsura bdrbatului, avincl piindtatea virstei spirituale gi duhovnicegti in Hristos. Acegtia vin Ia -recensdmint,adicd se aratd pe ei vrednici sd petreacd sub privirea lui Dumnezeu, cum se cintd in psalmi : oocltii Domnului peste cei dreplit { P s . 3 3 ,1 4 ) . Iar preturile de rdscumpHrare pentru mintuire, ale ielor ce aduc, vor fi peniru lucr6rile la cortul sfint gi spre pomenire inaintea Domlului. cdci izbinziie b5rbdtepti ale sfiniilor.zidesc biserici gi sint de folos cortului sfiht, pe lingd aceea cd infdptuiesc mintuirea sufletului gi incununeazd cu slavd vepnicd pe cei ce se lupt6 bdrbdteste, PALAD|E ; Foarte adevdrat. CHIRIL.' Deci Dumnezeu a poruncit cd preful de rdscumpdrare sau .drahma trebuie sd se incaseze ca o dare, dajdia celor aflafi in virsta 'bdrbdteascd. Dar conducdtorii semintiilor, addugincl la cele poruncite 'de iege, aduceau unele incd mai prelioase gi mai alese din cele ce le aveau. cdci e scris : <$i cdpeteniile aduceau pietre de smorald pi pietre scumpe de pus Ia etod. pi 1o hogen, precltm pi miresme, untc)elemn pentru candelabru, mir de ungere gi nriresme d.e tdmiiere, (Ieg. 3s, 2T28). oare' nu sint acestea tnrudite cu cele spuse pufin mai inainte ? Acolo multimea rdzboinicilor aducea lui Dumnezeudin cele robite dupd porunca datd, de la om pind ta animal. Dar cei peste mii gi peste sute adxugau la acesteacoiiere gi cercei, salbe, inele gi tot vasul lucrat din aur' po care le punea Eleazar in insugi cortul sfint. Aici toatd mulfimea celor in vigoare pldtea drahma, dar cdpeteniiie aduc iardgi pietre prefioase gi pietre pentru umeri gi frunte, care contribuie la pocloabace,luidintii in preofie. Cdci conducdtorii popoare'lor se aduc pe ei ingiqi spre podoabd lui Hristos, ca pe nigte pietre scumpe, Astfel gi proorocul, indicindu-ni-i pe sfinfii Apostoli, zice: <<pietrestinte se roslogolesc pe pdmint" (zah. 9, 16), din care una a fost dumnezeiescul pavel, care a colindat de la Ierusalim $i pina in Iliria pentru propovdduire. Deci pietrele prefioase gi spre slava lui Hristos sint ceata sfinfilor. Dar ei sint gi untdelemnul de ungere qi compozilia de aromate, ca unii ce imprdgtie buna mireasmd a .cunogtinfei lui Hristos gi ingragd ca un 'untdelemn, invdldturile prcainlelepte gi cu cuvintele Duhului sufletele ceior pe caie ii inva|5. Iar aromatele sint compuse, cdci cunogtinfa' 'despre Hristos e compusd din cloud, iqtrucit El este deodatd Dumnezeu gi om, dar din amindoud este un Fiu Ei un Hristos, cdtre care s-a zis undeva gi de noi inqine : "Mir vdrsat- e numele tdu, (Cint. l, 2).

'

1NCHINARE

IN DU}I

SI ADEVAR

139

PALADIE.. Agadar, in conscr,ipfia ce'a poruncitd de Dumnezeu e c,el rdzboinic ai plin de vigo,are, a,l cdror fruct e gi zidire,a bisericilor gi ceie spre slava lui Durnnezeu. Cdci ,af,estera le anatd cel,etilcuite. ni CHIRIL; Drep,t ai spus, $i cirne s V6r indoi cd c,elor ce obignuiesc sd vieluiascd a9a de frumos le va rinduri Dumnezeu o so,artd strdlucitd 6i deosebitd 9i impdrtdgirea de tot binele ? Sau nu auzi pe David cintind: <Rodurile ostenelilor tale vei minca" (ps. 127, 2)? gi pe Sfintul P'averls,crii'nd <Ceee ce ve semdna omul, oceee va ,5i secera,t (Galat. : 6,8)?

#
*,

PALADIE: Aga este. CHIRIL: Cdci nu se,luptd cineva bdrbd,teg,te fdrd platd. gi spune fdrd indoiald adevd,ru,lcel ce zic,e: <lJu e nedrept Dumnezeu ca sd uite de oslenealo Si de iubirea voastrd.,pe cere le-ali ardtat intru nunele Lui>> (Evr. 6, 10). CA nu va uita nicidecum, ci va impdrli cununile. ostenelilor celor c,e s-au ridicat deasupra moliciunii, care silegte la pdcat. Despre ac,eastane vor incredinla iarSgi cerle scrise i,n Numeri : <$i a grdit Domnul cdtre Moise Si Eleazar, zicind: Numdrd.capetele intregei adundri a Ililor lui Israil, de la doudzeci de oni gi moi sus dupri case/e neamurilor ; pe tot cel ce poate ie,gi ia rdzboi jn Islojj- (Num. 26, 2-3). Apoi fdcindu-se nu,mdr,areadupd neamuri gi dupi seminfii, ad,aug5ia,rdgi: ogi a grdit Domnul cdtre Moise, zicind : Acestora li se va impdrli pdmintul sd-l moqteneascd dupd numdrul numelor celor mai nulli Ie vei da mo7tenirea mai mere. gi celor mai pulini Ie vei do o mo7tenire mai micd ; tuturor dupd cum au fosl gdsili Ia nuntdrdtoere, Ji se vo da mostenirea lor (dupd sorli vei impdrli mostenirea) intre cei mulIi $i cei puliniu (Num. 26, 52-54). Aceasta e lege,a dupd c,are se cuvi,ne sd mogten'eascd cei aju,ngi in ,al doudzecelea'an dupd numdrarea mulfimii de rind, se numdrd noamu,l Levifilor. n$i tjii lui Levi clupd popoarele lor : de la Gherson, poporul Lui Cherson, cle Ia Cahat, popotul lui Cahat, de Ia Merari, poporul lui Merari, Acestea sint popoareie tiilor lui Levi>> (Num. 26, 57-58). Si dupd ce dd genealogia lui Moise 5i Aaron, adaugd iarSgi despre fiii lui Levi ; <,Sjau fost la numdrdtoarea lor doudzeci $i ftei de mii, toatd partea bdrbd"teascd la o lund Si mai de sus. Cdcj nu au fost socolili lntre fiii lui Israil. uSioceasla este numdrarea \ui Moise Si Eleazar p,reotul, core au numdrat pe Iiii lui Israil in gesurile Moabului )ingd lordan, in fala Ierihonului. ,)i intre aceStia n-a Iost ont dintre cei numdrali de Moise $i Auon, cere i-ciu nmdrat pe tiii lui Israil in pustia Sinoj. Cdci a zis lor Domnul : cu nloarte vor muri 1n pustie, gi nu a rdmos nici unul din ei, alard de Calev, tiul lui Ietoni,yi de Iosua IiuI lui Navi> (Num. 26, 62-65).

fr
ft
}

I40

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Dar sd le ludm pe toate pe rind gi cite una si si vorbim despre ele mai limpede qi mai ldmurit. PALADIE: Spune fdrd intirziere, cdci e pidcut sd vorbim cu .de-amdnuntul despre acestea. CHIRIL; Agadar, stringihd in pufine cuvinte inlelesul celor scrise vom spune cd Dumnezeu poruncegte sd se numere iardsi ceea ce este in putere gi in virsta bund de rdzboi. Cdci precum am spus inainte, in cunogtinta gi in conscriplia ,lui Dumnezeu gi in cartea celor vii, nu e cel pidpind pi slab, nici cei incb prunc la cugetare, ci tot ce este viguros pentru bdtdlia impotriva patimilor gi a pdcatului 9i intdrit in infelepciune gi bine pregS,tit ca sd poatd lucra gi sd po,atd implini cele ce le vrea Dumnezeu. Acestora li s-a impdrtit pdmintul dupd seminfii gi dupd nume gi potrivit cu fiecare I53.Mogtenitori ai pdmintului sfint qi pdrtagi la bundtSfile ndddjduite, dupd seminlii 9i dupd neam, sint cei despre care spune cuvintul : Fericili cei blinzi, cd aceia vor nlogteni pdmintul i tericili cei ntilostivi, cd aceia se vor ntilui>> celelalte fericiri (Matei 5, gi 3-12). Pentru cd aceast,ae parrtea proprie, rirndui,tdcelor milos'tivi, blinzi, sdraci cu duhul 9i prigonili pentru dreptate. Dar cunun,a gloriei se dd gi la cite unul in parte, dupd nurne, Dumnezeu cinstind pe fiecare potrivit, cu izbinzile lui gi mdsurind celor ce s-au iuptat bdrbdtegte harul cuvenit, degi poate trebuie cugetat cd in,tr-o mdsurd mai mare gi intr-o ddruire mai bogatd. Cdci zice I <I'urne-ve in sjnuJ vostru o mdsurd bund, indesatd.,cldtinato, ce se revarsd peste margini. (Luc,a 6, 3B). Acest lucru cred cd se aratd cind spune Dumnezeu: "Celor mai mulli Ie vei da moStenirea lor mai rnore qi celor mai pulini le vei da moStenirea |or mai micd i tiecdruia dupd cum au losl gdsili la numdrdtoare /i se vc da mosteniree lorn cdci cel mai mare dupd numdrul numelor e chipul (tipul) clar al celui ce e mai i'na,lt9i mai mare in virtute. $i unul se sldvegte intr-un fel, altul in alt fel (I Cor. 12, lll rs4.
153. Oricit de multe nume de oameni sint, ele nu se confundd intr-o masd indistinctd. Faptul ch se numdrS, dar ca nume deosebite, aratd atit r,aloarea fiecdrei persoane, cit qi importanfa comuniunii intre ele. Nu poate exista comuniune decit intre persoane. Comuniuned aratd atit realitatea persoanelor, cit 9i trebuinfa lor de-a comunica. Fdrd persistarea persoanei nu are valoare numdrul. In numdr e implicatd persistarea clistinctd a persoaneior. Nurnai persoanele au conttiintE despre persistenfa umanului lor. Pentru obiectele identice n-are importanld numdrul, pentru cd e1e nu persistb etern in mod direct. pi in special cei vreclnici 154. Oamenii nu formeazd un simplu numir ca obiectele, ca anirnalele. Ci ei sint un nulmir de persoane ca unul distinct. Cdci nici unul nu e ca altul. Ni$te scaune pot fi fircute la fel, niste piese de masind la fel. Numdrul lor se line minte, pentrucd e necesar un anumit nurndr ca sd se umple o sald, ca sd se constituie niste magini identice. Dar multe din cele ce constituie un numdr necesar pot fi inlocuite. Ele au de aceea un nume comun : scaun, rotila x. Ca indiviclualiuni se uitd. De aceea numai in lumea obiectelor aolicarea e intru totul matematicd. Intereseazd numai numirul lor, nu numele fiecdrei piese

l,lk
1NCHINARE IN DUH SI ADEVAR

14t

# s

Iar p5mi,nul se imparte I,a sorfi, poate dupd cuvintul acela spus c5prin tre Dumne"uu ' "In miinile Tale sint sorf'ii mei" (Ps' 30, 1l)' CXci fdrd greqeald a bunurilor se hotdrirea dumneze,iascd va face impdrfirea viitoare, Cel ce Stie toate ale noastre rinduind atuncea fiecdruia spre moStenireceea ce i se cuvine d e la o lund gi $i iard9i numdrdto,area Levitilor se face deosebit, b, l5a la rind . mai sus. Iar soarta lor nu li se dd in mijlocul fiilor lui 1513i| socotifi impreund cu aceia. Cdci neamul mai cucu aceia, nici n-au fost rat e totdeauna mai sfint. De aceearecensdmintullor e deosebitde al ceci lorlalti gi soarta lor nu e cu a celorlaifi 155, numdrarea lor e deosebitd gi parte,api soarta lor e Insuqi Dumnezeul tuturor, dupd cuvintu'l : <F^e-' ricili cei curali cu inima, cd o.ceiavoI vedea pe Dumnezeu. (Matei 5, 8). cdci pe cind cei ce se numesc sdraci cu duhul vor mogteni impdrdfia cerurilor, iar c,ei ce au imbrdligartplirtsul se vor mingiia 9i cei milostivi curati cu inima vor fi fericifi, zice, pentru c5 ei vor se vor mdlui, - c,ed vedea pe Dumnezeu. Iar acegtia sint cei ce sint mai curati 9i mai sfinii.
intr-un sau obiect identic. ln cazul, oamenilor intereseazi 9i numele celor ce intre nurndr. CAci fiecare e uftiet.'Acelaqi numir de oameni nu constituie un grup identic' oamenii Fiecare familie e artrer,-iiecuiu-tit'e altfel, fiecare neam e altlel' pentru cd ce le constituie sint altfel. Ei trdiesc in numir pentru ca au nevoie de o comuniunu ne. Dar in comuniune sau comunitate nu se confunde. De aceea comunitdlile E 4upd-.pilda.fie-""a" lnti-un anumit fel, fiecare om e unul sau unlc. p11i1111 .iot ia""ii... $fint' "UnuI """i este Tatil, unul Fiul, unul e. iiiei fl..oane diyine, 'unul de Domn, Iisus Hristos>. Fiecare e intr-un inepuizabil ;i de valoare Sfint, pe altii' fiind neinlocuit. Nu se satuii a. i.rUituu altora si nu se satuid tle a iubi sint in intr-un fel acelasi tn"aat Ei mereu nou. De aceea persoanele-.umane nu sint nici Persoanele divine' Nu potl. iubi un nurndr infinit numdr infint, cum nu insegi, de persoane. E un numai- 9i--un sfirgit al numdrului lor. Infinitatea e in ele comuniutte' au in numerul lqr. Dacd sint mai multe, deci intr-un numdr' e pentru a realiza infinitatea. Existd un Unic Fiu dir,i' pentru a nu se relativiza ;; ;;"tr; al fiecdrui' iutiiea Tatdlui ca iubire de multi fii. Dacd e un inceput 4e a iubi si al ace.oi a. lucruri, e 9i un- siirfit al numdrului lor qi in Dumnezeu e un incepttt imagiNumdrui infinit este o construclie a un incep"l-tlia-ini"pot. lora, dar nu natiei. Iar lceasta limitare a numerelor aratE caracterul lor' 154 b. Nu se numdri cei slabi, 6s[ neputinciosi sd lupte impotriva -patinrilor' lor' Si -motienit" Deci nu se inscrie in cartea sau in memoria lui Dttmnezeu ulci ttumele in Dumnezeu' Nu se numdri intre cei tinuti cei neinscri$i nu primesc-" spirituali de Dumnezeu in memorie decit cei tari, cei capabili cle rdzboi, bdrbatii reaCu cit ajunge cineva mai puternic mai liber de patimi' cu cit se iJ""aiiti. j,:,., ul depiin .a om, are un nume vreclnic de tinut minte' S-e,-.sp1,1" Iizeazi mai (le murll' e astfel de om : e un <om renumit>, un om al cSrui nume e cunoscut dacd ,omul traiegte in misura iIl care se inscris in tinerea de minte a multora. $i f6re nume i"iou.." spre el atentia cit mai multora, care gtiu de numele-.lui, omul Viala cunoscut, e un om in mare misurd mort, un om oare-$i trdie$te moartea. in mod ire-cet cdruia Dumnezeu ii face cunoscut cd se ginclegte 1a el ;;;;id-; E mare aisiinct 9i numai numele aceluia se inscrie durabil $i in conqtlinta altora. fie cineva i" nu-a."f celor tinuli minte de Dumnezeu Cel vegnic. Acela lucru sd va trdi din plin in veci. 155. Deoarece fiecare purtind un ntlme aratd al'ti capacitate, altE vrednicie, lui' Fiefiecare irimeEte aln Uogatia'dumnezeiasci altceva, po!ri-r'it cu_capacitatea Oumnlzeu altfel, se bucurd de El altfel 9i Dumnezeu se bucurii i"tA;te'pe ;;; de el altfel. .

lnn

SI', CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

$i soarta 9i partea lor e vede,r,eaintocmai a lui Dumnezeu, adicH cunostinfa despre Dumnezeire. Aceasta a fdgdduit-o Hristos 9i sx o ddruiascd sfinlilor Apostoli, zicind : <<Aceslee vi.le-am grdit voud in pild.e.Dar vine ceasul, clnd nu voi mai grii voud in pild.e,ci pe tald voi vesti voud despre Tatdl* (Ioan 16, 25). Iar inscrierea celor mai curati se face de la o lund, precum am spus adineaori. Cdci dintre cei m,ai sfinti sirut scr,isi si se afld in car,tea lui Dumnezeu, nu numai cei ce se disting prin tdrie duhovniceascd gi prin intelepciune, ci gi cei prunci pni'n simptit,ate'a ce'a intru Hristos gi prin nerdutarte. E s,cr,istot ne,amul m,ai sfin:tit, atit ce,i infelept, cit gi cel simplu. $i poti vede,a, P,aladie, o astfel de de,osebire in,tre sufletele, cuge'tdri,le9f purtdri,le sfinlilo,r. S-a adXugat apoi cb nu era lntre cei numdrali de Moise gi Aaron nici un om din fiii iui Israil pe care l-a numdrat in pustia Sinai pentru cd Je-a spus Domnul lo'r : cu moarte vor muri i,n pus,tie gi nu a rdmas din ei nici unul, afiard de caleb, fiurl iui Iefo,ni gi losu'a al lui Navi. prin acbast.a arxt'at lim.pede cd nu celor ce n-,a,u a ascutrta,t se cuvine moqli tenire'a gi inscrie,re,airn c,arte,alui Dumrnezeu, ci mai degrabd c,elor ce au primit credi'nfa, se infe,lege ce'a in Hrisios. cdci despre cei ce n-au ascu,ltat,a spus dumnezeiscu.lDavid : osd se $tearyd d.in cartea celor vil qi cu cei drepli sd nu se scrie,, (Ps. 68, 29). D,ar cuvinturl dumnezeiesc ne dd aci sd infelegem gi aceea cd harurl se dd cerlorce cred. I)e aceea spune tainic cuvintul cd i,nscrierea s-a fdcut lirngd lordan. Cdci e in.scris cel ce s-a bortez,a,t Dar nu.intreg Israelul a cdzut din nbdejde. cdci s-a mintuit rdmdgita, dup5 cuvi,ntui prooro,cului (Is,aia 10, 2ll. Iar chipul. (tipui) ,ei sint caieb qi losu,a, singnrrri rdmagi dintre toti care moptenaesc sint imsi preund cu cei nestdpinifi de pdcatelenecredintei. Dar obs,ervdci,neface inscriererasfinfitor gi impdrtirea pdrfiior prin sorfi. Cdci se face prin Moise gi prin cel dintii in pre,ofie,ca, precum arn spus inainte, pr,in amindoi sd infe,legi pe unul Hr'isrtos,c,d arhiereu si legiuitor, prin Care e tot harul gi inscrierea in cdrfile de sus, pe care gi fericitul Daniil spune cd le-a vdzut, c?nd zice : <<Cdrli\e au tost deschise" (Dan. 7, 10). Fiindci e m,are gi feluri,tb conscripli,a, pentrrr aceea sint multe cdrtile si nu una. PALADIE: A,tu,nci drept gi infetept ne-,a spus cuvinturl proverbelor: <<Lene.9li /ipscsc de bogdlie; iar cei bdrbali silitori se sprijind pe se b o g d l i e , ( P r o v . 1 1 ,l 6 ) . CHIRIL,; Se spriji,nd qi-L au pe Dumrrtezeubinevoito'r gi ,apdrdtor, itngrdqindu-i prin brinecruvintd,rile sus $i i,ncununindu-i cu o cins,te de
a

INCHINARE

IN

DUH

$I ADEVAR

14$

atotstrS,lucitoare Si infrumusetindu-i imbelgugat cu mbririle vestite. S,aunu spune adev6'ru,l,cind zice : <Viu sint Eu, zice Domnul, cd pe cei ce ,n{cis.ldvescpe Mine, ii voi s,lcvi" (I Imp. 2, 30) ? PALADIE :.Ba d,a. CHIRIL; Dar socotesc cd implinegte.cele spre slava lui Dumnezeu tot cel plin de vigoare, c,are se deprinde intru bdr,bdtia duhovniceasc& qi se sirguie$te s6 se irnpotrriveascd dugmani'Ior vdzuti 9i neviizufi, gtiirnd sd se apere pe sirne gi pe alltii, 9i toa,te pu'tindu-ie in Dumnezeu' PALADIE; A$a zic qi eu. ,ace,sta zugrivit ca intr-un taiblou CHIRIL; Vo,iegti sd privim 'lucrrr:,I pre,afo,lositoare'noud desp're dumnezeiescurlAv,raam ? irn istoris,irile PALADIE: Voi'esc foarrtemu'lt. Cum de nu ? CHIRILT S-a scrds cd Lcrt loc'uia 9i viefuia in Sodoma. Iar fiindcdr rlzboi cumprli,tgi greu li cei din vecinbtate gi, asupra fdrii se porrn'ise din lara de gnanifS, impreurnd cu conlocuirtorii lo,r cuceriserd ceta'tea, Lot a fost luat de ndvdlitori gi era dus in robie impreund cu ceilaiti,. Deci venind unul din cei ce scdpaserd <o vestjf lui Avram trecdtorul,. care locuia lingd stejarul Mamvri, pe Amoreul, tratele lui Escol $i tta' tele |ui AneI, cLI cele Avram avea legdmint de alianld. Auzind Avt'ctrn' cd Lot, nepotul scitt, o Iost luat in robie, Si-a numdrat slugile sale, trei" sute oplsprezece. $i a alergat dupd ei pind la Dan. $i a cdzut osupra Ior noapteo, e1 ,5i slugile sole. ,5i i-a. Iovit pe ei si i'a urmd;it pind |a: Hoba, care este la stinga Damascului. $i o intors toatd. cdldrimea Sodomei Si pe Lot, nepotul sdu, gi toate overile lui $i femeile $i popotul. Sr a ie,Sif impdratul Scdomej intru intimpinarea lui, dupd ce J-c inl lors el d.e la infringerea lui Kedarloomel Si a impdralilor celot cu eI In valea lui $qve. Acesto era cimpul impdrafilor. ,$i Melchisedec, impdratul Salemului, i-a adus piine. Si vin. $i era el preot aI lui Duntne' ' zeu Celui Preainalt. $i I-c binecuvintat pe Avram Si a zis: Binecuvintat sd fie Avram de.Dumnezeul Cel Preainalt, Care a zidit cetul $i pdmintul. $i binecuvintat este Dumnezeu Cel Preainalt, care a predat ie rluSmanii tdi sub mina ta.,Si a dat lui a zecea parte din toate$i o zis impdratul Sodomei cdtre Avram: Dd-mi mie oamenii, iar caii . iali-i tie. $j a zjs Avram cd.treLmpdrotul Sodomei: tinde'voi mina mea cd.tre Domnul Dumnezeu Cel Preainalt, Care a zidit crttl Si pdntintd, clacd de la ald pind la legdtura incdllrintintei voi lua ceva din ale tale, ca sd nu zici cd eu am lmbogdlit pe Avram. Atard de ceea ce au mincat teciotii si de partea celor ce Qu mers lmpreund. cu mine : Escol, Aner Si Mamvri. AceStia lgi vor lua partea lot, (Facere 14, 13-24). "I&.r clupd cuvintele ocesteo o fost cuvintul Domnului cdtte Avrant in

&

ft
&
;

3
F

144

SF.. CHIRIL

AL

ALEI<ANDRIEI

ved.enie de noapte, ziclnd: Nu le teme, Avrame, Eu te voi sprijini pe .tine, plata ta va ti mare toarte. gi o zis Avram : Stdpine, Doamne, <:e-mi vei dc ? Eu mor Idrd copii. gi Ieciorul slujnicii tnele Masech, ,oceslqe Eliezer din Damasc. Si o zis Avram : Fiindcd mie nu mi-ai dat sdminfd, sluga mea md. va mo1teni pe mine. gi indatd a fost glasul Domnului cdtre el, zicind; Nu le va mo$teni pe tine aceslc. AItuI .va ieqi din tine, acesta te va mosteni pe line. ^ti /-a scos pe eI atarci si a zis lui : Priveste Ia"cer si numdrd sfelele, de vei putea sd le nunteri pe e1e. $i a zis : Aga va Ii seminlia ta /" (Facere 15, l-5). vezi pe sfinfi gata spre buna indrdznire gi spre rdbdarea de bund voie a ostenelilor. cdci cum a af,lat cd Lot e in plimejdie, i s-a fdcut mild indatd de nenorocirea rudeniei qi luind'pe slugi gi pe unii din aliali, car e nu erau evrei, a pornit repede impotriva ceior care-l supdrau, i-a supus cu ugurinfd gi a izbdvirt din robie pe nepo,tul sdu Lot Si pe cei ce cdzuserd in mina ceJor ce i-,au biruit. Apoi, dindu-i c,a unui biruitor cinstea cuvernitd, l-,au intimpinat, pe drept cuvint, impdratul Sodomei gi Nfe'lchisedec,, preortul Ce'lui ptrreainalt,precum este scris. Iar acesta nu l-a intimpinart cu mi,na goald, ci i-a adus simboalele preotriei' ale ace'leia ce ena atunc{ in vigoare, piine si vin, gi l-a binecuvintat pe Avr,aam gi l-a lSudat cu sfinte cuvinte. Deci Avram a luptat b6rbdte te gi a biruit. Cdci a9a sint totdeauna cei ce viefuiesc bdrbdtegte in Hristos gi au in suflet buna indrdznire preaiubi'td de Dumnezeu. $i adaug, c,a pentru exemplu gi gi pentru credinfa cuvintuJ.ui, pe sfinlii Apostoli, care, vdzind pe Satana rdpind cu uqurinld toate gi pe cei ce se impo,trivesc dogmelor adevbrului, luind in robie sufletele celor mari simpili, s-au ridicat cu avint, inarmincl impreund cu ei pe slugile de c,asd,adicd pe cei hrdnili de Sfintele Scripturi, gi pe unii dintre aliali, care nu erau evrei, adicd pe cei ce cugetau incd c'ele ale lumii, dar se luptau impreund cu sfinfii gi se silesc sd-i imite. $i luptindu-se astfel bdrbdteqte, au biruit gi au rdpit de sub stdpinirea aceluia pe oei luati in robie. $i pe unii ii mintuiesc scotindu-i din idol'atrie gi de la inchinare,a zidirii i,n locul Ziditorului, iar pe alfii de la cun"otirnla mincino,asd. Pentru un astfel de curaj strS,lucit gi mdref, cigtigd cel drep,t rhsplatd cinstirile celor din lume. <Cdci a ie$it, zice, impdratul Sorlomei intru intimpinarea lui Avram Si Me/chisedec, preotul lui Duntnezeu Celui Preainaltu, care veselegte prin binecuvintarea ce,a prin Hrist6s,

x
IIICIIINANE IN DUII SI ADEVAR

#
*tt

145

adicl eu piirle gi v,im, adicd cu harul de irialX fdcdtorr. De aceea pe drept cuvlnt s-a spus despre ei : <<Binecuvintali sd tili de Domnul, CeI ce a ldcut cerul Si pdmintuln (Ps. 113, 23),Iar Melchisedec',e chipul (tipui) preotiei ln Hristos. S,ocotesc cd faptul acesta nu are nevoie de multe cuvinte pentru a fi dovedit, ajungind spre aceasta Sfi:rta Scripturd. llnlli Apoi impdr,artulSodomeii spunind dumnezeies'cu,luiAvraam, c,6r biruitor z <Dd-mi mie oamenii, iar caii iali-i lieo, acesta indatd s-a jurat cd nu va lua nimic, afard de rnincirile celor ce s-au ostenit impreund cu el gi de p,ar,te'a cuveoritd ali'afilor Escel, Aner gi Mamvri. Cdci sfinlii luptinrdu-se gi rdzboindu-se vitejegte pentru libertatea celor rdpifi gi lulnd asupra lor toatd ostenea,l'a, nu primesc nimic $e la lume, nici nu adund bogifia lumii, pdzindu-se de oc,arace le vine din aceasta. <Ca sd nu zici cd. eu am imbogilit pe Avtaemu. Primesc numai mincdrile cele . datorrate. <Cd.ci vrednic es'te lucrdtorul de plala sc> (Luca 10, 7). Iar Hris,tos a poruncit cd cei ce vestesc Evanghelia din Evanghelie sd trdiascd (I Cor. 9, 14). Dar aliafii lgi primesc partea lor, Dumnezeu binecurrlntind, pe drept, gi ln lucrdrile din viafa aceasta, pe cei ce rlvnesc sd aJu,te pe sfinfi. Cdci le inmulfegte bu,nurile pe mdsura cdii lor drepte. Pentru cd ce,lor ce nu s-au desperfit incd cu totul de cele pdmintegti, ce sint impdrtifi intre Dumnezeu gi lume. ie rinduiegte Dumnezeu $i binecuvinrtdrile de pe pdmint. Aga a binecuvintat pe lacob, inmulfind vitele lui (Fac.30, 31). PALADIE; Bine zici. CHIRIL: Deci Cel ce gtie sX mintuiascd spune celor lmpodobili cu laudd gi crustrdlucire cd nu mai trebuie si cadd in somnole,nfd 9i le veste te cd vor prirni o rdspl,atd mare. Totodatd alungd cit mai departe de la ceata celor ce se tem de El patima moletelii gi a lipsei de curaj, afttiardu-i cu nddejdea celor fdgdduite spre erdoare gi fdcindu-i mai vigurogi. De nrceoit Si dumnezeiesou.l Favel, ,afli'ndu-s,e irntr-o astfel de dispozifie, a zis odntd z <Toate Ie pot lntru Hristos Cel ce md intdregie . pe rru'ne> (Filip. 14, I3), ia,r altddatd : <Cd.ldtoria om sdvirsit, credinla am pdzit 7 de acum md. a$teaptd. cununa dreptdliin (II Tim. 4, 7-B'). In sfirgirt, dumm,ezei,esculAvmam era fo,arte intrisrLat cd ave,a un fiu slug5. <Ce-mi vei da, zice, de vol muri tdrd copii ?". CXci f'aptul de a avea un rod bastard il socotegte egal cu a nu avea copii. De aceea Dumnezeu ii fdgdduiette pe fiul diar cea liberd, adicX pe Isarac,9i-i spu10 SI. CHIRIL

.*
146
SF. CHINIL

AL

ALEXANDRIEI

ne cd prin 'ac'el,ava fi pdrinrbe al mu'l,tor trle'amuri' Si vB fi sdmlnfa lui ii oa stelele ,cer{r[u,i. Toit arstfel pe sfintii Ap,o5r16g6 inrtris'ta mult sd aib5, din slujirea cea dir.rpdlege. Ei cereau ca din:tr-o roabd, un rod b,as,tard rnrai degr,abE unu,l dirn 'c,e,a lib,erd, ,adicd pe crel diin NouI Legdmint. Ia"r ac,esta er,a Hrisrtos, ,ail Cerrlri chip (tip), dupd fdgdduinfd pi prin c,redinfd este Isaac. De ace,ea feri,critul Pavel zice despre mdrirille legii din sine insugi. <Cele ce-mi erau mie cistig, pe acelea le-am socotit pentru Hristos pagubd. Ba mai mult : to'ate le socotesc cd sint pagubd tald de lndlfirnea cunoasterii iui lisus Hristos Domnul nostrLt, pentru cate de tooate m-em pdgubit Sj Je socotesc cd sint gunoaie, ce sd-L ciqtig pe Hristos 9i sd md allu in EI, neavlnd dreptatea mee, cee prin lege, ci pe cea prin credinla in lisus Hrislos" {Filip. 3, 7-9). Cdci in Hristos s-au fdcut pdrinfii multor neamuri gi ai unei semintii nenumdrate, ca gi Avraam irn Is,aaC.Dar sd ap,licdm titl,ctuirrga ,aces,tuiloc nu numai sfinfilor ApostoJi de odinio,arS, ci gi celor ce s-a,u lnvrednicit de sfinfenie dupd acei,a gi c,onducdt,orridor Bise,ricilor, ce 9i o,ricdrui suflet sfint gi bun.

CARTEA A CINCEA
Despre birbifia in Hrlstos

Deci voinfa sfinfilor, Paladie, deqi se luptd pentru viafa altora, ln e se nu iubeascd a-gi insugi nimic din lume 155b. felul acesta sint infelepfi, puternici, plini de toatb nddejdea bund gi inconjurafi ca de un zid de bundvoirea de sus .$i, precum bine gtii, lucrul nu' poate fi altfel. Cdci avlnd cugetarea mai presus de grijile lutnii gi de poftele trecdtoare, se vor intilni cu duqmanii bine pregStiti de luptd Si ii vor birui cu ugurinfd pe cei ce li se impotrivesc, Dumnezeu sldbind de mai inainte puterea acelora, Dar dac6 sint Si ei robifi de patimile lumegti, gi infdgurafi de poftele pdminte;ti, u$or vor cddea gi repede vor fi pringi de cei ce voiesc sd-i urmdreascS. Iar ardtindu-se goi de apdrarea dumnezeiascd, vor zdcea ca o pradd la cheremul dugmanilor. PALADIE.' Dar agi voi sd gtiu prin ce pot fi ardtate vrednice dc crezare cele spuse ? CHIRIL: Prin Sfinta Scripturd, care veste$te intimpldrile celor vechi spre folosul nostru. Sau care n-a spus dumnezeiescul Pavel cd spre indemnul nostru s-au scris acelea ? PALADIE.' Recunosc. Cdci nu putrin folos ne aduc cele ce ni le istorisesc ele. Pentru cd ele erau chipuri (tipuri) gi umbre ale adevdrului. CHIRIL; ASadar, sb ,incepem sX grdim, Trecind Israelitii lordanul, au atacat' Ierihonul. Urmind indemnurilor dumnezeiegti, s-au sirguit sd-l impresoare, avind sd-I biruiascd pi si-l cucereasci indatd. $i erau in fa|d cei mai buni luptdtori, iscusiti in legea rdzboiului. Cdci s-a scris : "Si o intrat /sus oJ lui Novj Ia preoli qi 'o zis lor : poruncili poporului sd meargd imprejur Si sd. inconjoare cetatea, iar rdzboinicii sd meargd inarmali l.naintea Domnului> (Iosua 6, 7). Deci cind poruncegte Hristos prin glasul conducdtorilor, sd pornim impotriva dug155 b. Nu voiesc s{-;i insuqeascd nimic din lume, dar Iuptd pontru viafa.adevdratd Si vegnicd a alto'ra. Luptd ca si-i dezlipeasci 9i pe alfii de-a socoti cd lumea aceasta e singura realitate $i deci odatd dupd moartea trupului sd-$i piardE fericirea vietii velnice. Cei ce 5s roagi pentl'u alfii, cei ce le aratd sensul existentei, Iumina ce i-o dI Dumnezeu, nu iubesc ceea ce-i trecdtor din lume, dar iubesc pe oameni ln ceea ce. au netrec6tor.

b
f

148

SI..

CHIAIIJ

AI'

ALEXANDRIEI

manilor, luind lupta nu cu singele gi cu trupul, ci cu incepdtoriile gi st5piniile gi cu legea care domnegte tiranic in mddularele trupului nostru (Efesl 6, 12; Rom. 7, 25). $i atunci vom .fi sub privirea Domnului, imbrdcafi in toatd armura dumnezeiascd gi spirituald (inteligibil[). Cdci armele noastre nu sint trnpegti, dupd cuvintul lui Pavel (II Cor. ' tO, 4), ci strdlucind de mdrefia dreptdfii dumnezeiegti. Deci privegte Dumnezeu, Stdplnul tuturor, la rdzboinicii care. sint imbrdcati in armele strdlucitoare ale dreptdfii, cdci aceasta inseamnd a merge r5zboinicii, inarmati, inaintea lui Hristos, Cdci e un lucru cu adevdrat de cinste 9i vrednic de dorit a fi sub privirea lui Dumnezeu, dacA nu e gregit sd intelegem cd de la cei ce l-au superat, Dumnezeu drept pedeapsd, igi intoarce ochii, zicind z nCind veli intinde nfiinile spre Mine, voi frntoarce ochii Mei de Ia voi, (Isaia 1, 151oo. Prelungindu-se agadar impresurarea pind in ziua a gaptea, a zis iardgi Isus Navi fiilor lui Israil: <<Strigali cdtre Domnul. Cdci ne-a Wedat Domnul noud. cetatea. $i va Ii cetatea anatema, ca $i toate cite slnt intr-1nsa, Domnului puterilor Savaot. Fdrd numai pe Rohab destrinata sd o crufali, pe dinsa 6i toate cite sint Ln casa ei. Iar voi pdzifi-vd. de anatema, ca nu cumvo. poltind sd luati din anatema Si sd .Iaceli tabdra [iilor lui Israil anatema ;i sd ne piedeli pe noi. $i tot argintul $i awul $i arama gi tierul sfllnt va ti Domnului, 1n vistieria 'Domnului se vc educe>,(Iosua 6, 16, $.u.). A ingdduit agadar celor ce s-au luptat bdrbdtegte sE se bucure de celelalte prdzi, dar au .trebuit sd aducd in vistieria Domnului tot argintul, aurul, arama gi fierul. Cdci acestea erau ceea ce se chema anatema, adicd ceea ce se alegea din toate gi inchina poronului r57. Dar disprefuind porunca Domnului, <a luat, zice, Acan, tiul lui Oarm| tiuJ lui Zabdi, tiul lui Zareh din seminlia lui luda, d.in anatemd. ,$i s-c miniat Domnul cu wgie pe liii Iui Israil> (Iosua 7, 1). Cdci socotesc cd cei ce gi-au retras cugetul puternic de Ia pldcerile lumegti pi de Ia impr5gtierile ln lumea aceasta $i s-au hotdrit ca prin arrnele drept5fii sd cigtige buna pldcere a lui Dumnezeu, petrecind sub privirea lui Hristos, nu mai trebuie sd doreascd nimic din cele
156. Dumnezeu privegte cu pldcere la cei cO luptd lmpotriva rdului gi e aproape de ei, ba chiar le dd ajutorul Sdu. Din lnsdEi privirea lui Dumnezeu sau din atenputere. Cine se deschide binelui, se deschide lui Dumnezeu. Cine fia Lui,'iradiazi se inchlde ln egoismul sdu, se inchide lui Dumnezeu. Mai bine zis, dispozifia omului spre bine e deschidere spre altii gi spre izvorul suprem al binelui, al Celui deschis spre toti gi spre toate. $i insugi egoismul e inchidere in sine, sau spre un sine fals, pdrut, spre siluirea fiinlei. pun sus, ridic sus, lnchin lui Dumnezeu. Dar cuvlntul a 157. Anatema luat apoi gi sensul de predat Satanei.

ntcrilNARE

lN DUH SI ADEVAR

149

f r
p

ldudate ale lumii, nici bog5tie, nici slavd, nici putere sau in5ltfne, nici dogmele necredincioase ale infelepciunii elinegti. Iar argintul e chipui (tipul) stfdlucirii demnitdtilor 9i treptelor inalte ; cdci mate-Iar ria e strdlucitoare. Aurul, al bogdfiei. arama inseamnd sunetul frumos al limbii intelepfilor din lume i fierul, tdria gi puterea, fiind foarte- dur gi biruind toatd materia. Cind vrea cineva s5 se impdrt6geascXde acestea, chiar dacd are treapta cea mai de cinste, la Dumnezeu gi e numdrat lntre rdzboinici 9i s-a fdcut vestit prin curajui s5u duhovnicesc, jignegte pe Dumnezeu gi ca unul ce prin abaterile urite s-a hotdrit sd supere pe suslindtorul gi sprijinitorul sdu, vd cddea sub urgia Lui. PALADIE: Bine zici. Sint de aceeagi pdrere. Dar spune-mi, te rog, abdtindu-te putin de la tem6 9i de la istorie, pentru ce i-au fost inchinate Domnului argintui gi aurul, arama gi fierul gi n-au fost mai degrabd aruncate din tabdr5, ca unele ce sint nefolositoare, sau obignuiesc sd intineze ? Cdci tilcuirea duhovniceascd ie-a ardtat ca nigte lucruri vrednice de urit. CHIRIL.' Pentru cd toatd strdlucirea, infelepciunea, bogdtia gi puterea, se dau in chip cuvenit gi cucernic lui Dumnezeu. Cdci a Lui 'bogdtia, este slava $i toatd strXlucirea, i.nfelepciunea gi puterea. Iar tiacd le primegte cineva de ia Dumnezeu $i se imbog5fegte din vistieria Lui, are gi el bogdfia, se infelege, cea spirituald, slava, infelepciunea gi puterea duhovniceascX, gi va fi renumit 9i pismuit. Dar dacd ar voi sd le primeasc5 acestea de la lume, va fi urit gi neplScut la iubitorul de virtute Dumnezeu gi va sta sub judecata gi pedeapsa Lui. Cdci bogdtiei ii va urma, fdrd indoiald, iubirea de pldcere ; iar strdlucirii gi indltdritor ii e vecind mindria ; puterii ii std aldturi tirania; infelepciunii din lume, uriciunea, dogmelor, mai ales, limba celor ce [e-ap scris pe acelea, pare sunet frumos 157b. Assasta o spune
157b, Nu ln sine e rdu aurul, argintul din natur6, sau mdrirea, lntelepciunea, sau puterea care pot creEte din firea omeneascd. Ci cind sint intrebuinla.te de om pentru sine. Cind slnt inchinate lui Dumnezeu, ele slnt bune, c6ci de la Dumnezeu sint puse ln [urne qi sddite potenfial in orn. Mdrelia omului, lnfelepciunea, puterea lui sint insotite a,tunci de smerenie, desi cresc din legdtura in care se pune omul cu Dumnezeu. Ele nu mai sint insotite de mindrie, de vointa de asuprire a altora, de ldcomie. Prin aceasta ele chiar se transfigureazd, devenind motive gi ntijloace de slujire qi de laudd a lui Dumnezeu gi de slujire a altora. Astfel dispare contradictia pe care o observEm de obicei cind le auzim pe de o parte pe acestea laudate, pe de alta dispretuite. Vrednice de dispref clnd sint folosite de om pentru sine lnsugi; ele devin vrednice de laudd cind sint inchinate, sau predate ca anetema lui Dumnezeu. Mdrirea, infelepoinnea, pute,rea le clgtigi sau le descopere gi le folosegte intr-un mod sporit qi transfigurat ln sine ctnd luptd cu puterile rdului, cind cuceregte <cetateaD sau fiinla sa (Ierihonul) ajunsd sub stdplnirea r6ului. Dacd cetatea lui rdmine robitd r{ului, atunci Si rndrirea, lnfelepciunea, puterea ei sint folosite r6u $i sint strlmbate si mic$orate.

I a

150

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIET

si Pavel : <Dacd i se pare cuiva, lntre voi, cd este lnfelept, 1n veacul eceste, sd se tacd nebun, ca sd |ie intelept ; cdci inlelepciunea lumil acesteia, e nebunie Ia Dumnezeu>... (I Cor. 3, 18-19)' ASadar, Acan supdrd pe Dumnezeu pentru c6 nu ia din vistieria lui Hristos, ci din Ierihon, adici din lume. Iar nenorocirile ce-au urmat de aici, din pricina, miniei dumnezeiegti, nu au cdzut numai asupra celui osindit pentru acestea, ci asupra intregei adundri. Cdci ne mai fiind pdrtag de ajutorul de sus, vechiul Israil, atit de greu de biruit, a fost slab si fdrd putere PALADIE: Dar cum 9i de unde putem afla cd e adevdrat cuvintul ce l-ai spus despre aceasta? CHIRIL; Din cele scrise in continuare. Cdci dupd cele sdvirqite la. Ierihon gi impotriva lui atit de strdlucit li de viguros de intregul Israil, a trimis Isus bdrbati de la Ierihon la Ai zicind : <Suindu'vd iscodili cetatea AL $i s-au suil bdrbalii si ou iscodit cetatea At. ,tt s-au inlors Ja /osuo si au zis cdtre e|e; Sd nu se suie tot poporul, ci sd se suie co Ia doud sou lrei mii de bdrbali 9i sd impresoote cetatea. sd nu duci acolo tot poporul. Cd slnt pulini. $i s-au suil co Ia trei mii de bdrbali. ^Siou fugit ei de ]a Iala bdrbalilor din Ai. $i au omorit bdrbalii din Ai ce vleo trei zeci 9i pase de bdrbali $i i-ou gonit pe ei de Ia poartd gi i-cu alungo.t de pe povfuni$. $i s-o inlricat jnimo' poporului .5is-o Idcut ca opo, (Iosua 7,2-5). Cei ce cuceriserd cetdti 9i inspdimintaserd tr[ri qi biruiserd fdrd osteneald cele mai crude popoare, ii gdsesc pe cei din Ai nebiruifi pi abia au scdpat fugind nu fdrd pierderi, ei care la inceput nici n-att voit Jd se inarmeze toatd multimea celor buni de lupt6, declarind pe fatd cd cetatea va fi ugor de biruit de cdtre putini. <Sd nu meargd, zicea, tot poporul, ci ca la doud sou trei mii de bdrbali". Intristindu-se Iosua foarte, din pricina loviturii neagteptate gi a nenofocirii venite contrar nddejdii, qi-a rupt haina pi a cdzut inaintea Domnului. $i intrebind / mirat ce este lucrul acesta, a zis Dumnezeu cdtre Iosua : <ScooJd-le pdcdtuit poporul $i a cdlcat IePentru ce ai cdzut o$a pe tala ta? A gd.mintut Meu, pe care l-am td.cut cu ei Si au Iurat din lucrurile date spre nimicire, au ninlit gi le-cu pus printre lucrurile lor. De aceea nu vor putea sta fiii lui Israil 1n lala duqmanilot lor. Vor lntoarce grumazul dinaintea du;manilor lor, cd s'ou gdsit sub blestep t58. i\Iu
158. (S-au fdcut anatema>, $entru ci au luat din <anatenaD' sau din ceea ce era inchinat lui Dumnezeu. Sensul bun al (anatemeiD se intoarce lntr'un sens riu. Cete ce pot li folosite bine cind sint inchinate lui Dumnezeu, slnt folosite r6u, cind omui nu le mai foloseqte spre slava lui Dumnezeu. Atunci omul cade 'ta e biruit de forlele lui, $i vin peste eI ceie mai triste urmdri : ae ltritli*ea asupra sa dugmdnia tuturor. S-a predat (s-a licut anatema) Satanei' rduiui, atrage

ft

TNCHINARE

NiI DUH ST ADEVAR

151

voi" voi mai adduga a Ii cu voi, de nu veli ridica blestemul dintre pe fatd Acan, I-a intrebd:t losua, zi(Iosua 7, lo*121. $'i dat fiind cind : <Dd slavd azi Domnului Dumnezeului lui Israil si fd mdrturisire o lnaintea Lui gi aratd-mi ce ai tricut.. sri nu ascunzi de mine. $i Domnului rdspuns Acan Si o zis : <Cu ad.evdrat'am pdcdtuit,inaintea tdcut otcl $i aSa' Am vdzut printre prd'zi' Dumnezeului lui Israil, am o o haind lrumoasd impestrifatd si d.oud sute de sic/i de argint $i sint oscunse in limbd d.e aur de cincizeci de sicli si le-am luat. si iatd pdmint, in cortul meu $i arcintul I oscuns sub ele, (Iosua 7, t9-2IJ. Infelegi. cd 9i cdl ce-a furat spune cd a vdzut in pradd un lucru de subtire pestrit gi doui sute de sicli 9i o limbi de aur de cincizeci venit la poftirea neingdduitd a sicli gi cd s-a gindit Ia ele, adicd a o hlalor, Lucrul subfire socotesc unii cd este o haind ostd;eascd, cdci ii midd pestrit tesui6. Iar haina ostdgeascd e simbolul tiraniei. std in fire neamului ostdgesc sd stf,pineascd cu pldcere. Iar argintul e chipul (tipul) strdlucirii lumegti. $i limba, al inielepciunii dulce grditoare elinegti. cdci cu adevSrat limba 9i invdfdtura infeleptilor elini e ca de aur 9i mult pretuitd' Iar descoperindu-se pdcatul, Iosua a supus pe Acan pedepsii, ca pe unul ce nu gi-a fticut rdu numai sie-$i, ci a intins asupra intregei adundri pieirea, prin pofta sa neinfrinatd. $i poate aceasta este ceea ce ni s-a spus noud atit de bine 9i de infelept prin glasul Iui toatd Pavel: <scoateli pe cel rdu dintre voi. crici pulin atuat dospegle trdmintdtulqD (I Cor. 5, 6) 15e. limpede initii prin Avrraam, cd sfinfilor le rdAg,ad,arti s-a ,ardrta,t min neprimejdio,ase mdri,ril,e puterii 9i de aicri urmeazd c5 ei'port birui utor pe dugmrani clnd nu cnute a imbrali$a nimric din cele ale lumrii ; apoi prin Acan, cd lucrurile sel intorc spre contrariul ce'Iui ce se abate din 'lum'e. gi spre cie,le c'era dr'eraptd s,eap,learcd de la carle,a PALADIE.' Aga e,ste.Tiilcuirea e c'lard. cHIRIt : cd sfilnfii trdbuie s6 se a'r,a6ein toaie privirnfele intr-un p'osingur fel gi nu ,cu cuEetari de douS fe,luri, opus,e,se vede c'la'r din nrnca limped,e a ,leEii i uNu vor Ii haine bdrbdteSti pe Iemeie, nici bdr' batul nu se vc imbrdca cu haind nruiereoscd, pentlu cd uriciune este ur,r-'u""inirlJo=ii
;l:*; i"[r"""iti
rele se folosegte rdu de darurile puse de Dumnezeu in fire, aduce 159. Cine "luiii," lui

cele rele asupra iutur6r. Nici celq bune,. nici raul si-si serveascd n prin cele - ^ r ^ . " ^ 6 rlle .*rreu c X - c i c a r r r a a c n X lin crriul' au"i sale. Portile sale lnchise-'ii"i- poiti itttunicate, di1 I"t, "g"it;.il- -poite slnt. focare de ili" a&Y"pir i-""iiii-i',isatisface fdrd dusmdnos, cdci egoismuf-i"-r" ta de-a se ridica Peste alfii'

ln felul.ac.esta. +ie.eir : ^ : ii" r ^ jdr, , - 9i trezescrreac]iae tor,r -intinzinde siO m lIn ilzolare. ZOlafe.' x ^^ L ^ niai ala rpl nr l lash o las6 pe om n
nu-l mod eg-oist-numai n t e r e s e l e mod - e o o i i t n u m a i iinteresele c^ar9 iradiazd -1T11"",t]t1t:^:: intuneric qi Pilde d-e-egoism exploatarea altora, f6rd voin-

#i- p;;

pitai ."-o ia, cit $j Pentru faptul ci -faptele

t52

T'I. CETRIL AI, ALEXANDRTEI

Domnului tot cel ce tace aceostalr (Deut. 22. 5), Cdci tot ala de mult este turiciune gi ardtare neplbcutd inaintea lui Dumnezeu a face pe viteazul in faptele de moliciune muier,eascd (cdci aceasta inseamn5 a pune in haine'le bdrbartului pe femeie), c.i't gi a boli in f,apte,lebbrbatilo,r de moliciune (cdci aceasita este asembnea cru imbrdcrarea blrbaturlu,i ,in haind muiereascd). PALADIE.. Ce inseamnX ceea ce spui ? CHIRIL; Oare nu e fdtdrnicia un lucru vicrlean 9i netrebnic lnaintea lui Dumnezeu gi,a oame,ni,lor ? PAL,ADIE r E adevdrat. CHIRIL; Dacd cineva fiind iubitor de pl{ceri gi nelnfrlnat, e dat pe fafd chi'ar de faptele lui cd Grt,ir, igi dd aparenfa bu,nei cuviinte, l-ai dar liuda pe unul ca aclesta,Pal,adie? PALADIE: Nicidecum; : CHIRII; Deci nu vsi socoti cd cel ,cu ,adev5rait impodobit Fi cu bun chip trebuie s& fie statornicit in u,nLa aceeagi cuge,tare gi sd nu gi se arate a,l,tcevadocirt ce este ? PALADIE; Ba d,a. CHIRIL.. Agadar, cugetarea ugor de incovoiat gi moile a unora sd nu-$i dea ap'arenta bdrbdfiei, cdci aceasta inse,amnd ,cd nu vor fi hainele bSrbatului pe femeie; nici cel cu adevdrart viguros sx nu caute moliciunea, cdci aceasta inseamnd sd nu se imbrace bdrbatul cu hainl muiereascd. cdci rdutate,a este in ami,ndoud caz[rile gi pdc,atele de felul acesia sint o ocard adusd virtufii. PALADIE.' Precum s,e vede moliciunera e un Lucru primejdios gi Pdgubitor 1oo. CHIHIL; Nu inc,ape nici o ftrdoiald.tce" . o partimd lepddatd Si urltd de Dumnezeu. De aceea cel stdpinit de astfel de pdcate e scos din listele sfinte 16r.Deci socoti:sc cx cel c,u adev6ra viguros gi viite,az nu trebuie se ili lase mintea sA fie lncovoiatd de negrije, ci s-o pdstreze mai presus de orice fric5 9i oboseraldgi statornicitX ior chip neprihdnit prin credinta in Durnnezeu, spunind : <Toate Ie pot ln Hfis160. Persoana omeneascd aJuns{ Ia virtute este bdrbdteascE, fie cd e bdrbat, tie cd e femeie. ln aceastd persoani domnegte spiritul ca libertatea lui. EE s-a ridicat peste slSbiciunile patimilor. ln acest sens spune Sf. Pavel cd in Hristos nu 'mai e nici bdrbat, nici femeie, sau cere tuturor adresanlilor lui, fie birbafi, fie femei, sd ajungd la (starea bdrbatului desdvirgitr. La starea aceasta au aiuns cei -care tari, cei .nesupugi valurilor. viclegugurilor rdutdtii (Efes, 4, l4). O femeie nu cedeazd - i.spitelor spre o viafh uguratecd, este gi ea o femeie tare cu duhul, precum un bdrbat st6pinit de toate sldbiciunile este gi el femeie cu sufletul. 161. De aceea nu sint inscrise in conscripfiile din Numeri temeile,

TYCIIINARE

IN DI'E

gI ADEVAR

los cel ce md f,ntdregte pe minen (FiI,h. 4, 13) r Si sX o ferreasc{ de-a cuge'ta cele pdmin'tegti, oa de-urn ,l,ucru oare ne poarte pierde gi ne poato ardibanetrebnici in fata lu,i Dumnezeu. De aceea s-a scris iardgi fur a doua lege : <<Cind. vei iegi Ia rdzboi osuprc vrdSmasilor tdi 9i vei vedea cai $i cdldreli Si popor mai mult decit tine, sd nu te temi de ei, cd Domnul Dumnezeul ldu este CeI ce te-a rld.icat pe tine din pdmlntul Egiptului, este cu tine. $i va Ii cind te vei apropia de rdzboi, venind Weotul va vorbi poporului $i va zice cdtre ei: Ascultd lxaile, voi pomitrI astdzi Ia rdzbol csuprc vrd$ma$ilor vogtri i sd nu sldbeascd inima voastrd., nu vd temefi, nu vd lncovoiafi, nici sd vd abateli de la tala lor. Ca Domnul Dumnezeul vostru., care merge fr.naintea voastrd cu voi, va abate fimpreund. cu voi pe vrd$ma$i ca sd vd izbdveascd pe voi. $i vor grdi Si cdrturarii cdtre popor, ziclnd: Tot omul care a zidit cosd noud Si nu a inceput sd o locuiascd pe eo, sd plece gi sd se intoarcd.la ccsa lui, ca sd nu moard 1n rdzboi ti olt om sd lnceapd a locui 1n ea. $i tot omul care a sddit vie gi nu s-c veselit din ea, sd plece gi sd se intoarcd.lc casa lui, ca sd nu moard. 1n rdzboi gl olf om sd se vese.leascd din ea. $i tot omul cere s-e logodit cu Iemeie gf nu a luat-o pe ea, sd plece gi sd se intoarcd.Ic coso lui, sd nu ryoard. in rdzboi gi alt om sd o ia pe ea. gi vor adduga cdrturarii a gft.i cdtre popor Si vor zice : OmuI core se teme Si e slob Ia inimd, sd plece gi sd se lntoarcd. Ia casa lu|, ca sd nu lnlricogeze inima tratelui sdu, co gi o so. (Deut. 20, 1-B). PALADIE; Spun $i eu cH trebuie sE sporim i,n virtufi gi sd urm5rim cu bdrbdfie ord.ce lucru bun, bizuindu-ne in curaj pe ajutorul lui Dumnezeu. Dar nu pot inle,lege cum gi in ce fel sfint respingi u,r:,ii de la rdzboi oa neapfi ? CHIRIL: Oare nu ttii cd nu e pretuit la Dumnezeu, dar nici nu voiegte sd rabde osteneli,le pentr:tr credinla fatd de El ce,l care nu socotegte viata ln aceastd lume, ca o trecere ? Acest lucru ne este zurgavit foarte bine gi ,limpede, \oa i,rrtr-o icoand gi cra in chipuri (tipuri), i,n viefile sfi,ntilor. Ag,a dumnezeiesoul Avraam vietuia ca u,n trec[tor in cbrturi gi se mr:,ta din loc fur loc. $i furtreg Isrrailu,t se muta adeseori lu pustie $i locuia trn corturi. Cu ,aceasta s,e l6uda muilt. Dar gi proorocul David, se l5uda murlt cu a.ceasta,zicimd cd,tre Dumneze,u: <Iartd-mi mie, cd sinl strdin pe pdmint, ca gi toli pdrinlii,.mei" (Ps. 38,.17). gi dorea foarte idcagurile de sus, zicind z <Cit de lubite sint ldcasurile TaIe, Doamne al putefiIor / Se d.oregte fi se sflrsegte sulletul meu dupd curlile tale,> (Ps. 83, 1). Dec'i aceqtia se glnde,sc l,a cerle de strs gi inseteazd dupd ,ldoaqurd.ledin @nui, pe caoe 9i Mintuitorrul Insugi [e fdgdduiegte

154

ST. CHTRIL

AL

ALEXANDRIEI

ce,lor ce-L iubesc p,e El, zici'nd : <Merg pi voi gdti voud loc Ai iard$i voi veni gi vd voi lua pe voi cu Mine, cd unde sint Eu gi voi sd |ifi cu Mine" (Ioan 14, 2-3). Dar cel ce pi-a zidit casd 9i e ocupat cu. mlrncile in legdturd cu ea, e tipurl c,e'ludce nu supor,td se soco,teascd viratn de acum c,a trecdto,are. frar cel ce gi-a sddrit vie, e tirpul iubito'rurlui de avutie gi d,e cigtig. ln sfirqit, c'e,lce s-a logodirt cm femeie, i,nchipuieqte mintea s,tdpinirtX de gindul fem,eii, mo,legitd gi predartd poftelor trupuilui, De acreeia glala sul crainicurlui de rdzboi, ea se desparte de multirnea sfintd gi in stare de luptd. Cdci cele ce se cuvenea sd le cugete gi sd 'le spund cei st5piniti de astfel de patimi, acelea le-a strigat crainicul. Sau nu e oare adevdrat, cd celor obignuiti si boleascl de acestea le place sd nu iubeascd chinurile prigonirilor gi sd nu stdruie in ostenelile pentru iubirea de Dumnezeu, gindindu-se cd dacd, rluptlnd, li s-ar intimpla sd pdtimeascd ceva, s-ar tipsi de case, de avufii gi de poftele prefuite de ei ? De aceea li se intiurpld cd apar lips,ifi de curaj 9i stdpinifi de fricd. Deoi c,ele ce s, CltVIt,asd le cuEe,te gi sd le spune aceia, ace ea le-a strigat cdrturarul, lovind cu.mustrdri piezige ;i cu ocdri subfiri pe scuze minc{no'ase penitru neputinte 9i umbl5 in aa,re Craurtd o"1 f1l,sros, pldceri I'umegti c,a o h'ran,d peinrtru laqitate. De acee'a Dumnezeu ponua' ce'gte ca, cdrtura,ru,l sd spund ulrtirnu,l cuvinrt pe fafd 9i dsvdluit. c$i vor adduga, zice, cdrturorii sd vorbeased.cdtre popor 6i vor zice: dacd. este vreun om iricos qi temdtor cu inima, sd plece Jo caso lui, ca sd nu lntri' co$eze inimatratelui sdu, ca gi pe a luir. Nurnai cd nu spune'. <Cel care e scufundot In cele pdminteqti pi-Si zidegte cclseli-.ti sddepte vie Fi e co' plepit de pldcerile trupesti, va ti, tdrd lndoiald, Iricos qi moale. Iar unul ca acesta va'ti nelolositor gi spre pagubd 6i celotlalli. Cdci tovdrd.siile rele stricd moravurile bune (I Con. 15, 35). $i cerl ugor biruit de fricd i'l rla atrage ad,ese,orri lagitate pe cerl tarre pi currajos. De ac,ee,adumnezepe c,era,rrtd urrrii crare voi,au sE-I impiedi,oe sd se suie la Ie' iescu,l Pavel rn:salim.Cdci zice: <Ce fiaceli, de plingetri ti-mi sfitjoli inima? Eu sinl gata nu numai sd fiu legat, ci sd ,ti mor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos. (Fapte 21, I3). E de notraftce $i sc,uzacelor chernafi'14 nuntd era ac,easta: "Pdmint mi-am cumpdrat $i Iemeie mi-am luat, $i nu pot sd vin" (Luca 14, 201. Dar ac,eastas-ra sc,ris in Evangheliie 9i i'n pa' ,rabo,.[e. lu,oru $i din piide Nu e insd greu sd AEbirna;m crezare ,irn arc,esrt vechi. PALADIE: d,efo,los. Spu,ne, deci, fdrd zdbav6. Cdci vei fade u,n lucru tare

1{

I
INCHN{ARE N{ DUH $I ADEVAR

155

CHIRIL: Deci s-a scris ln Numeri : <,5i dupd acestea a plecat po' porul de Ia Ha1erot gi a tdbdrit !n pustio Paran. $i a grdit Domnul cdtre Trimite bdrbali care sd iscodeascd pdnrtntul Canaaneilot', Moise, zi^c,lnd.: pe care eu il voi da Iiilor lui Israi| spre mostenire: clte un bdrbat din tiecare semintie, dupd.popoarele Iamiliilor |or sd-i tr{mitd. pe ei, pe [ie' care cdpetenie a lor. $i i-a trimis Moise pe ei din pustia Faranului, Ia porunca Domnului, toli bd1bafi conducdtori ai tiilor lui /sroiJ" (Num. 13, 1-3). $i d,upd ,ce a numirat dupd semintii gi neamu,ri pe c'ei rtr'imili adaugd iardgi : <$j suindu-se au ispitit lara de Io pustio f in pind la Re: hob, intrind in Hamat" (Nurn. 13, 22). $i dupd ,alrtele <$i ou venit pind Ia valea Esco/ ti o iscodit-o pe ea ,9i au tdiat de acolo o mldditd cu un ciorchine pe ea $i au ridicat-o pe drugi ; Ia IeI din rcdii $i din smochini. ,$i tocut acela l-au numit ei valea Escol, adicd <v1lea Strugureluin, pen' tru ciorchinele pe care l-au tdiat tiii fiui Israil. $i iscodind lara s'au in' fors de acolo dupd. patruzeci de zile. $i plecind au venit Ia Moise $i Aaron Si la toatd adunarea |iilor lui Israil, Ia Cade$, in pustio Paran. $i povbstindu-Ie lor ti la toatd. Qdunare1, Ie'au ardtat rodul ld.tii. $i Ie-au povestit lor Si le-au zis: Am fost in laraln care ne-ali trimis, lard in care culge lapte Si miere gi ocesto e Iodul ei. Numoj cd neamul care locuieSte in ea este ilndrdznel Si sint cetdli lntd.rite cu ziduri gi toarte mari. $i neamul lui Enac l-am vdzut acolo" (Num. 13,24-29). lnfelegi cd cei mai fricogi qi mai fErE curaj din aceia care,au iscodit pdmintul fdgdduinlii, au mdrtulisirt de,s,chiscd pdmirntuil e boEa't in vii pi gras pi imbelqugat in roduri frumoase, dar au impletit in acestea frica indrdzmet gi spunind cd sint p'r'otulor, numind neamul c'6lrre-l,Io,cmiegte tindeni cet6]i intdrirte gi i,nconjuna,tecu ziduri gi prin aceasfa ab5timd pe Is,rail de l,a nddejd,ea cd va bdriuiSi impdngirnduil spre fricd ? PALADIE; Aq,aeste. CHIRIL; Dar inteleptii 9i cu,ajogii Flaileb 9i lozua, s.au ridicat. PALADIE.' Aqa est,e. CHIRIL: Da,r inte,lep'fii gi cunajogii Harl,eb 9i 'Iosua, o-au ridicat spuni'nd cd,tre p'op'or gi cd'tr'e sfintul Moiimpotriva f,lecdretii a,c,e,lo,r,a, se : <Nu, ci suindu-ne ne vom sui Si-t vom cuprinde pe eI, cdci ii vom birui pe aceia, (Num. 13, 31). Dar cei impreund trimi$i n-au incetat citugi de pufin sd susfin|. cd le va fi cu neputintd israelifilor sd cucereascd p5mintul ff,gdduinlei. Apoi se spune : <<$i rid.icindu-se toatd adunarea, a dat glas gi a plins poporul toatd noaptea aceea 9i ou cirtit osupro lui Moise $i Aaron toti liii lui Isrcil. $i o zis cdtre ei toatd. adunalea: Mai bine am ti murit in pdmlntul Egiptului, s1u Qm muri In pustia clceosfa; Pentru. ce ne duce pe noi Domnul 1n lara oceostc ca sd cdden Ln rdz'

gI.. CIIIRIL

AL ALEXANDRMT

boi ? Femelle noastre ,t coptil vor Ii spre prodd. Acum dai inal bine esle noud sd ne lntoarcem an Egipt. gi o zfs unul cdtre altul : sd ne alegerh o cdpetenie .5i sd ne i.ntoarcem ln Egipt> (Num. 14, r-41. La atita ticdlogie 9i lagitate s-a invdlmdgit toatd adunarea. Incercind Iosua sd-i intoarcd la curaj, ti-a rup,t hraina gi a revdrsat ne,numdrate laude despre !ar5. Dar n-au voit sd-gi reaapete orrajul, ci a suparat pe Dumnezeu sprijinitorurl lor prin lafita,tea lorr nebuneascd, socotind cd ,artir_ nd de puterile lor infdptuirea nddejdii. De aceea Dum,nezeu s-a supdrart gi a zis : <Nu va vedea vreunul d.in bdrbalii acegtia pdmlntul, pe care l-am tdgdduit pdrinlilor lor, atard. d.e caleb, tiul lui lelone si /osua tiu al lui Navi* (Nu,rn. 14, 30). Deci nu se mai poate pr.r,nel,a indoialx cd c,ei fricos gi neiubitor de octeneald gi ce,l pufin l,a credinfd, pierde tmpreund cu e[ si pe atlii, stricindu-i prin vorbe rele 162. Nu e clar clnd va cddea din partea sortitd lui gi diar nddejdea fur Dumnezou, irar cel tare gi ato,tviguros va sba inlduntrul nddejdii gi va fi cunoscut lui Dumnezeu ? PALADIE: E neindoidlnict S-a dovedit de ajuns. CHIRIL; Ag,ad,a,r,precum atr spus tra furcepr:,t,cel stepini,t de pid_ ceri lumegti e iinapt pentru b6td,lia duhovniceas,cd. PALADIE : Foarrte adevdrat. CHIP.dL.' Dar aq adduEa (cdci soco,tesc cd. trebuie s6 sco,atem tot folosu,l) cd gi c,el caxe a incepurt de curftrd sd se deprindd in v,reo virtuite, nu e incd fur stnre de l,uptd, lirind ugor de dus spre p6calt. PALADIE: Cum aga ? CHIRIL; tn <<A doua lege,> s-a scris: <Degi va Ii luat cineva de curlnd Iemeie, nu va iegi /o rdzboi gi nu se vc pune osupra hui nici o datorie, scufjt sd lje trn casa lui, un on sd-gi veseleoscd lemeia hui pe care a luat-o* (Deut. 24, s). Dar oar,e trebuie sd ddm a;tenfie numari literii simple ? oare iubitorurl de virtute legir-ritor iil leragd de c,asd pe rdzboinic ai nu-l trasd s,6 ciqtige renume, ci !l ob,ligd sd rdminii biruit de recile legdturi cu femeiia gi sd socoteascd maLi de fo,los iubirea de trup declt lucrurile eele mai de trebuinfd ? PALADIE: N-ag crede cd aceasta esfie voinla leEiruitorului. ci trebuie sd se ascundd frn aceasta vreun frnleles mai convingdtor. CHIRIL.' Agadar, voi repeta ceea ce am spus. Bdrbatu,l care s-a atins de virturte, dnr ir:,cd nu 6i-a fursugit-o hi,ne, e ugor de dus spre contrariul.
162. Fricosul lntinde frica, decl aduce gi asupra altora nenorodrile. gi cel cu curaj lntinde curajul, deci aduce gl asupra altora binefacerile lui, Mare lucru este sd aibd un popor conduc{tori puternici gi tn}elepfi.

DiICHINARE

DI'E

$I ADEVAR

157

PALADIE; Spum,ecum. Cdcil nu pot ur,m6ri furo[ bine gindul. CHIRIL; Solomon zice: <<Zisd fie nnlelepciunec soro ta 1 ;i td-li lie prietend. chibzuiala" (Prov. 7, 4). Deci sd ne facem familiare virtulile' silindu-n sd rodim cit rna mult fur ele. unuil, d,e pi,Idd, rodegte infelepciunea intru Ounoqtinfd, altui c,lstigd b,Iindefea 9i nemim,ie,rea, sau vreun alt lucru din acestea, pe care igi propune sd-l doblndeascd. Dar oare va fi mintea i,n s,!a,re sd suporte pr,obe gi ispite ind,altd ce a furceput sd se dep,rindd iar bura cuviinfx a ,aoestora ? $i cel ce s-,a cxsdtorit de curind cu infelep'ciu.ne, ajurgind flntre cei ce corup c,ene drepte, nu se va c'o,rupemai degrabd, in loc sd biruiasc{ gi sd respingd vdtdmdrile ace,lor,a, dalt fiind cE jnr,cd nu e destu,I de fixat gi de statorndcit de infelepciune ? PALADIE: A9,a se pare. CHIRIL r gi da,cd cel ce se sirguiegte spre pil.indtate, rm fi alilat de cineva, pi'nd nu e deprins ln ace'asta, nu va fi us u,gor la mfirrrie. PALADIE ; Aga soccytesc. CHIRIL; Da,r cerl deprins lar infeilepciune se va lurpta ctr tnfelepfii gi se va opune cu forfd vicLle'niilor ac,elora, cele ale gi,ndurito,r drepte. PALADIE.. Recuinosc. CHIRIL.. De,ci a,re drefi,ate ilegea, cind zugrdv,ind clr finefe prin chipnl femeii virtutea, ca sofie a sfi,nfilo,r* zice : <De va Ii luat cineva de curind Iemeie, nu va iegi Ic rdzboi li nt i se vo pune osuprc nici e obligalie. seufjt sd fie in casc lui. Un on sd-gi veseleascd Iemeia pe cere a luat-oo (Deut. 24, 5). cdci nu ingdduie s6 fie impovdrat cu osteneli 9i cu prigoniri, c,el care e proaspd't sddit gi se af{d de curind in sirguinfa pentru bine, ci-l l,asd si petre,acd fdr{ griji gi intru ale sale, ca incdlzi't de dezmierddrile virtutii sd se lege bine de e,a. Aceasta ii vom ,afl,afdcind pe sfinlii Aposto'li, c,a,reporuncesc rlimpede celor pr,oasp6t intor,gi dinbre nearnuri gi de curind chemafi la cu,nogtinta lui Dum'n'eze'u: <Pdrulu-s-a sIlntului Duh 6i noud, ca nici-o altd povard sd nu se moi pund asupra voastud, tdrd numai sd vd terili d.e d.estrinare gi de sugrumat gi de singe> (Fapte 15, 28-29). cdci ldsind cu infelepciune pe cele nai grele dinitre porurnoi, le-a p,o,runcit sd pdze,asc6 pe cele de tr'ebuint6, cqnoscind nepr:,tinla d,e-a r5bdra a ce]o,r de curin:d eduli la dreapta credinfd. De ace,e,aDumnezeur tuturor le gi portolegte minia gi iartd vinile unora oa ,acestora, chiar de vor cddea in sldbiciuni, strdbxti,nd calea neobignuirtd a oste,nelilor. Dar dupd ,aceea cere implinirea pedepselor gi supune migcd"riior miniei sale pe cei ce nu mai pot aduce scuze neputinfei in osteneli, din pricina neobignuintei, cri se rostogolesc mai degrabd in pldcere gi fur rnoli,ciure gi lu,necd I Uuc'r:rie ln ispiteile

r58

SI.. CHIRIL

AIJ AIEXANDNIEI

ce-i prdvdlesc. Cdci oare nu e virtutea urcu,S spre o curlme ripoasd gi oalea sp,r,eea aspr5, |ncl't cerl c,e v,rea s5 ajungtr la ea tr,ebuie sd asude ? PALADIE: RecunosP. 3HIRIL.. Dar altunci nu e un lucru gr,eqit, ci mai degrabd un lu,cru aceasta ci,nstit Si cuvenit cra c,ei care au f'ostraduqi de.currind p'e c,a,Iea sX fi,e cdrlduzili cu ingdd'uintd cu unii ce nu sint incd i'nit5riti in rivnd, ci pdgesc cu p,icio6,rep,l6pin:degi bolesc incd de siSbiciune 9i, dimp'o'trivd, cel exercitat, sd fie cdlduzit prin osteneli aspre 9i prin infricogdri i;pre a fi dus, ca printr-o constringere, spre rdbdare 9i ascultare 163. PALADIE: Foarte bine judeci. CHIRIL; $i ltlcr'u,l m,i se pare cl,ar, dac6 vrem sd eercet5m c'ele intimplate ca prin chip a ce,lor vechi. Cdci s-a sp;tls: <$i a tidicat Moise pe Iiii tui Israil de Ia Marec Rogie fi i'a odus pe ei in pustic Sur. $i au mers trei zile in puslie ti n-au atlat apd.sd bea. $i au venit Ia Mara ;i nu au putut sd beo apd.din MQra, cd era amarci. Pentru aceeQ au chemat numele locului acela: Amdrdciune. $i cirtea poporul cdtre Moise, zi' cind : Ce vom bea ? $i a sftigat Moise cdtre Domnu.l. $i i-a ardtat Dotn' (Ie$ire nul lui un lemn si l-a aruncat pe eI in opd ti s'a lndulcit apa>> 15,22-25). Israe'lifii plecafi de qrrind din EEipt, dupd ce au aruncrat jugul gre,u gi nesufe,ri,t ai s,lujirii zub el, Erdbeau la chem,are,aiui Dumnezeu sd ajungd in tara fdgdduitd odinioard pdrinfilor lor. $i p,rima greutate ce-i irltimpind este lipsa apei, pe ca.re de abia o gdsesc dupd lurngi o'ste,neli. Dar gustnroa ei n,u era lipsrirtd de nepilScer)e, cdci era arnard, cum s-a soris. Prin scufnnd'arsa unui lemn insd, s'a prefacut in duJce pi plbcu,td, i,a,r ace'astd metodd i-a fo'srt aretart5 lui Moise de Dumnezeu. Deci, cdlduzifi de legea dumnezeiascd spre trebuinta de a ne hotdrl urm[m lui Dumnezeu Care ne-a scos din robia patimilor 9i sb ne sb izbdvim de tirania dracilor, e de trebuint5 sd asuddm in incercdri 5i sd cigtigdm cunurla de laudd top,ind ce,Ie ale tru,purlui p,ri,n ostene'lile ne- ' voinlei gi domesticind ca pe o fiard cumplitd, prin sete gi foame, mig-' carea neim,bMnzitd ca,re cau,td purure,a spr,e p,ldcerre. Cdci cea ddntii luptd a noastrd, pe care trebuie sd o ddm e ,infrinarea fa]d de trup gi ce,le ale lui. $i ,nu cred cd ar purtea deprind'e cinevia altfe,l virtutea. Agada,r, sete,a suportatd de cei ve,chi in purstie e chipul (tipu'l) oste'nelilor nevoinlei 9i inceputul exercifiilor in cele trupegti. CSci observd cd ce'au inceput de ei nu merg indat5 la rdzbo,i. Aoeastn penrtru cd c'e'lo,r
163. Celor ce,au pornit de curind fe calea virtutii trebuie cdlduziii-cg bllnosteneli prea-mari, iar cei lnaintafi ln ea trebuie ajudefe pe ea, necerlndu-ift tati piin lncerciri mai as'F sA inainteze 9i mai mult.

TNCHINASE

EV Et'T

9I ADEVAR

159

curind sd se opulr.d bdrbdtelte patimi,lor 9i sd-dobindeas,c5.'virtu,tea,nu le este ind,a d lupita cu incepdtoriile gi stdpin'ii,le, din lipsa de gitejie 9i de nesigur,a,nfda c,eLor inc'src,ati, qi siint i,ncercrati prin oste,neli,letrupegti, Dumnezeu mdzurindu-Ie g'reutatea ogtene,lilorr cu puLterile ce,lor ispititi. Aceasta so'c'otesc cd se spune p,rin c'uvintul : <Nu altd. ispitd v-o opucat decit cea omeneascd. Ctedincios e Dumnezeu, Care nu vd va ldsa pe voi sd tili ispitili peste ceea ce puteti, ci va face lmpreund cu ispita .pisfir,Sifu/ei, ca sd puteli rdbda" (I Co,r. 10, 13). Iar osterne,Iile pe,nitru virtute fiind foarte iunatre, le p,reface in dulci gi pldcurte, Hri5tos Care S.a numit ji esrte pomu,l vietii. Cdci a spus Si EI lnsugi in Evanghelii : <<Dacd le-au tdcut aeestea cu lemnul verde, ce vor |ace cu cel uscat ?>> (Luca 23, 3l), numindu-Se pe Sine lemn verde $a infloritor loa. Iar lemnu-l i-a fost ardtat dumnezeiescului Moise de Dumnezeu. Cdci singur Tatdl descoperd pe Fiui, de vreme ce gi singur El il 9ti,e.<Cdci nimenea nu ttie cine este FiuI, Idrd numai T'atdl" (Martei 11, 27). A;adar, in Hristos, pomul viefii, ce,leamare se fac dulci, cele greu de purtat gi cele ce o,biq,n'u,iesc prrin fi,r,e,alor sd rnacine via,fa sint necesrare v,iefii. PALADIE; In ce chip spui? CHIRIL r Intrr,u,cit e adevdr,af cd osteneli,Ie, fiind tare am,ire, macini trupul, dar fac sufletul pdrtag de viatd vegnicd. Cdci a spus gi Pavel : <Cind sinf slab, atunci sint tare>> Cor. 12, 91. $ i,ardgi : <Cu toate cd (II omul nostru ce| din alard se stricd., dar cel dinlduntru se innoiegte din 'cine zi An zi>t (I Cor. 4, 16) 165. Dar ar voi vreodat5 sd suporte ostenelile aga de ,aspre,dacd nu ar ave'a dulcea nddejde ffn Hristos ? PALADIE ; Socotesc cX'chiar nimeni. CHIRIL.' Deci observd (cdci trebuie sd ne aducem ln amintire, Paladie, cele de la inceput), cd Israil insetind in pustie Si cirtihd impotriva preainfeleptului Moise, cade nepedepsit in lagitatea lui. Cdci n-a suferit pedepse, nici n-a suportat ceie ale miniei, cu toate cX Dumnezeu obignuiegte sd pedepseascd pe cei vinovafi de aceasta. Fiindcd cel ce se afla incd la inceputul nevoinfelor pentru virtute
pomul viefii 164. Hristos este pomul pururea verde, cdci e nepieritoare. Dacd El ca om S-a supus morlii, cum nu vor fi supuse toate cele trecAtoare ale lumii ? Dar precum a trecut prin moarte spre inviere, a$a vor trece gi ele din puterea lui Dumnezeu. Poate ln acest cuvint al Mintuitorului e obiceiul la romAni de-a se lmpodobi cq ocazia lnmormintArii cuiva un pom cu mere gi cu turte dulci care se dd nagului celui adormit, care l-a indrumat ln credinfa lui Hristos. Cel adormit, care l-a lndrumat in credinfa lui Hristos, Cel adormit n-a murit de tot. 165. OmuI dinlduntru se innoieSte din zi,in zi dach. are pe Hristos, pomul vielii, in sine, dacd se hrdneste din Hristos.

160

sF, cftRu,

AL ALExA![Dtbt

se bucurd de milE, chiar dac6 pdcdtuiegte uneori. Dar pe urmd nu-i mai este iertatd sldbiciunea 9i abaterea neinfrinatd spre poftele nebunegti. De aceea spune iar5$i Sfinta Scripturd in Numeri despre fiii Iui Israil : a$i pleclnd ei de la muntele Domnului cu rners trei zile Si chivotul legdmlntului mergea lnaintea lor bale de trei zile, ca sd le caute lor loc de 'odihnd. $i cind se ridica chivotul, zicea Moise: "Scoald-Te Doamne ti sd se risipeascri vrd.jma;ii Tdi, sd.Iugd. toli cei ce Te urdsc pe Tine". Iar cind se ageze, zicea: <Intoarce-Te, Doamne, Ia miile $i zecile de mii ale lui Israil. $i norul ii umbrea ziua, clnd se ridicau ei in tabd.rd. $j era poporul clrtind rele impotriva Domnului. $i a auzit Domnul gi S-a miniat cu iulime. $i s-a cprins intre ei Ioc de la Domnul fi c mistuit o parte a taberei. $i a strigat poporul cdtre Moise. $i s-a rugat Moise cdtre Domnul ,ti a lncetat locri. $i s-o chemat numele loculul acela Pir jol, cd. s-a aprins intre ei loc de Ia Domnul> (Num. 10,33-36; 11,,1-3).$i dupd acestea iardgl: <$i pleclnd de Ia muntele Or, pe calea spre Mare Rogie, au ocolit pdmintul lui Edom. Dar pe eale s-a lmpulinat poporul cu s'ufletul. $i cirtea poporul osupro lui Dumnezeu gi lmpotriva lui Moise, zicind: <<Pentruce ne-ai scos din pdmlntul Egiptului, cd sd ne omori ln pustie ? Cd.cI nu esle nici pline, nici apd. Iar sutletul.nostru s-c scirbit de aceastd hranti degartd,,. ,Si a trimis Domnul in popor $erpi ucigdtori 6i ou rnugcal poporul $I a murit popor mult din titi lui Israil> (Num. 21, 4--6). Precum vezi, poporul care goptegte gi cirtegte este pedepsit cu foc Ai cu gerpi. Aceia pleacd de la muntele Domnului, sicriul mergind tnaintea lor si cdutindu-le de mai inainte odihnd, in vreme ce Moise se roagd Si norul, ii umbreste. Iar acegtia numind piinea din cer de' qartd, f6ceau strigare multd impotriva iui Dumnezeu gi a lui Moise. De aceea s-au fecut in mod necesar.hrand focului, iar acegtia au pierit indatd de mugcdturile gerpilor otrevitori. . PALADIE: Dar ce e de observat in amindoud locurile ? $i care e muntele Domnului ? CHIRIL: Muntele Domnului socotesc cd e Sinai, pe care s-a cobo; rlt in chip de foc Fdcdtorul tutulor 9i S-a ardtat intregului poporr dupd cum s-a scris, gi a descoperit legile despre cele ce trebuie fdcute. Cdci .,acolo i-a pus lui lndreptdti Si iudecdli> (Iep. 15, 25). Dar Flristos era Cel ce dddea gi acolo legea. De aceea numette legiie date prin Moise cuvinte ale Sale. Cdci a zis t <Amin zic voud, pind. ce va trece cerul Si pdmintul, o iotd. sou o cfutd. nu va trece din lege,'plnd ce nu vot ti toate. cerul si pdmintul vor trece, dar euvintele Mele nu vol trece> (Matei 5, 1B).

INcHTNAEE lN DUH sr apdvAn

161

l'

?
i

Agadar, l{sind grosimea istoriei, sX'privim subfirimea intelesurilor duhovnicesti. Cei ce s-au invrednicit de vedeiea 9i de cunoagterea lui Dumnezeu gi au privit strdl'ucirea firii durnnezeiegti cu ochii min, tii, ca intr-un munte, pe indllimea cea mai ridicatb gi mai presus de toate (cdci slava Si fiiea lui Dumnezeu e dincolo de toate); cei ce s-au infd|igat pe ei ipgigi prin credinfa in Hristos gi s-au fbcut auzitori ai cuvintelor Lui, fdgdduindu-le ascultare, (cdci aceasta a fdcut-o Si Israil atunci, zicind : <Toate cuvintele, pe care le'a grdit Domnul, Ie vom Iace Si Ie vom csculto> (Iegire 24, 3), se vor bucura'de ocrotirea cuvenitd celor deveniti famiiiari, Si se vor lrnpdrtdgi de grija Lui ce le e indestuldtoare spre mintuire. Pentru cd ll vor avea pe El conducdtor, inainte-Iuptdtor 5i inainte-mergitor spre a le cduta odihnd. Cdci cel dintii Hristos s-a bdtut cu Satana, vechiul biruitor, pos' tind 9i ispitindu-se in pustie, ca noi sd avern odihnd, vdzindu-l pe acela biruit, doborit gi agternut sub picioarele Lui. De aceea a zis : "ln lume necazuri veli avea, dar lndrdznili, Eu am biruit lumeo, (Ioan v-am dat voud putere sd cdlcali peste Serpi , 16, 33). $i iarXgi : <<Iatd, gi scorpii Si pesle toatd puterea vrdsmaqu/ui, (Luca 10, 19). Cdci El e Cel dintii Care a lnfruntat, din pricina noastrd gi in favoarea noastrd, moartea, gi a surpat stdpinirea ei, 9i ne-a aflat noud odihna, innoindu-ne spre nestricdciuue. CeI dintii Care a intrat in rai, imblinzind pe de - o parte sabia invirtitoare gi depdrtind, pe de alta, de la noi pdcatul care ne oprea intrarea166.Cdci El a pldtit pentru noi datoriile gi cu rana Lui noi tofi ne-am vindecat, precum este scris (Isaia 53, 5). Cel dintii S-a suit la Tatdl 9i Dumnezeu, inaugurind cdldtoria de sus gi preg5tindu-ne ldcagurile de sus. De aceea a zis : <Voi merge 9i voi gdti voud /oc, (Ioan 14,21J62. Cdci in chivot era inchipuit Hristos. Pentru cX acela era pregdtit din lemne .ce nu putrezesc ai acoperea in sine legea dumnezeiascX,
166. Israil cel istoric ti apoi Israil cel duhovnicesc (orice crestin) pleaci de la lndltimea cunoagterii lui Ddmnezeu cel in Treime, avind drept cdlduzitor chivotul sau pe Hristos, care merge inaintea lor spre a le preEdti Ioc de odihnd vet' nicd in rai. Dar pe acest drum in care se cer gi eforturile omenegti, cgi ce cirtesc irapotriva ostenelilor ce Ii se cer sint argi de focul miniei dumnezeieqti, fulcolo cei ce dispretuiau piinea cereascd a Cuvintulul dumnezeiesc, Socotind-o sau Iuana cereascd sau pline' degartd, cad pradd gerpilor veninoqi, sau demonilor, devenind ei lnSigi gerpi veninogi in relalie cu oamenii, sau uscafi de toatd mila 9i bunAtatea. Ei nu riumai cd devin uscatri de orice pornire spre bine, ci devin $i izvoare ale dutmlniei veninoase. Aceasta e o moarte ti mai accentuatd, rdspindind ei ingigi moartea. de noastrd prin plata achitatd 167. Se uneste iardgi ideea de mintuire a Hristos pentru noi, cu ideea de vindecare a noastrd prin rana Lui. Hristos a pl6tit pentiu noi ln sensul cd a pletit cu suferin{a Lui, sau cu pdtimirea mor}ii de citre El, scdparea noastr6. Dar aceasta nu e o plati juridici, ci un mijloc prin care biruind in umanitatea Sa moartea, ne transmite ti noud tiria biruitoare de moarte a umanitdtii SaIe. ln sensul acesta merge inainte in cer ca 3d ne giteasci rl - sf. cHrRrL

SF. CIIIEID

AL

ALEXANDNIgI

adicd pe cuvintul lui Dumnezeu. Iar in aceasta se cuvine sd vezi taina lui Hristos. Cdci erd Dqrnnezeu Cuvintul in templu nestricdcios168. Deci mergea chivotul inainte ca sd caute odihnd fiilor lui Israil. Dar merge gi Hristbs inaintea noastrd, in modurile spuse de noi adinea-. ori. $i pe lingd aceasta, implinind slujba mijlocitoruJui, se face rug5tor cdtre Tatdl gi ispdgire pentru noi (I Ioan 2, l), ca gi vechiul Moise, care cind se ridica chivotul, zicea : *Scoa/d-Te Doamne, sd se risipeascd.vrdjmasii Tdi, sd tugd toli cej ce Te urdsc pe Tine", iar cind se a$eza: .,,lntoarce, Doemne, miile ,gi zecile de mii ale lui Israil,. Cdci cind s-a sculat spre ajutorarea noastrd UnuI Ndscut (care a zis fi odinioard prin glasul Psalmistului : <Pentru necazul sdracilor gi suspinui lipsililor acum md. voi scule, zice Domnul, (Ps, 1l, S), atunci au cdzut vrdjmagii gi au fugit cei ce se impolriveau gi iuptau impotriva slavei dumnezeiegti. Pentru cE a biruit pe cruce incepdtoriiie gi stdpiniile (Col.2, 15) gi murind a.surpat, dupd curn s-a scris, pe st5pipitorul veacului acesta. Iar agezindu-Se gi ducind ia sfirgit lntreaga iconomie prin invierea cea din morfi 9i prin cdldtoria in sus la Tatdl, a intor,s tot pdmintul gi a fdcut mii de zeci de mii pe inchindtorii Sdi. Cdci a zis; <<CinciMd" \toi lndlla d.e Ia pdmint, pe toli ii voi trage la Mine" (Ioan 12,32). Agadar, rugdciunea lui Moise e chipul (tiprrl) mijlocirii lui Hristos, Care, ca om se roagd. gi cere pentru noi lucrurile cele mai frumoase de la Dumnezeu gi ratdl. cdci precum zice dumnezeiescul Ioan: <Avem drept rugdtor la Tatdl pe lisus Hristos li El esle'ispdSire pentru pd.catele noostre gi nu numai pentru ale noastre, ci Si pentru ale intregii lumi>>.$i-l mai avem iardgi acoperdmint, fiind in. chipuit prin norul care acoperea. Cdci sd audd cel ie se indrepteazd prin credinfd in El : <Ziua soare,le nu te va erde, nici noaptea lunaD (Ps. 19, 4i 120, 6). Dar spun gi unii din parabola erranghelicd la impdrfirea pldfiior : ,.Noi am purtat greutatea zilei si arsila>,(N{atei 20, [2), numind, cred, argi]d gi greutatea zilei arderea pdtimagd 9i ascutitd a pl5cerilor nepotolite sau poate si a incercdrilor. Deci Hristos
9i noud loc. Dacd umanitatea Sa a urcat Ia inillimea stdrii mai presus de moarte, aceasta umanitate unindu-se cu a noastrd, ne atrage gi pe noi la aceasti inilfime, dupd ce facem gi noi drumul unor osteneli intdritoare, inclusiv suportarea morfil cu rdbdare gi cu credinla in inviere. - Sint trei componente in mintuirea noastrd : a) biruirea noastrd in umanitatea lui Hristos prin suportarea ei, transformald in Apus in teoria juridicd, b) unirea lui Hristos cel jertfit pi inviat cu noi prin Tatdl (componenla mistic-ontol6gicd) pi c) contribufia noastrd, ajutatri de Hristos cel din noi, la biruirea pdcatului 9i la intdrirea spiritului nostru ln vederea invierii (componenta ontologic-asceticd). Occidentul le-a pierdut pe cele douh din urmd. 168. Chivotul inchipuia pe Hristos, pentru ed avea in lncdperea sa din lemn striedcios fdcut nestricdcios, legea dumnezeidscd sau pe Dumnezeu Cuvlntul.

TNEIIINANE

TAI DUH

SI ADEVAR

163

ni S-a fdcut ajutor gi acoperdmint spre mintuire. Drepi aceea cincl unii din cei ce s-au lnvrednicit de vederile dumnezeiegti, care au fost ingigi auzitori ai propovdduirilor dumnezeiegti 9i au' fdgdduit prin mdrturisirea credinfei ascultarea, dispretuiesc prin prefacerile in rdu 'ce pe Inaintemergdtorul gi conducdtorul, adicd pe Hristos, pe Cel le cautd lor odihnd, pe Cel ce intervine itt rol de mijlocitor, pe acoperdmintul, inchipuit de nor, atunci, pe drept cuvint, pldtind pentru prostia lor, suportd pedeapsa crudd a focuiui. Aceasta este ceea ce socotesc cd a spus gi inleieptul Pavel : nDe pdcittuim de bund. voie dupd. ce am primit cunoStinla de adevdr, nu vct mai Ii jertld pehtru pdcat, ci o agteptare inlricogatd a judecdlii Si iulimea tocului care va mistui pe cei vinovali> (Evr. 10, 26-2V). PALADIE; Agadar, cei ce au disprefuit prin pdcat toat6 iconomia cea in Hristos, vor fi hrand focului. Iar cirtirea aratd, pe cit se vede, apostazia gi refuzul de-a primi mintuirea de la El, cu toate cd au gustat din har. AceStia pot cunoagte sigur cele viitoare, invdtind din c'ele trecute. CHIRIL: Aceasta o spun. Dar descurajindu-se 9i altii, au fdcut aceeagi strigare gi cirteau cu lagitate impotriva lui Dumnezeu gi a lui Moise, numind marla din cer piine degartd. De aceea au pierit prin gerpi. Cdci cei ce necinstesc, prin nemultumirile lor, pe Mintuitorul ii Rdscumpdrdtorul tuturor qi nu pun nici un pref pe harul libert5fii $i, pe lingd acestea, birfesc ca nefolositor cuvintul Lui de viafd fdcf,tor gi darul dat prin Duhul, vor pieri de mugcdturilb ucigdtorului balaur. Dar cei ce nu vor cddea in gregeli apa de nebune, vor scdpa nu numai de pbcat, ci gi de osinda 9i pedeapsa legatd de ea ii vor birui pe vrdjmapi : ,,Cd.civor pdSi pe ospidd qi pe vasilisc, gi vor cd.lca pe leu gi pe balaur> .(Ps. 90, 13). Agadar, avem mdrturie chiar din fapte cX e primejdios pentru cei ce s-au exercitat gi gi-au dat silinfa 'si se facd bine primifi prin osteneli, sd se molegeascd gi sd cadd in descurajare, tocindu-se gi uscindu-li-se sudoarea pentru virtute. PALADIE; E adevdrat. CHIRIL: Dar cuvintul nostru a dovedit nu numai cE a uritd lui Dumnezeu gi supus5 pedepsei cirtirea impotriva Lui, 9i lagitatea care acuzd gi birfegte buudtatea Mintuitorului, indatd ce se ivesc chiar r;i nu.mai nigte osteneli mici, ci le'e nu mai pufin sortitd sldbirea nevoinfei gi pornirea fdrd friu spre pl5ceri stricdcioase 9i voluptdfi necurate, cind le e datd putinfa de-a se desfdta in chip neprihdnit, de darurile dumnezeieqti Si de-a se hrini cu cuvintele de sus, impdrtXgite prin 'sttperioare ;i nintuitoare, Duhul. Cdci e o batjocorire vdditd a celor

i&t

S]l. CIIIRIIj

AL

ALEXANDRIET

a imbrdfiga in locul lor pp cele rele, $i e o hotdrire atotnecuviincioasd'a mintii a pune cele pdmintegti inaintea celor ceregti, cu toate cd confin in ele cea mai mare uriciune. De aceea pe drept cuvint li plinge pe acegtia proorocul Isaia, zicind: <vai celor ce zic rdului bine li binelui rdu, celor ce zic d.ulcelui omor .5i amarului dulce; celor ce socolese intunericul lumind gi lumina intuneric>> (Isaia 5, 20; t0en. acest fel de rele li af,Idm cdzufi pe Israelifi ln cdci dupi pedeapsa pentru cirtire, s-au imbolndvit indatd de pofta vecind 9i legatd de ea fatd de cele mai urite lucruri. pentru cd scuipind, aga zicind, pe cele de la Dumnezeu gi scirbindu-se, in chip nerespectuos, de bundtdfile din cer, au miniat impotriva lor pe Judec5torul. cdci s-a scris : .$i ameste cd"tura cea din ei a poltit pottd qi sezind ou p/ins tiii lui lsr'oil gr au zis : Cine ne ve hrdni pe 'noi cu cerne ? 16eAdusu-ne-om aminte d.e pestii pe care i-am mincat in Egipt 1n dar, de castraveli, de pepeni, de praz, de ceapd li cle usfuroi. Iar acum sulletul nostru s-o uscot de tot. Nimic afard d.e mand. nu vdd ochii nostri. gi i-a auzit Moise pe ei plingind. f;ntru neamurile lor, tiecare la uqa /ui. fi s-a miniat Domnul cu urgie loarte pi era rdu aceasta lnaintea Domnluui> (Num. 11,4, g.1.).rzo. sau oare nu ,vei recunoagte cd e vrednicd de minia dumnezeiascd 9i de supdrarea sfinfilor bdrbafi coborirea celor exercitafi la atita molegeald gi lagitate de ginduri, incit sd sufere de voinfa de a se infunda in mod nestdpinit in necurdfii aga de mari gi de a se destrdma in atlta neinfrinare, lncit s{ se tinguiascd copildregte, neputind suporta atacul ascufit al poftei ?
tGBb. E propriu celui ce face rdul qi respinge binele, s6 scuze comportarea sa numind rdul bine 9i binele rdu. Alegerea iauTui 9i reiuzul binelui sint lnsolite astfel. t-otdeauna cu ininciuna. _E_6 perversitate, i,ure pe de alt6 parte e o recunoa$tere fdrd voie a valorii binelui. Nir poate alege cineva iaut, aace nu-i d{ mascd binele, precum nu poate refuza binele, dac6 nri-i aa mas"a rdului. Aceastx perversitate e proprie refuzului credintei ln bumnezeu Si coniormarii voii Lui ca-. re nu vrea decit binel-e omului. Putinta acestei pervertiii vine din taptut ca-tmut nu- poate urca la adevdrata sa realizare fdrd anu'rnite eforturi de-a se'infrlna de la cele ugoare, de la satisfa.cerea pornirilor pirtii inferioare din fiinla sa. Calea adevdrului. nu_poate fi tinuti fdr6'un efort. lnditareu se tuce-iu oiilneafa. Cele mari care asiguri viata inaltd, nu se cigtiqd fdrd osteneli. Faptul cd omul nu e nuiai suflet, ci'gi trup, ascunde rn el putinfa ca . 169: trupul s6-9i ceard ale lui gi omul si nu se sileascd si'iotoseisca trupul'ca unealtd supusE sufletului. 170. Am spus ci Dumnezeu.se mlnie nu din urd, ci din iubirea de oameni. _ Pedepse$te ciderile lor de la bine, pentru cd nu se realizeazd ia oameni adevdrafi prin aceasta, deci, pentru cd vrea sd-i readucd la calea suitoare spre oriul autentic,care nu se poate realiza decit ln unire cu Dumnezeu, izvorul deldvirgirii. uar crnd numnezeu vede cd prin urmdrile rele ce vin asupra unor oameni, acegtia nu se vor mai indrepta fiind inthri{i ln perversitatea iilr, lasd sd ie piaraa viatra lor, dar aceasta o face tot din iubirea de bameni si anume ca exemplul' celor astfel lnvia{i sd nu atragd gi pe cei incd buni, ci ca acegtia ia se fereascE de-a urma eremplul acelora, vdzlndu-i cum s-at pierdut.

TNCEINARE

IIV DUH

SI ADEVAR

165

PALADIE r Bine zici. CHIRIL: Supdrindu-se predinfeleptul Moise qi fiind cuprins de o intristare goplegitoare pentru acest lucru qi strigind pe faf{ cd nu poate susline singur un popor care se pornegte a$a spre abateri gi necredinld, Dumnezeu i-a dat ca impreund lucrdtori gi ajutdtori un numdr de gaptezeci de bdrbatt,, pe care i-a fiicut mai puternici prin ddruirea Duhului. Cdci prooroceau lh tabdr5. .Iar cdtre lvioise a zis: <$i poporului vei zice : <Curdlili-vd pe ziua de miine gi vefi minca cerne, cd ali pllns inaintea Domnului, zicind: Cine ne ve hrdni pe noi cu corne? Cri bine era noud in Egipt"..5j vd va da Domu| voud sd mincali cerne gi ve/i minca carne. Nu o singurd zi veli minca cerne, nici doud., nici cinci zile, nici zece zile, nici doudzeci de zile. Pind intr-o lund veli minca carne, plnd vd vo ieqi pe nos gi vd vo fi sprc holerd, pentru cd. n-afi ascultat pe Domnul, Cel ce esle intru voi, Si pentru ce ern ie;it djn fglpt ?" ali plins inaintea Lui, zicind: (Num. 11, 18-20). Domnul se supdrase foarte tare pentru cd lui Israil nu-i pdsa nici de robie qi nu s.e temea nici de muncile din Egipt, de dragul riiumirositoarelor cdrnuri gi legume. Dar gi pe noi ne induplecd adeseori pidcerile infierbintate gi violente sd socotim robia diavolului upor de purtai gi sd ne legdm cu jugul pdcatului, de dragul poftelor stricdciodse pi pdmintepti. $i le-a dat Domnul atunci sd mdnince carne, nu o zi, nici zece, ci treizeci de zile, prin ceea ce se aratd prelungirea miniei asupra lor. Iar acurn ii iasd .pe cei ce tind fdrd refinere spre pldcerile iumegti, sd se impdrtSgeascd,dacd voiesc, de plScerile trupegti gi uneori pentru timpuri indelungate. Aga se spune cd a predat pe gnii spre minte netrebnicd, ca sd facS cele ce nu se cuvin (Rom. 2, 2B). Dar acelora li s-a intors mincarea spre holerd, iar celor- ce iubesc cele trupegti gi prefuiesc mai mult cele stricdcioase 5i pimintegti, decit mana spirituald (inteligibild), care este cuvintul lui Dumnezeu, fapta aceasta sfirgegte in moarte t70b. Aceasta inseamnd, socotesc, cuvintul : <Cel ce seamd.nd in trup, din trup vo secero stricd.ciune" (Gal. 6, 8) tzr. tut scdparea de o astfel de boald e aceasta; <<Cudu170 b. Rtiu/ lncepe in om de la cirtirea pentru lipsa celor pldcute trupului. Ei disprefuiesc cuvintul lui Dumnezeu care le hritneqte sufletul gi li-l intdre$te ca pe o <piine deqeartS>.Dar sldbindu-le ratiunea din suflet 9i cdzind'ln robia exageratd a poftelor trupetti, vine peste ei boala molipsitoare gi de nevindecat, sau sldbiciunea ln cele bune, una cu sldbiciunea in existenfi, care-i duce pind la moarte. 171. Cine nu seam{nd ln viafa lui declt ln trup, nu culege din trup declt stricdciunea $i moartea. Cine seamin{ lnsd Si ln suflet, sau ln primul rlnd ln sullet, plinea cereasc6 sau glnduri de bine, simtiri de iubire 5i de ajutorare, din

r66

sF..

frul sd umblali gi polta trupului sd nu o impliniti. Cdci se osfeneglr: trupul impofiiva duhului, iar duhul impotriva trupului. Pentru cd aces.tea se impotrivesc unul altuia" (Gal. 5, 16). Cdci dacd Israelifii ar fi 'socoteascd voit sd drept pldcere indestuldtoare darul manei, care este oiinea spirituald (inteligibild) a ingerilor pi chipul (tipul) dulcefii irnpdrtdqite prin Duhul, nu ar fi implinit pofta trupului, nici n-ar fi secerat din el stricdciunea. "$i s-a numit locul acela "mormintele poporului"; cdci acolo au inmormintat pe poporul pottitor" (Num. 11,34). Pentru cd <<vorti spre vedere tiecdrui frup" (Isaia 66, 24). Iar popor poftitor s-a numit poporul care a pdtimit acelea, dupd cuvintul spus despre unii: <A cdror slovd e in ru;inea lor, (Filip.3, I4). Cdci de la pdcat e numele, pi ocara nebdrbdliei i-a pecetluit pe cr:i ce au murit; cdci au rdmas vestifi prin osinds ley r72. PALADIE I Adevdrat CHIRIL; Aqadar, cei ce s-au hotdrit sd fie cu adevdrat invdtdcei tlebuie sd se fere,ascf de ner5bdare in osteneli, de cirtirea laql Si de ndscociri'le nerecunoscdto,are, de cea rnai necuviincioasd din toarte, gi c'ar e una cu dorinfa de intindri prirn pa,tirnagi pofta trupeascd. Cdci unii cra,ags,gtia merg pe doud cdrdri qi sint gchiop,i in cugetare. Pentru cd s-a scris: <Vai inimilor tricoase qi miinilor moleSite$i pdcdlosului ce .,umbld pe doud.cd.rdri>> (Eccl. 2, 15). Ci socotesc cd dind toatd pretuirea gi s,tatorniciei in rdbdare, sd ne ,amintim de cuvintul lui Hrisrdbddrii tos Care zice: <Iar dacd voieSte cineva sd vind dupd Mine, sd se Jepede de sine,Si sd-gi io crucee so, Si sd-Miutmeze Mie> (Matei 16,24); adic5, C,acd voiegte cinev,a sh fie ucernicu,l Meu, sd treacd cu rivrnd prin p,artimi." giMirru gi oar'ecum sE iubeascd 'ac'eeia$i a'ceJeagi cdrarre.Acela se va odihni impreund cu Mine gi va. petrece impreund c:trMine 175. Cdci
cuvintul lui Dumnezeu 9i din credinta in El, care il fine in existentd ca o realitate superioard lumii trecdtoare, acela va culege din viala lui in trup, prelungitd dintr-un suflet astfle hrdnit, qi amintiri bune, sau o star ecuratA 9i iniltatd pentru suflet. Trupul nu i-a fost numai spre uscdciune, cl a lisat in suflet si o viati curat{ si bund pentru veci, care va d,a la sfirqitul lumii o viatd noud gi fericiti trupului. 172. Pe de o parte cei ce au fdcut rele ex'agerate qi gl-au atras din pricina lor osindd cumplitd, sint uitafi de Dumnezeu gi de oameni, pe de alta le r6mine numele acoperit de ruqine 9i pomenit cu scirbi. Nu e o pomenire din pornirea de unire cu purtitorii lor, ci ca prilej de depirtare sufleteascd de Ia ei, de pdrdsire a lor in singurdtatea lor. E o pomenire rece, rarh, cu scirbi, cu oroare, nrai rea decit uitarea, dar apropiati de uitare. E o pomenire asemenea a gunoaielor rdu mirositoare de a cdrei pomenire pe de altd parte te ferepti cit pofi. 173. Am amintit cii mintuirea o dobindim nu numai prin ceea ce a fdcut Hristos pentru noi (viefuirea cuqatd, pdtimirea crucii), ci gi prin ceea ce facem noi asemenea Lui, din puterea Lui, care se sdldgluiegte in noi ca jertfit 9i inviat. Nu ne mihtuim numai printr-o achitare juridicd pentru preful pldtif de El pe cruce (protestantism). Urmind Lui, Care petrece in noi, ajungem la odihna Lui. .

INCHINARE

IN DUII

SI ADEVAR,

167

aceasta ne-a cerut-o El lnsugi de la Dumnezeu gi Tatdl, zicind : oVo|V,24). iesc ca unde sint Eu, acolo sd fie pi ei cu Mjne" (Iotam Dar .i altfel sintem impreund cu Hristos umblind i'ncd pe pdmint, ,trupeg'te, duhovnicegte gi sirguindu-ne sd ne fadar nernaipetreciurd ci I,a'r chipu,l (.tipul) aces,tui d'rep,t addpost li odihnd plic'ere'a Lui 174. cern tapt i,l ai descris in Numeri : u$i in ziua in core s-a intins cortul, norul a acoperit cortul, casa mirturiei. Iar seoro a fost peste cort ca un chip de Ioc. A$a a lost totdeauno. Noru/ il acoperea ziua, iar chipul de toc noaptearts. $i dupd ce se ridica.nolul cle pe cort, plecau iiii |ui Israil. $i in locul unde se opreo norltl, acolo tdbcirau Iiii ILii Israil. Din porunca Domnului tdbdrau tiii lui lsrail gi d.in porunca Domnului porneau in toate zilele Ln clre norul umbreo pesle cort, stdtear) pe loc, tiii lui Israi| ? ti cind. sla norul zile' multe peste cort, tiii lui lgrail pdzeau cele rinduite pi nu purcedeau. ,$i cind acopereo norul un numdr de zile cortul, din porunca Donnului sldfeou pc 1oc qi din poruncct Domnului plecau aunci cind p)eca norul,.,5i cind rdntinea norul de seora pind dimineala ,pi se. ridica norul diminer{a, pornetu. Ziua sau noaptea porneeu, de se ridica cortul. Sau dc umbrea norul o zi sau o lund sau rnoi mult d.e o lund cortul, sldleau .pe loc fiii lui Israil si nu plecou, din porunca Domnului plecau. .Au pdzit cele rinduite de Domnu| prin porunca Domnului in mina lui Moise, (Num. 9, 15-23). Alcdtuindu-se sfintul cort in pustie, l-a urnplut norul. Apoi a poruncit gi ca Israelilii sd porne,ascd sd se opreasci impreun.{ cu el, indemnindu-i sd pdzeascd.cu murltd aternfie timpurile de'plec,are gi ardtindu-le celoi primejdi'a ne'ascultdrii.Dar ,acesteafin de istoce vor nesocorti,aceastra, rie. Noi insd sd le privim duh'ovnicegte. lnd'atd ce s-d intemei,at gi a rdsdrit pe pdmint co,rtui cel prea adevdr,at, adicb Bis,eric,a, umplut de slava lui Hris,tos.Clci scto,tesc cd, s-,a faptulrcd vechiul cort a fost acoperit de nor, nu aratd altceva decit aceasta. De,ci a umplut Hristos Biseric,a cle slar-a Sa. $i celor ce petlec in negtiinld qi rdtdcir,e, ca intr-o noapte $i intr-un intune,ric, Ei ie str5174. Chiar pe pamint, in vremea ostenelilor de a-I urma, ne qi odihnim in corl$tiinta cd prin aceasta li facem pldcere Lui. Gustind iubirea Lui, ll iutrim $i noi. $i aceasta ne face si ne odihnim in El, si nu umbldm de la una Ia alta De Lui, de viala sigurd pi bogatd ce ne-o di EI nu ne sdturdm niciodatd. dra.c;ostea Inaintind in Elt ne 9i odihnim in El, cdci nu iegim din El in aceaste inaintare. Cind 'om, te odihnegti, cdci ifi place sd te-ai obitnuit cu iubirea cuiva, chiar de este rdmii mereu in el. lli place atit pentru ch te-ai obignuit cu el ca acelagi, cit 9i pentru ci iti dd mereu un alt semn al iubirii lui. 175. Norul ii acoperea ziua de argif6, iar noaptea norul lua chip de foc- care ii lumina 9i incilzea. ln amindolrd formeie era acelaqi chip al lui Ilristos. In El se odihneau. El li cdlduzea, El ii ferea de durerea ar9itei Si ii lumina ti lncilzea cind ii lnvdluia intunericul 9i li pdtrundea rdceala credinfei gi a dragostei de cile bune.

168

SI"

CHINIL

A'.

ALEXANDRIEI

lucegte ea un foc, sddind ln ei lumina ce se cunoagte cu mintea (inteligibil5). Iar celor ce sint deja luminafi gi au in inimf, ziua spirituald (inteligibild), Ie ddruiegte umbra gi ,acoperdmintul S6u, imbibindu-i cu roua duhovniceasc5, adic'f cu mingiierile de sus gi cele prin Duhul. Aceast,a inseamnd n'oaptea in chipul focului gi ziu,a in chipul norului. cdci cei ce sint incd prunci au nevoie de o lumind c,are ii duce la cunoagtere'a lui Dumnezeu. Iar cei ce sint mai sus de ac,egtia sint lusi minali prin credinfd, au lipsd de acoperXmint gi ,ajutor, ca sd poatd purta cu vitejie arpifa vietii prezente gi povara zilei. <cdci toli cei ce voiesc sd vieluinscd binecredincjos ln.Hristos, vor ti prigonili (I Tim. 3. t2). Apoi ridicindu-se norul, pleca impreund cu el 9i cortul ; 9i oprindu-se acela, se oprilgte pi acesta, iar impreund cu ac'es,tafdceau gi Israelifii la fel. cdci Biserica urmeazd in toate lui Hristos si sfinta mullime a celor credinciogi nu se desparte de cel ce o cheamd la mintulre. ' PALADIE : $i ce trebuie sd intelegem prin pleca,rea gi oprirea noastrd, in vreme c,eHristos merge inainte gi ne conduce ? 1HIRIL.'.scriptura nu face nici o deosebire intre acestea, plecare,a impr6und gi oprirea impreund fiind chipul voinfei noastre de a fi cu
pgmns2gg 176.

Dar pdtrunzind la inlelesuri mai subfiri, vom spune iardgi cd prima plecare es'te ce,a de la necredintd la credinfd gi de Ia necunogtinld lo cu4ogtinld 9i de la a nq gti cine este cel prin fire si cu adevdrat Dttmnezeu, la a gti clar pe st5pinul gi Fdcdtorul tuturor..o a doua folositoare dupd aceea, e cea din viciu gi neinfrinare, spre ,goinfa de a stivii;i gi cugeta cele bdne. Iar a treia, mai inainte si mai sldvitd ca aceea' e cea de la ceea ce-i cu lipsd spre ceea ce-i intreg, in fdptuire ';i dogme. Sau oare nu sporim pe incetu} in cregtereu ""i' in Hristos, inaintind spre bdrbatul desdvirgit gi indlfindu-ne la mdsura virstei plinlrii Lui (Efes. cap. 4) ? Aceasta este poate gi ceea ce ni se spune prin glasul dumnezeiescuiui pavel : <cele dinapoi uitlndu-Ie $i la cele d.inainte intinzindu-md, alerg.dupd lintd, spre cununl chemdrii de sus> (Filipeni 3, l5). Iar plecind spiritual (inteligibil) de la necunogtinfd Ia cu176. Biserica aici merqe, aicj se opregte. Ea nu numai std pi nu nutiiai inainteazd, -cu ci alterneazE inaintarea cu odihna. Ea este identicE sine, dar e 9i ln migcare spre odihnd in viafa virloare. Ea mediteazd gi activeazd. Cdci Hristos lnsugi e Acelali, dar tri se descopere mcreu la alt nivel. $i atit inaintarea, clt 9i oprirea ^se{face) sivirgeqte de toatd comunitatea. Nu o sdvlrqette cineva despErgit ae ceiIa | 1i... - . lns6 .oprirea. mai. inseamnd sj desdvirgirea intr-o anumltii treapte, sau 4es{virgirea viitoare, definitivd lngerii in migcarea Ior in formS de spiiali trec si ei prin trei etape mereu repetate : curdlire, iluminare, deshvirgire...

INCHINARE

IN DUI1

SI ADEVAR

r69

noagtere, dd la nepricepere la pricepere, de la necredinfd la credinf5, gi inainthd pururea in virtufi, oare nu ne mutdm de la un loc la altul ? $i trecind de la dispozitie sau deprindere,aaceasta la aceea, oare nu ne asembndm cu cei ce obignuiesc sd cdldtoreascd177 ? PALADIE: Infe'leg ce spui. CHIRIL; D,ar nici plec'area de la viciu (patimd), nici sosirea 9i sdIdgluirea, in oa,re'caremod, in cele rnai bune, riu o poate lnfdptui cineva, dacd nu e cu el ;i nu-l conduce Hristos. De aceea le-a Si spus sfinfilor ucenici : <Fdrd d.e Mine nu puteli tace nimic* (Ioan 15, 5). Deci aceastd impreund vietui,re cu Hristos gi impreunl desdvirgire cu El a , turturo'r, o or,6rtd,c,a prin ghiciturf,, plec'area impreund cu cortul cind pleacd pi oprirea impreund cu el cind se opregte. Dar cind zice cd prin porunca Domnu,lui vor pleoa, ace,asta ar'atd, cred, cd cei ce au soco,tit cd trebuie sd urmeze lui Hristos au nevoie de cuvintul care ii indeamnd la luptd $i spre chipul p'ropriu aJ sfinlilor, "Cdci toate, zice, sd se Iacd cu bun chip gi dupd rlnduiald" (I Cor. 14, O),Iar acest fapt e infdligat in ceea ce s-a scris mai departe. Cdci a grdit Dumnezeu cdtre Moise, vestitorul celor dumnezeiegti : <Fd-fi lie doud. trimbile bdtute. Le vei Iace de argint, ca sd.-fi Iie peitru chemarea adundrii Si pentru plecarea taberei. $i vei trlmbila cu ele gi se va strlnge toatd. adunarea la uga cottului mdrturiei. Iar cind vei trimbila'dintr-una, \'or veni Ia tine toate cdpeteniile mai mari ale lui Israil. $i cind veli da primul ' semn din trimblle, vor pleca taberele cele asezate spre rdsdrit. ,$i cind veli da aI doilea semn din tfimbifd, vor porni taberele asezate spre miazdzi. $i cind veli da aI treilea semn din ttimbifd, vor pleca taberile asezate spre apus. $i cind veli da aI patrulea semn din trlmbifti, vor porni taberile asezate spre miazdnoapte. Vor do semn din trlmbile la plecarea 1or. $i clnd veli chema adunaree, veli da semn din trimbild . mai lncet.,Si fiii lui Aaron vor trlmbila din trimbife. $i vo li voad. lege r.'eqnicd generaliile voastre" (Num. 10, 1 urm.). 1n PALADIE: Ce vom spune cd sint cele doud trimbile gi deosebirile semne'lor ? $i pentru ce a poruncit cd trebuie sd se f,acd bdtute -din argint ? CHIRIL ; Trimbifele sint doud, pentru cd propovdduirea. in biseriei e indoitd. Una conduce pe credinciogi la cunoagterea dumnezeiascd a dogmelor gi aratd falsitatea invdfdturii celor ce o stric5, cum e cea a , acelora care opresc de la cdsdtorie sau indeamnX in rnod necuvenit la
t77. St. Chiril menfioneazd ln mipcarea spiritului condusd de Hristos, trei etape: a) trecerea de la necunoaSterea lui Dumnezeu 9i de Ia necredinfd la gunoagterea Lui Si la credintd,_ b) de la_-patimi la virtuti pi c) cregterea continud pln6 la bdrbatul deslvlrfit dupd chipul Iui Hristos,

170

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRTEI

refi,nerea de l,a mincdri, pe c,are Dumnezeu le-a fdcut spre impdrtdgirea eelor credi,nciogi(I Tim. 4, 3). Ea ag ingir,a intre acegtia gi pe invdf{torii iudeilor, care pdrdsind cele cinsti,te gi voite de lege, ca invechite, pi i'nvrednicindu-,le d,e pulinir prefuir'e, p,o,nxnceau ucenicii lor trecd buie sd s,e intemeieze pe invdfd,turile. gi poruncd;le ,lor omernegrti. Iar altii invdlau fdr5 chibzuintb cd cei ce s-au indreptat in crr,edinfd, trebuie s5 se taie imprejur, oa sd se-mindre,ascd in trupdl str6in, dupd cum s.a scris. Dar s-a spus despre ei : "AIard ciini, alard lucrdtorii rd.i> . ( A p o c .2 2 , l 5 ; F i l i p . 3 , 2 ) . Alta conduce spre indreptarea mo,rald gi lum;ineazd c,ale,a pelr:ecerii i,n Hristos. Trimbifele sint de ,arEint, rna,terira ,ace,asrta ardtindu-ne prin firea ei in chip fin, strd,J.ucirea cu'rdtia ambelor tlnvXfd,turi. ti ,ia $i prin trimbife s5 se'cheme, zice, popo,ru,l iort..Cdci prin p,ropovddudri a'd,undmpe c'ei ce petre,c in c,orturil;e proprii, l,a biserici. Iar odatd adunafi, ii induplecdm sd purceadd de la cele mai de rugine spre cel,e rr'ai currenite ce,lor sfinliti li-i i,nvdldm sd se mute oarecum de la rdu la bine. Sau nu cuvintul il ,aduce pe iubitoru,l adevdrat al vielii iar Hristos sp,re dogmele cele drepte gi spre indrepilare,a moravuriior ? PALADIE.. A$a esrte. CHIRIL, O""i doud sint trimbifele care adund poporul la cort.' Iar \ de vor trimbif.ra,zice, dinrtr-un,rrr Vor veni 'la tine toate .cdpetenii,le conducdto,ar'ea,le fii,lo,r lui Israil. Cdci socotesc cd au Iipsd gi cei m,ai desdvirpili in deprindere de indemn gi de sfdtuire, d'a'r nu de atita de citd are lipsd mulfimea celorlalti. De aceea pe tofi ce,il,alfide-abia ii induplecd doud trimbife, pe cind pe c,ei alegi, una. Cdcri cetlui i,nferleptii ajung putine ti de i se dd pri,lej, adaugd res'tu,l;<Dd celui.infelept pri' Iej, 6i mai inlelept va ti , td cunoscut ceva dreptului, Si va adduga a primiu (Prov. 9, 9). Apoi a poruncit sd se dea patru semnale deosebite ca prin ele'sd se migte gi sd plece cei de la rdsdrit, de la miazdzi, de I,a miazdnoapte gi de la apus. Prin acestea socotes,cc.i ni se ar,atd ce'le partru Evanghelii, prin care e condusd toa,td lumea s,pr,e cunogtinla dogmaticd gi moralS. Iar dacd trebuie sd gindim pi sd spunem gi altceva, nu ne vom lenevi nricidecum, pu'ni,nd cdutarqq a ceea ce e fo,lositor mai presus de somn gi de sudoarr,e. Agad,ar, vom afla in patru chemdni deosebi,te, in cuvintul no,s't-ru,prin c,are intreg pdmintu,l ar pu,tea infdptui cu ardev5rat vi,ala cea preabulrd gi ldudaftd. Una gi ce,a dintii e cea p,rin care ne-,am obign,uit sb cherndm [a dunoyti'nfa ad,evd,rului 9i la primirea lu-

TNCHINARE

IN

DUII

SI ADEVAR

t7l

minii dum,n:ezeiettipe cei ce ,au sluJit zidirii in locul Ziditorului $i "i'au zis prostegte lem.nu'lui : Tu elti tatdl meu, 9i pietrei tu m-ai ndscut pe lnine',, dupd cuvintul p4roorocu,lui(Ier. 2, 27)r78. Iar ce,lela'Ite 'trei felu'ri se po,trivesc celo,r ce 'au crezut, de vreme ce trsi si'nt 9i felurile vielii din credinfd, dupd cum 'ne-'a invdiart Mintuitoru,l. Cdci a spus cd seminfele aruncate in pdminrt au produs ,rod, uma unu'I, rajltagasezeci 9i este un cualta treizeci (Matei 13, 23). Deci pentru fiecare din ac,este'a vint c,are i se potrivegte c,el rnai bine. Cdci nu vom lucr'a drept, de vorn prin acele,aSi cuvinte, fdrd nici o deosebire, pe cei imcduta sd fo,lo,sim pdrfili intre Dumnezeu pi lume, prin faptul ci s-au insofit in cdsd,to'r'ia cea dupd lege, 9i pe c,ei ce au imbrdfi$at viala p'reabund 9i nevoitoare' sau pe cea cuve'nitd preofiei. Ci 'ace'lora'le vom spune : .'[e'ai legat de Iemeie ? Nu cduta sd te dezlegi. Te-ai despdrlit de lerneie ? Nu cduto temeieu (I Co,r. 7,27),9i to,ate cite se po'trivesc ce'lor cdsdtorifi sd Ie cugete gi si le fac5. I,ar c,elor ce se nevoiesc (ascefilor) 9i s-au ho'tdri( la rdbda,re: "Omorili mddularele voaslre cele de pe pimlnt i curvia, necurdlia, patima, pofta rea* (Col. 3, 5 ; Rom. 7, B), sau : "Nu sint vred' nice pdtimirile vremii de acum de sJavo ce are sd ni se descopere noud- (Rom. 8, lB). In sfirgit, celor chemati la preofie : <Buze|e preotului vor pdzi cunoqtinla Si se vo cere legea din gura Lui, (Mal. 2, 7) 9i toate cite le poruncepte preainfe,lepturlPavel, scriind 'lui Timotei. Sau oa,re s-au depdrtat cele.spuse $e noi de I'a ce'e,a se cuvirne 9i au dus ce spre cem. ce nu e drept ? PALADIE: Nicidecum ' CHIRIL; Darr ia s'e,am,a numai c'elor irnvrednicifi de pr'eofie Ie cd rinduieg.te sd se fo'lose,ascd trimbife, incredintindu-le, socotesc, numai de povdluitorilor popoarerlor gi celo,r sfinfiti pentru preofi,e, cuvintu,l de invdtdturd pi pregdtire spre dorirea virrtirlii. De aceea socotesc cd zice cdtre Moise: <Fd.-li lie doud trimbilen, iar prin lege duce ia imp'Iitrire porurrcr ac'esta, zicind : n$i fiii lui Aaron, preofii, vor suncl din trim' bile. $i va ti voud lege veSnicd in generaliile voastreu. PALADIE: Agadarr, prirn fe,iu'rile s,emn,alelorvom inlelege invdldtu;ra ce se portrivegte fi,ecdr,uiadintre cei c,e obignui,esc sd vieluiascd in chip binep,ldcu,t. ln felul acesta vom flleca impreu,nd gi ne vom opri
.178. ln vremea lui Ieremia codfundau multi din Israel divinitatea cu Iumea materiald. Urmarea a fost ducerea poporului in robia Babilonului. Cine-i mai pu' tea ajuta pe cei ce nu ,admiteau ceva cu adevirat mai inalt decit ei ? E aici o preinchipuire a opiniei multora de azi ci nu e nimic mai inalt declt planul vdzut, material. Cei ce cred ln ceva mai inalt, se inalli si ei, lntiresc ti ei ceea ce au mai inalt ln ei, crezind intr-un izvor aI puterii spirituale $i libere. Cei ce so- , cotesc cd ei se nasc in intregime din ceea ce e supus legilor materiei, se vor su' pune cu resemnare acestor le$i,

t72

SI.. CHINIL

AIJ ALEXANDRIEI

impreunx cu lorul, adicd, vom umbla spiritual impreund gi ne vom odih,ni impreuind cu Hristos. CHIRIL: Bine zici. cdci acesitra convinEe sd cugetdm si cuvinne tul proorocului, care spune ,aga: <$i ecum, Istaile, ce ve cere Domnul Dumnezeu de la tine, d.ecit sd Iaci jud.eca&igi sd iubepti mila, gi sd fii gata sd umbli cu Domnul Dumnezeul tduu (Mih. 6, g; rze. PALADIE: E limpede ci a umbla cu Domnul Duinnezeu e un iucru bun gi prefios 5i aduce slava bdrbitiei. Dar at voi sd-mi spui ce inseamnt a fi ga,ta? 1HIRIL; Buclros. A fi gata sd umbli c,u Dumnezeu socotesc cd inseamnd.a te grdbi sd cugefi 9i sd implinegti ce,le ale lui Dumnezeu, inda,t5, fdrd sii te irnpiedice nimic si fdrd sd te atragd la minte netrebnicS. PALADTE.' D,ar cine zicem cd sint peste tot cei ce voiesc sd urmeze lui Dumnezeu, dar nu voies,c din toatd inima, ci cad in molegeald pi fug de stdruintd ? )HIRIL.' cei ce sint zdbavnici gi abia ajung pind la a voi sd cuEete cele c'e sint pldcute lui Dumnezeu, dar nu se prind din toatd inim'a de o viefuire sfint5, cei ce dau iubirii lui Dumnezeu o micd parte din sirguintd 9i rivna afldtoare in ei, dar resrtul au hotdri,t sd-l cheltuiascd intreg in chip risipitor gi nepdsdtor in distracfiile viefii acesteia, in osteneli nefoJosito,are gi' in griji am'are fso. chipul (tipul) acestora sint fiii lui Rubin gi Gad. cdci s-a scris i,ardgi in Numeri : <gi mulfime de vite aveau Iiii lui Rubin gi Gad, mullime mare toarte. gi ou vdzut linutul lui lazir si linutul lui Galaad..gi era locul, Ioc de vite. Si venind. fiii lui Rubin si tiii lui Gad, au zis cdtre Moise 6i cdtre Eleazar weotul si cdtre cdpeteniile adundrii : Atarot si Devon si lazir gi Namro, $i Esevon gi Eleadi gi saverna gi Navu si vaian. ptimintul pe care I-a dat Domnul, lnaintea fiilor lui Israil, e piimlnt bun pentru hrand d.e vite, gi slugile tale au vite. gi au zis. De aildm har inaintea ta, sti se dea pdmln-.
179. Judecata o face omul asupra sa, mila o indreaptd spre alfii, Dar nu va fi in stare nici sd se judece pe sine'fdrd pdritinire, nici sd facd mil6 cu allii, de nu va umbla cu Dumnezeu, de nu va recunoaste un for superior sieqi, cale nu depinde de el. 180. E rclativ usor sd speculezi desprc Dumnezeu, dacd. te-ai obignuil cu cceoslc, Dar e cu mult mai greu sd vieluiesti cgc cum cugefi. Aceasro cere o altd. cugetare: sd. cugeli pe Dumnezeu ca pe cel ce-ti porunce$te sr, te vc judeca pentru viala la; sd-l simli ca Persoond care se intereseazd. cle tine, nu ca pe un olriect posiv- aI _cugetdrii tale. Dat oceostc nu-li ingdduie sd tot amini Lmplinirea poruncilor lui .Dumnezeu, cine se obi$nuiette sd omine, va tot amina. Nu ldsc clipa prczentd. sd, trcacd, a$teptind o altd clipd, sau fdcind planuri de-a lucra in clipa viitoore. E un lucru asupra caruia a insistat Kirkegaard (Einiibung im Chris. stentum).- cu_getarea s6-fi fie unitd cu lucrarea ; lucrarea lfi va prilejui alt[ lntelegere a lui Dumnezeu

INCHTNARE tn ouh st aopvan

tul acesta slugilor tale spre stdptnire gi sd nu ne trccI pe,noi. Iordanul. .gI a zis Moise liilor lui Gad si Iiilor lui Rubin. Fralii vo^plri vor merge Ia rdzboi gi voi veli gedea aici ? pentilt ce sucili minlile |iilor lui' Israil ca sd nu treacd. in pdmintul pe care li-l d.d lor Domnul Dumnezeu ?o (Num. 32, I urm.). Apoi ocdrind neascu,ltarea pdrinfilo,r lor 9i ce,le ce le-au veni,t lor din ac,e'ea, zice: Au murit in pustieu, fdrx sd vadf, mdcar, ca sd zic aga, pdmintul fdgdduintei. gi urmeazd iardgi : <gi iatd, v-afi rid.icat voi ln locul pdrinlilor voStri, slat de oameni pdcdtogi, cc sd ,acldugali incd la iulimea mlniei Domnului csupra lui Isrcil. pentru cd vdveli lntoarce de la El, ca sd. mai ad.dugali incd. a-L ldsa in pusfie gi veli pdcdtui tald de toatd adilnarea aceasta.gi ou venit Ia el gi ou zis : vom f ace aici stine de oi vitelo'r noosrre si cetdti lucrurilor noosrre. gi noi lnarmali vom merge lnaintea tiilor lui Israil pind ce ii vom duce pe ei ln locul lor. gi se va ad.d,posti overee noastrd in cetdli inconjurate cu ziduri, din pricina celor ce locuiesc linutul. Nu ne vom intoo.rce Ia casele noaslre, p1nd.nu se vor impdrli tiii lui lsrail tiecare la |ocul sdu. $i nu vom mai mosteni intre ei dincolo d.e lord.an 6i mai lncolo, cd am Iuat pdrlile noastre d.incoace d.e lord..an,Ia rdsdrit,, (Num. 32, r4_rg). obse'rvd c5. aces ia, de dragul cregterii vitelor gi a averilor, gi a iubirii de femei gi de copii, Dll ar fi trecut Iordanul gi n-ar fi suferit sd ia parte la r6zboi gi 'la luptd, nici n-ar fi voit sd se impdrtdgeascd impreund cu ceil,alfi de Elo,ria 9i de bundtdfile ndddjduite. Ci socoteau cd cel m'ai bun 9i mai do,rit lucru este sd rdmind pe lo,c, fdrd sd-gi vire, ca sl zic aga, mdcar piciorul in undele lordanului. Dar certindu-i Moise gi ficindu-i si se teamd de-a se vedea sub minia dumnezei,ascd, fdgdduiesc cu greutate sd treacd impreuni cu ceilalfi Iordanul gi sd ia parte impreund cu ei la ostenelile rdzboiului gi luptei. Dar declard cd nu vor fi impreund pdrtagi cu ei; de vreme ce au primit partea lor dincolo de lordan. De felu,l Ecesta' sint cei indbugifi de grijile viefii de aici. Ddruindu'gi toat5 inima voinfei de-a cugeta ra cele de pe pxmint, de-abia se ingrijesc pufin de cele necesare gi nu-gi dau nici o sirgnrinfd pentru cele ale lui Dumnezeu. cdci <mulfi sint chemali, d,ar'pufini alegi* (Matei 22, 14). Deci cei ce se afl6 intre cei chemafi din pricina credintei, dar nu se numdrd lncd intre cei aregi, din sldbiciunea pentru pldceri, sint uneori zhb'avnici gi foarte lenegl chiar in a se apropia de harur sfintului Bstez. Cdci se tem sd ia. asupr,a lor, p,entru slava iui Dumne- 'zeu $r pentru folosul lor propriu os'tenelile c,uveni,te sfinfilor si sx fie prigonifi impreund cu slugile sincere, dacd timpul le cere aceasta. Dar mus,trindu-i legea dumnezeiasc5 gi infricogindu-i uneori minia dumnezeiasc5, pornesc cu lene spre b,otezul mintuitor gi iau parte im-

I
I

t74

Sr. CHIRIL

AIr ALE'<ANDRItI

preund crr cei alegi l,a ostexeli, fie postind cu ei, dat mai f5r5 sil6' fie sd aompatimind cu Biser,ic,ile prigcynite, dar neinduptrecirndu-se incd judecata dirspretui,ascd c,etledin lurne, ci rlminind atirnali ca de o par'te pdmin;tegti. De aceera'a zis Hris'tos celor de pld,cerlle gi de desfS,td,riile spre virala dreapti 9i se sirguiesc i'n evl'avie : lol ce s-au indreprt'art nlluali aminte sd nu se ingreuneze inimile vocstre de griii si lrdmintciti e lumegli,, (Luca 21, 14), Sa;unu s,ocotegti,prietene, cx lucrrud, pagubitor? PALADIE; Socotesc.Cum de nu. 1HIRIL I Dar adincindu-ti ochiurl mintii' i'n cele scrise,'te vei mi' nu,na de frumu,sel,ea chiPului. PALADIE; In ce fel ? CHIRII: Cei ce s-,au l,ernevit fati de cele prea bu,ne, din Pricina oregterii vifielor, a copiilorr, a femeilor, a stini,lor gi a cl6dirilo'r' si'nt Rubin si Gad. ? PALADIE; $i c'e insearnnd aceasrba CHIRILT Ce,l dirrtii eria primu'l ndscut din Iac'ob, iar ceildlalt s-a niscut din slujnicra Zelfa. ' PALADIE: E a'devdrart. 1HIRIL; Deci cei chemati sint intii ndscuti din credintd 9i ei au primi,t o pa,rte aleasd de Ia Dum,nezeu, cit tine de har. Da,r nu sint iu' bitori de liberta,te, din pricina aplecdrii spre c'ele re1e. Iar Biseriaa ce' lor intii ndscutri, sc,rigi in ce,ruri, splnem cd se nqmesc cei indreptati din cr,edin!6. Dar prirnu,l ndscut nu e irabitor de libertate, ci nrai degr'abd pSrtag li sot ail ce,lor "b "rn fug de ruginea 1q6isi 181. bine ai sPr:,s' ,PAL$DIE; F,o,arte CHIRIL.. Dar cuvi,ntul apropiindu-se de t[rm ;i oairecum de amncarea ancorei, urmeaz5 sd spunem 9i s6 reamintim iardgi cd trebuie s5 ne strdduim bd.rbdteste spre toate cele ce ne sint de fo,los 9i sd socotim osteneiile ca un exercifiu spre virturte dar sd nu cuEetem altfel' ci cd Dum,nezeu e's,teCeI ce ne mi'ntu,iegte9i ne ddruiepte puterea de a lupta impotriva ceil.or ce ni se opun, chiar dacS ar trebui sd ne im' potrivim unor forfe cu mult mai mari ca ale noastre'
era migcat 181. Cel nascut din credinfd inc6 nu e_'5i indreptat din credinfd' El dar .mai amina botede crJinta care l-a ndscut la o altd intelegere, spre botez, Ciriiii erau multi adulfi care incepeau-.s6creadd in Hristos, dar ;1. ];;;;ei-St. -a-minauhotdrirea lor ae a primi -botezul, pentru olliga{ia ce trebuiau sA Si-d *ui i*iruu botezul, socotind ia odat6 cu acesta in inireptaiea deplind a vlitrii lor. Ei vor nrai face plnd atunci. Ei nu cd la botez li se vor ierta' toate pd-catele ce le pdcate"' ." giaU"u" sd aiungd la libertatea deplind de

INCIIINANE

IN DUIT $I ADEVAR

175

Cd nu vdrsdm S[do,area fSrd folos, suportind ostenerlile pentru viriute,'ne invald Moise, zicind irn a doua lege: .$i sd.-fi aduci umjnte de toatd caleat pe care te-a condus Domnul Dumnezeul tdu in pustie, ca sd te chinuiased pe tine pi sd le ispifeoscd si sd se Jocd cunoscwte cele din inima ta, de vei pdzi poruncile /ui sau nuo (8, 2). Dar nu ne lasd sd ne imbolndvim de Iagitatea nebdrbdteascl, de vreme ce putem sd vedem din nou mina celui ce ne apdrd pe noi. cdci scrie iardgi : oler ce zici in cugetul tdu cd mai mare esle neamul ocesto decit Mine, clrm voi putea sri-i pierd pe ei, sd nu te temi d.e ei, ci sd-li aduci aminte cite a Idcut Domnul Dumnezeul tdu lui Faraon si tuturor egiptenilor d.e ; ispitele mari pe care le-au vdzut ochii taij de semneIe gi minunile acelea mari, d.e mina cea tare gi d.e fuayal cel ina\t. Cum te-a scos pe tjne Domnul Dumnezeul tdu, a$d va race Domnul Dum.nezeul nostru tuturor neamurilor, de cere te temi,, (Deut, T, 17 S. t,).

I .r--r

'

CARTEAA $ASEA Trebuie s[ ne aliptm numal de Dumnezeu Cel dup[ fire gt pe H s['L tubtm din tot sufletul
si din toati inima

)HIRIL: Despre bdrbdfia ce,a intru Hristos inte'leasd 9i despre td' ria duhovniceascd, am spus, Paladie, pe cit se pare' destul. Dar e necesar, cred, sd aruncdm o privife asupra celor prin care putem noi cig'.iga acestea. PALADIE; Bine zici. 1HIRIL.'Vino deci sd ne mi5c6m ochiul cugetSrii in cerc 9i sd supunem unei cgcetdri mai amdnunlite faptele noastre, c'a sd vedem cit mai bine pe cEre cdrare mergind, vom fi s,trdlucitori 9i vom primi, ca' pe o cunund, aprob,area pentru toate, dupd ce le vom fi sf,virlit in chip vrednic de l,a,udd.sau oare nu-ti par a cugeta cele drepte, de voiesc sd iac o cercetar a acestor,a? PALADIE.. tsa e foarte bine. cdci spur 9i eu c5 intii trebuie sd fie omul indemna't Ia bdrbdfie printr-o chem'a're,apoi s5 imbrdfigeze cele prin care poa'te dobindi s,trdlucirea gi ajunge pe o cale dreaptd la viata neprihdni$. CHIRILi A5adar, sd spunem cd sprijinul intregii case ste fundamentul, iar inceputul cordbiei e cirm'a. La fel temelia ce'lui ce voieqte sd lucreze dreptatea, e cu,noqtin!,aadevdrului 9i inv[tdtura nestrimbatd despre credinla in Dumnezeu Ce,l unul prin fire 9i adevdrat. "Cdci de nu veli crede, nu veli inlelegeu, spune Sfinta Scripturd (Isai'a 7, 9)' Iar dacd n-am infeles incd nimic din cele de trebuintd, e neces'ar sd nu lucrf,m, de vreme c nu gtim sd lucrdm drept. Sau oare nu vei recunoagte c5,e de trebuintd pentru a rivni lauda sX cercet5m tot ce e de fdcut, dac{ prin judec,atd putem face drept ceea ce trebuie idcun ? ' PALAD^IE; Recunosc. ' CHIRIL.' Agadar, educatoarea intelegerii este credinfa r82. Iar lntelegelea fundamenteazd ce,le ce trebuie sd le f'acem. De aceea cind Dum'
182. Se afirmE, cu mult lnainte de Anselm : <credo ut - intelligam.>' Dar s6 pu_continud cI tniet"obrea stdn Ia rindul ei, la baza celor ce trebuie lucrate. Cu rinduri inaint"e s-a spus in fond acelagi lucru, dar nu s'a fdcut o prea neta tine

INCETNARE IN DUH SI ADEVAR

t7?

nezeui tulturor le-a d,at Ismae'iifilor prin Mois'e legea ca pe un pedagog gi inclrumdtor lnfe,lept, le-a pus, c,a pe o temelie gi incepdturf, neoldtinat5, cunogtinfa despre Dumnezeirea cea una gi adevdr,at5. Cdci so(:otea cd nu vor pute,a ajunge la viala neprihdnitd gi curatd, ,adicd nu se vor putea pune de acord cu legea, care-i indemna la cele preabune, gi nu vor putea sd se supurndpo,runci',lorei, d,acbnu vo,r primi in minte, ca pe un zid inc,onjur6,tor, credinla in Dumnezeu, ca sd se poatd impotrir.i vitejegte pi6ce,ri,lor care-i indeamindla nepds,are rdDeci trebuia ca cei vechi sd rlepede, oa pe o boald su.ftete,ascd, tdcirea politeis,tS, gi sd fie int5rifi bine in c,r,edinfd i:r Dumn'ezeu'l Cel unul prin fire gi adevdrat. De aceea prima ,lege care i-a luminat a fost: <fiu sinl Dontnul Duntnezeul tdu, care te-a scos pe tine din pdn'fintul Egiptului, din casa robiei. Sd nu-fi taci lie alli dumnezei atard de Mine. Sri nu-fi Iaci lie idol, nici asemdnore a ceve din cite slnt in cer sus gi pe pdmlnt los, 9i din cite slnt in ape sub pd.mint. Sd nu te inchini lor, rricj sd s//uje,lti lor. Eu sint Domnu| Duntnezeul tdu, Dumne?eul rivnitor, care pedepsesc pdcolele pdrintilor ln tii pind Ia aI treilea $i aI patrulea neem, celor ce md urd,$c pe Mine, Si care lac mild pind Ia aI miilea neem, celot ce md iubesc pe Mine.Si pdzesc'poruncile MeIe,>ileq. 20, 2 t. u.). Trebuia sd infricogeze cu ameni,nfdri aspre pe cei ce vor i'nchide trecerea poiuncii ln fapte. De aceea se ,numegte Dumnezeu pe Sine rivnitor gi spune cd va plSti p5caterle pdri,nf,ilor urrnagi,lor lor, dacd vor imbrdfiga o viafd asemenea acelora gi se vor lua i.a intrecere ,cu gre5ealele inaintagilor tss. Cdci nu spunem cd pdc,atele pdrinfilor vor aduce pedepse peste cei ce n-au pdcdtuit deloc, de vreme c,e Dumnezeu lnsugi strigd : <Nu vor muri pdrinlii pentru copii, nici copiii 1:entru parinli ; Iiecare va muri pentru pd.eatul sdu> (Deut.24, 16). Dar dacd fiii urmeazd voilor
deosebire intre credinfd 9i intelegere: (la temelia lucrdrii drepte sta invdfdtura ciespre credinta cea nestrlmbatA despre Dumnezeu>. Iar ceva mai jos se spune cd Ia temelia intregii viefi noi stii kcuno$tinfa despre Dumnezeierea cea una qi adevdrat6>. De fapt nu se prea poate despdrti intre credinfa intr-un singur, unic Dumnezeu ti inlelegerea din ea, sau intre adevdrata inlelegere ii credintE, Cind judecd cineva drept, nu poate s5 nu creadd in Dumnezeu cei unul 9i viceversa. O judecatb dreaptd nu poate si nu, distingd lumea conditionati de un lor necondilionat si aceasta lnseamnd a crede in Dumnezeu; qi cind crede cineva in acest tor necondifionat, eI judecd drept... Una se cuprinde in alta. Dar intregul acesta dual depinde li de voinld. Sau chiar judecata dreaptd depinde $i de voir:x. adici de acceptarea voiti a unei intuilii a adevirului 183. Dacd in lege pare a se spune cd Dumnezeu va pedepsi pind la aI patrulea neam gregelile pdrinfilor in mod neconditrionat, aci.Sf. Chiril spune cd Dumnezeu o va face aceasta numai cu urmaiii care vor imita gregelile pdrintilor. Aceasta se poate lnttmpla lnsd mai usor cu urmagii, datoritd sldbiciunilor mogtenite. lr - lf. CEIRIL

l
b ,
I

178

SF, CHINIL

AL

ALEXANDRIEI

pdrintilor Si imit6 impietatea inaintagilor, mlnia se prelungegte ;i asupra J.or.Chiar dacd s-a,r intirnpla ca Durnnezeu, CeI rnai presus de to,arte, din iubi,rea Sa de oam,eni n'a,tu,rald, se refind de la ,trebuinla de-a sd pedepsi pe cei dintii, ,aduce pe urmd peste cei de-a,l doi,lea, sau peste cei de-al tr,eilea, urgirn ge se cuvenea gi se dratora l,a irnceput neamului intinat te. Deci Dum,nezeu i-,a im,pins spre trebuinta de-a se teme, nunindu-Se pe Sine riv,nito,r. Dar tot El i-a intdrit ln cred nf6, f6girduind sd f'acd mild pirnd I'a al m,iirleanearn celor c,e-Liiubesc,pe'El. A adduEat insd gi o p,o,runcdvecind gi sord cu acestea, zictnd : <Sd nu iei numele Domnului Dumnezeului tdu in de$ert. Cdci nu.vo /dsa Domnul nepedepsit pe cel ee ia numele Lui in deqert" (Ieg, 20, 7). Aceasta.o fdceau unii, legind numele lui Dumnezeu de lemne gi de pietre.9i coborind prostegte numele cel mai presus de tot numele la produsul gi Ia munca miinii omenegti 185. Cetre acegtia a spus Dumnezeu prirr glasul lui Isaia: <Dupd ce a ales me$terul lemnul,'|-a mdsurat, |-a liplt cu clei Si [-a idcut ca un chip de bdrbat gi cu o frumuse[e de om, ca sd-/ a$eze in casd. Tdiat-a din pddure un lemn, pe care |-a sddit Domnul 6i l-rt crescut ploaia, ca sd Iie oo.menilor de ars ; Si iuind din el s-a lncdlzit 1i arzindu-|, au copt plinea cu eI, iar din rdmd1ild au td.cut dumnezei Si se inchind /or" (Isaia 44, 12 g.u.) 186. dupd a'lite'le,zic,e : <Cunoaytefi cd $i cenugd este inima lor, Si rrildcesc>, (Isaia 44, 2O). Ac,egrtiai'au numelei Domnu'lu,i in degert. Dg,ci soc'otesc cd cei ce au sc5part d'in laful diavolesc Ai du, curo,sCurtpe Dum,nezeu adevdrat, nu trebuie sd molegeascir in ginduri.reci 187, nici sd cinsteasc5 prin flecdreal5 cee-a.ce-i josnic, ldsindu-se at,r.a9ide ,trebuinfa de.a Sti de ,alti dumnezed, sau de-a soco,ti cd existd peste tot vreunii ln afard de Cel unurl gi adevdrat. <Cdci degi sint a$a-zigi dumnezei, tie ln cer, Iie pe pdmint, pentru noi este un
184. Chiar dacd nu vine drmarea relelor sdvlrgite peste cei ce le-au sdvlr$it, pentru ci natura lor incd n-a apuc4t si se sldbeascd prea mult, aceasti urmRre vine peste urmagi pind in al patrulea neam, lnsd numai dacd ei nu se infrineazd cu un efort sporit de la imitarea relelor inaintagilor. - 185. A lua numele lui Dumnezeu in degert, inseamnd a-l da celor ce nu corespund infelesului lui, a goli numele lui Dumnezeu de confinutul lui. . 186. Nu poate fi Dumnezeu omului ceea ce depinde aga de mult de om ch aceasta poate s6-L supund lucrdrii Sale. Nu poate fi Dumnezeu omului ceea ce-i mai prejos de om. Dar trebuie sd admitem o existenli care nu depinde de nimic, ci de care depind toate. $i realitatea nir poate consta din componente dependente unele de altele. Trebuie sE fie una care nu depinde de nimic altceva si de care depind toate. Aceasta trebuie sd aibd 9i o conqtiinld +i o libertate, pentru ci dacii ar depinde celelalte de ea fdrd voia ei,' aceasta n-ar fi propriu-zis o dependenli a lor de ea. 187. <Ginduri. reci>, glnduri specu,lative deipre D'mnezeu. Aceasta nu e o simtire a puterii lui Dumnezeu ; sint glnduri prin caie omul se socotegte superior lui Dumnezeu. Dar acest dumnezeu e un idol dependent de om. ra

INCHINARE

TN DUII sI ADEVAR

179

singur Dumnezeu, Tatdl, din Care sint loale qi noi lntru El r Si un singur Domn,Iisus Hristps, prin core slnt toate qi noi prin E/, (I Cor, B, 5-$). Dar nici nu contr'agern fir,e,aDumnezeirii in chip iudaic numai I.a Dumnezeu qi Tatd.l Ce,l Unu,I, ci o ,ldrgim n Treimea Sf,iatd gi de o fiintd. 'I'otugi deosebind-o in calitatea persoanelor gi insugirea ipostaselor, contragem iard,gi pe Dumrnezeu .irirtx-unurl,pentru identitate,a fiintei r gi Lui Ii vom sluji, Lui ne vom i,nchima,chernind pe Tatdl gi pe Fiu[ gi pe Sfimtul Duh. Cdci zice : oSd hu-li tie lie alli dumnezei aIard. de Mine". $i iar59i: cDomnului Dumnezeului tdu te vei inchina $i Lui singur Ii vei sluli" (Dent. lO, 20 r M,atei 4, 10). Iar de vreme cb unu,,leste Dumnezeu T'atdl ; unu,l Domrnu,l, Fiu,l ; unu,l Duhuil Sflnt CeI purcesr nici pe Dumnezeu,l Cel unul nu-L vorn scorate din domnire, nici pe Ce,l cu'ad,evdrat gi prin fire Domn, nu-L vom lipsi de a fi Dumnezeu. Cdci tine numaidecit de Dum,nezeirea cea prin fire domnia gi iarigi d,e domnia ce,a adevdratd, slava Dumnezeirii ls. PALADIE: F,o,artedrept gi loarrte irntreleptE-igrdit. CHIRIL...Deci vom cunoagte, Paladie, un Dumnezeu, gi pe nimeni nicide,cum nu vo,m soc'bti lmpreund cu fil, clepdr,ti,ndcit mai rnult din sufletul nostru nehotdrirea care este cu adevdrat trufie Si'hul6. Aceasta ca sd nu ne spund gi nou{ sfintruil cuvint : <Pind'' cind veli Schiopdta cu amindoud piciaarele ? De credeli hti BaaI, lnchinali-vd lui, de credeli in Dumnezeu, inchinali-vd lui Dumnezeu" (III Imp. 18, 21). Deci rtrebuie sd firn de un singu,r fel, nu cu dou& leluri de gindnri gi ,schimbXcio$i, gafa sd fim vdzuli trocind la c,eil.e n;u se cuvine. Cdci ce 'eu zic c6 a gohiopdta spre amindoud pErlile qi a iubi cldrtinrarea, e cea m'ai ma're necredin|d. De aceea gi legea veche pedeps,egte cu m,orarrtea pe cel ne,sigu,r.Cdci zice : nCel ce jertle1te dumnezeilor, cu moerte sd tnoard, fdrd numai Domnului>, (leS, 22, 20). Prin urrla,re ridicarea cniva impotriva slavei lui Dumnezeu gi incercarea de a dbrui cele ce se cuvin sd fie ddruritenumai Lui singur, celor care voiegte el gi celor ce nu
188. Tatdlui ii zicem Dumnezeu. Fiului Domn. Duhului Sfint Purcezdtor. Dar prin aceasta nu lipsim pe Tatdl de domnie, nici pe FiuI ti pe Duhul Sfint de Dumnezeire. Sint trei Persoane, dar un singur Dumnezeu gi de aceea i se cuvine o singur{ lnchinare. Nu ne lnchinEm Tatdlui desp6rtindu-L de FiuI,,nici Fiului despiriindu-L de Tatdl. $i pe nici unul de Duhul Sfint, cum nici pe Duhul Sfint de ei. De aceea au $i o singuri slav5. Nu-L contragem pe Dumnezeu necunoscindu-L in cele trei Persoane. 'Deci este o viafd largd in El, sau o viafd a iubirii. Dar nici nu lmpdr{im unitatea fiinfei 9i vielii Lui. E ldrgimea iubirii intre Persoane in unitate qi unitatea desivirgitd in ldrgimea iubirii intre Persoane.

t80

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

sint prin fire dumnezei, e cea mai urirtd dintre boli, m,ai bine zis e crima gi vina celei mai de pe urmd impietdti. De unele ca acestea trebuie si se lepede cel cu adevdrat credincios li iubitor de Dumnezeu, curAlindu.gi nu numai inima, ci neprimind sb rosteascd vreodatf,, nici m6car cu limba numele idoiului. Cdci s-a scris: .,Si numeJe dumnezellor sfrdjni sd'nu vi le aduceli aminte, nici sd se audd din gura voastrd. (leg. 23, 13). Cdci ceea ce e urit a cunoa$te, e pdgubitor li a grdi. Cei- ce s-au hotdrit sd cinsteascd curdlia credinfei se cuvine sd-gi aducd aminte totdeauna de fericitul Pavel, care scrie : <Cdci esle cu neputinld ca cei ce ou fost odatd luminati 9i ou gustot cuvintul lui Dumnezeu Si puterile veacului viitor, dacd au cdzut sd se lnnoiascd iardqi spre pocdinld> (Evr. 6,.4-6). Penlru cd cei ce au foat conduti odatd Ia impf,rtdgirea de h,aru,lceresc Ai dumnezeiesc, prin Sfintul Botez, dupl ce au primit invdfdtura adevdratd pi de viafd fdcdto,aredespre invi,ere gi despre impdrdfia lui Hristos, de se vor hotdri sd se i.ntoarcd i,ardgi la starea de la inceput gi sE sufere boa,ia dintii, nu vor fi innoiti spre curdlire prin al cloilea botez. <<Cdcinecredinla lor nu va nimici credineioSia lui Dumnezelt>,cum spune dumnezeiescul Pavel (Rom. 3, 3). Nici nu vorh socoti nestatornic harul dumnezeiesc, pentru cd l-au'disprefuii unii, intorcindu-se inapoi. Ci mai degrabd Judecdtorul tuturor va supune la pedepse pe cei ce nu s-au pdzit sA se rostogoloascd la atita impieta'te, incit sd ca,lce in picioare pe Fiul lui Dumnezeu pi sd socote,ascirsingele legdmintului ca lucru de rind pi sd dispretuiascd Duhul .hbrului, i,n ca,re au fost sfinlifi pi s-au fdcut pdrtagi ai firii dumnezeie;ti 18e-1e0. precum ostagul care CXci a aruncat coiful 9i a fugit din lup,td, nu m,ai tie,buie cinstit a doua oard cu semnele ostdgegti, ci trebuie pedepsit, ca sd sufere pedeapsa lagi189-190. Nu cunoagternmai rnulti dumnezei, deci nu ezitdm cdrr.ria dintre ti si ne inchindm mai intii qi mai mult. ln acest caz arn huli pe Unicul I)umnezeu, sau nc-am rrufi aleqind noi pe cel cdruia sd ne inchindm mai intii. Dumnezeu Cel Unul nu e un l)umnezeu sdrac de iubire. Nu e fdr6. Fru. ti fdri Duhul Sfint. Nu are in El totul. Un astlel de Dumnezeu dacd e socotit deosebit de lume, nu e in comunicare cu lumea. Fiul lui Dumnezeu e CeI Care rdmlnind Dumnezeu S-a ldcut 9i om 9i qi-a vdrsat slngele pentru noi pi a luat in umanitatea Sa pe Duhul Sfint, ca s-o slinfeascd pe ea 9i prin ea 9i pe noi, Un astfel de Dumnezeu firi o iubire interioard $i fdrd putinta comunicdrii cu noi, firi si inceteze a rdminea Dumnezeu, nu e Dumnezeul adevdrat. O con$tiint6 nu e posibild fdrd a fi conqtiinfa despre o altd conqtiinld, fhri a fi in comunicare cu ea, fdr a o avea ln sine, cu toate ci nu lnceteazi sI se distingi de cealalt[ congtiinfd care-i este intr-un anumit fel interioarS. La temelia intregii realitati e o congtiinfd care are in sine o altd conqtiinfd sau alte doud conFtiinle din veci. E o conqtiin|5 de Tatd suprem Care are in sine congtiinla unui Fiu suprem 9i congtiinfa Duhului care participd la bucuria Tatdlui de-a avea un Fiu gi a Fiului de-a avea un Tat6. Con+tiinfa acestui Tatd adund in sine constiintele pe care ie creeaz&,

INEHINARE IN DUH SI ADEVAN

181

I
I

r
I

] t
I I

tdfii, socotesc cd in acelagi fel se cuvine ca cei ce au disprefuit harul cel a'tit de vrednic de cinstire qi de admirafie, se cuvine sd nu mai fie cinstiti cu ddruirea umui a:l doile,a duh, dupd ce au disprefuit pe cel dintii, ci sd fie supu,s p,edepse,l,orlel. Dar gi oirvintui vech'i ne invafd cii cei ce ar.l fost luminali oda,td, se cuvine sd ajungd la acea hotdrire li tdrie de ginduri, inci,t sd nu gtie decit pe Dumnezeu Cel Unul prin fir,e, gi s.I fie cu s'ci'rbdfatd de cei ce se m,ai gindesc $i Ia altceva decit la aceasta gi sd ,aibd c'ea mrai frumo,asddintre dorinfe pe acee,ade a se ridici impotriva idolilor, de a d5rima templele gi de a socoti ca nimic locurile religioase ale pdginilor. Cdci s-a scris : <gi o grdit Domrutl ccitre Moise sprc opus de Moab llngd lordan, 1n lala lordanului, zicJnd: Cirdic,yleIiilor lui Israjl ^ti zi cdtre ei ; Sd treceli Iordanul in pdnfintul Canaan gi sd pierdeli pe toli cei ce |ocuiesc In lard.lnaintea Ielei voaslre. nSisa ninticili cltipurile ,lor qi toli idolii cei turnali ai lor sd-i pferrleli ^5i toli stllpii (columnele) lor sd-i stdrlmali,, (Num. 33, 50-52). Intelegi cd aei ce au tr,ecut Io,rd,anul:trebuie sd desfiinleze ,arltarele qi templele Si sd dXrime idolii 9i stilpii (coloanele lor) fdrH intirzie1s ? 192-193. Crufarea acordatd acestor rele, e un semn clar cd nu sinCdci tem bine intemeiali gi nu-i inchindm lui Dumnezeu inima fdrii prihand, cu toate cd s-a spus limpede despre cei necredinciogi $i vicleni : <Sci nu le inchini dumnezeilor lor, nici sd-li faci dupd taptele lor, ci cu ddrimarea sd cldrimi capiStele lor $i zdrobind sa zdrobeSti stllpii lor. gi sd s1uieqti Domnului Dumnezeului triu. gi voi binecuvinta piinea to $i 1..inuJ

pentru a cxtinde la ele iubirea de Tatd. $i toate aceste congtiilfc se sint unrte ltr constiinta Tatilui, dar fiecare din cle aduni intr-un fel in ea toate celelaltc congtiinfe. Dacd n-ar fi un unic Dumnezeu ce cupriqde ln sine ca Tatd atte doud congtiinfe din veci, sau ne-am putea aduna toate conttiinlele create fir5 si ne c o n t o p i l n i n t r - o _ u n i c I c o n s t i i n t , l d u m n e z e i a s c di r r t r e i t d , s a u i u b i t o a r e . A c e a s l d u n i tate a con$tiinfelor nu o poate inldptui nici politeiismul, nici vreun fel oarecdre rle panteism. Pe de altd parte nu primeEte Dumnezeu in congtiinta Sa congtiinle rr r u d a r c . r 191. Argurnentare impotriva unui al doilea Botez. Cel ce disprefuie$[e prin viala lui Botezul primit, disprefuiepte Treimea in numele c6reia s-a botezal. \;iata t regtinh incepind cu harul Botezului, tncepe cu credirlla in Treime. Dir-r aceasta sc nagto omul cel nou. Omul ace=sta intrat intr-un nou orizont de vial5, in ciria zontul plin de sens. Fdrd Treime, existenla nu are sens. Daci omul nu itie ce e fiul lui I)umnezeu 9i prin aceasta destinat vieiii eternc ca fiu iubit al Iui Dumnr:zeu, existenla lui nu are sens. Cine s-a ldsat si cadd din acest scns, u;or ar pu- teo r'.Idea9i a doua oari din el. 192-193. Adica cei ce s-du -botezat in Treime, trebuie si ddrime din r:onritiirita It.rl orice idol. sau templu iclolesc, orice iclee cd lumea t:st6 realitatea ultimd satl d i v i n i i . ( i h < ' ia c c a s t a i - a r c l r r e el a p i e r d e r e a l o r < - ' ic o n ; I i i n { e p e r s o n r l e . r

182

ST. CHIRIL

AIJ AI/EXANDRIEI

fdu 9i apa ta r&. $i voi depdrta sldbiciunea de la voi. Nu va ti nerodltor, nici sterp pe pdmintul tdu, numdrul zilelor tAIe le voi plini" (Ieg, 23,24-26). E'crlair cd cerlor bine intdrili Si alipili printr-o cugetare s5n5to,as.i, la Domnu,i tuturo'r, celor crare se strdduiesg se f,acd dovada limpede a acestui lueru, ddrimind altarele, coloanele gi statuile o,amenilor stricati l,a minte, ,aceasit,a va fi pricind de dar'u,ridumnezei'egti. le PALADIE I AdevSlrart. CHIRIL; Cbci de vei dtirim,a, zice, cdle fdcurte de miini gi vei sluji lui Durnnezeu, urind 'obice'iuri,le acelo,ra: <Voi binecuvinta piinea ta Trainic Ai adinc este cuvintuJ acesta. Ceior cre$i vinul tdu Si ope to>>, dincioqi lui Dumneze'u, impbrtdgirea de T,ain'elelui Hristos gi haru,l dat lor prin sfintu,l b'ortez, rl,e va fi sp,5'ebineouvintare du,hovni,cease5. Iar c'elor incd. indoied,nicd9i pornifi spre ap,ostazie,impd,ntdgireade binecuvintarea dumnezeiascX $5 le este minie $i oslnde ,gi orice alt rdu. Aceasta este, cred, ceea ce a spus pi lnfe,leptul P,avel : <Cel ce mdnincd Si bea trupul Si singele lui Hristos cu nevrednicie, judecatd sie-;i mdnitrcd ,ti bea, nedeosebind trupul Dontnului. Sd se cerceteze pe sine omul $i a^tasd mdnince din piine ti sd bea din potir*,{I Cor. 11,27-28). Deci impd,rtdgire'a de Sfinteie Taine esite spre binecuvintare celor cn adevb.rartiubitori de Dumnezeu. gi se vor izbdvi de slSbiciune, adiJd de boala care impinge la fdrddelegi gi duce la la;ita,te. $i nu r',a fi lntr'e ed nici ne,rod,itor,nici sterp. Cdci tot sufletu,l evlavios gi iubitor de Dumnezeu e fo,arte rorlitor gi impodobit cu r,oduri sfi'nte, adicd cu md' 'ririle virtutii. ' PALADIE: Aga eSte. CHIRIL: Nelbsindu-ne sd avem o inim5 ugor schimbdcioas5,ne lntoarce cu bun rnegtegug spre biruinla de a urmXri intErirea in cre- ' dintd gi s.t,a'torrnicira ev,l,avie. Astfel uneori El ne i'ntoarce prin gi,nin durile oe,le cuvenite spre ceea ce e bun, por,unciudu-ne sd pdr5sim, ba rn,ai mult sb r,espingem c;u ,totul, ca pric'ind cle pi'eire, je,r,tfi,reaSi inchi-194. Pentru cei ce cred lntr-un Dumnezeu deosebit de lume, elementt:lr' acesJeia nu slnt totuqi lipsite de puterea lui Dumnezeu, Ci El le sfinfegte prin puterea Lui prezentd in ele datoritd iubirii fatd de oamenii pe care i-a creat'9i pentru care le-a creat pe toate. 195. Inchinarea la zei e una cq considerarea forfelor naturii sau ale pornirilor omenesti ca neavind nimic mai presus de ele. Aceasta il face pe iuchirritorul lor sE ia pornirile omenegti ale zeilor ca modele pentru viala sa Ei a socoti cd nimic nu-l poate ajuta impotriva lortelor naturii, care pot sd-i . fie o vreme dc folos. Dar pind la urnrd il duc la pieirea definitivd ca persoand unicd. Nici un zeu cu chip uman nu imbrdfiSeazii toate, ci e in luptd cu altii, Forfele naturii produc rezultatele lor mai mult prin Iupta intre. ele, sau prin modificarea unei substante in alta.

l,t hr t'
i

?NEF'NARE

IN bI'E

9I ADWAR

r83

nranoala id,ofli, ardtiurdu:are cd 'aceastd boald e p,iind de rduta,tea ce,a mai de pe urm5, rna,i bdne zis de cea rnai m,a're impi'et,arte.Alteori ne aduce in fafd frica, cea de pe'de,apsd,adicd, ca pe u,n pediaEog 9i pdzitor aspru, impingirndu'ne dirn toate pd'rfile sprre ceea 'cre-i pldcnrt tltri Dumnezeu. Aga zice fericitul Moise in A doua ldlge : <$i ccestea sint poruncile gi judecdlile, pe care ie te pdze$ti a Ie lace in pdmintul pe care Donnul Dumnezeul pdrinlilor no1tri vi-I dd voud in stdpinire in toate zilele, care le veli trdi pe pdmint. Cu pierdere sd pierdeli toate locurile, 1n care au slujit neamurile dumnezeilor lor, pe care voi Ie veli mo$teni pe munlii lna[i Si pe dealuri pi sub copac slufos. ,$i sd surpafi jertlelnicele Ior gi sd sfdrimcli stilpii lor Si desi;uri/e lor sd Ie tdiati qi chipurile cioplite ale dumnezeilor ,lor sd le ardeli in Ioc qi sd pierdefi numele lor d"in locul acela> (Deut. 12, l--3). Infe,leplii qi cbrtu,r,aririElini,lor, rnai ales poefii, drau dr,ac,i,lorunele nume de nirnfe ,ale murnli,Io'r gi c'opacilo,r. Enau de acei'a c'arrevoind sA cinsteascd in locurile inalte pe zeii lor, au ridicat jertfelnice in'munti 6i se sirgnriau sd le jertfeascd boi 9i implintind statui gi chipuri de draci in preajma copacilor mai frumogi, le aduceau jertfe de berbeci. Deci era nce6ra,r csi supugi Dumnezeu,l'uricel ,adevdr,at Si prin fire t96r c,a sii cldrime fdrd sd se t,eamd de nimic sfaturi'ie Celorr ,rdtdcriti si sd se depb"r,Leze cit mai ptrlt de obic,eiuri'le 'acelo,rra.De aoeera zice i,ardgi : <Iar dupd. ce vo pierd,e Domnul Dumnezeul tdu d.e Ia latra ta neamurile Ia care mergi tu, sd.mo$fene$ti pdml.ntul lor, gi sri-j mottene;ti pe ei qi sd locuiegli in pd.mintul lor ; ia aminte la tine, sd nu cauli a urma lor rlupd ce vor .pieri ei de Ia tala ta; gi sd nu'cauli pe dumnezeii lor, zicind : cum Iac neamurile acestea dumnezeilor 1or, voi Iace gi eu. Sd nu Iqci a$a Domnului Dumnezeului tdu. Pentru cd. au tdcut dumnezeiIor Lor spurcdciunile pe care Domnul le-a urit, odatd ce ,ti pe iiii lor gi pe liicele lor le ard. ln toc dumnezeilor lor- (Deut. 12,29- 311tt2.
196. St. Chiril nupe$te 'adesea pe, Dumnezeu adevdrat, adicd transcendent lntregii lumi condifionate q;i dependente de EL Dumnezeu prin fire, ca sd-L opund zeilor din care nici unul nu e Dumnezeu prin lire, ci e socotit a$a printr-o cuget.rlc gre$itd. 197. Cei ce rdstignesc pe Hristos nu fac aceasta ca un act de slujire adus Iui I)umnezeu, cum fdceau un astfel de act cei ce jertfeau tineri 9i tinere zeiior lor. Iar }{ristos primeqte moartea ca sd o biruiascir, nu socote$te moartea ca contopirc in r:scnla clivin6, sau ca o satisfaclie a unei polte crude a zeului, pentru a scdpa oanrenii ce aduc asemenea jertfe - uneori chiar pe tiii si fiicele lor -- de anumite greutdli p6minteEti, fie ei, fie colectivitatea din care fac parte. Aici Fiul ltti Dumnezeu lnsuqi se face om pentru a se aduce jertfd pentru' oarneni ca sd rriruiascd rnoartea pentru Sine ca om gi pentru cei cu care S-a ldcut frate intru umarlitate. Dumnezeu nu cere unor oarneni sd sdvirseascd o asemenea cruzime si nici ]ru \trea c'a alIi oameni sd suportd asemenea cruzime. Dumnezeu nu incurajeazd moartea, in<Iemnind pe unii sd omoare pc altii. Hristos moare pentru a desliinta moartea prin moartea Lui. Numai diavolul poate indelnna pe unii oameni spre uciderea altora, aniiigindu-i cd prin aceast-afac plicerc lui Duinnezbu. Cel ce L-au ristignit

r84

TF. CITIRIII AL ALIXANDNTTL

Bine fdce leEiuitoru,l cind interzice cu totul imitare,a ee,lor rd,tdcili 5i ie porunce$te sA rdmind departe de junghierea nemiloasd a copiilor. El vddegte pe zeii iubitori cle singe gi mincinogi ca pe nigte. co,rupdtori si pierzdtori ai onrenirii, care necinstesc s6lbatec insegi Iegile iubirii necesarerpentru pldce,re,a lor. "Cdci Dumnezeu Le-a sddit toate ca sd lie .ti stnt tdpturile luntii, pi sinl spre mintuire - pi nu este impdrdlie a iadului pe pdmlnt. Dor prin pizma diavolului a intrct moartea f,n lume" (Int. 1, l4i 2,24). Vointa durnnezeiascAsurp.I mo'artea gi desfiinleazd stricdciunea ;,gi nu suferd sd nu mai fie cele create. Cdci le-a zidit pe toate spre a fi, precum s-a scris. Deci cei pringi in cursd de puterile dracilor spre amdgire, aduc S,atanei ca nigte miresme ale celor rnai bune gi mai brnemirositoare aromate mierea celor ce au fost fdcuti spre viafd gi moartea celor ce-au fost creafi spre a fi. Deci foarte bine cd a voit sd arate cd obiceiurile .ac'elor,asint p,line de ce,a mai de pe urmd rdutate gi cb prin ele se"batjocoregte fire'a gi se calc6 in pic,ioare legile mult doritei iubiri de copii. Prin aceasta impinge mintea robitd 9i uritoare de rdu a ascultdtorilor spre datoria de a cinsti qi inbrdtiS6 cu cdldurd cele ce le voiegte gi le spune El. Acestea s-au legiui't odinioard spre ddrinr,area impip{tii ace'lo,ra. Pe de altd parte hotdrdgfe pedeapsa cu moarteg pentru cel ce voieqte sd abatd pe cel intdrit, sau pe ce,l ce a primit cu iubire de Dumnezeu cunoptinfa adevdrului. Cdci a zis ia,rdgi : .Ior de se va ridica intru tine prootoci, sau vr.eunul care viseazd vis, $i-li va da fie semn sau minune, Si va veni. semnuJ scu minunee, care sd-ll grdiascd lie ztcind: Sd metgem gi sti slulim dumnezeilor strdini, pe eare nu i-atl $tiut,'sd nu ascultali de cuvintele proorocului acela sou o celui ce a visat visul acela. Cdrvd ispilegte Dumnezeu pe voi co sd Stje de iubtti pe Dumnezeu din toatd inima pi din tot sulletul vosfru. Sd umblali dupd Domnul DumnezeuJ voslru Oi de El sd vd temeli Si poruncile Lui sti le pdzili qi cle glosul Lui sd ascultali ti lui sd-I slujili 9i de E/ sci vri lipili. $i proorocul acele, sou cel ce a visat visul ocela, sd moord. Pentru cd a grdit ca sd te abatd pe tine de la Domnul Dumnezeul tdu(Deut. 13, 1-5). Cit de sfintd pi de potrivitd cu Dumnezeu e lege,aI Cdci d,acducigagii de trupuri trebuie ngmaideeit sd rnoard, dup5i 1ege,cum nu se va primejdui, pe drept .currlnt, ce'l ce pricinuiegte o ritdcire pierzdtoare
pe Hristos au slujit 9i ei Satanei, dar Hristos a lolosit nroartea impusd Lui dt: aceia .spre biruirea ei qi a Satanei. lnghitind pe Hristos, moartea a fost omoriti <iirr liuntru, spun Pirinfii. lar prin aceastd cel mai puternic mijloc de stdpirrire a Satanei. Dpgmanu'l binelui .inghitind un .!rinr: care rimine ferm in c e l c c l - a i n g h i l i t , biruiette pe du;manul lui.

INCI{TN.A,RE IN DUH gt ADIVAR

185

sufletului gi-l aruncd pe aoesta? care, dupl cuviqltul Mintiri,tonului, e rnai bun decit trupul, in gropile pieirii ? De aceea Lalegiuit Dumnezeu ca amdgitorul pi batjocorirtorurl oe]or sfinte sd fie supus ]a pedeapsa ucigagului. Aceeagi pedeapsd e poruncitd impotriva c,elor ce igi lasd mintea ugor supusd qi purtatd de u,rrii ca acegtia. Cdci cel oe putea u$or sd scape, zice, dac5 ar .fi privit treaz la adevdr, pentru ce a imbrdfi$at abaterea de burnd voie spre fdrdde'lege? <Iar de se va aIIa intru line in vreune din cetalile tale, pe care le dd lie Domnul Dumnezeul triu, bdrbat sau Iemeie, eate va lace ce esle rdu lnaintea Domnului Dumnezeului tdu, cdlclnd le(trdmintul L1ti, gi mergind vor sluji Ia dumnezei strdinj $i se vor lnchine lor, soorelui sou Junii, sau Ja orice d|n ccle din podoaba cerului, fi-am poruncit lie, ti se vo vesti aceosta lie, vei cercete cu de-amdnuntul Si dacd. a lost adevdrat cuvintul, cd s-o Icicut spurcdciunea aceostc fin Israil, scoate pe omul oce)o sou pe temeia eceee, care au tdcut lucrul acesta rdu gi-i omorlli cu pietre, ca sd moatd. Cu doi martori sou cu trei martori va ti ucis ce.l dat morfii Nu va fi ucis cu un martor. $i mina martorilor va Ii mai intii asupra lui ca sd-/ omoere pe eJ ; Si mlna a tot poporul Ia urmd. $i vei ridica pe cel rdurlin!re voi- (Deut. 17,2-71. Cind Dumnezeu lnsugi e batjocorit in slujirea ce I se cuvine, nu e lucru cuminte a te milostivi. $i e cu totul pdgubitor a te ldsa moleSit la vreme nepotrivitd, pe motiv cd o cere iubirea intreolaltd. Aceasta soCo,tesccd e ceea ce zice Domnu,l : .CeI ce iube1te pe tatdl .scu pe mamd mai mult deeit pe Mine, nu esle vrednic de Mine> (Matei 10, 37). Sd se dea la o parte artumcilegea milei li sX se dea in ldturi puterea drago'srtei naiturale gi tot ce fine de iubirea de oameni, gi, ca sd zic aga, sd fie slujit Dumnezeu printr-o binecredincioasd asprime. Sau o'are nu vei recunoagte cd e un lucru suve,nit oa cei ce au imbrdfipat apostazia fird motive sd fie pedepsili fdrd mild, c'a unii ce au nesocotit slava mai presus de toate gi nu s-au ferit sd necinsteascd fdra grijti pe Cel pe Care er,a mai bine sti-L bucure prin silinfele spre stal tornicie ? to8 PALADIE: E un lucru cuvenit, ftir-.i indoial5. CHIRIL: Imi voi aduce aminte de ce-a zis El celor vechi : uCe greqeald au gasit pdrinlii voStri intru Mine, cd s-au departat de la Mine Ei eu mers dttpd cele deSarte :i s-ou tdcut de$erli ?" (Ier. 2, 51. Mirindu-se cle prostia nestdpinitii a Israelitilor, zice : <S-c mi198. Nici niia, rrici iubirt'.r dc o<lnleni nu trebui6 sd opreascii pe cineva Ce-o .pede:psipe cei ce necinstesc mdriretr lui Dunrnezeu. Cdci p i l d a l o r r e a r d m a s d n e pedepsitl duce la pierzarca multora. Deci nepedepsirea lor nu se dovcde5te ca i r n p l i n i n d l ) ( ) r u n c ai u b i r i i d e o a n r e n i .

&

186

SF. CHIRIL

AL ALE:<ANDRITI

rat cerul de aceasta gi s-a spdimlntat pdmintul toarte, zice Domnul, cd doud rele a tdcut poporul Meu: M-a pdrdsit pe Mine, izvorul de apd vie, gi gi-au sdpct lorugi gropi surpete, care nu vor putea sd lind apd,, {Ier. 2, t2-13). Soco'Lisc pe dreprt cuvint cd se abart de la tot sfatul bun cei ce, deplrtindu-se de la slujirea lui Dumnezeu, slujesc zidirii in I'ocul Zidito,r,urlui;i Fdcdtoru,lui, saLr,c,obo,rindl,a o ,rdtdcire incd gi mai ruginoasd se inchind lucrurilor miinilor lor. Cdci doar le . era ugor, dacd ar fi voit sd cugete drept, sd vadd frumus,ete'afirii negndite gi mni p'resus d,e toate d,in podoab,a zidirii Si sd infeleag5 pe Orinduitorul, Cirmuitorul ti Fhcdtorul intregii lumi din buna intocmire a fdprturilor r99,Dar -scuipi'nd pe,ste urn ,IS,6r cucelnic: de vrednic de admiratie sfat, unii dintre cei vechi au schimbat'c,ele de ;i aur pentru cele de aram5, dupd poetii Eliniilor (I-Iomerr,lliada 6). Ciici ptirdsind datoria de a se inchina lui Dumnezeu Cel dupd fire, s-au abdtttit copilSr'epte spre nefo,Iosito'area s.l;ujire la idoli, aducind peste capetele lor rugine pi batjo,curd 9i aiegind cdderea de burnd voie de la ajutorul de s'us200. De ac,eeaa zis Dumnezeu : <Cum e ru,5inec holului cind a fost prins, aso se vor rugina iiii lui Israi/ gi impdralii tor si cd.peteniile lor si preolii lor Si proorocii lor. Au spus /emnutui : tu e$ti tatdl meu, Si pietrei : tu m-ai niiscut pe mine. gi mi-au intors Mie spatele ;i nu Ielele 1or. $i ln vremea necazurilor |or vor zice; Scoald ,gi ne mintuie.Ste pe noi. Dar unde sint dumnezeii tdi, pe care i-ai Idcut lie ? Oare. se vol scula ej gi te vor mintui pe tjne in vremea chinuirii tate ? Cdci ctupci numd.rul cetdlilor tale au Iost dumnezeii tdi, Iuda, Si dupd numdrul ulilelor lerusolimului, au jertlit lui Baa|zor. pentru ce grd"ili cdtre Mine? Toli preolii au sdvirsit tdrddelege fald de Mine, zice Domnul" (Ier. 26,29). PALADIE: Cumpli,t'lucru, cu adevdrat, e acesta. ctlIRIL.' Dar uneori este cite unul dintre no,i, incd nu prea intxrit, care ardtind o iubire prefdcutd 9i mincinoasd fatd de Hristos 9i imbrdcindu-se ca intr-o piele in aparentd iubitor de Dumnezeu, e de
199. Buna armonie din lume nu trcbuie dispreluitd, de r,ei ce nu se inchini c'i, dar trebuie admlratd ca operd a Fdcdtorului Cel mai presus de ea, nu ca una ce ar fi ea insdpi prin sine, deci una cu divinitatea. odati cu lrumuselea 9i inlelepciunea din ea, trebuie vdzutd gi limitarea ;i neajunsurile ei. Lumea nu nc dd tot r:e dorim. Mai ales nu ne asiguri viafa vegnicd. 200. Numai Dumnezeu poate scbpa pe om de sub legile fatale ale lumii, c.are !9 duc la corupere qi moarte. Fdrd Dumnezeu omul e supus naturii ca unei tatdlitii{i. Nu are posibilitatea unei adevdrate libertdfi, sau nu are ce face in mod cscnlial cu libertatea ce i se pare cd o are. Numai un Dumnezeu mai presus dd lume lti poate fi de ajutor fatd de natura de neincovoiat, .. ?01. De:;i mulfi, zeii nu pot scdpa pe oarneni din greutiilile adust: dc irnprejurdrile vietii, de boai6, nu-i pot da nddeidea vietii de-veci. sau tocmai in mulfirnoa lor se ,aratd neputinta lor, ca unii ce reprezint{ for}ele in }upth ale naturii.

INCHINARE

TN DI'II

SI ADEVAR

187

fapt o fiard rea gi lipsitd de pietate fiind, numai pe jumdtate om; e un nestatornic, care acash gi noaptea, adicd pe ascuns, aduce slujire dracilor, socotind, dupd cit se parer cd poqte inqela pe Dumnezeu si nesocoti cunogtinfa firii celei negrdite. Dar se poate sd arate fdrd osteneald cd cel ce cugetd aga, a lmbrdtigat cele urite ale prostiei elinilor' Cdci infeleplii elinilor erau de pdrere cd soarele, cel creat gi fdcut, lumintitorul, cel mare, care tocmai spre aceasta a fost f5cut cle Dumnezeur le vede gi Ie aude loate. Cdci socoteau cd aflindu-se in treapta de dumnezeu, e impodobit cu demnitiifile firii dumnezeiegti. Iar o demnitate a firii celei mai inalte e sd $tie Si sd vadd toate. Aceia a$a cugetau. Dar noud ne-a spus Dumnezeu odinioard i al)umnezeu de aprcQ' pe ,iint Eu, zice Domnul, si nu Dumnezeu departe. Oore se vd dscuncle de ltline ceve?,, (ier.23,23). Nimic nu se poate ascundede cei cu adevdrat prin fire Dumnezeu, Despre aceasta ne lnvafd fericitul David, zi,cind: "inlelegeli, cei neinletepli in'popor, Si cei nebuni inleleplili-tri octatd.. Cel ce q sddit urechee, oere, nLt aucle? $i cel ce o .tdcut ochiul, oere, nlt t'ed.e?, (Ps. 93, B-9). Cdci, ziceau unii, socotesc cd din iipsa de minte : *Nu va vedea Dontnul, nici va pricepe Dumnezeul lui lQcob> (Ps. 93, l). Dar oare nu e o prostie a spune cX nu gtie Ddtdtorul cunogtinfei gi a socotit cd nu aude Cel ce a dat acest simt celor fdculi de El ? 202. PALADIE r E cu adeviirat o nebunie. CHIRIL: Deci se cuvine sX ne inchindm, cum zice Scriptura, numai Domnului Dumnezeu in toate feluriie, 9i nimdnui altuia afarX de El. pdci s-a scris : uDesdvirsil sri lii inaintea Domnului Dumnezeului tdu" (Deut. 18, 13). Iar desdvirgirea duhovniceascd este tdria in creclinfd, neprihiinirea in slujire 9i frumuselea neprihdnitd a iubirii fald de Durnnezu. PALADIE I A;a este. CHIRIL: Dar.atunci,. Paladie pe. cei ce nu voiesc sd se inchine dumnezeilor strdini sau zidirii, in loc de Ziditor, dar, din nu gtiu ce motiv dau crezare proorocirilor mincinoase ale slujitorilor la idoli' ii vom so"4i liberi de orice patd gi vind ? PALADIE: ,Nicideium.
conqtiin|6. Nu poate 202. Nu poate proveni congtiinta din ceea .u to-ur" proveni auzul con;tient, vbzut congtient din ceea ce. nu are auz qi vdz cdu$tient: Dacd ar fi acestea in esenfa fundamentald a lumii, acestea nu mai sint simpld materie. lji de ce hu a apdrut din veci con$tiintra,dac6 esenfa in care se cuprind.e aceasta virtual c din veci ? Dar de ce si nu tinem seama de experienla care ne arati r:d materia inconsfierrtd nu ate in sine ca potcntd conqtiinla'

t88

SF. CHIRIL

AL

A,LEXANDRIEI

CHIRIL: Citirile in stele, ghiciturile, proorocirile mincinoase Ei amXgirile drdcegti, primesc, cred, numai cei cdrora le place nebuneStesI primeascdslujirea uritd qi blestematda idolilor, PALADIE; Drept ai grdit. Cdci gi dumnezeiescul cuvint nc poruncegtc sd avem scirbd de uriciunea acestora. El spune: (lar cind vei intrtt in pdmintul pe care Dontnul Duntnezeul tdu li-) dd lie, sd nu tr,. inveli a tace cJupd urlciunile neamurilor acelorct. Sd nu se atle intru tine om core sd treacd pe IiuI sdu, sou pe tiica so prin toc, sau prooroc mincinos, sau ghicitor, scrl prezicd.tor, sdu core sd umb/e cu tartnece sou cu descintece, sau grditor din pintece, tilcttitot.de semne, vorbitor cu morlii. cd uriciune esle Domnului Dumnezeului tdu tot cel ce lace oceslec> (Deut. 18, 9-12). $i dupd altele, zice iardgi : <Desdvir$it sii fti inaintca Domnului Duntnezeului tdu. lveomuriJe aceslea pe care tu Ie i.'ei nro,Sleni,acelea ceutti ghicituri si prooroeij rnincinohse. /or lie nr-t ti'a ctat Domnul Durnnezeul tciu o.$a.Prooroc d,intre lralii tdi ca minc va ridica lie Dorynu| Duntnezeul tdu. Pe El sri-t oscu/tali in loafe clfe ai cerut de la Dontnul Dumnezeul liru, in Horeb, 1n ziua adundrii, (Deut. i8, l3-151 zot. CI;IIRIL I Foarte bine ai spus, prietene. Deci nu vom urma tilcuitoride semne gi celor ee intreabd mortii, precum nu vom primi nici lor zborurile pdsdrilor ca vreun lucru care ne spulle ceva din viitor, fic cir se migc5 spre dreapta, fie spre stinga, fie cd se fac spre seard, fie rlimineala. cdci'acestea fin de cea mai de pe urmd nebunie. ci lulnd <'onducdtor in toate pe Hristos, Cel Care pentru noi S-a fdcut prooroc $i om ca noi, de la El vom primi cuno;tinfa celor trebuincioase gi lingd El vom rdmine, aruncind departe lie noi proorociile mincinoase ole dracilor gi disprefuindu-le. ciici precum numai lui Dumnezeu Ii apartint,' prin fire gi in mocl propriu si clea viafti 5i sd st.lpineascdpeste toate, la fel, socotesc,numai El are cunogtinfa tuturor. Iar propriu firii Lui
203. Tainele viitorului nu sint ascunse in natura fizic6 sau a omului, ca unele ce vor iegi cu necesitate din ele cdci tot ce se va intlmpla cu omul sau cu istoria' omeneascd depinde de libertatea oameuilor 9i de voia lui Dumnezcu Care rua lucna potrivit purtdrii oamenilor pi grijii fatd de ei. Ghiciturile provin din icleea cd totul e inscris ca potenld ln firea lucrurilor sau a oamenilor, pe care unii mai p,itrunzdtori le pot deduce din anumite semne ce se vEd pe fetel. oamenilor, sau in migcarea steleior, sau a animalelor. Iar vrdjitorii Si lermecitorii r:red ci au in ei ultima putere care poate determina anumite momente ale viitorului. Altceva este cu rugdciunea. Ea se intemeiaz6 pe faptul ci un Dumnezeu liber 5i mai puterrricdecit lumea ca crealie a Lui, poate intcrveni in ea, deoarece.r fdcut-o ca urr cadru contingent, elastic, in care e posibild o lucrare liberd a Lrri, c ' u m e p o s i b i l i i ,i n t r - l l n m o d m a i r e s t r l n s ,s i o l u c r a r e l i b e r S a o m u l u i .

INCHINARE IN DUH st ADEVAR

189

e sd $tie limpede cele ce vor fi si sd aibd adunatd in sine cunogtinla tuturor eN. Sau oare nu e lntelept Ei drept cuvintul acesta? . P A L A D I F . : B a f o a r t em u l t . CHIRIL; Deci Lui ti vom grepi li fald rle slava Lui supremd nq vom face vinovafi, de vorn crede cd se afl6 i4 duhurile spurcate gi necurate cele care alcdtuiesc bundtatea r;i rndreliq Lui. Vom fi dispu;i astfel sd socotim prostepte cd gi Satana poate fi fdcdtor de rriald gi creator ctacd ii vom dbrui l\ri gi vom spune cii fin de firea lui cele ce sint mai Iar presils de toate gi aparlin in cbip mai deosebit iui Dumnezeu205. un irun propriu gi deosebit al Firii celei mai presus de toate este Si cuno$tinta celor viitoare. Sau oare nu e acievdrat ceea ce spun ? PALADIE r Foarte adevtlrat. Cbci zice Dumnezeu prin glasul lui Isaia ctitre unii care trec asupra zidirii cele ale lui Dumnezeu:. oAduce' li-vd antinle de ccestea pi suspinoli ; pocciifi-vd cei ce ali rdtdcit, in' toarceli-vd din inimd. $i vri aduceli aminte dJn cele mai dinainte clin 'Dumnezeu ,ti nu este altul atarii de Mine, Cel ce vesveec, cd Eu sinl lesc mai inainte cele ce vor Ii mai pe urmd, mai inainte de a se lace ti de ce s-au sdr'lrSit. $t am zis: sfotul Meu va sla qi toate cite ant hotdrit, Ie voi face" (Isaia 46, 8-10). gtirea cd poate vesti cele de pe urmd inainte de-a se face o dd auzilorilor cq o dor.'add cri nu esle alr Dunnezeu dtarcl de EI, CeI prin fire $i cu aclevdrat2ffi.
204. Numai Dumnezeu pregtie toate ale viitorului. Cdci viata oamenilor si cele ce se lac de ei asupra naturii, depinzind de libertatea lor, nu slnt scrlse potenlial in natur5', ca sd le poatd descifra cineva din ea. Dar Dumnezeu ni le cornunicir prin cei aleti dintre oameni ca prooroci. Dar cel mai- mare prooroc pentru' rroi S-;r i6cut lnsugi Fiut Sbu, prin lntruparea Sa. 205. L-am cobori pe Dumnezeu dactr am atribui si Satanei insuqirea pre. Etiintei. CEci prin aceasta l-am socoti pe el creator al lumii li ddt6tor de viatd. Cdci Dumnezeu prettie cele viitoare intruclt El a creat toate ii Ie conduce cum r".oiegteEl. Chiar cele ale oamenilor le pregtie, pentru cd Ei l-a lnzestrat pt: om cu libertatea de care preStie in general cum se va mitca, lard si o predetermine. Chiar in rdutatea Satanei se aratd cd el nu e creator Si atotputernic. Cdci atotputernicia se maniJestd in generozitatea, in bundtate. Numai limitarea se manifestd in fricd qi rautate, irr <piedici> 5i <cenzuri transcendenteD aplicate omului. 206. Daci este o libertate in oameni 9i dacd n-ar fi, totul ar fi din veci ln baza unor legi fdrl sens pi a cdror origine este inexplicabild, numai Dumnezeu Creatorul tuturor, deci qi al oamenilor, le pre$tie toate. Filosofia a luptat de la Renattere incoace pentru eliberarea omului de Dumnezeu. Dar omul nu accepta declt natura supus5, legilor neschimbate, el e mai supus acestora decit lui Dttmnezeu. Astfel a sfirgit ln robia unor legi oarbe sd fie sub masca acestora, fie a unor pasiuni proprii, sau dac6 e mai slab, a pasiunilor celor mai tari declt s;ine. E o robie care nu promite decit moartea vepnicd. A$a zisa libertate. in legitate e 6 contradicfie in sine. Numai Dumnezeu Cel personal $i bun, care se jertfette pentru om, asigura omului atit libertatea de a-L asculta spre binele lui veinic, cit $i d.e-a nu-L asculta, spre rdul lui, de-a nu-L asculta in veci, spre r6ul lui veinic. Nuurai Dumnezeu las6 clmp de monifestare real6 libert6|ii,

, ALEXANDNIEI

190

S]F. CHIRIL

AL

CHIRIL.. Foarte bine, Paladie. Dar ag voi ca prrivind mai bine adevdrul, sd cercetdm gi aceasta, Dacd ne aflSm cu totul intre cei ce voiesc sE viefuiascd drept gi evanghelic, in ce mod vom mai urma gi vom mai da atenfie amxgiriior falseior proorocii ? Dacd e vreun cuvint aderrdrat'la ei, nu socotim cd trebuie sd mintd glasul Mintuitorului ? cdci a zis cdtre ingimfalii gi hulitorii Iuclei: <\/oi de la tatdl voslru d.iavolul sinteli si pottele tatdlui vosli'u vreli sd Ie iacefi. Aceta de tct inceput a Iost omoritor de oameni qi intru adevdr n-a stdtut, pentru cd nu esle qclevdr intru eI. cind grdiegte ntinciuna, d.in ale sale grdiegte, cd mincinos esle eI si tatdJ minciunii, (Ioan 8, 44). Deci in ce mod va spune adevdrul cel mincinos ? $i cum nu va minfi fdrd indoiald 9i totcleauna cel ce n-a stdtut in adevdr ? Deci nu e vddit, paladie, oricui, cd primind ca adevirat cuvintul dracilor, bdnuirn pe Hristos de minciuna pi spunem cd minte adevdrul ? PALADIE: E o primejdie. CHIRIL: De altfel, agi adduEa la cele spuse gi aceasta. Am invdfat de la Hristos sd nu primim cuvintele cluhurilor necdrate, chiar dacd ar voi sd ne spund vreodath adevdrul la care ele nu pot ajunge gi care nu le este obignuit. PALADIE.. Cum o infelegi aceasta? ' 3HIRIL; oare nu auzi pe sfinfii evangheligti care au scris cd dracii s-au aprbpiat de Hristos, strigind cu putere gi cu deznddejde : <Ce esle noud $i tie, /isusc Nazarinene ? Ai venit sd ne pierzi ? Te Stint cine egti r sfintul lui Dumnezeu. Iar El certindu-i, nu-i ldsa pe ei sd s;rund, cd. qtiau cd EI este Hristos> (ivlatei l, 24_251. gi din ce cauzd, s'ar intreba cineva pe drept cuvint, i-a certat Hristos pe cei ce strigau adevdrul ? ceea ce a fdcut era spre folosul nostru, prin aoceasta ne-a invdfat ci nu trebuie sd'ne lipim de cuvintele tor, chiaf, dai5 ar voi sd grdiascd adevdrul gi sd spund cele vddit adevdrate. cdci tesind uneori minciuna ln adev{r, vat6md pe ascultdtori, nu in alt mod, socotesc, ci in acela in care vede cineva pe unii inldturincl gustul celor amare prin amestecarea mierii gi voind sd depdrteze ceea ce p,updrd prin amestecare cu ceie dulci. PALADIE; Agadar, e cu totul primeldios a da atenfie ingerdciunilor prezicdtorilor. CHIHIL; Dumnezeu pedepsegtelucrul acesia cu moartea 9i iI iocotegte intre cele mai de pe urmii pdcate. Cdci a spus in Levitic : <Oricine care se va duce Ia grditorii din burtd sou lc descintdtori, .ca sd curveascd. dupd ei, voi lntdri Iala Mea esupra lui Si-l voi pierde pe eI din poporul stiu. $i sci fili stinli, cd sfinl sint Eu, Domnu| Dumnezeul

rxcnrr.Iaab

lN DUH gI ADEvAn

voslru>,(Lev. 20, 6__71; dupd altele, iardpi : <$i bdrbatul "ou iemeia $i core se va tace grditor ciin plntece sou d.escintdtor, cu'moltte sd fje omorili gi cu pietre sci-i ucidefi, cir vinovqli sinl> (Lev. 20, 27). Intii clezaprob5voinfa de-a asculta prezicerile mincinoase din stele, sau cele primite de la morti, spunind cd lucrul acesta e cu totul strdin de vie|uirea cuvenitd sfinfilor gi nepotrivit cu cei alipifi de Dumnezeu. Al doilea, ii pedepse$te $i pe acegtia cu moartea, spunind cd sint vinovali gi ei. Nu ne lasd sd le ardtdm mild celor, ce au ajuns pind la atita ticdloqie, cX s-au fdcut laf spre moarte gi cursd sufletelor nevinovate Si utd spre pierzare pi funie spre iad, gi ce nu altceva din asemenea rele ? Dar socotesc cd e lucru lntelept gi fdrd patd a cugeta cd nu a rinduit Dumnezeu o pedeapsS atit de asprd gi mai prestts de toate relele pentru cei ce pot cunoa;;te gi spune altora cele viitoare gi anume pentru cei ce au ceva de spus cu adevdrat despre cele grdirea adevdrului, ci e ce vor fi, dar nu o fac. CEci nu se peclep3eqte blestematd grdirea- mincinoasd. Iar, dacd e osindit cineva pentru cti face aceasta gi anume chiar de cdtre Dumnezeu, aceasta se intimplf, pentru cX a prezentat in lumina rea insugi firea negrdit5. Deci cel ce folosegte adevdrul in slujba minciunii ca gi cind ar fl propriu ei, are de suportat o pedeapsd egald cu crimele, ajungind la acelag sfirgit. Cdci nu pedepsegte Scriptura pe cei ce grdiesc cele de ia Dumnezeu, sd nu fie. Dacd ar fi a$a, viefuirea acestora n-ar fi Iiberd de minciun5. Deci fiindcd neluind din adevdr, grdiesc cele ce nu voiesc de la ei ingigi, de aceea nu se implinesc. PALADIE; Atunci din aceastavom cunoaste cd nu Dumuezett e Cel ce grdiegte, sau cA aceia grdiesc ale lor in;ili ? CHIRIL: Desigur. Despre aceasta'ne incredinfeazd indatd 9i legea clumnezeiascd. Pentru cf, a.zis Dumuezeu in A doua lege: olar cle va z,ice cinetta in inimii; Cum vom cLtnoegtecuvintul .pe care l-a grriit Dunrnezeu? Orice va Erdi proorocul acela in numele'Domnului Si nLL sc '\'e intimpla, cuvintul acela nu |-a grd.it Domnu| Si, intru necredinld u grdit proorocul, deci sd nu vd lineli de el> {Deut. lB, 21-22). Auzi ch neimplinirile celor grdite inainte vor fi o dovadX vtdit5 cd ceva nu s-a spus de la Dumnezeu ? 207.Cdci adevdrui iubegte adevdrul. Aceasta o spune prin glasul lui Ieremia '. "Dumnbzeu aproope sint Eu, zice Domnul, $i nu Dumnezeu departe. Oare se vo oscunde omul in cele'ascunse gi Eu nu-I vai vedea? Oare nu umplu eu cerul $i pdminttll,'zice Domnul. Am auzlt cele ce-grdiesc prootocii, cele mincinoose
207. Yin destui iu pretenlia cE prezic qi spun viitorul,. ca unii ce l-au primit de la Dumnezeu; $i aproape totdeauna ceea ce prezic nu se adevereqte. Aceasta . e dovada siguri ci nu au primit de la Dumnezeu spusa lor despre viitor.

ts2

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ce le-au prcorocit proorocii in numelq Meu" (Ier. 23, 23-2Q). Apoi invinuind cu putere pe cei ce au clisprefuit iegile dumnezeieqti,dI ca mijloc vddit de a cunoagte cele ce sint de la Dumnezeu sau nu adevdrul. Cdci zice iar6gi : <Proorocul cate c visat povesleased visul lui ,si ce1 ed.tre care e cuvintul Meu cdtre el, sd povesteoscd cut,lntul lvleu, prooroceascd cuvlntul Meu lntru adevdr> {Ier. 23, 281. Deci, dacd se aratd ceva abdtindu-se de la ader'5r, aceasta indatd il dovedeste pe grditor mincinos gi r.orbind din inima lui, nu din gura Domnului, cum 208. s_a SCriS PALADIE r Voiegti sd mai aducem ceva .din rcle necesare spre dovedire, sau idsind aceasta. sd lnaint6m incotro ne duce cuvintul tdu ?

CHIRIL; lnfdfiEarea celor necesare spre folos nu se poate face pe scurt. Deci agi socoti grepit sX nu se spunir liber cele ce se gindesc. Si pe clrept cuvint. Spune dar fdrd sd govdiegti. PALADIE; DacX unii nu grdiesc din gura Domnului, ci vars6, cum zici, cele din inima lor, in ce chip femeia aceea grditoare din pintece (vrdjitoare), l-a adus pe Samuil care murise, in fata lui Saui ? spre a-i infdfiga sfirgitul celor viitoare ? Cdci acestea aga s-au intimplat ;i nu altfel, cum socotesc unii. CHIRIL; Tu sb nu socotegli cd a fost aga pi vei gindi mai bine. Sau recunogti in chip vrednic de ris cd a putut fi forlat cu adevdrat sufletul dreptului gi a venit chemindu-l o femeie ? PALADIE: Nu pot sd spun ceva sigur. Dar socotesc cX adevdrul -il va descoperi cercetarea. CHIRIL: Bine ai spus. Deci deocamddtd sd cercetdm inainte de toate dacd cele ce se iscodesc, se produc Si se infdptuiesc prin Dumnezeu, sau prin duhurile rele, care se indeletnicesc cu aceste lucruri. PALADIE: Cine ar putea ajunge la atita nebunie a gindurilor, lncit, sd-gi inchipuie c[ intrebdtorii mor]ilor gi griiitorii din pintece qi descintdtorii ,produc acestea prin Dumnezeu ? Doar imi aduc aminte de lege care poruncegte pedeapsa cea mai mare pentru tot cel ce s-a hotdrit sd facd aceasta. Apoi cum n-ar fi o nebunie sd se <'ugete cii 'cel osindit la moatte nu e nepldcut. lui Dramnezeu ? CHIRIL.' Foarte bine judeci. ln felul acesta am socotit cd sufletele sfiufilor izbdvite de trupuri sint aruncale la o parte 9i nu se invredni208. Dar cuvlnt. adevirul unui cuvint despre viitor se arati in lmplinirea aeelul

INCITffANE

IN DUII SI ADEVAR

193

cesc de nici un pref, bd au ajuns plnd la atita nefericire cd sint supuse duhurilor rele gi necurate gi urmeaz6- fdrd sd vrea acelora care le duc cu upurinfd unde voiesc. lnsd lnfeleptul loan, alediuindu-ne cartea Apocalipsei, cale a fost cinstitf, gi de aprobarea Pbrinfilor, ne-a asigurat limpede cd a vdzut sufletele sfinlilor sub insugi jertfelnicul dumnezeiesc(Apoc.6,19). lnsd daci dracii le trag din locagurile de sus qi 'locurile le coboard fdrd crufare din cele mai sfinte, fdrd s5.;i impiedice nimic, atunci cerui ie e deschis tuturor dracilor, ba li se deschide, pe drept cuvint, gi poarta raiului. $i insdpi sabia infldcdratd le ing5duie nu numai intrarea gi iegirea, ci gi scoaterea cu indrXzneald a vreunora din cei ajungi lnl5untru. Dar aceasta nu inseamnd a batjocori nddejdea cea in Hristos gi a socoti de trei ori nefericitd- viafa lor admirat{ de noi ? 2{Bt PALADIE..A$a se pare.
t

. . t

GHIRIL: E clar. cdci altfel cum era mai liine pentru dumnezeiescul Pavel, sd moard Si sd fie cu Hristos ? (Filip. 3, l4). Cdci dacd dupd ce vom iegi din cele pdmlntegti, Si vom fi cu Hristos ne vom supune duhurilor, s-a f&cut degartd credinfa, dupd cum s-a scris. $i oricine va socoti, cred, cd e neasemdnat mai bine a petrece in trup decit a fi cu Hristos. $i ceea ce e cu mult mai greu de admis, e cd petrecind incd in aceastd viafd, nu sintem supugi rzoilor diavolului, ci mai degrabd cdlcdm peste gerpi gi scorpii gi peste toatd puterea vrdJmagului, dupd cuvintul Mintuitorului (Luca 10, lg); dar fiind cu Hristos, vom fi intru cele /nai reie. cum mai spune atunci Hristos adevdrul, cind zice : "OiIe Mele oscultd glasul Meu gi Eu le cunosc pe ele gi urmgazd Mie gi Eu le dau \or viald veSnicd Si nu vor pieri in veac gi nu 1e va rdpi cineva din miinile Mele. Tatd| Meu, care Mi Ie-a dat Mie, 6 mai mare decit toli, gi nfmenea nu le poate.rdpi dJn mina Tatdlui Meu" ? (Ioan lO, 27-29). I-a ingelat atunci pe vitejii credinfei in Hristos gi pe preainfeleptul Petru, care a scris aga : <<Deci qi cei ce suterd din partea altora, dupti t,oia lut, sd.qi incredinleze credinciosului Ziditor sutletele lor" (I,petru 4, lg). Dar dacd sufle. tul incredintat lui Dumnezeu e constrins de Satana gi dus gi purtat oriunde voiegte dupx vreme, cum ar fi cugetat credincioi ocrotitorul
209. Pot face oamenii, mai bine zis vrEjitoarele stdpinite de demoni, cea ce voiesc cu sufletele sfinlilor, care slnt in preajma lui Dumnezeu ? N-o pot face aceasta nici m6oar cu.-sufle-tele celor aJungi in rai, cdci portile acelora sint pizite cle sabia Heruvimiior. In acest caz sintem mai liberi'de demoni, noi cei ce sintem pe pimint, decit cei ajungi la fericirea de acolo. - Iar dacd ar putea face aceasta cu sufletele ajunse ln iad. sub stdpinirea lor, Stiu acestea viitorul mai bine declt demonii chre le au in stdplnire ? Nu au ciizut ei in groapa lntunericului, care nu gtiu nimic ? r8 - 8I. CHIRIL

194

gF. CHINIL

AI,

ALEXANDRIEI-

Sfinfilor, Care ia duhul f,iecdruia ca un bun prefios ln pdstrare ? Deci, e o aiureal5 gi o nebunie cumpllld a socoti cd sufletul proorocuiui a fost scos prin neiubitoarele descintece alg unei muieri spurcate din locurile rinduite lui. PALADIE; Care e atunci explicarea intimpldrii de care ne ocupam ? Cdci socotesc cd aceste lucruri urite nu trebuie s5 le privim ca.sirnplendscociri. CHIRIL.: Dupd ce vorn infdfiga insegi cuvintele Scripturii, vom ardta clar cuprinsul lor, refinlnd din toate cu griJd, ceea ce se cuvine' Acestea sint : <.Si Somuii a murit $i l-o plins pe eI lntregul /srail. $i |-au ingropat pe eI in Armaiem, ln cetatea /ui. . $i SouI o stirpit pe vrdjitorii (grditorii din pintece) 6i pe prezicdtorit din lard. $i s-ou adunat cei de alt neam qi au venit ti au tdbdrit in'Sonam. $i a adunat Sau/ pe toli bd.rbalii din Israil gi au tdbdrlt frn'Ghelboe. ,5i o vdzut SauI tcbdra celor de alt neam gi s-a intrico$at gi s-o spdimintat inima lui Ioarte. $i a intrebat SauI pe Domnul gi nu i-a rdspuns lui Domnul nici pr.in visuri, nici prin ard.tdri, nici prin prcoroci. $i a zis Saul slugilor 'qt sa/e j Cdutali-mi o Iemeie vftjitoare (care grdiegte din plntece) voi merge Ia ea ,gi voi intreba prin ea, $i ou zis s/ugile iui cd.tre eI: Iatd. o tbmeie vrdjitoare (care grdieSte din pintece) in Endor. $i s'a acoperit Sou,l Si a lmbrdcat alte haine ti a plecot eI gi doi bdrbali cu e) $i au venit Ia iemeie noapteo. $i a zis ei : V rdjeSte-mi mie prin grdfuea din pintece $i adu-mj pe cine ili voi spune. $i a zis lui iemeia: Iatd tu Stii cite a Id.cut SauI, cum o stirpit pe cei ce grdiesc din plntece Si pe ;trezicdtorii din lard Si pentru ce vrci sd. trntinzi cursd sufletului meu co sd-l omori pp el? $i s-o jurat el SauI, zicind; Vfu este Domnul, cle fi se va lntimpla lie vre-un rdu din pricina oceosfa. $i a zis temeia lui Soul ; Pe cine sd-li aduc lie ? $i a zis : Pe Samuil adu'ml-L $t a ydzut temeia pe Samuil ti o strigat cu glas mere. $i o zis fe' meia cdtrc SouI; Penlru ce m-ai in$elol ? Tu e;ti SouI. $i a zis'el lmpdratul; Nu le teme, spune-mi pe cine ai vdzut. $i o zis lui te. Ineio .' dumnezei am vdzut suindu-se din pdmlnf. $i o zls ei: Ce ai cunoscut ? $i a zis lui : Bdrbat drept suindu-se din pdmlnt, Ambry cat Ln haind cdptu,itd. $i a cunoscut SauI, cd acesta esle Satnuil ti s-a plecat pe Iata lui Ia pdmint pi s-o inchinat lui. $i o zis Samuil: Pentru ce m-ai tulburat ca sd md scol ? $i a zis SauI r Sint necdjil toa.rte Cd cei de a|t neam dau rdzboi asupra meo $i Dumnezeu S-a clepdrtat de Ia mine 6i nu. m-a' mdi oscu/tat nici prin mlna proorocllor, niei prin visuri. $i ocum te-am chemat pe tine,.sd md inveti cesd foc. $i o zis Somui/ : Pentru ce md frntrebi pe ntine ? Domiul s-a

INCIIINARE

IN DUH 9I ADEVAR

t95

clepdrtat d,e Ia tine pi a necut' Ia aproapele tdu. A tldcut lie Domnul, precum a grdit prin mine. gi va rupe Domnul impdrdlia ta din mina ta pi o va da pe ea aproapelui tdu David. Pentru cd nu ci oscultat de glosu/ Domnului Si nu ai frmplinit. iulimea miniei lui asupra lui Amalic, de aceea li-a tdcut Domnul aceasta astdzi. gi va da Domnul pe Israil impreund. cu tine frn mlinile celor de alt neam gi miine vei eddea tu gi fiii tdi cu tine. Si tabdra /ui Israi/ o va da Domnul ii miinile celor de'alt neam), (I Imp. 28, 3-lg). Oare mai poti sH te incloiegti cd Saul s-a mistuit osindit de faptele lui ? CEci fiindcd igi temea sldbiciunea din fafa celor adunati la rdzboi impotriva sa, a voit sd afle cele ce vor fi de la Dumnezeu. Dar Dumnezeu tdcind, gi nedescoperind nimic, se porneste se supere pe Cel ce a hotdrit sd tac5. Astfel vine la femeia care intreba mortii, ,rdicd la prezicdtori, sau la cei ce igi inchipuie cd gtiu cele viitoare. Apoi spune : rr[du-mi-1 pe Samuil>, nu pentru cd descintecul sau meptegugul vrdjitorilor poate aduce sufletul sflntului, ci pentru cd totdeauna vrdjitorii intrebuinfeaz5 astfel de cuvint. Cdci am aflat cd aceia chemind pe draci prin'anumite.cuvinte secrete 9i descintind apa, vdd asemdndri 9i umbre gi formele unora ea intr-o oglind5, prin aceea cd dracii ingigi igi dau niEte chipuri pentru a aduce chipurile celor numifi. De aceea a spus Ia inceput muierea : ,.vdd dumnezei ridicindu-se din pdmint". Apoi : ,,$i a vdzut femeia pe Samuil,,. N-a fost nici o greutate sd se vadd umbra pi chipul fericitului Samuil cu infdfiqarea egald gi asembnxtoare, alcdtuit prin lucrarea drdceascS. Iar dacx socotegte cineva cd a fost chemat cu adev6rat sufletul proorocului gi crede vorbelor muierii, se cuvine ca 'odatd ce a spus cd a vdzut gi dumnezei urcindu-se din p6mint, sd nu socoteascd miniinoase nici aceste cuvinte ale vrdjitoarei gi sH admitb cu adevdrat cd sint $i unii dumnezei de acest fel care se ridicx prin practicile vrdjitoreqti din pdmintr Dar Dumnezeu Cel dup[ fire e unul 9i singur. ' PALADIE: Bine ai spus. Dar va zice, cred, cineva : totugi a ardtat cu adevdrat cele viitoare, Ia intrebarea lui Saul. $i nu pulin cuvint s-a cheltuit, ardtindu-se cd nu e adevdrul in duhurile necurate. CHIRIL: Desigur cd nu. Cdci sint nepotrivite 9i contrazic5toare Iumina gi lntunericul, Hristos gi Veliar. Dar celor ce Il minie Si-L supdrd, Dumnezeu le descoperd uneori cele viitoare. gi prin cei ce tru trebuie, sfinfii ingeri Jdcind sH sune, pe cit se pare, in mintea d'meneascd acele pe care cind le afIS cei ce s-au hotdrit sd le intrebe, slnt mistuifi de tot gi primesc prevestirea ca pe un inceput al miniei

196

gT. CNIRIL

AL

AI.EXANDRITI

gi pedepsei ce atirnd asupra lor 210.In sfinlii piooroci se odihnesc 9i lor li se impdrtd;esc nu numai cele spre durere 5i cele pentru care cineva se va intrista pind la lacrimi, ci gi cele ce vor fi unora spre veselie $i fericire. Dar necredinciogilor gi blestemalilor iubitori rle vrdji, Dumnezeu le descoper5 relele ce li se vor .intippla ior in' Eigi, pringi in stdpinire de demoni 211. PALADIE; Si care e dovada acestort 9i de unde o putem avea? CHIRIL; Din Sfintele Scripturi. Cdci cble ce li s-au lntimplat (relor vechi ne sint chip (tip) 9i mijloc de invdfdtur5 noud. Sau oare nu gtii cd Valac al lui Sepfor, stdpinitorul rnoabitilor 9i madianitiior, tremurind de mulfimea de neinvins 9i de neinfrint a lui Israil Si fiind incredinfat cd va pieri impreund .'cu celelalte neamuri, l-a plStit pe Valaam, zicind : ,,Yino de blestemd. mie pe lsrail". Dat dupd ce au venit solii, acesta le-a zis : <Rdmlnefi aici pesfe noopte si vd voi rtispunde voud ceea ce va grdi Domnul cdtre mine> {Num. 22, 6.-8l, $i cdutind sd aibd visuri reci (rdu voitoare) 9i drdcegti li a;teptind cele ce aveau sd-i vind din descintec $i megtegug vrdjitoresc, el spuue cd i-a grdit lui Domnul. Cdci se preff,cea cd cheamd pe Dumnezeu. Dar degi Sfinta Scripturd se folosegte de cuvintele obignuite vrdJitorilor, nu socotim cd am judeca drept spunind cd Dumnezeu, Cei prin fire gi adevbrat, pune in sufletele celor intinati adevdrul din iubire 9i grdieqte unui spurcat vrdjitor 9i inchindtor la idoli. Totugi zice: <<Avenit Dumnezeu la Yalaam tj j-a zis lui: Ce vor oame-nii (Num. 22, 81. Iar dupd ce acela a ardtat pricina acegtia de la tine ?>> venirii i <a zis Dumnezeu cdtre VaIaQm: nu vei metge cu ei, nici ril vei blestema poporul. Cd.ci e binecuvintat> (Num. 22, l2\' Ye:zi limpede cum fericitut inger indeamn{, ca din partea lui Dumnezeu, pe vrdjitorul ingeldtor pi grditor cle lucruri cle$arte,sd nu incerce sd blesteme pe cel binecuvintat de Dumnezeu, nici sd opund hotdriri210. Cind Dumnezeu comunicd unora prevestirea pieirii lor, o face gi prin demo;rii care de ebicei nu cunosc de l8 ei viitorul. Mai bine zis. Dumnezeu- Ia!.e iaiat""" o"eutid prevestire in mintea celor in cauzd prin sfinlii-ingeri' dor-lor.l.e dd impresia cd li se face prin demoni, pentru a vedea de fapt laceputul p[rdsirii lor cie c{tre mlnia lui Dumnezeu in stdlinirea demonilor. S-ar alla deci in lucrare atit sfintii inqeri in mod nevdzut, cit 9i demonii, oarecum printr-o halucinafie ae forma vizutd." In timp ce li se vestegte in mod nevAzut prin inger pieirea, incep si experieze incepuiul impresurdrii lor printr-o halucinafie de formd oarecum vizuti de citre demoni. Propriu-zis nu minia lui Dumnezeu le va produce pieirea preda de5i ii va preda demonilor, ci'ei inSigi iii vor procluce.pieirea 9i.se vor monilor prin despdrfirea d.e Dumnezeu, ca o prevestire din partea lui Dumnezeu ce. a Inceput sa nu mai lie trdit de ei, ca utr g'lat al.lngerilor'ce rdsuni ca'zvonul unei ariergarde a lui Dumnezeu, ce se simte tot mdi deBarte' ce s-au despdrtit de Dumnezeu 9i s-au apropiat de demoni, li se 2ll.telor descoperi in mod direct in starea lor demonizatd nefericirea ce-i a-9teaptA. Dar lntrudlt nu , slnt despArtiti de demoni, comunicarea li se descoperd prin derqoni'
' !

l
,

INCHTNARE TN DUH SI ADEVAR

l9?

lor dumnezeiegti ndscocirile relelor planuri omenegti. $i aceasta nu. pentru cd blestemul lui ar putea sd vatdme, ci pentru cd cel ce s-a prins nebunegte de o astfel de nddejde sd afle limpede 9i vddit gi prin el cd Israil nu poate fi bftuit niciodatd de moabifi gi madianiti, deoarece Dumnezeu e C,eI ce ocrote$te 9i luptd gi inconjoard cu bun5voirea Lui pe poporul credincios Lui gi binecuvlntat. Acestea le-a spus dumnezeiescul inger gi a poruncit sd le facd. Dar fiindcd vrdJitorul era ispitit cu fdgdduieli de daruri sd meargd, 1r se gindea cd va putea sd facd aceasta, fericitul inger I-a ldsat sd mearg6. Dar i s-a ardtat la mijiocul drumului cu sabia fulgerdtoare, invSfindu-l limpede cd de va vrea sd blesterne pe cei biqecuvintafi, rdzboiul li va fi fatd de Dumnezeu 9i fatd de lngeri. Iar dupd ce a ajuns la madianit Si a ridicat jertfelnicul gi a poruncit sd se aducd . Jertfe, a devenit indatd prooroc, dar nu cel obi$nuit gi mincinos, . ci prin puterea dumnezeiascd 9i negrditd a fost prefdcut, fdrf, sd ndtldJduiascd, fur contrariul. Cdci n-a mai blesterhat, ci mai virtos a binecuvifitat pe Israil 9i l-a lovit pe Valac cu supdrdri amare. Cdci s-a scris: <S-o mlnict Valac Si Irlngindu-;i mir'nile, o. zis cdtre Vahaam: Te-am chemat sd blestemi pe du$manul meu $i iatd, binecuvintlnd l-ai binecuvintat pe el a treia oard. .Sj a zis Va\aam cdtre Yalac: Au ru, gi soli/or tdi, pe care i-ai trimis la mine, am grdit, zicind: Chiar de-nti ve da Valac casa lui plind de argint Si de aur, nu voi putea sd colc cuvlntul, Domnului lj sd-l lac pe eI bun sau rdu de la mine insumi. Ci ce-mi vo spune'Dumnezeu, ecestee voi grdi" (Num. 24, 10-13). E obiceiul proorocilor mincinogi sd se foloseascd de cuvinte in$eldtoare, prefdcindu-se cd Ie vor spune, fdrd indoial5, adevdrul ce; lor ce vin s6-i intrebe. ' lntelege deci cd grdirea adevdrului. e strdind de me;tdSugul des. ' eintdtorulu,i gi vr6jitorului. Adevdrul e adaus uneori de la Dumnezeu pentru ca sd doboare cu putere sufletele celor vrednici, de oslnd5, prin prevestirea celor ce vor fi. ,. PALADIE; Sint incredinfat de aceasta, CHIRIL: Cd Dumnezeu urdgte gi surpd vrdjile 9i jrXirile departe, e clar clin ceea ce spune El Insugi i uEu sint Domrutl Dumnezeu,,. $j dupd acestea: "Cine altuI va risipi semnel.ecelor grditori din pintece ti prezicerile din inimd? Cine intoarce pe cei inlelepli la cele clinapoi $i inebunegte slotul lor $i intdreste cuvintele Fiului Sdu tj trclcvereple sfotu/' ingerilor Lui ?" {Isaia 44, 24_c25), Cdci pe de' o 'pe parte arat5 ,prezicerile din inhnd mincinoase gi veptejite, iar de alta intdregtq tot crivintul Fiului Sdu, adicd ai lui Hristos, gi sfatul inqcrilor SEi, adicd eele ce le grdiesc propovdduitorii credinfei in El, le

198

II.

ERTNIL AI, AI,EXANDAIEI

aratd pe acestea pline de adev{r, dlnd mdrturie pentru ele prin semne 9i minuni gi prin celeialte lucrdri ale Duhului. $i a zis iardsi undevE, mustrind faptele lor osindite de legea lui Dumnezeu : <<Sloi, e$eder, ln d.escintecele. tale $i f,n multele tale iarmece, pe care le-al finvdlat din tinerelea ta, de-li vor putea ti de Iolos. Ostenit-ai f,n'sfctwile tole. Sd stec dcr ,$i sd fe mintuiascd pe tine cititorii din slelele ceruIui, cei ce privesc stelele sd-fi rresteascd tie ce are sd vind osupro ta> (Isaia 47, L2-13). Vezi, agadar, cd Dumnezeu vddegte blestemat'a ta prezicere din stele ca vrednic6 de ris gi cu totul nefolo" sitoare. Iar cd numai Lui singur Ii aparfine adevdrul gi puterea de-a spune cuvinte nelngeldtoare despre cele ce le atteptdm in viitor, auzi-L iardgi zicind prin'glasul lui Isaia : ,,Aduceti-vd aminte de a. cestea ;i suspinali. Pocdili-vd cei ce ali rdtdcit, fintoarceli-vd cu ini, ma Si vd aduceli aminte de cele de mai inainte ale veacului. Cd Eu slnt Domrtul Dumnezeu gi nu este oltuJ atard de Mine, Ccre veslesc cele din urmd lnainte de a se tace ele Si lndatd s-ou sdvlr;il. $t d zis : Tot sIatul Meu va sto ti clte voiesc le voi foce, (Isaia 36, 8-9). Deci numai lui Dumnezeu Cel mai presus de toate Ii vom recunoaqte puterea de-a strdvedea limpede pi de-a prezice fdrd gregeald ceie viitoare. Iar cale de la alfii, care avind mintea coruptd, grdiesc din inima lor, dupd cum s-a scris, qi fac din minciund pricind de ciE. 'tig, bXnuiesc, sint flecdreli 9i povegti bSbesti, caraghioslicuri gi inqelStorii. PALADIE j E adevdrat. Apa este gi nu'altfel. CHIRIL: Sd ne retinem deci de la acestea Si pHrdsind calea cea sucitd, sd pdgim pe cea dreaptd, strins lipifi numai de Dumnezeu gi recunosclnd adev5rul cuvintelor sfintilor 2111. PALADIE; Foarte bine spui. CHIRIL; Dar oare pe lingd acestea, nu vom socoti vrednicd
211b. Numai Dumnezeu prezice cu adevErat cele'viitoare, pentru cd ln calitate de Cieator mai presus de naturE, poate si $tie ce este implicat ln ea, sau poate uneori s6,o conducd precum voie$te, sau poate prevedea felul cum se va migca voia omeneascE, pe cind oamenii nu pot nici una din acestea, Cind se dau ca prezicdtori de la ei lngigi, sint prooroci mincinogi. Numai Dumnezeu poate comulica unor oameni viitorul, fdcindu-i prooroci adevdrafi. Dar pentru a primi calitatea aceasta de la Dumnezeu, se cere o deosebitd sensibilitate, clgtigatd prin post ;i rugiciune, Drintr-o subtiere sau curilire duhovniceascA a puterilor sale de perceptie. E.-,pt cd sint.gi oameni de o sensibilitate bolndvicioasa, ce se accentuia. zd prin pa'timi de ordin spiritual (torme de tot felul ale mindriei). Acestea intrd in domeniul unei parapsihologii bolndvicioase. ln aceste cazuri e greu de distins intre pretentia lor de-a cunoalte viitorul 9i sugestiile dtrhurilor rele. Au 9i ei .o anumitd putere de sesizare a stdrilor suflete$ti ale altora. Dar exagereazd $tiinta ce le vine din aceasta. Ei sint prooroci mincinoqi. Pretenfia lor de-a prevedea viitorul lndephrtat qi general se dovedeqte mincinoasd prin neimplinirea celor prezise.

j
t -

F, fr
p'

.NCTTTWINS

IN DUH SI ADEVAR

ts9

fi

fr

de oslndd gi parte a necredlnfei pdgtnegti Fi dorinta de-a se cur{ti prin foc 9i apd 9i prin alte moduri de acestea? ' PALADIE ; Cum de nu ? Cdci legea dumnezeiascd a spus limpede : "Sd nu se afle pentru tine vreunul care sd curete pe fiul sau pe fiica sa prin toc" (Deut. 18, 10). CHIRIL.' Foarte bine ne-a spus legea aceasta 9i ne-a oprit sd o facem. Pentru cd lucrul acesta e plin de degertdciune gi lipsit de orice rafiune bund gi infeleaptd. Cdci oare ne va putea aduce vfeun folos firea focului ? Sau cum ar putea izbdvi faclele purtate in cerc pe cei care a pdcdtuit ? Puterea focului topette pata aramei sau a altei materii de felul acesta. Dar in ce mod va gterge necurSfia mintii sau a sufletului ? De ce nu sint acestea lucruri vrednice de ris gi nigte ndscociri de ginduri uguratice ? 2r2. PALADIE r Chiar aga e. CHIRIL; Ag spune bucuros cdrturarilor Elini, care s-au fdcut ndst:ociforii acestor obiceiuri urite $i le-au predat altora : Cum puteli o, lSudafilor gi infeleptilor, sd chinuili in iad pe acel Tityos, de eare spunefi cX a rdsdrit din pdmint, inconjurindu-l cu vulturi care se ospdteazd din ficatul lui, pentru cd admirind o infdfigare de ferneie, s-a imbolndvit de poftd ? Sau sd atirnati de Tantal o piatrd _9i sd porestili tinerilor cd trebuie sd pldteascd pedeapsa unei limbi neinfrlnate ? Sau sd legati pe 'Ixion de spitele mari pi migcdtoare ale unei roti 9i sd spunefi cd suferd o pedeapsd care nu displace zeilor ndscufi dln r5tdcirea voastrd ? Iar pe voi 9i pe alfii sd vd izbdviti, cum vd inchipuifi, prin foc Ai prin crengi (care il alimentau), de viciile cele mai cumplite gi mai urite de care sinteti'stdpiniti Si sX vd ddruifi astfel spdlarea chiar de crimele cele mai vrednice de osindd ? Spuneti-mi, oare pe Tityos gi pe cei mai sus pomenifi, ii supuneti la o pedeapsd aspre'Si fdr5 sJir;it, pentru cd le-a lipsit focul? Iar cel care a furat; dupd voi, focul gi I'a adus oamenilor, adicd Frometeu, claci'ra fost anume el acela, care a cunoscut intrebuintarea focului inainte de allii, cum spun miturile voastre.,cd e legat cu lanfuri ce nu
212,'Poate in aceste practici p{gineqti trebuie gdsitd originea purgatorului. ln ideea purificdrii prin foc se ascunde credinfa in cine Stie ce putere curdlitoare misterioasd a focului, care se incadreazd in concepfia panteistd. Ea nesoco"e$te deosebirea intre spiritul Iiber al omului 9i materia trupului, care poate fi spilatd exterior. Omul nou se curdfd de pdcate prin schimbarea liberd a modului de viaf6, cerind continuu 9i ajutorul lui Dumnezeu. Aceasta ln cursul vietii pdminteSti. lar ln via{a viitoare, prin valurile de dragoste ce vin asupra lui li-l pdtrund din partea lui Dumnezeu qi a celor ce se roagd pentru el. Numai acestea pot scoate clin tocirea sufleteascE reprezentatA de pdcate. Cu alte cuvinte, numai Dumnezeu poate ierta ;i curdti sufletele de pdcate, fdcfnd aceasta pentru Hristos qi pentru rugdciunile altora.

I]F. CEIRIL AL ALEXANDRIEI

pot fi rupte gi vulturii cu unghii lncovoia.te vin in zbor .gi il chinu. iesc lnfricogdtor pi sdlbatec ca gi pe Tityos ? De ce nu dafi curdfirea prin foc 6i acestora ? $i dacd unii dintre voi s-au intinat cu fiicel'e sau femeile altora,'fdcind cele neingdduite, s-au izbdvit de vinX prin foc de gregealele lor gi de pirile din afard. De ce, in vreme ce impotriva altora se pun in migcare tribunalele gi plrile gi asprimea pedepselor, voi ingivd trdind, fdrd grijd, viafa cea mai uritd gi spurcatd, socotifi cd dupd ce afi foqt amdgifi cu nepd.sare de pldceri urite, luind ca slujitori ai acestora pej cei mai vrednici de osindd dintre tofi, care deodatd cu chipul pdrdsind pi cuvintul bdrbdtesc, igi coboard trupurile gi cugetele la moravurile 9i purtdrile femeilor? ln ce mod se va mai curdli unul ca acesta ? Cum, avind o astfel de cugetare, facefi lucruri ca acestea? CUm i se pare cuiva cd miroase bine chiar dacd e acoperit de noroi, socotind cu mintea cd aratx cit se poate de bine ? PALADIE.' Bine zici. Sint de pdrerea ta, care spui adevdrul. CHIRIL: Dar l5sind nebunia acestora gi nemaivorbind de mijioacele curdfirii, md intorc iardgi la tema noastrd. Sb spun acum 9i aceea c5, ugor poate vedea cineva cX inchindtorii dracilor au imbrXfigat o viald Cu totul nebuneascd'9i prosteascd gi n-au inteles modul curdlirii, precum n-au pdtruns nici ce este cu adevdrat spurcdciunea si intindciunea. N-au inleles cd preacurviile gi patimile incd mai sdlbatice decit acestea, impreundrile intre bdrbati Si uciderile, birfirile gi pizmele, prezicerile mincinoase 9i viclegugurile, ingeldciu: nea gi jurdmintul mincinos, sint pete gi necurdtii care murddresc sufletul Si trupul gi sint foarte greu de spXlat. Pentru cd pe acestea nu le o. pot gterge nici.focul, nici izvoare intregi de ape 21:l Deci, neingrijindu.se, cred, nici mdcar sd gtie cd acestea murddresc'suflet\rl Si umbtu mintea de miros urit, se feresc de trupuriie morfilor gi se scirbesc de tot ce e mort, necinstind legile firii. Ba 9i
212b. Se continui respingerea ideii cd sufletul poate li curdtit sau spilat prin apd ca un obiect material. Daci iertarea de cdlcarearlegilor date de conducitorii statelor o dau acei conducitori, aga cdlcarea leqilor date de Dumnezeu 'r dti Dumnezeu. Mai frecis, Iegile omeueqti cind sint date spre folosul ob$tei omenesti, in cazul cd sint cdlcate, se iartd cle obgtea semenilor, dacd cei ce au gregit se indreapta. Iar legile date de Dumnezeu nu fac decit sd intbreasc6, cu autoril-atea Lui, legile omeneqti, cind sint date spre folosul obltesc s;i sE inalfe cerinleie adresate oamenilor pentru a face si mai conform cu ele Si in stare sd implineascd si voia Lui, tot in folosul obltii gi al lor propriu. De aceea iertarea celor ce le calc6' [rebuie sd le vind din partea lui Dumnezeu, dar Si din partea oamenilor, mai bine zis din partea lui Dumnezeu Care line seamd de rugdciunile oamenilor, care cuprind in ele gi iertarea lor. Dar atunci nu stihiile m'ateriale iarti ;i curdtd con;tiinfa omului, ci dragostea lui Dumnezeu Cel con$tient Si iubitor 5i con;tiinfele semenilor.

INEHINANE

TN DUH SI ADEVAB

mlncdrurile care voiesc ei le disprefuiesc, cu lnfelepclune, dupd pdrerea lor, gi dacd li s-ar intirnpla sd se atingd de ele fdrd voie, indatd se deplrteazd ;i aleargd la curdlirea prin foc Ai api, socotind cd ajunge sd se |ind departe de acestea ca sd fie sfinti gi curati. Atit de mult slnt stdpiniti de aceastd pdrere, incit sint ca nigte iegiti din minfi. Acestora cu drept cuvint li se poate jice; <Vai voud, nelilrlnalilor Si lipsililor de minte, cd strecurali llnlarul pi inghilili cdntila> (Matei 23, 21l'. Nedind nici o atenfie la ceea ce intineazd cu adevdrat, se infricogeazd de prisos de cele de Ia care nu suferd cineva nici o vdtdmare. Astfel daci vreunul dintre ei se apropie de vreo cripth 9i se coboard in mormintele celor morii, ili leapddd haina, isi rade capul qi igi tunde pdrul, socotindu-l intinat. Dar iegea ne-a invdfat sd ne depdrtdm gi sd ne ferim de acestea. Cdci a zis: "Sd nu vd curdfili, sd nu vd radeli lntre ochi, din prlcina mortuluin (Deut.14,1). Cei aleSi ai Elinilor pldsmuiesc in acest infeles un zeu, Apo,lon, pe care. il numesc qi Foebus, adicd, curat gi neintinat. El este zic, unul $i acelasi cu soarele. Deci a face sau a se face cineva ca I;oebus inseamnd, dupd obiceiul Elinilor, a curdti gi a se curiti, potrivit cu pdrerea lor amintitd despre curtrfire 9i cu legile 1or. Legea rlumnezeiascd ne opregte insd de la practici atit de ruqinoase gi de urite. Cdci nu se cade a socoti prilej de intinare- a sufletului moartea trupurilor, sau a .crede cd vederea mortului {ntipdregte vreo patd pe inimile privitorilor Si cd se cuvine a se tdia pdrul din pricina aceasta. Aeesta e un lucru neserios gi o pXrere vrednicf, de dispref, Bine zice legea : oSd nu vd. curdlltt> Cdci o astfei de curdtire nu foloseqte sufletului, ci mai mult il vatdmd 9i il lipsegte de cunogtinfa cdii celei mai folositoare gi de la cdutarea a ceea ce trebuie$te. Sd cugetdm aSa: legile omenegti sint date de cei ce stXpinesc pe p5mint, poruncind gi oprind, tuturor cele ce trebuie fXcute sau nu.o$i nu ar putea scdpa cineva de pedepse pentni cdlcdri, dacd nu ar ingddui bundtatea impdratului sd i se ierte. La fel, cel ce a nesocotit legile dumnezeieSti nu se poate face curat, dacX nu i se ddruieqte-aceasta prin bundvoinfa dumnezeiascX. Dar dacd am cdlca le- gile focului sau apei 9i pdcatul s-ar face fafd de ele, ap'r ar fi cea care spal6 vina qi focul cel ce ar topi pata, avind putcr--4 sd ierte qregealele.celor ar voi. ce Dar daci spune adevdrul cel ce zice : <l'ie unuio am gre6il, ;i (Ps. 50, 6) - cXci unul e legiuitorul ;i jurriu inaintaa Ta am tdcut>> decdtorul - cei ce pdrXsescpe Domnul pedepseigi al iertdrii, se ros. togolesc in nlscociri bdbeq;ti,atribuind focului $i apei puterea de a-i

202

tF.

CHIRII,

AL

AIJEXANDNIEI

Fugi, omule, de o astfel de nebunie, apropiecurdti pe ei de vili 2$-2t4. te numai de Dumnezeu Cel dupX fire qi-L vei auzi indat5 zicind: "Eg sint Cel ce sterg Idrd.delegile tale |afit de Mine, ,ti nu-mi voi aduce aminte, (Isaia 43, 25), Aceasta e curdfirea adevdrata; aceasta' str6lucirea duhovniceascS. Cdci noi ne-anr spdlat, cigti$ind prin credinta in Hristos iertarea-pdcatelor,' sfinfindu-ne in baia renagterii 5i imbogdlindu-ne cu harul dumnezeiesc al Duhului dumnezeiesc, care asemenea unui foc rnistuie intindciunea ca pe o gr6mad{ de gunoi agezatd pe cugetele noastre. De aceea, pe drept cuvint spune de Dumnezeu insuflata Scripturd, cd am fost botezafi cu Duh Sfint 9i '" ^ifforiE; vom socoti' cleci gi rdtdcirea aceasta fdcind parte din sluJirea la idoli 216-217, CHIRIL r Fdrd indoiald. Cdci e un lucru plin de toatd necredinla. Dar in rind cu acestea trebuie'numdratd, dupd cuviinfd, pi socotinfa cd lucrurile omenegti sint guvernate de inriuririle altora qi cH puterea -peste faptele noastre nu ni s-a dat noud, ci celor pe care au voit sd le pldsmuiascd ntiscocitorii. Dar acestea sint uigte dogme atlt de absurde. CEci punind cirmuitoare peste viata noastrd Fatalitatea, Soanta $i Natterea, spun cd nici untIJl din noi nu e^voitorul 5i stdpinul celor ce trebuie fdcute,- ci este adus ca de un lanf constringdtor spre ceea ce convine celor ce ne stdpinesc. Dar ce ar putea fi mai nerafional ca aceasta? Ce vdtdmare mai mare a putut aduce Satana neamului omenesc, decit sd-l facd sii cugete $i id ;udece aga ? Dacd-i a$a; cum ar mai putea pl5nui omul
213-214. Strdlucirea Sufletului nu e datd de lucrarea focului ce tope$te peteie maleriale, sau a apei care le spali, ci este o strf,lucire duhovniceascd ce-i vine dir/ simtirea cA este iertat de c6nqtiinta dumnezeiascd 9i de congtiintele umane iii din relaiia .de iubire pe care acelea au restabilit-o cu conqtiinfa care a plchtuit. 215. Iertarea qi curEfirea de pdcate ne vine prin unirea cu Hristos Cel cd a luat firea noastrd curdlitd de pdiat 9i S-a adus jertf6, dindu-ne puterea depdririi oricdrni egoism. Sintem curdliti unindu-ne prin Dulrul Slint comunicat roud din Flristos. a cdrui umanitate a sfinfit-o de la zdmislire. Acesta e focul .jpintual care, unit cir apa Botezului, ne curate$te. Cdci e focul dragostei dintre TatEl si Fiul, care trmlle gi umanitatea. Iui Hristos de dragostea cea mai curatb pentru Tathl 9i care nr s co[lunich gi noud. Focul acestei iubiri ne curdla cugetul de orice ginduri opuse lui Dumnezeu li binelui. Starea de curElie reprezintd intilnirea rlintre dragostea lui Dumnezeu p-i lafd de noi Ei tlrogoslea troaslrd futd de EI, ca Cel ce ne atrage numai spre cele Inalte gi curate. 216--217. A crede cd locul material s\ apa materioli curdtE sufletul insearnnd,Itc a socoti focul $i apa ca avind o putere spirituald, fie a socoti sufletul ca avlnd o esenla materiale. Dar aceasta e una cu idolatria care identificd lunrea cu divinl t a t e a .

,/

lncirrnanr fN orJn !r ADEvAn

-tn cele bune gi merge spre ele de bund. voie ? Iar c5zlnd cele rele gi cugetind cele ce nu trebuie, cum s-ar mai invinovdti pe sine ?18-21etoSi pindu-se de tristete, s-ar intoarce sd cugete qi sd facd cele bune ? Cdci precum cei ce voiesc s5 strdbatd gi sd treacd marea, e necesar sd fie impingi de vintul din spatele cordbiei $i sd fie siliti spre ceea ce vrea vintul, aga, desigur, gi noi 'trebuie sd ne ldsdm dugi spre ceea ce vrea sX ne conducd Soarta gi vinturile Fatalitdtii, cdrora, dupd ei, nu ne putem impotrivi. Sau nu socotegti-gi tu cd e drept ceea ce am spus ? '' PALADIE; Qum de nu ? CHIRIL.. Deci, e o nebunie a mai incununa pe cel bun pi cuviincios cu laude li a-l invrednici de einste, iar pe cel rdu gi necumpdtat al osindi 9i disprefui. PALADIE; Pe ce temei o spui aceasta? CLIIRIL..Pentru cd Napterea gi Soarta ii coplegescpe ei $i poar: td in arnindou5 direcfiile de trei ori nefericitul neam omenesc pe piiminat 220. Nimic din ale noastre nu e de bund voie. sau oare nu ceea ce obignuiegte gi poate sd migte e pricina pentru .care se migc{ cele migcate de aceea ?221. PALADIE: Recunosc. '9i CHIRIL; Treci agadar, cu aceleagi judecSfi la lucrurile ornenegti miisoard cele ale noastre, ca'se infelegi bihe cele in.care ne afldm dacd nu prin pornirile noastre de bundvoie mergem 9i ne grdbim spre aceasta sau spre aceea, ci sintem finufi gi supugi sub jugul altora, care pot sd ducd qi sd poarte cele ale noastre spre ceea ce voiesc acelea. In acest caz dacd cugetdm drept, nu ne vom mai atribui noud nimic, ci vom atribui mai degfabd lor cele ce :obignuiesc sd ne cirrnuiascd spre cele voite de ele. $i atunci, precum cel drept va fi lipsit de orice laudd, a;;a si cel nedrept n-ar trebui sd sufere vreo pedeapsd pi ar trebui scutit de trebuinta de-a fi chinuit.

218-219. Satatra inspird omului gindul cd nu e liUer, ca sd se lase dus de toate patimile, socotite ca migcdri ale firii de sub care omul nu se poate ridica. 2?0- ll poartd spre bine gi spre rdu,' f6rd voia ]ui 9i fEri merit pentru bine si p.e nedrept pedepsit5 pentru rdu. Este o omenire cu adevdrat nefericitS, cd.ci trebuie sa se revolte de riutatea de care nu c vinovat, iar bine fjcut fdrd voie nu poate nlnglia nici pe cel ce-l face, nici pe cel cdruia i se face. Cici nu e ficut aiir iubire. Si atunci mai e simtit ca bine ? ln ce constA acest bine ? ?21, Milr:area rlu e de la sine, ci existir o ultimii cauzd a ei.

\
SF. CIIIRIL AL ALEXAITDRIEI

PALADIE.. Foarte drept cugefi. CHIRIL: ln degert admird, a;adar, ndscocitorii acestor dogme pe Solon din Atena, pe Dracon gi Licurg, ca pe nigte alchtuitori ai unor invdtdturi prea frumoase gi ca pe cei ce au iscodit cele mai bune legi la Elini. Care e folosul de la eicestea,dacd nimic nu atirnd de noi, ci faptele noastre sint cirmuite de alfii ? Cel ce nu cunoa;te legile, va fi egal gi la fel cu cei ce le curiosc, dacd nu le e dat celor ce voiesc sd facd liber cele ce voiesc. Ba socotesc cd alcdtuitorii legilor au fost cei-mai nedrepfi oameni, mdcar cd gi-au dobindit cel mai mare 'drept. renume de Cdci au legiuit cd iei nepdsdtori trebuie sd fie chinuifi gi sd sufere cele mai aspre pedepse pentru cdlcarea legilor 222. Dar pentru cei tineri au dat nigte norme $i moduri de educalie vrednice de toatd lauda. Fdcind aceasta, sau au'cugetat cX depinde de noi ingine sd voim a viefui cuviincios, sau nu gtiu ce au gindit. Cineva ar putea spune, cred : bine a legiuit, Solon, ce{lor de atunci. Dar trebuia sd indupleci Fatalitatea sd ingtiduie celor cdrora s-au dat legile, s5 cugete 9i sd facd cele ce le voiesc ei. lnsd ai legiuit, fdrd sd o indupleci. Poate ai ris gi tu de mitul acesta gi ne-ai qtiut stdpini ai eelor ce trebuie fdcute, iar Soarta nedreaptd gi oarbd a lucrurilor omeneqti ai alungat-o. Altfel nu ai fi cugetat .cd cetbtean bun 9i drept trebuie socotit cel ce respectd 9i pdzegte legile 9i qi-a cigtigat renumele celei mai inalte onestitdti, iar netrebnic qi numSrat intre cei mai rdi, cel ce n-a dat nici un respect legilor care sfdtuiesc umblarea pe calea dreaptd. PALADIE r Foarte bine Si frumos'ai grdit. r CHIRIL.'Deci, oare nu vom zice cd invXtsturile gi sfaturile educative gi indemnurile la virtute, pe care le dau pdrintii fiilor si invdtdtorii ucenicilor, sint degerte, dacd nu striibatem calea pe care o' v o i m , c i o c a r a r ea v i e l i i p e c a r e n u o v o i m ? PALADIE: E drept cuvintul e foarte convingdtor. CHIRIL.T Cd aceastd piirere a lor e plind de toatd impietatea. vei gti 9i din aceasta. Dezbrdcind pe Dumnezeu, cirmac,iul qi sl.tpraveghetorul tuturor, de slava Lui, 9i mergind ptnH la atita indriiznea222. Legile sint de prisos dacd totul e cirmuit de o latalitate de sub care nu poate sc6pa omul prin vreo libertate a lui. Chiar dac5 ar f.i socotite ca ni$te interpretdri ale legitifii naturale, ele ar fi de prisos, cici ornul lru poate fi ajutat de acele legi ca sd iasd de sub acea iegitate. De ce ar mai trebui atunci sd fie pedepsiti cei ce calcd legile ? Deci conducdtorii ce dau legi, admitincl pe de dlt:i parle o leqitate fatali sau se contrazi'c ei in$i$i, sau nu cred serios in afiratarea lr;r desprc acea legitate, E ceea ce spullc Sf. Chiril in continuare.

INCHTNAnE atl DUH gr ADEVAR

205

r"
;,,

lE, cd-L lipsesc cu totul de mdririle proprii Lui, trecn prin toria lor, stdplnirea peste lucrurile noastre acelora ce ie vin in minte, cu toafe cd vdd cd toatd zidirea'e dusd spre cele ale ei prin migcdri nelipsite de .o conducere223. Cdci cd nu. se sdvirseste' in ordine din cele ce se petrec in zidire ? Care dintre lucruri nu-gi pdstreazd rinduiala 'sa .ii nu vestegte pe Creatorul gi sustin5torril ordinei ? Care lucru nu spune c5 e supus legilor pi e cirmuit de voia Celui ce poate sd stdpineascii toate, adicd a lui Dumnezeu%a. Astfet 5i dumnezeiescul Pavel zice : "Cele nettitzule ale Lui se vdd, de Ia zidirea lum,ii, din tdpturi tiinrl cunoscute, ve.gnico Lui putere Fi Duntnezeire, ca sd fie ei Idrd cuvinf de apdrare. Pentru cd cunoscind pe Dumnezeu, nu L-au mdrit ca pe Dumnezeu, ci s-au tdcut de$erli .;i s-a intunecat inima lor neinl,elegdtoare; zieiia cd sint inlelepli, s-au fdcut 'nebuni,>(Rom. l, 20-- 221. Cum nu s-au fdcut nebuni indemnindu-se pe ei ingigi $i pe aifii sd cugete altceva decit ceea ce e drept ? $i ar putea zice cineva : pentru ce vd legdnafi in astfel de ginduri, cind raitul acesta nu e pldcut nicl poetilor vogtri ? Cdci $1 ei au socotit cii e apostazie liotdrirea celor ce trebuie fdcute nu altora, ti noud ingine. Astfel Homer, in poeziile lui, spune cd preadesbvirgitul gi preainaltul vostru Jupiter a zis cd.tre ceilal|i demoni despre preacurvia iui Egist gi despre pedeapsa lui pentru aceasta:
. aO lci, cum ne Tnvinovalesc fodmenii) muritotii, Qdei de Ia noi pic c.i sint relelc; dar ei Sutetd din plicina. palimilot lor mai presus de soarld,.

Pentru ce, zice, invinovdfesc unii pe zei. ca avind de Ia ei relele Si nu-ti strigd mai degrabd pdcatul lor, odatd ce acela ii aruncd in nenorociri gi in cele ce sint mai presus de soartd gi de fatalitate, adicd de ceea ce e hotdrit de fatalitate. Aqadar, dacd se hot5r5;te
de-a creste pe copii, toate eforturile ce le dau 223, Toatd silinla pirinlilor oamenii cu mai multd erperientA altora, toqtd educatia tinerilor, slnt de prisos, dac[ toati viata oamenilor e purtati de'o legitate fatald. Dar ins{gi practica educatiei ti obiceiul sfdtuirii practicat lntre oameni, arat6 ci firea $i experienta lor nu cunoaste o astlel de tatalitste, construita de o teorie contrard realitStrii tr6ite. ' lar dacd aceastd experienfd aratd cb omul i9i poate conduce viala fi poate face uz de lucruri in mare parte prin voia sa, e consecvent sE cugetdm ci existi gi lumea intreagd e supus6 unei vointe conduc6toare superloare ei. 224. Dacl, toate se sdvll$esc in lume dupi o rlnduialE, daraceasta nu'$i are tultlmul temei in ea insd$i 9i in cadrul ei lgi poate face loc qi libertatea omulul, atunci aceastl rlnduialA l$i are temeiul intr-o voie liberl mai presus de totdlitatea ei gi in ea se poate manilesta gi acea libertate.

206

]tr. CHINIL AL ALEXANDRIET

cineva sd viefuiascd drept Si sd-Ei facd petrecerea in aceastl viatd atotchibzuitd gi atotcuviincioasd, va inainta drept qi va trece peste cele dureroase, avind ca rod al voinfei drepte gi statornice, scdparea de rele, $i cuvintr:I e drept. CXci depinde de noi' ingine sd privim spre amindouX, spre bine ti spre contrariul. . $i cei .ce igi insugesc ceea ce e prin fire lSudat gi cdrarea spre dreptate, vor ajunge Ia binele virtufii. Iar cei ce se abat spre contrariul 9i aleg fdrtrdelegea in locul celor bune, corupindu-ti ei in;igi viata lor, r'or fi vddifi ca vinzdtori gi nimicitori ai capului lor. Cd std in puterea noastre, ingine sd privim spre amindouS, cum am spus adineaori, gi cdzind in pl5ceri, ne-am. ab6tut de la urmdrirea folosului nostru, se poate vedea limpede din ceea ce spund un alt poet aI lor, Euripide. Acesta aduce pe scend o bolnavd de o poftd neinfri. natd, apoi nu ptiu cum o aratd filosofind qi zicind :
(Din : .Ipolit incununat,). Pragul trdrii Penelopei, Odjnioard in noapte inointltd, ' M-am intrebat de ce e cdruptd viafa nturltorilot ? $i mie imi par cd nu prln lirea parnitii lor Sdvirgesc rdul. C6,ei mulli cugetd lnlelept,

l),o,n", " il,ili"::,"i:#r '"i;,::,::":,:::";r:-i:,",ih':::a(1e'a'uc'.a'

Aceosla sou cceeo, cdci muJle slnl pldcerile tielii $i lungile petreceri $i odihna sou rdui eate cleslatd,. (Din : "Ipolit incununato,)

Vezi cd nu Soarta, nu Nagterea, llu Fatalitalea socotesc cei veChi cd trebuie invinuite, ca unele ce ne imping cu sila de la cal6a cea dreaptd recunoscutd qi de la cele ce invdfdm cd sint bune ? Cici viafa plmintenilor s-a corupt, zice, nu prin firea pornirii, adic5 nu pentrtt cd au o pornire prin fire rea,.ci pentru cd nu voiesc sd se osteneas. cX pentru cele' bune. $i care e motivul pentru aceasta? Sau lenea care-i tine in neactivitate, saU vreuna din pldcerile viefii care ivin' du-se gi impotrivindu-se la ceea ce e de folos, a tras mintea de la urmdrirea celor de trebuinfd gi a rostogoiit-o, ar5tindu'i calea mai linli a trinddviei.

INCTTINARE !N DUH gr ADEVAR

207

Am putea adduga la acestea cu ugurinfd nenumdrate rostiri ale acelora : oricine se indoiepte cd auzitorilor le place sd li se spun6 numai cit ajunge ? De aceea vom ldsa Ia o parte din cuvint ceea ce oboseste. PALADIE: Drept ai spus. De voiegti, Iasd acestea. Dar 6ugetd cum ai rdspunde infelept, dacii te-ar intreba vreunii, cum trebuie infelegsi raliunea inegalitdtii noastre gi a faptului de a fi cineva adeseori sus sau jos, contrar vredniciei sau rievredniciei? Cbci cel. riu poate fi vdzut fericit gi bogat, iar cei cinstit gi coplegit de cele mai mari. laude, ajuns de multe ori in cele contrare2z', CHIRIL: Lucrul acesta e intr-adevdr foarte greu de pdtruns pi de infeles. $i a voi sd-l iscodegti in amdnunte, ag spune cd e dincolo pi cu totul deasupra mdsurilof orirului. De aceea trebuie s{-l lIsLlm in seama judecdfii dumnezeiegti. Cdci dacd voim sdr cugetbm drept, sd atribuim cunoaqterea acestei chivernisiri numai mintii prea'inalte gi preacurate, iar noi sd ne indreptdm spre cele de la indemind, care gi ele numai cu greu se lastl aflate de noi, dupd Scripturi (lnfel. Sol. 9, 16). , Dar fiindcd socotesc cd trebuie Sd ne apdrdm, dupd puteri, cu raliunea sd ne oprim gi la aceasta. PinX aci, fdrd sd ne folosim de argumente din afara temei, am vddit degertdciunea p5rerii de mai inainte a necredirlciogilor, ardtind din gindurile care se impun in chip necesar, cd nu nagterea are cirma cugetdrii omenepti, gi nici nu s-a pus asupra noastrd vreun jug aspru gi greu de ocolit al fatalit{fii, ci cd hotdrirea liberd a fiecdruia e stdplna celor ce trebuie sdvirgite in temeiul alegerii gi cd de noi depinde sd voim sd facem ceea ce ne convine, fie binele, fie rdul. Eu ag vedea formele fericirii stind hupd invdfdtura Sfintei Scripturi, nu in cele in care i+i gdse,Sfe corpul oceslo urlt gi: pdmintesc dermierdririle sale, ci in cele prin care se
. 225. Dacd Dumnezeu conduce toate, se pune intrebarea de ce unii aJungiin suferinle, sau trdiesc in sdricie Si ln umilinte, cu toate calitdfile Si laptele lor bune, iar altil huzuresc in bog{fie, in posturi conducdtoare, lingugifi de toli, cu toati nevrednicia lor ? Dat fiind cd aceste deosebiri pot fi explicate gi mai putin de teoria unei legitdfi care ar trebui si le menlinE toate egale lntre ele, 9i rdspunsul trebuie ,sd se gdseascd in vreun factor care nu se opune libertdlii umane._Cregtinismul g6se$te o astfel de explicafie a inegalitdfilor In existenla picatului. Aseasta explici inegalititile fie prin viclegugurile pdcdtoase de care se folosesc unii pentru a-gi isca cU voinla situafii mai bune, lie in ajutorul ce-l dau aeeste situatii rinduite ti de vbinta superioar6 divind la biruirea tendintelor de licomie; de pldceri de stdpinire pdcdtoasd. Aceasta implicd qi faptul de-a vedea adevdrala fericire nu in pldcerile trecdtoare trupe$ti, ci in cea spirituald a sufletulrri care dureaztr veqnic Ai care se clgtigi prin virtufi sau chiar e una cu virtutea,

} *

p
#

208

SF. TCHTRIIj AL

ILEXANDRTET

poate impdrtd.qi sulletul cel mai presus r)e trup de tia/a veSnicd. Iar cceslecr socolesc cd sint striidttinlele pentru virtute ,$i sirdlucirea in credinld Si fapte. Dacd, deci nu le sti ln putere celor ce voiesc, sd vietuiascd ne. prihdnit, fie cf, unii sint rdi, fie buni la moravuri, s5 recunoascd cd nu au dreptate cei, ce se pling de inegalitdfi. Dar dacd depinde cle alegerea proprie sd implineascd liber cele ce le voiesc ai e cu putintl tuturor sd se strdduiascd dupd fericirea duhovniceascd gi sd se impdrtdgeascd la fel de slava de sus, atunci faptul cd unii.sint mai puternici in cele lumegti, avind superioritdli fie in bogdfie, fie in slave lumegti, nu ne va cobori la pdrerile necredincioase gi strdine de cunogtinta adevdratd, ca sd ne inchipuim cd asupra faptelor noastre s-a pus jugul fatalit5|ii sau sorlii. Ci trebuie sd socotim vinovate superiorit5file celor bogati, care ;i-au fdcut propriu un burl care .ar fi fost comun tuturor, dacd ar fi iipsit rafiunea ldcomiei. $i s5 se find seama mai mult de voia Fdcdtoruiui. Cdci EI voincl ca vielile noosfre sd fie chivernisite Si sd se orale pe o treaptri egalti, porunceple pe de o parte bogalilor sd-gi vincld bogdlia adunatci fi s-o impartd trebuinlelor celor sdraci, iar pe de alta sd nu le ingdduie sd iubeascd slovn $j indllarean6. Iar ci Dumnezeu iubepte egalitatea pdmintenilorr e usor de v6zut chiar din alcdtu'irea corpului. Cdci nu cunoaite firea sdrac Ai i:ogat, pe treapta de jos pi in strdlucire, nobil gi disprefuit, om sldvit in aceastd vi3td. Ci ea se aratd egalS 9i fdr6 pdrtinire in toli, alcdtuincl in fiecare din aceleagi plrticele forma gi frumusefea intreagd. $i una e caled. spre nagtere a tuturor, una e iegirea din viafd. Nu sloboade pe unul din 1a|, finindu-l pe aitul in el, ci aduce fiecdrei f&pturi sfirgitul dureros gi de neocolit. Deci, spune-mi, e greu de vdzttt, nu e mai degrabd v5dit fiecdruia, cd scopu,l vointei dumnezeiegti e sd trdiasc,i
', 226. Cei ce socotesc cd nu prin meritul propriu sint unii buni, allii rii. nu se pot plinge cd cei socotiti buni ar trebui sd se bucure de fericire, iar cei socotiti' rdi ar trebui sd su.fere de nefericire. N-ar trebui sd vadA in faptul cd cei 56i airurq la bundstare cdlcind cu voia respectuJ de altii, o vind a lor, iar cei buni r,ifer-A de greuteli, pentru cd nici primii nu sint rdi prin voia lor, deci cu adevirat.r6i, nici cei de al doilea nu sint buni prin voia lor, deci cu adevdrat buni, Dar dacd tuturor le stE in libertate si se strdduiasch spre virtute, atunci cei ce fac nedreptdli ti sustin inegalitatea intre oameni sint cu adevarat vinovati. Si nu Dumnezeu trebuie socotit vinovat pentru aceaste inegalitate. Cdci Dumnezeu vo'iegte ca tofi sd caute egalitatea. Dar El nu o lace aceasta f5rd voia lor. InsI l;i 1'or lua partea lor pentru cd nu implinesc aceastd voie a Lui. Iar cei ce cred ln Dumnezeu f tiu cd indemnind pe cei nedrepfi la restabilirea egalitalii, implinesc voia lui Dumnezeu. Numai dac6 oornenii slnt inzestrati cu libertate ;i numai dacA Dumnezeu i-a fidcut penlru toli egali, poate lupta penttu egalitate, dar nu cu ur6 ce tinde spre distrugere, ci pentru a se aJunge la egalitatea voitE de toli din respect reciproc,

:.

INcHIiiARE

lnl DUTI $I AT,EVAN

209

tofi pdmlntenii In egalitate ? Ascultd-L vorbind, de voiegti, 9i printr-u' nul din prooroci; :Nu un Dumnezeu ne'a tdcut pe noi ? Nu e un tatd aI noslru aI tuturor ? Pentru ce a|i prirrisit tiecare pe trctele sdu?" (Mal. 2, l0). ' Deci, dacd nesocotesc unii ceea ce vrea FXcdtorul, avlnd pornirea liber5 spre ceea ce voiesc din ceie ce sint de fXcut (cdci FdcStorul a cinstit firea cu libertate), aceasta nu se opune celor spuse, odatd ce 9i legile noastre le disprefuiesc unii 2zt. gi socotesc cd nimeni nu ocXr5gte,dacf, are minte, pe d5tdtorii legilor, 9i invinovdfegte mai degrabd, gi pe drept cuvint, pe cei ce s-au hotdrit sd disprefuiascd cele de trebuin|5. Cind, deci, zic unii care pdc5tuiesc : <Aga a hotdrlt Soarta,,, sau : <Acesta era scopul fatalit5lii cu mine),, vE intreb gi eu. ce aiureal5 e aceasta? Pentru ce invinuiti ceea ce nu e gi nu vd lnvinuiti ugurdtatea voastrS ? Dar Sfinta Scripturd le va spune celor ce s-au hot5rit sd nu mearg5 drept: "Nebunio omului strimbd cdile lui, dar invinovdlette pe Dumnezeu ln inimq lui" (Prov. 19,3). Agadar, s-au ab5tut de la cunogtinta adevdratd cei ce pun drept conducdtoare peste viafa noastrd nagterea, Iatalitatea gi socrta schimbltoare. Cdci zice Hristos : <Oare nu se vlnd doud. ptisdri pe un bdnul ? $i nici una d|n ele nu cade pe pdmlnt Idrd voia Tatd.Iui vostru Celui din ceruri. Iar voi Si perii capului 1I avelt numdrali. Deci nu vd temell, cdci voi sinteli cu mult mai de prel declt pdsd.rile" (Matei t0, 29-31). Fdcdtorul poartd de griJX de cei de pe pdmint, dar il llsd pe fiecare sd lucreze dupd hotdrlrile lui gi sX meargd pe calea -pe care vrea. Iar fiindcd neamul pdmintesc s-a imbolndvit prin aba' tere, indatf, i-a dat .,legea spre aJutov,', dupi cum s-a scris (Isaia B' 20). Deci, e primeJdios pentru tot cel ce a primit credinta in Hristos si a pdrdsit vechea rf,tdcire, sd mai fie purtat de povegtile bXbegti spre cele ce nu trebuie, gi sd se instrdineze de cugetarea sdnXtoas5, inclt s5-gi inchipuie cd lumea aceasta sau omul e clrmuit de soartd sau fatalitate, care peste tot nici nu existd. PAL.A.DIE; E cu totul primejdios a cugeta aga. Cdci unul ca a' cesta va stlrni, flrd indoiald, pe Judecdtorul impotriva sa 228.
227. Credinla in Dumnezeu, care a fdcut toate pentru egalitate, nu face de prisos legile, cdci ele urmEresc o restabilire a egalitdiii nesocotitd liber de vola .oamenilor, sau ln orice caz ele sint un ajutor dat voinlei ornului spre inaintarea spre egalitate, sau m6car spre infrinarea de la prea rdu, spre care tind mulli ln mod liber. 228. Ya stlrni pe Judecltorul asupra sa, pentru ci n'a mai folosit libertatea ce i s-a dat ca sd iacd voia Lui spre lmbunitdfirea sa, ci sub scuza cd nu poate loce nimic lmpotriva sortii, sau pornirilor rele, s-a ldsat stapinit de ele.
:{ SI. CIIIRIL

2ro

SF. CHIRtr.' AL"AEEXANDRIEI

fr,

. CHIRIL I Dar incd ceva" Oare nu've.i. recunoagte cd,,e un-lucru foarte urit gi apropiat de relele amintite a pdzi zilele gi ceasurile ' gi rdstimpurile gi anii gi creqterea gi scdderea cercului lunii ? : , PALADIE : Ba da. Dumnezeiescul Pavel socotegte in ,'chip clar eelor ce s-au mintuit din neamuri, dcest:lucru:ca un:p[cat, cind zice: <,Atunci necunoscind pe DumuezLt; slujeali celor ce nu sinl prin lire dumnezei. Doar acum, dupd ce ali cunoscut pe Dumnezeu, soLt mai clegrabd dupd ce Qli fost cuno,sculi de Dumnezeu, cum vd. intoarcelt iurdsi Ia stihiile slcbe gi sdrece, cdrora iardsi voili sd.Ie slujili ca inainte? Pdzili zile Si luni 9i ani, rdstimpwi, Mi-e teamd de voi sd.nu md ti ostenit Ia voi, ln zadar>> (Gal. a, 9-l l). CHIRIL.' Agadar, pdzirea'ceasurilor gi zilelor, ba a9 adduga gi a timpurilor, e nepotrivitd cu totul cu cei ce cunosc pe Dumnezeu Cel tunul gi prin fire, mai bine zis cu cei ce.au fost cunoscuti de El prin credinfd gi au fost chemafi la familiaritatea cea prin h_ar.CXci cel ce s-a hotdrit sd facd aceasta se intoarce inapoi, pdrdsind lauda in Hrist<ls, gi nu-gi mai pdstreazd mintea iubitoare de libertate, ci ia mei degrabd doregte jugut vechii rdtdciri, dind stihiilor lumii mdrirea pe care o are Durnnezeu gi incununind cu cinstirild cele mai inalte cele chemate prin voia Creatorului la existent6. $i stihii ale lumii numegte distantele strbb5tute de pdrfile universului, adi95 timpurile gi lunile gi pErlile lor, alcXtuite din ceasuri gi zile. CXci timpul fiind continuu gi avind un mers pururea curgdtor inainte, Dumnezeu I-a supus prin intervalurile 9i intoarcerile rdstimpurilor, ceasurilor li zilelor, m[suri]or gi numerelor. pentru cd cele ce nu au cursul existentei lipsit de inceput gi vor ajunge Ia sfirgitul viefii proprii, aveau nevoie gi de un timp ca acesta; care incepe adicd gi sfirgegte, gi igi potrivegte propria fire cu cele ce nu sint puru:rea, .Deci nevenindu-le celor de pe pdmint nimic prin rdstimpuri, ceasuri gi zile, decit nurnai curgerea in cerc Ai misurarea, exactd, pentru ce pldsmuiesc unii cele ce sint de ris chiar a le eugeta ? pentru ce spun cd unele din ceasuri sint binefdcitoare, artele nu, ,gi se .silesc la o pdzire exactd a lor, recunoscindu-le puterea de-a aduce fericirea gi contrariul ei, acelor inzestrafi cu voinf5, sau celor cdrora le e necesar sd treacd prin aceasta? oare nu este o aiureald gi o nebunie cumplitd aceasta? o cursi diavoleascd pregdtitd cu vinclenie 229.
229. Nu - timpul cu pdrfile lui dd existenl{i. fdpturilor. El e dat ca un cadru pentru cele ce nu slnt eterne. De aceea el nu e nici izvorul celor ce Ie $dvlrgim sah se sivlrtesc fdrd voia noastri, aduclndu-ne ln fiecare parte a lui fie ceva bun, fie ceva rdu, chiar dacd par cd se datoresc faptelor noastre. Puterea pentru acestea vine de dincolo de timp, de la Fhcdtorul fdpturilor, iar oamenilor qi din puterile puse in ei qi in naturd de Fdcdtorul, putind fi folosite de libertatea

INCHINARE.IN

DIJII

$I ADEVAR'

2tl

PALADIE; Recunosc. $i e un lucru vddit. CHIRIL; Precurn incercau sd ne convingd sd incredinldm fatalitdfii 9i sorfii gi hotdririlor strdine faptele noastre, declarind zadarnicd sirguinta noastri gi instrdinindu-ne de grija de noi ingine, aga gi aici pregdtindu-ne aceeagi inpeldciune, spun cd cele pdmintegti depind,:'s6 de un jug necesar, de zile gi ceasuri, neputindu-le ocoli. $i ceea ce e ciudat (cbci e o poveste bdbeascd aceasta) mdcar cd vdd cle nenumdrate ori cum aceste flecdreli nu se irnplinesc, nu lasd experienlei puterea de-a vddi aceastd minciune 230.De aceea invinuind ceasuri gi zile pentru anumite rdutdfi gi aceeaEi sentinfd rostind-o asupra scrderilor cercului lunii, pot spune orice. Dar, dacx ar vrea 'cineva, ar putea s5 numere gi sd spund cx in aceeagi ord gi zi citi sint in fericire pi citi sint stdpiniti de nenorocirile cele mai grel.e, degi ceea ce este prin fire rxu ar trebui sd fie pentru oricine ceea ce este gi ceea ce-i e prin fire. Dac5, deci sint ceasuri gi zori pdgubitoare pdmintenilor de ce nu vin asupra tuturor, in mod egal, vxtdmdrile din ele ? De ce in aceleaqi ceasuri si zile rgi luni, unii, sint in situatiile cele mai vrednice de dorit, iar altii s-au pierdut, coplegiti de cele mai mari rele, incit au intrat in basme gi s-au fdcut subiecte de tragedie. Dar cei ce vor sd vadd gi sx fac& exact ceea ce este de cel mai mare folos, pot s[ vadi cd ln aceeagi zi gi in acelagi ceas cutare s-a ldsat biruit de preacurvie gi de ucidere 9i prdtegte judecdtorilor pedepse aspre, iar cut,ate se bucurd de laudele cumpdtdrii, ale bunei cuviinle Ei ale onestithtii'ceilei mai depline. InsE, nici pe desfrinat nu-l opregte ziua gi ceasul sx se infrineze nici pe cel onest gi cuviincios, nu-l impinge la necuviinld qi la pldceri desfrinate. ci mai mult voia liberd gi pornirea nestdpinitx face pe unul sd se afle in acelea, iar pe altul in acestea. Deci, in noi gi nu in calit5tile naturale ale rxstimpurilor std a fi plini de cele ce ne produc bucurie gi a nu fi aga. PALADIE r Aga se vede. Cuvintul e drept. CHIRIL;,se tem mai ales de ziua a cincea 6i a opta gi iqi scuzd cu ele pdcatele. Dar motivele in gindurile lor nepdsdtoare gi bdbeqti +u se pot ascunde de cei cu mintea intreagd. Totugi nu se rugineazd
omului precum volepte. A socoti cE orice ne vine de la timp, 9i anume lntr-un nroment anumit al timpului un lucru bun, de La altul un lucru reu, inseamnd a ne lnchina. timpului 9i pdrfilor lui neadmitind cd deasupra lui e Dumnezeu. E un alt tel de fatalisrn. Un fatalism legat de timp. Peste tot numai credinfa in Dumnezeu se impacd cu libertatea omului. Unde nu e aceastd credintE, nu poate fi nici libertate, pe oare pretind necredincioqii cd o apdrd prin necredinfa lilr. Numai credinta in Dumnezeq intemeiazd demnitatea gi valoarea omului. 230. De cite nu ne lnvaJd experienfa cd in zile, ceasuri, rnomente ce le socotim ca aducdtoare de rele, nu ne-au adus rele, 9i cele ce le socoteam ca aducAtoare de bine, nu ne-au adus binele agteptat !

272

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

naqterea unor funenorocifii sd impleteascd prostegte cu acele zile decit altii' sau perii (erinii) gi aratarea unor clemoni, mai sdlbatici aepsegiosindegraltelepeling6acestea.Iardacf,cerculluniimai desfdSoard mig' inainte plin se intoarce spre micaorare (cdci aga se dup5 cum a hOcarea circulard a fazelor lrrrrur", scdzind 9i crescind aminf, neatxrit cel ce a fdcut-o), se opresc de la orice lucruri 9i p5rat caldtoriile socotind cd Ei ale noastre chiar 9i scad impreunS scad cele ocu stihia ti c5 lmpreunS cu impufinSrile cercului ltinii rizind de prostiile acemeneqti. Dar dac6 trebuie sd spunem ceva celor mai ulora, ei qi-au lnsugit o teamd ce le e proprie macilor Si rnilitedintreplante.Daracestfeldecorpurisaualtelechiarmai potrimari 5i mai complicate, au in rnod naturai aceastx schimbare, cervit unei rafiuni, pe care singur Dumnezeu o 9tie. cdci [or le lipsegte Dar lucrul acesta e cu cetarea qi repetifia automate le e spre folos' lotul str5in de cugetarea omeneasce. c{ci chiar clacd se micaoreazil nu va trdi tmstihia, cel infelept li sirguitor va fi acelagi 9i nrintea lui nu preund cu Iumina aceleia o micaorarer precum nici firea lucrurilor c6ci pu' se preface in mai rea gi mai buna, silitd de puterile stihiei. putinfa de a se lmpdrrurea cei ce savirgesc cele bune slnt tnsofiti de Md tdgi de tot binele, iar lucrStorii celor rele, de cele potrivite lor. spre mir apoi gi nu $tiu cum explicd faptul c5, sc5zind 9i inaintind doblnsfir$it, ele slnt gi cdutxtorilor si iubitorilor de bani, le cresc zilegipungilelorceaudatcuimprumutsefacmaigrele'invrenu me ce alte lucruri se subliazf, gi sufer{ impreuna cu stihia. sau sint acesteavrednice de ris 9i pline de nebunie ? PALADIE r Foarte drePt. CHIRIL: Dar socotesc cX e de prisos a combate pe cei stdpiniti de asemenea prostii cu cuvinte multe. Nebunia lor se aratx prin ea insiigi, chiar dacd n-ar spune-o nimeni. Dar sd trecem acum la altceva. PALADIE: La ce ? . CHIRIL; Mie mi se pare ce ziua a cincea fi a opta le urdgte Sa. conjuncfiei, ' tana, cum urdgte gi darea inapoi a lunii pline, sau timpul ndscocitor adicd ziua a patrusprezecea, din urmdtoarea pricine, de$i, poate suferi cum e gi tare in viclenii, innoadx alte cauze de ele : nu sau zilele, ln care s-a sd priveascS nici mdcar in cugetare timpurile luat tirania deasupra noastre, rdsdrindu-ne unul Ndscut in lnfdtigarea omeneascdsi in chiPul nostru. PALADIE; Ce vrei sd sPui ? 1HIRIL:Oarenuesocotitcatimpalcincilea,timpuivenirii N'Iintuitorului nostru ?

'NCHINARE

IN DUII $I ADEVAR

213

e
$
B

ru

PALADIE: Infeleg ce spui din parabola evanghelicd. Cdci spune, cd a iegit Hristos sd tocmeascd iucrdtorii la vie, pe la ceasul intii, al treilea,. al gaselea, al noudlea li ln sfirgit aI unsprezecelea, adicd ln timpul din urmd, ln care s-a ar6tat 9i ne-a luminat noud 23r. CHIRIL: Foarte cuminte gi drept ai vorbit. Apoi oare nu in a qi cineea a Simbetei (a sdptdrnlnii) spunem ed a fost vindut 232 a veprin care ne-am mintuit tofi, Cel nit la lnceputul intregii iconomii ce S-a fdcut om din pricina noastr5, purtind crucea mintuitoare in favoarea noastrd ? PALADIE: Chiar aga este, CHIRIL: $i oare n-a nimicit moartea 9i a venit iardgi la viafd, Jefuind iadul, in ziua a opta, adic5 in cea dintii a Simbetei (a sdptdminii) ? PALADIE ; Fdrd indoialii. CHIRIL.' Dar gi legea veche a poruncit sd se Iacd tdierea impreJur in trup, care era o inchipuire a celei in duh 9i adevdr, ln ziua a opta. CSci tdierea lmprejur mai adevdratX decit cea veche ; adicd cea in duh, este lmpdrtdgirea de Duhul Sfint 9i de harul cel de Ia inceput, pe care, dupd ce a lnviat din morfi, ni I-a dat iarSgi Hristos, zicind : <Luali Duh Sfint> (Ioan 20, 221. Apoi gi fericitul Pavei a spus: .,Paglile nostfu, Hristos, s-a jerttit> (I Cor. 5, 7). Dar ziua acestei jertfiri mintuitoare gi mult dorite este a patrusprezecea a runii. Astfel 5i legea a prevestit limpede timpul jertfirii Mintuitorului nostru, pe care spunem cX a suportat-o El pentru viata iumii. "In ziua e zeeeQ, zice, e lunii prime .sd-;i ia loru-gi cite un miel pe lo cose ; dupd nundrul sulletelor sd-ti io 9i sd fie pdstrat pind la a patrusprezecea a lunii acestea. $i sd-I junghie pe eI spre seard toatd mullimea fiilor lui Israil" (Ieg. 12, 3-5). Auzi cd Jertfa sfintd fiind luatd din ziua a zecea era pdstratd de cei vechi pentru a patrusprezecea, ca se infelegi timpul al cincilea, in care dupd ce S-a fdcut om, a rdbdat moartea cea pentru noi, cind a inceput sd scadb luna, cea pusd spre stdpinirea nopfii ? Aceasta e un chip (tip) al tainei gi indicd, pe cit se vede, in chip subfire, darea inapoi a stbplnirii diavolului 9i scufundarea ei treptatir spre sldbiciune gi neputinfe 232brs. Cdci are luna ca tip (chip). Fiindcd 9i el stdpinegte peste noapte, adic6 peste cei ce sint in intu231. tn mod deplin mlntuitor a venit Mlntuitorul la noi la ceasul al unsprezecelea, sau a cincea oarS' n2. A cincea zi a sEtpnlnii e Joi. In ea a fost vlndut Mintuitorul. In ea au Inceput patimile Lui pentru mlntuirea noastr6. 232 b. Duptr ce a venlt Mielul ln casa noastrl prin lntrupare, sau la Florit, tn ziua a zecea, peste cinci zile (la a cineea venire ln ceasul al unsprezecelea, sau in ztua de Joi, ziua vtnz6rii) au lnceput patimile mlntuitoare, ctnd a tnceput sE

214

sr. eErFrL. Ar rc'.tlttlsD;Ittr

neric Ai incd dorm 9i nu au lumina cunogtinlei. Iar Scriptura de Dumnezeu insuflatd obi$nuiegte s5 asemene turma celor ce rdtdceau cu no,aptea, potrivit cu ce a spus StXpinul tuturor c6tre ludei, cind Ierusalimul s-a intors Ia siujirea la idoli : <cu noaptea am asemd.nat pe maica ta, Asemened s-o Idcut poporul Meu, ca cel ce nu ere cuno1tinfd> (Osea 4, 4-6). Vezi cd numegte noapte pe cei ce nu au cunogtinta Dumnezeirii Celei adevdrate 9i dupd fire ? Deci a urit vrdjmapul tuturor timpurile gi zilele in care a pierit puterea lui 9i am fost mintuifi noi. Iar cel ce urdgte impreund cu el, va avea partea lui gi mogtenire cu el, adicd va fi chinuit vegnic. PALADIE: Deci gi acestea le vom socoti fXcind parte din lntinata gi de Dumnezeu urita slujire la idoli, ca gi pove$tile deqarte clespreceea ce se numegte naEtere. CHIRIL; Precum bine gtii, nu poate fi altfel, a9a curn a dovedit cercetarea lucrurilor. Dar pe lingd acestea, trebuie sd ne scirbim 9i de nefolositoarele priviri ale pdsdrilor (augurii), de qoapte 9i descin. tece. Cdci unii dintre pdgini au cdzut pind Ia atita ugurdtate de minte, cd au socotit cd gi in pdsdrile care zboari in aer e agezatd cunostrnfa lucrurilor omeneSti. De aceea se intereseazd de zborurile spre rdsdrit gi spre apus, spre dreapta gi spre stinga. $i dacd cioara pare sd croncdne, ciulindu-gi urechea primesc acesta ca'un semn foarte adevdrat gi se intorc plini de bucurie. $i nu se rugineazd nenorocifii sd atribuie pdsdrilor puterea unui dar aga de venerabil, ca proorosix 233.Aceste lucruri au o rafiune pioasd, cum igi lnchipuie ei : prin ele se aratd, zic, zeii. Noi lnsf, nu socotim zei pe ingerii cdzuti, care au trimis la voi pe acegti buni Fi uimitori prooroci Si pe cunoscdtorii celor viitoare, cioara care croncdne, $oimul sprinten gi diferifii porumbei (dupir cuvintele Elinilor) 9i celelalte pdsdri, prooroci, demni cle cei ce le insufld aceste croncdneli pe seama voastr5. Ferice de r.oi, zelogi interpreti ai unor astfel de prooroci ! Dar afi uitat, pe cit se pare, mdcar cd admirali opiniiie poefilor vogtri, cd gi ei au socoscadd luna, ca stdpinitoare a noptii lntunericului. SI.' Chiril nu neagi o legdtur6 intre anumite acte ale iconomiei mintuirii de anumite mornente ale timpului.. .Dar aceasta se petrece din voia lui Dumnezeu, Care e Creatorul 9i Stdpinul tirnpului pi lucrcazi in favoarea noastrd in cadrul lui. Calendarul bisericesc aratd o astfel de legare benevold a actelor mintuitoare ale lui Dumnezeu de timpul in care se desfdqoari viata omeneasc6. 233. In acestea se manifesti .p5rerea cd intre toate . miqcirile , din univers existd o legdturd. Cd felul de migcare a pdsbrilor antreneazd o viitoare miqcare a a omului sau e determinatd de ea. E o concepfie care neagt libertatea omului, sau puterea superioard a libertelii divine asupra lumii, Se incadreazd. in concepfiile panteiste, in care totul decurge fatal.

INCHINARE IN DUH $I ADEVAR

2t5

tit lucrul vrednic de ris, prlvindu-r'ca o flecdreald si .nu ceva din cele ce-se irnpun in mod necesar. Cdci Homer zice z
nO, Iene$ule, iosti pristirile, Fic cd.zboara spre dreapla, Iie spre rrisdrjtul soarelui, Fie spre slinga, spre linutul inlunecat,,., .

Iar Euripide, declard limpede gi deschis cd e un lucru zadarnic a t:duta Ia zborurile pds5rilor. cdci spune cd rezeu s-a infuriat pe Hipolit, p-o fiul sdu,,,Si veia sd-l alunge din palri.a lui. Iar acela a. spus:

w
F

-[eze{,

ryicj,:cryintele

<N-ai ,luaf in seamd jurdmintul, nici crcclinla, prezicdtorilor. Mii scoli din lafi. idrd sd Ii ascultat,,.

i-a rdspuns la aceasta :

(Aceostd tdblifd. Id.rd sd tragd. Ia sorli de lucru.rile'adevdrarc, Te lnvinovdfc.tte. Idr pdsdri/e ce zboard.deasupra capului, nu litl

Dar nai mult decit acestea, cuvintul Domnului e inclestuldtor gi credinta e mai sigurd decit scrisul pe tdbliid, cind nu e strdind de noi grdirqq mincinoasd. Dumnezeu nu gresegte niciodat5 9i iubegte cit se poate de mult adevdrul. In orice caz, Tezeu gtia cd pdsdrile ce zboard pe deasupra capului nu sint nimic. Deci nu trebuie sd atribuim cracilor cunogtinfa celor viitoare, ci i-o vom recunoaqte mai mult lui Dumnezeu, ca pe o insugire minunatd. prezicerile pdsdrilor sint inteldtorie gi credinta in ele e dovada limpede a unei minti nesigure. Legea spune de-a dreptul : .Nu iaceli preziceri privind. pdsdrile> (trer'. 19, 26). c'dci'$tia.cd lucrul acesta e cit se poate de urit si de neplf,cut la a,toate Stdpinitorul Dumnezeu. PALADIE; $i eu socotesc cd acestea aga sint. "CHIRIL T DdT-Si gugoteala ascunsd 9i b5beascd e o parte gi un niod:,,al vrljitoriei. De aceea.qi dumnezeiescul Moise dind legile de rnai sus, unegte totdeauna aceste pdcate gi infdfigeazd descintecul ca frate gi :rud5 eu, fermecXtoria- <Sd nu fie, ,zice, lntru voi om vrdjitor eere,: vrd.jeSte, prezicdtor prin pdsdri, ghicitor, Idcdtor de tarmece, desclntdtor, tilcuitor de semne, grditor, din pintece, intrebdtor de morfi> (Lev. 19i :31). Dat fiind cd descintecul boleqte de cea mai mare uriciune .gi e un imare rdu, nu gtiu cum il admird unii, spunind cd cei ce practicd'acest lucru, il numesc pe Domnul Savaot, cind descintd bo}navilor. Aceasta , impiedicd, .zic aceia, ca sd fie rea o astfel de : indeletnicire, Ei se vddesc- ca 'unii ce sint drsi I,a rdtdiun cire li n"burri" de rafionament rduvoitor gi slab. Cdci insugi

216

SF. CIIIRIL

AL

AI,EXANDRITI

lucrul acesta e cit se poate de rdu. Pentru ct noi prin cuvlntele : Domnul Savcof, numim pe Dumnezeul tuturor, vrind sd-L pream6rim. Sf, nu ingdduim sd se dea acest nume nici unei alte fdpturi. cdci unul gi singur e Domnul puterilor. Dar aceia lmbie cu uturinfd o numire, sau o doxologie atit de inaltd, dupd pofta lor, dracilor care se Joacd cu ei gi ddruiesc pricinuitorilor fdfarnicelor semne ale lor slava care se cuvine numai lui Dumnezeu, lingugind 9i lffsindu-se lingugifi li dind drept platd pentru cele voite de ei, sporirea la cull me a impietetrii. Ctrci ceata dracilor e pururea dugmand lui Dumnezeu si atotlacomd de slavd. Drept aceea nu trebuie sI ne ldsf,m dugi de relele sfaturi ale acelora, ci mai degrabfi sd ne dep5rt[m clt mai mult de ele. $i str nu cldm atentie dracilor vrdjitori 9i fdcdtori de semne, care cer ca plat{ pentru faptul c6 se Joacd cu noi, blasfemiile. Iar tu dacd egti bolnav in vreo parte a trupului gi crezi cu adevdrat cd numele Domnului Sa' vaot $i alte numiri de felul acesta, pe care le acordd dumnezeiasca Scripturd Dumnezeului Cel dup5 fire, iti vor fi izbitoare de rdu, roagd-te tu insutri pentru tine, rostind acele numiri. CXci vei face mai bine declt aceia, dind slavd lui Dumnezeu gi nu duhurilor necurate. Imi aduc aninte gi de Scriptura de Dumnezeu insuflatd care zice : rEsle cjneva bolnav lntre voi ? Sd cheme preolii Biserjcii 9i sd se roc' ge pentru eI, unglndu-l pe eI cu untdelemn, lntru numele Dornnului. $i rugd.ciunea cred.inlel va mlntui pe cel bolnav gi-I vo ridlca pe el Domnul, iar d.e va Ii tdcut pdcate, se vor ierta lui, (Iacob 5, 14-15)xi4. PALADIE; Atactar prezicerile prin pdsdri gi descintecul, trebule puse intre cele osindite de lege 9i socotite de Dumnezeu ca cele mai rele Si mai urite. Dat a,s addugu cd gi kr a}te moduri lnJurdm pe cHlRILr Des{gnr.,r. Dumnezeu. Vinova,t de impie'tafre6i vrednic de pedeapsd se face 9i cel ce s-a hotdrit sd jure strlmb 9i s{ spurnd vreun cuvint hulitor 9i urit Primmul lucru se ba'te cu miimpotriva slavei suprme 5i preaiura,lrte. ni.a cea mai mnr,e 5i cu o pedeapsd oedomolitd, cdci secer'a va nimici
234. Nu in puterile dscunse ln natur6 stnt darurile care ne ridicl din boli ln' curabile, ci in Dumnezeu, In harul cel mai presus de naturd, care se comunic6 de El, clnd ne rugim, prin stihiile naturii, de$i poate cd acest har intdregte ti niste lorle ascunse ln naturd (in ap6, in untdelemn), cum lntdregte lnsutirile lirii noas' stre (in{elegerea, pornirea ce bund, ctc.) chiar dac[ descintitoarea numegte pe cel ce il cheamd dumnezeu, acela tot clemon este, dace il cheam{ nu prin rUgilclune $i nu cu sentimentul ci rdmine la voia lui sd dea ajutorul, cl cu sentimentul cd vine sigur, ca adus Ce puterea vrajei. Dlndu-se celui rdu nurnele de dumnezeu, i se adqce cea mai mare jignire lui Dumnezeu Cel adev6rat.

'IIICHINARE

IN

DVH

SI ADEVAB

2t7'

V
ft

cum s-a scris, casa celui ce-a Jurat mincinoS 9i o va surpa din temelie. .Cdci va intra, zice, 1n coso hotului 9i ln cosc celui ce Jurd mlncinos ln numele Meu Si se vo agezo,ln mlJlocul casei Iui 9i o va nimlcl pe eo, f, Iemnele el $I pletrele eI* (Zah. 5, 3). Al doilea e pedepsit cu rnoartea gi cu cel mai mare dintre chinuri. Drept aceea nu trebuie sd jur[m mincinos. Mai bine zis s5'oru jur5m nicidecum. Aceasta ne-a invdfat Mintuitorul, zicind : <sd vd Iie voud, d.e, de, Si nu, nu. Iof ce esle moi muJt d'eclt atlta, de Ia dia' volul esle- (lvtatei 5, 3?). Cdci nu au trebuintd de jurdmint cei ce au un nume cinstit Si $i-au flcut virtutea ca pe o sofie. Pentru c5 viafa acestora e foarte cins,tit{ de iubitorii de evlavie, ca 9i neplf,cerea lor cle-a nu fi crezuti. Orice ar spupne ei es,te incununat de credinfa auzitorilor. Si fie cleci viata voastrf, cu nume bun 9i va lnceta, fdrd inIar doiald, precum socotesc, trebuinta de-a Jura 235-238. dactr s-ar intimpla uneori ca unii sd nu socoteascd nelipsitd de cinste'a cuvenitd sfinteniei lui Dumnezeu, sd se aducd ma,rtor El 9i str nu se aducli numele altor lucruri. Cdci unii recurgind la deSert5ciuni uguratice, pomenesc cu neptrsare fie cerul, fie dreptatea, fie s,lujbele ce nu termind, fie focul, fie sfeqnicu,l.Ba adunlnd gi alte, duptr pldcerea lor, socotesc ca sdvlrgesc o faptd de evlavie, ocolind numele dumnezeiesc, dar impo' dobind cu slava cuvenite lui Dumnezeu cele chemarte la existentd prin voia Lui. De o astfel de rdtdcire ll vedem bolind 9i pe Israil in unele timprrri. CIci zidind, neindoielnic ln cinstea lui Dumlr'ezeu, templul' din lerusalim, au gi,ndit despre ei ,lucru ma,re diD pricina 'aceasta $i au crezut ci au toate laudele evlaviei gi au primit slava mdreafi a celor fdg{duite lor prin prealnfelep,tu,l Moise. Din pricina aceasta impufinindu-g;zassimtrirea, s-au pierdut din neplsa're. Dar Dum,lezeu i-a i'nvdtat ed aceastd f,aptd nu le va fi spre slavt, ti cd Dumnezeu nu se bucurb de zidirile di,n pietre. Cdci a zis : <Cerul imi esle Mie scoun, iar pd'
23*-238. Numai omulul neserios gi crtnoscut ca mincinos i se cere. ce asigurare, u "uuu "" spune. sE ture. Celui cunoicut pentru viata lui cinstitl nu i se cere sil ca si lure. Deci s6 ne silim s6 ne cigtigSm printr-o viat6 cinstitf, un nume bun, i," "i te ""ui5 ta jur6m. Cu ctt ciirstim' rnai mult pe Dumnezeu prin viatd noustrd, cu atit ni se va cere mai pufin s& ne jur6m cu numele Lui. Cu clt ni se cere Bai mult sA jurdm ln numele iui, cu atlt ardtdm cl ludm tn degert numele Lui. Dar 6el mai mare e cind vrem str acoperim prin. Jurdmlntul t{cut ln nunrele ficatut Lui o minciun6 (jurdmintul strtmb) dintr-un interes egoist. 239. DacE ie ia ca martor bumnezeu de cdtre cei ce nu socotesc ctr se ctin' gu p.i; u.uuttu sfinlenia cuvenitd lui Dumnezeu, sau inaintea unora care cugettr istlel. e mai bine sl se pomeneascd numele Lui, decit si se jure cu^lepdsare pe alte ieatitdti, socotite ea' alltndu-se ln legdturtr cu Dumnezeu, unll ltrclndu-ti un mare merit' cE au ajutat la lntrelinerea femplulu-i -9i 9 celor dln el. Dar tocmai pii"- u"eirtu, jurtndu'-gi pe Templu, degi v-oiesc str laude prin aceasta pe Dumne' -$i pe ei. ftu trebuie si se lure cineva pe ,ertl6 sa, Pe motlv cl e leu, ,e laudtr adusE lui Dumnezeu,

2X8

6T.

EIIIRIIJ.

AL

ALEXANDRIET

minlul.a$ternut:pieioarelor Mele:rGe ccsd velt zidr.,Miei.sou.-care e Io. cul orlihnei, MeIe, zice.Domnul> {Isaia 66, 1), Dumn,ezeu umple toate qi se odihne,gte,in cer;,dar'ajunge gi. pe pdmint., cxci Dupnezeirea nu sti in'cantitate; ci @.cr.im este'c,u toturl depdrtat :de irntdfigarea trupe,ascd, aga gi d,e loc ai de pdrerea cx e oantitarte. .Dar Iudei{, alrzindu.J zicincl : "Qetul imi este Mie scelrn, iar pdmintal s$ternut piciaarelor .Mele>, irn{rgptindu"s srpr,egi,nduri u$wartigre,qu f6cu,t perul martot, numi,nclull scaun dq1n4e;gjesc,asemeneaEi p{rnintul, ca fiind,agezat:sub. nicioarele lpi Dum4lezgur lrg,gi.Ierusalirnul, gdcri.ziceau cd e,ce,!a,tea lui Dumnez.gu,, stdpinu:l tuturror,,m5ca1 cd sfinlii m,ai,vechi intr,gbuinlau in jurd.<Viu.es,te Qomnurl"..CuEetarea.pc,eastaprosrteaseF. Tri{tt,flvintae: a o.sindil-o, Miln-tuitoaurl, cin{.' q qiq cd rru tlebuie sx ,rre jurdm ,nici ,pe ge1, s,cau,+a'l lui Dumnezeu, nici pe pxlnint, cd. e 'agternut rp,icioarelor: !4.e !ui, nici pe lelusal'imi cd e cetaite a ,marell4. impdraJ. Cdci cele ,ce ie spu,4eqPaQeia flecdrind; acelea.,le-a spus Mintuitorul in seriopr,,v'6^UUstenevlavia ,lor.cP,torlul.prefdcutd gi..ndsco6i15 zlo. di.rfd,i,tt ci , $,d inceteze de. gi rdtd,c,ireaaceasta. Cdci ram invdlait, cd atunci -,. qind pu e de trebuintd jurdmip,tul, sX nu pomenim nimic a,ltceva decit gd f'acem vrednic de crezare sigru,rdgi indesiturrd,to,r cuvi,n,tudd.a, da, qi n'u' nu' Fiidncd a. zis gi egea : uDacd va pjer.de cineva lucrul ce i s.e incrcdinlat, $i v.a cere cel ce i l.a dat socoteald pentru el, ve hotdri intre cele d.oua pdrli jurdntintul.Iui Dumnezeu,, {Ie;, 22, IO_.ll). gi oa_ se jurd,pe cel ce e lpai o'aps (agd.o.spus inf,el,eptuJ,pave,l:._Evr. T*"ii 6, 16).,lal rruq,i omul spunem cd.e, gugeti,nd drept, nq cel,cg e jma.re cra. poatq Jn md,rime, s,ag,jnrp'riceper,e,.-sau .infeJepqiune,;f ,in $Periqr ,ip slavd,.i,",ulu,pltir4existe.nt624). .,, ri::.-. ,: -,.r, ,PALADIif,.:Nr1.rnle'l'qgcesp41i:..:'-"'.'.'...j,..,.-' olar gi.,vdd1t, dupd" cit" socotpee. Sau :, : CHIRIL; 9i,,,!g!upi,,,euvinrtul:.9 4u;:spnnem,cd prir-r 1n{rrime, m-Ul$e g.me_. ,.dintrg fdptpri iptrrgc .trypu1i\g1 negti gi inrtre ele gi cenr,l ? .:::. , ... . .''':I::PALADIE,:IFo,ante'mu'1t. :. i.t. :i. - .:: . : i: ' CHIRIL,''Iut,'ptir pribepsrsn'inlelepciune. gi. prin zubtirimea co,rpu.

rilo1, nu si,n(superici;1i"ing,9,rii " ? ..;. PAL,A.DIESint:strperiori prin cinsre. ; si

: i'.:.: 1 .: . :. i.,. .-;:

De :.::r.249. .fapt nu e bin ;a i; irrr". "ineva cu. uepdsare nici,pe cer,,nici:pe pdmtn_teladlc-4,.cAci sint.ficute..delEl.$,i toale se aild El. toate tn , .' . 'nu. s.: :iqpune.'ca a.bsriiut; jurimintul, .sd,,lntarirn-neCepar. ceea :c -.i.-_3lr'.9inddg si.nu.. Dar daci jurdmlntul e absolut necesarsi lud4 ca martor A"l"B,prin pe .uumn9zeu Insuti,.nu ceva din cele create. Cd.ci trebuind si facem aceasta,nu vom jura gu'nepdsare. D_umne_zeu..e ma.r.e noi nu.Rumai.prin unele .aritaii, mai ca sl frin-"lB_6+!;ex,isteafa-Sa..,Cdci: E! singiur,-nu..es-te exlstentE,cruete.;"""-ft:fA: e sau izvorul existenfei.El e mai presus de existenfaln care siniem.incodrafidoi,..;

:51

:{

TNCHTNAFE IN DUH-T

ADEVAE

219

CHIRIL; Irar prin strdJ.ucirea gi sl'ava, tr ce priveFto corpurl; nl.t :: ne.asemdna,t mai inaltd firea so,airelui ? : PALADIE: Aga es,te. CHIRIL; Aiurnci, fiindcX fieca,re d,in acesLea; precuffr se vede ne' 'm,artori,' intrece, p,rin cee,a c,e ne e superior, Ie vom face pe ,a,cestea pd.rdsind,ca tur lucru de prisos, pomenirEa lui Durnnezeu ?'' :' . PALADIE: Nic'idecum CHIRIL:'Deci se cuvine sd spunem cd rnai rnare decit omul e Cel ce es'te s,uperior dup5 iire gi irntrece prin existentd to,aterceie: fdcute,: '- :' : ' adicdDumnezeu:' PALADIE:B.inezici. '': CHIRIL; De'ci cei ce voies,c sd viefuiasc[ irn chip ngprihdni!,, q{ aibd pe da gi nu in locul gi cn puberreajuldmi,ntuilui gi. s[, fie fixati irr dreptate. Cdci de aici va urma gi trebuinla de-a fi crezuti. Iar daci ds pi nu vor fi disprefuite de cineva, trebuinta de-a jura sX se indreptc' atunci spre Cel ce e rnai mare decit noi, rnai bi,ne zis gi clecit toartd zidirea. Cit privegte hurl'a,nu pot spune ce liucru grav estg,li 9e ma1g. rdu aduoe celor ce o in'trebuinlgazE. De aceea gi legea v,gde.gi ,pedBpsegte cu moarrtea crudd. Dar gi Hrdstos a pedepsi,t-q cu chinuri nesfirlite li de neocolit. "Cdci cine va zice cuvint impotiiva Fiu/ui Omului, j se va ierta lui d.ar cine va zice lmpotriva Duhului Sfint, riu i se va ; ierta nici in veacul ocestcr, nici in cI viitor* ( ,Iat-ei 12, 32). Duh numegte fir'e,a mai presus de trup,'care'e Dumnezeu, impotr.iva cdreia cel g's;gi slobode de l,imba neinfrLicatii, .va secera roaderle. fflecdrelii.,lui. "Cdei buzele nebunului.ll duc la rele, prccum s-o scrin i iar gu:r.a..lui cutezdtoare ii pricinuieSte moarteo- (Prov. 18, 6-17). De aceea:gi dumnezeiescu,l cim,tdret a,z,is: <PLrne,Doemne, strujd gurii mele ,pi u^gdcle ingrddire impreujurul buzelor meJe. ,Si sd ,nu apleci. inima mec- spre cuvinte d.e vicleSug* (Pl. 140, OrZ). ecestea_.sint graiiga lipsite. ii 'gi fa,r evlaVie impotriva lui Dumnezeu a firii. negqiri'te gi. atci.tcu'ra,td' in ' :: I chip neprihS'ni,t. PALADIE; Deci cei ce se sirguiesc sd meargd pe calei cea dreaptd, trebuie sd stea nealinltiti gi sd nu su,eieie a supdna pe Durnnezeu. : CHIRIL; Aga zic. Cdci zice proorocul cdtre cei ce nu s apropie de-Dumnezeu cu i,nimd sdrndtoasd, ou una"iitiine de-irraoiefi"gi corup,ti, ai care a imbrdlipart boaila sldbiciunii pi nesrta'torniciei:' <Pinri: cin<t veii Schiopdta cu amindoud gleznele voastre ? De cred.eli 7n Darcineieu;'mdr) geli dupd Dumnezeu, ian de uedeli ln BaaI, mergeli dupd el* (III lmP.,.18i 2l):.Cd,oi cel ce nu:voigte s5'se fix'eze nici h cr,edinta sdnX,toasH; nici lrn rd,tbcire, lnserannndcd gchio'apXitdde amlndoud picioarele:gi:rl.ar

f
3 3
p

3,
*

- ;tiF.' CIIIRIL

AIL ALE:XANDRIEI

sinceritate ln nici una. lar pricina unel astfel de voinfe putrede gi ugor de sfdrlmat a unora std, cred, lntr-o iubire fdfarnicd gi neadevdratd faf& de Dumnezeu gi ln faptul cd se prefac ctr vreau sX fie cregtini, dar nu duc aceasta la lndeplinire din ,toartdinima gi nu stnt pXtrun$i de respectul fald de adev{r, nu prefuiesc ceea ce e drept, ci se fac a veni la credinfa lor, f,ie perntru ce urdmresc pldcereo .lor, fie pentru cd se sperie de teama primeJdiei sau de aspra apropiere a nefericlrii. Ei caut& de aceea sd aibd pe mad mu,,lfi care s'i le ajute, sau cdrora sX le ddruiascd din grija lor. Dar acestor fel de oame,ni li se va da griJa c,ea mai de pe urmd gi locui lor va fi intre cei aruncafi. Ei vor fi vddifi ca cei mai necins,tifi 9i cu totul disprefuifi 9i de abia vor fi invrednicrifi de via|5, cind Dumnezcu va cerceta ceile ascu,nse.Vor fi aga cum au fost cei clin Gabaon. CXci acegtia arr r'nit odi,nioard la Iisus 9i s-au ruEat mutlt sd fie primifi in prietenia poporului lui Dumnezeu. Dar nu s-au apropiat fdrd viclenie, cu simplitate gi fdrtr interes, din iubire fatd de Dumnezeu, cr cu f5fdrnicie gi ln"geldciune. In lnc.eput s-au puturt ascunde. Dar cind au fost pringi fdcind csle rele gi ,le-a fost descoperitd intenfia vicleand gi nesincer5, au fost agezafi pe treapta cea mai de jos. <Cdci s-ou fdcut . tdietori d,e lemne $l cdrdtori de apd penttu toatd ctdltnerea,' (Iosua cap. 9). Vezi deci tnld duce nesinceritatea gi tripsa vointer de-a pretul din toatb nima prietenia duhovnic.easc6 cu sfi'nfii. Ingea,l5 unii citeoCat6, dar nu pe AtotyLinrtorul lisms, ci mai degrabd pe cei ce-L inchipuriesc pe El, adicd pe conductrtocii popoarelor, ca gi aceia e{,unci pe Iisus, care era d,at era icoand gi chip al lui Hristos. Ei pdtrund inl6untru umbrifi de inseildciune gi acoperindu-gi sub fdflrnicie adincuil gindu,rilor gi viclenia mi'nfii ; dar descoperili (cdci nu pot r5mine atrun9i), abia se min,tuiesc, fiiand pugi pe 'trea,pt'aultim5, de slugi. Cdci inqeldciunea e rodotr,l unui cuget neliber. Noi tns5, arl cdror scop e sd cugertim sdlr6tos la cele ale lui Dum' nezeu gi sd le pdrdsim pe celela0te ne vom alipi Stdpinurlui ti Dumnezului buturor cu o ilrimd sincrer5, cu o simfire dreaptd 5i cu o iubire deplin{, care nu suferd govdiald, ci s-a despdrtit cu totul de moravurile ti cugetdri,le pdgirneyti, gi s-a depSrlat cirt rnai mult gi cu toatd hottrrlrea de cele osindite de'lege. Cdci 'in felul acesta vom fi desdvirgifi lnaintea Dornnurlui lisus Flristos, dupd cum s-a sc,ris, si strdlucili ti ldudati lmpreund cu ceilarlfi sfinti ln Hristos, prin care, 9i cu oare, sldvit sb fie Tat5l lmrpreund au Sf,inful Duh !n vecii vecilor. Amdn.

CARTEAA $APTEA Despre lubirea de fra$

$
*

f
*, *,

Legea imc'u,nuneazdcu loudele cele mai marri gi mai lnadte ponrnca cea dintii Si rnai presus de toate : <Sd iuberyti pe Domnul Dumnezeul tdu, clin toatd inima ta, din tot cugetul ldu li dln toatd puterea la- (Deut. (Matei 6, 5). Apoi adaugd : <$i pe aproapele tdu ca pe tine insuligi Hristos spufire lirnpede cd, in sces,te doui porunci sttr 22, 391. Dar toat6 leEea 9i proorocii. Iar dumnezeiescurl Pavel numegte iubirea, plinirea legii (Rom. 13, B), pentru cd nu face nici uorriu aproapdlui. Cuvi,ntul no,stru a irnf5figat ,toarte ceie privitoare Ia porunca cea di'ntii, pe ci't se purtea, inilorcindu-ne in sus 9i in jos gi imprejurul ei gi descriind cu am&nurnfime, in ce chip trebuie sd fie neprihdni,td 9i deplind faff, de Dum,nezeu. Acum s5 ne irrdeletrdcim cu poru,nca vecind Si sord gi sd irndreptdm o privire arnlinumfitd asupra iubirii fafd de aprffi.pele, c{cetlnd cit mai biare cele pri,n care se poate lmbrdc,a cineva hr bgnul aceqtei virtufi gi aJunge la artita imitiirire ln ea, inclt dobindi,nd cea mai frru' moasd slavd, sX umble cu Dum,nezeu gi cu oamenii, ca duinnezeiescu:l Samtr,il (I lmp. 2, 261.Cdci socotesc ctr se cuvine ca deodatf, cu iubirea de Dumnezeu se o cultir'f,m ti pe cea de frafi. Cdci de lipsegte una, lipsesc amindoud, dupd cuvintele lui loart, ca,re a sc,ris : .for de zlce cineva; iubesc pe Dumnezeu, $i pe f,rutele lui urdgle, mincinos esle. Cdci cel ce ntt ibegte pe trctele sdu pe carc-I vede, cum poate sci-L'iubeascd pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede ? $i aceosld porunca o avenl de la EI, ca cel ce iube$te pe Dumnezeu, sd.-I iubeascsd $I pe lrctele sdu' (I Ioan 4, 20-21), Cdai amlndou5 se pierd impreund Sl se ln'tdresc impreund. Pentru cd sinrt inJugate lmpreu,nS gi ca o pereche nedespdrfit5, ll duc pe cel ce se strdduiegte sI le conduc6 bine, LIao singtui li atotdesEvirgitd frumucefe a evlav,iei fatd de Dumnezeu 212. PALADIE: Bine ai spus. $i fiindcd scopurl ne este se ne osteoim ln acestea, incepe, te rog, 9i adund doveziie peofuu fieca,re din tnfelebine, te conduc lo conduci 242. Ca gi perechea de boi lnJugafi, daci li tintd. DacI te sile$ti str cregti ln putere, capefi putere. Dacl te slle$tl sI lii bun, -doblndeqti. Te laqi de carte, to lasd cartea. Te te lnundtr bundtatea. Clt dai, attt laqi noale, te cuprlnde mole$eala.

222

ST. CHIRIL

:.. -

AL'ALEXANDRIEI

surile e,i din Sfintele Scripturi, c,a se fureerci sd ne spu,i cum se poate impli'ni fdrd gtirbire poru,nc,afatd de aproape'le. CHIRIL: Lungd ne v'a fi cirarea pind aco,lo.CXci s-a scris: <Latd e porunca ta toarte (Ps. 118, 26), Dar bunul megtegug in t'oate cele ce trebuie fdcute, nu cred cd 1l poate culege cineva de alt undeva, fdrb nurrli1i din lege. Cf,ci insuqi cut'inrtu,l pro,o,ro,c,esc spus cd ea ni s-a a d,aitspre ajutor (Isaia 8, 16). De aceea legiuitorul indemnindu-ne sd ne aducem mereu aminte de cele po,runci,te,zice : c$i veli pune cuvintele racesteo .in. inima voaslrd $i in sufielul vostru Si le veli lega spre .semn la. miinile voastre gi vor ti nemi$cate dinaintea ochilor vogfri ,li veti invdla 7n ele pe copiii voStri, Si Ie veti grdi, $ezlnd 1n cale, eulclndu-vd gi scalindu-vd Si le veli scrie. pe ele pe pragurile caselor voastre ti pe porlile voosfre, ca sd trdili multe zile gi zilele tiilor vo$tri pe pdmintul, pe core s-o jurat Domnul pdrinlilor voStri sd-J dea /or, sd tie ca zilele cerului pe pdmintu (Deut. 11, : ,l&, 2l). $i ce i'nse,am'nd "LeEatri''le de miini,le vo,astr,e-, a ardtat limin. Numeri. Cdci s-a scris ag,a: <,$i a grdit Domnul cdtre Mgise., ,gede, ,zicind.:, Y orbegte tiilor Jui Isroil gi zi cdtue ei ; sd-mi fiacd ciucufii p.e marginile ve1mintelor lor, trn generaliile lor. gi sd puneli peste ciucurii mayginilor a panglicd. vindtd pi sci fie 1n ciucuri Si le veli vedea pe ele 6i vd veli'aduce aminte de toate poruncile Domnului gi le vc/i tace pe etf,"pisd nu vd. mai intoarceli dupd. cugetele voastreti clupd ochii voStri, dupi care luindu-vd veli curvi. gi sd vd aduceli aminte Sj sd faceli toate poruncile Mele gi sd fiff stinli Dumnezeului voslnl, Eu Domnul DumnezeuJ vosfru* (Num. ls, ST-.411. Dec;i p,oruncindu-ne leEea de mai inainte sd ne inscriem in inimi, c,a cel ce grtiacd uitare.a este o bo,al5 cumplitd a minfii, porunceg,te sd se s,crr,ie p,o,runci,le piraguri, ca i,ntr-o pe tebld ;i s5 se lege 9i lingd mind ni$te biiefete care cuprindeau legea gi aveau scrise,.pe ele agezdmintul. Ba spune nu fdrd folos sd se atirne gi z+s. de vegminte ciucuri 5i o implertilutS .rrior515. PALADIE; Dar cum ne putem aduce aminte de leEi,'le dumnezeip+ti pfin. ciupqrri gi imp,letirtu,rnvindtd ? '.C.HIRIL: Oare nu,vei recdnoagte cd legea s-a dat celor vechi,in -iarumbre ? ghicituri, 9i PALADIE: Recunosc ''CHIRIL: Db'ci prin legarea unor panEliei vinete de ciucu,ri 9i de mind, se aratd ba prinrtr-o ghicitur5, cd tr'ebuie sd cugertdm Si sd impli'. ir

:cre;ti.nrsmului, des qmnul crucii, .pentru a-g aduce. mereu aminte de crucea prin care ne-a mintuit Hristos.

cregtinii ortodocgi, urmlnd .unei tradilii

de la lnceputul

,14

: ll\IElIINrlq,RE.'IN'

DUH sT "A,DEVAR

r
F 7

nim'cele. din cer gi.:sf, ne :a-duc'ern arninte_,delegile.,durnnezeiegtti. Cdci prin ,piatra vin&td de Indi,a, sau..de hi,a,cint, se inchip'uie corpul eleric, 'un ca,re. e qi am,estec,de,,l,uurn*ind de, intu,neric Sir. are .Jrr:. adincul . sdu::o .umezeai5,uc;e..i,dd, or'i,nfXfig,ar'e tr,em,urdtoar'e f[uide. ,Deci leqe,a a:ipogi ,fl:ncit cu'bun rrosit,sd.se atirne:de vegrninte gi de mind o;pang,lic6 vindtd de .hi,aglnt, rardtirnd.prin, .ace,astacd cuvintu,l din c,er este ,un vegmint,ai rninfii gi o imbrdcEmirrrte a cuget6'rii,,ia,r ieEea un:sf.dtuitor.spre faptele dr'eprte.Fentru cd mina e s,imbolul fap,tei, iar cele irnplinite,rle noi dupd leqe sint ,fdrEprihan'd gi nu au in ele stingdcia rdutXfii, : ..1 De 'aceea fariseii igi mdreau .ciucurii 9i''i9i ldfeau. filacteriile .lof, adicd bilelelele atifnat de mina dreaptd. Dar Hristos.', ridea de, ej, pentru cd fdceau. din acest lucru .o pricind de slavd degartd, gi nu de aducere aminte:a.legil (vlatei,.23, 5), Deci serpoate sdvirgi .fdrddelegea 9i prin lege,'dacd'nu'se foiosegte cineva drept de lege. Aceasta este, socotesc, cea.'c,.dspus solomon': ;dE^ste drept, care piere prin drep: 'trebuie,. rfrtea sg.>t.::{Eccl. ,lfi}; Decirporunca..:dumnezeiascd :7, scrisd.:.in 'rhinte gi in inimil; Folosul acestrli lucru ,l-a..vddit :durnnezeiescul Da,$i vid, .rzicind,despfo orice..drept i ;.K Dumnezeulu,i,,lui. Legea :, im,.inimd.Iui, ,Sj nu Ee ver:pgticni pasii lur', (Ps. 3V, 3l). Cdci estei, gr,ed,cu totul lim. :pede,c.d cel. ,ce are .legea dumnezeiascd in .minte, ,are, fdrd indoiald, Si buna statornicie gi necldtinarea in virtute. : . - .i::, r...r.: P A L A D I E , ;A g a e s t e . : . r . : i ' ' CHIRII:I. Agadar,,:lunga qi. neincetata' cugetare la lege, duce pe om la calea dreaptS, adicd la ceea ce e pldcut lui Durnnzu;alunginc{, ca pe o picld tulbure, uitarea,din,cugetarea omeneascd. Dar legiuitorul nu se opregte aci, ci cdutind cev'a gi mai ::bun; Ie d.d,:ca pe o. ltro'meald pentru rivna fdptuirii, nddejdea ,tuturor :bundtdtilor celor. rnai dorite. Cdci a zis iard$i I .<De.veli.umbla in'pprurtcile.MeJe g,i de,le veli pdzi, vQ vloi da voud. ploaia la vremea ei, qi piimintul isj,,ya:de rodurile /ui,:,Si pomii cimputilor,i$i:yot d,a roacla /or. ,gi treeretul va gpuca gulg.suluiilo.r Si cldesuJ:viilor:va apuca semdnolu/, gi.veli:min. :9a Piinea voastrd intru:,'saNiu ;i.vefi.,,Iocui,,nepritnejduili pe pdmintul vosllu si tdzboiul nu-vct,'trece'prin lara uoastrd.:gi voi, d.a pace in lara voastrd.. $i vell damni gi nu.va,ti cine sd vd speris pe vo|,,.!r',voi pieide tiarele rele din pdmintul vostru> (L.bv. 26, 3-5). -: ' "' vezi :de'eita grijii'qi lrundvoin'fd'invrednibepie pe cel cuvilncio:s qi iubitor de fdptuire pi st5pinit de respectul fafd de lege ? Cdci fdgd. duiegte sd le ddruiascd 'ploaia timpurie gi mai tirzie,. .$i.bundr,oclire necoritenitd, sdturare de piine; cltrr lmbelgugat de roduri 5i pe,lingd aces: tea, ,paee. Pentru 'c5-se buvino da pdzitom.l sinceral -legii gi ,.iubitorul

::.

7.21

SF. CHTEIL

-AT,

AI"UTAI|DRIEI

celor ce le voiegte Dumnezeu, sd se lmbete de belgugul bundtSfilor dumnezeiegti. Mingiierea duhovniceascd 9i de sus addpind, asemeneo unei ploi, sufletul dreptului, ca pe un p&mint gras 9i roditor, il veselegte foarte, inclt poate scoate roduri netncetat 9i de multe feluri ale evlaviei fat{ de Dumnezeu. Iar pacea il incununeazd' aducind in el st6ruinfa in bine. De aceea scrie 9r Pavel : <$i pacea lui Dumnezerl' voostre 9i ginduri/e care covlr,$ette toald mintea, va pdzi inimile voo.slrer (Filip. 4, 7). Deci cel ce a doblndit de la Du.mnezeuo astfel de ddruire imbelgugatl, va petrece viafd de pace, ce vrajmagul sl6bepte $i cade, gi orice protivnic se prlbuge;te in nimic, asaltul diavolului inceteazf, $i orice fricf, se inl5turd cu u$urinfd' Aceeagi lege o vom afla scris{ li ln a doua Lege. CSci a spus acolo, putin schimbat: alar de vell auzl cu auzul toate poruncile Lui, clte lI le poruncesc eu ost<izi fie, ca sd iube;li pe Dcmnul Duntnezeul ttiu gi sri slulegti Lui clin toqtd inirno lo ti dln tot sufletul tdu, va da pdmintului tdu ploaie Ia vrcme timpurie $i moi tlrzie,li vei aduno griui triu gi vinul tdu 9i untdelem nul tdu. $i vo da pd$une |n larinele tale vitelor tolen (Deut. ll, 12-15). Agadar, cugetarea la lege aduce sufle' telor noastre lnfelepciunea 9i echilibrul pentru a putea implini cele ce le vrea Dumnezeu. Iar dorul dupl cele fdg[duite face uqor de purtat osteneala pentru virtufi. PALADIE; Adev5rat. Sint de aceeagi pdrere, 9i pe drept cuvint' Dar e vremea sd spui in ce mod va implini cineva legea iubirii fat{ de aproapele. CHIRIL: Sd trecem chiar la aceasta. $i anume vom spune, urmind Sfintele Scripturi, cd Dumnezeu, St5pinul tuturor, a poruncit lui Moise' sd adune poporul gi s[-i ducd curafi 9i sfinfifi sub muntele pumit Sinai. Cdci a poruncit s[-gi spele vegmintele 9i sd se infrineze de la insofirea cu femei pentru trei zile, indicind prin lucrurile sensibiie tli vdzute pe cele spirituale (inteligibile). Pentru cli in fafa lui Dumnezeu se cuvine s{ venim imbrdcali in podoabe frumoase ale virtufilor, ca ln nigte haine strdlucitoare, impundtori prin lutnina minfii 9i eliberafi de toatd pldcerea trupeascd ;i de intindciunile pdmintegti. Iar la aceasta ne cdlduze$te legea, ca gi Moise pe cei de odinioard. Cdci acelea erau chipuri (tipuri) ale celor mai adevdrate 9i cdlduzirea prin preainfeleptul Moise inchlpuia celor vechi ctrlduzirea prin iegea care a dus la Hristos.

Pe lingd acestea socotesc cd mai trebuie s[ observdm gi aceea ctr sluJba9i lucrarea celui dator sd cdlduzeascd e bine inchipuitd ttr persoana lui Moise. Cdci el n-a Infdtilat poporul sie'$i, ci lui Duni.

lNcrmrARE fN DUH Sr ADEVAn

nezeu, ca Ddtdtorului de lege, Invdtdtorului gi Sfdtuitorului spre cele ce trebuie fdcute. Tot aga legea, pedagogul nostru, nu ne-a condus prin literI la sine, ci la Dumnezeu Cuvintul, Care S-a coborit pentru noi din cer. Sau oare cuvintul nostru nu fi se pare cd pdgegte pc urmele intelesurilor adevdrului ? PALADIE; Ba, foarte muit. CHIRIL.' Agadar, s-a scris : <$i o scos Moise poporul din tabdtd,ln' tru intimpinaree lui Dumnezeu. $i ou slat sub munie/e Sinai. Iar nun' lelc Sinni Iumega intreg, pentru cii Domnul se coborise pe el in Ioc. $$ise suio tumul ca tumul dintr-un cuptor. $i s-a spdimlntat tot poporul loarte, lcr sunetele trimbifelor, pe mdsurd ce inaintau, se Idceau ntai lori. $i Moise grdia. lar Dumnezeu ii rdspundea /ui cu glcs" (Iet. 19, 17-19). Coborirea lui Dumnezeu in munte, e semnul limpede cd El nu vine la minfile ce se tirrlsc pe jos qi nu voielte sd Se sdldglu' iascd in cei ce au cngetul pdmintesc Ai josnic, ci in cel a cdrui minte urcd in sus gi ajungind pe virful cel mai de sus, disprefuiegte cele p&mintelti Si prive$te numai la cele de la Dumnezeu. Ea are insd 9i alt inteles, gi anume c5, cunogtinla despre Durnnezeu e inaltd 9i mai presus de toate gi nu poate fi ajunsd decit in parte de cei ce se strdduiesc s5 zboare in inditimi. uPuii vulturul.ui zboard la inriUintea, culll s-a scris (Iov 5, 71, De aci intelegi, cd Dumnezeu S-a coborit, cind a dat celor vechi legea, nu unde era poporul, ci intr-un loc itlalt gi depdrtat. El se finea incX departe, dupd cuvintul Psalmistului (Ps. 6, 4), nefiind incd cu noi trupepte qi necoborindu-Se incd pe Sine la starea smeritd la care S-a coborit Unul N5scut. Pentru cd aceastd taind nu s-a ddruit celor vechi, ci s-a pdstrat pentru noi. Cdci se poate spune cd a venit intre noi, pinl la o slavd vdzutd cu ocirii, pdrdsind indlfimile Dumnezeirii. $i a petrecut cu noi, ca unul clintre noi. Dar acolo s-a coborit Dumnezeu in chip de foc. Cdci cei ce aveau sd fie cdlduziti prin constringere gi lege, trebuiau sd ptie limpt:de cd de se vor hotdri sd fie nepdsdtori, cuvintele Ie I'or fi spre foc. Pentru cd nu din iubire de bund voie gi din pornirea liberd a minfii fdceau cei vechi ceea ce-i pldcut lui Dumnezeu, ci din constringere 9i fric5. Fiindcd duhul din ei nu era duh liber, nici de infiere, ci de robie spre temere 24. $i a fumegat muntele pentru cd S-a coborit Domnul pe el in foc. Aceasta cred cd este ceea ce se clntd in Psalmi : "$i o pus intunericul
244. Dumnezeu se face om smerit, ca sd nu se nai teamb oamenii de El. El tgi aratd prin aceasta cea mai proprie trdsdturd ei firii Lui : iubirea. E s altd formi a mdretiei. Nu s-ar putea apropia omul de Dunnezeu, dacd nu se apropie Dum' nezeu de om prin iubire. 15- Sf. cr{IRlr,

226

SI',

CHIRII,

AL

ADS)(.$T{I'RIEI

acoperdmint Lui> (Ps. 17, 13). Dar prin fum s-a ardtat gi altceva, gi anume lacrima vdrsatd din pricina disprefului. Cdci la atingerea furnului, curgea umezeala din ochi. Iar dacX ar voi cineva sd infeleagi si altfel cele propuse spre tilcuire, focul se va socoti drept lumina datd prin lege, care insd nu e fdrd intuneric. Pentru cd legea e intunecoasd gi neclard gi umbra literei e deasd gi in stare sd tulbure ochiul inlelegerii. Iar sunetele trimbifei pe mdsurd ce inaintau, se fdceau mai tari. Cdci la inceput glasul legii era slab gi de-abia se auzea. Dar inaintind cdtre noi Cuvintul, spre a ni se ar5ta in cdlduzirea evanghelicd, cind ne-a rdsdrit Emanuil, sunetele s-au fdcut mai tari. Fiindcd Flristos a grdit limpede 9i pdtrunzdtor, cu un glas care a strdbdtut tot pdmintul. Cdci il putem auzi pe El lnsugi spunind prin glasul lui David : <Ascultafi ecestee, toctte neamurile ; Iuafi-le in urechi toli cei ce locuili pdrnintul>r(Ps. Il8, 2). Dar glasul de atunci al legii, nu se auzea in altd parte, niei nu invdta toate neamurile, ci rdsuna numai in |ara Iudeilor gi cdlduzea numai un neam, pe cel al israelifilor 245. .($i Mojse grdia, zice, ior Dumnezeu ii rdspundea lui cu glasr. AdicX Moise cerea ca slugd 9i ca mijlocitor gi slujitor al poruncilor dumnezeie;ti. Iar Dumnezeu ii rdspundea prin glasul propriu, adic[ prin Fiul. Cdci glasul gi Cuvintul Tatdlui e Fiul. $i de la El e legea, cu toate cX s-a grdit prin ingeri zn6.Q{gi cine vrea, Il poate auzi zicind limpede: oEu CeI ce grdiesc, de talci sinf> (Isaia, 52, 6). Si <N-am venit sd stric legea sau praorocii,ci s-o implinesc. Cdci vd zic voud, cd pind. ce ve trece cerul gi pttmintul, o iotd sou o eirtd nu va trece
245. Legea nu spunea lucrurile care miqid ln fondul ei cel mai propriu $i mai comun pe toti oamenii, ci Iucrurile spuse de ea erau amestecate cu ceea ce era in mod deosebit folositd poporului evreu qi prin aceasta nu atingea inima general omeneascd, in ceea ce are ea mai adlne. Cuvintul lui Dumnezeu in Hristos e cuvintul ce miqcd inima tuturor oamenilor, pentru cd e cuvintul ce atinge inima lor in cel mai autentic lond al ei. Adincimea umani se unegte cu universalitatea omenereului. 246. Fiul lui Dumnezeu grdia in Vechiul Testament oamenilor prin ingeri, iar graiul ingeresc era sesizat de mintea omeneascd. Era o apropiere de oameni, dar nu o apropiere deplind, ln Hristos, Fiul lui Dumnezeu insu$i a luat gure aimeneascd qi didea forma omeneascd cuvintelor SaIe. Orrul nu se ridicase la treapta ca sd-9i poatd da Fiul lui Dumnezeu trup curat $i gurd migcatd de o simlire curatd, ca sd poatd vorbi prin ea. FiuI era mai unit cu ingetii care nu cdzuserd in pdcat. Infelesurile izvoritoare din izvorul tuturor intelesurilor erau prinse de fiintele lngeregti intr-o formd mai coboritd, sau mai definitd de ingeri gi in forma aceasta le sesizau omului. Ca -subiecte ale lor erau sesizate de.:oameni lngerii, dar prin ele era sesizat ti Cuvintul dumnezeiesc ca subiect, dar pu[in mai acoperit. Cind omul s-a ridicat la capacitatea de-a primi direct pe Cuvintul, acesta S-a coborit personal pin6 la om, luind odatd cu mintea acestuia, gi insugi tfupul lui, ca sd vorbeasci prin ele. lnfelesurile dumnezeiepti i s-au descoperlt prin aceasta ca mai dumnezeieqti, degi pe de altd parte !I prezentau pe Dumnezeu ca mai apropiat omului, cum se prezinth gi ele lnsegi ca tingind umanul in autenticitatea .lui mai profundd

INCHINANE

IN DI'Ir

FI ADEVAR

I
p

din lege pind nu se vor implini toate> (Matei 5, 17-18). Deci numegte cuvinteie Sale, lege. Cdci glasul lui Dumnezeu a grdit-o pe ea, cum am spus adineaori, adicd Fiul. Apoi spune : <S-o coborit Domnul pe muntele Sinai, pe vifiul munlelui. $i a chemat Domnal pe Moise pe virtul muntelui. ^5i s-o suit Moise. Si o zis Dumnezeu cdtre Moise : Coborindu-te, mdrturiseSte poporului, sd nu se opropie de Dumnezeu ca sd-L vadd. $i sd cadd mullime dintre ej. Si preolii care se apropie de Dumnezeu sd se sfinleascd, ce nu cumve sd se depdrteze de Ia ei Domnul (Iel. 19, 20*22). Se coboard pe munte Dumnezeu Cel mai presus de toate; apoi chemat, urcd Moise. Cdci nu se intimpld sd se poatd ridica cineva la indltimile adevXratei vederi a lui Dumnezeu, dacd nu s-a coborit mai intii Dumnezeu lnsugi gi nu S-a fdcut in aga fel ca sd fie accesibil minfilor noastre. $i numai chemindu-ne El, urcdm spre virful suprafiresc gi ridicat peste toate, adici spre cunogtinfa adevdratS, Iar aceasta o va face Hristos, descoperindu-ne noud pe Tatdl gi Dumns2su 2/r7. Dar de munte nu se vor apropia cei din mulfime. Cdci harul cunogtinfei celei preainalte rdmine inaccesibil celor mulfi. El e accesibil numai celor ce pot strdbate la ea, mai bine zis celor ce au fost chemafi la aceasta de Dumnezeu, cum a fost Moise. Dacd deci es+"e cineva slujitor credincios 9i devotat in casa lui Dumnezeu. va fi gi el ales ca acela gi in stare sd fie aproape de Dumnezeu, prin petrecerea lui in sfinfenie gi cunogtintd. Vom fi astfel impreund cu El, care zice : <lar tu slai aici cu Mine, (Deut. 5, 3l). $i poruncegte ca cei incununafi cu preofia sd se curdfeasc5, zicind : (co nu cumva sd se depd.rtezede Ia ei Domnul". Cdci e grea slujba preotiei gi nu departe de primejdii, ba dimpotrivd, foarte aproape, dacd lipsegte neprihdnirea vielii. Pentru cd cei ce s/uiesc Atotsfin' tului Dumnezelt, se cuvine sd fie sfinli, De aceea zice : "Si a gr(tit Domnul lui Moise : Mergi, coboard pi te suie tu $i Aaron cu tine. Ior preolii gi poporul sd nu |ie silili sd. urce Ia DumnezeLt, ce nu. cumve sd piordd din ei Domnul, (Ieg. 19, 24). Se suie Moise, dar nu fdri Aaron, care era chipul (tipul) lui Hristos. Cdci legea e cinstitd in Hristos, gi prin El e sfintd gi aproape de Dumnezeu gi cu Dumnezeu (Evr. 3, 5-6). Cdci qi ea vestegte, dupd Scripturi, pe Arhiereul gi Apostolul m6rturisirii noastre. Deci legea a fost adusd aproape. de
247. La orice lndlfime ni s-ar descoperi Dumnelzeu, indltimea aceasta reprezintd o treaptd coboritd a Sa la putinfa omului de a-L cunoagte. ln Sine lnsu$i e mai presus de orice indltime la care s-ar Ii ridicat cunogtinla noastr6. Dumnezeu este mai presus de orice munte pe care se poate ridica omul. De altfel $i lucrurile in starea ln care le cunoa$tem. Nu le cunoagtem in ele insegi (Ding un sich). E o stare ln care punem ceva din nol.

SF. CTIIRIL

AL

ALE:KANDRIE!

Hristos, prin inlelegerea (contemplarea) ei in duh. Cdci a auzit Moise: r,Suie tu gi Aaron". <Deci cele ce Dutnnezeu le-a impreunol, omul sri nu le despartd." (Marcu 10, 9), desfdcind legea de contemplarea ei in I-iristos, Cdci prin aceasta ea rdmlne gi nu e vdzutd numai ca umbri gi nu ln adevdrul ei. S-a interzis apoi urcarea pe munte atit poporului, cit gi tagmei sfinfite. Cdci nu s-a ingdduii de Dumnezeu nici celor cXlduzifi prin lege, nici celor ce sdvirgeau slujirea in umbre, sd pf,truncid in dogmele iuaite qi supreme despre El ; ci s-a piistrat mai mult celor indreptafi prin credinld pi chemali in Hristos la o ascultare gi la o cunogtintd cu mult mai inaltd decit cea veche. lndltimea cunogtinfei lui Hristos a admirat-o gi dumnezeiescul Pavel. Dar 9i Mintuitorul Insugi va mirturisi, spunind deschis despre noi gi despre cei din singele lui Israil: "Voud vi s-a dal sd cunoagteli tainele impdrdliei cerurilor, iar acelora nu,li s-o datr (N4atei,13, 11). Iar despre Iudei: "Ldsali-i pe ei, sint orbi, conducd.tori ai orbilor> (Matei 15, 14). gi iardgi a zis celor ce l-au cunoscut pe El : <Fericili ,sinl ochii vo1tri cd vdd, gi urechile voastre cd. aud> (Matei 13, 16). Dar dupd ce Dumnezeul tuturor a isprdvit cuvintele despre acestea, incepe sd porunceascd gi sd dea legile pentru toate cele bune. Astfei zice : <<Ett, Domnul Dumnezeul tdu, cere te-am scos pe tine din pdmintul Egiptului, din coso robiei ; sd. nu-li tie lie alli dumnezei aterd de Mine> (Lev. 11,45; Ieg.20,3). A fdcut un inceput cuvenit legilor, spunind cd El este Cel ce a fdcut minunile ln Egipt, Cel ce a ridicat, cum se cuvine sd spunem, toatii zidirea irnpotriva nebuniei celor ce o stdpineau, prin ploi gi grindind, prin prefacerea stihiilor, prin aducerea unei morti nemiloase peste cei intii ndscuti, prin revdrsarea unui intuneric de trei zile; Cel ce le-a ddruit celor ce au voit, puterea sd treac6 prin mijlocul valurilor gi a sfdrimat fird greutate pe eei potrivnici. Cdci cei ce aveau sd ia jugul poruncii dumnezeiegti, trebuiau sd gtie cit de mare e puterea D5tdtorului de lege gi cit de primejdios pentru ei este s5 supere pe cel ce poate sd le facd toate crr upurinfd. PALADIE: Bine gi dumnezeiegte a gindit Ddtdtorui de lege. Cdci totdeauna frica il constringe pe cel neinfrinat gi greu de condus gi-l face ca pe un minz dus de friu. CHIRIL: Drept ai spus. Dupd ce opregte deci inchinarea la zei strdini Si alcdtuirea vreunei asemXndri sau infdfiqdri de idol ti prescrie pedepsele cele mai aspre pentru cutezanla de-a d5rui numele Dumtrezeirii statuilor produse prin megtegug : <Nu vei lue, zice, numele

*.

INCHINANE TAI DI'II

SI ADEVAN

p,

re
p

Damnului Dumnezeului tdu l.n deSert, cd. ttu \/e cruta Domnul pc cel ce ia numele Sdu ln degerl, (Ieg. 20, 7), rinduiegte cele cuvenite vietii omenegti ti stabilelte ca indreptar spre tot ceea ce e drept, legea pentru viafa tuturor. $i ne scoate din toato pdcatele, intrucit ne vestegte inainte de toate timpul dreptdfii in Hristos, in Care va avea loc rdscumpdrareaatotdesdvirgitd,nimicirea rdutifii, restabilirea in starea de la inceput gi innoirea viefii ln sfinlenie gi in iubire de Durnnezeu. Astfel zice: <<Adu-li aminte de ziua Simbetei ca sd o slinleSti pe eo.. $ase zile sd lucrezi ;i sd loci toale lucrurile tale, iar ziua u gaptea, Simbdta, esle spre odihnd Domnului Dumnezeului tdu. Sri nu laci in ea nici un lucru) tu Si IiuI tdu gi f.iica ta, s/ugc to Ei slulnicc ta, boul tdu pi osinul tdu, dobitocul tdu $i slrriinul ce locuie$te Ia tine. Cdci in Sase zile a tdcut Domnul cerul ,5i pdmintul ti marea Si loote cele cc sint in ele. ,$i s-a odihnit in ziua a $aptea. Pentru aceea a binecuvintat Domnul ziua a SapteaSi a sfinlit-o pe eor (ieg. 20, 10--11). PALADIE: $i ce inseamnd aceasta? Cdci nu inteleg clar. In ce chip vom sfinti ziua Simbetei? CHIRIL: Voiepti sE spunem putine lucruri despre Simbdti gi despre odihna ce trebuie sd o pdzim in ea ? ln felul acesta se vor fac foarte limpezi cele poruncite nouii de Dunrnezeu. PALADIE : FdrS indoiald. CHIRIL: Simb5ta, Paladie, fiind ultirna zi din s6ptdmind, inseamnil, socotesc, timpul venirii Mintuitorului nostru, Care S-a ardtat la sfirgitul 9i la apusul veacului prezent gi ni S-a ficut nouX inceput gi ug[ $i cale spre spSlarea p5catelor, spre libertate gi spre iertar",-iptr nestricdciune $i viafd 9i spre nddejdea viitoare 248.Inv5fdtura Sfintei Scripturi ne dd sii infeiegem in multe feluri odihna spirituald (sabatismul spiritual) in Flristos. Odatd infSfigeazd prin ea iegirea din pdcate gi hotdrdpte pedeapsa asprd pi neinduplecatii a p5cdtosului; aItI datd infdtigeazd prin ea ca printr-un chip, r{scumpdrarea gi iertarea spre o viafd de libertate gi pregdtire pentru veacul viitor. PALADIE: Explicd aceasta. Cdci ag fi tare bucuros sd ttiu. CHIRIL: Prin credinfa in Hristos, serbdm duhot'nice$te simbdta, deoarece am isprXvit cu grijile din aceastd lume, ne-am odihnit de umblarea degartd incoace gi incolo, ne-am instrdinat de patimi gi scu, 248. Clnd e tnfeleastr ln Duh, legea devine strdvezie pentru'Hristos. Sau dacd ll cunoattem pe Hristos, legea l9i- pierde opacitatea. Nu mai rdmtne la litera ei. Umbra se ridicd de pe adevdrul ei, sau se subfiazd.

230

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDNIEI

turind jugul pdcatului, sintem ldsali spre o sfintire liberi %e. De aceea z,ice dumnezeiescul Pavel despre cei ce n-au crezut incd : <$i impo' triva cdrora a linut minie patruzeci de ani ? Nu impotriva celor ce n-ou crezut, ale cdror leguri au cdzut in pustie ? $i cfuora S-o iurat cd nu vor intrq in odihna Sa, dacd nu celor ce nu au ctezut ? $i vedem cd n-au putut sd intre din pricina necredinlej. Sd ne temem, deci, ce nu. ct:rmve, dupd ce ni s-o dat tdgdduinla de-a intra 1n odihna Lui, sd se vodd vreunul d.intre voi cd intirzie, (Evr. 3, l7_\lS i 4, ll. $i dupd altele : <<Agadar,s-o ldsat altd sdrbdtoare d.e odihnd (sabatism) po' porului lui Dumnezeu> (Evr. 4, 9). Dacd sabatismul ar insemna numai a nu lucra Simbdta, ar fi drept sd ne intrebdm cum de n-a intrat Israil in odihnS, odatd ce a pdzit Simbdta fdrd lucru ? Deci acesta a fost numai un chip (tip) al odihnei in Hristos gi al iepirii din picate a celui indreptat din credintd 2m. Astfel Dumnezeu a poruncit ca cel ce stringe lemne Simbdta sd fie omorit cu pietre. Dar pedeapsa aceasta era inchipuirea unei pedepse spirituale (inteligibile), necesare. Oare un lemn odrdslit din rdddcina lui, dacd e smuls gi prin aceasta se gi usuc5, nu e un simbol al stdrii de moarte ? $i oare, pe iingd aceasia, nu este el hrand focului ? PALADIE; Adevdrat. 1HIRIL: Dar aceastS stare nu este decit cea proprie pdcatului cel atotchinuitor. EI aratd starea de moarte 9i e o hrand netrebnicd a
.in24g, ln Vechiul Testament Simbita, ziua a gaptea, ca zi de odihnd, era temeiatd pe faptul cd Dumnezeu lnsuSi s-a oprit dupd cele qase zile de creare a celor $ase trepie ale lumii. Prin aceasta se arath cd, creatia nu e ull proces . ilrter,minabil, cdci in acest caz ea ar fi o manifestare a lui Dumnezeu din veci 9i plnl in veci, deci una ln esentd cu El. Se arat{ cd creatia lumii e un act liber al lui Dumnezeu, avind un inceput 9i un sfirgit. Deci cinstirea Simbetei prin odihni tnsemna o ridicare a gindilui la Dumnezeu deosebit de lume, din.grijile_ dedic.ate lumii. Dar Sf. Chiril eixprimd pe de o parte corect acest sens al odihnei de Sitnbdld ca oprire de la grijile lurirelti, pe'de altb parte merge mai departe.declarind aceste griji ca picate.- Deci porunca odihnei de Simbitd inchipuiegte qi porunca opririi d'e ia pdcate. Apoi iertirea de ele $i de pedepsele aduse de ele 9i nddejdea vietrii viitoard, elileratA de stricdciune prin Hristos, care ne-a venit Ia sfirsitul pdminteasctr sau n6 este anunfatd sflrgitul ._ei 9i lnce.puin io.-u vieiuirii al vietii pdcdtoase, e viata tul viefii viitoare intru nestricdciune. Ca slirtit de patimi. Ca avint al vietii viitoare, ea ne deschide perspectiva eliberati eshatologicd, D'eci Simbdta ne arati nu numai cd lumea aceasta are un lnceput Si un sfir$i1, ci qi ci noi sintem chemafi la o viafd vepnic5, deosebita de viata in lumea aceasta. Noi creqtinii ne ridicdm prin odihna de Duminicd cu atit mai mult mai presus de lume. La fel in orice sdrbdtoare. Acesta e <duhul sdrbhtoriir crettine. AceastA traditie in planul eshatologic o traim in Sf. Liturghie. Picatul pune un jug. asupra noastrE. odatd sdvirsit De mlnd la repetarea lui. E greu sd i ne opu. ie-m. tar libertatea aclcvdrati e una cu sfinfenia. Sflntul e cel mai stdpin pe sine. Libertatea de sub .puterea lumii, e Simbdta spirituali cu.. trecerea in eshatologic' 2S0. Aici Sf. Chiril spune direct cd odihna de Simbdtd poruncitd evreilor era numai un chip pentru eliberarea de sub muncile impuse de pdcat, eliberare.. adttsi de Hristos.

INCHINARE

IN

DUII

SI ADEVAN

231

fl5cdrii neimbiinzite:care mistuie pe cei ce-l iubesc 251. cind, deci, unii se fin, in timpul cind trebuie sd se opreascd de la fapte moarte gi neroditoare, gi pdrisind virtutea se hotdrdsc s5 iubeascd cele prin care igi atrag pedepse gi fl6c5ri ih veac, vor suporta, dupd cuviinfd, osinda mortii pentru cx deqi nu le e ingdduit sd viefuiascd in molegeald, inainteaz5 de bund voie spre necesitatea de a fi peclepsifi. Sd intrdm deci cei ce am crezut in odihnd, dupd cuvintul fericitului Pavel (Evr. 4, 3). cSci Dumnezeu ceartb pe cei ce strimbti prin pdcatul fald de chip (tip) frumusefea adevdrului. pentru cir zice : <Mergi ,gi stai in porlile tiilor care ies ; .pi in toate porlite lerusalimu/ui. ,Si zi cdtre ei: Ascultoli cuvintul Domnului, impdt'ali cti ludeii ii toatd ludeea $i tot lerusalimul pi cei ce intrali prin porlile ocesteo, Acestea zice Domnul : Pdzifi-vd suiletele voastre qi nu riclicali poveri in ziua simbetei si nu Iaceli nici un lucru gi nu iesili prin porlile lerusalimului pi nu scoateli poveri d.in caseJe vocslre in ziua simbetei. Cdci asa am poruncit pdrinlilor vostri, clar nu M-au ascultat 9i nu ^pi-auplecat urechea lor, ci $i.au invirtolat gruntazul lor ntai ntult, d.ecit pdrinlii lor, co sd nu aurid ti co sri nu prirneascd cd.lduzire>(Ier. 17, lg S: u.). Deci le-a poruncit nu numai sd se opreascd Simbdta de la orice pdcat, ci gi sd nu-gi scoatd poveri gi s6 nu iasd in afara porfilor Ierusalimului 252. PALADIE: Dar care e intelesut.aceslora'? CHIRIL: E unul spirituai (inteligibil) qi duhovnicesc, mai presus de chipuri (tipuri) gi mai bun clecit umbra rreche. Pentru cd pcruncegte ca cei ce se odihnesc (sabatizeazd)in I'Iristos, sd se opreascd de la orice lucru c-ar e indreptat $i prive$rte spre pdcat 6i sd nu e pund pe umeri nici o povard. Cdci cum n-ar fi un lucru cu totul prostesc ca cei ce au lepiidat prin creclin{dpovara cu adevirat greu cle purtat a pdcaiului, sd se incarce iariiq;i cu ea gi sii voiascii a se pleca iardgi sub jugul viciului ? gi a Sedea inldunlrul portilor Ierusa251. Pdcatul e sloreo de moarte, pentru cd e o stare de nesimfire. Cel ce Iace rdu altuia, cel ce nu qlie decit sd mdninc6 qi sd se imbete gi sd desfrineze, e un nesimtit. ii f<-rloseqte altii ca pe nigte obiecte, fdrd nici o grijd de suferinta pe lor prezentd ;i viitoare. 252. Pe . de o Parte lucrarea in ziua Simbetei insemnind lucrarea picatului, se cere oprirea de Ia el. Pe de alta, lucrarea pdcatului c semnul unei'sldbiri a efortului de-a se refine de la pdcat. De aceea, dupd ce inainte s-a cerut sd nu se Iucreze. Simbdta (si nu se adune fapte pdcdtoase, sau lemne uscate), aici se aratd pedepsirea celor moleqtifi. cdci faptele pdcdtoase sint fapte de oameni morti spiritual, fapte care nu iodesc nici un bine, nu dau nici un avint spre bine, ci paializeaz6 voinfa de bine a oamenilor; sint fapte ce se s6virqesc de cei ce nu pun nici un efort in a sdvirgi binele 5i in a se infrlna de atracfiile care-i duc mai mult fird voie.spre pl6ceri, uri, invidii, btrfeli, manifestdri de dispref a semenilor.

F k

limului, inchipuiegte a nu ne despdrfi de sfinta cetate gi a nu ingddui

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

limului, inchipuiegte a nu ne despdrli de sfinta cetate 9i a nu ingddui sd fim scogi afard gi a ne rostogoli din ea, prin abaterea spre altceva. lar prin sfiuta cetate sf, intelegi Biserica. CSci unii, dupd ce au fost luminafi priu creclinfa in Hristos 9i au lepddat povara uritd a pdcatului, Si au ajuns inl5untrul sfintelor porfi ale casei lui Dumnezeu, au fost atragi la apostazie. $i cu toate cd aceasta nu e una f5fi95, totuti tu ietit din sfinta poartd, cinstind obiceiurile idolepti. Drept aceea' Dumnezeu a poruncit ca cei ce se odihnesc (sabatizeazi) spiritual (inteligibil), sd qadd inaintea porfilor, chipul (tipul) ardtind statornicia 9r nesldbirea li trebuinla de-a nu aluneca nicidecum din credincioqia fa|{ de El. Iar cd Biserica e o cetate a lui Dumnezeu, o spune $i David, zi' cind : "Lucruri sldvile s-au grdit despre tine, cetateo iui DumfiQZvt (Ps. 86, 3). Dar ti Insuti Mintuitorul ne va incredinfa, zicind z <<Aicivoi Iocui, pentru cd ant oJes-ope ea>,(Ps. 131, 15). PALADIE: Aqadar, Simbdta ne vom opri, dupd voinf'a Celui ce a dat legea, de la orice lucru. CHIRIL; Nu simplu de la oricare, Paladie. Cdci oprirea de la a cuge,ta gi a face cele c,are plac lui Dumnezeu gi aduc un folos mare' nu invrednicegte de iaudi. De aceea nu in zadar a addugat, socotesc, Sfinta Scripturd, cd ziua Simbetei trebuie sd fie sfintitd de noi. cAdu-fi aminte, zice, de ziua Simbetei ca sd o sfinle'tti pe eo". Iar aceasta o vom face dupd cuviintfl, de I1e vom ardta sirguitori in faptele sfinte, tinind odihna in mod spiritual (sabatizind inteligibil). Chipul vddit al acestui lucru s-a ardtat in aceea cd preotii rdmineau Simbdta in templu Si sivirfeau fdrd prihand cele sfinte gi aduceau jertfe 9i Junghiau oi gi implineau neimpiedicaii toate cele spre slava lui Dumnezeu. CXci oare nu c.ceasta a opus-o Iisus mustrfirilor Iudeilor, cind ,i'au invinuil, cd nesocoteqteIegea vindecind pe slSbdnog Simb6ta ? 2$ PALADIE ; Mi-acluc arninte. C:ltlRIL; l)ar Simbdta se face gi tiiierea imprejur a omurlui, dupti rur,intul N{intuitorului, fdrd ca legea si pedepseascd aceasta.Deci chi253 Nu numal in oprirea de la grtJile ti placerile lumelti constE odihna de SirnbitS, ci in implinirca celor plScute-lui Dumnezeu: ln a-i aduce jertfa rugdciu-6ilor, dar $i a faptclor poastrc bune. Cdci liinla noastrd nu trebuie sd se goleasctr sirnplu <te oricc conIirrut, ci si se indrepte intreagi spre Dumnezeu qi spre ajutordrcr srnL,nilor noqtri, plicuii Lui. Si ne intilnim prin toate cu Dumnezeu, Care vrcd si :rc riclice din c'elc lumCAti in El, dar si ne ridice impreuni, cu lumea. (ici si Dunrlezeu oprinclu-Se dc la crearea lumii, nu a desfiinlat-o, ci a trecut !.r rirlicarea ei in Sile. Daci in Dnmnezeu in Care ne ridicam ca sd ne odihnim e l.lristos, nu trebttie sd uitiim ch, in calitatea de Om pe care a primit-o' Dumnezeu a riclicat in Sine lumea intreaga, sau a intrat in relatia cea mai intimd cu ea, dar prin aceasta a inclumnezeit-o. Deci lntilnindu-L pe El, lntilnjm lumea Ia acest nivel, sau trebuie sd imit6m relaliile lui Durnnezeu cu lumea dupd tntruparea Lui.

INCHINARE

IN DUti ST ADEVAE

233.'

3
3
p

pul (tipul) vestegte gi mdrtu'risegte limpede cd celor ce se, odihnesc '; (sabatizeazd)in Hristos, adic[ se opresc de la pf,cat $i se'sfintesc prin credinf l, li se cuvine, pe drept cuvint, tdierea lmprejur in duh, oare s,e face in ziua a opta, adicl in ziua invierii. Cdci in aceasta s-a sculat Hristos. Iar dupd ce a lnviat, surplnd stdpinirea morlii, a pecetluit ' indatd, prin Sfintul Duh, pe ucenicii Lui. $i aceasta este tdierea lmpreJur ln duh. Cdci a suflat asupra lor, zicind : <<LuafiDuh Sfint" (Ioan 20, 221w. Iar nu spune gi Pavel cd ata se face taierea lmpreJur spirituald ? Cdci afirmd cd cei ce au crezut, au trebuit sd fie t5iafi impre' jur cu o tdiere nefdcutfi de mind (Colos. 2, lll. Dar adaugS cd odihnin- i du-ne (sabatizlnd spiritual), pe drept cuvint, nu ne oprim de la cele ce fin de birb[fia duhovniceasc5, de la a zdrobi pe vrdJma$i si de la a birui in Hristos pe cei ce ni se lmpotrivesc. $i ca icoane iti aduce iard.Si pe vechiul lisus, care a cucerit impreund cu Israelilii' Ierihonul in ziua a $aptea, adicd Simbdta. PALADIE: A$adar, precum se vede, Simbdta ne aduce numai oprirea de la faptele rdutdtii gi ale pdcatelor, dacl avem in veder;: adev5rul schilat in vechile chipuri (tipuri). i )HIRIL: A;a zic. Dar 9i ln a,it mod, ea indicd foarte clar taina lui Hristos. PALADIE.'ln ce mod ? CHIRIL r A mai zis legea : <De vei cumpdra tob evreu, gcse oni sd slujmscd lie, iar in aI gopteleo on vo pleca slobod' (Ies' 21, 2). Iar in <A doua leger, zice iar5;i: </or de se va vinde lie tratele tdu evreu sou evreicd $ase ani va sluii lie, iar 1n aI $aptelea an 1I vei ldso slobod de la tine. Sj cind iI vei slobozi pe eI de Ia tine, nu'I vei slobozi pe el de$eIt. Sd-i d.ai lui merinde din oile tale $i din grlul tdu Si djn teoscul tdu i precum te-a binecuvintat pe ljne Domnul Dumne' zeul tdu, sd-i dai lui> (5, 12-14'). Aceasta insemna ca toatd vremea, dinainte de venirea Mintuitorului nostru, Israil era strirntonat de cluhul robiei, injugat sub legea care pedepsea. Dar clnd in timpurile
254. Tdierea tmpretur ca chip al depdrtirii tendintelor spre.. pecat sc.-f.icea Simbdta. Dar tdierea'lmprejur realh a picdtelor de la fiinta noastrd,. care e ttrierea in chip, se face dupi ace6a, adici i1'ziua a opta, sau Duminica, ln ea irtcepe. o noud cieatie, care insd e lu leg6turl cu cea de'la lnceput, deci urmeazd Simbetei in care Dumnezeu s-a oprit de ia crealia dintli. Creafia cea noui nu e declt creatia de la lnceput inviatd din rnoarte, dar nu cum a ajuns prin usc6ciunea morfii' ci la plenitudinea vietii ln Dumnezeu. CEci indatd ce a lnceput ridicarea ei ln tlris' tos, din El iradiazd peste Apostoli, care reprezintd creatia neincadratd in ipostasul Cuvintului, dar cu care El a intrat prin tirea creati ln legdturd, Duhul Sfint. vine din Hristos peste firea creati ln alie persoane, nu deodald cu coborlrea Lui tn firea creati in ipostasul lui Hristos, ci duptr aceea, tocmai pentru a srdta ci ea e tr[ittr ln persoane neconlundate cu Hristos. Hristos-d_e;i e om' tgi plstrea' z& locul prim, loiul de izvor lntre oamenii lnnotti' titndci e si Dumnezeu'

%4

SF. CITTRIL AL ALEXANDRIEI

.]

din.urmd ale veacului (cxci Simbdta ni s-_a dat-.gi ca chip al acestora), a rds5rit Em,am,uil, fost ,alungat duhuil robiei. gi neclind nimic StHpinului, a au fost chernafi [a libentarte gi rdscumpdrare, l,a s]rava infienii. Cdci cei ce au crezut, s-au indreptat, dupd scripturi, nu din faptele legii,. ci din c'redintd. $i acrea,sta este : <Va pleca srloboclin d,ar*, "cind iI vei slobozi pe el, zice, nu-I vei slobozi degert. sri-i Dar dai lui merinde din oile tale, d,in griul tdu gi din feoscu] tdu*. \1s21 curn str{luceqte limpede in rac'estea furfel,esuiltai,nei lui Hr,istos ? cdci arn fos,t rSscrum,pdrafiqi Mintu,itonul nos,tru a,l tuturo,r ne-a ldsat ;liberi in dar 254b. Pentru cd nu din faptele dreptdfii, pe care le-am fdcut noi, ci pentru cd dupd marea miil5 a Lui, dupx cum s-a scris (ps. 50), ne-am irnpdrtdgit de o bundtate aga de suprafireascd...Iar ldsindu-ne liberi, adicd izbdvindu-ne d,e pd'oate gi infrumuselirndu-ne c,u harrnrll infierii, rui s-,a adduEat, c,a mer,inde bund, pe Sine lnsugi, c,a jer,tfd neprihdnitd gi ca oaie dusx spre junghiere pentru noi, ddruindu-ne putinfa s6 ne lmpdrtdgim de" binecuvintarea de viafd fdcdtoare, adicd da sfintul Lui trup gi.sinEe. Aceas'ta socot,eFccd inseamnd trebuinla de-,a,da merin_ de din oi, din piine gi vin, in anul al gaprtele,a, adicd irr simbdta spirituald ' (inteligibild) celor chemafi la libertate din bundtatea stapinului. Pind aici e ponrnca legii. Darr fiindcd ludeil.oq c&zuti lrr nepds,are, nu le-a -pldcut sd. pdzeascd cele poruncite, Dumnezeu i--a certat pe cei ce au fdcu't ,aceasta. cdci s-'a scris : <Fosl-o cuvintul Domnului cdtre Ier,emia, ziclnd; Aso a grdit Domnul Dumnezeul lui Israil, zicind: pus-am legdmint cu pdrinlii vogtri in ziua in care i-am scos pe ei d.in pdmintul Egiptului, din casa robiei, ziclnd.: cind. se vor implini qose ani, vei ldsa pe tratele td.u evteu, eare li se vo vinde fie gi tl-a.Iost slugd gase ani;.gi-l vei ldsa ,pe eI slobod. si n-ou osculrat de Mine ti nu $i-au plecat urechea tor. $i s-au inlors astdzi sd.-Iacd.ceea ce e dtept lnaintea ochilor Mei, sd vesleascd Iiecare slobozirea oproope,lui sdu. gi au incheiat legdmlnt in tala Mea in case Mea, in care s-a chemot nutnele Meu. gi v-afi intors 9i oli pingdrit tegdmintul Meu ri ali intors tiecare pe sruga sc ai fieca,:" p" ,t"ini"a tti i" ""* t-rt, /dsot slobozi cu sulletul lor, co sd vd |ie voud. slugi pi slulnic* (Ier. 36, 13*16)
254b. Dumnezeu fEctnd pe Fiul s6u nu ne-a dezrobit numai din robia legii, explicabild prin robia pdcatului, pe care ne-am cauzat-o gi noi inqine, ci ne_a idcut chiar. fii d-upi har. cdci Fiul sdu fdcut om ne hrdneqte cu cele cb-ti rrrdneite propriul trup gi singe,_sau chiar cu trupul qi singe.le s6u care s-a hrdn,it. cu'acestea ia sa se olcdtuiasc6. Ne.hrdnim astfel 9i cu.El, dar fi cu creatia asumatE,in i.postasul Lui, oa pro.prietatea a Lui. r' ,.

INCHINAnE

tN DUH 9I ADEVAR

Vezi c{ nu suferd 65 se disprefuiascd chipuri,le (tipuirile),'mai bine zis, sd se b,atjocoreascd insugi adevdrul, ce'l acoperit incd in umbre ? "Cdci nu se mai iau inapoi d,arurile $i chemalea IuI DumnezetJ>' dup5 . cum s-a scris (Ro,m.ll,2g), Dar Iuderii aducirnd inapo! pe cei slobozili odatd pi punindu,i iardgi sub jugul robiei, au ltr,at inapoi ce-au dat 9i prin aceasta au jigmit inlelesu,l tainei, necinstindu-l mdcar cd era inc5 numad.in chip,u,ri (tipurri). PALADIE; F,oarbedr,ept ari gr6tt. CHIRIL.' Iar ci ne indrept5m in d,ar prin harul csl in H'ristos' nedind nimic in schimb pentru viata noastrd, ba nepldtind nici pentru slava libentdfii, ci cigtigind aces,t bugl prin bundtartea 9i iubirea de oameni a Stdpinului, a inchipud,t-o i,n <A dola lege-, zi'cind :'nIn anul aI $aptelea vei tace iertare. Iar finduiala iertdrii este qceosta: vei ierta : toatd d.atoria, cere fi-o d.atoreazd lie aproapele triu. ,Si d'e Ia lratele tdu nu vei cete ceQce vei avea la eI. Ci vei iefia |ratelui tdu datorio cdci nu va Ii lntru tine sirac. Cd binecuvlntind, te va binecuvinta pe' tine Domnu| Dumnezeul tdu, in pdmintul care li-I dd tie cu sortri sd-l m<rtlenepti> (Deut. 15, l-5). Vezi adevdrul fulgerind in umbre ? Cdci aratd ' 9i aici cit se poate de lnvederat iconomia N{intuitorului nostru privitbare la noi. Pentru cd celor ce au venit lingd El prin credintd 9i s-au fdcut casnici ti frati ai Lui prin aceea cd s-au impdrtdgit de Sfintul Duh 5i s-au fdcut pdrtagi de firea dumnezeiascd, le-a iertat datoriile $i n-au trebuit sX pl[teasca nimic. Cdcd n-a cerrut de ,la ei sufe,rirea pedepselor pentru neascultare, mdcar cd erau datori sd dea socoteal5 pentru viata lor dinainrte. Iar pe cei incd strdini Si de a'lt neam, i-a ]dsat sub povara datoriilor, pentru ndcredinta lor Si pentru faptui cd s-au tirnut c'it mai departe de famifliaritatea cu EI, gi i-a supus osindei Si trebuintei de-a fi pedepsiti, ca pe unii ce au ptrcatul incd negters. Astfe'l a spus celor ce au crezurt ; olar de veti rd.mlne ln cuvlntul Meu, cu adevd.rat ucenicii Mei veli ti qi veti cunootle odevdrul $i ad.evdrul vd va slobozi pe voi>> (Ioan B, 3l--32'), Iar celo,r ce necinstesc invdf6tuna ader'dr,atd gi evanghe,licd, [e zice : <'Amin, amin zic voltd, de nu veli crede cd Eu sinf, ln pdcatele vooslte vefi muri- (Ioan B, 24). lnfe,legi deci c{ ff,g5duieqte cE pe cei aprop'iati p'rin credintd ii va lisa liberi, iar de cei depirrtati incd gi str{ini gi morfi in pdcnte spune cd vor plSti judecdtorului pedepsele greqealelor lor. PALADIE; E adevdrat CHIRIL :'Dar odihna de Simbdfa desemneaz[ 'intr-un mod subtire pi desfdtarea sfintd din veacrrl viitor 9i trnpdrt6girea de bunf,'tdfile ceregti.

86

sF. CHIRIL AL ALEXANDfiTEI

PALADIE; ExplicX-mi ace,asta.C6ci vreau.str aflu. CIIIRIL: Bucuros. Dumnezeiescul David cintd zicind despre fiii lui Israil gi despre Dumnezeu care toate le poate : <piinea cerului le-a dat lor i piinea lngerilor a mlncat omulrr. El numegte aici mana hran5 a ceru-lui gi a lngerilor, ca ridicindu-ne mintea noastrd mai presus de ceJe sensibile gi vxzute, sd contempldn intdrirea duhovniceascd si dumnezeiasci pe care o d5 Dumnezeu sufletelor sfintilor, fdcind sd se sdldgluiascd in cei ce au primit credinfa, Dumnezeu currintul, care hrinegte pe ingeri pi dd viafd oamenilor. cdci Hristos gi-a luat locuinfa in inimile noastre prin Sfintul Duh gi sintern hrdnifi cu piinea vie, cea din cer, spre vigoare pi tdrie duhovniceascd. Iar chip (tip) clar gi neindoielnic al acestui lucru s pa13 255. Deci a poruncit legea fiilor lui Israil sd o stringd, dar nu peste ceea ce ii aJunge fieciruia. cdci s-a scris : <Iar dimineala, ciupd ce a incetat roua imprejurul taberei, iatd pe tala pustiei ceva mdtunlel si gruncios, alb ca pojghifa, pe pdmint. vdzind.-o tiii lui Israil, au zis unul cdtre altul : ce este aceasta ? cd nu stiau ce este. gi a zis Mois e cdtre ei: Aceasto esle plinea pe care v.a d.at-o voud. Domnu/ si o ,mincali. Acesta esle cuvlntul pe care !-a poruncit Domnul : stringeli din ea Iiecare cit ii trebuie, o mrisurd dupd capete, dupd numdrul sutletelor voastre ; tiecare stringeli intpreunci cu cosnicii vo.plri> (Ieq. 16, l3".-16). Apoi, dupS altele, zice iardgi : <gi o lost in ziua a sasea, au slrins cele de trebuinld lndoite, cite d.oud mdsurj pentru tiecare. gi ou intrat toate cdpeteniile adunfuii gi au vestit lui Mojse. gi o zis Mojse cdtre ei: Acesta esle cuvintul pe care I-a gfiit Domnul; simb )td este od.ihna Domnului, miine; oricite veli vrea e coece, coaceli gi oricite veli vree e tierbe, tierbeli. Si tot ce prisosegte ldsali-o voud rdmdrsild pen. tru dimineofd> (Ieg. 16, 22-2J). Apoi Moise,. tilcuitorul celor dumtrezeieqti, explicindu-le aceastd lege, iudatd a addugat: <Mincali as. tdzi. cdci simbdlo Domnului esle astdzj. Nu vefi aIIa de cceasla ustdzi ln cimp. gase zile veli aduna, ian ziua o goplea este simbdld. Nu va ti d.in ea in oceostd zi,. (Ie9. 16, 25-221. oare nici dup5 acestea nu-|i este limpede, paladie, cd a nu lucra simbxta gi a acluna ceea ce s-a primit in cxmard, apoi cx nici mana din cer nu se dd mereu. ci trebuie fo'lositd spre desfdtare gi hrand, mana primitd inainte, e o pregdtire 9i o inchipudre clarx a viefii ce va fi in
255. Dumnezeu Cuvtntul e pllnea cerutui gi a lngerilor,'minfile din El vine toa. cdcl ttr puterej_ de viati gi toate lnfelesurile cu care se hr'dnesc lngerilor ale noastre. Venirea ei din cer s-a ardtat in timpul cdl{toriei lui Isiail prft pustii9i sub chipril manei

TNCITINARE IN DUH SI ADEVAR

3
*

veacul viitor ? m. Cdci, odihnindu-se (Sabatizlnd) ln tJristos 9i ajungind Ia incet,area totalS a pdcatului, ne vom desfdta de bundtdtile de sus fiind inldturat5 orice osteneald, afiind cu imbelgugare, f5rd sudori, tot ce ne este de folos. PALADIE: Adev5rat este cuvintul. Viala de acolo a sfinfilor se va bucura de toate bun5tSfile ce-i vor sta pregdtite gi la indemind.
gi S&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&spunem noi fiecdrui sfint : <Ostenelile rodurilor vei tale milrco*

( P s .1 2 7 , 2 1 . CHIRIL; Deci redevenind la inceput Si intolcind oarecum cuvlntul inapoi, vom spune c& legea indreptindu-ne atenfia, dup[ cuviintd, spre Dumnezeu Cel UnuI prin fire pi cu adevdrat, nu ne-a :ingiiduit sd ignordm nici pe Cuvintul impreunX existent, ndscut din El ,9i in El. Cdci dupd ce'a poruncit mai intii, zicind: "Sd iube$ti pe Domnul Dumnezeul tdu din toatd. inima tc gi riin tot cugetul ldu 9i din toatd puterea lo* qi : .Sri nu-li tie lie alli clumnezei atard d,e Mine, a addugat : <Adu-fi aminte de ziua Slmbetei.. CEci aceasta este cdrarea bun5 si necesar5 9i c,a,leabunu,lui megtegug dumnezeiesc, care aduce cel mai desdvirgit folos celor ce invatd cele ce se cuvine sd le qtie. Astfel Mintuitoru,l a spus cdtre T,at5l din cer gi Dumnezeu : .Aceasfo esle viala de veci, ca sd te cunooscd pe Tine, aclevdratul Dumnezeu 6i pe Iisus Hristos pe care l-ai lrimis, (Ioan 17, 3). Cdci cuvintul despre Fiul insofegte in mod necesar cuvintul despre Tatdl 9i cunogtinfa despre amindoi este nedespdrfitd. De aceea pe Iudeii, care .s-au rdtdcit de la adev5r, pentru cd nu primeau pe Fiul, dar socoteau c5 ei cunoSd pe Dumnezeu, Mintuitorul i-a certat zicind : <Nici pe Mine nu Md Stifi, nici pe Tatdl Meu. Dacd M-afi Ii gtiut pe Mine,,si pe Toidl Meu I-afi ti ttiul> (Ioan 14, 17). Cdci cunogtinJa despre fiecare din ei se referd la amindoi. Agadar, dup5 ce a pus mai intii ca o temelie necesard cunogtinfa dreaptd despre Dumnezeu gi le-a inridxcinait gtiinla despre Df,tdtorul legii, coboard la cele omenegti 9i infdfigeazd inda'td ca vecin gi unit cu respectul fatd de Dumnezeu, pe c,el fafd de tat6 gi de mam5, prin care am fost adu;i, la porunca lui Dumnezeu, la fiintX gi existentd, finind, aga zicind, al doilea loc dupd creatorul. cdci firea modejeazd in sine pe cel ce se nagte prin porunoa dumnezeiascX, printr-o lucrare neinvalatd, imitind slava Creatorului. $i precum Dumnezeu e inceputul 9i obirgia tuturor, ca Fdcdtor gi creator, aga gi fiec,are dintre cei ridicafi la gtiinfa de ndscdtori este aa o rdddcind a nagterii copi,lu-lui ca nas256. Trebuie s[ adundm azi mana, sau plinca cereasci, pentru a ne fi de lolos ln veacul viitor. Primirea cuvintului dumnezeiesc, osteneala facerii de bine din viata aceasta ne este de folos atit pentru ea, cit qi pentru \,iala viitoare.

t
*

,&,

&
*

3,

238

.T SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

' cut din sine si ca un'izvor al trecerii lui ln existenfd. Aqadar,' slujba Ia tartdlui gi a mamei spre adu,c,er'ea existentd a tuturor celor de pe pdmint esrteun chip (,tip) al Creartor'uluitutunor 257. De ,aceea leEea ,a porurfci,t sd ili se dea ,lor o cinste mai aieasd decit altora, nelipsindu-i de rdsplatd pe cei ce s-au hotdrit sd-i cinsteascd gi neeliber,indu-i de pedeapsd pe cei ce nu vor sd facd aceasta. Cdci 'purtarea cuviirncioasd gi re,spectuoasdo incu,nune'azdc,u cinstiri, i,ar pe cea oare nu e astferl, o p'edepsreste re,lele cele mai mari. ..Cinstegte c,u .zice, pe tatdl tXu, ca sd-ti fie fie bine-ti sd-ti fie viata lungd pe pdmint" (Ieg. 20, 12). Deci lege,a fdgdduind celor ce voiesc sd-i cinsteascd pe -pdrinfi, c. pe o cunu,nd qi rdsp'lartd 'aleasd, viata gi arni lungi, iar c,elor . ingimf,ati gi neci'nsti,to,ri, moarrbea,,a pus ,pes,te ei ca un pedagog frica spre a-i tine in ceea ce-i drept. Cdci a spus iardgi : <Cine iloveqte pe tatdl pi pe mama [ui, cu moarte sd mo,ard" (Ieg. 21, l5). Observd cd 'tot felul de pdoart fafd de ei iri pedepsegte in aceeaqi mdsurd. Din aceasta se vede iar,Sgi ,limpede cd drepturi,le pdrinfilor le-a pus in vecindtarte nemiJloci,td cu c,ele a,le lui Dumnezeu. Cdci precum pdcatul ,limbii impotriva lui Dumnezeu se pedepsegte cu m,oar,teagi cu urgiile cele mai mnri, aga gi cel impotriva pirinfilor. Fii,ndcd cine a dispretuit porunca dumnezei'ascd gi crine a nesocotit lege,a ca pedagog, va fi ucis fdrd mild. Dar legea dumnezeiascd porunc,egte .cd cine1nesocoteste ,indemnurile tat&ltti gi ale mamei, sd fie uc,is cu pietr,e. Cdci s-a sp,us in <A doua lege- ; <Iar de va avea cineva un tiu neascultdtot Si lnddrdtnic, care nu oscultd de glasul tatd.Iui sdu $i de glasul mamei lui, Si ei iI vor cerla gi el nu va asculta, lulndu-I pe el tatdl lui gi mama lui, sd-I ducd inaintea bdtrlnilor cetdlii Si Ia poarta localitdlii. gi vor spune bdrbalilor cetdfii, ziclnd: FiuI noslru ccesto esle neoscultdtor Sj este lnddrdtnic Ai nu ascultd de glasu/ nostru, petrccind in ospele $i belii. gi-l vor ucide pe el bdrbalii cetdlii cu pietrc. ,li vetri desliinla pe cel rdu dintre voi $i ceilalli auzind, se vor teme> (Deut. 21, l8-Ig). Deci mai
' 25?. E de remarcat ci Sf. Chiril vede in odihna de Simbltd ca un chip al fericirii ln viafa dumnezeiased, o indicare a preciz6rii lnvdldturii despre Dum. nezeu Cel Unu,l in fiintd ca Dumnezeu Cel intreit in Persoane. 'Cdci nu te poti odihni in iubirea lui Dumnezeu dacd El nu este iubire, deci Treime de Fersoane. Dar gi mai clar vede Sf. Chiril chipul Treimii imprimat ln puterea de nagtere a firii, prin ,care oamenii slnt tati ti fii. Lumea nu este o creatie fdrli un anumit sens. Puterea luri Dumnezeu nu se aratd in aducerea simpld la existenli a ceva, ci in aducerea la e4istenfd a unei lumi in .care se imprimd ceea ce e propriu Lui. De aceea este imprimatd 9i ln ea pornirea spre nattere. Firea omeneascd e li ea, dacd nu rtrddcina ultinrd a unor persoane gi izvorul ultim al lor, <ca o rdddbind. gi ca un izvor>. De aceea a cerut legea dupd credinfa ln Dumne-zeu Cel unul, cinstirea pdrinlilor, ca chip al lui Dumnezeu in calitate de ndscdtor al unui fiu.

:..:.INEI'IIrrARE

IN DUH $I ADEVAR

239

I
;

e ingdduit sd ne indoim cii cinstirea tatdlui ti.a mamei urmeazd indatd dupd cinstirea lui Dumnezeu ? PALADIE: Nicidecum. Cdci ,Ia datoria de a-i cinsti ne indeamnX gi ceea ce s-a spus i,n chip infelept de Durnnezeu : "Adu-li amintl cd prin:ei te-ai ndscut> (Ecc[." 7, 30). Iar p,artri,arrhu,l Iacob spune precum se cuvine a <De nu era teema de tatdl meu .Isacc 1n mineo (Fac.'31, 42). CHIRIL: Dar spune-mi, zicind cd prin ei ne-am ndscut, nu aratd limpede cd sint ch,ip aI Crr,eartoru,Iui al Cerlui ce cheamf, ceile ce nu li sint la existenld ? Iar zicind cd trebuie sd fie cinstiti cu fricd din partoa no,astrd,nu i-a imbrdoart cu demnit,atea Sitdpinul,ui? PALADIE: Fdrd indoiald. De ,aceea gi b,lestem& pe unii proverbul ' zicind z "Ochiul.care fide d.e tatdt gi necinste$te bdtrlnelea mamei, sd-I scobeascd corbii din vd.i,, (Prov. 30, l7). Dar l5mureqte-md, in ce infeles trebuie sd socotim cd s-,a spus inr chip inlerlep,t de c5,tre Hristos, Mintuitorului nostru arl tu'turor ; ncel ce iubeste pe tatdl sdu ori pe mamo so mai mut decit pe Mine, nu esfe vrednic de Mineu {Matei 10, 37). Ba unii aduc aminte gi de ac'eea cd uceoricului c.are se ruEa sd-l lase sd 'tutdJ 'meargd gi sd-i ingrijeascd b&trrilrefea, ii spune : sd i,ngroapu p'" <urmeazd.Mie Si lasd pe morli sd-gi ingroape pe morlii hor* (Matei 8, 221. CHIRIL: Dar ce este de neinieles in ac,este,a Dupe pdrerei mea, ? nu e nimic greu, c{ infelesuil cuvintelor de f,a}d e sirnplu gi USor de prins celor ce voiesc sd cugete drept. PALADIE; Totugi, mi se pare cd acest.cuvint nu scap5 cu totul de ' bdnuia-ld. Cf,ci pare sd ne opre,ascdde la respeotul f,afd de p)lrinfi. CHIRIL; Sd fim dep'arte de o asemernea b6rnuiaid, omutre, Fi de astfe,l de gindu,ri intinate. CXci cuvinturl Mirutuitorlrlui nu ne opreqte de ia respecrtul fa|5 de pdrinfi, ci ne invat5 sd soco,tim respertu,l 'fafd de Dumneze,u ca finind locul itllii gi rn:ai inalt. Dar ace,astn a spus-o cuvintul nosrtru, num,ind re,specrtulacesta fafd de pdrinti, in toate priVinfele, aI doilea fafd de cel cuvenit lui Dumnezeu. Aceastd ordine a pdstrat-o gi Hrisrtos, nefdci,ndu-le vreo vind c,e,lo,r voiesc sd iubeascd pe c,e pdrinfi gi neimpov&rindu-i cu vreo osindd pe cei ce tin sd-i cinsteascd, ci legiuind in chip preac,uvenit c,a cerle omeneF,ti sd meargd i,napoi-a'lui Dumnezeu. De aceea nu zice simplu: <<Cel iubegte pe tatdl sau'pe ce mama,', ci adaugd : (moi mult d.ecit pe Mine>. Sau oare nu socotegti cti iubirea fafii de Dumn,ezeu s-a cuvenit sd fie pusd inaintea celei fatd de oameni ? pdrere. PALADIE: Sint cu totu,l de ac,eea$i

; ;

r
L

240

S]tr. ClltaIL

AI, ALEI(AITIDNIEI

1HTRIL; Deci cel ce ponrncegte sd fie cinstite 9i legile firii nu l-a ldsat pe ucenic sd plece, c,a sf, nu creada c5 trebuie totugi sf, pund respectul, fald cle om mai presus de cel fald de Dumnezeu, fie acel om chiar tatf,. Agadar, pune cele ale sale mai plesus de cele a'le noastre. Cdci Dumnezeu este dincolo 9i mai presus de toate. Dar ardtind dato' ria cle-a cugeta $i zice cd cele ale lui Dumnezeu sint mai inainte 9i mai inalte, nu iasd din pricina aceasta nicidecum pe cineva s5 disprefu'Ii-l socote$te ca o vind iascS respectul fafd de parinfi. Lucrul acesta invltdtoriior Iudeilor, zicind: <Dumnezeu a zis: <Cinsteglepe tatdl tdu dumneze' $i pe mom a ta. Iar voi ziceli : cel ce zice tatdlui sdu : E dar nu mai trebuie iesc acela 1n care te-ai Ii putut tolosi de la mine, acela sd cinsleascd pe latdl sciu sau pe mama so. Deci ali destiinlat potunca 2s8' Iui Durnnezeupentru datina vooslrd, (lvlatei 15, 3-O) P,qLADIE; Dar nu e prea ugor infelesul acestora. Ldmuregte' te rog, care este gregeala Fariseilor in privinfa aceasla ? CHIRII; S-a scris in Levitic : .$i o grdit Domnul cdtre Molse, zi' cind: GrtiieSte liilor lui lsrai/ Si zi cdtre ei ; Omul cQIe vQ Iace Idgi'' duinld se va prelui sut/etul sdu Domnului. Prelul bdrbatului de Ia do' uirizeci de ani pind Ia Saizeci de ani va Ii d.e eincizeci de drahme de argint, cu cumpdna cey stintd'"- Apoi spunind citeva lucruri despre femeie gi copii, adaug5 iardgi z <IQr de va Ii sdrac IaId de acest prel, va slo inainlea preotului li il va prelui pe eI preolul* (Lev' 15' 2-3, 8)' Cuvintul e tainic Si adi'nc 9i il vom cerceta Ia vremea cuvenitf,. Acum sd vorbim despre cele nemiJlocite. Unii dintre israelifi veneau 9i do' reau sd inchine lui Dumnezeu sufletele lor, in chip (tip) 9i in umbr5, dar potrivit legii, mdlturisind pleotilor Si stf,t6torilor lingd aitar cd vor cla prelurile cqvenite pentru ele. D3r erau unii care doreau aceasta slavd (cdci voiau sd fie curdtiti Si sfintitri 9i inchinati lui Dumnezeu 9i altele asemenea cu acestea?), dar din lipsa banilor iqi tdiau dorinla aceasta gi arreau in s5rf,cie o piedic5 greu de ocolit in ca'lea acestui lucru. FafX de cdrturari gi farisei, cre li indemnau foarte stdruitor la da' toria de-a face aceasrta (cdci aceitia erau tare iubitori de bani $i stdpinifi cle pofta cistigurilor urite), ei se scuzau cu datoria fafd de pillor li rinfi, spunind, pe drept cuvint, c6 de-abia pot sd-$i agoniseascEi sau sd-gi procure imbrdcdmintea treacelora cele indestuldtoare viefii buincioasfl. Aceia insd cutezau s5-i convingd se nu dea nici o insemndtate acolei datorii, ci sf, $i-o lrnplineascd pe cea cdtre Dumnezeu. $i
'viei Nu se poate sustrage cineva de - la datoria cinstirii pdrtntilor, spunlnd 2,58. ii o adresezelui Dumnezeu,nici sl spun.dc-i ri-u le ca toali cinstirea fui de .ir. au trebuinta pe motiv cd vor sd-l d{ruiasci lui Dum;-i;;" ;;.i;-;; nezeu,

INSHINARE

IN

DUII

5I ADEVAR

241

ii invdfa;u cH dacd ar veni pdrintii ia ei cerindu-le aJutorul obignuit, sd spund tatdlui sau m,amei : oE der, aceea cu care te-ai Ii putut tolosi de Ia ntine,. Adicd prin orice,ai primit de Ia mine, sd gtii cd impufinezi ce,ea ce e inchin'at'lui Dumnezeu gi pui mina pe bunuri sfinte. Cdci m-am dedicat pe mine insumi gi m-am fdgdduit ca dar lui Dumnezeu. Iar aceia temi,ndu-se de pedeapsa ce le-ar veni din pricina sacrilegiului gi avind mare fricd de ,legile privitoare I'a ace'ast,a, petreceau tinguindu-se gi susfineau c5. evlavia fafX de Dumnezeu li s-a fdcut pricinf, de foame, invinu,ind poate gi poru,ncalui Dumnezeu ca una ce i-a lovit de moarte. De aceea zice z <Ali desliinlat porunca lui Dumnezeu, pentilJ datina voastrd", Ei trebrtiau sd cinsteascd pe cei ce i-au ndscut, nu sA desfiinfeze legea din'pricina evlaviei fald de Dumns2gu25e. AEadar, nici cele cuvenite lui Dumnezeu nu trebuie sd Ie nesocotim pentru cele omene$ti, Si nu necesar sd fim nepdsdtori nici fafd de ce,le omepegti pentru rDumnezeu.Ci dind mai mulf partea de frunte a iubirii lnceputului tuturor, aaica lui Dumnezeu, sd ddm indatd, in rindul al doileo pi nemijlocit, gi slujitorilor nagterii noastre cinstirile ce li se cuvin cit se poate de mult, gindind.u-ne pe lingd cele ce le-am spus, gi traaceasta. PALADIE: La ce ? CHIRIL: Domnu,l nostru Iisus Hristos ard,tindu-'ne ca un lucru clin cele mai necesare respectu,l faff, de pdrinfi, a irrvrednicit de pur,tarea de griji gi de prefuire pe Maioa Sa. Cdci aiunci cind ,era tdstignit pe cinstita cruce 9i pironit pe tema, ra i'ncredintat pe Siinta Fecioard ucenicului Sdu aredincios gi fdci'ndu-l pe apostoluri iubi,t ingrijitor al b5trinefelor ei, a'zis : <Femeie, iatd IiuI tdu. Iar ucenicului i-a spus : Iatd mame fa. $i din acel ceas a luat-o pe ea ucenicul lntru ale sale*. (Ioan t9,26-27). PALADIE r Foar,te frumos mi se.pare cuvintul despre ,acest lucru. CHIRIL: Dec,i legind dupd cuviinlX p9 ,copii de pdrinti Si poruncindu-le jugul legii qi al datoriei, a legiuit totodatd ca 5i pdrinfii sd fie la fel fafX de'copii, dacd nu vor sd se abatd de la voia lui Dumnezem. Preainteleptul Pave1 poruncind copiiior scunt gi direct, sA se supund pdrinlilor, adaugX : <Pdrinfilor, nu intdritati la minie pe copiii voStri, ci-i creSteli 1n staturile Domnuluf" (Efes. 6, 4). FScindu-vd as,tfel tilcuitorii celor mai bune invdfdturi indreptati-i spre viata cea pl5cutd lui Dumnezeu qi potrivitd cu llegea. Iar legea mergind pe
259. Dedicarea cuiva lui Dumnezeu nu trebuie sE. mearo6 olnd acolo, incit " si lase pe pirinlii neputinciosi sd moard de foame. Trebuie impdcate amindoud. Tot lui Dumnezeu ii ddm gi cind ddm oamenilor. Dar pe oameni trebuie sd-i iubim atrdgindu-i qi pe ei la cinstirea lui Dumnezeu, Cdci aga ii iubim cu adevdrat. | 16- sr. c,.rRrL

c2,

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ocolite (cdci aga obignuiegtesd facd), indeamnd pe pdrinti ,sd se ingrijeascd de viala cinstitd a copiilor. <Nu vei pingdri, zice, pe Iiica ta dind-o spre curvie, ca pdminlu,l sti nu tie loc de curvie, Si sd se umple de noi curdlia trupurilor inainte de celelalte, ca o pirgi a vieluirii slinte, pen' tru cd cele trupeqli sint intrdrile sftdlucirii dupd duhzal, cind ocolesc spurcdciunea witd ti necinsfitd". Deci,.pdrinfii trebuie sd ne invele lucrurile cele mai frumoase' Iar clactrinvdtbtorii sint lenegi ;i nepdsdtori,ba mai rnult, dacd s-au fdcut snrinteald copiilor, cilduzitori gi invdtdtori spre cele urite, vor suport.r pedeapsa cea mai gr,ea, ca unii ce-gi stricii rodurile ,lor pr'oprii 9i ii aCdci runcb in gropille pierza,niei,cind trebuiau sd gi mo'ard pentru ei 261. gi ,aceastao puir,e fire'a c'a lege pdrinlriilor. Deci cel ce i9i oferd ce'lo,rce voies'c fric,a s,a spre ce,a mai vdditd uriciune, va fi c,er'tat9i pedepsi't de Judecf,,torul tu,tu,ror cu dreptarte, nu numa,i pe,ntru e,l singur, ci Ei pe,ntru toli cei ce s-au rosrtogolit spre uriciurne. Cdci infS|igirndo cursd 9i m,reaji a morfii, i-a at'r'aspe toli spr,eea, chiar dacd llu's-au prins tofi' Cdci nu se ar'e i,n Vedere sfirgitul, ci intenfia fap'telor intreprinsc. Despre o astfel de femeie zlce gi preai'nfe'iepturl Solomon : <Femeia) cate esle lal $9i inima ei mreajd, are lanluri in miinile ei, (Eccl. 7,27). Deci in mod neces.ar zice legiuitorul : (Nu vei pingdri pe tiica ta, dind-o spre curvie, ca pimintul sd nu tie loc de curvie,,. Cdci d,acd n-ar fi peste tot vreo femeie cu care s-ar purtea sdvir,gi pdcatul curviei, n-ar fi grert sd se ocofeascd pdtimirea lui, chiar dacd ar fi cineva ugor de clus cu spre pldce.re.gi mi,nteacu totuil bolnavir cle sl6biciune. Dupd ce a poruncit pdrinfilor sd pdstreze cinstea t4upeasciia copiilor, peclefiseq;te mo,ar,teagi pe ce,l ce merge pirnd la acel gi'nd c'q cu p,roprii copii. Cdci s-a scris in Lesd arunce in apos,tazie(,necredi,n|6) vitic: "$i a,grait Domnul cdtre Moise, zicind; $i vei grdi liilor,luj Israil zicind : De va Ii cineva d.in Iiii tui Israil sau din prozelitii venili in Israil, care sd dea din sdminla lui idolului, cu nloarte sd se omoare. Nororiu] care esle in locul acela i] vQ omori cu pietre. $i Eu voi pune lala Mea osupro omului acela gi-l voi pierde ctin
260. Cind cele trupeqti sint curate, ele sint inceputurile strblucirii duhovnicesti. un trup ce se tevdle$te in noroiul patimilor, nu poate fi incEperea unui suflct cura,t, luminos. Cine nu se git-rrle;te la Dumnezcu in Iaptcle salc trupe$ti, cel ce face aceasta c sutriectul care gindegte prin sufletul sdu. Nu se poate desphrfi in vieluire intre trup 5i suflet.' ' 261. Iubirea pirinlilor latrd de copii, deci 9i a copiilor fati de pirinli, lrebuie sd meargd chiar pind la moarte. Dar aceasta nu se opune indemnului lui Hristos ca omul- sd-L iubeascd pe El mai mult decit pe pdrinli sli viceversa. Dar numai dacd prin aceastA jertfire se aratA urmdtori lui Hristos, care 5i El S-a jertfit pentru noi.

INCHINARE

TV DUH

SI ADEVAR

2.t3

F
h

poporul lui, cd a.dat din sdminla lui idolului, ce sd spurce cele slinte ale Mele gi sri pingrireascd. numele celor slinlili ai Mei" (Lev. 20, l-2), PALADIE: Porunca e intunecoasd. Nu e limpede ceea ce vrea sd spund. Vei face bine lSmurind-o. cHIRIL r Moabifii qi Madi,anifii, Gherghese,nii gi Agarenii gi ce,leI'adtene,amuri b,a,rb,ave, care locuj.au i'n finutul Iucleilor, trdjau in obiceiurrile pdginetrti $i fiecare |inea re'ligi.a ca,re ii p,ldcea gi se inchina ;,i s,lujea cum ii ven,ea in minte. la,r Israe,lilii neavind inci cugetul intdrit gi statornic in iubirea cle Dumnezeu,'erau ugor de atras la apostazie gi lunecau aga de repede, inci,t socorteaucd nu e nimic d,acd se inchind gi ei dumnezeilor neamurilor apropiate 9i se hot.irdsc sd boleascd impreunb cu vecinii de rdtdcirea de m.ai in,ainte din Egip,t. Astfel, aprinzindu-se oclal.l qi iiina cuce'rili de f'rumuselil,e femeiilor martianifi,lor, au invo'ca.tpe Be'lfegor. De aceea legintorul prevdzind slibiciune,g cugetu. lui lor u6or de sfdrim,at, a op,rit c'u desiivirgire amestecirrre,a.cu strdinii. spunind limpede : <Pe Iiica ta nu o vei tla tiului lui gi pe Iiic:a lui nu o vei lua Iiului tdu. cuci ve intoarce pe IiuI tdu cle Ia Mine li mergind ve sluji duntnezeilor srrdirn> (Deut, 7, 3-4). Fiindcd deci se putea intimpla, fdrd indoiald, ca unii din israelifi, atraqi _ r]e boghfie, sd voiascd a-gi lua de femei pe fetere celor rnai de frunte dintre pdgini, nemaidind nici o insemndtate apostaziei, hotirrdgte urgie qi moarte pentru aceastd indrdznealf, qi supune vina aceastacelor mai grele pedepse.Cdci in chip necesar cea datd strxinului igi va schimb,a qi cuge,tu,lgi va s,luji drra,cil'o,r. De,ci pe pierzdtorul propriu:lu'i.rod,l-a supus unoi pedepse egale. Ag,adar,pe ai,nd Scriptura sf,intd gi noud indeamnd pe pdrinfi sd se s,trddui,asc6sd f,acd cregterep c'opii'lor in sf,aturi,leDomnului, leEea zdbavni,cd la limbx merge pe ocolite gi cu inconjururi pe aceeagicale. cdci dup6 ce a poruncit pirinlilor sii nu lase pe fiice sii se cledea la uriciune gi desfrinare, Ie spune dupd aceea cd trebuie sd le pdzeascd pe ele in cunostinfa dei Dumnezeu gi sd nu le lase sd se piardd in spurcata slujire la idoli, insolindu-se prin legea nunfii cu bdrbat bogat, dar strdin. Sau oare nu aceasla o spune gi cuvintu,l : <ce va Iolo,si omur de va cisliga toatd lumea, iar suf/elul sdu gi-l va pierde?, (Matei 16,26). PALADIE: Drept ai grdit. CHIRIL: To,tuqi,uEor po,atevedea cineva cx nu micd e cleosebirea itn,trecei ind,rept,afi in Hristos gi cei pe c.ar i-a c,rescu,tlege,a. Cdci celor vechi'nu le era f5'ra vdtdmare sd se ames+ece pxginii 9i sii se afle cu la un I'oc cu cei de a,lrtr,am. Dar pe noi p,avel ne sfdtuie$te s5 avem or vieluire mai ina,ltd gi mai i'ncrezdtoare, z,icind : ^Dacd vreun bdrbat are

244

SF. CHIRIL

AI

ALEXANDRIEI

cu el, sd nu o lose, o femeie necrerlincioosd li ec consjmt e sd locuiascd 6 i t e m e i a , c u l e a l e u n b d . r b a t n e c r e d i n c i o s g i a c e s t a c o n snecredincios imtesdlocu bdrbatu] iascdcued, sd nu'si lose bdrbatul, Cdci se sfinleqte prin bdr' prin temeia credincioasd si se slinlelte femeia necredincioasd batul cred.incios))(I Cor. 7, 12-14)' raoeste lucruri ? De , ce Care e na|ilrnea unei 'astJel de ico,nomii ln de alt cuget, iar acum se temea in rrechime tregea de insofirea cru c'ei nusem.aiteme?PeceichernatiinHris,tos,Duhulcarelocuie'.".i".:1 giincarestrigdmz.Avva,Pdrinte,(Rom.B,15),iifacetarigineclintiti darul Duhului' c6ci prein iubire,a lui Dumrnezeu. Aceia ins6 n-aveau cumspuneloan:olncdnueruDuhulsfint,pentlucdlisusincdnu.se in Hrist'os' iarr preamdrise" (Ioan, 7, 39) 262'A$'adar' to'atd desdvirqirea e legea n-a desdvir'$itnimic, dupd cum s-a scris' nedes5virgiPALADIE: DOresc s6-mi spui cum se poate face clara r6a legii ? 'CHIRIL:Bucuros.Darcuvirrtulnostrtrv|a,urmarim'aiintiicele apropiatenoud$ivacercetafelurirleiubirii,aproape].ui,scrierile]ui Moise.invii|indu-iaceastapeceivechiirr,tr.unchipmaigros|deCum trebuie. aoeasta $i cit m'ai repede' PALADIE: Treci altunci rl,a tdu co pe tine CHIRIL: Deci legea zice: <Sd iubeSti pe aproopele pune 'l,ainimd (Lev. lg, 1B).iar Domnul nostru Iisus Hrist:r.1" frnsutri, luind i'n apdr'area degii legea iubirii intreoialt5 prin nenumSr'ate raliu,ni, cunogtin|adi.nt'ire$ivoinlndinfiecare.oDecjce]ecevoi|isdvi]etaca 1)' Cdci dacd va voud oamenii, Iaceli Si voi lor asemeneo'r{Ma'tei 7' de la'aceia, nu voi cinev;a s5 fa,cd 5i el aitora c,ele ce voiegte si [e aib.1 sevalipside|in,td'Civapasimaidegr,abdpecaleadreaptSaiubirii $i va lua cununa iubirii intreolaltd PALADIE; Bi,nezici' decit credinla 9i 1HIRIL; Deoi riubirea e pli,nirea legii gi m,ai inaita impletindu-i ca din nddejdea. A6a scrie dumnezeiescul Pavel. cdci aS impdrli toote flori cle primdvard o cunu'nd mu'lticorlord, zice: <$i de dragoste nu Qm' averile mele $i de o^5da trupul melr ca sd fie Qrs' iar bundtctte, dragos' nici un folos nu am. Dragostea andelung rabdd, e cu nu se poartd crr necu' tea nu pizmuieSte, nu se Id|e,5te,nu se tru|eSte, pune la socoteald viinfd., nu cauta ale sale, nu se oplinde cle minie' nu
-credinfa lor' incit chiar cisdto'rili cu 262. Cre$tinii erau atunci aga de tari, in . aimpotriva,'ii atrdgeau ei pe aceia_.13^,::"_' ci irecrestini nu puteau;i "iilii;i ori'" _"i, p" oe'uiii- parte' legea veche era datb numai pe seama evretror' ;;tJ;";;;$ii;a.' pe cind cregtinismul e universal. ca sd_i tind ca ,rn pop"or-iu-pu;;t d; att-ele,

DiICIIINARE

IN

DUII

SI ADEVAR

243

F
b

ci bucurd de adevdr ; toate /e su' rdul, nu se bucurd de .nedreptate, se Ierd, toate Ie crede, toate Ie ndddjduieqte, toale le tabdd i dragostea ni' ciodatd nu cede,, (I Cor, 13, 3---B). Dar acestea socotesc cd sfurt vddite tutu,ror gi s-ar ,Iuargi foarte mu,l,t cuvintu,l, dacd am vrea sd adundm cu de-am5huntul din cele care se afl5 in Scriptura Noud. Ci, acum s[ ne intoarcem la umbrele din iege $i la cele poruncite chipuri (tipuri) celor vechi. .in PALADIE; Foarte bine cugeti. SHIRIL: De,ci legea e o deprindere gi o arvund a bdrbdrtegtilor fapte evanghelice. Cdci s-e scris z <A tace cde drepte e inceputul cdii bu' ner'(Prov. 16, 5). Legea ne c5leuzeqte spre Hris'tos qi'cigtigd slava nemincinoasd a vietii Ce se cunoagte in El, dacd se intelege duhovnice,gte. lii ne ageaz5 in dreptate. Dar invdfdtura evanghelicd ne duce spre cea r.'e,e mai presus de ace,asta.Iar feiurile dreptdfii. siarrt: primul, cinstirea Si .iubirea lui Dumnezeu CeI Unul gi prin fire, iar vecin cu acesta 9i inpunindu-se datd dupd el esrte iubirea de frafi 9i de cei de ace,laqi ne.atrn' inainte respctul fald de pdrinfi. Dar Scriptura inainteazd in 'ordinea cuve,rritd, invdfinclu-ne cd dupd ev.Iavia fald de Dumnezeu gi respectul fatd de pdrinti, se cuvine sd ardtdm bundcuviinld gi fatd de allii. Pentru cd legea are grijd totdeauna de purtare egald gi poruncette sd cdurt5m cu grijd ceea ce e drept. c6ci s.a scris in A doua lege: .sd nu Iie in sacu] ,du cumpdnd. mare Si micd. Cumndnd morg Si dreoptd sd ai 9i mdsurd. adevdrotd si dreaptd sd ci, ca sd ai zile multe pe pdmintu), pe care Domnul Dumnezeut tdu tri-I dd tie spre mo$lenire. Cd uriciune esle Domnului Dumnezeului tdu tot cel ce |ace acestea, tot ceI ce tace ne' ' d.reptate(Deut. 25, 13-16). $i iarflti in Levitic : ./n mdsuri, 1n greutdli 61tmpenedlepte, grcutdri dtepte 9i mdsurd dreaptd sd f ie Si ln cumpene, Ia voi, (Lev. 19, 35). Ii silea sd caute egalitat.eacit mai deplind in modurile dreptdtii. $i pe drep,t cuvint. Cdci mintea dreaptd Si iubioare de dr-eptate cintdrregte qi mdsoard firile lucru,rilor 9i cautd ratiunea ega,litdfii, mai subtire gi mai exact decirt i s-ar pdrea cuiva cd fac cei ce cintdresc monezile in cumpdnd gi pe cintar. $i miisoard fiecdrui'a din cei 'privifi ceea ce i se cuvime cel mai mult, nestricind frmmusetea egalitdfii exaote prin prisosin|d 9i neingdduind sd se gtirbeascd galitat'e'a prin apleca'rea spre ceea ce-i prea putin. Sd fie deci, zice, mdsurile 9i 'cumpenele drepte gi mdsura dreaptd. Iar acestee socotesc cd sint nigte chipuri (tipuri) 9i pilde vddite care nu aratd moclurile in care trebuie sd c,ercetdmrrafiunea exadA a egalitdfii 9i prin c,areapare cunostinf'a dreptdfii. Observd insd cd cele din lege se mdsoa'rd intreolaltd 9i au ca hotar dreptatea. DaI cele ce ni s-au dat prin Hristos sint mai bogate gi se

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDEIEI

ridic5 mult dincolo de ele. Chci binele, adicti slava vielii in Hristos, intrece dr'ep,tatea. PALADIE: Bine zici. Cdci mi-aduc aminte cd Hristos a spus ce. lor indreptafi prin credinfd : <Arnin, amin zic voud, de nu va priso.si dreptatea voastrd mai mult declt a ccirturarilor gi fariseilor, nu veli intra in impdrdlia cerurilor>t {Matei 5,29), CHIRIL: Acestea aga sint. Dar sd cercetiim, de vrei, mbsura drep-. tdfii nozaice gi slava dreptdfii dupii lege. Cel ce se sirguiegte drept sd dobindeascd cunogtinfa dreptdfii pi fine sd se distingi in iubirea de frafi, trebuie sd apard statornic Si intdrit $i aSa cum este, nu schimbdcios, nici uquratic, nici cu o bunetate pref5cutd, vrind s5.gi acopere chipui de lup intr-o piele de oaie ; ci mai degrabd sii se sileascir sd aibd descoperitd 9i fdrd patd libertatea felului propriu de a ,fi. De aceea zice legea ; "Sd nu umbli cu viclenie in neamul tau, Si sd nrr urdsti pe fratele tdu i'n inima tc,r {Lev. 19,17). Tot aceasta o .pomncegte ,pi altfel: <Sd nu pui pe tine haind lesutd din doua feluri:,t {Lev. 19, 19)r $i iar59i : <Sd nu. te tntbraci eu haind lesutd dln llnd 9i in,, (Deut. 22, 11). Cdci am&girea gi viclenia cri chip de bunltate e cu adevdrat pdcat foarte greu gi mai mare decit toath prihana gi un lucru din cele mai urite lui Dumnezeu, avind ca sord fafa indoitd a sufletului gi a gindurilor gi schimbarea neincetatd, care stirnesc minia dumnezeia,sc6a mintii preacurate. Cdci zice despre unii : <Sdgeafd ucig'atoare.este limba lor; vielenie sint cuvintele gurii lor; aproapelui sdu ii grdiegte cuvinte de pace Sj in sine are du$mdnio. Sri nu-i cercetez pe ei ? zice Domnul. Sou nu se vo rdzbuna intru poporul acesla sutletul Meu?" (Ier.9, B). Iar David zice "cd cel nevinovot cLr miinile qi curat la inimd,,cere nu a viclenit in limba lui pi nu a tacut rdul uproapelui sdu, se vo sui in muntele Domhului, (Ps. 14, 3-41. Astfel legea ii interzice omului ca un lucru prea urit gi necuvenit a .umbla cu viclenii, adici a viefui fdfarnic Ai a-5i lua chipul dreptdtii gi a pdgubi pe frafi, disprefuind legile iubirii. Dumnezeu nu ne lasd sd avem haind fesutd din doui feluri, inviifindu-ne ca printr-o ghiciturd sd nu suferim a avea o minte cu doud te[e, inlelee clouci|efen lduntrice Si spirituale, blestemata pottd de-a pkicea oamenilor, impletitd din doud pornifi ce se corup Wa pe otlo. Cf,ci care, sau cum e viala fdfarnici]or?,Oare nu aceea de-a se ardta vederii oamenilor gi de-a pdrea cd sint buni, ei nefiind buni cu adevdrat ? PALADIE ; Foarte adev5rat. CIIIRIL I Deci fata indoitd a purtdrilor e fesutd din doui voinfe neasemenea. Dar dumnezeiescul David nu primegte decit pe b6rbatul

INCITINARE

IN DUH.SI

ADEVAR

247

cu un singur fel de purtare. De acesta spune cd se invrednicegte de pe ocrotirea de sus : "Cdci DomnuL sd/ri,sluieSte cei de un singur tel in casd" (Ps. 67, 6). Se spune apoi cb Dumnezeu risipegte oasele celor ce vor sd placd oamenilor. Lucrul acesta il ur5gte $i Pavel, zicind : <Oare voi asculta de oameni, sau de Dumnezeu? Sau ccrut sd plac oamenilor ? Dacd aq pldcea oamenilor, nu a$ Ii sluga Jui Hrisfos> ( G a l .1 , 1 0 ) . PALADIE : Dar cui nu-i este vdclit cd e cu adevdrat o nebunie gi o instrdinare de la calea cea dreaptd complicitatea gi fdfdrnicia ? CHIRIL.'Deci, e un rod al iubirii neprihdnite gi potrivite cu bdrbatul drept gi bun, a fi strdin de viclegug. gi aga zice legea cd trebuie sd fie cel ce slujeqte cu adevdrat dreptdlii gi e indrdgit de iubirea de frafi, incit slava sa apare ca avind slava aceasta nu numai pentrlr cd refuzd el insugi sd pdgubeascd pe alfii, ci gi pentru cd se face inv6fdtor al celol din neamul sbu, sau al celor ce-i sint apropiali in alt mod qi se bucurd de faima legdturii cu el. Dar $i Pavel indeamnd pe cel ce va avea grijd de Bisericd, sd aibd fii supugi gi face din aceasta o dovadd a onestitdtii pe care o are acela sau nu, zicind: nlar dacd. cineva nu qtie sd-gi conducri casa se, cu.m se va ingriji de Biserica Jui D u m n e z e u ? >( I T i m . 3 , 5 ) . D e a c e e a z i c e l e g e a i n c h i p u l u n e i p i l d e gi a unei icoane clare : <Iar cle va impunge un taur un bdrbat sou o Iemeie Si-i va omori, cu pietre se vo ucide taurul ,ginu se vor minca cdrnurile lui. Iar stdpinul taurului va Ii vinovat. Dar dacd taurul impungea dineinte de ieri ;i dinainte de alaltdieri gi se vo fi spus stdpinului sdu gj,nu-1 va Ii inchis, ci vq omori vreunbdrbat sau vreo Iemeie, taurul sd ,y'eomoere cu pietre, iar stdplnul sd Iie omorit Si eI. Iar de i se vc impune prel de rdscumpdrere, ve da prelul de rd"scumpdtare pentru sulletul sdu, iit ii vor impune. gi rlacd taurul va impunge un fiu sau Iiicd, dupd rinduiala aceosta vor tace lui,Dar dacdva impunge rob sou roabd.,va da stdpinutui lor treizeci detarginli Si tauru/ se vo omori cu pietre> (Ieg. 21, 28-32). i1i este clarh. porunca ? PALADIE r Nu prea. CHIRIL: Iarseama la ce .spun. $i inainte de'toate, gindegte-te la sfintul Pavel, care scrie: "Oere de boi se ingrijegte Dumnezeu? Oare nu de noi vorbegte ?" (I Cor. 9, 9, 10). Deci prin taur inchipuiegte pe omul batjocoritor gi ingimfat gi care are puterea sd stdpineascd. Cdci acest animal e mindru, pururea ingimfat, foarte puternic la luptd gi anevoie i se poate suporta asaltul. Legea a poruncit ca un om ca aceita, de va fi casnic gi supus vreunuia din cei ce vietuiesc evlavios, . gi va vdtdma, mai bine zis gi va ucide pe cineva, doborindu-l cu pu-

248

3I"

CHEIRIL

AL

ALE><ANDNIEI

terea lui mai mare, sd fie pedepsit pentru aceastd faptd cu moartea. Cdci a spus cd trebuie omorit cu pietre stdplnul. Dar il scapd de minie pe stdpinul lui, dacd nu i-a cunoscut ndravul gi pofta lui de stdpinire 9i n-a fost vddit ca pdrtag al rdutilii aceluia. Cdci nu sint ale noastre crimele altora, cind ne-au fost necunoscute noud. $i nu lasd sd se mdnince cdrnurile taurului, ca sd nu se impdrtdgeascd cineva de necurdtia altora, ardtind prin mincare, ca printr-un chip (tip) participarea. $i oare nu s-a spus in mod vddii aceasta prin cuvintul : <Pdslreazd"-te pe tine curat, 9i nu te tace pdrt&S la pdcatele altoro 3> (I Tim. 5, 22). PALADIE: Ba da, . CHIRIL.'Dar a poruncit sd fie judecat impreund cu taurul gi stdpinul, dacd a gtiut cd e in stare de crimd 9i e vddit cd a cunoscut pofta Iui de stdpinire. Cdci omul ce putea opri ndravurile nelegiuirii gi impiedica crima, dar nu a fdcut-o gi anume cu intenfia cea mai hotdritd, se vddegte ca impreund lucrdtor gi ca unul care, a primit prin voinfd gi printr-un gind asemenea cu al celor ce-au sdvirgit ceva necuvenit, sd conlucreze cu ei. Sd fie omorit deci, zice, unul ca acesta, afard de cazul cind judecdtorul i-ar impune un pret de rdstumpdrare gi pldtirea pagubelor. Legea are in vedere 9i blindefea, dar pi lmpdrtdgirea de pdcat cu voia gi conlucrarea prin simpld consimtire. <Cdci judecdtorii pedepsesc mai usor dacd. socotesc de bine". Dar privegte adev5rul din chip (tip). Judecdtorul tuturor osindegte la moarte cele mai grele dintre pdcate, dar primepte pe pdcdtogi sE aducd pi pref de r5scumpdrare; cele ce topesc pdcatul, lacrima pocdintei, durerea pdrerilor de rdu,, faptele milosteniei. <<Cdci mini Airuiegle judecata>, dupd Scripturi (Iacob Z, t3). Legea face insd o deosebire atentd Si intre cei ce au suferit. Dacd taurul, zice, a omort un fiu sau o fiicd, sd fie omorit si el fdrd mild, dar dacd a omorit un rob sau o roabd, sd se ceard pentru aceia - argint. Meritd sd ved3m care e raliunea acestoia, dat fiind cd liberul gi sclavul s-au ivit intre noi din pofta de st6pinire 9i din ldcomie, nu e un neajuns al firii, cum e boala. nCdci un singur Dumnezeu ne-a tdcut gi Unul e Tatd.I ttituror)), dupd cuvintul proorocului (Maleahi, 2, lo)s. Oare Fdcdtorul socotegte gi starea de robie a unora
263. Diferenta de la liber la sdlav nu e o stare ce tine de firea omeneascd, de pofta de stdpinire $i de ldcomie, adicd de pdcat, cu care sint dotati gi cei in care unul e mai dezvoltat. Numai laptul cd cei din urmd mai sint dotali gi cu practicd gi cu mai multi dibdcte ii ajutd s5-9i poath satisface pofta de stdplnire 9i ldcomie mai accentuatd tn mod mai deplin ln defavorul altora, reu$ind sd se impund o pozilie superioard, De fapt tofi au nigte insuSiri deosebite, dar insugirile proprii ale unora nu sint insugiri de dibdcie practicd, ci de gindire contemplativS, sau de expresie artistici. ln aceastd poftd de stEplnire 9i de ldcomie nu sint ati? de accentuate, Dar mai sint $i alfii ln care o mai accentuatd inlelegere umani sau o

INCIIINARE

IN DUE SI ADEVAR

249

ca produsd de un pdcat aI lor ? Oare 9i Ia el robul e mai mic ai cel in liber il intrece in slavd ? Nicidecum. <<Cd"ci Hristos lisus nu e nici (Gal. 3, 2B). Deci, pentru cd legea e umbrd, inchipurob, nici liber> ieste prin fiu gi fiicd neamul iiber al sfintilor, iar prin rob $i roabfl, pe cel incd rob gi supus pdcatului 264.$i nu este acelaqi lucru a sdvlrgi un rdu impotriva sfinfilor sau a pdcdtoqilor. De aceea ru se p: depsesc amindoud acestea la fel 265. Cd sint Ei unii gi alfii frati dupd fire,'e limpede oricui. Dar sfintul are o superioritate duhovniceascd gi se afld pe indltimile virtulii ; 9i e atit de prefuit la Dumnezeu, incit a fost agezat in lreapta de fiu Si fiicd li s-a ridicat peste mdsura omeneascd 5i de rob. Dar legea ne inva!5 gi in alte feluri sd urmdrirfi dragostea de frati. Infdiisindu-le gi pe acestea in cele urmdtoare, vom spune despre fiecare ce ne va veni in minte. Astfel a zis iardgi : ,.Ior dacd.cineva va cleschide un pul sou vo sdpa un put $i nu'I va acopefi 9i va cddea acolo un vilel, sou un osin, stdpinul pulului va pldti, va da ugint stdpinului lor, iar stirvul va Ii aI luir (Ie;" 21, 33-341. Aci se porunceSte prin ghiciture sd nu se pund o piedicd sau o sminteald inaintea fratelui gi sd nu se lase ca ceea ce e folositor prin fire sii se facd unora spre pagubd, sau cele noud gi altora necesare pentru viald sd se arate cale spre moarte. Cdci deschizind sau sdpind cineva un pul, nu face sie;i 9i altora un lucru bun gi necesar ? Dar sd nu fie ale tale, zice, prilej de primejdie pentru altul. Cdci <iubirea nu cautd ale sale>, cum spune dumnezeiescul Paverl, ci fine seama mai degrabd de ale altora (I Cor. 13, 5).
bDndele accentuatd, cuviinta, mai coplegesc pofta de stdpinire Si ldcomie. Acegtia in neant pind Ia sleire - de cei dototi slnt pugi in situalie de dependenla tali cu o' dibEcie practicd cu b mare nepdsare fafd de seme:rii lor. Oamenii ar trebui sd fie liberi gi egali intre ei. Dar necesitatea ca ei sd triiascb in relalie unii cu alfii, ii ajut6 pe cei mai dornici de stipinire gi mai lacomi, dotati cu o -praciicA sd-Si creeze o situafie de superioritate asupra altora' cieosebitd dibdcie Ei nu trag din trebuinfa ce-o au de altii concluzia cd ceilalli au 9i ei o valoare' ci tind, dicd nu la nimicirea lor, la o aservire a lor ln lucrarea proprie. Se cere o inaltd treaptd de umanitate pentru a impdca libertatea cu .trebuinfa de relatie reciprocd. $i'ace;tia pot ajunge acolo fdrd a se recunoagte ca rdspunzdtori in lafa unei voinle superioare tuturor 6i considerd ca legi ale esenfei din care provin propriile porniri. 'Zg.i. nxist'a o singurl robie adevdrat5 : cea prin care omul e supus patimilor sale. Dar robia patimilor sale 1l face rob pe cel adeseori mai liber de ele ; liberi deplin de patimi sint sfintrii. Se vede aceasta in faptul cd nu robesc pe nimeni. Numai robul patimilor robette pe allii, nu poate realiz.a relatia liberd cu allii. ln Hristos nu e o deosebire lntie liberi 9i robi, produsd de patimi. ln El sint toti liberi. Cine se sdldgluiegte prin credinld deplin ln Hristos, ll vede in EI pe toli la fel de des6vir$iti, de liberi. ' 265. A Iace un rdiu unui nevinovat e mai grav deeit c riposlo eu asprime ee' lui pdcritos.

'ziio

sF. CHIRTL AL ArExAr.i,bRrEI

PALADIE.' Dar ag voi si gtiu clar cine este cel ce deschide sau s a p hu n p u l , $ i c e e s t e p u t u l ? CHIRIL; Nu e greu cle infeles ceea ce spune istoria. Cdci spune c{ trebuie sd se acopere puful, ca sd nu se intimple vreo vdtdmare vreunora. $i sd gtie, zice, cel ce nu face aceasta, cd de va chdea vreun animal in el, va pldti argint stdpinului, iar stirvul va fi al lui. Dar indltindu-ne peste infelesul clar ai istoriei 5i ridicinrl lucnri la infelesul duhovnicesc, spunem aceasta: puf pare sd numeascir legea aici cunogtinla de Dumnezeu insuflatei Scripturi gi invdfdtura despre Sfinta gi cea deofiinfd rreime 9i gtiinfa tainei lui Hristos. Cdci acestea se afld in adincime gi au o putere de viafd fdcdtoare. Despre aceasta va mdrturisi lnsugi Mintuitorul : <<Aceasra este violo de veci, ca sd te cunooscd pe Tine singurul Dumnezeu adevdrat si-pe lisus Hri^stos pe care L-ai lrimis, (Ioan lz, 3). Deci, cel ce citegte scripturile vechi gi cerceteazd cu osteneald cuvintele de Dumnezeu insuflatei scripturi gi cautd cunogtinta exactd gi neptirbitd, se aseamdnd mult cu cel ce deschide un put. Cici cautd api vie gi izvor inveseiitor gi fignire spre desfdtare (ps. 45, S i ps. 35, g; Ier. 2, I3). Iar cel ce a ajuns pind la atita pricepere, cd poate incredinfa gi unei scrieri proprii inlelegerea tainei, sapd puf. cdci face ceva nou, nu acldugind la ostenelile altora, ci folosindu-se pe sine insuqi gi pe altii prin cele proprii' Dar deschid puluri sfdrimate, dupd cuvintul proorocului, 9i iubitorii cunogtinfei (gnozei) mincinoase. Deci, de va. deschide cineva vreun put, zice, sd ng se facd mijloc de pierzare, ceea ce se pdrea cd s-a fdcut spre bine. cdci trebuie sd infdliqdm invdfdtura despre Dumnezeu drept gi exact, ca sd nu se facd nimdnui prilej de smintealir. Aceasta socotesc cd inseamnd a pune un acoperdmint pe pu!, ca invdfdtura sd nu fie lipsitd de cuvenita sigurantd. Iar de va cddea, zice, un bou sau un asin, cer ce s-a ostenit sd pldteascd. Nu e vorba iardgi de boul gi asinul simpru, ci un infeles adinc al lor spun-ebou ca sd inleiegi neamul sfinfit gi curat, iar asin, ca sd intelegi pe cet nesfintit gi necurat. cdci nu se aduce lui Dumnezeu ca jertfd cel necurat. iar neam sfinlit gi curat spunem cd sint cei sfinfifi prin credintS. Iar nesfinlit gi necurat sint cei ce n-au fost incd cur6|ili prin sfintul Botez, ci au intipEritx in ei intindciunea pdcatului. Deci e.ca gi cind ar zice : De i se va intirnpla vreo vdtdmare, fie vreunuia din cei ce-au fost botezafi gi pecetruifi prin har 266,ca
266. <Pecetluifi prin haru slnt cei unqi cu Sfintul Mir.

INCHINARE

lN

DUII

SI ADEVAR

251

r
*

aparfinind lui Dumnezeu, fie vreunuia din cei ce nu sint incd astfel, cel ce s-a fdcut pricind de sminteald va fi supus pedepseii si-i.va rdrninea lui stirvul, adicd a lui va fi moartea celul ce a pdtimit-o. Dar gi Mintuitorul fine sd ne asigure, zicind '. uDe vQ sminti cineva pe unul din ace$ti mici care au crezut in Mine, de Iolos i-ar Ii lui sd-li atirne de grumaz o piatrd de moard pi sd se inece, in adincul mdrii,, (Matei 18, 6) 267. PALADIE.' Drept ai grdit. CHIRIL r Dar poli vedea u$or cum ne aratd legea prin alte ghicituri ci e primejdios a pdcdtui gi mai ales fatd de frafi. Cdci atunci cind lovim congtiinta lor slabd, pdcatul nostru trece asupra lui Hristos 268. Astfel a zis : "Iar de va ieSi toc Si va aIIa mdrd.cini gi va arde cldi, sau spice, sau farind, Ie va pldti cel Ce d pus loculo (IeS. 22, 6). Cdci nu se cuvine ca sd piard impreund cu cele c.e prin fire vatdmd ceea ce-i de folos, nici irnpreund cu cele sdlbatice, ceea_ce-i domesticit' PALADIE: Ce infelegi prin aceasta? CHIRIL; Oare nu se cuvine sd se asemene'scrierile ereticilor lipsiti de evlavie 9i'speculatia ingeldtoare a dogmelor Elinilor cu mdrdcinii din munli li de pe ogoare ? Cdci ce folos au sufletele oamenilor din acelea, sau mai bine zis ce vdtdmare nu aduc ele celor ce voiesc sd le primeascd in minte ? Deci aga cum mdrdcinele e numai hrand focului gi mincare flScdrii, Ia fel dogmele degarte ale celor rdtdciti qi poveqtile bdbegti ale slujitorilor Ia idoli ne aprind .fldcdrile veqnice. Dar spicele gi griul sint o hrand domestici bund pentru oameni 9i foarte necesard Fi de folos. Cdci ele. ne lin in viafd. EIe sint chipul (tipul) dogmelor adevdrului, prin care cei ce am crezut ne hrdnim cu piinea cea vie gi adevdrat[, cu Hristos. Iar farind netedd 9i iind le este ceior ce gtiu sd umble drept prin ea, de Dumnezeu insuflata Scripturd. "cdc i toate sint netede celor ce inleleg si clrepte celor ce alld cunoStiplat' (Prov. B, 9).
267. Cine devine posesorul unui cad'avru sau se face purt6torul lui este el iusu$i mort, s.ru lipsit de puterea de a-gi face viu propriul cadavru. 268. Cind sminlim Win pdcatul noslru congliinfa celor slabi, pdcatul troslru trece asupra iuj Hristos, pentru cci ei i$i pierd credinla in Hristos jnsu$i. Trupul tainic al lui Hristos nu se mai plinepte qi prin acela. A fi in trupul Iui Hristos impreund cu ceilalli credinciogi inseamnd a fi intr-o comunicare l{untricE atit cu El, cit 9i cu ei. Cine nu sddeqte comunicarea sa cu ei in Hristos, slEbegte 9i comunicarea in Hristos.

t
V

SF. CHIRIL

AT

ALEXANDRIEI

Agadar, mdrdcinele e flecdreala preauritd qi spurcatd a celor sucifi la minte r griul gi spicui,.invdfdtura folositoare de suflet 9i atothrdnitoare a adevdrului ; |arina, de Dumnezeu insuflata Scripturd. Cind deci cuvintele sfinfilor invdfdtori cad asupra ingeldciunilor ereticilor gi Elinilor ca nigte fl5cdri sau ca un foc apdrind dogmele adevdrului, sd treacS.zice, numai prin mdrdcini gi sd ardd, ca pe o malarie nefolositoare gi sdlbaticd, numai scrierile acelora ca *se nu vatdme gi griul si spicele. Adicd invdfdtorii sd ia seamd Si sa nu aducd vreo vdtdmare 9i dogmelor adevdrului. Sau sd gtie, zice, cel ce nu se silegte sd facd aceasta cu luare aminte, cd dacd s-ar intimpla sd ardd impreund cu cele rele gi ceva din cele trebuincioase gi folositoare, va da socoteald pentru neatenfie. Observi citd grijd ne-a poruncit legiuitorul sd avem, pdzind totdeauna netulburatd gi curatd iubirea de frali ? PALADIE: Observ.

CARTEA A OPTA Iardgi despre iubirea de frafi gi despre cel ce fur[ un bou sau o oaie

Deci, gi legea veche porunceqte in tot felu'I, ca 9i cuvintele invSfdturii sd se predea drepte gi exacte. Arf,tindu-le celor .ce obi$nuiesc sd amdgeascd pe unii din cei mai simpli, cd lucrul acesta nu e de fhrf pagub6, le-a zis iar5li t <<IQr va Iura cineva un bou sau o ooie $i Ie va tdia sau vinde, cinci boi sd pldteoscd pentru un bou Si patru ' oi pentru o oaie. ,$j de va alla cineva pe hol turind, qi bdtindu-L iI va omotf,, cel ce I-a bd.tut nu.va ti vinovat de moartea lui. Iat de va tace aceasta dupd rd.sd.rl'tulsoorelui, vlnovat va ti Si va'muri pentru cd. a omorit. $i dacd nu ve avee avere ca sd vindd pentru lucrul furot, sd se vlndd. Iar de se vo prinde gi se vc aIla 'ln mlna lui lucrul turat, de la csin pind la oaie, vii, frndoit sd Ie pld"teascd, (Ieg. 22, I urm.l. PALADIE; Nu e prea clar cuviutui. Deci incearc5 de-mi spun'e ce este ceea ce se poruncegte ca prin ghiciturd, CHIRIL: Legea impune cu folos o pagubd mare celui ce voie$te sd rdpeascd pi struneqte pe cel neinfrinat in poftirea celor ce le are, poate, fie un vecin, fie un frate, in aga fel'cd de i s'ar intimpla aceluia chiar sd fie omorit in timp ce furd, sd nu li se socoteascd celor ce l-au omorit ca vind. Il supun,: apoi gi pe acela ocarei 9i prin porunca de a-l vinde de nu va putea achita preful de rdscumpdrare. Prin aceste ameninfdri ii impinge spre trebuinla de-a se hotdri sd viefuiascd drept. Dar, infelesul, ascuns al istoriei e mult deosebit de acesta. $i trebuie sd-l explicdm bine, pe cit se poate, boul 9i oaia sint amindoud curate Si intrucit le aducem lui Dumlezeu intru miros de bund mireasm{.. Dar boul e superior prin mdrintea corpului. Celdlalt animal nu e aia. Cdci oaia e mai micd decit boul. Deci boii Si oile ca ni$te animale curate ce se sfinfesc gi au copita crdpatd 9i Sint rumegdtoare, muncind pentru rodurile omeneqti ce sint mulfimea sfinfitd a celor ce s-au indreptat prin credinfd. Cdci boul lucreazd pdmintul, iar oaia e gi ea aducdtoare de rod. $i turma celor chemati a fost adunatd in ocolurile dumnezeiegti, adicd in biserici. Dar foarte mulfi sint hotii

25,1

SF" CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

din preajma ei, care sapd qi pdtrdnd gi scot prin ingeldciuni felurite, sufletele celor mai simpli 9i le vind pierzdtorului Satana.lnsd cel ce a fdcut una ca aceasta,va pldti, zice, cinci boi in loc de unul gi patru oi in loc de o oaie. Pedeapsaholului pentru bou zice cd trebuie sd fie incincitd, iar pentru oaie impdtritd, irnpunindu-se,socotesc pedeapsa dupd mdsura mdrimii dnhovnicegti a celor pierdufi. Cdci mdrjmea tru- peascd e chipul (tipul) ;;i umbra celei duhovniceqti. gi nu e greu de rzizut intre credinciogi pe unul mai mare, pe altul mai mic, pentru ci nu sint.toti la fel. "ci fiecare din noi are darul sdrzcle Ia Dumnezeu, unul a'Sa, altul aSa>(I Cor. T, V). ' Dar dacd holul e prins, zice, incd furind 9i rdpind gi implinind faptele holiei noaptea gi pe intuneric, sd fie omorit. Iar fapta aceasta nu va fi ucidere gi'cel ce-a {dcut-o nu va fi vinovat. cdci cel ce a cdzut era tilhar gi a pdtruns cu sila, gi deci a fost omorit dupd legea rbzboiului. Dar dupd ce a rdsdrit soarele qi a trecut timpul furtului, opre;te mina celui ce lovegte gi supune indrdzneala lui pedepsei cu moartea. 'Cdci dacd holul spiritual ce furd sufletul celui ce-a crezut in l{ristos gi-l trage din iubirea fatd de Dumnezbu, p prins in aceste fapte, rra trebui sd- sufere, nu fdri dreptate, moartea. pentru cd a omorit rin suflet, ca're e nai bun decit trupul. Dar clupd ce i-a rdsdrit hofului soarele in minte gi i-a lurrinat, asemenea luminii gi zilei, cunogtinla. acievdratd,nu-l rrrai lasd sil iie primejcluit. Cdci se peclepsesc luclrri]e nopfii gi ale intunericului,'pe cind cele din lurnind nu se mai peclepsesc. Dar Dumnezeu a hotdrit sd se ierte gi pircatele.vechi gi cele in_ tru negtiinld 9i intuneric. Astfel s-a spus celor ajungi de la pdcat la lumina spirituald (inteligibild) : "Erali odinioard intuneric, iar acunt lumind in Domnul, (Efes. 5, B). Aqa a inclreptat Dorn'ur 9i pe dumnezeiescul Pavel, care a fost inainte hulitor Ei prigonitor gi ocdritor cdci prigo'ea peste mdsurd lliserica lui Dnrrinezeu o prdclape ea. 6i PALADIE: Foarte bine ai spus, ' CHIRIL: Iar de nu va p,tea, zice, sd plhteascd cinci boi pent.i ttnul gi patru oi pentru una, sd se vincrd pentru lucrul furat. vezi cum oslnclegtelegea in chip clar starea de 'ecinste a robilor ce au in ei pdcatul continuu gi de negters,intrucit nu pot, aga zicincl, nici mdcar sii se elibereze prin pref de rdscumphrare de pdcate, neputind din pricina sl6biciunii vointei sd asude intru pocirintd 9i sd imblinzeascd. pe Dumnezeu prin ostenelile acestea? 26e. se vindd deci, zice. sd cdci
269. CAI ce pdcituieqtc continuu, se obignuiegte cu picatul, sau sldbeste in voinla de-a se elibera de cl atit de mult, cd nu mai poate face rost de un pret de r d s c u m p i r a r e a v i e l i i s a l e p r i n p o c i i n { i sau prin opunerea unor fapte bunt,, sau

INCI{INARE

IN

DUH

SI ADEVAR

#
* *

b
$

nu lasd sd fie numdrirfi intre cei eliberafi prin harul dumnezeiesc pe cei astfel intinafi. Iar alungali din cinstea cuvenitd celor liberi, aceqtia vor auzi : <lafd ali fost t,induli pentru nedreptcillle vooslre)) (Isaia 50, 1). $i clacd cel ce a furat va fi aflat, zice, pind ce n-a omcrit (boul sau oaia), dacd retine lucrarea, adicir va fi prins dupd ce a inceput inqeldciuneagi amdgirea altora, dar incd n-a biruit gi n-a dus la pieire pe auzitori,, va pldti indoit. Cdci stdpinul turmei igi ria lua ceea' ce e al' sdu, iar ingeldtorul va da socotealir (aceasta inseamnd a pldti incioit) qi va suferi pedeapsa morfii. Ceea ce a voit sd facii altora, va suferi, dupd cuviinld, el insugi. PALADIE I Cu adevdrat pierzdtoare pi foarte primejdioasd esle fapta am5gitorilor. Despre ei socotesc cd a spuS gi l{ristos insusi : "Luali aminte la cei ce vin la voi in haine de oi, iar pe clinlduntru sint lupi rapitori, (N{atei V, 15). CHIRIL; Deci, cu dreptate porunce$te legea de tofi acegtia sd fie omorifi ca niSte fiare sdlbatice. Cdci s-a'scris in Iesire : <De va Iura cineva pe vreunul ctin tiii lui Israil rsi punind stdpinfue pe et il vi vincle, gi se vo descoperi intru aceasla, cu inoorte sd fie omcrit>> (Ieg. 21, 16). Iar in "A cloua lege,), zice: <De va Ii prins vreltn om Iurind un suflel din tralii sdi, din Iiii lui /srail gi punind sldpinire pe d il va vind.e,sd moard Iurul acelar (Deut. 24, 7). Dec,i nu e ingdduit sd se 16peascd neamul sfinlit in Hristos 9i sd fie dus intr-o robie strdind de cei ce obignuiesc sd facd aceasta. Cdci precum cei ce, anbgind copiii, ii atraE din cetate ii aln case gi dezbrdcindu-i de semnerlelibertdfii, le impun jugul robiei silnice, la fel se socotesccei ce atrag prin apdgiri megtegugiteale ideiior pe cei ce s-au hotdrit s5 cugete ceie drepte pi se nevoiesc in viata cuvenitti celor liberi, la pdrerile lor nebune;ti, suferd osinda tilharilor de sufiete omenegti ; iar pedeapsa lor e moartea. Acestor fel de oameni nu le spuneli nici "bun venit)), zice ucenicul N{intuitorultri (II loan, 10), ca unora ce indeamnd la niiravuri sdlbatice. Pentru cii oaia nu poate fi cu afecliune fafd de lup gi pentru cd cele ce au obiqnuit sd simtd cele contrare nu se impacd intreolalt5. C{ci s-a spus: uCe parte ore un creclincioscu un necredincios (II Cor. 6, 15j. ? Deci, pen,tru ca sd nu fie rdpiti vreunii din Biserica lui Dumnezeu ca dintr-un cdmin pdrintesc Ei sd fie dugi in capigtele celor vicleni, vinzindu-li-se mintea prin perversitatea rdutdfii (cdci insolirile rele slricci moravurile bune>>, Cor. 15, 33), legea hotdrdgte pecleapsacu I tnoartea pentru cei ce indrdznesc in chip cu totul necredincios sd facd aceasta.
a unor. virtuti. relelor ldcutc. Patimile invechite nu se mai vindeci u$or. Acetlia sinl vinduti, fdrd voia lor, Satanci.

256

SF. CETIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Dar pofi vedea legea ardtind ac'est lucru in chip indirect qi prin altd poruncS. Cbci indrumd lucrurile din lume spre dreptate, printr-o inv5fdturd mai ciard gi ugor de infeles de cei ce vor sd o prinreascd. Pentru cI nu vom desfiinta istoria, in cele ce sint foarte folositoare, ca invechitd. Fiindcd uneori folosegte $i litera pe cei ascultdtori dar in adinc. ea poartd cele duhovnicegti Si are ca in nigte umbre tot mai ugoare inlelesurile mai subfiri 26en. Astfel s-a spus iardgi in Iegire : <far de va ingela . cineva vreo tecioard nelogoditd ,gi se va culca cu ee, cu. zestre sd o inzestreze pe en qi s-o ia de solie. Iar dacd nu ve. voi tatd.I ei sd o dea lui de lemeie, va plati tatdlui el argint cit este zestrea tecioarelor* (Ieg. 22, 16*17). $f l6"rgindu-ne pomnca dumnezei,asc5,dumnezeiefou,l Moise zice i,n A doua lege: <$i de se vo aIIa ont dormind cu temeie cdsdtoritd cu bdrbat sd-i ucideli pe amindoi, pe bdrbatul cere a ctormit cu temeia" Si pe Iemeie, $i vei ridica rdul din Israil lar de ve ti tecioard logod.itri cu bdrbat Si alllnd.-o un om in cefote se ve culca cu ea, sd-i scoateli pe amlndoi Ia poarta cetrilii lor gi sd fie omorlli cu pietre 9i sd fie uci$i : tindra pentru cd n-o sfrigot frn cetate Si bdrbatul pentru cd a injosit Iemeia aproapelui sri-u. gi veti_ scoate rdul dintre voi. Iar de va atla in cimp bdrbatul pe cea logoditd gi sflind-o va dormi ctt ee, sd omorlli pe omul care a dormit cu ee, iar tinerei sd nu-i taceti nimic, cd nu are tindra pdcat de moarte. Cdci precum se scoald vreun om osupra aproapelut Si-I omoard, cgc e lucrul ocesfa. Pentru cd in clmp a atlat-o pe ea. gi a strigo t tindra cea logoditd $i nu a fost cine sd.o,ajute pe ee> (Ieg.22, 22, urm.l. Ceea ce fine de istorie socotesc cd nu ,are lipsd de nici un cuvint pentru a putea fi infeles. Cdci e foarte clar gi vddit. Dar ldsind aeestea pentru moment, se cade, pe ci't socotesc, sd p5"gimpe cf,rarea lduntricd si ascunse270.
269 b. Legea poarti ca un rod in dezvoltare infelesurile duhovnice$ti ee S-au ardtat deplin clar in Noul Testament. Ea e ca o mami ln timpul purtdrii unei sarcini. Pe de aItE parte, fdtul se va ardta ca o trecere a Cuvlntului lui Dumnezeu lucrhtor in cuvintele Legii la starea de intrupare ca om, pe de alta insdgi oanrenii care aud pe Cuvintul prin acele cuvinte se vor ridica la treapta d a,l putea primi intrupat ca om. Omenescul asumat trebuie s& fie crescut treptat la capacitatea de-a se face organ direct al ipostasului divin, lnaintind spre curdfia Si inlelegerea Cclci_ce L-a putut nagte ca Fecioar6 Ei a celor ce L-au primit ca Apostoli pi c r e di n c io g i . 270.'foate dispozitiile legii se referi Ia faptele oamenilor sdvlr$ite prin trup $i la stErile trupesti lSsate de ele. Dar ele ascund 9i infelesul unor migcdri $i st6ri ldsate de acele fapte Si stEri in suflet, sau miEcdrigi stdri asemindtoare ale sufletului.

TI\TCHINARE

II\I DUET SI ADEVAR

x57

I
I
l.

\ PALADIE; Fdrd indoialS. CHIRll : Deci vom spune cd pre,cum i,nrtrepdcatele fati de femeie , c-el mai greu din 'to'ate e preacurvi,a {adulterul), c)are stricd ciisdtori,a altcuiva gi primegte despdrfirea celor uniti, la fel, socotesc cd, dintre pdcatele fatd de sufletele omenegti ce1 mai rdu gi mai greu de suportat dintre toate e a rlu:c,ra cocuperea nu a urnuia l,a nimereald, ci ,la a acel,a luia care e cdsd,torit intr-un anumit fel, gi u,nit cu Hristos, Mir'ele de sus gi din cer. Cdci ne-arn unit cu El pri,n credintd qi pe lingd aceea prin impdrtSgirea de Sfintuil Duh. Pentru cd <cel ce se une5te cu Dontnul, este un duh ctf EI>>, dupd Scripturi (I Cor. 6, 17). Deci, legea pedepsegte, pe dreptate, cu moartea impreund cu preacurvarul gi pe cea c.are a curvit ; pe cel dintii pentru cf, i-a introdus seminfele necredinlei lui, iar pe ea pentru cd a disprefuit legea fidelitdtii dindu-se arl,tuiagi deschizlndu-gi mintera stricdciunilor ,aceluia, ,a primit intindciunea ndscocirilor omemesti. PALADIE: Cuvintu,l e convingdtor. CHIRIL; Deci sufiIetu,l cdsbtorit 9i unit cu Hristos prin credinld. $l prin Duhul poate f,i ,asemdnartfoarte bine cu o ferneie c6sS,toritd, dupd lege, cu bdrbat. Iar feci,oandrlogodit5 vom socoti sufiotul chemart la inceputuri,le c'uLnogtinteiadevdrate, dar incf, neunit fur intregime cu l{ristos, ei ,agteptind, cra pe o mlntd gi cra pe rur mod mai depJin de unire, harul ce se de prin Sfintr-r,lBotez Si /mpdrtd.tlrea Stlntului Duh; pe cel c;e a primit do'ar ca o clrvufllX gi oa un incepr:,t de leg5,tur5, invdtrdtura oateheticd. Astfel a tloEodit duannezeiescurl invdt5rtor, Biserica dirn neamuri lui Hristos. Cdci scri,e raga: <V -em logodit pe voi cu un singu: bd.rbat,ca-sd vd inldliyez lecioard curatd lui Hristos> (II Cor. 11, 2). $i Insugi Mirele zic,e p'rin El,asu'lprooroci,lor : "gi te voi logodl pe tine Mie frn veac, Qntru dreptate, ftn judecatd, f,n mild. $i ln frndurdri, gi te voi logodi pe tine Mie ln credinld. gi vei cunoa1te pe Domnulu (Osea 2, l9-20'S ztr. Deci de se \ra rbferi, zice, ptc'altuil stricdrii la un astfel de suf'let, Iu,cru"i va fi' socortit ca preracurvie. Cdci cea iogoditd e lnda,toratd sE stea sub pudgrea celui ce-i va fi irn sc:urtd vreme m,ire. $i dacd ne,iegiui27t. Unirea sufletului cu Hristos este ca o c{sitorie. Sufletul se ddruieste lui Hristos cu o negrdit{ afecfiune qi primepte de la El viata Si toate gindurile, sau qugetd numai la El, iar prin aceasta gindurile lui sint infiutinfate gi cdliuzite -noi in aceastd unire, nu ce simte El, sau cum de Ef. Noi gtim mai mult ce simfim ne ddruim noi Lui, nu cum se ddruiegte El noua. Dar in faptul ci in noi risar inlelesuri uimitoare, care simtim cd nu sint de la noi, avem dovada lucrdrii Lui ln aceastd unire dintre noi qi El. Adulterul sulletului tafd de Hristos e mai grav gi mai adlnc declt adulterul trupesc al lemeii fati de bdrbatul ei, Propriu-zis lltimul :' " ' ' n-ar exista, dac6 n-ar piemerge primul. 17 _ Sf. CHIRIL

SF. CIIIR,IL

AL

ALEXANDRIEI

rea se va intirnpla, zice, in cetate, adicii, in Biseriea ]ui Hristos $i in cetatea lui Dumnezeu CeI viu, in care locuiesc ingerii gi bdrbafi,sfinfi, invdfd'tori $i dascdli c,are p'ot da un ajutor celor primejduili 9i amdgili, sd fie ucisd deodatd cu ingeldtorul qi fecioara care a suferi't stricarea. Cdci putind sd scape ugor cle stricare dacd vestea dascdlilor ce gtiu sd scape un sufie't, ,a p.rimirt de bund voie sd sufere s;tricare'a9i nu a fost dusd p,rin consrtringere rla pilcart. Iar dacd nu se va intimpla, zice, in BisericS, nici in cetatea lui Dumnezeu Cel viu, ci in cimp 9i in farin$, unde nu erra invdfdtoru,l ,cale si-l apere gi era lipsd mare de cei ce obignuiesc sd cdlduze,asci spr'e bine, ti ingerldciuneas-a infdptuit in lipsa numai cel ce a constrins. Cdci fapindrumdtorilor, sti se pedepseascd ta sivirpitd sub puterea forlei gi lucrul suportat din lipsd de ajutor 9i clintr-o constringere de neocoJ.rit, scutit de vind. Sau nu vom spi.lne e cele ce ni se impun fdrd voie, c,a cele sdci e gregit sd se p,edepseascd virrgitecu voia ? PALADIE: E foarte adevdr'at.Cdci legea e dreaptd. CHIEIL; Bine zici. Deci face o imp5rtire mai amdnunfitd a celor sdvirsite pi mdsoard intr-un anumit fei pedepsele cu pdcatele, neeiiberind cu totul de pedeapsd nici pdcatul mai mic, dar nepedepsindu-l la fel cu cel mai mare, ci turnind minia pe mdsura vinilor. Cdci a zis inrdgi ; <Iar de va aIIa cineva pe tata Iecioard., care nu e logoditd., qi si,hnd'o va dormi cli ee, gi se va aIIa aceasta, sd dea omul cane a dormit cu ea totdlui tinerei cincizeci de drahme de argint Si ii vo ti lui Iemeie, pentru cd a finjosit-o pe eo. Nu va puteh sd o Jose pe eo niciodatd, (Deut. 22, 28-29). Agad,ar, pe cel ce s-a insotit cu cea logoditd l-a declarrartvinov'at de preacurvie (adulter), in felurile in care am spus. Iar in inteles duzice, cd un suflet care n-6 fost in unire gi hovnicesc, dacd se constrartS, .prin c,redinfd, ci a fost in chipul fecioar,ei n-a'fost fdgdduit lui Hristos a fost inrbina,tde cineva p,rin inv[fdtu,ri contrale dreptei credin]e li dus di'n rd,tdcire ln rd,t5cirer ceea'ce fac ere,ticii, rdpind pe unii din pdgini 9i din iudei 9i convingindu-i sd le urmeze 1or, fapta aceasta nu va fi fdrd vind. Ci unul ca acela va pldti tatdlui sufletelor, adicd lui Dumnezeu, pedeiapsapdcatului, inchipuitd ln trebuinla de-a pldti paguba in bani, Iar trebuinfa de-a fi lui femeie, e drept 9i din punct de vedere al istoriei. PALADIE; Inle'leg ce spui. Legea e indoirtd : brrpoascH 9i duhovniceasch. CHIRIL; Observd, cd Si cuvtrntuJ pomncii vechi a cunoseut cea ce a spus Hristos despre b&rb,at gi femeie. <Ceeo ce a lmprcunat Dum'

!L--

INC}IINAR'E

lN

DUH

SI ADEVAR

259

nezen, omul sd.nu despartd" (Marcu 10, g). Ea uii va Ii lui, zice, Iemeic, pcntru cd a injosit-o pe ea. Nu va putea sd o Jose pe ea toatd viafa',. Pe lingd aceea, ia s,6tfi1a indllimea mdriri,lor fecioriei curate, la cdci cuvintul scripturii de Dumnezeu insuflate socotegte 5i nume5te desfeciorirea injosire gi o socotegte pierdere a cuviinfei.. PALADIE; Bine ai zis. CHIRIL: Dar dupd ce a oprit ingelarea gi abaterea spre rdu, din partea ereticilor gi a ce'lor ce obignuiesc sd corupd pe cei ce s-au ho- r tdrit sd umble drept, gi atragerea ior la cele ce nu se cuvine, sf mai girndim gi la aitceva. $i alnllme la ceea ce ne-a d,at clurninezeiescu,l pave,l ca pe o invdfd,turd prea bund, zicind : <sd nu se certe nimeni pentru cuvinte, ceea ce Ia nimic nu tolosegte, Idrd. numai la surparea.ascultdtorilor> (II Tim. 2, 14). pentru cd dispute,le peste trebuinfd gi intrebdri,le din iubire de cear,td n,asc lupte netrebuincioase gi rdnesc mirntea as_ cult'dtorilor. gi unii d'in aceg,tia,din ugurd,tate primesc 5i se s,ilesc sd laude cu Cu,te2ap1l1 negtiinld, ceea ce nu e prin fire s,au nu e spus drept. gi Ia,r arlfii, di,ndu-gi o pdre're rea despre luc'urile cele mai b'ne, se dovedesc'bolind de aceeagi ne$tiinfd ca gi ceila,lfi. Futini sinrt cei ce gtiu s6 deosebeasci lucru,rile bine gi sd areagd ceea ce-i fo,lositor din ceea cg pdgubeqte prin fire. De-abia acegtia igi pHstreazdcu greu mintea nerdnitd de disputele altora. Deci, legea dindu-ne sx intelegem cd acest lucru e pdgubitor celor ce vodesc sd-l fac5, z ce iardgi : <Iar de se vor sIdd.i doi bdrbali 9i rzor Iovi o Iemeie avind 1n pintece gi va iegi copilul ei nelormqt, cu gloabd sd se"g/dbeo,scd, precum va cerg bdrbatul temeii; .ti o ve de cu cil se cuvine slrguinfa. Iar de va Ii tormat va do sufJel pentru suf/etr (Ieg. 21,22-23). Se spune cd embrioaru,lclin pi,ntece se aratd cu chip de om gi ajunge la forma trupului nostru de-abia cind implinegte patruzeci cle'zile. De ace,easpun unii cd Moise, bdrbatu,l rninunat, c'a unurl ce purta, aga zicind, in pintece gi refdcea chipul lui Israil spre viafa cea dupd legd, s-a infrinat de La mlrrc'a,regi bduturd patruze,ci de zjle, cdci zi,ce : <<Piine n-am mlncat gi apd n-am bdut patruzeci de zile, (Deut. g, rB), Dar t ebuie sd presupunem cd pi Hristos a fdcu't-o gi a rdbdat-o aceas- . ta pentru noi. cdci in el se ref6cea prin infrinare chipul firii spre sfinlenie dupf, ce la inceput prin pofta nei,nfr,in,artd imbolnivise in pr,ose t,opdriur,te larrtindciune prin pdcat si neascu,.itare. de Acestea nl. sinrt greu de infeies, Dar 'acum sx [ds5m cuvintu,] isto* riei. $i sd cercetdm ce trebuie sb se inteileagd prin lovireo unei femei creare in pintece, de cdrtre cei ,ce obignuiserd sE se sfddeasc5. Cdci nu e nepldcut sd ciiuit[m infelesutl suibli,re al acesto,ra.

SF.. CI{IRIL

AL

ALEXANDRIEI

Roclul Si ffi,tul minfii e crredinla in F{ristos, care prin cuno$tinla de' sdvirgitd ne nodeleazl dirn ,nou du,pf, El 9i ne f'o,rmeazddupii chipul ('tipul) clumnezeiesc.Aceasta spunind-o credincioqii au strigat prin glafricra Ta, Doarnne, Doarr'ne, ram luat in pintece 9i SuI lui Isai,a: <<Psnt'ru arn puntrat gi ,am ndsourt duhul mirubuirii T'ale c'are [-am fdcu,t pe pAmintl (Isaia 26, l}l.Iar dumnezeiescul Pavel a spus celor ce au obzut prrostepte de l,a ,cu,nogtinfa rnai desdvirgirtd la cea rnai de jos si nedesdvir,gitd, adicd Galatenilor : <Copita$ii mei, pe care iaft$i vd- port I'n mine, pind.cevalua Hristos chipA.n voi> (Gal.4, 19). Cdci incepind in duh, au cdutat desdvir$irea dupd trup, trecind Ia slujirea legii. De aceea n-au dus la sflrgit formarea chipului lui Hristos in ei, avortind, a$a-zicind, birnele c.qezat in ei ca ,irrtr-un piidtece. A$ad,ar' desf,vir$irea in cunos,tintd 9i curdlenia i'n credintd, duc l,a cap6t ln sufletele noastre a'le tu,tu,ror, formarea chipuh.li Lui Hristos 22. Deci, clnd se smintegte cineva de certurile de cuvinte ale unora, $i teapld5 credinla 9i cu,nogtinta pe care o su.fletui oIre a1p5rtimit ,ac,easrta poartd ca o sarcinl Si o are agezatd ca pe o comoard inlXuntrul mintii, de va fi, zi,ce, racreastanef,onniath, a.dicd aledeplind 9i fdra chip inc5' pricinuitor,ul srniotslii va avea de dat numaidecit o platd, pe care i-o va cere rnirele acelui suflet,'adi,cd Hristoa; 9i o va d,a cu sirg:urinfa,'adicd aducindu-i mulfurnire cd rt.a suferit pedeapsa pieirii tota,le. I,ar de va fi, zice, fd,tr:l[ spini:tu,arl(inrteligibi,I) ei sufileturlui forrmnt, radic5 o cqlllo$tirnt5 Si o cr,edinfd ce are chipu,l ,luri Hristos, va fi supus pedepselor celor mai de pe urmd, ca un ucigag. Cdci [epddarea credintei neftirbite gi pierderea cunogtintei depline este o moarte a sufletului. CEci impdrtdpirea db invdffi,turi neorediurcioase gi'de cuvinte propovddu,ite de un om care s-a ff,cut rnimcare diavorluilui gi hnand turmei dr'acilor, e ,intindciune. De ,aceea irrteruice aceastia, zicind c,a Prfur ghiciturd : o$i ccrne ruptd de liare sd nu mincali; sd o o'runcati ciinelui> (Ie5,22,31). Cii,ne obi$nuie$te dum,nezqiasca Ssripturd sd ntr.rneascd pe omrul neruqina,t 9i necurrat. Deci, dupd cum socotesc, acestuia i se po'trivegte orice invdfdturd spurcatd pi r[u mirositoare, pregdtitX de Belzebul insugi, fiara s&lbaticd ce rupe sufletu'l care se supum.e;i-i slujepte lui spre ,a'ceast'a. <<Cdci nimeni nu zice : Anatema Iui /isus, decit in Belzebul>>(I Cor. 12, 3). Dar sfinfilor nu ,li se potrivegte nicidecum impdrrtdsirea de cugetdri 9i cuvirrte aga de urite pi de stricate. <cdci nu are nici o pdrtdsie Iumina cu intunericul> (Ii Cor. 6, 14).
272. Chipul lui Hristos se @ntureazd pe lncetul, ln noi, ca embrionul ln pintecele femeii... e ca o simlntd ta incepui. Ia chiful clar pe mdsurd ce'tl Il cuimiti noagtem tot mai bine $i fiinta noastrd se intipdre$te de virtuti, prin. cqre pe El.

tNcrrrNARE n{ DUri Sr ADEYAR

26r

PALADIE: Adgvdrat. 3HIRIL; Apoi poruncegte c5 cei ce du primi,t slujba de i,nvdfdtori gi de conciucdrtoriai turmei.or se cuvine sd privegheze. $i modul in c'are tr,ebuie sd facem aceastlg potrivi't cu cuvriinta noraStrd cregtind, il aratd in Levitic, zicind : "Vitele tale sd. nu le supui olluj soi 9i in vio to sd nu sricle;fi sd.minld slrdind" (Lev. 19, 19). Murltimeo condusd poate fi asemdnatd foar,te bine c"u turmele de c,apre 9i de oi, sau cu via. Cdci dumnezeiescul Perbrua auzit : osimone al lui lona, Md iubeqli tu ? Pa|' te mieluSeii Mei, pa1te oile Me/e (Io,an 21, 15-17). Ia,r proorocul trsaia a spus despre Israe'liti : <Caso lui lsrail esle vio Domnului Savcol, 9i omul din ludo este odrasla prea iubitd, (Isaia.5, 7). $i virtutea pds'tci'ruIui st{ in a nu ldsa vre.un animnl de arlt soi la oi, ca sA nu se s'upun6 sdriturilor aceluia qi sd nasc6 vreo corci,tur6, cdzind din nobletea lor n,atural5. I,ar pdzitorul viei, dacd este chibzuit 9i se sirguieSte sd lucreze pdmintul mai bine, nu va suferi sd rdsard seminte strdine sub vite, ca nu cumva aceSta chsltuindu-;i sucu,l cu c'eel6c'e-i strdin, 5d nu mai aibd penrtru semintreleviei. Tre,cind acum ca de la o ic,oand la intelesuJ duhovrricesc, si nu Idsdm oile cuvintd'toare, sd se supurE in,s5minfdrilor sprituale ale necredinfei invdtdtorilo,r eretrici, adicd invdfbitlrrilor lor prin cuvint. Cdci rodul unei opinii neilegi.uri'tee fo,arte urit gi cuvintele cdilor de atlt6 cre' dinli se fa,c pricini ai dn,or embrioni fociti cerlor ce le prirn'esc. Deci noi, c'a,resintem vii gi tinem loc de mrl5dife, s,e cuvine sd ne incurundm cu un rod de un singur soi Si sd ne ferim de rodul de doud soiur'i. Cdci lntre griu gi strug:uni nu e rrirnic comun. Deci nicd unul dintre noi sd nu se facd loc pentru seminte strdine. PALADIE.' Bine zrici. CHIRIL; D,ar gi in a,lt fe,l a,r,atiicd cei de moravurri deosebite nu se pot uni gi impdca gi nu pot ave'a pbrtdqie intreo,larltd,infdtrilind. ca chip (tip) al acestui lucru impreunarea cu totul nebuneascd 9i prosteascd a animalu;lui cuvirrtb,tor cu cei necuvintdtor de ai'td specie 9i strdin' Astfel zice in le$ire : <Pe ceI ce se vQ culca cu dobitoc, a) moalte sd-l o(les. 22,19). Dar gi mai clar in Levitic : <$i clne se v0 culca cu morlli>> un animal cu patru picioare, cu moarte sd fje omofit, iar animalul cu patiu picioare sd-l omorili. $i temeia care va melge ]a orice IeI de ani' ma| ca sd se impreune cu el, sci o ttcideli qi pe eA tj onimolul. Cu moarte sd lie omorili. vinovali sinlo (Lev. 20, 15-16). lnsofirile, amestece' rile, impreundrile spirituale cu cei cu care nu se cuvine 9i de Care se lmbolndvegte mintea de ultima nebunie, sint pricini de .moarte atit celor ce corupr cit gi celor ce suportd de bund voie corupelea.

*2

SF. CHIRIL

AL

ALE>(ANDRIEI

PALADIE.. Foarte drept gi cuvenit a hotdri't lege,a. CHIRIL; Darr se cuvine sA ne minundm gi de aceasta. Au pu,tuf se fie unii care au pdrtimiit amdgire,a din constringere gi nu fdrd l,acrimi, sub puterea unei forfe cdreia nu s-au p,utu,t impotrivi, degi n-au vo,it sd adrnitd abaterea de la invdfdturile drepte Ia ce,le piezige. LeEea a socotit sd-i treacd cu vederea gi sd nu-'i lase f6rd un aju,tor nici pe ac,egtia. PALADIE: Cine sint acestia ? 1HIRILT cei supu'gi cu slta unui jug strd,in 9i inldnfuifi sub sliipiqir,ea celor c,ei-au cump{r,at. PALADIE: gi id ce chip ii ajut6 legea pe aceqtia ? CIIIRIL; Ii 'dezleagd de legd,turi $i de constringere, daci paEul;a atinge suflotuJ pi le dd dreptu,l id fugd de cel ce ii pdgubegte, fiird.si-i impiedice nimenea, cdci s-a spus indireot in Iegire : <Iar d.e va lovi cineva ochiul robului sdu sau ochiul roabei sale, g1-l va orbi, ii va lcisct liberi, in schimbul ochiului lor. Iar cle va scocle d.intele roabei sale sau d'intele robului sdu, ii va ldsa liberi, in schimbul d,intelui lor, (Ieg. 21, 26-27). Dupd 'tiricuirea din afar6 gi dupd intelesu,l nemijloci,t, poru,nca impiedicd indrizneala gi domolegte minia stdpinilor gi nu-i lasd sd aju,ngd pir'5 (a acele fapte prin care cei supugi vor suporta o gtirrtrire a integritd{ii lor. Nu rl'asdrnicidecum faptale miniei s6 se dezldn}uie fdri friu qi sd v,altdmefirea insdgi, c,dreia ii cunoaptem cn singr.rr stbpin pe 273. FhcS,to'rul Cdci ,rob['a gi pd,timirea din pricina ei nu este o bo,alii na273.^Creltinismul'a cerut intii Stipinului robului si nu se vatdme patura acestuia. lntrucit n-a creat-o. n-are nici un drept sd o vattrme i sau si o distrugd. Robia este impusi cuiva de cel ce prin folosiiea pdcdtoasr a'unei imprejurari-$i .i .gyqi dibdcii practice mai mari, de a deveni stipin ; e un mod de folosire a inte_ gritatii naturii altui om in favoarea lui. Dar ea nri di dreptul stapinului la qtirbiiea sau nimicirea valorii aceluia. Ce bine ar fi daci r-ar fine seama de aceastr4 $i de cei ce profitind de-_o putere a. Ior asupra altora, fArA ca sd-i declare p. u.,egtiu 'crcatinism h, llgd deschis robi, ii tortureazE in mod'ul cel mai crud'? oprirea prin a bataii 5i torturdrii alto-ra, asigurh_o anumit& libertate a celor attaii ia disbozilii n1j_ta.li..,s-easigurd intre stdpin qi rob o relafie ca de la o* iu n-. ciprirea ;_elor la acedsta Iimitd inseamni recunoagterea omului ca o realitate ce vinc de sus, de _la Dumnezeu, $i ca avind prin aceasta un caracter intangibil. El apare ca o r_ealitate ultimd, dar intr-o realitate datd. peste el nu se poatj trece. ln' eI se refl.ectil _misterul supremului inceput. Prin Iibertate este incepiitorul ultim aI acfiunilor lui. Iar cum existen{a nu o are de la sine, cel ce i-a dat existenfa in aceastd calitate de incepdtor al acfiunilor sale, trebuie si fie modelul omului nu numai ca incepdtor intr-o realitate datE, ci gi ral realitElii insdgi. Omul fiind in_ cepdtor de acfiuni intr-o existenti dat5, nu o poate nici incepe, nici distruge total. EI poate face rdu in ea, in loc sd facd binele, dar n-o pouie'aistruge., ae firea omului, libertatea lui nu trebuie oprimata de altul. ne fipt nici' linind n-o poate anula de tot. Chiar sclavul e constient de o libertate a lui, inldnfuiti dar nu a1ulat6. $i din aceasta se vede cd diferenfa intre cei puternici gi cei supugi lor in sens lumesc, nu fine de fire. Ea nu-i face mai pufin oameni pe subalterni. Ea este

$
INCHINARE IN DUH SI ADEVAR

263

turalX, ci impusd de asupritori. Iar in Hristos lisus, Dumnezeu Si Taitdi reaiiuce i,ndatd i,ntreaEa fire in starea de la inceput 274. Cdci <docd esfe cineva 1n Hristos, e Idpturd noud> (II Cor. 5, l7l. $i se desfiinteazd total ruginea robiei. Cdci scrie Pavel : <.[n Hrislos Iisus nu mai e rob, nici liber>> (Col.3, 11). Iar legea cdlduzind spre desdvirgire, despoaie stdpinirea de po,rnirea neirnfrin'ati gi de ceea ce intrece mdsura cuveni'td, impunind c'elor ce dispreluiesc legea, ca piat5- obligatorie, eliberarea celol nedreptdtiti. Dar acestea fin de iiterd gi de umbrd, dacd vrea cineva sa cugete gi la ele. Iar d'acd se ti'lcuiegte i'ntenfia lbgii duhor,"nic,egte, poti sf, te gi in alt fel de infelesurile ei. Lumina aceasta din luapropii, Paladie, me o primim gi ne minundm de ea ou ochii trupu'Iui. Dar lumina dumnezeiascd 9i spiri'tual5 {inrteligibilti) rbs,are i,n inirnli,ie noastre. $i hnana trupuJui se face luirecoasd prirn dinti, d,ar fapta ,acestora e cale spre viatd 27s.Iar 'lucru,rirle vintuoase gi grele arle inlelesu'rrilor dumnezeiegti sint sfdrimate ca de u,n dinte de forla cugetdrii gi ,fapta aceasta hrdneqte sufletul. Astfel, infelepciunea intinzindu-ne masa dumnezeiascd gi duhovniceascS, zice : *Venifi mlncali plinea mgq' ,{prov. g, 5). Deci d.acb s'ar intimpla chia'r unei slugi vreo v5,ttirnare in acestea din pric,ind cd st5pinurl il l6vegte 9i irt sirlegtesd cadh de ,la adevdru,l dogmelor in vreo ingeldc'iu,ne nesocotirtd, sd se dezleEe, zice, legdtuira pi jugul c'onstri'ngerii sd nu rnai aibd nici o bazd. si se a,rulncefrica de stdpin $i cel supus sX plece wrde gi-arr gdsi putinfa unei raiefi fdrd r'dtdmare.
o situafie anormald, produsd de pdcat. Unii sc fac stipinitori prin pEcat, iar al[ii sint fbcuti supu;i'de temerea de pdcatul lor. In robie se manifestd boala pdcatu-lui, nu a firii, o boalS produsi in fire de voinfd ca despdrfire de Dumnezeu. 271. Tatll care ne-d 'creat ca sd fim alti fii ai Lui, aldturea de Fiul Sdu Unul Ndscut, restabile;te in Hristob libertatea noastrA egalS de fii, cum am fost fdculi la lnceput Si cum sintem prin firea nepervertitd de pdcat. Hristos nu (ine pe cei adunali real in El prin credintd in diferenla-de stdpini ti sclavi. ln'Hristos oamenii se descoperd unii pe alfii in libertatea lor. De fapt numai aga comunici in libertatea lor. De fapt aga comunici in ei integral. Sau, numai pentru ci in Hristos comunicd integral, ei se descoperd ca liberi. Stdpinul cu sclavul sau cu sluga nu comunicd nestingherit. Prin aceasta nu-gi dcscoperd umanitatea lor nici unul altuia, nici fiecare in sine. Umanitatea fiecdruia rdmine strimtoratd in ea i4si5i. Hristos S-a smerit pe Sine lntrupindu-Se pentru a se comunica qi pcntru a-i fi prirnitd comunicarea. El se comuni'ci deplin pi in Sfinta Impdrtdganie. Prin trupul ii singele Sdu iti comunicd interiorul Sdu in stare de jertfd pentru to1i. lntre smerenie, cornunicarc ti stare de jertfi este o strinsi legdturd. Primind toti pe Hristos in stare de jertfd, ei pot comunica intreolaltd ca egali. 275. Sfbrlmarera mincirii prin dinfi, deEi e o fapth trupeascE, materiale, sluje$te intretinerii vietii omului intreg, deci putinlei lui de-a cugeta. Nu se poate. clespdrli in nici o fapti a cmului in ceea ce e material qi ceea ce e spiritual. Asa e Si cu Legea. lnlelesurile trupepti exprimate prin literd sint nedespirtite de intelesurile spirituale.

264

Str. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

CXci nimic nu e rnai de pref ca sufletuLl. $i ca sd s,e mintuiascd, zice, s5 s,edesf,acdde ror-ie 2?6. $i e uSor de vdzut cd, cuvintul acesta e adevdrat pi se.implinegte gi in timpuri,le noastre. Cdci nu suportd robii c,a stdpinii sd-i atragd Ia rdtircire gf refuzd cu bdrb5fie sd se supund in aceasrtdprivinld stdpinirii exerciiat,d de ac,eia. Pentru cd plecindu-gi grumazul c,apuLuisub povara robiei, iSi pdstre,azd in ei minte,a neturlburatd gi socotesc cd1 d,otoria de-a cunoagte clar gi fd,r5 gregeali invdtdtura despre credinta c'ea adevdratd are un mare pref, mai bine zis e vrednicd de orice gi-gi frace din ea o hr,ani duhovniceascd, dumic'ind prin minte ca printr-urn dinrte, ceea c Ie vine la ureche gi rumegind cuprinsul inlelesurilor dumnezeiegEnz, PALADIE.' Fo'arte c,lar gi drept este cuvinitul. CHIRILT Dar legea ne indeamnd gi altfel sd ne iubim ilitreolaltd icrdup,lecindu-ne sd primim a fi pe aceeagi treapti cei apropi,ati gi.osindind pornirirle nonsrtre spre ineEailitate, PALADIE: Ce vrei sd spui ? CHIRIL: Ascu,ltd. S-a scris i'ar5gi: uDe va lmpunge taurul cuiva taurul aproapelui Si va muri, vor vinde taurul vju Si vor impdrtri argintul lui ;. dar vor impdrli Si taurul mort. lar de se va Ii Stiut cd taurul impunge,lnainte de leri Si inainte de alaltdieri, gi'se va li spus stripinului sdu gi acela nu-I va Ii linut inchis, va pld.ti cu tour pentru taur, |ar cel morl va Ii aI lui" (Ie;. 21, 35-36). Inte,legi ghicitura? Inteilegi cum printr-o pildd clagi Scriptura ne duce spre ceea ce e drept. De se va intimpia, zice, sd fie omorit taurul cu'i.va pi sd fie rdpus de arlt taur vor impdrti taurul viu gi cel mort qi va fi iardgi al amindurora. Aclicrf de se va inrtimpla cui{'a vreun fe,i de asupri,re gi nedreptate de la at'tul; fArd ca acela sd vrea, sd se bucure cel nedreptSfit de bunurile celui ce l-a pdgubit pi sd aibd mingiierile comune. Cdci aceasta cred cd lnseamnd a impdrfi taurul viu. Dar sd f'acd, zice, cel ce a pdgubit fdrd voie, comune gi nenorociri'le celui ce le-a suferit. Vezi deci cum ne indeamnX legea, ca prin ghiciturd 9i in chip umbrit, la faptele iubirii intreolaltd ? Oare nu inseamnd aceasta <a te bucura cu cei ce se bucurd Ei a ltlinge cu cei.ce pling ?o
2?6. Odatd ce ereqtinismul a ajuns religie de stat, acesta a pornit la eliberarea sclavilor, intii a celor ce erau impiedicali de stdplnii lor sd-gi manifeste credinla cregtind. 277. Chiar stdpinii sclavilor clnd deveneau cregtini nu mai sufereau si rimind in starea de stdpini ai lor. Ei ptiau cd in Hristos trebuie sd realizeze comuniunea ln dragoste cu toli, ca lmpdrdfie a Slintei Treimi, ln care imp6ratul este Tatdl nostru li Fiul, Fratele nostlu pi in Care deci toti sintem imphrafi, sau liberi prin dragoste.

264

Str. CHIRIL

AL

ALE)<ANDRIEI

CXci nimic nu e rnai de pref ca sufletul. $i ca sd se minrtuiascd, zice, s5 s,edesface de ror-ie 276. $i e u9or de vdzut cd, cuvintul acesta e adev5rat $i se.implinegte 9i in timpuri,le no,astre. Cdci nu suport5. robii c,a stdpinii sd-i artragd Ia rdtircire g! refuzd cu bdrbdfie sd se supunb in aceasrtdprivinfd stdpinirii exercitatd de aceia. Pentru cd plecindu-gi grumazuL c'apuLui sub pov'ara robiei, igi pdstre,azd in ei mintea netu,lburratd gi socotesc cdl ddtoria de-a cu,noagteclar 9i fdr5 gregeald lnvdfd,turra despre credinfa c'ea adevdratd are un mare pref, mai bine zis e vrednicd de orice gi-gi face din ea o hr'and duhovnic,eascd, durnicind prin minte ca printr-urn dinrte, ceea ce le vine la ureche gi rumegind cuprinsul inlelesurilor dumnezeiegti ?z;. gi PALADIE; Foarte crl,ar drep't este cuvintul. 'Da'r legea CHIRIL: ne inde,amnd 9i altfel sd ne iubiur iritreolaltd indup'lecindu-ne sd priryrim a fi pe aceeagi treapti cei apropiali gi.osindind pornirile noast,re spre ineEa,litate. PALADIE; Ce vrei sd spui ? CHIRIL; Ascu,l,td.S-a scris i,ardsi: uDe va lmpunge taurul cuiva taurul aproapelui Si va muri, vor vinde taurul vju Si vor impdrli argintul lui ; dar vor impdrli Si taurul mort. Iar de se va Ii Stiut cd taurul impunge, lnainte de leri Si inainte de alaltdieri, gi'se va Ii spus sttipinului sdu Si acela nu-I va Ii linut inchis, va pldti cu taur pentru taur, i.ar cel mort va Ii al lui" (Ie;. 21, 35-36). inf,elegi ghicitura ? Interlegi cum printr-o pildd cl,ard Scriptura ne duce spre ceea ce e drept. De se va intimpi'a, zice, sd fie omorit tauru,l cuiva ti sd fie r5pus de alt tau,r vor impdrli taurul viu gi cel mort gi va fi iardgi al aminclnrora.Aclictl de se va i,nrtimptra cui$a vreu,n fel de asurprire gi nedreptate de ia al,tulj fird ca acela sd'vrea, sd se bucur.ecel nedreptdtit de bunurile celui ce l-a pdgubit pi sX aibd mingiierile comune. Cdci aceasta cred cd inseamnd a impdrli taurul vi'u. Dar sd facd, zice, cel ce a pdgubit fdrd voie, comune gi nenorocir{,le celui ce le-a suferit. Vezi deci cum ne inde,amnd legea, ca prin ghiciturii 9i in chip umbrit, la faptele iubirii intreolaitd ? Oare nu inseamnd aceasta<a te bucura cu cei ce se bucurd qi a plinge cu cei.ce pling ?>
276. Odatd ce creqtinismul a ajuns religie de stat, acesta a pornit la eliberarea sclavilor, intii a celor ce erau impiedicali de stdpinii Ior sd-qi manileste credinfa creqtina. 277. Chiar sthpinii sclavilor clnd deveneau cregtini nu mai sulereau sE rdmind in starea de sthpini ai lor. Ei gtiau cd in Hristos trebuie si realizeze comuniunea ln dragoste cu toli, ca lmpdrdtie a Sfintei Treimi, ln care imperatul este Tatdl nostru Si Fiul, Fratele nostlu $i in Care deci toti sintem impdrafi, sau liberi prin dragoste.

INCHINARE

IN

DUII

SI ADEVAR

I
I It
F

PALADIE: Asa se vede. CHIRIL: Iar dacd ce'l cu mai I'nare putere gtie limpede cd dacd nu-gi va lnmm,ia faptele puterii lui superioarre, apro,apele v,a suferi ceva negi pldcut, va suferi o pagubd egald eza, va suporta nu cu sufletul lui nenorocirea ceiuii ce a pdtimit-o. Aceasta se spune ca prin ghici urd prin cuvin,te'le: .Va pldti taur pentru taur; iar cel mott va Ii aI luir,' Nu sint pedepsili cei ce nedreptdtesc pind intr-atita incit sd cadd din bunurile Ior proprii, ci va fi a lor nernorosirea qi a lor paguba intimplatd aproapelui. PALADIE: Cuvintul este foarte clar. CHIRIL: O lege infeleaprtd a iubirii intreol'a,ltd ne-a. ri,nduit 9i dumnezeiescul Pavel, zicind: "Sd nu caute nimeni numai oJe sale ci $i.ale oltora> (Filip. 2, 4). Cdci "iubirea nu cautd ale sale* (I Cor. 13, 5), ci se girndegte gi la a,le altora gi c,a sd fie bine gi cele ale frafilor. Deci 9i ace'asta ne-o indicd Legea vech,e, cind spune : ./ot de ua po$te cineva larind sou vie qi va ldso vitc Jui sd pascd larind strdind, va pldti din larina lui, dupd rodul ei. Iar de va pa,tte toatd larina, va pldti cu cele mai bune din larina sa pi cu cele mai bune din vio sa, (leg. 22, 5). Cel ce l,asd vita s,a in larinile sirdine, se folosegte in cerle'ale saJe 9i c,autd ale sade, dar nu din cel'e ce f'ac veselie (bucurie) vecinuiui, nisi din cele ce tac bucrr'rie rapro,apelui,ci din cele ce se intimpld sf,-l supere'gi sd:l pdgubeascd pe el27e.p""i, trebuie sd cdutdm ceea ce ne este noud de fo,los, adicd ceea ce po'ate deve,ni al nostru, nu prin ldcomia la ale altora, ci prin ce0e ce putem ajunge la aceast,a,fdrd a sdvirgi nici un pdcart li ldsind bucuria vecinud.u,iin picio'are. Aceastd inse'amn6,. desigur, a" cduta gi ale ,altora. Sa;u sd gtie, zice, acela care va voi sd sup'ere pe frafi, cu nepesare, $i sd fie fbrb grijd fatd de ei, cdutind numai ale sale, cd va sup'orta paguba egalS gi cd f,apta c'are-i ,aduce u,n aparent folos ii va pricinni pierderea celor mai scumpe bucurii. Aceasta socotesc cd inseamnd: <Va plciti cu cele mai bun'e a|e larinii sale Si dle vielii soJe". 'Dar intele,zu,l celo'r de fat5 se petrivegte, dupd cum socotesc,9i ndsco,citorilor erezii,lor, ai cdror ucenici necurati gi nerozi, asemene'au'nior d,obito,acenecuvintdtoare, p,asc lanurrile gi viile Domnuilui, spre osinda gi pedeaps,a niscocito,rilor ereziilor. Cdci ei vor avea de suferlt p6gubdre'ade ceile mai bune ale lor, adicd pie'rdere'a sufletu,lui. Cdci sufletul
* folosette din cele ce mi bucurd pe mine, cind se face pdrtag tt. "t,"t de gindurile mele bune, de credinta prin care md veselegte 5i md mintuie$te pe mine, 279. Ya suferi o pagub6. egald cu cea pe care a pricinuit-o altuia nu o pagubb egald cu acela. Pentru cd paguba acelula va fi rbscumparata.

SF" CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

e mai bun deci,t via pi ianul gi deci,t fiec,are din cele ce se cugeitd in parte de nori. PALADIE: Ag'ad,arr, vom spune cd e un rod al dragostei a cduta celb a,lea,ltora pi nu numai aie noastre. CHIRIL: Chinr fl9a e, Pa,ladie.gi a implini iubirea fa|d de frafi e lucru,l cel m,ai pl{cut 'lui Dumnezeu. Dar din iconomie nu ne l,asd sf, impovdrdm cie 'tot iubire'a altora, punind-o la incercdri prisositoare gi prea mari din partea noastrd. cdci sldbegte ugor gi mintea bine intiri'td, chiar dach s-'ar afl,a im ea binele sporit ,ai vreunei o,arecari virtuti, un asalt nemdsurat asupra ei. PALADIE: Ce este ceea ce spuri? Nu infeleg,lirnpecle. CHIRIL: Oare ,nu vei recunoagte cX blindefea gi rdbdarea sint virtufi ? PALADIE: Cum de nu ? CHIRIL.' Dacd cineva ingrhmhdegte asupra celui ce se deprinde in blindefe gi rdbdare, supdr5ri pi ochri gi cele prin care se stirnesc miniile, dacd ,aceastao faoe cu m5sur5, acela le va rdbda gi ,le va pu,rbacu vitejie pi-gi rra face din acea,sta um mij,loc de intiirire i,n blindefe pi in neminie. Dar dacd cineva intrece-va mdsura gi va trece dincolo de g'ranifele a ceea ce poate rdbda acela, nu e nici o mirare, de .va obosi virtutea acgiuia gi o va sldbi in scurt{ vreme 80. PALADIE; Bine zici. Cdci bineie se clatind in oameni qi de-abia stii in picioa're, chiar fird sd-l clatine nimeni ar. CHIIIIL: Dar sd trecem, d,acd vrei, la iubirea iosdgi. Cbci.aceastA e virtutea de frurte gi mai de cdpetenie decit cele,lalte. Deci legea ne invafd iarilgi prin chipu,l unei asemdntr"rigi pilde ,ldmurite, Zicind : <Iar de vei intra in holda aproapelui tdu, adund cu miinile tale spice, clat secere sd nu bagi in holda oproapelui tdu,r (Deu,t. 2J, ZS). A strlnge din
280. Nu trebuie si l6sdm asupra cuiva toati povara efortului de sporire in virtute, sau sd-i punem tot felul de piedici in aceastd sporire. ci trebuie si-l ajutdm mdcar prin neiritarea continui ce i-o pricinuim. De aici rezult6 c6 aga cum avem o parte de vini ia picatele sivlrgite de altii, a$a avem o oarecare parte de nlerit la virtufile altora. Existf, o adincd solidaritate intre oameni. ln baza ei FIristos, ficindu-Se om, a intrat cu voia in solidaritate cu noi, primind moartea p.rntru pEcatele noastre. Cdci unindu-Se cu cei ce au o vinh la pdcatele celor piicdtogi, ,chiar dac5 nu le-au sdvirgit ei, gi-a luat ;i El vina iLor pentru picatele altora, mai precis pentru pdcatele tuturor. Dar le-a dat pi puterea ryi partea lor in efortul lor de-a se feri de picate. 281. Cineva poate uita de sine in iubirea,de altul, dar,nu-i poate cere altuia sd se uite pe sine in favoarea lui. Aceasta e una cu cel mai riepdsitor egoism. Iriecare trcbuie sd caute sd-qi aplice sieqi norma iubirii altora pind la jertfd, nu s{-l oblige pe altul la dceasta aplicare.

'IiTCHINARE

TliI DUH

SI ADEVAR

holdd putine spice etr miinile, sau a rupe din vie'vreun ciorchine de pofti sau de mincare, ne,aducind nici o pagub5, se \4a pu,rta cu i.nima bun6, Cdci aceasta e legea iubirii gi lucrul nu intrece mirsura. Dar a introduce gi fierul care secerd in cele ale aproapelui, cople5egteqi trece dincolo de iubi'rea lntreolaltd gi ajunge ,la hotarull rldrcomiei.Deci aceast'a e o pildd clarl cd nu ,trebuie sd abuzdm de iubirea frafilor, ci sd crinstim iubirea intreolaltd, multumindu-ne cu cele u1. n6nsfrs 231b. Putem 'aplic,a'ins5, precum socortesc neforfat, cuvintul Scripturii despre aces,tea gi ,altora r mume ace,lora, care cuiegind cuvintele ocazionale gi improvizate ale c,elor ce inv,afd in.biserici, ca pe o hr,anf, spiritua,ld (inteligibiid), nu se mu,lfum'esc rdmini aici, ci trecind dincolo sd de mdsurd gi adunindu-,le ca initr-un cog, ,le pun $i in sc,ris. prin aceasta se aratr foarte iubi,tori de invrfd'tu,r5, d'ar vitdmi,nd onoarea fnati,lor, prin faptul de-,a sc.rie ca ceva foarte pregSti,t, ceea ce era impr,ovizat pe loc. Acestora le-ag spune, prietene, cii legea a poruncit iimpede sd nu se pund nimic in cog. PALADIE.. Agadar, e primejdios a forfa virtutea suf,le,tuiui c,uiva a i'ndriizni sd clatini miLntea lui bine intdri,tE abuzind prea muJt. Si CHIRIL: Drept ai spus. Cdci Dumarezeul tutu,ror c statornicit in chip vddit c5 nu trebuie sh punem curse virtulii, ci mai ctegrabd sd ne impdrtdgim dacd se nimeregte, de bunurile vir,lutii. Aceasta o aratd legea printr-o ghicituri intunecoasd, zug'rhvind prin lucru'ri foarte' mici cele neasem5nat superioare. Cdci s-a scris in <A doua ,lege,,; Iar de vei lntllni un culb de pdsdri inaintea ta pe cale, sau ?n vreltn copac, seat pe pdmlnt, cu pui sou cu oud, qi mame lor va gedeo peste pui sdu peste ottd, sd, nu iei mama cu puii ei, ci slobozind sd sloboz'e.pfi pe memd, iar puii sd-i iei fie, ca sd-li tie lie bine pi s<i trdieqti multi ani>t (Deut. 22, 6-7l-. PALADIE: $i ce inseamnXaceasta? Nu-mi este limpecle ghicitura. CHIRIL: Dar oa,re nu inlelegi cd de va prinde cineva o.pasdrc care a scos pui sau oud, sd-gi ia spre folosutl gi cigtigut lui cele din ea. Dar pe ea sb o sloboadd, fdrd s5-i f,acdnici un rdu ? P'ALADIE: Da. Cdci ac,astae iartentia Scriptr:,r'ii. CHIITIL: Deci privegte ceea ce e ascuns gi deplntind urnbra, privegte spirituai (inteligibil) adevdrul. Fiec,arevirtute e ca.o maicd gi ca o obirgie a bundtdfilor din ea, fie cii nuineste cinerra bundtatea sau iu281 b. Chiar fdrd sd impiedicdm pe alfii, la sporirea in virtute, unii sint slabi in efortul de-d susJine aceasta sporire. De aceea tofi trebtiie sd ne ajutdm in persrstarea in bine. Binele se cucere$te printr-un efort obgtesc, mai bine zis e neclesparlit de comuniunea adeviratE, e una cu ea, precurn r6ul apare gi se intdrette prin individualism, sau e una cu el.

268

SI'. CETRIL

AL

ALEXANDRIEI

birea de s5rra,ci, sau b,lindetrea,sau indelunga r5bdare. Cdci e bun cineva nu cu sine, ci m,ai degrabd cu arltii. gi se impirrtSgesc de iubirea lui de sdraci, cei ce au nevoie de ea ; la fel de blindefe gi de indehinga rdbdare a aceluia 282. Deci fiecare virtute poate fi cugertat5 ca o ma'icd gi ca un izvor al bundtdlilor care sint in ea ti tignesc din ea. Iar cuiburile vintufilor sint suflete e care le cup,rind gi ie ocrortesc.Deci legea poruncegte aa cei ce se intilnesc cu oamenii in care sdldgluiesc ca in' nipte cuiburi vir,tuf,ile, si-9i insuqeascd cigtigu,rile ce vin din eJ.e,da,r sd nu caute sd vatdme virtutea, adicd maica f,aptedorpreabune. Ia,r vi$utea e vdtdmatd, dacd e tulburatd in vreunul din modurile ,ard,ta,te mad inainte. PALADIE; Adfurcd e ghicitura ace'asta! CHIRIL; Da. Drept ai spus. Dar, ca sd spunem ceva aserir.dndtor t crrvin,telor fericitului Pavel: <Oore de pdsd.ri se ingrijegte Dumnezeu? Oane nu de noi vorbegte 7> (I Cor. 9, g-10). Cuvintul poruncii date prin Moise ne iarf5fiqeazd chipurile (tipurile) lucrurilor, nu ilucrurile insegi in mod fdtig. $i poli vedea cum ne urcd pe inceturl pinX la modurile cele mai in,alte ale iubirii intreoilraritS. Cdci cautd sd ne induplece sd iubim chiar gi pe cei ce ne jignesc Ai sd ne ardtdm mai presus de supdrarea fa|d de dugmani, neldsindu-ne biruili de rdu, ci rnai vir,tos biruind rdul prin bine. Fiindcd a spus iardqi in ..Iegire,, t Iar de vei ftntilni boul duSmanului tdu sau vita lui de jug, rdtdcind pe cale, sd Ie inlorci gi sd le pred.ai lui. Iar de vei vedea vita de jug a duSmanului tdu cdzutd sub povara ei, sd. nu trcci pe llngd ea, ci sd o rid.ici impteund. cu eI>,(Ieg 23, 4-6). Iar in <<Ado;ura ,lege,,: nDe vei vedea boul Iratelui ldu, sou oaia lui, rdtdcind pe cale, sd nu le,treci cu vederea; ci sd Je abali sd Ie intorci pe ele Ia |ratele tdu. Iar de nu vct ti aproape de tine tratele tdu gi nu-I vei,gti pe el, sd le aduci pe ele io caso tc ti sd fje cu tine pind va intreba de e\e Iratele ldu pi i Ie vei preda lui. Ato sd.teci cu osinu/ lui gi apa sd faci cu haina luj tj ata sd.taci cu orice a pierdut Iratele tdu; toate cite au iost pierdute de el Si le vei alla, sd nu Ie heci cu vederea. sd nu treci cu vederea asinu/ Iratelui tdu, sau bouJ lui cdzut pe cale, ci ridicind, Ie vei rid.ica pe ele Ampreund cu eI>> (Deut. 22, l-4).
282. Virtutea este deprinderea lntr-un anumit bine. Dar binele in care se deprinde cineva e pentru altul. Un bine de'care ar cduta sd se bucure cineva tn izolare, nu e bine. Virtutea sau binel.e e interpersonal. lntdre$te relafia lntre oameni. Sint forfe ale comuniunii. De virtutea sau de binele cuiva se poate impdrtdqi cineva in doud feluri : Liucurindu-se de binele fdcut de altul, sa_u luind putere din pilda aceluia de-a face gi el acel bine. Un om sirac se poate'bucura de virtutea iubiri.i de sdraci a cuiva ; dar de ea se poate lmpbrtbgi cineva gi ca sd devind el lnsusi iubitor de sdraci.

r, r
l

r
I
F

INCEINARE

IN DUEI SI ADE\/AR

xtg

L
T

I
F

Vezi cu citd simti,re ne cdl6uze9te spre binele ael mai inarlt 9i mai desdvirgit, poruncind sd facem din grija de vitele celui ce ne-a supdrat, un mijloc de deprindere a uitdrii rdului. Ba il incununeazd neconteni,t gi cu numele de frate, impiedicindu-ne, cred, pornirea spre rninie ,9i sporirea in josnicie 9i infdti$indu-ne legea firii ca sustindtoare a iubirii. Cdci .de vei afla, zice, o vitd rdtdcitoare sau o haind pierdutd, sd le redai fratelui tdu. $i de se va intimpla ca vreuna din vitele care obignuiesc sd poarte povard sd fi cdzut la pdmint, 9i sX fie turtitd de greutate, se o ajuti 9i sd o ridici. Iar aceasta nu e nimic ailtceva decit o folosire a stf,plnilor 1or, o deprindere in milostenie, o inainitare spre apropiere sufleteascd gi o strdduinfd de-a arunca departe supdrarea, o ocolire a motivelor de supdrare, ca sd nu mai voim se jignim dr'agostea gi legea iubirii de frafi. Dar se pare cd gi ei ceva vrea si spun5 pomnaa. Dacd atita grijd a av,uit legiuitorr.ll, furcirtne cere ca chiar dacd pdtimegte un animarl necuvintdtor, s5-i ddm aJutor, cum nu va avea cu mult mai mult grijd de oameni si de iubirea datoratd ceior de aceeapi fire ? Drept aceea chiar dacd ne-ar fi dugman cel ce rdtScegte, sd-l ajurtdm sd afle de Ia noi calea cea dreaptd gi s[ fie susfinut s{ tindd spre ceea ce este de folos. Cdci 9i Hristos, cu toate cd era bdtut cu pietre de Israelifi, le striga: <Pind clnd aveli lumina, umblali trn lumind, ca sd nu vd cuprindd intunericu,l> (Ioa;n 12, 35). $i dac5 vreunul din cei ce m-au supdrat, e chinuit de osteneli gi incerc5ri gi aruncat la pdmint e apdsat de nevoi cumplite, sd fie ajutat de noi gi cu toate cd ne e duEman, sd ne invingem supdrarea. Cdci aceasta este ceea ce s-a spus z <<Facefibine du$manilor voStri Si vd rugali penftu cei ce vd prigonesc pe voi> (Matei 5, l4l. PALADIE; Foa'r,tebinLeai spus. CHIRIL: Deci e un lucrl. vrednic de sfinti sd suferin impreuni cu cei ce suferd gi sd nu socotim mai degrabd cele ce trebuie bine sd ne indemne la mild fatd de ei, prilej de mindrie fafd de ei, asuprind, 161 dacl ar putea cineva sd-9i gi necdjind gi mai mult pe cei lovifi 283. urzeascd uneltirile in ascuns, Iegea spune cd. trebuie sd renunfe 9i Ia viclegugurile acestea. CXci a zis iardsi : <Sd nu grdieSti de rdu pe surd gi lnaintea ofuului sd nu pui piedica;+ (Lev. 19, 14). Cdci nu e oare o faptd superioard gi potrivit[ cu cei cuviincioqi, a pune friu limbii 9l a ne feri de orice vorbd uritd, impotriva oricdrui om ? <Nu vd grdili de
. 283. Sd nu socotim necazurile ce vin ashpra dugmanilor nostri prilej de-a ne mindri fati de ei cE ne afldm intr-o situatie superioard fatd de ei, ci prilej. de-a ne ard.ta mila fatd de ci.

SF. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

rau pnul pe altul>, zice ucenicul Mintuitorului (Iacob 4, lll. Iar legea zice: <Sdnu grdie,gticlerdu pe surdr. El vrea sd spun6,c;ed, prin aceasta, cd cei cu adevdrat cuviinciogi la purtdri nu trebuie sd se infrineze numaidecit de la ocdri, chiar dacd li s-ar intimpla sx n-aibi de suportal niscai urmdri grele. cxci surdul sau mutul, nu sint liberi de boald. Ei sint bolnavi in cele ale trupului gi sint lipsifi de simfur.i, adicd de vdz gi de auz. De aceea nici surdul nu aude pe cel ce voiergtesii-l vorbeascd de rdu, nici orbul nu vecle pe cel ce-i pune piecricd. Deci nu e deloc greu celui ce vrea sd unelteascd impotriva lor, sd rdmind ascunsi. Dar ei se vbdesc addugind o noud pdrere asupra cdlor de care trebuie sd ai mild, ca suferind de la sine cle o nenorocire, Cdci aceasta o fac pricinuind orbului lovirea de pieciicd fdrd sd ltie si induplecind pe surd uneori chiar sd ridx de batjocuri, ca de laude. Ei ii. Iovesc prin aceasta in p6rfile cele mai dureroase ale lor. Viclenia celui .ce ar face acestea ar rdmine ascunsd,dar n-ar'scdpa din vina cruzimii 9i a disprefului de oirmeni. PA,LADIE.. Adevdrat CHIRIL; ugor pofi afla cd gi porunca'veche vrea sd fim cu iubire qi cu mild intreolaltd. cdci o pofi auzi odatd : <Deschizirtdsri deschizi cele dinlduntru a|e tale |ratelui tdu, cere are nevoie cle tine> (Deut. 1,5,7), iar altddatd : <$i pe cel strdin sd nu-/ asuprili, nici sd-I necdjifi; cd strriini ali fost in pdmintul Egiptului. pe nici o vdcjuvit si pe nici un oilan sd nu-I asuprili. Iar de-i veli asupri pe ei cu rdu gi strigind ei se vor plinge cdtre Mine, cu euzire voi auzi glasul lor, gi Md. voi mlnlo cu iulime gi vd voi otnorl pe voi cu sobie gi vor Ii lemeile voastre vd.duve .ti copiii voltri orlani. Iar d.e vei impnlmuta argint |ratelui tdu celui sdrac, cere este lingd tine, sd nu-J si,lejti, nici sd pui asupra lui camdtd. Iar de vei lua zdlog haina aproapelui tdu, i-o vei inapoia inainte de opusul soare.lui. Pentru cd numai haina aceoslo este acoperdmintul goliciunii lui. $i cu ce se vo culca ? Deci cle va striga cdtre Mine, iI voi auzi pe eI. Cd mi/osliv sinl Eu". (IeS.22, 2l_ 22) 28a. Auzi c1m infdfipindu-ne invdldtura dulce a iubirii intreolaltd, adause gi ameninfarea cu minia sa ? cum se va justifica minia fafd de unii, decit prin . faptul cd nu se vor sirgui sd se arate cu indurare fald de frati ? cdci milostiv sint, zice, adicii fiind bun dupd fire gi indurat, ca Dumnezeu, voi primi, neqre$it, strigarea celui ce suferd, gi Md voi milostivi. inda284. Se reflectd tn aceste cuvinte si repetata cerere a milei lui Dumnezeu pentru tofi oamenii din greutali, din Sl. Liturghie: ((Doamne miluiegter. Adresind -allii, cererea aceaita continud lui Dumnezeu pentru credinciogii aratd cd gi ei au mild de aeeia. Aga se lntare$tc in Sf. Liturghle comuniunea lntre cei credinciogi prezenti s! intre ei $i cei din toate parlile, vii 9i adormili. Aga se l;rrgeste 9i se adincegte lmpdrEfia Sflntei Treimi, ca rinitate a oamenilor tn Ea.

INCHINARE

IN DUII

$I ADEVAR

271

r l

td de lacrima celor impovdrali. de sdricie. Deci sd ne pxzim de striqarea sdracilor impotriva noastrd. Cd se cuvine sd fim in comuniune gi sS invrednicim iubirea de' sdraci de cea mai aleasd strdduinld, ne-a lncredinlat iardgi in oA doua lege', 'zicind : "sd nu opresti plata cuvenitd celui sriroc sau a celui lipsit dintre lralii tdi, sau dintre strdinii asezali in cetdlile tale; in aceeasi zi sd-i dai ptata lai. so nu apund. soarele peste eI, cd sdrac e,sle gi /a ea iSi are nddejdea. gi nu va striga impotriva ta la Domnui Sj nu " va Ii intru,tine pdcat> (Deut. 24, l4-l1). Vezi cum ne indeamnd sI tremurim de strigarea sdracului impotriva noastrd, impingindu-ne spre iubirea intreolaltd z 285.Iar Scriptura cea nouti, datd prin Hristos, invdfinclu-ne binele desdvilgit, zice: <Vindeli averile l'oastre 6i duli miJoslenie gi iatd toate vd. vor Ii voud usoare> (Luca 12, 33). Aceasta au qi fdcut unii dintre cei ce au crezut. <<cdci aduceau prelurile larinelor ,ti ole caselor gi 1e puneau Ia picioarele Apostolilor , ti se impdrle's Iiecdruia dupd cum avea cineva trebuinld> (Fapte 4, 34-35). Dar fiindcd legea este elementard 9i introduce in inceputurile cuvintelor lui Dumnezeu, porunce$te ca pe un mijloc pregxtitor de deprindere spre aceastd cale, ddrnicia in lucruri mici. De aceea zice: <Iol cind. vei secero holda in larina ta $i vei uiia vreun snop sd nu fe inlorcj sd-J jej. sri lie aI sdrocu,luj gi ol strdinului, al orlanului tj ol vdduvei, ca sd. te binecuvinteze DomnuL Dumnezeul tdu in toate |aptete mlinilor tale. $i cind vei culege mdslinele, sd nu te intorci sri adunj cele ce rdmin inapoia ta. sd' tie ale strdjnuluj tj a1e ortanului gi ale vdd.uttei $j sd-tj aduci aminte cd rob oi tost in pdmlntul Egiptului. De aceea ili poruncesc .sd implinegti cuvinlul acesto. Iar clnd vei culege via ta sd nu iei din nou ee rd.mlne Tnapoia to. sd lie a strdinului, a ortanului $i a vdduvei gi sd-li aduci aminte cd rob oi fost in pdmlntul Egiptului. De aceea lli poruncesc sd lmplinegti cuvlntul acesto) (Deut, 24, lg-21). cd e bine s5-ti amintegti ln bucurie de ostenelile 9i de necazul mai vechi. Acesta te va indemna la iubirea cle sdraci gi ldrgime'a fericirii nu te va l6sa sd uifi de greutdtile s5r5ciei. PALADIE: Adevdrat. CHIRIL; Privegte insd cu clt megteguggi cu citd simlire ne dezobi$nuiegte de cele rele 9i ne lndupleci sd lepdddm lipsa de compxtimire, iar pe de altd parte ne ducb spre cele bune gi ne trece la mocrurire iu285. Strigarea celui lndurerat lace si vibreze mai mult inima lui Dumnezeu Cel Preamilostiv. Strigarea lui ridicd supErarea lui Dumneieu lmpotriva celor ce au o vind pentru sulerinfele celor ce strigi cdtre Dunrnezeu. Acesta e un motiv ln plus sd avem o griJd deosebittr de sdraci, de bolnavl, de tott cei nec6ji1i. Ei ne sint cei mai buni avocafi la. Dumnezeu, de-i aJut{m gi cei mai impovhritori procUrori impotriva noastrd, chlar fdrd sE vrem.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

birii intreolalt5. Cdci ne indeamnd sd imprumutdm, cind trebuie, fra|ilor, dar ne interzice a lua camdt5 9i ne poruncegte sX lepdddm ldcomia. Poruncind apoi pe lingd aceea, sd nu-i constringem, nici sd-i zorim pe datornici, cere sd le iertdm datoriile. Cdci scrie : oSri nu |ei camdtd.tratelui tdu. Camdtd de argint, camdtd de bucate, camdtd de orice Iucru pe cole il vei da imprumut celui strdin sd nu iei. Ca sd te binecuvinteze Domnul Dumnezeul tdu in toate iaptele tale pe pdmintul ln 'care intri sd-J mo.pteneSti> (Deut. 23, lg-20). Intentia legiuitorului era ca cei ce sint la iargul avufiei, sd arate din beiguq bundvoinfd gi ddrnicie atit fald de strdin, cit 9i fafd de frafi : <Tot celui ce cere, dd-i, zice Hristos, $i de la cel ce ia ale fole, sd nu ceri" (Luca 6, 30). Dar fiindcd mintea celor vechi nu era destul de neclintitd in dreptate, ca sd poatd sdvir9i fdrd patimd binele, legea, ca un bun pedagog, ii conduce spre el treptat, pXstrind pentru o stare mai desdvirgitd deplindtatea milei fafd de frafi gi vecini, ddrnicia fa!5 de strdini 9i comuniunea cu tofi. Cdci pin[ la timpul indrept5]irii au fost umbrele (Evr. 9, 10). Iar acest timp e cel al venirii lui Hristos PALADIE: Foarte frumos ai spus. CHIRIL: Poruncind deci sd se dea imprumuturi Si t5ind lScomia gi fdgdduind celor ce voiesc sd facd aceastl binecuvintare, le cere ca dupd ce se scurg Sapte ani peste datorii, sd le ierte, cinstind timpul iertdrii tuturor, adicd cel aI venirii lui Hristos in care am fost indreptafi tofi prin credinte 286.Cdci atunci am dobindit amnistia vechilor pdcate prin aceea cd EI a.pironit pe crucea Sa zapisul cel impotriva noastrl (Col,2, 14), gi a inldturat pedepsele ce le datoram Judecdtorului. Deci zice in <<Adoua lege,, : uDupd. Sapte ani sd iaci iertare. $i rinduiala iertdrii este aceasta: V ei ierta toatd. datoria, pe care fi-o datoreazd"aproapele. $i tr.atelui ldu sd nu o ceri, pentru cd s-o chemat iettarea Domnului Dumnezeului tdu. De la cel strdin sd ceri clte ai Ia eL Dar tratelui tdu ii vei ierta datoria lui, ca sd nu Iie intru tine siirac.' Pentru cd. binecuvlntlnd te va binecuvinta Domnul Dumnezeul tdu in pdmintul pe core DomnuL Dumnezeul tdu Ii-I dd prin sorl sd-I mogtene$ti pe eI" (Deut. 15, 1-5). $i dupd altele, iardgi z <<Ierde va fi intru tine vreun sdrac dintre fualii tdi, 1n vreune din cettilile tale, 1n pdmintul pe care Domnul Dumnezeul tdu ti-I va da lie, sd nu inlorci inima ta, nici' sd slringi mina ta dinspre tratele tdu cel lipsit. Deschizlnd sd-i desChizi
286, Prin iertarea datoriilor dupd Sapte ani, legea prevestea iertarea din ziua a opta, a invierii lui Hristos, cind se vor ierta pentru jertfa Lui toate pdcatele. Cdci unind ca jertfd preacuratd umanitatea Lui cu a noastrE, de o vom primi, ne vom face gi noi curafi, umplindu-ne de duhul ei de jertfd. Comuniunea ln jertfi e cea mai deplind comuniune, cea mai deplind deschidere a noastrd 9i comunicare de curSfie din partea ]ui Hristos

INCHINARE IN DUH $I ADEVAN

ntina ta 9i sti-i imprumuli lui cit ii trebuie gi oricit ii lipsegte. Ia seama Ia line, sd nu Iie cuvint oscuns in inima ta, spunind cu vicleguo .' se apropie anul aI Saptelea, anul iertdrii, co sd se uife ochiul tdit cu rdutate la Iratele tdu cel lipsil ;i sd nu-j dai lui, ca sd sfrige impatrivo ta cdtre Domnul pi sd ai pdcctt mare. Dind sd-i dai lui .:i sd-i intprumuli cit ii trebuie de la line si sd nu te intristezi in inima ta, dindu-i lui. Cd pentru cuvintul ocesla /e ve l:inecuvinta Domnul Dumnezeul titu, in toate lucrurile tale $i in toate cele pe care vei pune mina to, (Deut. 15, 7-10). nSd nu te intristezi, zice, in inima ta, dindu-i lui. Cd.ci pe cel ce dci cu bucurie iI iubeSte Dumnezeu,,, clupd cuvintui fericitului Pavel {II Cor. 9, 7). PALADIE; Dar cum preinchipuie anul acesta al gaptelea venirea Mintuitorului nostru, cind s-a ivit timpul iertbrii tuturor, sau s-a desdvir$it viata morald ? CHIRIL: Oare nu-!i aduci aminte ce am spus gi mai inainte, cd e un obicei al dumnezeiegtii Scripturi sir asemene tot rdstimpul rreacului de fald gi de acun cu o sdptdminS, din pricina intoarcerii zilelor la inceput ? Cdci sfirgitttl sdptdrninii e Simbdta. Iar vecind nemijlocitd este zitta a opta, care acluce un nou inceput al r.eacului prin invierea lui Hristos 287. PALADIE : Mi-aduc aminte. CHIRTL: Deci Hristos a venit, dupd Scripturd, la sfirgitul veacului de fafh 9i oarecum Simbdta, cind i-a gi eliberat pe tofi cei legafi in lan|urile pdcatelor lor gi indatorati Lui cu pedepsele pentru neascultare. Cdci gi in Evanghelii Domnul ne aseamdnd cu nigte dalornici, zicind : <<Unom avea doi dalornici. Unul ii datora cinci sute cle dinari, iar altul, cincizeci. 5j neavind ej sd inapoieze, i-a iertat pe amindoi, (Luca 7, 4l-42). Pe lingd aceasta,ne-a dat gi un rnodel de rugiciune: "Deci voi aSa sri vd rugali : Tatdl noslru Care csti in ceruri, s', rleascd-se numele Tdu. Vie imparalia Ta, Iacd-se voia Ta precum r. t cer, apc ,5i pe pamint. Piinea noaslrd cea sprc tiinlci, dd-ne-o noud astitzi. $i ne iartd noud gregelile noastre, precum gi noi iertdm gregitilor nogtri" (Matei 6, 9-13). Deci legea ne-a ardtat indirect pi ca prin ghiciturd taina dumnezeiascd, poruncind sd se faci iertare in anul al gaptelea. $i introduce pe cdrdrile bundtdfii, invS|ind sii se punii iubirea de frafi mai presus '
duce noua Cdci nicd
18 -

281. Veacul acesta se aseamdnh cu o siptdmind, pentru cd inaintarea lui la sfirgitul lui qi deci la un nou inceput pe un plan mai inalt. Noul inceput, zi intii, este echivalentd cu ziua a opta, cea fhrd sflrqit a vie{ii invierii. nu se va mai lnainta prin noi ostencli la un alt plan superior, ci va fi o vepodihn6 a creafiunii, inviate in Dumnezeu lmpreund cu Hristos Cel inviat.
S'. CHIRIIJ

2?4

IF. CITIRIL AL ALEXANDRIEI

de bani gi indemnind pe Israelifi sd fie darnici 9i sd impdrtdgeascd ale lor altora. Ea poruncegte bunbtate fafd de frate 9i vecini ca pe o deprindere in purtarea de grijd mai iubitoare fa|d de tofi. PALADIE; A$a este. sint de aceeaqipdrere cu tine, care ai spus lucrurile aga de bine. :HIRILI Dar te vei mira de un lucru gi mai mare de-l vei afla. PALADIE; Care este acela ? CHIRIL: Legea voieEte sd inaintdm pind la atita bundtate 9i iubire intreolalt5, incit sd nu socotim nimic egal cu iubirea iafd de frali. $i sd suport5m cu atita tSrie supfir5rile de la ei, incit s5 ne ar5tdm mai presus de minie, chiar dacd ei nu sint gi nu se aratd fafd de noi cum trebuie, ci voiesc sd ne supere prin lipsa de iubire. Ai 9i pentru aceasta o pildd (un tip) in Numeri : <$i a trimis, zice, Moise soli din Cadeg Ia impdtatul Edomului, zicind; Acesleo zice tratele tdu lsrail: Tu stii tot necazul care ne-a a|Iat pe noi... cdci au coborit patinlii noStri 1n Egipt $i au pribegit in Egipt zile multe. ,$i ne-au necaiit pe noi Egiptenii qi pe pdrinlii noStri. ^5i arn strigat cdtre Domnul ti Q au' zit Domnul glasul noslru qi trintilind ttn inger, ne-Q scos pe noi din Egipt. $i acum sinlem 1.n CadeS,cetatea de lingd hotarele ta|e. Vont trece prin lara ta, dar nu vom trece prin larini, nici prin vii, nici nu vom bea apd. dln putrurile tale; pe dtumul imptirdtesc vom merge, nu ne vom abate, nici Ia dreapta, nici la stinga, pind vom trece de hota' rele tsle. $i o zis cdtre eI Edom; Nu veli trece pe Ia mine; icr cit: ng., c4 rdzboi voi ieqi in intimpinat'ea to. $i ii zic lui iiii lui Israil : Y om trece pe lingd munte. Iar de vom bea din apa ta, noi ,5i dobilooce]e noaslre, ili vom pldti pre[ul E un ]ueru tdtd insemnd'tate, vont trece pe lingd munte. Iar acela a zis : Nu veli trece pe la mine' $i o ieSit Edom in lntimpinarea lor cu mullime multd Si cu mind lore, $i nu a voit Edom sd lcse pe lsrail sd treacd prin hotarele lui Si s-a abritut Israil de la el" (Num. 20, 14-21). Auzi cum cei din neamul lui Israil, ingirind nu fdrd rost chipurile necazurilor din Egipt 9i amintind de chipurile tiraniei, cer in chip civilizat un serviciu care nu pricinuia nici o pagubd, silindu-se si-$i fach din rudenie un ajutdtor. CXci aceia erau din Esau, fratele lui Iacob. Dar aceia, degi trebuiau sd fie indurdtori gi sd-i lase pe ace$tia sd fac5 ceea ce gtiau cd le e spre bine 9i spre folos, sau doveclrt chiar. prin fapte cruzi $i aspri 9i lipsili de vointa sd sufere impreuud cu cei ce suferd. cdci le inchid drurnul, micar c5 poporul le spune cleschis ed nu le va pricinui nici o pagubd nici viilor, nici rodurilor farinilor, ba nici apd nu vor bea fdr5 platd. Iar acela nu numai cd i-a

INCHINARE IN DUH SI ADEVAR

ameninfat sd-i atace de nu vor renunfa la cele cerute, ci s-a gi ridicat cu arme gi a pornit cu toatd oastea. $i ce a fdcut Israil ? A biruit minia. S-a abdtut de la el, zice, ocolind cearta cu fratii, cinstind legea rudeniei cu rdbdarea cea mai mare. Sau nu socote$ti cd aqa este ? PALADIE; Ba chiar aga. CHIRIL: Deci socotim cd e un rod ti o dovadd a iubirii de frati si1 se taie iufimea gi sd se opreascd minia, apoi sd se mdsoare pedepsele cu gregelile fiecdruia qi sd se rosteascd de cdtre noi judecdfi cr.rtotul fdr5 patd asupra fiechruia. PALADIE: E foarte drept. CHIRIL; Ascultd deci, dacd vrei, pe cel ce zice odatd: "Si sd nu. te mlnii pe |iii poporului fdur (Lev. 19, 17), iar altddatd : *Ior de se va lntlmpla ceartd Lntre oameni Si vor veni la judecatd, sd-i judece pe ei gi sd deo dreptate dreptului gi sd osinrleoscd pe cel fdrd. cuviinld t Si dacd cel fdrd cuviinld va fi vrednic de bdtdi, culcindu-l pe el inaintea judecdtorilor, sd-I batd dupd rdul Idcut de eL. In numdr de patruzeci sd-J /oveascd pe e), ier mai mult sd nu adauge. lar de vor adduga, sd-i dea lui lovituri mai rnulte, va Ii ruSinat Iratele tdu ina. irttea ta> (Deut. 25, l-4). , PALADIE I $i care e rafiunea pentru care cei osinditi trebuie sd fie, bdtufi numai cu patruzeci de lovituri ? $i spune-mi de ce-i rugineazd pe aceia ce-i dau mai mult decit acestea? CHIRIL:ln multe chipuri ni se desemneazd taina lui Hristos prin porunca veche gi ni se zugrdvegte patimd mintuitoare, ln care gi prin care am fost izbdvifi de cel ce avea puterea sd ne chinuiascd gi ne supunea unor lovituri cumplite, Precum am spus mai inainte ci iertarea celor datori in anul al gaptelea preinchipuie timpul iertdrii tuturor, (cdci am fost indreptafi in Hristos gi am fost inr'dtrati sd zicem in rugdciune cetre Tatdl 9i Dumnezeu clin ceruri : .$i ne iartd noud datorlile noastre>>), a$a gi aci, loviturile de bici pind la numirul pafruzeci, aprobate celor ce biciuiesc Ai celor biciuifi, preinchipuie tirnpul prea dorit al venirii Unuia Ndscutului cu trupul, cind noi tofi cu rana Lui ne-am vindecat, iar El S-a rdnit pentru pdcatele noastre (Isaia 53, 5). Cdci Israelitii s-au ndpustit cu ocdri asupra Lui, iar Pilat i-a aplicat lovituri peste spate, prin ceea ce noi am fost scopi de sub pedeaps5 gi chinuri. Cdci multe erau odinioard bdtdile pdcdtosului, dupd cum s-a scris (Ps.31, 10). Dar Hristos a fost biciuit pentru noi. Cdci precum pentru tofi a murit, aga a fost gi biciuit pentru toti, El Unul fiind de un pret egal cu toli.

SF. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Iar numdrul de patruzeci cle zile tXindu-l in cinci opfi, r'ei afla pe opt gi pe cinci. Iar acest numiir indic5 limpul lui Hristos. Pentru cX Unul Ndscut a venit in timpui aI cincilea, dupd parabola evanghelic5, in care se spllne de un stipin cb a tocmit lucrdtori la vie, iegintl pc Ia ceasul intii, al treilea, ai $aselea,al noudlea Ei al unsprezecelea. $i s-a sculat in ziua a opta, surpind stdpinirea morfii qi nimicind impreund cu ea, gi pe tatdl strictlciunii ivite, adicd pdcatul, care fiind inlSturat, a trebuit sd inceteze pi bdt5ile gi pedeirsele qi chinurile pentru el. Deci legea nu ingXduie bdtdile sd treacd peste numdrul patruzeci, ldsind pind la venirea lui Flristos chinurile gi pr:einchipuincl timpul iertdrii. Cdci chipurile (tipurile) poartd in e1e ca pe o sarcinb frumusetea adevdrului. Dar trebuie gtiut pi aceea cd Israil pdcdtuind, a rdtdcii patruzeci de ani prin pustie, Cdci cu juriimint s-a jurat DttmnezeusE nu-i ducii pe ei inainte in pdmintul fdgSduintei. Acesta rle era lor timpul miniei. Iar trecind timpul, a incetat minia qi urmaSii lor au trecut Iordanul gi au intrat in fard. ln aceasla s-a ardtat cd sup6rarean-a trecut preste anul al patruzecelea. Deci $i aceasta a fost un chip {tip) clar al faptului de a nu fi fost bdtnti oarnenii cu tnai mult cle patruzeci cie lovituri. Cdci dupd aceasta a venit timpul iertdrii, care ne-a adus lrecerea tainic5 a Iordanului Ei culitele de piatrd, adicd tiiierea imprejur in duh, sub conducerea lui lisus. Cdci dupd Moise gi lege ni s-a 2s8. fdcut noud conducdtor 1i5.15 PALADIE; Sint de aceea;i pdrere. CHIRILT Deci pentru ca sd se judece drept gi liird pXrtinire certurile ce se ivesc pi ca sd se inl5ture sldrile cle silnicie, zice : *Sa-li asezi juclecdtori fie, Si scriitori in toatc cetdlile tale, pe care Domnul li Ie dd lie, dupd seminlii, ^5isd ludece poporul cu judecatri dreapta. Sd nu incline judecata, sd nu cunooscd lafd., nici sci jcr claruri. Cdci darurile orbesc ochii inleleplilor Si sfricd cuvintele dreplilor> (Deut. 16, 18-19). Cdci iegea a socotit cu nrultd dreptate cf, ce.i rinduili sii judece se cuvine sii se arate mai presus de iubirea de ciptig 9i nu se abat din cinstire fafii de lreunii de la ceea ce e drept pi fdrh patd, ci sd ajungd sd respingd ca pe un lucru necinstit inclinarea in vreo parte, cintdrind dupd lege toate lucrurile, imitind pe Judecdtorul tuau patruzeci reprezintl o 288. Numhrul intregimt: tainicd. Moise 9i Iisus postit patruzeci de zile. Evreii au fost linuti in pustie patruzeci de ani. Patru slnt celc patru puncte cardinale gi cele patru virtuli, iar zece e uumirul pcruncilor care trebuie pdzite. A tine cevar a rdbda ceva patruzeci de zile, intipdregte in ort ceea ce se |ine, intipdregte puterea unei rdbddri, a unei infrindri. Patruzec'i de zilc li S-a ardtat Domnul uceniciior dupd inviere, ca sE capete deplind siguranfi a faptului greu de admis al invierii Lui.

INCHINARE

IN

DUH

$I ADEVAR

turor, adicd pe Hristos, pe care insSgi legea l-a prevestit clar, cd r''a fi, ca Dumnezeu, Judecdtor drept. Astfel, a zis iardgi: "Iar cind vei intra in pdmintul, pe care Domnul Dumnezeul tdu li-L dd tie cu sorli, pe ccr sri-l mo.plenegti el ,5f sd-I |octtie,fi, qi vei zicc: Voi punc peslemeu, punind \toi nrinc stdpinitor ca qi celelalte neamuri din jurul pune peste tine stdpinitorul pe care li-I va alege Domnul Dumnezeul tdu i dintre tralii tdi sd pui peste tine. stdpinitor. /Vu vei putea pune peste tine om strciin, pentru cri nu e trate ql tdu>> (Deut. IV, L4-151. Adicd inaintind gi aplecindu-ne noi cit mai iniduntrul cruvintelor dumnezeiegti 9i intrind in p6mintul sfint, adicd in fdgdduinta lui Dumnezeu prin credinfd in Hristos, nu trebuie sd mai slujin zidirii in locul Ziditorului Dumnezeu, Ci sd punem peste noi Stdpinitor gi Judecdtor pe Fiul Cel ndsbut din Dumnezeu, chiar clacd se inlelegb r:u trupul. Pentru cd zice cdtre noi : <Eu em fost pus de El impdrat pestt: Sion, muntele cel slint al Lui, vestind porunca Domnului" (Ps. 2, 5). Deci pe altul peste El nu vom primi nicidecum gi grumazul nu ni-l vom pleca sub jugurile strdine. Pentru cd unul ne este conducdtor, Hristos. Iar nefericitii Iudei au rdmas afard tlin pricina necredinlei qi n-au primit ca Stdpinitor 9i Judecdtor peste ei pe Flristos,mdcar cd s-a coborlt din cer, cu voia pi bundvoinfa lui Dumnezeu gi Tatdl. Ba pe tingii aceasta gi-au ales peste ei pe un strdin, pe fiul pierzdrii, adicd pe Antihrist, de altd seminfie gi de ali neam, nu din singele lui Israil, c.r toate cE legea zice limpede : uNu vei putea sa pui pestc tine ont strdin, pentru cd nu e lrate aI taun, Dar ei au auzit qi pe Hristos lnsugi zicind: "Eu em venit in numele T'atdlui .A,leu,ri voi nu NId primili. lqr cind va veni altul in numele sdu, pe acela il vef.i primi" {Ioan, 5, 43). Deci Hristos a venit spre siava lui Duinnezeu Tatdl, cdci aceasta socotesc cti este : in numele f'atdiui. Dar va veni ia vremea sa 5i fiul neleqiuirii, nu spre slava lui Dumnezeu Tatdl, dar incununind, nenorocitul, capul sdu cu numele dumnezeirii, <Caci sc \ c a;eze in castt lui DumnezeLr, ardtindu-se pe sine cutn cd ar fi Dumnezeur>(iI Tes. 2,41 za':. Dar nu i se vor fi inchinat ludeii, nic,i nu-l vor fi primit ca pe Hristos, daci ar fi pdzit legea2s, Cdci ea a prevestit clar c,dHristos se va nagte
289. Va acapara toati puterea pe seama sa in aSa fel, ca sd pard ca insiqi Dumnezeierea nerecunosclnd deasupra Sa altl putc're ;i cerind si altora s6-l laude ca dtare, Va infdliga in mod rnincinos puterea sa ca lucrind spre binelc supuqilor, ca adeviratul dumnezeu. Va declara ci el se jertfe$te pentru popor, imitind prin cuvinte pe Hristos, dar lucr-nd cu totul contrar Lui, sau preocupindu-se uunai de puterea sa: locfiitor al lui Hristos 9i totodati contrar Lui (Antihrist). 290. Antihrist n-ar fi avut aceastd putere, dacd oamenii qi-ar fl pirstrat t:redinta in Dumnezeu. Cdci in acest caz nu i-ar fi liudat ca avind toatd puterea ti neliind nimeni mai presus de el.

SF. CITIRIT At

ALEXANDRIEI

din singele lui Israil. Aceia tns5, pdrXsind credinta ln aeeastd prevestire, ca ceva lnvechit, vor primi om strXin qi de alt neam. PALADIE; Deci vor minca rodurile necr'edintei lor (Prov, 1, 3l) 9i vor lua pedeapsa vrednicd de degertSciuneauritd a gindurilor lor. CHIRIL.' Bine ai zis. Cdci Dumnezeu care judecd drept, va impdrti fiecdruia dupd faptele lui. Deci acestea aga sint pi cuvintul despre ele ajunge. Dar legea le-a spus iardsi celor ce au fost rinduifi sX judece pe nu iei aminte Ia zvon de$ert, (Ieg. attii qi aqezafi ca judecdtori : <<Sd 23, 7), adicd cuvint mincinos li birfitor. "Sd nu te une$ti cu mullimea, ca sd te abali cu cei mulfi, co sd apleci judecata> (Iet. 23, 2). $i iarXgi, dupd altele: <.Sd nu stfimbi judecata osupro sdracului cind se judecd.; sd fe intrinezi de la orice vorbd. nedreaptd" (Ieg.23,6). Cdci cei ce au puterea sd judece, trebuie sd fie fdrd patd in cuvinte $i cel ce e dator sd dea in toate cele ce se judecb o hotdrire dupd voia legiuitorului, e de trebuinfd sd vorbeascd drept. Ba cu folos s-a adus ;i aceasta: <De sdroc sd nu ui mild in judecatd" (Ieg. 23, 5). Cind cel' judecat nu e bogat, e utor ;i la lndemind celor ce judecd sd priveasc[ in amindoui pdrfile ; gi cel impovdrat de sdrdcie e ugor de supus asupririi. Dar uneori nu-i lipsegte destoinicia de-a putea strimba curnpdna dreptdfii, stirnind mila celor mai blinzi dintre judec5tori. Deci legea opregte atit asuprirea celor aflafi in sdrdcie Si mizerie, cit gi miIostivirea de ei, pdstrind negtirbitd frumusefea judecetii drepte ti fdcind pe judecdtor totdeauna susfindtor al egalitdfii, Cdci zice : nCu dreptate vei urmdri dreptatea, (Deut. 16, 20). Astfel cdlcarea iegii,' chiar clnd pare cd e pentru un lucru bun, poate fi socotitd, pe drept cuvint, o gregealdzsr, <,Cd.ci este drept, care pierc intru dreptalea luitt, dupd cum s-a scris {Eccl, 7, 16). Deci binele are nevoie de bun6 pricepere gi cumpdnd spre a fi suslinut pi milostivirea la timp nepotrivit nu e feritd de rrina cdlcdrii legii. De aceea, pe cei impovdrafi de vini nu prea mari, ii indreaptd prin lovituri de vergi. Dar ia seama ce lucru vrednic de robi gi de oameni neliberi era acesta. $i sd nu te miri. Cdci duh de robi,r era in ei. De aceea poruncile lui Hristos nu mai sint insotite de iovituri, ca in Legea veche. Ci mai mult se fdgdduiesc cele potrivite unor
291. Sdracul care vrea sd se calce legea in lavoarea lui, aratd cd atit prin rdul ff,cut cit 9i prin voinfa de a cdlca legea in favoarea lui, uzeazd de mijloacele de care s-au folosit cei bogati ca sd ajungE la situalia lor. Deci e ca gi ei pi are,ganse sd ajungd asmenea acelora pi sE se poarte ca ei, dacd judecdtorii i-ar ajuta sd lnainteze pe aceaste cale. Dar dacd legea s-ar aplica drept tuturor, inclusiv bogatului, li impiedicd pe acegtia in int6rirea situaliei Ior privilegiate, ba chiar le-o poate micqora, contribuind la eqalizarea oamenilor.

INCHINARE

IN DUH SI ADEVAR

275

oameni liberi, adicd daruri strdlucite 9i cinstite, incepdturi $i sporiri de bunuri, fericiri vrednice de fapte. Nu mai sint amenintdri, ci mai degrabd chemdri la virtute. Cdci Moise le vorbea celor vechi ca o slugd $i ca un lmpreund rob slugilor ; Hristos insd, ca Fiul fiilor $i ca ulor frafi prin infiere, fiind Fiul cu adevdrat 9i curat din Dumnezeu Tatdl2e2. PALADIE; E drept. CHIRIL; Deci pe ucigag il pedepsepte cu moartea ; cutezanta neinfrinatd o illdnfuie prin pedepse egale, minia o love;;te cu osindd qrea de nesuportat gi pe cei ce voiesc sd meargii pind la capdtul rduir,ri, ii face sii cunoascb de mai inainte sfirgitul a ceea ce vor face. Iar dacii gre;;eala e de bund voie, opreqte mila. $i nu lasd sd sldbeascii iubirea intre oameni printr-o miniere ardtatd la timp nepotrivit li fatd de cei ce nu trebuie, cdci aceasta o coboard la moleqeald. De aceea a zis : <Iar d.e va porni cineva osupro aproapelui sd'l omoare cu viele$ug$j se vo relugia la altar, sri-Jjej de la altatul nou, co sci-/ omori,t {le1. 21, 14). Dar cind pdtimirea celui ce a sufer'it de Ia unul care l'a lovit inainteazd numai pind la imbolndvire, ii imblinzegte aceluia pedeapsa gi poruncegte o rdscumpdrare in bani. Cdci a spus iardgi : ^lar de se vor certa doi bdrbctli $i va lovi cQteva pe oproapele cu o piatrd sou cu pumnul qi nu va muri, ci va zdcea in pat, de se va scula omul gi va umbla pe alard cu cirie, nevinovat va Ii cel ce l'o lovit, dar va pldti celui lottit pentru timpul in care n-a lucrat ,;i doctoriile,> (Ieg. 21, l8-19). Acestea le-a spus legea. Dar Mintuitorul, aducind bine'le desdvirgit, zice: <<Celuice te Io' vegle peste obrazul dre'pt, intoarce-i $i pe celd.IoJt, (Ir'{atei 5' 39). $i' despre slugi legiuieqte acestea: <rIQrde va fiovi cineva pe robul /ui sau pe roaba lui cu toiagul qi va muri de miinile |ui, cu osindri se vo osindi. Iar de va trdi o zi sau doud",nu se vc osindi. Pentru cd argintul 1ui esle" (Ieq. 2l , 20-21), Deci minia dusd pind la t'apdt se pedepsegtecu moartea. Cdci dacd am ajuns stdpini din idcomie 9i ptt292, ln legea veche, in timpul cdreia oamenii n-aveau ajutorul Fiului lui IJumnezeu venil la ei $i nu cunotteau din experientd dulceata binelui, erau mai mult pdzifi de relele de cere n-aveau puterea si se fereascd, 9i aceasta prin ameninl6ri. Dupd ce a venit Hristos 9i El le-a ardtat frumusefea binelui in Persoana Lui ti 1e-a dat puterea sd-l facd, li se cere mai mult lnaltcle fapte ale binelui li li se pune in evidentd bucuriile ce vin de pe urma lor' 'Hristos-Omul este totodatd Fiul Iui Du,rnnezeu. Deci El face $i ca orn binele din iubire fatd de Tatdl. El cunoaqte bucuria binelui ce-l face 9i comunicd Si oamenilor bucuria de-a face binele din iubire fald de Dumnezeu, pentru cd le-a comunicat din Sine simfirea de fii ai Tatdlui ceresc. Acum domneSte in raportu.rile oamcnilor cu Dumnezeu, nu frica de slugi, ci iubirea de fii. Dacd qtirn ci Dunrnezeu ne e Tatd gi a dat pild $i pe Unicul Sdu Fiu la moarte pentru noi, ne ,..ompurta ti noi falH de El ca niite fii.

2aJ

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

tere, nu inseamnd cd ne-a ldsat Dumnezeu sd lipsim si cle i-iatd pe cei Ci ce sint sub mina gi sub jugul nosiru 2e3. indeanrnd sd se impleleascii mila in minie 2e4,hotdrind pedeapsa din urmd pentru ucigag. <1or cle vcr trdi, zice, o zi sau doud, nu se vo osindi. Pentru cd. argintul lui este)).Numai cd nu zice: Nu e un efect al miniei celui ce a lovit, ceea ce s-a intimplat celui lovit (ci al lui Dumnezeu), odatd ce a rdmas in viafd. Cdci nu ar fi voit nici cel ce a lo'u'it sb-gi piardd robul siiu, p*r care l-a cutnpdrat cu argint gi l-a agonisit dirrd bani 2e5. Iar dacd s-a fdcut cineva ucigag fdrd voie, legea il osindegte la un exil neintrerupt, amestecind iardgi pedeapsa cu iubire de oameni miisuratd, nepunind crima fdrd rroie in rind cu cele de voie. $i a poruncit sd se rinduiascd trei cet6fi, pe care le-a numit Si ale fugarilor (Deut. 4, 4l). Astfel ii siiegte sd se adune acolo pe cei ce fug pentru crime fd.rd voie. Dar hotdrbste Si celor ce duc aceastd viatd nefericitd ca timp de .iertare moartea preotului celui rnai inalt sau mai de frunte. Astfel se scrie in Numeri : <(Iar dacri tdrd cle vesle nu din duSmdnie, il va impinge, seLrva antnca in el, sdu cu \rIeo piattd. iI ve lovi, nu din rdutate gi va muri de ea tdrd sd .;fie, sau vo cddea pesfe el gi va muri, iar el nu i-a fost clu.;mon,nici nu u cdlttat sd-i Iacd rdu, sd judece adunarea intre cel ce a lovit Si intre cel ce este rudd. de singe, dupd rincluielile acestea. Va scoate adunarea pe eel ,ce a ucis de la cel inrudit. $i-l r'a ageza pe eI adunarea in cetatea tugarilor in care a tugit. $i va locui acolo pind vo muri preotul cel n1are, pe care l-a uns cu untdelemnul c:el sfint> (Num. 33, 22*25\, $i dupd altele : "$i dupd ce ve ti murit preotul cel mare, se vo intoarce ucigasul in pdmintul moSteniril /ui" (Nrim. 35, 28).
293. Cei ce au ajuns stdpini asupra altora din licomie 1i putere, adicf, prin dibdcia cu care $i-au minuit pornirile pdcdtoase, sint opriti si meargd cu tnatri' festarea mindriei lor stdpinitoare asupra celor ce se aflS sub puterea lor, pind o Ie lua si viala. Dumnezeu ii iasd pe oameni si viefuiascd gi in starea lor de pdtat. De aceea le cere sd-si crute unii altora viata pe care () di qi o crutd El. Ir{ai u$or ar putea lua viata altora cei ce au stdpinire asupra lor. De aceea le cere in deosebi acestora sd nu meargd cu manifestarea puterii lor plnd a lua viafa celor supugi lor. Dumnezeu ii lasd pe tofi in viafd pind cind lc-o ia El insu$i, dindu-le siansade o pocdinlS qi de indreptare. 294. Un rest de mild fatd de altul trebuie sd rdmind in orice minie a cuiva, ca s5-l opreascd pind la uciderea lui. ln mila aceasta se aratb utr rest de untanitate ln cel cc se minie, un gind cii celilalt e un frate al sdu. Dar sc manifestd ;i o fricd de Dumnezeu, Care, El a dat viatd fieciruia ;i o rnenfine cu un alluruit scop. Omul e o taind a lui Dumnezeu. 295. Dumnezeu a voit sd-l lase pe cel lovit l6sat in viatrd. Prin aceasta a avut mil6 gi de cel ce a lovit, finind seama cd nici el n-a voit de fapt sd-gi piarcl I robul,

INC}IINARE

TN DUII $I ADEVAR

281

PALADIE: Deci sfirsitul, exilnlui lor este moartea preotului amiirtit mai inainte. CHIRIL; Aceasta este fala unor chipuri (tipuri). Iar umbrelo poart . I i n e l e c a s a r c i n d ,t a i n a l u i H r i s t o s . PALADIE: In ce mod ? CHIRIL; Nu e gregit, Paladie, a socoti cri cei stdpiniti de picate sint ca nigte ucigaqi ai sufletului proprill ?s0. s-au roslogoliL ia atita B1 nefericire, nu de bundvoie, ci au fost silifi la neascultare gi la jignirea lui Dumnezeu de faptul cd mintea omului e aplecatd spre ceie rele din tinerefe li ctin pricina poftei nedomolite de pldcere, carc stdpinea in mddularele trupului lui. Deci nefericitul suflet al omului a fost pedepsit cu exilul din lume gi in trup li a petrecut mulfi ani in sinurile morfii, fiind eliberat de abia cind a murit Hristos, marele preot, Care rdbdind moartea peutru ioli, a coborit in iad, a deschis porfile celor cle jos 9i i-a dezlegat clin legdtrri, uzicincl celor din legdturi : ieSili !, Si celor din intuneric : clescctperili-vd. !> (Isaia 49,91ztz. PALADIE r E foarte limpede cuvintul. CHIRIL: Dar fiindcd legea nu \roia ca cei vechi sd-gi cigtige lauda numai intr-un singur rnod, ci sd viefuiascd clrept in toate qi sX ie ajbd toate bune, ca omul lni Dnmnezeu sd fie intreg gi pregdtit sprc tot lucrul bun (II Tim.2,21), riclicd $i mintea la o treaptd cle curdfenie $i aratd limpede cd ea trebuie sd se iucreze astfel incit sd fie lipsitd de patd, atit la Dumnezeu, cit gi Ia oameni, Deci respinge cu totul curvia gi necurdfia, iar amestecarea intre bdrbafi gi preacurvia le alungi departe, zicind in Levitic : <C)i Iemeii aprctapelui tdu sd nu dai patul
296. Picatul ca manifestalt' a egoismului sldbeqte viala sufletului scolindu-l din comuniunea cu alte persounc ;i cu Dumnezeu, E c.rmoarte a sufletului, un chin r.ontinuu al lui. Aceast{ sldbire sau moarte a sufletului aduce Ei boaia si apoi moaried trupului. Fdrd dragostea datd qi primitd, persoana sldbeqte, viata ei devine plictisitoarc' ;;i chinuitoare. De aceea face cregtinismul o legdturd intre picat ti rtroarte. () starc eticd negativd e o sldbire a rela{iei interpersbnale, echivalentd cu slEbirea existenlei, care merge plnd la extrema impufinare a ei, echivaltlti cu moarte.l 5i cu iadul. 297.fn bund parte omul qi-a omorit sufletul prin pdcat fdri de voie, din ispita Satanei. Exilul in trup nu trebuie inteles in sensul origenist, cd la inceput spiritul unrdn.a existiti fiirir trup, ci in sensul cd prir-r pacat trupul lui i-a fdcut omului mai grea eliberarea de picat. Trupul i s-a opacizat ;i s-a imbiba.i rle pldceriie pdcatului, de pornirile.spre pldceri 9i spre comoditate. A trebuit si ia Hristos un trup [inut in cur6tie 5i capabil si suportc moartea ca jertf6, cu toate sldbiciunile l'afectele) de pe urma picatului strdmo$esc, ca unindu-l cu al nostru si-i dea ac;estuia curifia gi puterea de-a se feri de pdcate, puterea unei existente jertfelnir:e, contra16 egoismului plScerilor. cu puterea luminoasd a trupului Sdu, Hristos a 'putut ridica sufletele omenegti plnd gi din intunericul iadului -- al morlii sufletegti de dupd tnoattea trupului - cind le-au dus acolo phcate in mcd erc<:eltuat flrd voie.

SF. CHIRIL

AI]

ALEXANDRIEI

sdminlii tale, ca sd te spurci eu ea. $i cu bdrbat sd nu dormi ca gi cu temeie, cdci urtciune esle, (Lev. 18, 20, 22). Acestea sint de la sine osindite gi nu e greu de vdzut cX multd intindciune este tntipdritd in ele qi nu e nevoie de multd vorbd pentru a ardta celor ajunli la atita spurcdciune cd o poftd aga de ruginoasd gi de uritd igi are osinda de la sine pi de la firea lnsHgi. Dar ldsind acestea, infdfigeazd, nu fdrf, motiv, cele ce se fac dupd lege, zicind in r,A doua lege : <Ior de va lua cineva Iemeie gi va locui cu ea pi vo fi bdrbat ei, de nu ve alla har inaintea lui, pentru cd a atlat 1n ea un )ucru urit, sd-i scrie carte de d.espdrlire gi sd o dea in miinile ej qi sd o sloboadd pe ea din ccsa 1ui. ,ti dacd plecind, ve Ii a altui bd.rbat ti o va url pe ea bdrbatul din urmd sd-i scrie ei Si acela carte de despdrlire Si sd i-o dea In miinile ei Si sd o sloboadd pe ea din ccso lui. Sau de va muri bdrbatul ei cel din urmd., cere e luat-o pe ea IUI-gi iemeie nu va putea bdrbatul care a slobozit-o mai inainte sd se intoarcd $i sd o ia lui-qi temeie, dupd ce s-a pingdrit ea, cd urlciune esle inaintea Domnului Dumnezeului tdu; ti sd nu plngdreSti pdmlntul pe care Domnul Dumnezeul vostru vi-I dd. voud de moStenire > ,(Deut. 24, l-4). Pentru cd a-gi face sotie legitimd pe cea care s'a despdrtit de bdrbat din motive binecuvintate qi a suportat ocara de la altul, e un lucru primejdios, mai bine zis cu totui prostesc. Cdci <rcelce line pe cea pteacurvd, este nebun $i necredineios> (Prov. 18,22). Dar precum ne opregte sd ne indulcim de cele vddit urite gi neindoielnic osindite, aga nu ne lasd sd birfim ceie cinstite ca necinstite. Cdci e acelaqi pdcat sd invrednicim de iubire ceea ce e mai bine sd ocolim, gi a lipsi de cinstire ceea ce e rdu sd ocolim, <Vei, zice, celor ce zic dulcelui amar gi amarului dulce, sau binelui rdu si rdului bine t celor ce inldliSeazd. Iumina ca lntunefic qi lntunericul ca lumind" (Isaia 5, 2O). Deci nu lasd sd imbrdfiqeze iardgi pe cea slobozitS, precum nu ingiiduie sd pdgubim prin cuvinte pe cele neosindite incd. Astfel a zis iardgi: <De va luo. cineva temeie Si va locui impreund cu ea.5i o vo uri pe ea $i va pune asupra ei cuvinte de invinufue si-i va scoate nume rdu Si-i va zice: Am luat femeia aceasta $i intrind le ee, n-em giisit-o tecioard, Iuind-o pe eo tatdl tetei $i moma, vor ardta semncle tecioriei Ietei inaintea slatului britrinilor la poartd $i va zice tatdl tetei sfatului bdtrinilor : Fiica oceaslo a mee am dat-o omului oceslc temeie ;i urind-o pe ea acum ecesta, pune csupra ei cuvinte de lnvinufue, ziiind t Nu cm gdsit-o pe tatd tecioard. Si ocesfea sint semnele Iecioriei tiicei mele. $i vor destace cdntasa inainteu sfoluluj britrinilor cetcilii Si va lua sfatul bdtrinilor cetdlii aceleia pe omul acesta $i-l vor 1:edep,si. ti-l t,or globi cu o sr-rttide sic/i qi rzor da tatiilui linerei, pentru ed a

INCHINARE IN DUIT SI ADEVAR

*',

scos nume rdu unei tecioare israejite. ,Si ve It lemeia lui>, (Detrt. 22, l3-t9). Vezi cX a poruncit ca cel ce a disprefuit pe nedrept pe cea neosinditd sd nu fie ldsat cu totul nepdgubit de sinedriu ? cdci socotesc cd binele trebuie respectat gi nu trebuie ldsat, ca unii sdturindu-se repede sd inibrdligeze ceea ce le place gi sd birfeasci ceea ce e cinstit ca necinstit, ci mai degrabd fdcut s5 se sileascd a avea grijd sd se lipeascd de tot ce e bun pi sd iubeascd a petrece cu cele prea bune spre bunul lor nume. Cdci cei ce nu se lasd abdtuti de oboseald din continuarea sdvirgirii unor lucruri, va infdptui bine scopul care iI urmdregte. Cd aga trebuie sd fim noi, ne-a ardtat iardgi legea, spu, nind: <cind ili vei zidi casd noudt vei Iace cunund. acoperiqului tdu. $j nu vei tqce ucidere An casa ta, d,e va cddea cineva d,e pe elo (Deut.22, 8). Cdci precum e uritd o casd Iipsitd de cunund 9i f5rd acoperig deasupra, la fel, socotesc, e neconvingdtor orice luqru bun, dacd nu e aclus la capdtul cuvenit ,lui. Dar nu nurnai atita, ci ii paqte gi o primejclie pe cei fdrd grijd. cdci aceasta socotesc cd insearnnd a luneca cineva de pe cas5. oVei, zice, celor ce Iac \ucrul Domnului cu nepdsare, (Ier. 48, 10). A;adar, prin nenumdrate mijloace ne duce legea spre ceea ce ne e de folos. Dar nu dd incd hrand mai tare gi potrivitri bdrbatilor, ci hrdnegte cu lapte pe cei incd prunci, trecindu-i pe incetul pe cei vechi la taina lui Hristos. Legea e duhovniceascd, dar ea este umbrd li chipuri (tipuri), nu e bund de mincare gi nu e in mod necesar nutrimint 'insugire duhovnicesc. Aceastd o capdtd cind e ridicatd la infelegerea evanghelicd gi la taina lui Hristos. Aceasta o poli cunoagte foarte bine din ceea ce scrie preainfeleptul Moise despre ea. cdci a zis in Levetic: <<Iarcind veli intra in pd.mlntul pe care vi-l dd Domnu| Dumnezeu voud" Si veli sddi pont roditor, sd curdlili imprejur necurdlia |ui. Rodul Iui vd va ti voud trei ani necurat, nu se va minca. ,$j in anul aI patrulea va ti tot rodul lui sfinf, spre lauda Domnului. Iar ln anul aI cincilea veli minca rodul /ui. gi vi se va actd.ugarod.urile lui. Eu sint Domnul Dumnezeul vostru> (Lev. lg, 23_ 25. Scriptura lui Moise ne apare asemenea unor grddini pline de plante, cuprinzind vegetafie feluritd de porunci, gi fiind umpluti dr: legi ca de nigte pomi. Dar la fiecare pom, zice, sd curdfifi necurXfia lui, adicd sd tai latura neroditoare a intimpldrii istorice gi sd retezi partea, aga zicind, lemnoasd a literii gi sb vii la inima pomului, adicd sd caufi rodul lduntric al poruncii gi pe acela s5 li-l faci nutriment. ,,Dar va fi, zice, rodul lui trei ani necurat ; nu se va mincar. Prin an inlelege o perioadd. Cdci trei an fost perioadele in cai'e legea era

SjF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ined necur5fitd, tmpovdrat5 de grosimea' lntimplHrilor istorice $i coplelitd de umbr6 ca de o coajd nefolositoare. Aceste trei au fost cea a lui Moise, a lui Iosua, a JudecStorilor. Dupd ele a urmat perioada in care a rdsdrit ceata strdlucit5 a proorocilor. Atunci rodul legii a fost sfint gi vrednic de iaud6. Cdci de la sfintii prooroci a inceput sd'gi aibd puterea cele ale legii gi s1 nu mai fie nici m6car numite cele ce erau in umbre ; dimpotrivd, sb fie propovdduit in chip deschis ader,iirul $i sd fie lSudatii taina venirii lui Hristos. Iar apropiat nemiJlocit de ei a fost inainte Mergdtorui, care striga gi zicea: "Pocirili-r'ii, <:dci s-o apropiat Imltdrdlia cerurilor>>(Nlatei 3, 21. A$adar, in perioada a patra cele ale legii au ajuns la inceputul. cur6firii qi rodul era de pe acum sfint. Dar abia in a cincea a fost burr de mincat, cind s-a fdcut venirea lui Hristos mdrturisitd prin lege si prin prooroci. De aceea zice : .,Sc vu adciuga t,outi rodul ei". Cdci celor iubitori de invdfdtur5, pe lingd propovdduirile evanghelice, le e de tot folositoare gi gtiinfa legii ridicatd la o infeiegere duhovniceascd2e8. De aceea a zis Mintuitorul : <Orice cdrturar cu invrildturd despre intpdrrilia cerurilor esle osemenea omului bogat, core scocte din r;jstieria lui noi qi vechi> (Matei 13, 521.Noi, au numit Evangheliiie, iar vechi, cele ale legii, care sporesc li subtiazd cunogtinfa noastrd in Hristos ; CXruia I se cuvine slava in vecii vecilor. Amin.
29ti. lnvdfdtura evanghelicd ne pune in lumina adevdrath 9i legea veche. Cdci acum ni se descoper6 sensurile duhovnicegti ale legii, ascunse sub litero gi umbra ei, care se releri la relaliile din afard, trupe ti, ale oamenilor.

CART'EAA NOUA

&

Despre cortul sfint, care a fost chipul (tipul) Biserlcii lui Hristos

Strdlucite sint insu9irile iubirii cle Dumnezett gi de frafi. Cdci prin acestea doud se implinegte legea. $i tot cel ce ajunge la o astfel de treaptd de slavd, este strdlucitor gi minunat. $i va fi numdrat intre cei rnai buni slujitori. Cdci Hristos strig[ 9i zice : <Bine, slugd bund Si cre' dincioasd, peste puline ai fo"st creclincios, peste multe te voi pune. Intrd intru bucuria Domnului tdu" (N{atei 25, 2ll. Pentru cd va intra, foar' te pregdtit, in lerusalimul ceresc, $i va petrece in locagurile de sus, in bun5tdtile mai presus de minte gi de cuvint. Aga spune 9i proorocul Jsaia : <Ochii tdi vor vedea lerusalimul, cetdlii bogate, corturi ce nu se vor cldtina; ,5i nu se vor cldtina sfilpii cortttlui, nici tuniile lui nu se vor ruper, (Isaia 33, 20). Cdci trece chipul lumii acesteia, dttpd Scripturi (I Cor. 7,31), Dar nddejdea celor viitoare e cu totul statornicd Ei de neclintit. Dar dacd.toate cele de aici se destramii, cum a spus 9i ucenicul .Mintuitorului, cit de sfinti 5i de neprihdnifi trebuie sd ne afldm noi in curtea lui (II Petru 3, 11), cinstindu-L ca pe Mintuitorul 9i Rdscumpdrhtorul, Si trdind o viald sfint5, aleasd 9i potrivitd cu 'legile evanghelice ! Viafa aceasta atit de cinstitd 9i de minunatd le-a schifat-o legea celor vechi in umbr'e, cind le-a poruncit sd jertfeascd vite $i sd facd aduceri de singe, sd inchine zeciuieli 9i pirgd din toate lui Dumnezeu ; $i pe lingl acestea, nultrumiri. Dar a legiuit ca acestea sd nu se facd in afard de cortul sfint. Iar alegind neamul lui Levi, l-a inchinat lui Dumnezeu, dindu-ne acest lucru gi noui ca un chip (tip). Cdci 9i noi anr fost numifi de Sfintele Scripturi <<seminliealeasd, preolie impdrS,teascS, neam sfint, popor agonisit" (I Petru 2, 9). $i intrlm gi noi intr-un cort mai adevf,rat, pe care l-a zidit Dumneizeu9i nu omul (Evr. B, 2), adicd in BisericS, fdcindu-ni-1 indurdtor pe Fticdtorul tuturor, nu cu vifei qi fapi, ci infrurnusefinclu-ne prin credinfa dreaptX pi neprihdnitd pi imprdgtiind, spiritual, buna mireasmti a rodurilor duhovnicegti. <Cdci de acest IeI de jertte are pldcere Dumnezeu> (Evr. 13, 16). Iar cei ce se

Y
3 F

286

3f. CHIRIL AL ALEXANDRIEI

inchind Lui, trebuie sd I se inchine in oduh gi adevdru, dupd cuvintul Mintuitorului (Ioan 4, 241ms, PALADIE; Drept ai spus. $i eu zic cd noi trebuie sd ne facem bine pldcufi prin jertfe mai presus de lege. Sint de aceeagi pdrere. Ddr spune-rni, te rog, oare cortul vechi, zidit in pustie, nu ne e chip (tip) al Bisericii, ardtind frurnusefea acestui cort mai adevdrat intr-o formd incd intunecoasd ? CHIRIL; Foarte adevdrat. Am spus gi ceva mai inainte cd ti cei iuali din neamul lui Levi spre slujbe sfinte sint un chip (tip) al ceior chemali prin credinfd la o viafd sfintd gi neprihdnitd, aciicd la cea in l-lristos' *.-*d&n ietenrc: Voiegti deci sd spunem putine lucruri despre cortul sfint gi despre preofia cea dupd lege, astfel ca cuvlntul nostru sd cerceteze cele rinduite cu privire Ia amindoud ? CHIRIL.' Lucrul nu e u$or. Cdci socotesc cd e nevoie de multd osteneald gi sudoare pentru a putea infelege acestea gi ale putea tilcui. Dar, dacd voiegti, sd pornim increzdtori in Dumnezeu. Cdci l-ai auzit spunlnd limpede : <Cine a dat gurd omului ? $i cine a f5cut pe om mut Si surd, pe cel ce vede gi pe orb ? Nu Eu, Domnul Dumnezeu ? $i acunr mergi gi Eu voi deschide gura ta> (Ieq. 4, 1,t-14). PALADIE; lncepe deci, luindu-fi ajutor 9i in aceasta pe Ddtdtorul inlelepciunii. CHIRIL.. Incep, agadar, sd grdiesc, adunind cu grijd cele din Sfintele Scripturi. Deci s-a coborit Dumnezeu, FXcdtorul tuturor in chip de. foc pe muntele Sinai 9i a pus legi, dupd care aveau sd fie clrmuite toate cele ce trebuiesc fdcute, pe calea cea dreaptd gi adevdrat5. Apoi,' ca s6-i despart5 de rdtdcirea veche din Egipt 9i sd-i depdrteze cit mai mult de slujirea mincinoasd din Egipt, a grdit lui Moise, care miJlocea atunci : <Acesteo sd .le spui casei lui lacob li sd le vestepti litlor lul
299. Prin Hristos jertfele prin care ardtdm cd ne lnchinEn viafa lui Dumnezeu se mutd de la cele din afard, la cele dinlduntru. Nu-I mai aducem jertfe de animale, ci jertta credinfei drepte 9i neprihdnite, predarea persoanelor proprii; care i6i are inceputul lntr-un act de hotdrire interioird. Predindu-ne pe noi intine, nu nai avem nevoie de un unic cort sau templu vdzut, nici de preoti leviti dedicafi slujbei de tdiere a animalelor, ci o putem face aceasta ln orice Ioc $i trebuie sd o facem prin noi lngine. Prin acealta urcdm mai intim la Dumnezeu, la jertfelnicul spiritual de sus. Dar adunaree tuturor la acelagi jertfelnic de sus S aratd ca. o unitate care ne cuprinde gi cu trupurile. Ea e Biserica. ln miJlocul nostru este Hristos, care S-a adus pe Sine lnsugi qi se aduce in modul cel rnai desivir9it 9i total lui Dumnezeu qi susline aducerea noastrd. Preolii Noului Testament suslin intre noi aceastd unitate de autoaducere, lntdrlte prin aducerea lui Hristos, aiitata prin ei. -Fiul lui Dumnezeu S-a ficut Mijlocitorui nostru cdtre Dunnezeu, fdclndu-Se om. lndltlndu-se din vdzul nostru, prCotul o face de. reflectd ln mod vazut starea lui Hristos de Mtilocitor pi unificator al nostru.

INCHINARE IN DUH SI ADEVAB

287

#
t
&

/sroiJ; Voi ali vdzut cd. din cer em grdit cdtre voi ; sd nu vd taceli voud dumnezei de argint gi dumnezei de aw sd nu vd Iaceli voud> (Ieq. 20, 22-23). Deci nu i-a ldsat sd slujeascd dumnezeilor cu nume mincinos. Ci le poruncette sd stea alipili numai de Cel ce vine de sus gi clin cer gi de Cel ce are fiinfial stdpinirea peste toate, de Cel Care nu-gi are strdlucirea in culorile frumoase ale materiei, ci in aceea cd aratd cerul ca al Sdu. Cdci era de trebuinfd ca cei cdrora li se poruncea sE se despartd de vechea necredin!5 qi cle slujirea spurcatd, sd treacd inclatd la alt obicei gi sd ia, ca pe un jug, slujirea lui Dumnezeu cel dupd fire. Pentru cd precum mintea cind e slobodd gi nestdpinitd, e gata sd se abatd spre orice nebunie, a9a cind atirnd asupra ei spaime gi temeri, pornegte fdrd greutate pe calea cea dreaptd gi tinde spre ceea ce-i de folos 3m. Iar fiindcd prin Fiul venim la Tatdl, (<Cdci nimeni nu vine Ia Tatiil, declt numai prin Minen. (Ioan 14, 6)301,in mod necesar s-a legiuit pentru apropierea de El prin Fiul gi chipurile (tipurile) aducerii de roade prin El, zicind: <Sd nu taci Mie altar din pdmlnt li sri iertfili pe el arclerile de tot, jertlele voastre, oi/e qi boii voltri, in tot locul in care t'oi chema numele Meu acolo. $i voi veni Ia tine li te voi binecuvinta pe tine. Iar de-Mi vei tace Mie altar de piatrd, sd nu-.I zideqti din pietre cioplite, pentru cd"ai pus culitul tdu pe el ,9i s-o pingdrit> (Ieg. 20, 24-25). .-**r'"il Altar de pdmlnt nurne$te pe Emanuil. Cdci cCuvintul trup s-a Id.cul,, (Ioan l, L4). Iar firea trupului este pdmint din pdmint. Apoi in Ilrislos e toatd. aducerea de roduri $i toatd. apropierearaz. Fiindca El Irrsupi zice: *Fdrd cte Mine nu puteli lace nimic, (Ioan lS, 5). CXci pre. <'um prin El arn avut apropierea, aga gi toati jertfa celor ce L-au priCel_ ce-nu qtie pe Dumnezeu ca Stdpin, uqor cade sub stdpiniri inlerioare -cugetirii .300._ lui. Da-cd.stdpinirea 9elui de sqs dd putere 9i voii noastre de-a st6plni pornirile inferioare, deci de-a aJunge la conformitatea cu ceea ce e bun 9i liralt in,noi, .stdplnirea pornirilor inferioare ne robepte cugetarea gi voinfa. Omul nu mai ,poate. cugeta.conform cu firea lui ca si aleagd prin voinld ceea ce e potrivit cu dezvoltarea lui, ci e dus, ldri cugetare qi vo'intr6, spre cele contrare acestora aproape ca un animal. Prin ascultarea de Dumnezeu e ajutat sd cugete gi si voiascd cu adevdrat, sd devind om, sd se lntdreascd in adevdraia libertate.301. Unifi cu Fiul iubitor al Tatdlui, venim qi noi la Tatdl Drin iubire de fii. 302. Nu putem adgce-.iertf_a ratdlui decit prin Fiul. c6ci numai umplindu-ne El ca om cu simfirea Jertfiiei Lui, cu inchinarea exemplarx pe care 9i-a'insugit-o Iel6 de Tatdl' fdcindu-se- om. singurul om care s-a aprbpiat cel mai mult, sau' didirect de Dumnezeu, a fost cel ce este iu El insu;i ;ri Dumnezeu ; sinqurul om 'Fiul care s-a apropiat cei mai mult de Dumnezeu ca Tatd iubitor, este iui. Nici uu om .nu se poate apropia aqa de mult de Dumnezeu, ca FiuI lui fdcut om. Cind vrem sa ne apropiem de Tatdl d6m lingd El de Fiul Lui fdcut om. Fiul f6cut omne-a u$urat - a fdcut posibild neputinlei noastre apropierea de Tatdl. In Flristos,' licut om coborit la noi, ddm de Dumnezeu; unili iu Fiut rat6lui, simfim iubirea Tatdlui.

J
F

S3.. CHIAIL

AL

ALEXANDRIEI

mit cu credintd, se face primitd prin El. Iar celor ce vor clddi altarul le fdgdduiegte venirea Sa gi binecuvintarea. <Voi veni, zice, /a line 6i le voi binecuvintd". Cdci dupd ce am prinit prin preainfeleptul Moise chipttrile (tipurile) aderrdrului, ne-a rds.lrit la vrernea Sa Insugi Arievdrul, adicd Hristos, prin Care gi in Care arn primit cuvintarea de la Tatdl, fiind pecetluifi spre lntiere in Sfintul Duht03.Dar gi aceasta se face in Hristos. <Iar de-Mi Iace Mie altar din pietre, sd nu-/ zideSti, zice, ditt pietre cioplite". Nu lasd pietrele inchinate lui Dumnezeu sd fie rXnite de fier. Cdci piatra cea aleasii, cea din capul unghiului, cea de pre!, Hristos, n-a fost rdnitd de pdcat qi n-a cunoscut pldgile diavolului, precum n-a fost impdrlitS intre Dumnezeu .gi lume. Cdci degi S-a fdcurt trup dar a fost intreg sfint, nefiind impirrlit dupd unirea negrditd sau dupd unirea cu trupul in Dumnezeu nu in chip despirfit gi in om deosebit, ci a fost unul gi acelagi Dumnezeu gi om. Cdci nu s-au imp6rtit nicidecum, cum scrie gi dumnezeiescul Pavel (Efes. 1, 5) ffi. PALADIE; Agadar, altarul clin pdmint gi pietrele negtirbite inchipuiesc pe Hristos, dupd modurile amintite. CHIRIL; Aga socotesc.Cdci leqea e cluhovniceascd, dupi Scripturi. Deci dupd ce a inchipuit, ca prin ghiciturd, taina lui Hristos gi apropierea prin El, Dumnezeu a gdsit cu cale sX arate de mai inainte qi chipul Bisericii. De aceea a chemat pe Moise gi impreund cu el pe lisus, pe muntele Sinai. De aici infelegi cd gi sfinfilor prooroci li se deschide drurnul spre Tatbl prin Fiul. Cdci Moise qi Iisus urcd imprepl{ 305. Fiindcd s-a scris : "$i a gr<iit Domnul cdtre lr4oise,zicind; Spune tiilor lui /sroil: Stringeli i'-Iie pirgd de Ia toti cili troiesc in inim(l lor ; stringeli pirga Mea. gi aceaslo este pirga Mea, pe care o t,eli stfinge de Io ei : eur Si argint, atumri 6i hiacint, portird gi rogu indoit, md.tase rdsucitd gi pdr de caprd, piei de betbeci inroSite lj piei -,,inete, Iemne ce nu putrczesc pi pietrc tle sordiu Si pietre sculptate Ia umdr si la haind pina la cdlclie. Si sri-lvli
303. Face o legdturd intre Taina Mirungerii pi infiere. Duhul S f l n t c o b o r l t peste noi in aceastd taind ne lntAre$te in calitatea de fii, ca Ei pe H r i s t o s c a o m , peste Care se coboard Duhul Sfint la Botez. 304. ln I{ristos e un singur ipostas, nu un ipostas dumnezeiesc despErtit ti uuul omenesc deosebit. In acest ipostas cele doui firi sint unite in chip neinrpdrlit Si nedespdrfit dupd ipostas. De aceea esle o piatr6 fdri tdieturd in ea. Nu cautd cu un ipostas cele ale lui Dumnezeu qi cu altul cele ale lumii, ci numai ale lui l)umnezeu. Fiul nu-gi aduce prin lucrarea omului in unirea lirilor realizatii dcr Dumnezeu vreo schimbare. Dacd n-ar fi un unic ipostas ca Dumnezeu qi om, unindu-sc cu Sine ca om, nu ne-ar uni cu Sine ca Fiul lui Dumnezerl, deci n-arn fi infiali in El, cum spune Sf. Apostol Pavel in Efes. 1,5. Astfel ne-am fdcut frati cu Insugi Fiul lui Dumnezeu. FiuI lui Dumnezeu lnsugi se simte frate cu noi. 305. Moise ca prooroc urcd pe munte, la cunottinta de Dumnezeu, lmpreuni cu Isus Navi, care lnchipuiette pe Iisus Hristos.

IiiCHINANE

IN DUH

SI ADEVAR

ft

taci Mie locog sfint qi Md voi ardta intru voi. $i sd-rni taceli Mie dupd toate cite lli voi ardta in mttnte, dttpd modelul cortului si dupd mo' delul tuturor voselor lui, oto sd faci, (Iep. 25, 1-9). Vezi cd indeamnd popoarele la aducerea roadelor de folos gi de trebuinld spre zidirea Bisericii, ca sA ddruiascd cu bucurie cele dupa putere gi dupd voinfd ? Cdci n-a cerut numai aur, adic5 cele ce sint greu de procurat, de multime, ci gi pdr de capri 9i piei de belbeci, ardtind cd nici pufinul gi ieftinul nu e respins de Dumnezeu cind cel c'e vrea sd aducd roduri, nu are ceva Inai strtilucit i ba iI socotegte de acelagi pref cu cele atotprelioase, sau chiar de unul mai mare, cum a Iiicut Si Hristos, cind nu a lSsat nel5udatd pe vdduva din lerusalim, cal'e a adus fur vistierie un clar cu totui mic 5i uSor de procurat, dar mare pentru cei ce trdiesc in sdriicie, care suferd gi de lipsa celor mai neinsemnalu 1u.1u1i 3osbis. Iar dupd ce va fi strinsd pirga, nsd-l{i taci, zice, /occ'9 sfint $i Md voi a.rdta intru voi,. Cdci se aratd Hristos in Bisericf, qi lumineazd celor clin ea, dupd cuvintul din Psalmi : uDumnezeu este Domnul Pi S-o ardtcrt noud> (Ps. 117, 271sot. Dar observd cd S-a coborit pe munte in chip de foc ai deqi S-a ardtat intregului popor (cdci aga std scris), totugi zice : "Md voi ardta intrtr voi,, dupd ce va fi ridicat locagul sfint, ca 9i cind nu s-ar fi ardtat inc5. Prin aceasta se aratd spunind limpede cd vederile acelea erau numai umbre ale adevdratei vederi a lui Dumnezeu. Iar adevdrata a'Iatdl Insugi. De aceea i-a rEtare este Hristos, in care am vdzut gi pe certat ue Iudeii care socotind cd au vdzut cu aclevdrat pe muntele Sinai pe Dumnezeul tuturor, se purtau nebunegte. <Nici glosu,l lui nu I-ali auzit, nici chipul Lui nu l-ctfi vdzut, Si cuvintul Lui nu'I aveli sd' ldgluind ln voi, pentru cd voi nu crecieli, Celui pe care L-a trintis Acela. (Ioan 5, 37-38). Agadar "Md voi Qrdta,zice, intru v6jr, clupii ce va fi ridicai loca' sfint. Iar acesta era chipul (tipui) Bisericii, care s-a fdcut dupd ase' Sul rndnarea celei de sus. Pentru cti zice ; <Sti-Mi Iaci Mie dupd toate cite li ]e yoi afita tie 1n munte, a;a sd faci". Cdci s-a aritat fericitului Moise, cum am zis, un chip (tip) al Stintei Biserici, 9i anume lnsugi Cel
305 b. Se dd putinfa 9i celor mai sdraci sd contribuie cu ceva la zidirea cortuHristoe. comuniune in lui, .adici a locaqului bisericesc, ca chip al Bisericii Principal sd clea ceea ce poate da din ioati inima, ceea ce aratd cd-ti ddruieSte insisi'Iiinta sa. Cdci Biserica comuniune se zidegte ca un intreg viu, in care toate mXdularele comunicd lntreolalt{. 306. Hristos lnsugi e prezent in comuniunea gi comunicarea iubitoare dintre toli. El nu se ingusteazd in ingustimea celui egoist, dar e lntreg ln liecare cind El e in comuniune lu toti, cind toti i se comunich Lui ti sint prezenfi ln El ti El se comunicd tuturor pi e prezent in toti. Aceasta e Biserica.
19 SI. CIIIRII.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ce S-a f;itut pentru r.roioin, artititldu-se rnultifelurit ca prin nigte unll)l-e 3i)7.

Despre fiecaie din modele acestea ar trebui sd se vorbeascd mult 308 Fi cu mare subfirime. Dar fiindcd unele se referd propriu-zis la alcdtttirca celor ce s-au fdcut, iar altele arat5 inlelesurilor lor, sd spunem ldsind pe celelalte. cele ce sint de folos spre aceasta, PALADIE: Nu infeleg ce zici. CHIRIL r Ia seama la ce spun. Cdci socotesc cd -"'ei infelege foarte uqor. A poruncit sd se facd un sicriu (chivot) din lemne ce nu putrezesc, acoperit pe dinlduntru gi pe dinafard cu aur curat (Ieg,25, lO-11), cart,' sd poarte ln sine legea scrisd pe table. Dar nu numai acesteale-a porunc:it despre el. Ci mai poruncegte sd se facd doi drugi din lemne ce llu putrezesc', deasemeneapoleili cu aur, gi rrerigi de aur gi zimti sucili tle jur-irnprejur. Apoi a stabilit lungimea ;;i lirlinrea 9i indlfimea incnrrilor. Deci de va \ rea cineva sd cerceteze inlelesul tainic al acestora, r u afla poate ce este sicriul gi mdrturiile din el gi de ce a fost trebuinfii rle lemne ce nu putrezesc. Dar ce va iscodi cineva ce vrea sd insetnnc aurul sicriului, apoi cele alcdtuite spre trebuinfd gi podoabd adicd zirn|ii suciti, verigile gi drugii anevoie va afla ceea ce caut5. $i negXsint rafiunea tainicd a acelor, va umple goiul cu vorbdrie de prisos qi va impov5ra auzul celor iubitori de invdldturd cu o mulfirne de cuvinte degarte. Iar cuvintul nostru e adev&rat poate nu numai cu privire la sicriu ci $i cu privire la celelalte care a poruncit sd se facd, PALADIE; Nu-mi pare sd cugefi pi sd spui lucruri neadevdrale' Drept aceea, ldsind, cum spui, cele cerute de buna intocmire gi de trebuinfS, grdbeqte-te sd treci ia ceea ce e de trebuinfd sir fie tilcnit, adjc'd ldmuregte in ce tnocl e inchipuit llristos prin cele ce s-au ardtat, sau s-au alcdtuit. ' CHIRIL: Voi incerca, pe cit se poate, sd le tilcuiesc Ai sd le itlfeleg. Dar de md voi abate de la adevdr gi voi atiuge rnai pufitl de r,'it trebuie din indlfimea infelesurilor, sd-mi dai iertare. Cdci prirrirea itt oqlinctd gi in ghiciturS, duce la greqealti uneori gi rnintetr cea mai atelltii qi mai infeleaptd. '
307. Cortul s-a fdcut dupd modelul IJisericii r.'c i s-a ar6tat lui Moisc in nrunte. Iar Biserica ardtati in munte era lnsugi Hristr.rs Care avea sd cuprindti in Sine toatd creatia, pe care atunci o avea in Sine in ra{iunile tuturor celor create (a celor conEtiente). Cdci Logosul dumnezeiesc are in Sine rafiunile tuturor. El le va arlnna in Sine fepturile flcute dup6 ele pi vor fi primit 9i prin voinfa lor sd fie in El. 308. Model al cortului este 9i Logosul, avind in Sine rafiunile fdpturilor, dar 9i Logosul cu aceste lbpturi ce vor fi adunate in El, ca Biseric{. Dar amindoud sintem modele ale cortului, iar cortul un tip (un chip) ai Bisericii.

INCIIINARE IN DUH $I ADEVAR

F'

PALADIE: Bine zici. CHIRIL: Chivotul este chipr"rl (Lipul) 9i icoana lui Hristos. Cdci privincl modul intrupdrii unuia Ndscutului, vom vedea pe Cuvintul lui Ditmnezeu gi ratbi sdldgluit ca intr-un chivot in ternplul luat clin Fecioara. Pentru cii "in El a locuit toatd plindtatea Dumnezeirii trupeste>, rlupd scripturi (colos.2, g). Iar mdrturiile din sicriu erau cuvintul lui I)nmnezeu 30e.Lemnele lui nu putrezeau gi el era impodobit cu aurul cel mai curat gi mai cercat, pe dinlxuntru gi pe dinafard. cdci trupul lui Hristos a fost nestricdcios, fiind pdstrat in nestriciiciune, ca prin atrr, prirl puterea gi strxlucirea cuvintului ce locuia in El qi prin firea gi lucrarea de viafd fdcirtoare a sfintului Duh 310.De aceea se spune de Hristos cd era pi de viafd fdcdtor. cdci cuvintul clin Dumnezeu gi Tatdl fiind viatd dupd fire, prin puterea Duhului propriu a dat viafd ternplului sdu, ridicindu-l deasupra stricdciunii. cdci <TrupuI Lui n-a viizut stricd"ciunear(Fapte 2, 31.).dupd cuvintul sfintului petru. Dar gi El a spus Iudeilor clespre trupul sdu : <surpali templul acesta qi in trei zile il voi ridica pe e|" (Ioan, B, 1g). Ba gi petru spune cd a fost omorlt cu trupul, dar a fost fdcut viu prin Duh (I petru 3, 1B). Deci aurul e simbolul Dumnezeirii mai presus de orice strdlucire, care a uns tot sfintul rrup gi i-a sddit in chip negrdit strdlucirea 9i nestricdciunea ei 311cum nu gtie decit insdgi firea dumnezeiascd $i mai presus de minte singurd gi prin Sine. Cdci daci <rJreplii vor strd.luci odatd ca soarele in impdrdlie Tatdlui 1or,, (Nfatei 13, 43), cu cit mai Inare va fi slava lui Hristos ? $i cum nu e mai presus de orice minte qi cuvint strdlucirea Lui ?
309' ln sicriu erau Tablele Legii, cu poruncile iui Dumnezeu, cu cuvintele ( luvintului clumnezeiesc, ala cum ln umanit'atea lui ljristos e Cuvintul lui Dumrrezeu care-$i comunicd invdfdtura din Vechiul Ei Noul Testament, pe cea dintii Ia nivelul mai coborit al stdrii omenirii de atunci, pe cea de-a cloua ia nivelul cel 'Cuvintul mai inalt' Sicriul nu era organul prin care vorbea insugi, Trebuie si afle oam-eni deosebifi de Cuvintul cuvintele Lui 9i sd le aflte la nivelul capacitdfii lor. in lJristos vorbegte lnsuqi Cuvintul prin umanitatea asumatd, Aceastii c ridi,lati .lcurn Ia nivclul unui organ al cuvintului insuqi. Aceasta inseamnb o supremd indltare a umanuiui. Cdci qi acesta e activ in grdirea Cuvintului cu ingelegeiea gi ctt gririrea Lui. $i ridich pe toli oamenii la capacitatea cle-a infelege .eef ce exprimd Fiul lui Dumnezeu direct prin umaritatea Sa. 310 Trupul lui Hristos s-a pEstrat nestricat r-ru prin firca materici lui, ci prin puterea gi strdlucirea Cuvlntului 9i prin lucrarea Sfintului Duh. Puterea Cuviirtului etern intipiritA in trup il finea 9i pe EI incoruptibil. Ca ipostas etern Cuvintul are o strdlucire care in veci nu se sldbeqte. Numai bdtrinetrea 5i sldbiciunea impulitteazi strdlucirea. Fefele tinerilor sint luminoase. Viafa iradiazd luminS. Duhul ca suflu din EI e semn de viald. De aceea va strdluci Hristos ca om de o lumini neclrtritd la dre-apta Tatdlui gi vor strdluci 9i dreplii in lmpdrd{ia cerurilor. BogEfia dc t'iali a Dumnezeirii se rdspindegte ln umanitatea Lui si o umpie de luinina minunatS, punlnd totodatd in evidentd taina omenescului. 311. Duhul e Dumnezeirea imbibatd in trup qi in crealie. Ea e transcendenta deveniti proprie crealie, El ridic.i trupul la inviere gi nestriciciune, la alt pldn de viata.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Dar cie aur sint gi drugii, de aur gi vergile gi toate cele din chivot. Cdci Si cei ce sint in jurul Lui 9i fixati in iubire 5i sfinfenie gi folositori, sint pdrtagi de slavd. Iar apa eran fericifii ucenici, care au priniit puterea dumnezeiascf, de la El gi s-au imbogSfit prin impiirtdgire de Strdlucireamdretiei Lui de sus gi prin aceastas-au umplut de setlnele Dunrnezeirii. PALADIE; Drept ai spus. CHIRIL; <,Sicleosebit de chivot, sd.Iaci, zice, un acoperdnt)rtllspripilor (de imphcare) din aur curat de doi cctli S'iiuntritate de lung 6i tlc un cot Si jumdtate de lat. $i ,sdiaci doi lleruvimi de aur turnali pi sri'i pui de amindoud. Iaturile acoperdtninlului ispdqirii (impdcririi). Sd st: Iacd un Heruvim pe o laturd $i alt Heruvim pe latura a doua a ispiisi' torului. $i sd iaci pe acelti doi Heruvimi pe cele doud laturi. $i sci Iie Heruvimii cu aripile intinse deasupra, umbrind cu aripile lor acoperdmintul jspd$iforu/ui. $i telele Heruvimilor sd tie una edtre alkt, spre acoperdmintul ispdqitorului. $i sri pui acopercintintul ispdoirii rlc cleasupra sjcrjului.. $i sd pui ln el mdrturiile ce le voi da lie. ,Si ,Nfii voi fiace cunoscut lie d.e acolo Si voi grdi lie de deasupra acoperdmin' tului impdcdrii dintre cei doi Heruvimi care sipl deasupra sicriului mdrturiei, toate cite le voi porunci |ie cdtre tiii lui /srail> (IeE. 25, t7-221. PALADIE.' Deci ce spui c/r este ispdgitonti {ac'operdmintul imp{' cbrii) ? CHIRIL; Cit priveste liicra $i umbra, el era fiirul din aur curat pi era agezatdeasupra sicriului (chivotttiui). De aceea i s-a spus acol;eriimint, Cei impodobiti cu mdririle preofiei, stind intorgi 9i privind spre el, cugetau cd sint intorgi gi privesc spre Dumnezeu. Iar noi spunem cd acoperdmintul ispdgirii (al impiicbrii) infeles duhovniceqte, este Cel ce S-a fdcut pentru noi om. <Pe El L-a pu,s Dumnezeu inttinte (ispcilirej prin ued.inld in slngele Lui, spre ardtat'eadreptdlii Lui, (Rom. 3,251:itz.
312. Pe chivotul in care erau tablele legii, era un acoperdmint care era ca un jertfelnic pe care se infdptuia impdcarea lui Dumnezeu cu oamerlii prin jertfa de ispdsire adus,i pentru piiate. Acest acoperlmint de aur inchipuia pe Hristos lnsugi. Caci Hristos lnsugi'era nu numai jeitfa, ci Ei locul cel mai inalt in care le trbia jertfa. El era prin Sine ispdqitorul.-El era jertfelnicul 9i jertfa. EI S-a triit si Se trdielte in intregime ca jertfd, jertfitor $i locul cel mai inalt in care se aduce jertfa. A fost qi cste Cel mai apropiat de Dumnezeu, dar ln stare de jertfS. Citci umanitatea adusd jertfi gisegte in El, imediat in fafa lui Dumnezeu Tatdl, Iiintl purtatd de Dumnczeu Fiul. Iisus Hristos e ispdqitorul nostru prin excelenfS. El a acoperit supirrarea lui Dumnezeu cu jc'rtfa Lui. El a acoperit cu umanltatea Sa, Dumnezeirea 5a. Din, sau prirr umanitatc.a lui Hristos va vorbi Hristos clupir intruparea cdtre noi. Toatd taina ti indlfinrea umanitifii s-a descoperit qi actualizat ln Hristos.

INCIIINARE

IN

DUH

$I ADEVAR,

&

F
3

Aga spune Pavel. Dar gi Ioan, preainteleptul, ucenic, ne scrie t "Copii, vd scriu ccesteo voLtd, co sd nu pdcdtuifi, Si de va pdcdtui cinevQ, avem Mingiietor Ia Tatdl pe lisus Hristos. EI este ispdgire pentru pdcatele noostre, $i nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale inttegii lumi, (I Ioan 2, 1-2l.Cdci prin El este isp5girea9i toatd rugdciunea $i cererea celor brrne, Cdci <pind ecum, zice, n-afi cerut nimic Sntru numele NIeu i cercli qi vi se va da voltd> {Ioan 16,24). Deci El este ispdEitornl.Circi prin El ne este indurf,tor Tatdl;i in El iqi q6segte marginea orice rug5ciune 9i prin El ne apropiem de Dnmnezeu, nefiind primifi altfei. De aceea zice: <Nirneni nu vine Ia T'atciL decit prin Mine" {Ioan 14, 6). Dar deqi S-a fdcut Cuvintul Unul Ndscut al lui Dumnezeu ca noi, coborindu-Se pe Sine la omenitate gi golire (chenoz5), e totugi propritr Lui prin fire sd fie cugetat qi in slavd dumnezeiascd gi sd se afle in lndltimile mai presus cle zidire, cum era gi inainte de trup. De aceea stau Herurzimii imprejurul ispdqitorului, il acoperd cu aripile qi sint lntorgi spre el qi-ti lin fafa alintitd la el. gi ca o dovadd clard cd stau de strajd, e cE stau de-a dreapta gi de-a stinga, Iar faptul cd Heruvimii prir,rescpururea spre ispdgitor aratS incordarea Ei nesdtnrarea Puterilor cle sus de a privi pe Dumnezeu.3l3 intr-o formd proprie il descrie pe Fiul gi proorocril Isaia, zicind : oAm vd"zut pe Domnul Saboot $ezind pe un tron inalt gi ridicat, ,ti Serafimii strileau impre jurul /.ui. gi tiecare oveo tase cripi. $i cu ele iqi acopereau Iala, cu doud picioarele, cu doud telele, iar cu celelalte zburau" (Isaia 6, 1-21.eu Iar dacd ar socoti cineva cd Serafimii acopereau fafa 9i picioarele lui Dumnezeu, nu ar fi nici o gregeald sd cugete aceasta. Cdci traducincl pe limba greacd numirea Serafimilor, vom afla cd ea inseamnd nulfirne cle cunogtinld sau revdrsare cle infelepciune. Deci preainfeleptele pi preainaltele Puteri aratd qi prin infdfigarea in chip clar cd fata lui Dumnezeu nu e ingdduit sd fie vdzutd de cineva. Cdci firea cea mai presus de toatd mintea nu poate fi vdzutd gi locuiegte intr-o lumind neapropiatd, dupii cuvintul fericitului Parrel (I Tim. 6, l6). gi "nimcnea nu lre veclea tala lui Dttmnezeu pi rza fi \riu" (IeS. 33, 20), dupd cuvintul prea sfint spus cu dreptate de El cdire lr4oise. Dar nici urmele gi c6ile Ltri nu le poate cunoagte cineva. Cdci s-a scris : <O, adincul bo313. lngerii privesc cu incordare gi cu nesdturare la Hristos. Vdd m6rctia nesfirtitd a Fiului Lui sub forrnd noud a iubirii ce se apleaci la oameni pind la jertfa cle Sine. Cel mare se aratd 9i mai mare cind se jertfegte pentru cei mici si-i focc pe acettia mari in fafa celor ce nu-i luau itr scamd inainte. <Cu incordare, c'.r sd pdtrundi ;;i mai mult taina), acu nesdturare>, cdci e infinitd ;i prca dulce. 314. Acoperdmintul umbrit de Heruvimi reprezinti qi tronul dumnezeiesc, de carc vorbcste Isaia, Iar Ap, Pavel il numeqte direct atron al impdcdriir> (Evr. 9, 5). Durnnczeu TatS] se odihnegte in jertfa Fiului, sau in omenitatea Lui jertfitoare.

-.i

6F. CIiINIL

AL ALEXANDIIEI

gdliei Si al inlelepciunii gi al cunogtinlei lui Dumnezeu i cit de nepd"lrunse sint judecdlile Lui Si cit de neurmate cdile Lui> (Rom. 11, 3). Dar 5i fericitrrl David spune un cuvint infelept : .ln mare caleo. Ta, Si cdrd.rile TaIe In ape multe, Si urmele TaIe nu se vor cunoa$te, (Ps. 76, 20). Cdci precum nu poate vedea cineva urma in ap5, nici a omului, nici a corabiei, nici a celor ce inoat5 in ea, aga nu poate privi cineva cdile dumnezeie;ti li tainice. $i picioarele sint chipul (tipul) acestora.3ls Iar dac5 ar socoti cinerza cii sfinfii Serafimi igi acoperd cu aripile fefele gi picioarele ]or, in]e]egem cd nu e cu putintd a vedea nici inceputul, nici sfirpitul infelepciunii sau cunogtinfei despre Dumnezeu. Pentru cd gi aceasta este necuprinsd gi mai presus de toatd mintea omeneasc6.3rs CAci capul este inceputul a tot trupul, iar picioarele, Deci ispdgitorul este Hristos, Care degi S-a ardtat in trup, sfirgitul. cu toate acestea este Dumnezeu gi Domnul prin fire gi cu adeviirat, avind stdtdtoare imprejurul Lui ca slujitoare chiar $i Puterile cele mai 6" rs5.317 Cdci gi Sfinta Scripturd a spus cd dupir ce s-a retras Satana care a incercat sd ispiteascd pe Iisus Hristos, cind a postit pentru noi, s-au apropiat ingerii gi-i slujeau Lui (Matei 4, lll. <Cdci sint dtthuri slujitoare, lrjmise spre slujire penftu cei ce \7or rno$teni mintuirean ( E v r .I , l 4 ) , <$i de deasupra ispdqitorului Md voi Iace cunoscut lie, zice, gi voi grdi lie,. Prin aceasta a ariitat, dupd socotinfa mea, doud lucruri. Sau cd fIristos, degi va ti om, va grdi cele mai presus de tirea omului $i nu va rdmineir ln mdsurile qolirii de slavd (chenozei), pentru faptul cd e Dumnezeu qi din Dumnezeu dupd fire. Cdci a zis: .Eu Si Tatdl una s?nlem>> (Ioan 10, 30), 9i I (ceJ ce Md vede pe Mine vede pe Tatdl> (Ioan 14, 9). Sau poate cd degi s-a fdcut trup, se cunoa$te
315. Serafimii acoper6 Iafa lui Dumnezeu, ca izvor al luminii orbiroare. lu' mina lui Dumnezeu o vedem atit cit poate strdbate prin Serafimi, cii ne pot talnr5ci ei. Citi oameni nu cunosc pe Dumnezeu atita cit li-L pot tdlmdci aliii tnat subfiri Ia nintc ? Ii cunoaqtem taina Lui din uimirea ce-o vedem intipdriti in altii rnai cunoscbtori. E o cunoagtere pe de o parte directd, pe de alta indirecti, Nc uimim 5i noi care vedem direct, cu cei ce se uimese pri;r vedere mai direct5. Dar Serafimii acoperd gi urmele ldsate de lucrarea lui Dumtrezeu in lutnc. Lucrarea aceasta e prezentd in migcarea creafiei, dar e atlt de scufundatd in ea, ci nu o putem distinge. Avem nevoie de ajutorul unor spirite superioare spre a o distinqe. 316. Chiar Serafimilor le rdmine necunoscut inceputul si sfir$itul cunoStinlei despre Dumnezeu. Cu atit mai mult oamenilor. Nu ;tiu de la ce .l pornit ilceastd cuno;tintd ;;i $tiu cd ea nu va avea sfir$it. Trdiesc in aceasta neinceputul existenlei lui Durnnezcu gi lipsa de sfir;it a Lui. Triiesc nemdrginirea existenlei Lui. Intri dintr-odatE in nemdrginire qi-fi dai seama de ea. 317.'Dtr aceastd nemdrginire - necuprinsd nici de cunostinta Puterilor create c'ele mai inalte, c proprie qi lui Hristos. Aceqtia t;i acoperd fetele inaintea Lui. P<' de o parte se simt in fala Lui, pe de altd parte llu-i vdd fata. Vdd prin nevederc, cunosc uimili de ceea ce nu pot cuprinde. Apofatic in catafatic. Aceasta o redh cintarea,

INCHINARE IN DUH SI ADEVAR

b,'

deasupra ispdqitorului gi a Heruvimilor, aclicd intr-o indllime gi o slavd mai presus de om gi dincolo de toate cele create, al cdror cel mai tnalt virf sint Serafimii. Iar ispdgitorul e de aur, ca gi Serafimii ingigi. cdci Dumnezeu e rtatura cea mai sldvitd gi mai frumoasd. iar in asem5nare cu El, sint aria dupd participare, 9i cele create. $i celor ce se afid imprejurur gi in apropierea Lui, le ddruieqte impdrtdSirea de strdlucirea ce tine de firea Lui, precum lumina se reflectd a ceva apropiat gi lumineazd cu strdiucirea sa ceea ce intilnepte. PALADIE: A;a este gi cuvintul ; e lumindtor, in adevdr. CHIRIL; DupS vorbirea despre acoperdmintul ispdgirii se schifeazii qi aitfe] taina lui Hristos, spunindu-se : <gi sd focj o mcrsd cle aur curcLt"(Ieq. 25, 23). Apoi a poruncit sd i se adauge verigi in care sE se introclncd drugii de aur, ardtind miisurile ei qi modurile alcdtuirii, ca s;i capete infdligarea cea mai frunroasd. <si vei pune, zice, pe masii piinile punerii inainte, punvea inaintea Mea, (Ieg. 25, 30). $i a porun_ cit va vasele, bliclele, cdtuile, ulcioarele gi paharele sd fie de aur. oare nu s-a ardtat prin aceasta limpede piinea noastrd cea din cer, care se vd pune la vremea sa inainte de sfinleie mese ale biserici,lor si .va tla viald lurnii zrte PALADIE ; Foarte adevdrat. cHIRtL; Iar blidele qi cdfuile, ulcioarele qi paharele gi cele prin care se implinegte ]ucrarea tainici gi preacuratd cle la sfinta masd, ()dre nu sint chipul vaselor dumnezeiestiz 3re PALADIE : FSrd indoiald. CHIRIL; Dar desplcracestea se vorbegte in <Ieqir,r. lpsS despre masii gi despre piinile punerii inainte, Iegiuitorul a vorbit gi in <Levitic>. Vorbind mai pe larg clespre acestea, porunca invald limpede in ce fel sii fie punerea inainte, zicincl : <gi veli lua iloarea fdinii qi veli laca din ea doud,sprezecepiini. Din cloud zecin"tisd fie o piine..gi le 'eli pune pe ele pe cloud firu.ruri, tiecare rincr cre cite qase piini pe ntusa curatd inaintea Domnului.,gi veli pune la Iiecure rind tdmiie cu318' Piinile punerii inainte. pe masd ciin ternplu prefigurau pr I{ristos, <1tiirrccr cdre s-a coborit din cer 9i di viald Iunriir (Ioan 6, 33). De aceea ni s,-, clii llristos. in sfin.ta lmp6rtdganie, e pus l{ristos sub chipul piinii pe sfinta Masi din Drserrcrgl se da sub acest chip in sfinta Impdrtd$anie. chiar de omul care se ddrttiegte-.ollo1g se spune.ci e ,ibun ca piinear, Un om care se comunicd altora cu rublre ii intdrette in viald pe aceia, .e .piine ddtitoare- de viafi. Fiecare persoand c fdcutd- sd fie piine ddtdtoare cle viald pentru al{ii. ln fiecaie persoani e o pul(,re ce hrdnegte viata altora. . 119, \'ase'le- iJe pe masa punerii inainte din Templul vechi pretigurtru rlisc'ul .*.ipotirul cle pe Sfinta lv{asd din Biserica lui Ilristos.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

rold gi sare. $j vor Ii piini spre pomenfue, puse inointea Domnului. In ziua Simbelei se vol pune in IaIa Domnului totdeouna, penttu |iii lui Israil legdmint vegnic. $i vor ti ale lui Aaron Si o/e |iilor lui. $i Ie vor ml.ncape ele in loc stint, cd sint sfinte ale slinlilot. Acestea vor tl pentru ei din cele ce se ietttesc Domnului, Iege veqnicd, (Lev. 24, s-gi. Iar in oNumeri,, a ardtat cd una va fi piinea cea din cer 9i cea sdldsluit5 in noi (cdci Cuvintul, fiind Dumnezeu, s-a f6cut ca noi 9i s-a sdldgluit intru noi), zicind cdtre lvloise, tdlmdcitorul celor dumnezeiegti : "Grdiepte liilor lui /srail Si zi cdtre ei : Dupd ce veli sosi in pdmintul 1n care Eu vd voi duce pe voi, cind veli minca voi din piinile pdmintului, veli despdrli o parte inchinatd Dctmnului ca pirgd a griu' Iui vostru. Piinca pusri de o parte vefi despdrli ca pusd de o parte din arie, aSa veli pune deoparte pirga gri.uJui voslru ,li veli da Domnului ceea ce s-a pus deoparte in neamurile voastre> (Numeri 15, 17-211. ln acestea poate privi cineva fdr5 osteneald taina aderrdrului. Noi vom vorbi despre acestea amdnunfit la rrremea sa, acestea nutrind 'acum cuvintul la altceva. Socotesc cd acum se pOate minuna cineva de un lucru. PALADIE; Care ? CHIRIL: Fdcindu-ni-L vddit pe Emanuil in multe chipuri, ni'L infdfiqeazd acum ;;i prin alt cuvint. Cdci zice cdtre Moise : o$i sci foci ur'?sfe$nic d.in aur curet, bdtut sd faci sfe,tnicul. Fusul lui gi tamurile, scctcle Ai globurile gi tlorite sd fie din eI. $ase romuri sd iasd din latu' rile , ,, (Ieg. 25, 3I-32). $i addugind la acestea cele ce fineau de ft'umuseiccigi de ceea ce-i trebuia sfegnicului, adicd florile 9i globurile 5i scafele, a spus iardsi : uToatc sd fie tulnate din aut culat. $i sd laci Iui Sapte candeie ti vei pune IeStile in ele. $i vor lumina dintr'o falti. $i pilniile qi tdt,itele lui djn our curat. ,Si sti faci lui Sapte candele Si vei pune lestile in ele.,Si vor lumina dintr'o fald. $j pilniile 5i tdvile,le lui d.in aur curat sd. |aci, Toate vosele aceslea dintr-un talant de aur cule rat. Vezi sd faci toate ctupdchipul (tipul) ardtat lie in Inunte,, (le;;' 25' 36-40), Sfesnicul de aur e chipul (tipul) lui Hristos. cdci Fiul e prin fire 9i cu aclevdrat Dumnezeu. Iar strdllcirea qi in{ltimea durnnezeiascdtrebuie asemdnatd cu aur1i, cum am spus 9i in cele de rnai sus. $i e turnat, fiindcd Emanuil e mai frumos 9i mai presus de orice cuvint in ce privegte podoaba cea spirituald. Cdci s-a scris ; olmpodobit cu truntu' sefe moi mult decit tiii oantenilor" (Ps. 44, 3). Deci faptul c6 sfeqnicul s-a turnat aratd chipul ales, adicd mdrefia dumnezeiascd a lui Emanuil. Iar ni5te ramuri la dreapta qi la stinga rbsar ca dintr-un trunchi de ar-

INCHINARE IN DUH SI ADEVAR

hore pi se inalfd impreund cu fusul din miJloc li se ridicd pind la acecasi indltime. CSci unul fiind dup5 fire Unul Ndscut gi ca Dumnezeu tiincl simplu dupd fiint6, e socotit a fi multiplu prin feluritele lucrbri clar nimic nu e strdin gi adaus din afard la el, cu toate cd datoritd atributelor dumnezeiegti nu e cugetat a fi simplu.lzoQf,si e cugetat lumini 9i viafd gi putere 9i nestriidciune. Voind s5 arate cd nimic din afard nu e adaus in el, a addugat, Socotescrcuvintul : "GlobUrile Si ranturile sd fie clin el. Infteg va Ii turnat din aur cur\t,. (Ie$' 25, 36)' Adicti e intreg gi cu totul Dumnezeur nu e sfinfit ca cele create ; nici llu e ca ingerii, care pe de o parte sint cugetafi in firea lor proprie, iar pe cle alta sint infrumusetali de harul gi de slava Aceluia Ei sipt unSi ca de un aur curat prin ddruirea Duhului. Ci in insdqi realitatea Lui pritl fire e Dumnezeu, sau firea atotcuratd 9i supremd. Iar candelele sint gapte. Cdci de multe feluri este iluminarea rdspin<litd din Hristos. "(Jnuia i s-a dat cuvint de inlelepciune, altuia cu' vint cle cunoStinld, altuia deosebirea tluhurilor> 9i celelalte (I Cor. 12' g). Dar numdrul gapte e gi simbolul desdvirqirii, cdci Emanuil, ca Dumnezeu, e atotdesdvirSitdupd firea Sa 5i sc sdldgluiegtedesdvirqit prin tmp{rfirea darurilor Lui in cei vrednici sd-L primeascd. Cdci <nu da Dtthul cu mdsurd, (Ioan 3, 34), dupd cuvintul lui Ioan, ci "din plindtatt'a Lui noi toli am luat, (Ioan l, 16). Apoi zice : "$i sd pui candelele Si vor lumina dintr-o Ialdn Cate este pozifia aceast'a,a ardtat-o clar in Numeri, zicind : $i o grdit Dumnczeu cdtre Moise, zicind: VorbeSte lui Aarcn Si zi cdfte eI: Cindvei pune candelele intr-o parte in falo sfe$nicului, vor Iumina ceJe $apte canclcle.$i a td.cut a1a Aaron inft-o parte in fofo sfegnicului Si a a' prins canclelelelui, precum a poruncit Domnul /ui Moise" (Num. 8' l*-3). lnfelegi deci cd cele gapte candele trimiteau lumina in privitorl intoarse spre fafa sfegnicului. Cdci nu lumineazd lumina dumnezeiascd rji spiritlalS celor ce rdmin inddrflt 9i sint intorSi de la Dumnezeu, ci celor ce au fost aclugi la vederea ei pril sfintenie 9i au ajuns fafd prin indrdznirea credintei gi prin cuyiintra preafrumoas6 a viefuirii celei clrepte. Pentru cd e urit Si nepldcut lui Dumnezeu tot ce este in pdcat ;;i neascultare. Iar scump lui Dumnezeu 9i sub prirrirea Lui e cel asi crrltdtor gi u5or cte cdl$uzit de El. Cdci Iudeilor, care s-a1 hotiirit s:-.t ,le zice prin proorocul Isaia: <Cind vei inse inrpotriveasc[ fdrd friu, tind.e miinle spre Mine, lmi voi intonrce ochii Mei de ctitre voi>
320. Sf. Chiril vorbe$te aci ca qi alfi Pdrinfi ( d . e x . S f . V a s i l e t c l M a r e ) , clc cnergiilc dumnezeieSti, carc sinI necreate, ca ti f i i n t a f u s u l u i s f e l n i c u l u i d i t r ('dre pornesc. Dumnezeu nu inceteazd a fi sinrplu dupi tiintii, cu toate ci din Lil pornesc diferite energii. Dar prin lucrdrile care c o r e s p u n d a t r i b u l e l o r L u i , r r nrullinlu.

SF, CIIIRIL

AL ALEXANDRIEI

(Isaia t, 15). <<Iarochii Domnului sinr pesfe cei dreplit>, dupd cuvintttl din Psalmi (ps. 33, t6). PALADIE: Adevdrat. CHIRIL; Despre acest sfegnic amintegte gi dumnezeiescul Zaharia. cdci zice : <gi s-o intors ingerur care grdia in mine m-a cresteptat ;i cunr se deqteaptd ontul din somnu/ 1ui 5i a zis cd.tre mine : ce vezi ? $i tm zis : Am vdzut si iatd un sfe.Snicintreg de aur 6i un vcs cu ttntcrelenrn rleosupra lui.5i ;crple cand.eleatirnate de e/ gi d.oi mdslinj cleasupra lui, unur cre-e crreuptu vqsrdui cu untd.elemnqi artur cre-asringn. 5i am intrebat si am zis cdtre ingerul care grdia in mine, zicind : Doarnne, ce sinl acesrea? $i o spus cdtre mine, zicind.: Nu cuno.rri ce sin, rrcesrea $i om zis ; Nu, Do,mne, (zah. 4, 1-5). ? Deci fericitul prooroc a intrebat, zicind : ce sint acestear Doamne ? Iar ingerul, folosind o scurtd povestire, tillcuiegte veclerea. alcdtuirea sfegnicului o referd la $i Hristos, zicind despre cere gapte (fdcrii) candere atirnate in el : Aceslec sint ochii Dornnului, care privesc pesle tot pdmintul, (Zah.4, 10). Ciici dacd trebuie sd spunem ceve mai ingraqat, Dumnezeu privegte si cerc:etecrzd zeci de mii d.e ochi cele ontenesti, cu cunoscinct cele clin intuneric, dupd cum s-a scris : <$i luntina esle cu E/, (Dan. 2, 22). Cdci dacd 9i nouii celor din rume ne sddegte lumina Dumnezeu, El trebuie sdl se bucure ca inainte de toate celelalte, avind-o in firea proprie. Sau dacd socotesc unii cd nu-i aga, ri se va putea spune ceror ce s-au Itotdrit sd cugete astfel : <lnfetegefi neinleleplilor din norod. ri finleleplili-vd odatd, nebunilor. cer ce a sddit ureche nu aud.e sau cel ce ? u pldsmuit ochiul, nu ved.e ?> (ps. 93, g*g). <Cdci viu este cuvintul lui Dunrnezeu si luctdtor pi mai asculit d.ecit o sobie cu doud ascu lisuri, pdtrunzind pind la d'espcirlitura sufletului ^5ia dulului, a jncheieturilor . 'si Iu mdduvd gi cleos ebind. gincturile qi sfaturi/e inimii i ;i nu este zi_ dire nearcitatd inaintea Lui. gi toate sint goare ,pi crescope rite inaintea rtchilor r'ui> (Errr. 4, 12-13). Deci toate ler lunri'eazd 9i le privegte Flristos. De aceea a gi spus printr-nnul dintre prooroci ; <Dttntnezeu. eproape sint Eu, zice Dontnul, Duntnezeu d.epctrte.Au se vo oscunrle si de la Mine ceva?, (Ier. 23, 23). Cdci nimic nu so 'oate ascunde cle mintea care gtie toate. Sau n,-|i par cd le c.rrclet bine acestea? PALADIE; Ila dirnpotrivd. c H I t t t L : D a r p r o o r o c u rv d z i r r c l i n r l i i s f e g n i t c e v a n e o b i g n u i t (cdci erau rrigte rarnuri de m.lslin), a intrebat diu rrou, zicind : Ce slnt cei cloi mdslini, care se aild cre-a trrealttct cre-a stinga sfe,5nicu/ui gi si ? am lntrebat a doua oerd, zice, si am zis ciirt'e Er: ce sinr ce,re drad remuri rlr: rrrcrslfn, cctr<',sintlegut. cle ctottd pilnii cte eur, cere ap(6, qi rirricti

TNCHINARE IN DUH SI ADEVAR

299

3
ie

clc1tele cele de aur? $i a zis cd,tre mine: Nu cunogli ce sint acestea? $i orrr zis ; Nu, Doantne. Si o zis : Ace;tia sint cei doi iii ai ungerii ce slau irroinf eo. Domnului a tot pdmintul" (Zah. 4, l2_-14J. PALADE; Ce trebuinfd a avut fericitul prooroc sd intrebe iardqi ? Cici zice 2 uAm intrebat a douct oerd". CHIRILT Oare nu vei recunoagte, Paladie, cd e un lucru infelept qi potrivit ca cei ce voiesc sX cugete toate drept, sd-pi facd intrebdrile asupra tuturor celor necesare in mod amdnunfit gi sirguincios ? PALADIE; Recunosc, CHIRIL: Agadar, prooro'cul vdzind stilpdrile de nrdsiin odrdslind e;r nis;te rnlddile fragede qi tinere, ie-a numit mdslini qi nu ramuri de mdslin. De aceea a ticut dunrnezeiescul,inger, aqteptind intrebarea mai chibzuitb li mai adevdratd. $i dupd ce l-a stirnit astfel, le-a numit doud ramuri de mislin. $i rugindu-se sd-l invete, a aflat indatd ce inchipuiesc acestea, ingerul zicind : .lAcestea sint cei doi fii ai ungerii ce sfou inaintea Domnului a tot pdmintul>.Iar prin cei doi fii ai ungerii a infeles poporul din Israil gi poporul dintre neamuri. De acestea spune c'd stau lingd Domul a tot pdmintul, tilcuind in mod clar gi rzddit sfe;nicul ca chip {tip) al lLri Hristos. La clreapta gi la stiuga acestui sfepnic se afld ramuriie de mdslin. Acestea stind ca in cerc in jurul Lui, sint unse de ttntdelemnul, care este chipul (tipul) Sfintului Duh, cel ce imbibd mintea celor ce cred, dupd cuvlntul i cCu untdelentn oi uns eapul meuD (Ps. 22, 5). PALADIE: Dar de ce nu le-a nuurit De acestea rlai bine rndslini, cri le-a numit ramuri de ntdslini ? CHIRIL.' Pentru cd precum se desprind din mf,slini mlddife subfiri gi rarnuri fragede, a$a se planteazd cu credinld in dreapta credinfd cei ( c au crezut, unii fiind scopi din sinagoga Iudeilor, alfii din rnulfimea neamurilor. Cdci nu toti Israeiilii au cdzut gi nu toati mulfimea neamurilor a intrat (in Bisericd). De aceea cei ce s-au rupt, ca din nigte arbori, din mulfimea indoitd qi 'pdgineasc6,gi s-au mutat in lumina dumnezeiascd,9i se bucurd de revdrsorea imbel$ugatd a Slintului Duh, sint ramuri de mdslini, Ciici aceasta socotesc cd se aratd prin faptul ci rornurile mEslinilor sint legate de pilniile (ferrile) canclelelor. Despre aceste ramuri aminte;te gi fericitul Psahnist, cintind lui Flristos, Mintuitorul tuturor Ei zicind despre mireasa ce gi-a unit-o Sie-gi, adicd ilespre llisericd gi despre copiii ei in credinfii: <Fenreiata ca via bine roditd in laturile casei lale. Fiii tdi, ca ni^;te tinere ml(tdife de mrislini irt iurul casei faJe, (Ps. 127,3-4). Cdci ne rrrnplemde viafd prin impiir-

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

tdgirea de Duhul pi stind la masa lui Hristos, dupd ce am primit creclinta in El.rst PALADIE; Drept ai spus Cdci zice : "Eu slnt piinea cee t ic, cer s:cr coborit clin cer Si a dat viald" Iumii" (Ioan 6, 33). CHIRIL; Dar despre sfegnic qi cele in legdtur5 cu el ajunge tlerocamdatd cele ce s-au spus. Sd trecem acum cuvintul la jertfelnicul de aramd cel intrebuinfat in slujirea rinduitd de lege : <gi sd taci, zice, un iertlelnic (altar de jertte) d.e |emne ce nu putrezesc d.e cinci coli Iungime si cinci coli ldlime. in patru unghiuri sd fie jerttelnicul si de trei coli indllimea /ui. gi sd-i foci coorne la cele patru unghiuri. Coarnele sd tie dintr-insu,l $i sd /e acoperi cu aratna. 5i sd taci cunund icrtlelnicului. $i acoperdmintul lui si |urculifele tui,5i votro lui $i toate vose/e lui sd Ie flqci din aramd>> (ley 27, I-4). jertfelnicul avea cinci cofi ln ldtime qi in lungime. Cdci A;;adar, avea nevoie de mdsuri gi anume cit mai mari. Cdci aveau sd taie pe el 9i sE aducd pdrfi de boi gi arcleri cle tot, de oi ;i de fapi inchinafi lui Dumnezeu. De aceea vatra, grdtarul, furculifele, cupele ;i toate vasele lui, erau cle aramd, ca sd poatd fi cle folos jertfelor cerute cle leqe, fdrd sd fie nimicite de focui atotrnistuitor. Iar cununa si coarnerledin unghiuri sint addugate pentru frumnsefea formei. cdci nimic nu e fdrei frumusefe la Dumnezeu. Deci atintindu-ne mintea la cele rinduite penlru fiecare, trebuie sd spunem acest lucru: A poruncit sd se facd un jerlfelnic cuvenit qi potrirrit jertfelor cerute cle lege, dar nu e in el trimicr aur, cllm se poate vedea la chivot, sfe$nic,masd si cele in lede giitnrd cu ele. PALADIE : Dar ce inseamnf, aceasta? CLIIRIL: N-am spus oare, vorbind spiritual, rii aurul inchipuie5te cit se poate de bine inilJirnea cea mai pr)su,s loate gi strdlucirea cle neasemdnatd a firii clurnnezeie$tiSi nestricdciunea fincoruptibilitatea) ei ? PALADIE; Aqa este. cllIRIL: Ia seama deci cir jertfelnicul slujirii cerute cle lege e cu totul ueaurit. ln aceasta Dumnezeu ne-a infiifiEat, clar, ghicilura cH legea nu procurii pe Duhul Sfint ;;i puterea siujirii in chipuri (tip), nu a fost cinstitd cu Lrn asffel cle lror. cdci era un rluh cle robie De,sle
321. Vasttl cu untdelemn ce stti deasupra lui Hristos este l)uhul Slint. Din El se tcrnrsd untdoletnnul lielii iut.iner"ite pcste ramurilc cle nislirr, sau l-restc a(c.t parte din Israil qi din plginii ce s-au aldturat Lui tlristos, SfeSnicul a tcati lumina. Aceste ramuri de mislin stau in legiturd prin ni'te pilnii sau fevi cu celc Iiapte candele prin care i$i aratX lumiria cuno$tintei,' hrdnith din untdelemnul irimit de cele douil rarnuri de la Duhul Sfint.

tl.rcgrwaRb lN DrtH sr AD!:t/An

30r

Israil. $i horuf ni s-o clat noud prin Hristos, dupf, invierea din morfi. cici a suflat zicind : <Luati Duh sfint" (Ioan 20, 22\, De aceea pi Parrel a spns celor ce au crezut : <Ntt ali luat iordqi duh de robie spre tente' re, c,i ali |uat cluh de infiere, in care strigdm : Avva Pitrinte, (Rom. Cd puterea slujirii cerutd de lege nu se bucura de imprirtd'siB, l5).322 reo Sfinfului Duh, ci aceasta s-a dat mai mult celor indreptSfifi prin r.rerlinfS, ne va incretlinfa infeleptul loan, zicind : nNu eru incd Duh Sfint, cd lisus incd nu eIQ sldvitr (ioan 7, 39). Cdci inc5 nu inviase I-lrist.os. numai atunci a fost alrit5 Iirea omului rle Duhul, prin int$i phrtdgirea lui de El. De aceea a poruncit' preculll socotesc, sd se fac'ti iertfelnicul fdt,l de aur. Dar socotesccd nu prttem ocoli, fdrd pagubd pentru iubltorll de lnva virlirturfi,intelesul aratnei, din care s-a fdcitt. Cidcl cerc'etarea cigtlg'j 'Iot c'el ce ('erceteazaare cevu cle foios, cum cu inleiepciutre s-a spus : un f olos. PALADIE: Ce ai cle sptts despre aceasta? Aaron CHIRII,: Ascultd ! Sfinta Scripturir spulle cd clurnnezeiescul prin hotdrire de sus. Dar Core 9i a fost hirotonit ca preot 9i conducdtor cU Datan Si multimea sdlbdticitd a sofilor lor, ndpu'stindu-se indrdzneald impotriva hotdririi de sus Fi rdzvrdtindu-se impotriva legilor dumnezeie$ti, $i-au luat, nechemali, cadelnife 9i au pornit de la ei in;igi spre aceasti slujire, rdpind o cinste nerincluitd lor 9i opunind cu infierbintare' nebunia gi cutezanfa ior, nefiind preot ridicat prin alegere peste toti ceilalli (Num. 16, 1 urm.). Prin aceasta s-a inchipuit nebunia viitoare a Iucleilor impotrir,'a lui Hristos. Cdci El este arhiereul nostru, rinduit $i spre aceastd slujbx de hotdrirea Tatdlui.323 plecum aceia au suferii de clupd ltecleapsainclrdznelii lor prea urite, aqa vor suferi 9i Iurleii aceia, fdcindu-se vinovati de aceleagi crime. Eleazar, $i Durnnezeu a zis atunci cxtre Moise cel sfinlit 9i cdtre preotul, fiul lui Aaron : uLuali cdclelnilele de aramd din nIilocul celor
pu' 322. Numai invierea lui Hristos ne dd harul, cdci harul .dd firii noastre s-a nu e decit energig. necrealh care Iir acest har terea inaintdrii spre i""i"ie. lnviate intipdrit in umanitate;-i;; Hri;ios, lnviincl-o. El e fluxul vielii umanitdtii unindu'ne cu a lui Hristos. El e il1 fond unirea noastrd cu Hristos cel inviat. $i prin aceasta ne Hristos Cel i'viat ne tia"it.. in firea noastrh potenta invierii, iar faieiU impreuni cu Hriitos. Numai prin acest har devenim face fii nemuritori ai ne' fii ai TatEIui impreund cu Fiul ficut om, cdci Tatdl nu- plate avea declt fii nruritori : sau Tafdl Cel nemuritor nu poate consimti ca fiii Lui sd moard definitiv' lar aceasth calitate o di firii noastre numai Duhul Sfint' 323. Flristos e ridicat Ia slujirea arhiereascb ca om de cdtre Tatil. Mijlocito1ul nu e una cu Cel la care mijlocegte. El e intre oameni $i Dumnezeu- rcprezerltat prin iatdl E Mijlocitorul cel m"ai inalt $i mai elicie4t, pentru_cd e atit om,^cit 9i ti,J Tutirlui. E Mijlocitorul ontologic prin excelenfE. lI aie pe Tatdl in Sine lnsugi. Se coboarE de la-lnEltimea de-a primi mijlocirea, la treapta de MiJlocttor.

30?.

S}.. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

or''i ,gi Iocnl ctccstastrdin risipili-1 de acolo, cd s-au stinlit cddelnilelc ecestora in sutletele /or. gi le-au fidcut pe ele tdbtile bdtuTtticciiosilor te Tmprejurul jertfelnicului, cd au fosf oduse inaintea Domnului,gi s,au slinfit. $j s-ou tdcut spre semn fjjlor lui Israi|" (Num. 16, 3z-38), Acestea le-a spus Dumnezeu atunci. Iar in ..Ietire,, s-a scris despre veseiiil, care era ndscut din Urie, din seminfia lui Dan, gi conducdtorul intregii Ittcrdri : <Acecsta a tdcut jertlelniail de aramd din cddelnilele d.e aramd ce drr fost a]e celor ce s-au rdzvrdtit cu ceata lui core, (les.37,25), . PALADIE; Ce este aceasta? CI-IIRIL r Mult folos avem dacd infelegem cd sicriul ca chip itip) al lui Hristos, ca gi celelalte, adici sfegnicul,ispdgitorui, masa cle aur, s-au fdcut din darurile aduse de popor, d5ruind fiecare ceea ce avea. cdci sint bine primifi spre slava lui Dumnezeu si ratdl, cei ce rodesc iui Hristos gi-i aduc darurile duhovnicegti, cdror.a acelea le erau inchipuiri (tipuri) qi umbre. Dar jertfelnicul slujirii celei dupd leqe inchipuie Lainjc qi cu rost amintirea gi prevestirea inctirjirii gi impotrivirii gi, ca sir zic asa, a riizr;riitirii sdvirgite impotrir.a nrarelui preot, provoeate chiar cle slujire. [1i e clari ghicitura ? cdci Aaron e chipul (tipul) lui Hristos. Iar Iudeii s-au irnpotrivit slavei lui Hristos. De aceea se opun gi jertfelnicr.rlui legii' Dar slujirea in umbre a fost desfiinfatd. Cdci uoi adncerl ln Hristos'Iatdlui mai multd bund mireasmd spirituald. Aceasta iardgi ne-a ardtat-o ca in umbre, zicind: <gi sd-Mi iaci i\iic cr/far de tdmiie din lemne ce nu putrezesc. gi sd-/ Iaci pe eI de un cot de /urrg gi de un cot de /cf. gi sd fie in patru unghiwi $i cle r)oi t:oli de inalt. Din el sd fje coarnele lui Si sd-I poleie$fi ps eI cu aut cttret, ce grcitarul gi perelii lui de jur-imprejur gi coarnele lui, (ie$. 30, l-3).Addugind cununa, veriqile, drugir gi celelalte, <iI vei prJne,zice, ln Iala perdelei (catapetesm,eil,care atlrnd pesfe sicriul mdrturiei, in cure Md t,oi ardtq lie acolo. gi vo arde pe el Aaron dimineala tdmlie compusd, sublire. Dimineolo clnd va tocmi cand.elele, va arde tdmiie pe c/. gi cind va aprinde Aaron candelele seere, va aprind.e pe eI tdrniie nelncetat, pururea inaintea Domnului in generaliile lor. gi sd nu arluci pe el altd tdmiie. Aducere de jerttd gi turnare sd nu torni pesle el. ,)i-l va Iace Aaron islrdqire peste el, ungind. coatnele lui od.atdpe un crr singeJe currilirii ispriqirij pdcatelor. odata pe an 1I va curdli pe eI in neanrrrri/elor. Stinta S|intelor esfe o Dontnului,, (Ieg.30, 7- 10). PALADTE: Oare qi acesta avem s6-1 primim ca chip (tip) al lui Hristos ?

TNCTTINAREIN DUTI $I ADEVAR

&
3,
*

CHIRIL: Fdrf, indoialij, Paladie. Cd lucrul. e adevdrat, o aratd cinstiter gi adinca lui taind foarte ngor celor ce voiesc sd cerceteze acestea cu sublirirne ti cu stdruinfb. Deci a fost fdcut din lemne ce nu putrezesc. Dar a fost poleit intreg cu aur. Fiindcd trupul lui Hristos este nestricicios {incoruptibil) qi are in sine firea dumnezeiascd. Ctici uCuvintul trup s-a tdcut qi s-a sdldpluit intre noi" (Ioan l, I4\. Dar I-{ristos e pirgtra noastrd gi riddcina neamulni reziclit spre nestrict"rciune prin unirea cu Dumnezeu, clegi in El starea aceasta se afl6 in chip exceptional.3s Iar coarnele altarului, ca nigte miini intinse, preinchipuiesc forma cinstitei cruci. $i dacd ar zice cineva cd coarnele erau patru aceasta nu e nici o piedicd celui iubitor de invdfdturd sd le infeleagd drept. Cici altarul fiind in patru ungiriuri gi cu laturi egale, vederea coanleior e clin toate pdrtile aceeagi. Dar ce inseamnd aceasta? In tot locul Iar aceasta e o laud[ strdsc cnnoagte Hristos, gi anume rdstiqnit.3z5 lncitd a celor ce cred in EL Astfel dumnezeiescul Pavel zice z<Iar mie, sri nu-mi tie a md ld.uda, decit numai in crucea lui Hrisfos, prin care Irrrnea este rdstignitd pentru mine, qi eu pentru |ume.D (Gal. 6, 14). Ihr la altar sint addugate cele ce |in de podoaba lui, adicd o cunund impletit5. Cdci Emanuil e <impodobit cu trumuselen mai mult (l?cit Iiii oamenilor" (Ps. 44,3]. Dar s-au mai addugat gi ceie de trebuinld lui, drugii 9i celelalte. Cdci altarul dumnezeicsctrebuie sd fie purtat ilt iume in timpurile porniiri lui. Aceasta au gi fdcut-o dumnezeiegtii ucenici, purtind pe'Hristos prin propovdduire, cu bund-cuviinfd pi cu rinduiald, c"a rrigte sittJitori ai lui Dumnezeu $i iconomi ai tainelor lui Hristos. "$i vei pune, zice, altarul ln Iala perdelt i (catapetesrrei) ce alirnd pe^sle sicriul mirturiilor, in cere Mii t,oi lace cunoscut lie acolor. I'.ALADIE: Dar ce trebuintd a fost sd se stabileasc.l9i pozifiile .z
324. lntru-cit trupul lui Hristos e pirga, sau primul exemplar al trupurilor noastre innoite prin liar intru nestricdciune, trupurile noastre vor fi $i ele dupd lnvicrc nestricdcioase. Duhul Sfint va cople$i procesul coruptiei din. ele, fdrl si le 'Dar lipseasci de viatd. Cdci vor avea o viald superioard, spirituald. trupul lui l{rlstos este in mod excepfional nestricdcios, pentru cb El este unit intr-rrn ipostas, intr-un Subiect cu firea dumnezeriascd.Vhzind mintuirea in intipdrirea firii lloitstre de nestricdciunea dumnezeiasci intli in Hristos, apoi in cei ce se alipesc Lui, Sf. Chiril arat& cd infelege mlntuirea nu ca o absolvire juridicd a noastrd de pbcate pentru preful plStit de Hristos prin moartea Lui, ca in cregtinisurul apusean, ci in sens ontologic, ca o transformare a firii omeneqti prin unirea cu Dumnezeu, 325. Deli coarnele sint patru, iar miinile intinse sau brafele crucii sint dcud, totuqi ele inchipuiesc crucea, cdci ridicindu-se din patru unghiuri ale unui patrulater, din orice laturi s-ar privi, se vhd cele doud din fatd. Deci ln orice loc te-ai afla vezi pe Hristos Cel rhstignit,

V+

Sr'. CHISTL AL ALEXANDRIEI

CHIRIL; EIe au o rafittne adincd qi greu cle p5truns. Dar voi spune pe cit imi va fi cu putintii, increziudu-mit iu Dumtrezeu trare dir vedere gi celor orbi. Sicriul (chivotul) zice cd a fost fdcut din lemne ce nu putrezesc gi din aur curat gi in t'l era legea, adicd Cttvintul clumnezeiescsatt urdrturiile. Lucrul acesta era chipul (tipui) Currintului ndsc'rttciin Dtturnezeu, care S-a sirlii;;luit intre noi gi S-a fticut aseneuea tlottil cll trupul, dupd Scrip'ruri. Apoi a spus cd peste chivot trebuie sd atirtrir o perdea {o catapeteasmd},care s:i fie intinsd pe patru stilpi (Ie5. 26, 3l-34). Iar dupd catapeteasmd era acoperdmintul impdcirii (ispdqitorul). Iar acesta e Hristos.6Sgi "E1 esle isi:riqire pentru p catelo Aqa L-a trumit Pavel. norrstre>(Rom. 3,25) Si ispdgitor prin c'redirr15;:0. jurui ispiigitoruiui erau inchipuifi l-{erttvinrii,care ardlau cd 9i Iar in Puterile cele mai inalte sint roabe lui Dumnezeu (cdci Cuvintul era Dumtrezeu) gi foarte aproape de El, ca gi faptul ch stau itraiutea Lui, slujindu-L Apoi a zis Dumnezeu chtre N{oise: u$i Md voi drdta (Md t'oi face' cunoscut) de acolo ,gi voi grdi fie cle deosupra ispti"litorului (al acopesttrittriirnintului impdcdrii) dintre cei doi Herut"inti care sint dectsttpru lui mdrturiei>. Sicriul era, cum am spus, Hristos, adicd Dumnezeu Cttrrinlul in trup nestricicios. Dar sicriul era pe piirnint. Cici Unul Ndscut S-a coborit Ia starea noastrd smeri5 9i cle jos. El a imbrdcat chipul cle rob gi S-a golit pe Sine (Filip. 2, 7). Dar El este gi ispSgitorul (acoperbmintul implcdrii) Care e aEezat deasnpra (la indlfime) gi e inconjurat de straja puterilor de sLls. C;ici Fiul nu ne e cunoscut noui nrinrai din moclttrile golirii de slat,ii (chenozei),ci qi din cele prin care este Duntnezeu qi Domnul tuturoi-. Ciici degi s-a smerit pe Sine pentru omenitate, pogorind din iconomit' in cele ale noastre, dar .,DumnezeoL-a preainhlfat pe trl 9i I-a d6ruit Lui nume care este mai presus de tot nurneie>(Filip. 2,91 szt.Agezarea
326. Ilristos e "ispEgire> qi <ispdqitor,r, adicd jertfd si jertfitor, sau arhierett pentru pdcatele noastrd. Jertfa cea mai eficienti e cea identicd cu jertfitornl. E uqor sd aduci o Jertfi deosebitd cle tinc. Iar acea jertfi nu are in sine elanul propriei jertfiri. Dar in jertfa care se aduce pe ea insdqi, sau in jertfitorul ce se aciuctr pe sine insugi este Si potenta indumnezeirii. Jertfa aceasta este 9i pret de rdsc_untirdrare,clar gi act cle clesdvir;ire;i de comunicarea acestei clesivirtiri altora..lut-i' clicr.rle inclus in ontologic, ispdqirea ir-r desir ir$ire. lspdqirea impaci pe Dumttezeu, pentru cd ispdqitonl irientic cu ca, se face prin omul desbvirtit, a$a cum place Irri Dumnezeu. Jertfa "satisface> pe cel cdruia se arluce prin punerca 1ui de cel ce aduce mai presus chiar decit viata proprie; tlar il qi desdvirgeqte pe cel ce _o aduce. Dacd n-ar aduce desivirgire in cel ce o aduce, n-ar satisface pe cel ciruia i se aduce. 227. FiuI lui Dumnezeu e 9i ascuns in trup (in chivot), dar gi mai presus de omul mirginit de trup. Cdci e Si om ti Dumnezeu. EI l$i aratd puterea 9i prin chanozi, manifestind puterea cuceritoare a unei iubri li.psit6 de orice mlndrie, dar

TNCEINARE IN DUII $I ADEVAR

305

ispdgitoruiui la findlfime Fi chipurile Heruvimilor la dreapta Si la stinga inchipuiesc gi acest fapt. Cdci unde se aratd slujirea cuvenitS. lui Dumnezeu, acolo e, fdr6 indoiald, gi slava Dumnezeirii pi indltimea demnitdfii mai presus de cuvint. <$i de deasuprc Heruvimilor Md voi ard.ta (Md voi tace cunoscut) lie>t, zice Stdpinul tuturor, poruncind si nu se caute firea negrditd in cele ale creafiunii, ci, numaidecit, dincolo de ceeace este chemat la existenld. Cdci rafiunea gi locul cel cuvenit al Dumnezeului Cel prin fire, e dincolo gi deasupra a tot 'ce e f&cut. Deci locul de deasupra Heruvimilor din cortul sfint ne aratii ti in mod sensibii firea dumnezeiascd. De aceea a poruncit ca altarul de aur construit spre a fi chip (tip) al lui Hristos, sd fie agezat ln fafa Celui ce este gi se cuget5 deasupra Heruvimilor, insemnind prin aceasta c5 cele ale noastre sint puse in fata lui Dumnezeu gi in ochii Tatdlui, in Hristos. Cdci pe omul care era intors de la Dumnezeu pi-L supdrase din pricina neascult5rii 9i a mulfimii pdcatelor, I-a asezat Hrislos iordgi in Sine ca in cel dintii, in tala Tatdlui 328.Cdrci a intr,at ca rlnaintemergXtor pentru noi <in cer, co sd se inldliseze ecurn Ielei lui Dutnnezeu pentru noi>, cum scrie lnfeleptul Pavel (Evr. 9, 24). CeI ce este pururea cu Tatdl Sdu, se spune cd Se infdfigeaztr acum, prezentind in Sine ca in cel dintii, in fafa Tatdlui, cele omenegti $i schimbind vechea stare de intoarcer+: de la Dumnezeu. <Cdci El este pacea noeistrd.rr, dupi Scripturi (Efes. 2, 14).

p'
I

fr. p
;

qi prin atotputernicia care susfine 'toate. rDard nul S-ar manifesta gi in aceastd lnnoire a smereniei, n-ar ctqtiga pe oameni. Deci Dumnezeu nu e lipsit de putinfa de a-9i manifesta pldcerea gi in acest mod. Puterea lui Dumnezeu se vede prin El. De aceea Hristos e ridicat la indltime si ca om, in baza jertfei aduse de El. ln chivotul Vechiullui iTestament era ascunsd aceastd putereri prin slne cdci b iertf6 a Cuvintului. Aceasta s-a ardtat in Hristos. In toate legile care sustin lumea, dar gi procesele de conrrpere din ea. Chiar ti in aceste procese se vede cd lumea actuald nu poate fi ultima realitate. Dar Dumnezeu lgi poate ardta puterea 9i in coplegirea in procesele de corupere prin Duhul Siu cel Siint ln darul nestricdciunii. Iar puterea aceasta a Duhutlui se manifestd prin spiritul uman capabil de jertfa totald. Jertfa ca act de iubire totald intAreste spiritul uman, il deschide Duhului dumnezeiesc Ai prin aceastd putere biruiegte procesele coruperii materiale. Fiul lui Dumnezeu f{cut om a fost in stare de o astfel de jertfi desdvlrgitii, din bundtate totald, neavlnd nici o umbrd de pdcat sau de finere la Sine. 328. P.c. col. 620 D. Tatdl e lnchipuit ca fiind deasupra Heruvimilor care strdJuiau de o parte qi de alta acoperdmintul impicdrii, sau pe Hristos. Cdci Hristos std pe locul cel rnal inalt, in lala Tat6]ui, ca om adus jertfd Lui, Prin aceasta omul ca atare e adus in fata TatElui qi Tatdl iubegte fata lui pentru cd e totodatd fata Fiului Sdu care I S-a adus jertfd qi rdmine in aceastd stare in fata Tatdlui. Omul realizeazd in Hristos depEgirea cea mai lnaltd. Dacd s-ar dep69i numa,i in directia spre alti oameni, n-ar depd.si umanul, fdrti sti-I pdrdseoscd. Depdqindu-se tn Dumnezeu, se umple qi de toatd puterea iubirii Lui curate fatd de oameni. De aceea depdglrea de sine a omului in Dumnezeu uu inse,amni nep&sarea fatd de oameni, ci imbrdcarea cu puterea iubirii atotcurate a lui Dumnezeu fatd de oameni. Jertfa adusd lui Dumnezeu este 'astfel jertfa pentru oameni. ASa e jertfa lui Hristos tn gradul desdvtrtit.
20 SI, CIIIRIL

306

SF. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

PALADIE: Aqadar, altarul aurit este 9i el o icoand a lui I{ristos. CHIRIL: Pe lingd aceasta se cuvine sd cugetdm cd E/ este ti tdmiio compusd gi subfire. Cici Et este arhiereul. "^ti ve erde, zice, pe eI Aaron tdmiie cornpusd, subliren. Tdmiia e cornpus6 pentru' cd Dumnezeu fiind Cuvintul, S-a fdcut trup gi S-a compus Emanuil cu noi, firea dumnezeiascii gi omenitatea adunindu-se, in chip negriiit, intr-o unitate mai presus de minte:lzo. $i e subfire, pentru cX nu are grosimea slujirii celei dupf, lege 330.Cdci zice : "JertId pi oducere nu Qi 'voit. Ardere de tot pentru pd"cate nu oi binevoit. Ci trupul mi l-ai pregdtit. Atunci om spus : Iatd. vin, sd Iac, Dutnnezeule, voia To> (Ps. 39, 9*10). $i care este aceaste v'oie a Tatdlui, ne-a invdfat El Insugi in Evanghelii, zicind : *M-an1 pogorit din cer, nu ca sd Iac voia Mea, ci voia Celui ce M-a lrimis pe lrline. Iar voia Celui ce M-a trimis pe Mine aceaslo este, ca din toli pe core Mi i-a dat.tuIie, sri nu pierd pe nici unul, ci sd.-i inviez in ziua cea de opoi" {Luca 6, 38---40). Cd,ci s-a adus pe Sine pentru noi spre miros de bund mireasm& gi de aceea a Iost gi arhiereu. Deci El este Arhiereul, El tdmiia cea compusd Si subfire. Aceasta o rndrturisegte Pavei zicind : <lvlullumitd Iie adusd deci lui Dumnezeu, Care pururea ne Iace biruitori in Hristos $i aratd prin noi in tot locul ntireasmo cun31tinlei. Pentru cd sintem buna mireosmd a lui Hristos lui Dumnezeu, intre cei ce se minluiesc qi intte cei ce se pierd: unora miros aI morlii spte moarte, iar altora al vielii spre viald." (trI Cor. 2, l4l. Dar ne-a spus gi noud : <Fe, celi-vd, dar, urmdtori ai lui Duntnezeu ca niste copii iubifi, gi umblali in iubire, precum gi Hristos ne-a iubit pe noi gi S-a dat pe pe Sine pentru noi aducere (prinos) gi JertId lui Dumnezeu spre miros de bund mireasmd, (Efes. 5, 2). Dar s-a fdcut vddit gi timpul tdmiierii, legiuind ca toate sd se sdvirqeascd pe rind gi aga ca prin ele si fie ajutatd puterea noastrd de-a pdtrunde la infelesurile lduntrice. <Dimineafa, zice, Si seara ln vreme ce se aprind gi lumineozd candelele> (Ier. 30, 7). Seara li dimineata inseamnd neintreruperea gi neincetarea, iar tdmiierea sul) candele aratd cd numai atunci cind sintem scdldati in iumina dumnezeiascd, ne umplem imbelgugat de buna mireasmd a Lui ,ti apa lna329. Ipostasul lui Hristos e Unul, dar cuprinde in Sine doud firi. E 9i Unul 9i compus. $i e lntreg o ttrmiie ce se arde pentru Dumnezeu, produclnd o mireasmd Rl6cutd lu,i pumnezeu!' Uman,itatea aprinzindu-se de dragoste pentru Dumnezeun impreunE cu Fiul UnuI Ndscut a CEruia este, nu produce nici o stare de contrazicere in starea de jertfd binenirositoare a lui Hristos. 330. Nu aduce jertfe exterioare, ci aduce starea interioard impietitd din gindurile cele mad curate, mai adlnci, mai inalte. Nici glndurile cele mai fine nu rdmin neaduse lui Dumnezeu. Acestea stau la baza jertfei lui Hristos cu trupul.

INCHINAEE

lN DUH SI ADEVAR

B
3

intdm la simfirea bundtdfilor dinl5untrul cortului, adicd a bogiliei darurilor dumnezeiegti ce le impdrt5gegte Hristos celor vrednici. Aga cd dac5 cineva nu a ajuns in lumind, nu e pdrtag nici de bund mireasmd duhovniceascd, intrucit nu'cunoagte incd taina lui Hristos. Cdci zice : *.$i de nu veli crede, nici nu veli infelege> (Isaia 7, 9). Credinfa e inceputul care duce la infelegere gi deschide mintea spre primirea luminii dumnezeiegti'331. $i numegte'tdmiie, a neincetiirii. CXci nu e nici un timp in care Hristos nu imprdgtie bunl mireasmX in cortul sfint, adicd in Bisericd 332. Dar opregte cu totul de-a face pe eI, adicd pe qltarul lui Hristos, vreo turnare gi de-a uduce vreo jertfd. Cdci in Hristos s-au desfiinfat cele ale legii gi umbrele au ajuns la sfirgit. Acestea socotesc cd sint turnarea gi jertfa. lJi o va rniirturisi aceasta $i proorocul, zicind : ,rAu pieril din cas(1Domnului jertla Si lurnarea> (Ioil 1, 91srr. Pentru cd odatii ce s-a ardtat inchinarea gi slujirea in duh ,gi adevdr, sint de prisos unrbrele $i cu totul fdrd rost ti fdrd folos chipurile. C ci in Hristos e zidire nou5. Cei ce voiesc sd se indrcpteze prin lege dupd ardtarea adevdrului, au cdzut din har (Gal. 5, 4). <Nu vei aduce, zrce, pe altat qltd tdmiie". Cdci in Hristos nu primim pe nimeni aitul334. $i nu spunern nici unuia din cei ce sint, lnvdtdturile. Cdci unul este dascdlul pi invdfdtorul nostru (Matei 23, B) gi numai Lui ii vom rdmine alipifi, zicind : <<Mir vd.rsal (degertat) e numele tdu. Pentru eceee te-au iubit tecioarele. Alrasu-m-au dupd, tine, ca sd alerg spre mireasina mirurilor Tale>> (Cint 1, l-2),Sau nu aceasta inseamnd: oNu vei aduce pe el tdmiie ?" Cdci celor cu adevdrat sdndtogi la cuget le va ajunge in Bisericd buna mireasrnir a lui Hristos gi nu vor dori alt miros, cum fac nenorocifii de Iudei. Ace$tia disprefuiesc in nebunia lor tdmiia compusd gi subtire, adicd pe Hristos gi de aceea au rdmas nepdrtagi de aceastd cu adevirat sfintd gi dunnezeiascd bund mireasmd. $i vor primi in locul lui pe altul, adicd pe <omul nelegiuirii, pe tiul pierzdrii, pe pofuivnicul, pe cel ce se ridicd pesle tot ce se numegte Dumnezeu sau e vrednic de inchinare, age incit sd se aseze in Biserica lui Dum331. <Credo, ut inteligam,, sipunea Ansehn de Canterbury, contrar lui Abelarel care spunea : <intelligo, ut credem". Credinta deschide inima pentru pri,mirea tainelor existenle,i mai presus gi mai adinci decit ceea ce intelege raliunea care m6rgine$te $i se inchide acestei adincimi qi l6rgimi. 332. IJristos pururea privegte ca om la Tatdl, cdci e 5i Fiul iui Dumnezeu. Dar 9i noi, unifi cu El, nc indltdm gindurile gi nddejdile rpururea spre TatEl. 333. ln Hristos a pierit jertfa de animale qi turnarea de vin. Cdci le-a luat locul jertfa gindurilor. 334. Nu socotim pe nimeni altul ln stare sd ne dea mintuirea. Nu a venit sd pierdem mintuirea luind de indrumdtor aI vietii pe altul contrar lui Hristos. Toate sint umbre inconsistente in afard de Fnristos. Numai ca chiour,i strdvezii ale lui Hristos ne pot fi de folos.

3os

3F. CHIRIL AL ALEXANDRIEI

nezeu, dupi cum s-o scris, dlndu-se pe sine drept DumfiezetJt> Tes. (Il 2, 3-4); crr spurcd Si cortul, fiind fiu strdin gi, ca sd zic aga, putoare diavoleasc6,, c<Cdcivenirea lui va Ii, zice, prin lucrareo Solonei" (II Tes. 2, 9) 335. PALADIE; Infeleg ce spui. Cuvintul este clar. CHIRIL: $i i se poruncegte lui Aaron sd dobintleasce ispd$ire la altarul tdmiierii, ungind odatf, pe an cu singele curdfirii pdcatelor vlrfurile coarnelor. Odat5 pe an il va curdti pe el intru neamurile lor. Cdci, zice, e csflnlui slinfilor>. Iar aceasta fi-o va ldmuri dumnezeiescul Pavel, ziclnd z ,,Iar Hrjslos venind arhiereu aI buniltililor celor viitoare, a trccut prin cortul cel nai more gi maj desdvirSit, nu ptin cel tdcut de mind, adicd nu aI zidirii acesteia. EI a intrat o singurd. datd 1n slinte/e stinlilor nu a). singe de lapi Si de vifei, ci ctt slngele Sdu, vegnicd rdscumpdrare aIlind (Evr.9, 11-12). Cdci precum zice iardgi : <Dupd. ce a murit odatd, nu mai moere, moartea pe EI nu-L mai stdpineSte. Cd. cel ce a murit a murit pdcatului I ilar cel ce trdiegte, trdie1te lui Dumnezeun (Rom. 6, 9-10). Deci dumnezeiescul Aaron intra in Sfinta Sfintelor odatl pe 6rr, cu singele cur5firii pdcatelor. $i ln acestea privegte iardgi pe Hristos, stropind cu singele propriu, al mlnt'uirii qi vielii tuturor, crucea Sa. Cdci coarnele sint chipul crucii, intinse intr-o parte gi alta ca nigte miini. Deci infelege pe Hristos care a murit o singurd dat5, fiind ca Dumnezeu Sfintul sfinfilor dupd fire. Cdci adevdr gr5iegte loan, cind zice i (Din plindtatea Lui noi toli am luol> (Ioau l, 16). cdci toatd tirea vdzutd Si nevdzutd se impdrtdgegle de Hristos 3s. lngerii gi arhanghelii gi cei incd mai presus de ei gi Heruvimii ingipi nu sint altfel sfinfi, decit numai prin Hristos, 1n Duhul stint 337. Deci EI este altarul, El tdmiia si arhiereul, de asemenea El singere curdlirii pdcateror.
335. Antihrist e cel ce nu admite pe nimeni mai presus de sine, cel ce se dE pe . sirl_e drept dumnezeu. El nu se foate impune ca atare declt celor necredinciogi. Vrea sd lntindd necredinta ca dd fie soiotit el cel rrai presus de toate. Credinla in Dumnezeu relativizeazd orice stdpinire lumeasc6. 336. Ctflqr Si cetdlg ingeregtir ]cqnosc pe Dulnneieu mai bine prln Flristos (Efes. 3, 10). cunosc coplepitoarea iubire a lui Durinezeu fate de creaiia'sa. Dumnezeu se lace accesfi,bil prin intrupare ingerijlor, ieqind din indefinitul LuL prin Hristos iese Duhul sfint deplin in creafie $i o sfiniefte la culme unind-o cu Dumnezeu. Cdci ln Hristos s-a fdcut lnsugi Fiul lni Dumnezeu creatur{, devenind unul din oameni gi ca atare lulnd loc ln slnul creatiei. Hristos, al Cdrui'singe curdfcgte pe oameni..dg pacat, s9 _afl{ qi ln legaturd -cu lngerii. se resimte 9i ln legltura Sa cu ingerii de faptul ca,S-a Jertfit; 9i ingerii Il simt?a atare. 337. Persoana dedicatd lui Dumneieu este ea ins69i t&nlia vie, binemirositoare re se inaltd spre Dumnezeu. Ea e tdmtie voluntari, deci pi tanUetoi, . leriia vie, voluntarE, deci 9i jertfitor. Diruirea cea mal curattr e ddruirea totala de-sine, Aceasta realizeazd comuniunea deplind lntre cel ce se d6ruiegte pi cel cdruia se ddruieste.

INCITINARE IN DUH $I ADEVAR

B
3

3
3

3
w
w

PALADIE: Drept grdiegti. Dar nu pot infelege limpede ce este singele curdfirii pdcatelor. CHIRIL: Legea preinchipuind curdfirea prin singe gi jertfa sfintd, adicd pe Hristos, prin Care ne-am mintuit, scipind de pata pdcatului intipdriti in noi, zice in Levitic : <ler dacd toatd aclunarea lui Israel va sivir,Si un pdcat din ne$tiintd Si lucrul va rdminea oscuns d,e ochii adundrii gi vor |ace ceva impotriva vreuneie din poruncile Domnului gi vor pd.cdtui, dupd ce se lo face cunoscut lor piicatul, pe care l-au sdvirgil, va aduce adunarea un vilel curat pentru pdcat. ,gi-/ vc aduce Ia ugile cortului mdrturiei $i vor pune bdtrinii adundrii miinlle lor pc capul vilelului inaintea Domnului. gi vor junghiu t,ilelul inaintea Domnului. Iar preotul cel uns va duce din slngele vilelului in cortul mcirturiei. $i vo intinge preotul degetul in singc/e vilelului ,9i vo slropi de sapte ori inaintea Domnului spre catapeleosmu slintuluj jerttelnic. gi vu pune preotul din singe pe coarnele altarului tdmiierii, care esle iRaintea Domnului, care esle in cortul mcirturiei>> (Lev. 4, l3-16). Dar mai pe larg despre acestea vom griri la vremea sa. Acum privegte in vifel iarisi pe Emanuil Cel Care S-a junghiat pentru noi gi ne-a izbdvit pe noi de pdcat, eliberat de pedeapsri; pe Cel ce a trecut prin cortul rnai mare gi mai sfint "nu cu singe de vilei gi de lapi, ci cu singele Sdu 338gi a gustat o singurd datd" moartea> (Evr. 9, 12). Cdci strdpungindU-i-Se sus pe lemn coasta cu sulifa, a curs singe li api. Iar virfurile coarnelor sint, cum am spus mai inainte, chipul (tipul) crucii. i PALADIE.'Binezici.' " CHIRIL: $i de fapt nu numai cu singe a poruncit legea ia-"prin ghiciturd sd se facd curdfirea, ci gi cu apd sfinfitii. cdci aceasta e calea atotdesXvirgitd spre curdfire, potrivit tainei celei in Hristos.
338. E o mare taind in c-uvintul SI. Apostol Pavel din Evr.9, 12 cti iisus a intrat ln Sflnta Sfintelor de sus nu cu singe de tauri ti de vitei, ci cu singele Sdu, care e mult mai de pret decit al acelora. Prin aceasta trebuie sd infelegem poate mairea p.relUiJe ce a dat-o Tartdl Fiuiluii Care pr.imeqte moartea pe cruce pcntru a clgtiga mila Lui pentru oameni. Animalul nu-Ei triieqte conttient durerea singelui vdrsat, cum o treie$te Fiul Sdu idcut om. Nu singele in sine spald picatele, ci ceea ce trdiegte Hristos vdrslndrt-9i slngele. $i aceasta pricinuiegte marca mild a TatElui. li pricinuiegte 9i iubirea pentru Fiul Siu, Care f6cut om se ddruiegte Tatdlui pind Ia vdrsarea slngelui Siu pentru noi gi in locul nostru. Dar singele cu care intrd Domnul ln cortul cel mai sflnt este 9i slngele Lui ce ni se dd ln BisericI prin Sflnta lmpdrtdganie. DacE chiar omul obignuit trEieqte gi ln slngele Sdu sentimentul durerii jertfelnice cind gi-l dd pentru alfii, ctr atit mai mult trdieqte Hristos acest sentiment in mod permaneat.

310

SF. CHIRIL AL AI,EXANDBIEI

PALADIE.. Cum, sau in ce mod a ar5tat-o aceasta? CHIRIL; S-a scris : "^lj a gfiit Domnul cdtre Moise, zicind: Fri un spdldtor de aramd. Si talpa lui de aramd ; ca sd tie de spdlat. Si sri-i pui la mij)oc, intre cortul mdrturiei Si altar. ^)i vei turna in eI apd qi-pi vor sp-.Ia Aaron ,yi fiii lui miinile cu apd. Cind vor intra in cortul mdrturiei se vor spdla cu apd, ca sd nu moard.. Sau cind vor rnerge spre altar co sd slujeoscd Si sd aclucd arderile de tot Domnului, se vor spdlo cu apd ca sd nu moard..gi va Ii lor lege ve6nicd,Iui gi seminfiei Iui dupd eI> (Iep. 30, lB-21). E limpede cd in aceasta s-a preinehipuit harul sfintului botez. C5;ci noi ne botezdm, dob'indin'd nu curdlia de rnurddri a trupului, ci izbdvindu-ne de intindciunile minfii gi inimii, prin harul 9i iubirea de oameni ale Celui ce ne-a chemat la mintuire. Pentru ci .,nlt din taptele legii ne-em indreptat, cum ziee Scriptura, ci din credinla ln lisus Hristos" (Rom. 3,20). Dar observi cd Aaron, degi era sfint dupd lege, ca gi cei rlnduiti sd slujeascd irnpreund cu el, totugi iqi spal6 miinile $i picioarele Ei numai dupd aceea se ating de cele sfinte gi intrd in Sfinta Sfintelor, liber de teamd. Prin aceasta legea aratd Iimpede gi vddit gi insdti realitatea strig{ cd cel ce pare cd e dupd lege sfintit, nu e la Dumnezeu, dacd nu se spal6 cu apd, gi cd puterea slujirii din timpul legii nu era indestuldtoare spre curdfire. Cdci se spdlau, cu toat\e cd erau p41 se curdfegte cel c'e nu e incd curat, ci e pdsfinfite dupd lege 33e. tat gi necurat. Aceasta a spus-o qi Hristos ,Insugiz "CeI ce s-d spdlat nu ere trebuinld sd-pi spele decit picioarele; ccci este curof> (Ioan 13,t0). Dar scrie gi preainfeleptul Pavel cti e cu neputinfti ca singele de tauri 9i de fapi sd gteargd pdcatele (Evr. 10, 4). Deci legea era neindestuldtoare spre sfinfire, dacd nu le venea, celor ce insetau dupd famfliaritatea cu Dumnezeu, Botezul mintuitor. De aceea gi dumnezeiescul Ioan, rndcar cd era incununat cu cele mai mari podoabe gi gtiuse sd ajungd la atita virtute, incit era la virful ei, se ruga Minuitorului sd fie botezat, zicind : oEu am trebuinld sd tiu botezat cle Tine" (Matei, 3, t4). PALADIE: Adevdrat. CHIRIL: Iar prin spdlarea miinilor gi picioarelor aratd dobindirea curdfiei pi a faptelor gi a pSgirii spre toate ceie ce treiruie fdcute. Dupd ce ne-am deprins in acestea, ni se ingdduie sd intrdm in cortul
339. Sfinfirea ce o da legea nu era deplini. Era mai rnult o trezire la necesitatea unei sfintiri depline ce se va da in vii.tor, prin Dumnezeu venit aproape In mod mai real.

N{CHINARE

TN DUII sI ADEVAR

3rl

mai dinlduntru gi sd aducem lui Dumnezeu jertfe duhovnicegti. $i sd-i inchin6.m ca pe o tdmiie buna mireasmh a viefuirii evanghelice Y0.

Deci cu folos ii invatd pe cei ce vor sd intre in Sfinta Sfintelor pe cei ce se ingrijesc de lucrurile sfinte, sf, se spele, ca sA nu $i moard. Cdci e un lucru cu adevdrat prirnejdios 9i pirgubitor sd se apropie de Dumnezeu necurdfifi. De aceea gi inteleptul Pavel ne sfituieqt,': cd de vrem sd ne imp-.rtdgim de ,,binecuvintarea tainiCiir 3+t, sd ne probdm pe noi ingine gi numai duptl aceea sd ne apropiem. $i ne descopere cd nepdsarea in acestea e un lucru plin de primejtlie zicind : "De aceea sinl intre voi mulli neputincioSi ,li boinat,i $i mulli au murit. Cdci d,acd. ne-am judeca pe noi inqine, nu am ti jud.ecali. lar dacd sintem judecali de Domnul, sintem pedepsili, ca si nu fim osindili impreund cu lumee> (I Cor. ll,3O-3Z1taz. PALADIE: lului botez. Apadar sfintul sp6ldtor ne-a preinchipuit harul sf,in-

CHIRIL: ASa este. Sd nu te indoie:ti de aceasta nicidecum. Prirrind modul alcXtuirii-lui, te vei mira, socotesc, gi mai mult. Cdci s-a scris despre Veseliil, care a alcdtuit cele ale cortului. <<Aceslc a ldcut spdldtorul de aremd. Si talpn ltti cle oramd din oglinzilc femeiIor celor cere ou postit ;i au strdjuil la u,5i1e corlului n'ttirturiei,in ziua in ccne l-au Idcut pc e/. $i a fdcut spal torul, ca s<i-gi spcle in cJ Moise Si Aoron Si liii lui miinile qi picicarele lor, cincl t,or intra ei in cortul mdrturiei ; cind vor nlerge spre altar sci s/ufeascli, scr se spele in eI, precum a poruncit Dontnul Jui &Ioise> (Ieq. 38, B unl.). PALADIE; Ce sint oglinzile? $i cine sint femeile care au postit? CHIRIL I Multe lucruri nu se istorisesc clar in Sfinta Scripturd, Ci se noteazd in trecere, ca gi acesta. N4oise nu ne-a spus uncle s-a
340. Numai dup6 ce am dobindit r:urdtia prin llotez qi prin dorinta noastrd, putem aduce in Biserica crest'ind ca in cortul mai dinliuntru si sd aclucem lui Dumnezeu jertfele duhovniceqti ale gindurilor noastre qi buna mireasmd a viefuirii evanghelice, care e gi ea o jertfd adusd lui Dumnezcu. Sintem in intregime ai lui Dumnezeu qi trebuie sd ne (aducem) cldruim in intregime Lui, dupd cc am activat tot cu ajutorul Lui cele mai inalte potente ale firii noastre. 341. <ainecunrintarea tainlicd" e Sfinta l.mpdrtdganie. Cdci preiacerea de la qi sinCina cea de Taind s-a fdcut cu binecuvintare. Inr,p6rtdqindu-ne de trupul gele Domnului, ll binecuvintlm pe Dumnezeu cd ne-a fdcut cu putintd acest fapt, dar prin aceasta gi Dumnezeu ne dd noud cea mai mare gi mai tainicd binecuvlntare. 342. Domnul ne judecE pentru gregelile noastre 9i ne pedepseqte uneori, in scop pedagogic, oa lndreptar ca prin cele ce suferim, sd nu ajungem cu lumea la oslnda vesnicd.

312

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

postit gi cine sint cei ce au postit cind s-a ridicat cortul. Dar cd s-a petrecut aceasta, nu se indoiegte nimeni. C{ci s-a spus, degi nu clar. Dar ldsind aceasta, sd trecem la un alt lucru, dacd vrei. PALADIE: La care ? CHIRII: Al cui chip (tip) sint femeile care au postit ? gi ce inseamnd cd spiildtorul de aramd s-a fdcut din oglinzi ? PAL;ADIE.. Tu trebuie sX o spui Si aceasta. CHIRIL: Ascultd dar. Israelifii au slujit idolilor, in timpul indelungat cit au suferit robia Egiptenilor gi au vieluit dupd legile lor. $i era un obicei al femeilor Egiptenilor sd intre in temple imbrdcate in haind de in pi incununate in chip sacru pe partea dreaptd de o oglindf,, iar pe stinga de o floare. De aceasti cinste, sau ocard (cdci aga e mai bine gi mai adevdrat sd zicem), se invredniceau cele mai alese gi mai inifiate dintre ele s3. Deci femeile din neamul lui Israil, aflind intre vasele lor rdmdgilele cultului din Egipt, au adus aceste oglinzi ca daruri, care au fost prefdcute in spdldtor. Iar cind s-a indlfat cortul sfint, au postit gezind la u9i gi petrecind intru totul curate. Lucrul acesta a ardtat, socotesc, cd atunci clnd avea sd apard cortul mai (cel) adev5rat, adicd Biserica pe care a zidit-o Domnul gi nu omul, cum scrie dumnezeiescul Pavel, va fi timpul ca cei ce au petrecut cinstind turma dracilor, sd fie prefdcufi in vase sfinte gi apte spre primirea sfintului botez, ca si se poatd gi distinge prin podoabele cele mai presus de lege. Aceasta cred cd inseamnd faptul cii spdldtorul de aramii s-a construit din oglinzile pdginegti, gi ci in el e apa cea curatd, gi de trebuin|d spre spdlarea spiritualS pi preolimii celei dupi lege. Sarr oare nu \rei recunoagte gi tu, Paladie, cd cei ce au fost amHgiti gi au slujit dracilor au fost vase diavolegti ? PALADIE; Cum de nu ? CHIRIL: <<Ier temeile au postit Ia uSile cortului sfint>. Aceasta incd este un semn frumos gi infelept cd cei indreptati nu trebuie sd intre in biserici cu singe, ci sd se distingd mai mult prin jertfe duhovnicegti $i sd aducir drept dar lui Dumnezeu inchinarea gi rnortificarea trupului. "InIdli\ali, zice, trupurile, voastre jerttd vie, stlntd., binepldeutd lui Dumnezeu., slujirea cuvintdtoare a voastrd> (Rom. 12, l). (Si iordgi : sldvili pe Dumnezeu 1n trupul voslru) (I Cor. 6, 20). Deci
343. Fie toate fcmeile, fie cele ce slujeau la templele pdglne, se impodobeau in mod ispititor fie ca sd placd zeilor libidinoqi, fie bdrbatilor care intrau acolo. In pdginism era in mare cinste fecrurditatea, find socotitd ca o lorte a viefii, reprezentatd de zei. In cultul zeilor se stimula natura in poftele trupegti, nu se c{uta o frlnare a poftelor truper;ti pornite prin exagerare gi deci o dominare a naturii de cdtre sptrit qi q ridicare in planul indumnezeirii, ca in cregtinisn.

INCHINARE

DiI DUIT sI ADEVAR

313

femeile care au postit cind s-a ridicat cortul, sint o icoanX a sufletelor care nu mai sint cdlduzite cle poruncile lui N{oise, ci aratd mai mult viefuirea duhovniceascd gi evanghelicd gi calcd nu fdrX osteneal5 peste pldcerile pdmintegti 9i se modeleazd din nou dupd frumusefea nepdtat5, intrucit nu mai voiesc sd suporte pdcatele urite gi spurcate ale poftei trupegti. Sau nu este astfel modul viefii celor chemati in Hristos la sfinfenie gi subfirime duhovniceascd? P{LADIE: Ba chiar asa e. CHIRIL: Acestea sd fie zise deocamdatd clespre sfintele vase. Dar sd cercetdm, dacd vrei, gi agezarea gi aicdtuirea cortului insuli. Degi acesta e un lucru adinc Si dincolo de rndsurile noastre, socotesc cd nu ne va fi spre nici o vdtdmare sd cdutdm a culege din toate pdrfile ceea ce e de folos gi sd ne apropiem, pe cit e cu putinfi, de cele agezate mai presus de toate. PALADIE: Bine zici. CHIRIL; Dacd ar vrea cineva s& tilcuiascd acestea cu deambnuntul ar trebui un cuvint lung gi dedicat fiecdreia. Dar trebuie si se gtie cd unele din cele privitoare la vase fin cle contemplalie pi de ratiuni tainice s, altele au fost construite pentru podoabd Si trebuinla cortului. De aceea scurtind lungimea cuvintului, pe cit se poate, voi spune pe scurt gi voi stringe istorisirea. Deci a spus : <gi sd iaci cortul din zece covoare de mdtose rdsucitd ti cu hiocint vindt cu portird .5i cu rogu impletitd. Pe Heruvimi lucrare de lesdtor sd-i Iaci. Lungimea unui covor sd fie de doudzeci li opl de coli Si ld.limea sd aibd de patru coli un covor. Aceea$i mdsurd sri oibri toate covoarelc. Cinci covaere sd lie legate impreund, unul de altul ; ,li cjnci covoere sd Iie legate iardSi unul de altuln (Ieg. 26, I urm.). Deci sint zece covoare lipite strins intreolaltd. Cdci la TatXl sint multe locaguri, dar una este finta cuvioasd a tuturor celor ce locuiesc in ele gi una cunogtinfa despre Dumnezeu, dupd cum s-a scris (I Cor. 7, 15). Dar pofi primi ti socoti, dacd voiegti, cele zece covoare ca intregimea Bisericilor din lume, care nu sint impdrfite prin cugetdri diferite, sau prin pdreri contrare, ci sint unite in'duh gi sirinse intr-una dupd unitatea cea in Hristos, prin credinfd. Cdci pretutindeni 9i in toate e un Domn, o cledinfd, un botez (Efes. 4, 5). Iar ldfimea fiecdrui covor e de patru coti $i lungimea de dou6zeci $i opt. Aceasta e o ghiciiurd subtire 5i greu de inteles. Totugi cred cd ea aratd ln chip intunecos gi ascuns, cd invdf5tura legii pare foarte
344. Vasele stnt simbolurile unor lntelesuri tatnice" din care unele depdqesc putlnfa de cuprtndere.

3t4

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIET

ingrustd din pricina neclaritxfii literii, dar eu inaintarea tirnpului in lungime, va avea ca sfirgit taina rui Hristos, adicf, ziua a opta, sarr invierea ce s-a sdvirgit in ziua a opta. c{ci sfirgitul legii gi al proorocilor este Hristos, cdtre care a strigat gi dumnezeiescul David z <<Latd. este porunca ta toarte> (ps. 1tg, 96). Dar scrie gi dumnezeiescul pavel celor ce au finut mai mult la slujirea legii decit la credin{a in Hristos: ,.,Guronoastrii s-o desciris cdtre voi, cotinteni, ininta nooslrd s-o Idrgit i nu sinieli strlmtorali in noi, ci sintem strimtorali noi in lnimile vooslre. Pldtifi-mi cu acecasi platd i vd vorbesc ce unor copii, ldrgitivd gi voi inimile voo.stre, nu vit injugali ta jug strdin cu cei necredincioqi> (II cor. 6, 11-14). Vezi cd vointa cle-a rdrrrinea dupd venirea credinlei alipit de Iudeii care n-au crezut gi grriesc inc{ cele ale legii, face pe cineva strimtorat 5a5. PALADIE; Infeleg. CHIRIL: $i acoper5mintele erau din covoare de mtltase gi ca hiacintul cu porfird gi cu rogu impletit. cdci podoaba Bisericii e atotfeluritd. Aceasta o cintd gi dumnezeiescul David, zicind despre ea : oDe
345. lnvierea ne-a ldrgit .orizontul existcntei. Inainte de ea nu ne era lirr,pede ce va .fi cu. noi dupE viafa_ pdminteascd. Multora pdrea cd sinter.t strintoraii intre marginile ei. Aceasta .ne fEcea qi inima lngustd pentru oameni. Socotild "a "iitu aceasta totul, nu prelttiam pc semenii nogtii dupd marea valoarc ce le-o da viitoa.e rea inviere. Nu ne bucuram impreund cu ei de' perspectiva invierii noastre. De remarcat imbinarea intre dimensiunile spaliile cu celc temporale pentru a.-da-sensuri spirituale. opt coli inseamni o climbnsiune pentru un covor. Dar opt zilo lnseamnd dimensiunea care clepdgincl timpul, duce la eternitjte. lr* ;; ;; sint despdrfite. Ca sd parcurgi o mie cle metri iti trebuie o mie de secuncic. Ca s6 parcurgi un covor lung de. opt cofi, ifi treblrie opt sccuncle (aproximativ). irntrinarea ullor dimensiuni spatiale produc imagini vizibile, care necesitd penti-u a !e parcurge un anumit timp. Dar-prin timp, decii 9i prin spatiu, omul inainteazd spre sprg care tinde.el. depdpeqte nivelul vietii acesteia .Deci nu qiri?,,]ilq. li, tinta rlle virtuale 9i rdstimpuri c'!e trEiri sufletegti legate de e,le intrupeazd sensuri 6e -lor diferite nivele. Astfel intre lucruri gi sensurile simbolice nu e o despArtire. Toate lucrurile sensibile slujesc in mod real unor senstui mai in,alte clecit materiale,..trupegti. un scaun e .o imagine mater,iald. Dar aceastd flmagine ,.u u d"rpArtite de funclia de-a servi spre odihnE omuhli. Toate componentele naturii ma_ teriale Si toate instrumentele fdcute de ele slqjesc unor trebdinfe omenegti. lar acestea sint legale Ia rindul lor de aspiraliile ce depdgesc viafa omului tncirise-in orizontul lurnii. Toate sint fdcute 5i pentru aceste aspirafii ln sensurile lucrurilor naturii 5i ale lucrurilor fdcute de om intr6 qi ace'ste aspirafii. Iar aceste aspi_ rafii au ca ultimi tintd pe Dumnezeu, rridicare.aomului la'veqnica odihnd in bl. ratd cum in ratiunile, inlelesurile lumii materiale si ale lucrurilor fdcute de om din ea, se cuprinde pe lingd raliunea organizdrii lor mateniale, realizate din combinarea multor rafiuni gi dimensiuni mai simple, o scard intreag[ cle rafiuni mai inalte. Iar aceste ratiuni sint tot atitea trepte de puteri care intiefin lumea gi iu'i'i crurile construite de om. Dar toate aceste ratiuni au supremul izvor in bumnezeu Cuvlntul, sau in Raliunea divind. Dc aceea priu toate se poate veclea Cu_ vlntul sau Ratiunea divind. _gi- prin toate ne putem ridica la El, precum EI insugi se coboard prin toate la noi. lntruparea Cuvlntului nu e declt arttarea Cuvintuhii ca PurtEtor mai direct, sau ca Subiect al firii omene5ti pentru care sint f6crrte toate componentelg lumii, lucrurile fdcute de El din ea. In'Veihiut Testa,ment Cuvlntul se face strdveziu numai pind la un anumit nivel. pln6 la cap6t vine prin lntrupare.

INCHTNARE IN DUH St ADEVAR

315

3,

s Y'
3
*

f
*,

tald a stdlut impdrdteasa, Ia dreapta ta, jn haind auritd imbrdcatd', IeIurit impodobitd,>(Ps. 44, 1l). Iar podoaba 9i frumuselea multfelurit5 a ei este Hristos, Care fiind unul dupe fire, e infdfigat in multe 9i felttrite ghicitori, de pildi 9i in mdtasea rdsucitd. Cdci Cuvintul din Dum'_ nezeu gi Tatdl Iiind sublfue dupd Iire, s-a rdsucit lntr'un iel oarecare prin unirea cu trupul s6. Dar e gi hiacint, pentru od nu e din pdmint, ci de sus, din cer. Firea etericd de la indlfime, de sus, care strdbate pind la hiacintul albastru pentru cd trupul e din cer. $i ca porfir5, pentru cir nu e rob, ca fdpturi, ci impdrat din Dumnezeur gi Domn aI tuturor. $i cu rogu impletit. Cdci e infeleasd cum am zis gi e cu adevdrat Cu' vintul lui Dumnezeu impletit cu trupul, Care gi-a dat singele Sdu pentru noi. Pentru cd rogu e semnul singelui. Iar Heruvimii erau inchipuiti din pdr de capre, ceea ce aratd cX cele de jos s-au adttnat cu cele de sus gi Biserica de pe pdmint s-a unit cu Puterile din cer. $i trebuie ttiut cd gi preainfeleptul Solomon a sculptat in perefii templului Heruvimii. Tot in acest mod era alcdtuit 9i chipul casei de' scris6 de glasul lui Iezechil (41, 251sat.Iar acoperdmintele cortului erau pdturi din pdr prinse cu copci ti inele (Ieg. 36, l2). $i acoperignl era din piei vinete gi din piei de berbeci, inrogite. Acestea ardtau pe Hrislos, acoperdmintul Bisericii. $i anume albastru, ca pe CeI ce e din cer $i de sus i Si de culoare rogie, ca pe Cel ce a venit in trup. Cdci aceasta este culoarea trupului. PALADIE: Tilcuirea acestora nu e lipsitd de rafiune. CHIRIL: Iar stilpii pentru covoare erau de un cot gi jumdtate de lafi qi de zece coti de lungi, avind capetele 9i trunchiurile lmbrdcate in aur qi fiecare fiind implintat in cite douir tdlpi de argint. Prin fiecare stilp e inteles iar6$i Hrislos, sprijnul Bisericii $i intdrirea adevdru' lui, dupd cuvintul lui Pavel (I Tim. 3, l5). Cici El le fixeazd gi le tine la un loc pe toate. Iar ldfimea de un cot gi jumdtate ll aratd pe de o parte ca desdvirgit dupd firea Dumnezeirii, pe de alta ca mai mic, pentru mdsurile omenit5tii. $i e gregit sd spunem cd Hristos, ca Dumnezeu dupd fire, e de un cot intreg, adici atotdesivirgit, iar din pricina omenescului, e de o jumXtate de cot, adici imputinat. Cdci in cele create nu e nimic desivirpit. $i Unul Ndscut bogat fiind, S-a fdcut sdrac intru noi pi S-a pogorit intru smerenie (chenozd) (II Cor. B, 9).
346. ln Hristos firea dumnezeiascd subtire pind la nevdzut, se face cunoscutd prin rdsucirea intr-un singur fir ca trupul. Se simte la temelia firului care este Persoana Lui, firea dumnezeiascd. 347, Toate rafiunile lumii se combind in imaginea unei case, al cire'i suprem tnfeles e acela de Templu al lui Dumnezeu. Acest rol gi-l gdsegte lumea mai ales prin Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat. Lumea devine aorm corpul lui Hristos, sau Biserica. El e Subiectul central al oi. E o casd unitarE.

3r6

ST. CHIRIL AL AI.EXANDRIET

PALADIE; Adevdrat. CHIRIL: Agadar omenescul nu este egal cu indlfimile Durnnezeirii. E departe de aga ceva, De aceea a qi spus, ca cel ce S-a fdcut gi e infeles ca noi : <Tatdl Meu este mai mare d.ecit Mine, (Ioan 14, 2B), mdcar cE dup5 firea Dumnezeirii e de aceea$i mdsurf, si nu e intrecut de indltimea Celui ce L-a n6scut. Iar lungimea stilpului era de zece cofi. cdci Hristos e atotclesdvirgit, dupd inSlfimile Dumnezeirii. $i num5rul zece e luat in dumnezeiasca scripturd ca semn al desxvirgirii. gi capul stilpului e de aur, cum de aur e 9i trunchiul Lui. cdci templul din Fecioarx primegte sdtrgluirea firii supreme. Iar aurul e simbolul Dumnezeirii intrecindu-le pe toate, in ordinea metaleldr. $i talpa era dubld ti din argint. cdci Hristos e strdlucitor pe pdmint, dupd cuvintul : uDumnezeu este Domnul 9i s-o ardtat noud> (ps. I17,27); $i e gunoscut in doud feluri. clici e cugetat ca Dumnezeu qi ca om. Acea,sta socotesc, sau ,inseamnb, faptul cd stilpul avea doud tdlpi din argint M8. PALADIE: E o presupunere dreaptd. CHIRIL..DaTprivegte incd ceva. PALADIE: Ce? 1HIRIL: Dupd ce a poruncit sd se facd tot cortul din zece covoare a addugot : "$i sd Iaci din pd.turi d"e pdr acoperis peste cort, sd faci unsprezece pdturl. Lungimea unei pdturi sd fie de treizeci de coli si.de patru coli ldlimea unei pd.turi. Aceeasi lungime Ia toate pdturile. gt sd impreuni cinci pdturi [e, un,loc ai,gosepdturi laun loc sd indojettj si pdtura o sasea in Iala cortului. ,!i sd taci cincizeci de chiotori la marginea unei pdturi, Ia mijloc unde se. tace imbinarea gi cincizeci de chiotori sd.taci la marginea pdturii a doua cu care se imbind .cea dintii" (Ieg. 26, 7-t}l. Ce inseamnd lucrul acestar paladie ? Dacd sint zece covoare, de ce nu slnt in numdr egal pdturile puse peste ele, ci e una care prisosepte, adicd a unsprezecea? Cdci ii ziee : sd impreuni cinci pdturi la un loc gi gase plturi la un loc, . : PALADIE: Nu pot spune. CHIRIL.. lntrebarea o va ldmuri pozitia. PALADIE; In ce fel ?
.-- . 348. E o imagine. potriv-ite -a -unirii ipostafice a lui ltrristos: un stlp cn doutr tillpl sau_un impostls ln doud firi. AratE cit de mult se unesc cele dou6 fir.i tn uniAl ipostas.Hristos susfine Biserica ca un unic ipostas.

INCHINARE

TN' DUTI' gI ADtfffAR

317

CHIRIL; Spune sd se impreune cinci covoare laolaltd Si alte cinci in acelag chip pi in acelagi mod agezate.Deci ridicate fiind fald in faf6, de pildX de la miazdnoapte spre miazdzi, sau de la r5sdrit la apus, intre ele s-a lSsat o laturd egalX cu a unsprezecea pdturS, care despirfea pe cele zece, lmplrlite in doud. Peste aceast5 latur5 s-a intins pbtura a unsprezecea,impreunind amindoux pdrtile prin verigi 9i chiotori, Stilpii acestei laturi vor fi dupd asemf,narea celorlalfi, dar mai pulini la numdr. Cdci cele zece pdturi, precum am spus, aveau o lungime de dou[zeci gi opt de cofi. Dar pdtura a unsprezecea, care era la mijloc Intre celelalte, avind l5fimea celorlalte cinci (care erau de patru cofi), avea o lungime de treizeci de coli 3ae. De aceea zice : <Sd lnd.oieSti pdtura a tosea 1n tala cortului , ca lungimea de prisos o ei sd nu slrjce Irumuselea cortului. In aceastd a unsptezecea laturd ailatd lntre celelalte erau asezate vosele sfinle si dumnezeiegti, care lnchipuiau in mocl telurit ln ele pe Emanuil. Poate cd numd.rul acesfo aratd laptul cd Hristos 6i cortul care are ln mod rcal pe Hrisfos, adicd. Biserica, va ovec sd apard fln ultimele tlmpwi ale veacului, ctdicd ln ceasul oI unsprezeceleasfi. PALADIE; Nimic nu se opune, socotesc, sd cugetdm cd 9i explicarea aceasta e bund. CHIRIL I Dupi cuvintele 9i ctripurile {tipurile) privitoare la cort, zice : <$i sd Iaci curte cortului in latura dinspre miazdzi, Si acoperdmintele cwlii din rndtose impletitd. Lungimea unei laturi sd lje o sutd de cofl. $i stilpii lor sd lie doud.zeci,qi tdlpile lor de aramd.,d.oudzeci. $i verigi/e Jor ti arcurile lor, de aryint. Asa ,li in latwa dinspre rdsdrit, plnzele sd aibd o sutd de coli lungime. gi stilpji d.oudzeci, ti tdlpjIe lor de aramd doudzeci. gi vefigile 6i arcuilIe stilpilor si tdlpile lor sd fie poleili cu ugint. Iar ld.limea curlii dinspre mare (apus), pinzele sd fie de cincizeci de coli, stllpii lor de zece $i tdlpile, lor zece, (IeS. 27, g-t2). Observd cd covoarele erau mai scurte, cdci ajunge unul numai ptnd la treizeci de coti. Iar ldtimea celorlalte era de patru, iar lungimea de doudzeci gi opt. Dar cele de dup5 ele sint largi gi lungi. cdci au o sutd pe o sutx gi cincizeci pe cincizeci. $i se intind una spre rdsdrit, alta spre apus li alta spre miazdzi.
349. ln text e: doud zeci de coli. Dar potrivit leg. 26, B, avea treizecr de coti. $i numai ata are sens. De aceea.doi coti, car6 se lnttndeau pe'pdmlnt, au fost inaoiii. 350. Num6rul cinci aratd timpul. Numdrul zece la fel. Dir cortul nu era f6cut sI lnchidd cug.etarea oamenilor tir tt!p. Ci str ducd pe oameni spre depipirea lui. Aceasta s-a _lnitmplat la venirea lui Hristos. Dar oamdnii r5min gi' dupll'aceea incd ln. lume. IncE n-au ajuns la sflrgltul lucrului ln vie, ln lume, ln fafa Sttrplnului acesteia 5i la r6splata lntreagd a ostenelii lor, ln ceasul al doisprezecelea.

&

3t8

'SIr-CHIRIT

Af, ALE (A!{DRIEI

PALADIE; Dar ce inseamn6 aceastd ghiciturd ? CHIRIL: Oare nu e aceasta ceea ce s-a fdgdduit odinioard, prin cuvintul proorocului Isaia, Bisericii ce s-a ardtat in timpurile din urmd : <Ldrgegte locul cortului tdu 9i pdturile curlilor tale. Iniige stilpii, nu te scumpi, intinde 6i Ia dreaptc Ai Ia stinga,, (Isaia 54, 2-3). Cdci Ia lnceput Biserica era ingustd, dar pe urmd s-a l5rgit la rdsdrit, la apus, la miazdnoapte pi la miazdzi 9i a strf,bf,tut in tot locul. PALADIE; Adev{rat CHIRILT Observii apoi cA de tofi ceilalfi stilpi ai celor zece covoare gi ai celui din mijloc, spune cd trebuie sd fie acoperili cu aur, dar sf, fie infipfi in tdlpi duble, fdcute din argint. Iar motivul acestui lucru s-a spus, precum socotesc. Dar stilpii curfilor lungi 9i largi au alt lnteles. Cdci spune cd trebuie sd fie infrumusefafi cu argint de la cap pind la picioare 9i sd fie lnfipfi in tdlpi de aramd argintate. Aceasta incd e un chip al lui Hristos. Cdci argintul aratd cd Acela a strdlucit asemenea luminii, fulgerind ca Dumnezeu prin razele cele sprituale. Iar arama imbricatd in argint aratd cd invitdtura Lui, adicd propovdduirea evanghelicd, a inconjurat pdmintul cu strdlucirea 9i cu rdsunet mare. Cdci arama e bine sundtoare,iar argintul e str6lucitor q;i clar. $i propdvdduirea evanghelicd are aceste insugiri. Cdci invdfdtura Mintuitorului poate fi vdzutd aducind la evlavie strdvezie gi curatd la culme gi rdsunind ln toate lumea. Iar dacd cineva ar vrea sf, vadd inchipuith in acegti stilpi pe sfinlii Apostoli ,si Evangheligti, va cugeta cele cuvenite. Cici acegtia sint cu adevdrat argintati, prin faptul cX se impdrtdgescde Hristos Care ii lumineazd. De aceea zice : o^$irra fi strdlucirea Domnului Dumnezeului noslru peste noi> (Ps. 89, 17). Dar se numesc Ai dumind a lumii> (Matei 5, l4), ca unii ce sint implintati in arama argintatd. Cdci le este ca o temelie faptul cd se folosesc de invdfdtura strdlucitoare gi prea bine sundtoare. .nCdci Domnul, zice, ve da cuvint celor ce binevestesc intru putere multd,, {Ps. 67, l2). Apoi frumoase sint gi picioarele celor ce binevestesc, precum este scris (Isaia 52, 27). PALADE; Adinc e cuvintul, dar aproape de adevdr. CHIRIL: Terminind cele poruncite cu privire la curfi, trece la compozifia untului de lemu, a mirului gi a rniresmelor, zicind: <,tr rd porunceSte fiilor Iui Isroil sd aducd lie untdelemn de rrosllnl, tdrd drojdie, cttret, pregdtit penttu a susline luminc, uu ,sd ardd. pururea candelo ln cortul mdrturiei, dinalard. dc catapeteosm( ce eslq pesle sicriul /egii. $i o va aprinde Aaron Si Iiii lui de seord pind dimineala

INCHINARE

IN DUH SI ADEVAR

319

3
* *

$
f

lnaintea Domnului, Iege ve;nicd in neamurile lor, de Ia fiii lui Israil> (IeS. 27, 20-21). PALADIE : $i ce rinseamnd aceasta ? CHIRIL: Ghicitura cuprinde un inteles atotfolositor gi e foarte Inteleaptd. Cdci cele Sapte candele care ardeau gi luminau pururea in cortul sfint trebuie sX le asemdndm cu lumina lui Hristos, care e in stare sd poatd lumina 9i sd aprindd, sau sd umple, mintea celorce cred. Pentru cd numdrul gapte indicd peste tot infelesul desEvirgirii, cum se zice de pildd : <Steorpa a ndscut Sapte>(I Imp. 2, 5), adicd foarte mulfi gi cifi trebuiau spre indestulare. Iar candelele le aprinde Aaron qi ceilalti preofi ce urmeazd dupd el. CXci lumina lui Hristos se pdstreazi nestinsd in Biserici, prin destoiniciile celor ce au mogtenit preofia, care fac luminoasd mintea celor credinciogi prin invel5turi drepte. Aceasta socotesc cd inseamnd a aprinde ,c'andelelede seard pind dimineald. CXci rdtdcirea diavole,ascf, socotesc cd e un intuneric Ai povegtile cefoase gi intunecoase ale ereticilor lipsili de evlavie cred cd sint ca o noapte spirituald (inteligibilf,) cdzutd peste mintea oamenilor. Deci dacd invdtdtorii din Bisericd tilcuiesc drept propovdduirile dumnezeiegti gi el'anghelice,, lumina Mlntuitorului se vede neintreruptd 9i fdrd sfirgit in Bisericd Iar untdelemnul trebuie sd fie curat. Cdci invdfdtura dreapt5, adev{ratd gi neamestecati cu nimic riu a dumnezeiegtilor dogme, trebuie sd fie liberd cu totul de orice drojdie gi murddrie. Ea susfine pururea lumina Mintuitorului, neaddugind nimic de la sine la strdlucirea lut' Hristos. Cdci e o prostie a socoti cd EI are nevoie de ceva al omului, dat fiind cd Hristos e lumina adevdratd $i strdlucirea Tatdlui, El trebuie sd se arate, ca ceea ce este cu adevdrat, minlilor credinciogilor, prin ' cuvintele drepte ale invdtrSturilor 351. PALADIE: $i pentru ce z,ice cf, untdelemnul trebuie sd fie din mdslini ? Un cuvint aga de exact cuprinde poate niscai infelesuri de trebuintd.
351. E afirmatll aci succgsiunea apostolici. Episoopii primesc de la alti episcopi gi de la ei preotii, slujirea de-a tine aprinsd sau de-a aprinde mereu lumina tnvilfdturii despre Acelagi Hristos. Cine va arprindc mereu candelele luimlii in Bisericd, fird episcopi $i preoti ? $i numai in Hristos a venit lumina lumii, sau sensul existentei. Unde nu este El, este intunericul lipsei de sens. Numai Hristos cu lnvierea Lui ne-a arAtat pentru ce trdim. Filosofiile gi rel,igiile panteiste care nu ne promit decit topirea generafiilor de oameni ce apar, topirea rind pe rind ln esenta inconStientd 9i lipsitd de iubire, nu dau nici un sens existentei. Dar nu dau nici responsabilitatea pentru o viatd dreapttr pe car o di omului un Dumnezeu personal; 9i nici iubirea pe care o dd un Dumnezeu iubitor in care o Persoan{ e TatE si alta Fiu. (De ex. islamismul nu d{ omului datoria iubirii, cu dumnezeul lui unipersonal). Lumina vine de la tlristos, e aprinsd de cuvintele episcopilor gi preofilor gi o susfine aprinsd untdelemnul credinfei poporului.

3 r

320

S'F. CHiilL

AL AI,"SXANbNIEI

1HIRIL: Minunat Judeci gi voi spune ce mi-a venit ln i'ninte. Nu numai clin mdslini au obiceiul s5 igi caute untdelemnul trebuincios cei priceputi in acestea, ci gi din alte multe seminfe rnai pufin curate, pi mai nenaturale, $i cu adevdrat cel din mdslini e din cele mai probate, pe cind cel din seminte mai nenaturale e fals Si oarecum neadevdrat, ca fdcut in mod fortat Si cu mettesug. Deci invfifdtura nefalsificatd 9i ade' vdratd $i nefortatd a celor vrednici prin inlelepciunea dat[ lor de sus, trebuie asemdnatd cu untdelemnul de mdsline, pe cind cea nescocitd din ginduri omenesti gi insu,flare drdceascd, cu cel din megtegug 9i forfht, care dd un folos mincinos. O astfel de invdfdturd e netrebnicd $i vrednicd de lepidat gi nu ajutd cu nimic la intrelinerea luminii (cuoogtintei) lui Hristos. De aceea nu e primit[ in Biserici 9i nu are mireasmd a Sflntului Duh. (<Cdci nimenea nu zice: Domnul Iisus, ldrd nici cur[fia netulburat5 a adevdrunumoi ln Duhul Sflntr I Cor. 12, 3]1, tui gi nu e necesarS spre vreo intrebuintare de folos.3fl Dar observd cd legea poruncegte cd untdelemnul de mdslin trebuie sd fie adus de tiii lui Israil. Cdci precum am spus, invdtdtura adevSrat5 e un rod 9i un dar duhovnicesc adus lui Dumnezeu de noi, un rod care nu lasd sE sltrbeascd lumina lui Hristos in cei cdrora li se dX invltfltura. Apoi canclelele sint aqezate gi ard in afara catapetesmei. CHci Hristos fiind lumind dupd fire, nu are nevoie de luminS, ci revarse lumina Sa in noi, care, ca fdpturi, sintem in afara Dumnezeirii. lnlfuntrul catapetesmei era sicriul, apezat spre inchipuire qi icoand a lui Hristos.353 PALADIE; Bine ai sPus. CHIRIL; Apoi zice : <$i a gfiit Domnul cdtre Moise; $i tu ia mi' resme de fiIoare de smirnd aleasd.,cinci sute de sicli, Si de scorlisoa' rd binemirosiloore pe jumdtate din atltea, doud sule cincizeci, qi de 'trestie binemjrosi toare doud sute cincizeci, $i de casia cinci sute de qsicli din cei stinli $i untdelemn de mdsJine un hin, 9i sd loci din ceasta untdelemn de ungere stintd, mfu alomat, cu meStegugu/ celui ce preg.dteStemiresme. $i sd ungi din el cortul mdrturiei 6i sicriul mdrturiei .pi toate vasele lui, 9i sfeqnicul 9i toate vosele lui li altarul tdmlierii, $i altorul arderilor de tot, 9i toole vosele lui, 9i maso Si toa352. lnvdgdtura lui Hristos rdspunde celor mai adevdrate trebuinte ale iirii. Se vede din aceasta cd omul e creat de un Dumnezeu personal 9i iubitor. Se vede de aci cb Hristos <a venit lntru ale Saler (Ioan 1,41). Numai riul introdus in oameni ii cu*ra nefiresc il face opozifie lui Hristos. Toate filosofiile panteiste care nu promit omului decit topirea in esenti sau tn ensfiintaD persolala, nu -rdspund aspiratiei lui gi nici cu sentimentul lui de responsabilitate qi setei lui de iubire.- Ele nu fac declt iA sooreascd rdul, in oameni 6i intre oameni 9i prin aceasta chinul in viafa lor. - --gs3. Hristos luind trup, a venit sd lumineze intre oameni, care sint afara vielil interioare a Sfintei Treimi. A venit sd ne lumineze pe noi oamenli (Ioan 1, 9-10),

TNCI'INARA IN DUH $I ADEVAIT

32r

F.

t{
k

te vqsele ei, qi spdJcitorul Si temelia /ui, pi sri Ie sfinle;ti pe ele. $i vor fi sfinte sfintelor. Tot cel ce se vo atinge de ele, se va sfinfi. $i sd ungi pe Aaron ti pe fiij ,lui gi sd-i slinleqti pe ei sd-mi preoleascd Mie. ,$i sti Ie grriie,gli Iiilor lui Israil, zicind: Untdelemn de ungere slinld va ti aceoslo voud inttu neamurile voosfre. Trupul omului sd nu se ungd Si sri nu vd taceli voud asemenea cu com.pozifia cceoslc. Cti siint este gi sfinfenie vo fj rrouti. Cine va face osemeneo ti cine t,a da din eI sfrdinulul, sd piard din poporuJ sfiar (Ieg. 30, 23-341 sseu. Despre calitatea gi compozifia gi despre inegalitatea in greutate a felurilor numite, nu am sd spun nimic. Cdci adevdrul e scump celor ce obignuiesc sI cugete infelept. Dar untdelemnul amestecat cu miruri, lnseamnS, dup{ cum socotesc, sfintenia lui Hristos prin Duhul, ddruitf, celor miluili, dupl cuvintul : <Uns-ai cu untdelemn capul meu" (Ps. 22, 7), $i se unge cortul $i toate cele din el, pentru cd se impdrt6gegte gi locul de sfinlenia Celui ce locuiegte in el. Se sfinfesc gi vaseld, dupd modul cuvenit lor, pentru cd se intrebuinteazd la slujbele lui Dumnezeu gi se va sfinfi 9i cel ce se atinge de ele.354 Deci cei necurafi inci nu trebuie sd se atingd de cele sfinte Si sfinlite. Cdci <ce impdrtdsire ore /umino cu Tntunericu/>(II Cor. 6, 14). Apoi Ie interzice cu totul s5-gi facii alcdtuire asemdndtoare de untdelemn. Cdci e propriu numai lui Dumnezeu sd sfinleascd 9i lucrul acesta trebuie ldsat numai lui Dumnezeu.355 Cdci cum ar putea firea gi fdcutd sd sfinfeascd pe alfii, cind deabia prin impdrtdgire se creatd bucurX de sfinfenia de sus ? Acestuia trebuie sd i se spund prin gla353 b. Nu numai sichena lucrurilor slnt raliuni plasticizate, ci si miresmele materiale sint miresme spirituale devenite miresme trupegti. Un om curat sufletepte rdspinclegteti din trupul lui o curdtie. Buna curdfie sufleteascd se aratA in toatd comportarea $i infiti;area trupului. Avem ln toate o scarE de stdri, de la cele materiale la cele de diferite nivele spirituale. $i cu aceasta o scari de ratiuni sau de lntelesuri, avindu-9i toate originea in Cuvintul dumnezeiesc, ca o bogdtie nedifirenliatd. Si El insugi ca ipostas cuprinde toate rafiunile sau lntelesurile posibile, pe cele necreate 9i pe cele create. Omul duhovnicesc, capabil de o vedere pdtrunzdtoare, vede in toate, pe de o parte o scard sau scdri de lntelesuri care urcd plnd la Dumnezeu Cuvlntul 9i pe bumnezeu Cuvintul in toate. lnielegerea simbolicd a lucrurilor, cum o veclem Ia Sf. P6rinti, nu se bazeazd numai pe o paraleld intre tntelesurile literale sau materiale ale lucrurilor gi inte,lesurile spirituale, ci pe cele din urml ca stlntl la baza primelor, sau ca prezente in acelea. ' 354. CeIe materiale nu sint independente de cele spirituale, ci cele din urmd La stau la baza 1or, ca o rationalitate a lor, ca o stare spirituald corespunzdtoare. baza structurii organelor trupegti stau puteri ale sufletului. ln suflet se simt toate ale trupului gi atingerile cu cele din afard. Puterile ce pornesc din suflet se intineazd de murddriile celor din afar6 9i se simt curate ln atinqerea cu cele curate. Aci e baza Tainelor. 355. Dumnezeu a fdcut ca din combinatla unor materii uleioase sll provind o anumitd bund mireasmd. Dar sd nu $i-o facd omul pentru sine, ca s{ nu sfinteascd de la sine pe allii, nici sd nu imite pe l)umnezeu Creatorul. Sfinfenia vine numai de la Dumnezeu.
2I SI. C1IIRIL

ft

F.

322

. SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

sul sfinfilor : .Ce ai ce nu ai luat ?, (I Cor. 4, V). Iar Ioan spune despre Unul Ndscut : <Din plindtatea Lui noi toli am luat> (Ioan 1, 16). $i : <Nu d.d Duhul cu mdsurd" (Ioan 3, 34). Ci fiind El lnsuqi izvorul sfinfeniei, mdsoard Duhul celor vrednici 9i sfinfegte zidirea cuvintdtoare. <<Iartrupul omului nu se va u.nge>>, zice, degi a poruncit sd se ungd din el Aaron gi cei impreund pdrtagi de preofie. Deci neamul sfinlit e deasupra omenescului, ca unul ce e pdrtag de Hristos Cel mai presus de zidire. De aceea ridicindu-se la vrednicia mai presus de fire gi despdrfindu-ne de cele pdmintegti, ne leagd de cele de sus.356Cdci zice : Sd nu vd numili voud tatd pe pd.mint. Cdci unul este Tatdl vostru Cel din ceruri. Iar voi toli sinteti frafi> (Matei 23, B-91.esz Pieirea le va fi pedeapsa celor ce dau din el strdinului. <Nu dafi, zice, tele sfinte ciinilor, nici aruncali mdrgd.ritarele voastre inaintea potcilor> (Matei 7, 6). Cdci a preda cu nepdsare cele ascunse $i cele potrivite numai sfinfilor, celor incd necredinciogi, e un lucru plin de primejdie. Pentru cd nu se sfinfegte cei incd spurcat gi bolnav intru totul de necurSfie, ci cel curdlit prin sfintul botez.358 PALADIE: Adevdrat. CHIRIL; In acelagi mod 9i dupd aceeagi rafiune a poruncit sd se facd compozitia tdmiei, zicind : <$i tu ia lie eromate, sto.ctie, onich, halvan aromat Si tdmiie curatd, uno sd lie cit alta. $i vor tace din acestea tdmiie mirositoctre, ILtcrtt amestecat de Idcdtorul de miresnte, curet, lucru stint ^ti sd tai din ocestec mdrunt gi sd pui lnaintea mdrturiilor in cortul mdrturiei, de unde Md voi iace cunoscut lie de acolo. slintd stinfilor va ti voud tdmiia. Dupd. aceastd compozilie sd nu vd taceli voud inqivd. cdci va ti spre slinlenie voud Domnului. cel ce va tace la tel, ca sd se bucute d.e mireasme ei, va pieri d,in poporul sdu,, (Ie9. 30, 34---38).
356. Sfintenia e semnul existenfei unui alt plan deasurpra celui al creatiei, a unui plan transcendent, care este izvor conEtient de curd{ie desdvirgitd. Dar sfinfenia aceasta venitd de sus rdspunde unei aspiratii a creaturii umane con$tiente qi se imbibi aga de mult in ea, lncit in omul sfinlit vedem realizat pe omul adev6r.at, ra{iunea deplind a omenescului ; simfim gi simte el insugi cd in el e si ceva ce nu e de Ia el. 357. In ultimi analizd UnuI este originea sau Tatdl tuturor, CeI din ceruri. Toli cei.ce-sint tati pe-P{:nlnt, s.int din puterea Tatdlui ceresc. El este izvorul viefii pentru tofi. El este izvorul sfinteniei. 358. Se cere o sensibilitate spirituald ipentru a sesiza sfintenia. Nepdsarea, trivialitatea e o tocire a sensibilitdlii pentru tot ce depdgeqte pldceri 9i dureiile trupegti. Ea echivale'azd cu o ingustime anirialicd. Sensibilit'atea'acdasta e una cu creairita.

INCHINARE

IN DUH

9I ADEVAR

Cuvintul clespre acestea ne aratd iardli cd cele inalte, care sint proprii firii celei mai presus de toate, nu pot aparfine nici unui lucru creat prin fiinla lui. Cdci in ce priveSte demnitatea gi indlfimea mdririi, zidirea nu are nimic.comun cu Fdcdtorul 9i Stdpinul. Dar sd ne amintim cd am zis cd gi altarul aunit 9i tdmiia compusi 9i subfire sint Hristos qi cd prin amindoud este inchipuit Emanuil lnsugi. Deci dacd tdmiia se referd la Hristos (cdci e mirositoare fdrd asemdnare)' nu ne vom face noud ingine o tdmiie c,a aceea. Cdci nu vom primi nicidecum pe nirneni in locul Lui, ca nefericifii Iudei pe fiul nelegiuirii. Cdci unii ca acegtia alcdtuindu-si.Ior ingigi tSmiia <se vor pierde". Deci nu ne vom amesteca noud tdmiia sublire asemenea tdmiiei aceleia binemirositoare 9i cu adevdrat mai presus de toate luilDumnezeu gi Tatdl, Care ne-a aritat noud mireasma cunottintei Lui in Fiul, prin care 9i noi sintem ca o'bund mireasmd. Ci ne vOm sirgui ca unii ce sintem pdrtaqi de tdmiia aceea gi un$i de harul Duhului, s[ ne dobindim lauda qi prin viefuirea Ceaintru Hristos.3se PALADIE: Deci precum se I'ede, prin toate cele ce erau in cortul sfint se inchipuia taina Mintuitorului. CHIRIL; In afard de aceasta, te vei mira dacd vei afla cd 9i meqterii cari au zidit cortul sfint, inchipuiesc pe Hristos, in ei inqigi ? PALADIE; In ce fel ? Cdci nu infeleg )HIRIL: S-a scris : <$i o grd.it Domnul cdtre Moise, zicind: Iatd-, lui pe am chemat cLnume Veseiiil, Iiul lui IJrie, Iiul lui Or, din senrinlia [uda,;il-amumplutpeeld'eDuhuldumnezeiescalin|elepciunii,al pricea' tnlelegerii qi oI gtjinlei, ca sd fie mai mare peste meqteri, sd se pd Ia tot \ucrul: LQ aLlr, ]a argint, Ia anamd, Ia hiacint, Ia porlird, Ia rosu, tors, Ia mdtasea impletitd, Ia lucru de piattd, Ia lucrd'ri de construc.
totuti subtire' pentru 359. Hristos este singur tdmlia binemirositoare amestecatd $i totusi in sine suprema subfirime a infelegerii c6 deli e compus din d"oud firi, are a vietii. cdci ceea ce e curat la culme, e si lui Dumnezeu gi supremu o.ri.it"t" delicatgiceeaceedelicatdovedeStegioprofunddinlelegereEicapacitatedea delicatetea Sa, Hristos e ti intipdri aceastd find delicatete in altii. Prin curatia 9i ln fata Tatdlui $i toate acestea El le are de Ia Sinc' cea mai binemirositoare tdmiie DegipdtrundgiinumanitateaSa,elenuvindinafardr]eEl,cide]aSinelnsu$i. curatd 9i sflnta' Nu ne putemface Noi nu putern dobindi de la noi aceastd delicateld delanoioasemeneatdmiiebinemirositoareinairrtealuiDumnezeu,cinumaiprin lmpdrtdgirea de El.

ST. CHINIL

AL

ALEXANDNIEI

lie din lenrne, sd.Iucreze ln toate lucrurlle. $i eu i-am dat lui pe Ellav al lui Ahisomah din seminlia lui Dan. ^ti la tot cel inlelept cu inimq i-am dat pricepere. Si vor tace toate clte am poruncit" (Ieg. 31, 2-6). Observd cd Veseliil conduce lucrdrile, iar Eliav lucreazd. PALADIE; $i ce inseamnd aceasta? CHIRIL: Vei auzi. Iuda $i Dan sint amindoi din lacob, dar unul e din Lia cea liberii, iar celilalt din slujnica Vali. Deci veseliil e chipul (tipul) clar al lui Hristos care S-a ndscut din seminfia Iuda dup5 trup 9i din firea cu adevdrat liber5, adicd din cea dumnezeiascf, 9i mai presus de toate. Iar Eliav aratd pe apostoli gi evangheligti care s-au ndscut din roaba Ierusalim 9i au fost lmpreund lucrdtori ai lui Hristos. cdci s-au fdcut ardtafi impreunb lucrdtori ai lui Hristos, cel ce s-a ostenit cu megtegug la zidirea Sfintelor Biserici. Dar au aJutat cu slrguinfd gi cu priceperea lor la lucrdrile cortului tofi cei pricepufi cu mina, lmplinind rolul de modele ale invdfdtorilor din diferite timpuri, care se sirguiesc 6i se lngriJesc sx lucreze cele ale lui Dumnezeu $i toate cite sint spre folosul Bisericii lui Hristos.

CARTEA A ZECEA Tot despre aeelea gi despre cele ce sint in cortul sfint

ft

CHIRIL: l1i e limpede gi indestuldtoare tilcuirea ce anl fdcut-o riespre cort gi cele din erl? PALADIE; Foarte lirnpede, clar nu r;i indestuldtoare. CHIRIL: Voie;ti deci sd trecem indatd la ceea ce ti se pare cd lipsegte din cele spuse despre el ? Cdci socoteqti,pe cit se pare, cd tre[uie sd ad5ug5m un cuvint care sii ldmureascd modul in care s-a ridicat, cind gi cum au fost alcdtuite cele din el' ripcluielile 9i legile' inaugurarea, sfinfirea 5i judecata. PALADIE: Vorbegte deci despre fiecare. Cdci drept cugeti. ]IIIRIL: Voi grdi dar. Dar tu infelegind 9i greutatea celor ce sint de tilcuit, sd fii iertdtor de voi zice ceva ce se abate de la exactitate gi se depdrteazd de la raliunea cuvenitd, sd schimbi Si s5 indrepli. CIci te iau pe tine sprijinitor 5i ajutdtor in tilcuirile mele' PALADIE.' Porunce$te cu incredere in Dumnezeu. CHIRIL; Isprdvindu-se deci lucrurile cortului sfint 9i fiecare din cele ce erau in el fdcindu-se in chip lnfelept 9i cu bun megtequg,dupd frumusefea ardtat{ in munte, a grdit Domnul c4tre Moise, zicind : ./n ziua dintii (cea una) a lunii prime, cind va ti lund noud, vei ridica cor' tu| mdrturiei,, (Ieg. 40, l-2). $i dupd altele, iard$i : <$i a fost in luno printd.,in anul aI doilea dupii ce ou iegit ei clin Egipt, Iiind lund noud, s-o'ogezlf cortul, $i a ridicat Moise cortul" (Ieg.40, 15-tO1.rooDeci s'a ridicat, dupii r oia lui Dumnezeu, vechiul cort, care ardta in sine chipurile (tipurile) Iilisericri celei in Hristos cugetate. Dar sd cercetdm, dace vrei, cauzele pentru care se spune cd El a fost ridicat mai mult prin Moise, trecindu-se sub tecere Isus Navi, degi a fost mereu lingd fericitul NIoise gi a urcat impreund cu el pe muntele Sinai, pe de altd parte s-a gi lmpotrivit lui Amalic, la porunca lui Moise. Cdci acesta a zis cdtre el : .Alege tie bdrbali puternici gi ie.tind dd miine lupta cu A,360. Intti s-au fdcut covoarele, stllpii 9i toate celel ce trebuiau apezate ln cort 9i dup6 aceea s-6u trecut la ridicarea cortulul.

SI.. CTIIRIL

.AI, ALEXANDRIEI

malic> (Ieg. 17, 9 urm.) $i a dat lupta gi a biruit. Deci nu meritf, sd cercetdm care e ratiunea acestui lucru ? PATLADIE.l Ba dimpotrivd. 'ce se face dacd ar vrea cineva sd 1HIRIL: cdci la fiecare lucru afle, pe cit se poate, ratiunea exactd a tainei, ar spune uimit : uO, o' dincul bogdliei Si al lntelepciunii $i aI cuno$tinlei lui Dumnezeu I (Rom. 11,33). CSci ia seama cit de sublire $i de folositor e intregul fiecdrui lucru. Cind se urcd dumnezeiescul Moise pe munte' se urcd impreund cu eI Isus. Pentru cd nu se poate apropia nimenea de Tatdl decit prin Fiul, Cdci e adevdrat ce a spus : <Nimeni nu vine la Tatdl, decit numai prin Mine, (Ioan 14, 6). |n Hristos deci li se deschide catea 9i sfinfilor inli;i. $i nu poate cineva sd urce pe muntele unei contemplatii inalte gi mai presus de toate, ba socotesc cd nu poate nici s5 ajungd aproape de Dumnezeu, se intelege dupd modul unirii, care se dobindegte printr-o vietruire in duh 9i sfinfenie, dacd. nu e impreund' cu eI Emanuil, care flace $i cele neajunse de oQmeni, ugor de strdbd'tut $i de umb/at. Aceasta este, Socotesc,ceea ce S-a spus irrin proorocUl Isaia : <<Toatdvalea se vc umple ,ti tot muntele ;i'dealul se vc pleca $i todle cele intoltochiate se vor face drepte 9i cele ospre, cdi netede> (Isaia 60, 4). Pentru cd in Hristos ne sint gi cele prdpdstioase, netede, gi cele aspre, lesne de umblat, gi cele anevoie.de stribdtut, ugoaie pi drepte. Cdci, precum zice acelaqi prooroc z ,rCaIeQ binecredincioSilor s-o fdcul dreaptd.,gi pregdtitd e calea binecredincio$ilor" (Isaia 26, 7'1'tar Deci este o trebuintd ca sX urce lisus impreund cu dumnezeiescul Moise. Cdci de Tatdl ne apropiem, cum am spus, prin Fiul 9i El este Mijlocitorul, care ne unette prin Sine pi ne urcd pe indllimile cele mai presus d.etire. El a dat bdtdlia impreund cu bdrbatii aleqi 9i a biruit pe Amalic. Cdci dupd ce a ales Hristos pe sfinti, a cdror incepdturd au lost dumnezeiegtii ucenici, a biruit pe cdpetenia veacului aceSta. Dar Moise era cel ce poruncea. Cdci FiuI s-a coborit sub lege degi era ca Dumnezeu Ddtdtorul legii.s0z$i timpul bitdliei nu a fost in aceeagi zi,
361. Numai prin Hristos putem _ajulge la Tatal, adica la Dumnezeu ca TatE. Cdci Hristos e Fiul Unul Ndscut al Tatdlui si Fiul Unul Ndscut S-a f5cut totodati om accesibil noud, riminind insd plin rle iubire filiald fati de Tatdl li deplin cunoscdtor al Tatdlui. $i in general numai Hristos ne face accesibil pe Dumuezeu, intele.s nu in sens panieist, di c'a realit,ate personald transcendentd lumii, pentru cd El insupi e Dumnez6u, dar Dumnezeu fdcut accesibii nou6, intrucit S-a ficut :;i om. Dumnezeu Cel transcendent ni se face cunoscut in omul accesibil nouh. Dacd ot'ice oln ne e gi cunoscut, sau gi intim, dar ne rdmine 9i un mister, cu atit mai mult ne este in Hristos Dumnezeu 9i accesibil qi transcendent. Ne e cunoscut sau accesibil, in transcenclentaSa. Aceasta e in general insuqirea cunoa$terii omenegti' 362. FiuI iui Dumnezeu fdcindu-.Se (om), Se coboard ca Om sub legea firii 9i legea lui Moise, implinind legea cum n-a implinit-,o nimeni, pentru ca-sd Se ridice peste lege. Duce o vial6 cuml cere cu adev{rat legea, ridicindu-Se mai presus de ea' ari-

INCHINARE

TI{I DUH SI ADEVAR

in care a poruncit Moise, ci miine, adicd, cind s-a adus alt timp. Cdci legea a prevestit cele ce vor fi 9i infSligeazir sirdlucitor izbinzile Mintuitorului, dacir se inlelege duhovniceqte' De aceea a ridicat, precum socotesc, Nloise cortul sfint. Pentl'u cd lnvdtrdtura prin lege nu e nefolositoare zidirii Bisericii. Cdci cdlduzegte spre Hristos, care este Capul Bisericii 9i toatd temelia, stilpului qi intdrirea adevirului, precum s-a scris (I Tim. 3, 15). De aceea a zis Hristos Iudeilor i uDacd ati Ii crezut lui Moise, ali Ii uezut ';i Mie' Cd despre Mine a scris acelo (Ioan 5, 46), Zid'eSte,a$Qdar,'5i Moise, Qdicci lnvdldtura prin lege, Biserica luj Hristos, ardtind de mai inainte taina ei, dar incd in umbre. Iar persoana lui Moise infdliEeazf, uneori legea, dupd cuvintul spus in parabold : oAu pe l4oise si pe prooroci" (Luca 16,29). PALADIE; Drept ai grdit. 1HIRIL: Dar rdspunzind Ia aclevdr 9i la ceea ce cugetii cititorii cd e drept, sd spunem ce voiegte sd insemne ridicarea cortului in ziua tntii (gi cea una), la luna noud a primei luni qi in anul al doilea. Ziua intii ne aratd timpul mult clorit 9i mintgitor, in care UnuI Ndscut fiicindu-se om, a cigtigat prin rnoartea sa pe cei de pe pdmint lui Dum' nezeu 9i Tatdl. Iar tirnpul pentru aceasta a fost unul. caci murind El odatd, nu maj moare. Ivloartea pe El nu-L va inai stdpini, dupS scripturi (Rom. ti, 9). Cdci nu mai apteptdm ca sd moarX pentru noi 9i pentrtr duhurile din iad, nici ca sd mai fie o a doua incepdturd a celor ador' Cdci intrucit nu vai rnai fi moarte, cum va mai fi inviere ? Deci mili.363 nu vom minfi spunind, c5 unul e timpul pentru aceasta, precullt am spus adine,auri,gi una e ziua. De ea vorbegte 9i proorocul, zicind ca din partea lui Dumnezeu: nfn timput primit (pldcut) te'am auzit Si 1n ziua mintuirii te-am ajutat,, (Isaia 49, B). Dar gi dulnnezeiescul,Pavel scrie : <Icttd acum timpul bineprimit, iatci acutn ziua mintuirii" (I Cor. 6' 2)' tn care a inviat Hristos din morfi, surpincl stdpinirea tristd a morlii, cind a fdcut pe sfinfii Apostoli ziclitori 9i megteri duhovnicegti ai Bi' sericii din neamuri, zicin{ : <Mergind lnvdlali toate neamurile, bote' zlndu-Ie in nuntele Tatdlui li aJ Fiu/uj ^li o/ Sfinfului Duh, invdlindu-|e
tindu-Se in Sine mai presus de ea, dar nu contrar ei. Cine iube$te ca lisus, implineEte leqea cum n-a implinlt-o nimeni. <N-om rrenil sd slrjc legea, ci s-o implinescuiei ajunge tinta, sfirsitul (Rom. 10,4). Persoan'aLui ins6;i ir'i"t"i i-'iti. i"-Eiruquu b l"gea desivirpitd, ceea ce vrea Durnnezeu sd fie omul' 363. E un singur inceput aI vietii celei noi, de dup6^ inwiere. E invierea unicd a lui Hristos. Din ea se hidneqte viafa ve;;nicd de clup[ in'r'iere. Pentru cd este un izvor dumnezeiesc nesfirgit pus la dispoziiia oamenilor in OmuI Hristos' Cu acest tnceput ia fiintd Bisericn'avind in ea fe.Hristos Cel inviat.gi pe. Duhul ce iradiazd ain Et. De aceea se ridicd cortul ca freinchipuire in ziua intii (ziua unicd) sau la luna noud (lnceputul ardtdrii lunii) a primei luni.

SF. CTIIRIL AL AI,EXANDRIET

sd pdzeascd toate clte v-am poruncit voud. gi jotd Eu cu voi sinl ln toate zileIe, plnd 1o sflrgitul veacului,, (Matei 28, lg-20). sau oaic nu rrei recunoagte cd in aceasta ia fiinfd zid.irea Bisericil ? PALADIE: In ce ? CHIRIL; In credinfa predatx prin sfintii invdtdtori, in vietuirea predicatd de ei, se lnfelege : cea in Hristos, gi ln unire cu Dumnezeu prin stlntul Botez qi prin impdrtdgireo sflntului Duh. cf,ci aga ne-a spus Petru, ziclnd r gi vol clddifi-vd ca pletre vii, ln casa duhovniceos.cd, in templul st1nt,1n locag aI lui DumnezeLt,1n Duhu| (I petru 2, 5; Efes. 2, 2l-22). cdci odinioard se preinchipuia Hristos prin diferite vase din cortul sfint, ca altar de tdmiiere anrit, ca sicriu, ca sfegnic, ca masd, ca cele de pe ea. Iar in timpul de acum socotesc cd fjecare djntre credinciosi este cosd,pi templu aI IuI Dumnezeu, avind. sdtdg/uit ln sjne pe Hristos. Pentru cd locuiegte in inimile noastre, prin credinfd, precum s-a scris (Efes. 3, 17), fiind unul gi acelagi dupd fire, mdcar cd se intelege cu trupul. cdci <unul este Dumnezeu gi ratdl, din care sint toate, gi unul Domnul Iisus Hristos, prin care sint toate,, (I cor. B, 6). Dar prin diferitele insugiri ale Dumnezeirii are in sine o mare felurime gi e infeles ln mod variat. cdci este in noi rca gi cuvintul lui Dumnezeu, ca infelepciune gi ca lumin5, ca viat5, ca piinea cea vie gi din cer.J64 , PALADIE; lnfeleg ce spui. CHIRIL.' Deci cind Dumnezeu a spus odinioard oin ziua d.intii (cea una) vei tixa cortub), a preinchipuit timpul intrupdrii gi ziua mult doritd a invierii din morfi. Aceasta o poate vedea cineva pi iu cuvintul a da cu folos gi in chip necesar : in luna noud a lunii prime. cdci precum prima din zilele lunii, adicx luna noud, e lnceputul luriii, asa timpul intrup6rii, e lnceputul unui veac (eon) nou gi intrarea timpurilor noi. cxci <ln Hrislos e zid.irea noud; cele vechi au trccut, (I cor. 5, 17). Pentru ch ne-a r5srrit veacul de dupd cel de acum, eare acum se vede prin ntidejdi, dar atunci va fi de fafd cu adevdrat, cind Hristos se va ardta din nou cu sfinlii ingeri intru slava Tatdlui, luind cu sine pe cei ce s-au strdduit sx urnble intru inoirea vielii $i s-a imbogdfit cu frumusetea prea aleasd a viefuirii evanghelice intru rdbdare, $i introducindu-i in slava 9i impirXfia ce se agtepta inainte. cd in Hristos e o zidire noud gi oclrxsrirea noud, a timpurilor gi o lucrurilor, o aratd foarte bine ghicitura primei luni, in care se ivesc pe pdmint ierburile fragede gi tinere, inmuguresc pomii gi se aratr in li364. Iisus I{ristos este si lucreaz6 in noi ca Unul, dar in multe feluri, dupd bogtrtia puterilor Lui: ca lnfelegere, ca bundtate, ca voinfd de curdfie, ca hrand'a vietii din alt plan. Cdci qi urr oiii care ne iubegte 19i arat6 in noi o lucrare feluritd.

INCHINARE

IN DUII SI ADEVAR

t I

t
;

vezi frumusefea pestrifd a florilor, ln zimbetul bunei miresme a primtrverii, Intr-un astfel cle timp a chemat Hristos Biserica din neamuri, zicind : <Scoold-le, v[no, Iub|ta mee, frumoasa mea, porumbila mea, cd iatd larna s-o dus, ctivdlul a trecut, a lncetat. FIoriIe s-ou jvit pe pdmlnt. vremsq lntpllnirii a sosit,, (cint. 2, lo_12), cdci a inmugurit din rlou ca un pom firea omului vegtejitl de moarte, din pricina neascultdrii lui Adam gi a pdcatului carc ne-a tiranizat pe tofi. Aucl 9i pe l{ristos zicind printr-unul dintre sfinfii prooroci : oEu fnsumi CeI ce grdiesc sinf de tafd, ca primdvara 1n munlln (Isaia 52, 61. CXci ceea ce pricinuiette primdvara in munli gi dumbrdvi, inconjurind arborii cu frunzd noud, aceea a implinit venirea Mintuitorului nostru la noi. Iar aceasta a avut loc la vremea sa, adicd in anul al doilea gi nu ln timpul dintli, in care era ln vigoare legea gi ceata proorocilor, gi in care steplttea moartea. Cdci aceasta a (stdpinit) irnpxrxfit de la Adam 9i plnd la lr4oise (Rom. 5, l4). Deci in anul al doilea, adicd in timpul de dupd cel dintii, in care era ln vigoare legea, a r{sdrit Biserica din neamuri, avind sdldpluit ln ea pe Hristos, sfirgitul proorocilor 9i al legii. Sau poate socotegti cI tllcuirea noastrd nu merge pe drumul drept adevdrat ? 9i PALADIE ; Ba, dimpotrivd. CHIRIL.. Dar eu socotesc cd cortul mai adevdrat ni s-a prevestit prin proorocul Isaia, carc zice oarecum c&tre fiecare din cei chemali prin credintd la dreptate: oochii tdi vor vedea lerusalimul, cetdli bogate, corturi care nu se vor cldti, nicj se vor migca stilpii cortului lui nici sfori/e lui nu se vor rupe 1n veecD (I:aia 33, 20) cdci Biserica e cetatea lui Dumnezeu, de care amintegte gi dumnezeiescul David, zicind : <Lucruri sldvile s-au grdit despre tine, cetate a lui Dumnezetr> (ps. g6, 3)' cdci e bogatx gi lnfrumuselatd cu darurile de sus pi din cer $i are o stabilitate, o intemeiere gi o fixare fermd, din care nu poate fi clesprinsd' cdci : <Porlile iodului nu o vor birui pe s6r, dupd cuvintul Mintuitorului (Matei 16, 18) 365. PALADIE: Drept gi cum se cuvine cugeli, CHIRIL; Dupf, ce s-a ridicat cortul, Dumnezeu, Stdpinul tuturor, a invdfat cd toate cele din el se cuvine sx fie agezate in orcline gi nu invirlmdgite 9i fdrd grijd. Deci zice : <gi vei pune sjcriu/ mdrturiei $i vei
365. Biserica, ca locaqul omenesc al lui Hristos, ca omenirea lnnoitd din Hristos aflat in ea, nu va lnceta, nu va Ii lnlocuitil cu alta mai noud, cdci u,manitatea lnnoitd ln Hristos din firea dumnezeiascd unitd cu ea, nu poate fi invechitd. ln afard de Hristos nu este tnnoire. Omenirea asumatd de EI rdmine vegnic noud 9i numai in unire cu ea' sau cu Hristos putem fi gi noi vegnic noi. Oriclt ar c[uta omenirea alt6 lnnoire, nu va gdsi vreuna reald ln afard de Hristos. CIci numai omenirea lui l{ristos se hrdneqte din Dumnezeu, izvorul nelnvechit al vietii.

ST. CHIRIL

AJ, ALE)<ANDRIET

t.

[|
lr
l .

tl

acoperl sicriul cu acoperdmintul. Si vei aduce inlduntru mos'tf ti vei pune pe ea piinile punerii inainte. $i vei aduce inlduntru sfepnicul qi vei pune candelele in eI. $i vei pune altarul aurit co sd se tdmiieze Xnaintea sicriului. $i vei pune o perdea (catapeteasm5) lo uga cortului mdrturiei. $i altarul pentru jertte iI vei pune inaintea uSilor cortului mdrturiei. $i vei lnconjura cortul gi vei pune toate ale lui funprejur" (Ie;. 40, 3--B). Se poate vedea in acestea cd vasele sfinte au fost duse in cortul sfint ; pe lingd aceasta, cd fiecdruia i s-a rinduit in chip clar locul ce i se cuvenea. Voiegti deci sd aflHm cunoqtinfa $i amdnuntitd Si exactd a acestor porunci cu privire la cort ? PALADIE.. Foarte bucuros. CHIRIL.' Deci a zis Dumnezeu cdtre sfintul Moise : "$i sd taci o cotapeteosmd din hiacint, periird., rogu impletit gi md.taserdsucitd. Sd o Iaci pe ea cu Heruvimi. $i sd o pui pe ea pe potru stilpi ce nu putrezesc, poleili cu aur. $i capetele ,lor sd Iie de aur gi cele patru tdlpi ale lor sd Iie de argint. Si sd pui catapeteasma pe stilpi. $i sd bcgi lnlduntrul catapelesmei sicriul mdrturiei. $i catapeteosno va despcirli voud frntre stinta gi slinta sfintelor. Vei acoperi cu catapeteasma sicriul mdrturiei din slinfa slintelor. ^Si vei pune masa 1n atara catopetesmei qi sfegnicul 1n Iala mesei, 1n partea dinspre miazdzi a cortului. $i masc o vei pune pe partea dinspre ntiazdnoapte a cortului. ,$i sd taci uqii cortului o perdea din hiacint (vin5t), portird, rogu lmpletit Si mdtase impletitd, lucrare impesftilatd. $i sd iaci perdelei (catapetesmei) cinci stilpi 9i sd.-i poleieSti cu our. ,Si capetele lor sd tie de aur. $i sd torni pentru ei cinci tdlpi de aremd,, (Ieg. 26, 31-37). Atit despre acestea. lar despre spdldtor, ziee : <Sd taci un spdldtor de aramd $i o temelie de aramd pentru spdlat gi sti-l pui intre cortul mdrturiei $i lntre altar>> (Ieg. 30, 1B-19). Eqti in clar cu fiecare din acestea? PALADIE: Nicidecum. $tii cX nu infeleg. $i nu pot spune ce inseamnd aceastea. CHIRIL; Deci luind de la fiecare din cele spuse ceea ce e de folos pentru un infeles mai inalt, voi face o expunere pe cit voi putea, clard $i inteleasd. Deci gi-a ridicat, Paladie, cortul sfint in pustie, lntr-o imp6rtire Si agezare indoitd. O parte a lui era cea mai dinlduntru Numele acesteia era Sfinta Sfintelor. Ca o intrare a ei gi ca lnvelig in jurul ei, era cea dintii, numitd Sfintele. In cortul cel mai dinlduntru s-a agezat sicriul, avind pe patru stilpi un vdl fdcut cu mestegug din hiacint, porfird, rogu impletit gi mdtase rdsucitd. lntrucit despre mdtase, porfird, rogul lmpletit gi hiacint, am spus, pe cit socotesc,destule,

INCIIINARE

TN DUH SI ADEVAB

331

i
lF

sd nu mai repetdm. Vom Spune acum numai lucrul urmdtor : acoperd.mlntul (catapeteasma) cel pe patru stilpi aftta atunci taina lui Hrjstos. Cdci nu a numit oare inteleptul Pavel trupul lui Hristos acoperdmint (catapeteasmd),zicind aga : (Pe calea cea noud si vie pe care ne-Q 366. deschis-o noud.prin catapeteasmd, adicd prin trupul tui> (Evr. 10, 20) PALADIE; Drept ai grdit. C.HIRIL: Privegte deci ca in umbre 9i ghicituri, cd cuvintul fiind Dumnezeu Si din Dumnezeu gi Tatdl dupd fire, s-a aflat ca intr-un sicriu de aur gi neputrezitor, in templul din Fecioara. Cdci neputrezitor gi cinstit e trupul Domnului. $i luind trupul S-o ascuns ca dupd un acoperdmint (catapeteasmd). Dar zicem cd Cuvintul lui Dumnezeu S-a ascuns, pentru cd S-a mfrginit intr-un trup ingust. Cdci Fiul e pretutindeni Si in toate. Ci pentru cd s-a acoperit din iconomie gi a a9teptat timpul ardtdrii. Iar timpul afitdrii cd.tre toli c fost invierea djn morli.sffi Cdci inainte de cinstita cruce, poruncea sfintilor ucenici, ca sH nu-L facf, cunoscut. Pentru cd aga s-a scris (Matei 12, 16). Dar dupd ce pdtimind moartea, a inviat, zice : <Mergind, invdtati toate popoarele, botezindu-le in numele Tatdlui gi aI Fiului gi aI Sfintului Duh- (Matei 28, 1920). Deci atirna acoperdmintul pe stilpi, ascunzind inlduntru sicriului. Iar aceasta era chipul lui Hristos, care prin propovdduirile sfinlilor evanghelipti e ridicat la indlfime 9i e vdzut de cei din cortul sfint, adicd din Biseric5. Iar stilpii sint patru, aurili 9i argintali. Cdci patru sint evangheligtii, 9i strdlucitori gi de mare pre|. Deci s-a agezat sicriul (chivotul). Iar vdlul (catapeteasma)din mdtase, porfird gi celelalte, coborind de sus in Jos il fdcea nevdzut. Iar
366. prin trupul lui Hristos intrdm Ia Dumnezeu,.ca prin adevdrata cataPeteasmdA$a Cum prin trup se intrd la suflet, sau sufletul cuiva iese la altii' aqa prin trupul lui Hristoi intrdm nu numai la un suflet omenesc, ci la Dumnezeirea ins6gi, precum prin ;;i Ea vine la noi. Dumnezeu nu poate deverri sesizabil, concret, pentru noi decit creafia sensibilA. Dar mai adecvat ni se face sesizabil, prin truPul omenesc, c6ci trupul omenesc putind comunica prin cuvinte- 9i -prin acte glnd,urile 9i sentimentele sufietului, le poate comunica coborite la nivelul infelegerii umane 1i p9 9l-e Dumnezeirii. Se vede'in invltdtura cregtind despre lntruparea lui Dumnezeu Cuvintul valoarea pozitiv6 a trupului sau capacitatea lui de mediu al spiritualitdtii pind la tteapta ei suprema. ' 367. Fiul lui Dumnezeu s-a ascuns ln trup nu ln sensul c5 s-a m{rginit ln el. Ci in sensul cd gi-a asumat toatd smerenia legatd de trupul nostru din viata aceasta. Prin trup si-a aietat slava Sa, puterea Sa. Dar 9i in aceast6 smerenie se arrat6 o 'era puterea curAtiei, a bunitdtii, puterea unui om cum n-a mai fost altul. putere: bar ln trupui inviat s-a ardtat in parte slava Dumnezeirii Sale,_insd fdrd sd anuleze trupurl. Tnirpul a devenit strdveziu, dar se vede cd e trup. Altfel nu S-ar fi ficut cunoscut Dumnezeu in trup. Dar nu e vorba numai de o transparenid fizicd, ci de o sporire la maximum a capacitdlii de-a se comunica prin El glndurile dumnezeiegti, dra'qostea lui Dumnezeu fdcut om, iadincimea vieti'i spirituale a Dumnezeirii in forma omeieascd. Fata lurninoasd a lui Hristos Cel inviat redd in grad nesfirgit mai accentuat dragostea lui Dumnezeu, lntelegerea Lui, declt o poate face fota unui om plin de credintd gi de drogoste.

g
j

332

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ceasupra acoperdmintului gi deasupra Heruvimilor ce se aflau de-a dreapta gi de-a stinga, petrecea Dnmnezeu, ardtind cd este rrrai presus de toate zidirea $i cd chiar gi cele mai inalte dintre fdpturile rafionale, adicd Heruvimii, sint dedesubtul slavei dumnezeiegti gi negrdite 9i strdJuiescpe Fiul, mdcar cd S-a fdcut trup si prin El e mai Jos de egalitatea cu Tatdl, intrucit e om. cdci chiar El a spus : "TatdI .N,Ieu este mai mare decit Mlne, (Ioan 14, 2B). Fiind egal ctupd fire cu cel ee L-a ndscut, spune cd e mai mic numai din pricina omenitdfii. De aceea gi ln cortul sfint Heruvimii stau in Jurul acoperdmintului, strdjuind gi ei pe Fiul ca Dumnezeu. Pe de altd parte, Dumnczen e cugetat cleasupra acoperdmintului, care era chipul lui Hristos. <,SiMd voi lace cunoscul, zice, de acolo gi voi grdi lie>. c[ci ratdl e mai presus de toatd gidirea, chiar 9i decit Emanuil, nu lntrucit acesta e infeles ca Dumnezeu, cdci ca atare e lntru toate egal cu Dumnezeu, ci intrucit a venit la chipul de rob gi la mdsura omenitdtii. PALADIE: Sublire i;i adincd e tilcuirea. CHIRIL: Dar nu se ab.atede la scop. PALADIE r Recunosc. CHIRIL; Aga fiind sicriul (chivotul), .sd pui, zice, altarul aurit pentru tdmiiere lnaintea sicriu,luio. Socotesc cd am ardtat destul cd al_ tarul inchipuia pe Hristos gi s-a agezat inaintea sicriului, peste care era acoperdmintul gi lmprejur Heruvimii, iar mai sus Dumnezeu, primind buna mireasmd tdrd asemdnare a lui Emanuit. cdci (n-o sdvirg it pdcat, nici sro allat viclenie 7n gura luir, prccum s-c scris (Isaia 53, g). De cceea insugi a spus : Tatd.l iubegte pe FiuI> (Ioan 3, 35). Dar.gi noi insine sinlem primili de Tatdl, cincl se ridicd djn noj buna mireosmd o mitului lui Hrisfos. Aceasta o va acleveri gi pavel, scriind : <Mu/fumire iie aclusd lui Dumnezeu Care totcle:auna ne Iace biruitori in Hristos gi descoperd prin noj mjreosnia cunoglinlei Lui, cd a lui Hristos bund mireasmd lui Dumnezeu sifilem,> (II Cor. 2, l4--111.taa
368. Emanuel este Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat. Este Dumnezeu venit priu trup la noi, rdminind la noi ln vecii vecilor. El Se aduce de pe altarul tdmlierii ca tdmiie de bund mireasmd lui Dumnezeu ce Se afld deasupra ihivotului. Se aduce ca o astfel de tdmiie binemirositoare Tatdlui ca om, pentru ci e omul care n-a savirgit picat, care e intr-o ascultare plind de curdtie gi de delicatete in fata lui Dumnezeu. Deschigi Lui, ne impdrtdgim qi noi de acest mir binemirositor ce se rdspindeSte din El li simlim qi noi buna mireasm{ a lui Hristos lnaintea lui Dumnezeu. Acesta e infelesul mlntuirii la Pdrinti: in umplerea noastre de Hristos, ca Cel ce a s{dit in umanitatea Lui buna mireasmd a ascultirii de TatEl, a vietii innoite si curate prin lntiptrrirea ei de curitia gi sfintenia dumnezeiascd. Ea nu const{ lntr-o echivalare externd, juridice a meritului jertfei lui Hristos cu vina noastrd. Acesta e gi sensul tdmiierii in Bisericd. Preotul lnalt6 buna mireasm6 spirituald a devotamentului in fafa lui Dumnezeu, ca Ia altarul lui Hristos 9i in numele oamenilor, dar ti umple gi pe credincioqi de aceastd bun6 mireasmE ln numele lui Hristos.

INCIIINARE

IN DUH ST ADEVAR

#
ff
F

ft

3:
*i

PALADIE: Drept ai spus. cHIR/l : Iar dacd ne afintim ochiului in cele scrise, inlelegem exact cd sicriul a fost agezat ln latura de apus a cortului sfint, iar ln fafa lui altarul aurit ocupa locul ce c6uta spre rdsdrit. cdci rdsdritul pi apusul, miazxnoapte gi miazdzi, toate sint pline de Hrjslos. pentru c{ locul sfegnicului era in partea de miazXnoapte a cortului, iar aI rnesei ln partea de miaz5noapte. Iar cd prin amindoud acestea se inchipuia Hristos, se aratd pe larg prin cuvintul nostru. Sfegnicul aratd cd Hris-. tos e lumind. Iar masa gi cele de pe ea, arat5 cx.e viafd gi piine vie. Dar cugetx gi privegte la taina urmdtoare : Jinutul iudeilor e cu totul spre miazdzi, iar al neamurilor e mai spre miazdnoapte, Deci de la pozifia amindurora, adicd a sfegnicului gi a mesei, cei ce voiesc pot lnfelege, cd Hristos a rdsdrit ca lumind iudeilor ti lor le-a propov{duit:<Eu sint Jumino, (Ioan B, 12). Cdci a fost trimis cdtre oile pierdute ale casei lui Israil (Matei 15, 24). <$i ale lor sint tdgdduinlele,,, dup6 scripturi (Rom. 9, 9). Dar fiindcx n-au prirnit lumina adevdrului, El li S-a fdcut piine gi viatd din cer neamurilor. Dar nu sint lipsite nici neamurile de lumin5. $i aceasta o poti cunoagte din aceea cd lumina sfegnicului strxbdtea gi in partea de miazdnoapte a cortului. $i datd fiind Ingustimea cortului, nu e greu de cugetat aceasta. Dacd ne gindim cd sfegnicul era agezat lingd masd, chiar dacd avea locul spre miazdzi. Dar chipul (tipul) ne aratf, 9i altfel cd acolo unde rdzbate lumina durnnezeiascd, cei vredni'ci capdtd puterea sd se impdrtdgeascx de Hristos, ca de piinea vie gi adevdratx.36s cdci dumnezeiescul pavel scrie cd neamurile sint contrupegti 9i impreund pdrtage de Hristos (Efes. 3, 6). Iar neamurile s-au f{cut contrupesti cu Hristos 9i impreund pdrtage de El, ump[ndu-se de ruminx, se infelege de cea spitituald, <<cind s-a luminat de ziud gi lucealdrul a rdsdrit ln mlnte,, cum a zis unul dintre ucenicii Mintuito^rrlui (I petru l, rg). Deci cele din sfinta Sfinteror avind aceastd agezare gi lntocmire, Dumnezeu a poruncit sd se facd o perdea clin hiacint, porfird, rogu impletit 9i mxtase rdsucit5. Aceasta a spus cx trebuie se fie intinsd la intrarea cortului, atirnatd de cinci sfilpi auriii, cu tdlpile de aramd. vdlul de la ugd ll numegte, socotesc, perdea, pentru cd se trdgea inapoi prin nigte inele subfiri, cind trebuia sd se intre, 9i iarf,gi ," udu""u la loc ai se desfHgurapeste ug&, spre a ascunde Sfintele.
369. Lumina lul Hristos nu e numai tntelegere a sensului vielii, ci o hran6 a vieti cele adevdrtate. C6ci odatll ce gtii cd viaia- are .rn ie"r, nu mai eEti plicti sit de ea, ru-ti mai scade voinla de-a tr6i. Iar cind gtii prin l"ritin" lui Ilristos care este viata adevdratd la. care_vei ajunge, te pregdtegti ilentru ea.-Nu te mai con_ sumi ll n-lAgeri ae-curdfie gi d; d;;lruneS!!.-trgcdtoare, ci-sporegii ti tiire.,iuti goste din Duhul dumnezeiesc,care-fi sporegte zi de zi bucuqia ae-a ti.'

"334

SI.. CHIRIL

AL

AI,EXANDRIEI

Iar stilpii erau cinci, auriti 9i ferecafi in aramd, preinchipuind pe dascdlii gi conducdtorii Bisericilor din timpul al cincilea cind s-a fdcut venirea lui Hristos ; pe dascdlii care drept indrepteazd cuvintul adevfirului gi sint de mare pre| ca aurul $i binerdsundtori ca arama. (Cdci <in toatd luntea o ie$it vestirea lor Si Ia marginile Iumii cuvintele lor' (Ps. 18, 5) ; pe dascdlii care prin inv5tdtura mdiastrd 9i de Dumnezeu insuflatd ldrgesc intrarea in Sfintele Sfintelor celor ce voiau sd intre. Deci Sfinta Sfintelor, adicd cortul cel mai dinlduntru, era acoperit de catapeteasm5.Dar de cortul al doilea era lipit 9i legat nemijlocit cortul dintii, care avea altarul jertfelor, in care se sdvirgea toatd aducerea de jertfe singeroase, de turte de fflind, de miresme, toatd jertfa 9i turnarea. ln afard de altarul de jerfe mai era 9i spdldtorul de aramd. Locul altarului era Iingd uqile cortului, se infelege al celui mai dinlSuntru, iar al spdldtorului in mijlocul cortului. t: PALADIE: Dar ce putem infelege observind aceasta? 1HIRIL: Sfinta Scripturd e precisd, Paladie, 9i nimic f5rd rost nu e in ea. Cdci observd cum aceaste ghiciturd ne aratd cE iegea era peda' gog spre Hristos. Jertfelnicul slujirii dupd lege s-a agezat chiar la intrarea in Sfinta Sfintelor. Cdci legea de abia ne conduce la inceputurile tainelor lui Hristos gi la primele intrdri ale cunogtinfei exacte a Lui. Dar nu introduce nicidecum in Sfintele Sfintelor' adicd in cortul cel mai din' lduntru, in care e in multe chipuri Hristos, ca Cuvintul lui Dumnezeu, ca lumind, ca piinea vie, ca mirosul de bund mireasmd Iui Dumnezeu 9i Tatdl. Sau oare nu recunogti c[ deprinderea premergdtoare in slujirea dupd lege era introducerea 9i inceputul cuvintelor lui Dumnezeu ? PALADIE: E adevdrat. <cdci era cu'neputin' CHIRIL: Iar cd <Iegea n-o desdvir$it nimic>>, (Evr. 7, 19 ; 10, 4)' ld ca singele de tauri ;i de lapi sd gteargd pdcatele>> pofi vedea ugor gi fdrd osteneald, cugetind 9i la intrebuinfarea spdlfitorului. Cf,ci era agezat in mijlocul cortului dintii, strdlucitor 9i ugor de v5zut, spdlind cu apd pe cei ce aveau sd intre in Sfinta Sfintelor. Pentru cd le rinduise preotilor aceastd lege. Deci 9i ceea ce pXrea in lege des5virgire, era nedesdvirgitd, preinchipuind curdfirea prin Botez, care spalS neamul sfint, adicd pe cei indreptafi prin credinld, cdrora 9i dumnezeiescul ucenic le spune i <IaI voi sintefi seminlie aleasd, pre' olime lmpd.rdteascd, neam ales, popor agonisit, ca sd vestili in lume bund.td.lile Celui ce ne-e chemat pe noi la fiumina Sa cea minunatd> (I Petru 2, 9). Dar trebuie Stiut cd 9i la uga cortului din afard atirna o pbrdea (catapeteasmd), ca si nu fie goale gi ardtate celor din afard Sfintele, adi'

INCHINARE

IN

DUH

9I ADEVAR

', 335

cd altarul legii. Acesta e un chip (tip) care aratd cd nici legea insdgi nu e ldmuritd oricui. Cdci are iitera ca vdl gi s-a acoperit gi s-a invdluit in obscuritatea umbrelor. PALADIE; Aga este. CHIRIL I Deci in primul cort era apezat spdldtorul'9i jertfelnicul, iar in al doilea gi cel mai dinl5untru, sicriul, sfegnicul, altarul tdmiierii, pe care era tdmiie m6runtd, masa gi piinile. Dar dumnezeiescul pavel amintegte 9i de nistrapa de aur, in care era mana. Mai numegte gi toiagul lui Aaron, de care spune cd era agezat gi eI in sfinta sfinterlor. Acestea le spune ca unul ce era deprins cu cele din Sfinta Scripturd gr cunogtea cit se poate de bine cele rinduite la vremea sa de Dumnezeu gi poruncite fericitului Moise. El gtia cd masa gi sfegnicul erau in primul cort. Cdci iatd ce scrie despre cele doud legdminte : "Cind. a zis un nou legdmint, a invechit pe cel dintii. Iar cel invechit si imbdtrinit era aproape de pieire. Avea gi cel dintii rinduieli de slujbd gi un altar pdmintesc. cdci s-a intocmit cortul cel dintii, in care se aIIa sfegnicul gi mosa gi piinile punerii inainte , putea aceasta se nutnea Sfinta. Apoi dupd perdeoLta a doua era cortul numit sfinta stintelor, avincl tdmiietorul de aur gi sicriul legdmintului, acoperif peste tot cu aur. In acesta erc ndslropa de aut, ln cqre era mene, gi toiagul lui Aaron, cere e odrdslit, si tablele legdmintului. Iar deasupra sicriu/uj erau Heruvimii, care umbreau ispdgitorul slavei, de care nu putem sd vorbim acum cu deamdnuntul>> (Evr. B, 13; 9, 1-5). PALADIE; Dar dac6 ar voi cineva sd intrebe gi ne-ar cere sd spunem pricinile intregei intocmiri, care ar fi tilcuirea ce i-am da-o ? CHIRIL; unele a poruncit sd se facd inainte de intocmirea cortului sfint, altele dupd aceea. Astfel cuvintul despre ndstrapa de aur l-a descoperit la legire, inainte de a se ardta chipurile (tipurile) cortului sfint gi de-a se da poruncile cu privire la el, gtiind ceea ce va fi in viitor (Ieg. 16, 33). Despre toiagul lui Aaron vom afla din Numeri cd a fost agezat in Sfinta Sfintelor dupd intocmirea cortului intreg (Num. 17' 3-5). Iar cru privire la sfegnicul gi masa din primul cort, a legiuit Dunrnezeu in Livitic (Lev. 24, 4). prea inleleptul pavel, bun cunoscdtor al legii, nu lasd nimic din cele ce s-au fdcut, ci amintegte de cele dintii, de cele de la mijloc Ai de cele din urmd. PALADIE.. Foarte bine ai spus. Tilcuiegte deci pe fieaare limpede pi in chip deosebit. Cdci adinc este cuvintul cu privire la ele. :. CHIRIL; Da. Drept ai gdrit. Cdci intr-adevdr, a;a std luerul. Voi incepe tilcuirea de la ndstrapd. Dumnezeu le-a trimis israelitilor in pus. tie mana ca pe o ploaie. Cdci aceasta le-a rrenit ca hrand gi piine de

336

SI.. CEINIL

AL AI,EXANDRTEI

su6 Si din cer. Dar ceea ce s-a petrecut nu s-a oprit la cele supuscr simfurilor. Cdci prin aceea le cdl5uzegte, ca printr-un chip (tip) 9i nmbrd, la trebuinfa de-a infelege cd Ia vremea Sa Cuvintul de sus de la TatSl va veni la noi, ca o piine din cer, cum ne dd sI intelegem 9i dUmnezeiescul David, zicind : *Pijnc' din cer le-a dat 1or, piinea inge' rilor a mincat omul> (Ps. 77, Z). FdrS indoiald nu spunem cd mana supusd sirnfurilor e piinea cea din cer 9i a ingerilor. Cdci duhul e hrdnit dlhovniceqte, iar trupul dupd firea lui, adicd trupegte. Iar hrana lngerilor, potrivitd cerurilor 9i duhurilor de sus, e Cuvintul din Tatdl. Deci mana indica pe Hristos. Cdci chipul (tipul) nu e de nici un folos, daci nu e arXtat adevlrul, Pentru cd acela e umbra acestuia. El nu s-a f{cut propriuzis pentru sine, ci ca sd se zugrdveascd prin sine ceva De aceea le-a fdcut Hristos iudeilor Inustrarea inteleaptd, mai inalt 370. c5 in loc sd se minuneze mai degrab[ de El, se minuneazd de N{oise, de slujitorul chipurilor (tipurilor). C{ci le-a spus i "Amin, amin zic voud t Nu Moise v-a dat voud. mana. cdct piinea |ui Dumnezeu este cee cere s-a pogorlt clin cer .ti a dot viatd lumii. Eu sint piinea viefii> {Ioan 6, 32,341, Deci infbtiglnd mana ca icoand a Cuvintului Care s-a pogorit de sus gi din cer, Dumnezeu a poruncit cele privitoare la ndstrap[. Cdci s-a scris: <$i a zls Mo[se.' Acesta esle cuvtntul, pe care I'a poruncit Dumnezeu: lJmpleli mdsura de mand, spre pdstrare Tntru neanturile voestre, ca sd vadd piinea, pe carc ali mlncat'o voi ln pustie, cind v-a scos pe vol din pdmlntul Egiptului. '5i a zis Moise cdtre Aaton: Ia o ndslrapd de aur gi pune ln ea o mdsurd. plin'i de mand 9i o vei pune pe eA lnaintea lui Dumnezeu, spre pdstrore lntru neamurile voaslre, dupd chipul 1n care a poruncit Domnul lui Moise. $i o pus-o Aaron inaintea chivotulul mdrturiei, spre pdstrore> (Ieg. 16, 32-34). Deci precum am spus cd sicriul ln sine avind Cuvintul lui Dumnezeu, indica pe Emanuel, - cdci Cuvintul iui Dumnezeu S-a agezat intr-un templu sfint, se intelege : in cel din Fecioard -, in acela;i fel $i ndstrapa de aur, confinind mana cea sensibild, ne aratd pe Cuvintrtl de sus si de viatd F[cbtor, adicd pe Cel din Tatdl, in trupul cel sfint
370. Toate cele vdzute sint umbre trecetoare gi inconsistente fatd de adevdrul veSnic' ie le std la bazd. Dar intre umbri ti adevir e o leg{turd. N-ar putea "1aUru fdrd realitatea care o proieecteazd ca o schil[ grosoland a ei. Dum' .ii.iu penn"r"u "u realitate supremd insd nu proiecteazl umbra IErd voie, ci cu voia,. i-r,. tnforuf omului, caie vede prin umbre dincolo de umbre. Dumnezeu n--4.proiectat umbrele lumii, dacd n-ar fi urmtrrit sd se anate prt! ele omului pe Sine ;i ;;tt Oar, umbrele au in relafia dintre_Dumnezeg li om gi un rol de pregiitire insusi. a--oiiutui. Ele se inscriu lntr-o istorie. El vrea sd arate prin umbre cE va intra aceste Sf tn.suli tn mod clirect ln relafie cu omul. OmuI trebuie sd creasc{ prln umbre l'a legltura cu realitatea personald dumnezeiascd'

TNCHINANE.IN DUH 9I ADEVAR

337

ft

I
I

Ei neprihdnit. Iar n6strapa e plind de mand. <Cd.ci 1n EI s-a sri.ldSluil toatd plindtatea Dumnezeirii trupeSte>>, dupd cuvintul fericitului Pavel (Col. 2, 9). "$i nu dd. Duhul cu mdsurd> (Ioan 3, 34). Cdci Hristos e atotdesivirpit. $i ndstrapa s-a agezat spre pdstrare intru neamurile fiilor lui Israil. Cici Hristos e nestricdcios pi rdmine pururea gi e atotcunoscut in tot timpul. $i e inaintea Domnului, adicd in ochii Tatdlui. Cdci cind S-o fticul Unul Ndscut ca noi, atunci o $i intrat in Stinta Sfintelor, printr-un cort mai mare gi mai desdvir$it, adicd. ln cer, ca sd se arate acum,. precu.m s-o scris, in tala ,Iui Dumnezeu pentru noi (Evr. 9, 24). Cdci nu se intdliseazd pe Sine .in tala Tatdlui, ci pe noi inlru Sine, care am cdzut de la fafa gi de la ochii Lui, din pricina neascultdrii lui Adam gi a pdcatului care a stdpinit peste tofi. In Hristos deci am dobindit aprcpierea $i indrdznecla spre intrarea in Sfintd SfinleJor, precum ne-a spus inleleptul Pavel. Cdci precum ne-Qm scuJot gi am Sezut intru cele cereSti in Hristos, tot aSa in EI am ajuns in tala Tatdlui 37r. Acestea despre sfinta ndstrap5. . Dar gi toiagul lui Aaron il indica pe Hristos. Sd o ardt6m 6i aceasta, dacd vrei. PALADIE; Vreau foarte mult. CHIRIL: Core pi Aviron s;i pe lingd ei Datan - erau din seminfia qi din singele lui Levi. Aceqtia rerreudicinclpentru ei siujba rinduitd in cortul sfint prin porunca de sus, an insetat dupb slava lui Moise Ei Aaron 5i gi-au rdpit lor aceastA cinste, fdrd sd fie chemafi la ea de Dumnezeu. Deci ingimfindu'se de o obrdznicie neruginatd gi mindrindu-se la culme, s-au cledat la o cirtire care nu era nu numai greu de rdbdat, ci cu totul de nesuportat. $i s-au despdrfit de popor ca nigte
371. Fiul lui Dumnezeu este din veci sub privirea iubitoare a Tatdlui. Dar ia,tiup 5i faf& omeneascd spre a fi Si c,a om sub aceeeaSi privire iubitoare a Tatilui. Nu pentru Sine a .facut aceasta. Cdci pentru Sine avea toatd iubirea Tatdlui rlin veci. Ci ca luind fala omului, Tatdl sd priveasci cu iubirea cu oare priveqte fala Fiului Sdu Unul Ndscut si fala omu.lui. Deci ca in orice fafd de on T,atdl si vadd fata Fiulul Sdu. Si nu mai vadd in fafa de om numai o fa{d neascultdtoare, ci una deplin ,ascultdtoare gi iubitoare. De aceea unindu-Se cu Hristos in sE avem pe Tatdl privind la noi din puterea Lui ascultarea Lui de Tatdl cq dragostea cu care privegte Ia Fiul Siu Unul Ndscut. Fafa omeneasc5 s-a putut imprim,a in Hristos prin ascultare in forma umanE de toate frumusetea spirituali, dar vdzutd a Fiului S6u. Fata omeneascd are capacitatea de-a reflecta frunrusefea spiritualE a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta este intrarea umanului prin Hristos la Tatdl, in Sfinta Sfintelor de sus. Umanul intre la largui infinit aI supremei existento, i)ltreg acest i[finit ii este - infinit. Nu qtim ce sE admirdm mai mu]t : minunea coboririi Fiului lui Dumnezeu pind a se face om, sau minunea capacititii diruite omului prin creafie, de-a se reflecta, de-a se manifesta Fiul lui Dumnqzeu ca Strbiect prin om. Dumnezeu nu-l face pentnr a se completa. Dar poate crea in ceea ce numim om o astfel de fiinfd ca El insugi, poate deveni subiectul actelor Lui de gindire, de simtire, de voint6, sau cE omul poate fi ridicat la treapta de frate al Fiului lui Dunuezeu. 13- II. CHIRIL

I
I
I

338

ST, CHIRIL AL AI.;EXANDEIEI

tauri care disprefuiesc ciurda r;i lep6dind ascultarea de Dumnezeu, au induplecat qi pe alfi sofi in lipsa de evlavie sd se despartd. Dar au pldtit cu o grea pedeapsd pentru indrdznelile lor. Cdci deschizindugi pdmintul gura lui, a scufundat in iad pe cei lngimfati, impreund cu rudele lor, cu corturile gi cu avutiile lor. Deci legiuitorul voind sd arate cb Aaron a fost 'chemat la treapta de frunte in preotie de porunca de sus gi nu de voia iui Moise, a spus cAtre fericitul Moise: <Grdieste iiilor lui Israil ,li ia de la ei tolag, de Ia toate cdpeteniile lar, d4pd casele iamiliilctr lor, doudsprezece toiege. $i numele Iiecdruia scrie-l pe toiag. $i numele lui Aaron sc;le-I pe toiagul lui Levi. Cdci un toiag este. Dupd seminlia casei tamiliilor lor sd dea. $i pune-/e pe ele in cortul ntdrturiei lnaintea chivotului, mdrturie lntru care Md voi Iace cunoscut lie aeolo.,Si omul pe earc 1I voi alege, toiagul lui va odrdsli. $i voi abate de Ia Mine clrtirea Iillor lui Israil, ce clrtesc ei asupro voostrd- $i a grdit Moise llilor lui lsrail Si au dat lui toate cdpetenille lor toiag, pentru tiecare cdpetenie un toiag, dupd casele tamillilor lor, doudsprezece toiege. $i toiagul lui Aaron in mijlocul toiegelor lor. $i a pus Moise toiegele inointea Dontnului in cortul mdrturiei. $i o douo zi, ant intrat Moise ti Aaron ln cortul mdrturiei. $i iatd, odrdslise toiagul lui Aaron pentru coso lui Levi Si a det odras/d $i a inllorit tlori Si a idcut nuci. $i cr scos Moise toate toiegele de Ia flala Dontnului, Ia toti fiii lui lsraiJ. 'Si au vdzut Si o luot tiecare toiagul tui. $i a zis Domnul cdtre Moise : Pune toiagul lui Aaron lnaintea mdrtwiilor, ca sd serveascd de semn tlllor ce,lor neascultdtori, $i sd ?nceteze cirteala de la Mine qi sd nu moard" (Num. 17, 2-11). Deei inflorirea toiagului a fost un semn clar cd dumnezeiescul Aaron a fost in chip strdlucitor ales pentru sluJba preofiei. Dar dacd trecem la tilcuirea duhovniceasc5, din acestea lumineazd iardqi, ca din niEte chipuri (tipuri) .incti ingroqatd taina lui Hristos. PALADIE; In ce fel ? CHIRIL: Emanuil n fosl hir<"tlonitde Dunttezeu Si Tatd.I legiuitor arhiereu peste noi, aducindu-se pe Sine Insuqi jerttd pentru noi 6i {Evr, 9, 14). Cdci, cum a spus fericitul Pavel : "Legeu cea datd pritt Moise pune arhierei oameni ce eu sldbiciuni. Dar cutlntul jurdmlntului venit dupd lege, pune pe Fiul desrir-irgit in veecu iEvr. 7, 281rzz.Otu372. Emanuel Care e hirotonit Legiuitor gi Arhiereu este Fiul lui Dumnezeu f6cut om. Legiuitorul este Cel ce di legea dumnezeiascd pentru oameni. Arhiereul e MiJ' locitorul de la oameni 9i Dumnezeu. Legiuitorul e Mijlocitor de la D'mnezeu la oa. meni, Arhiereul de la oameni la Dumnezeu. Dar pentru noi atlt Legiuitorul cit gi Arhiereul trebuie sd fie $i Dumnezeu si om. Dar ti ca Arhiereu sau ca MiJlocltor . de la oameni La Dumnezeu, tot de Dumnezeu e ales (hirotonit). CEci depinde de

'NCHINARE

tN DUIT $I ADEVAR

339

I
t

rlar, Cuvintul s-a pogorit din cer gi S-a fiicut ca noi, slujitor (liturghisitor) al celor sfinte gi in corlul adevdrat pe care |-a ziclit Domnul si nu 373, 11irr.lu1 Dar israelililor nu li s-a pdrut ch cugetd cele drepte. De aceea opunindu-i voia lor, L-au supus in multe chipuri sdgefilor vicleniei, necrulind nici limba, nici obriznicia, nici uneltirile nesocotite, ci pierzlndu-se, netrebnicii, pe ei ingigi, L-au rxstignit. Dar toiagul din rdddr ina lui Iessei a odrdslit din nou. cdci Hristos a inviat, dezlegind durerile morfii, precum s-a scris (Fapte 2, 24). Cdci Cel ce era, ca Dumnezeu' via|d dupir fire, cum ar fi putut sti fie linut de moarte gi sd nu biruiasct'l mai degrab5 El insugi stricdciunea?374.$i precum inmugurirea toiagului si odrdslirea neagteptatd a lernnului uscat a fost celor vechi un semn indestuldtor cd Aaron a |ost hirotonit arhiereu prin. hirotonie de sus, aga cdlcarea morfii gi invierea vredeicd de Dumnezeu a lui Emanuil, e o dovadir striilucitd 9i vdditi gi prea indestuldtoare cx El este Dumnezeu dupd fire. $i de fapt lnsugi Hristos, degi putea implini fdrh osteneald gi cu ugurinfb tot ce e mai presus de gincl 9i de cuvint 375,lg-a spus Iudeilor care cereau semn : uRdu esle neamul ocesta. cere semn qi senrn nu i se ve d.e, tdrd numai semnul lui lona proorocul. cd precum o fosf lona ln pintecele chitului trei zile gi trei
Dumnezgu ca sE fie primit si mijloceascl la El pentru oameni. Depinde de Dumnezeu sd deschidd u;a celui ce vrea sd mijloceascd la EI pentru oameni. Hristos iltrd rle fapt pini i1 c_er,la Dumnezeu, ca Mijlocitor. EI nu se strigE numai de jos. El intrd in cer cu Jertla Sa, care este El lnsugi, pentru cd e gi Dumneieu, sau Fiul lui Dumnezeu. El e trimis de Tatdl cg,.Fry la cei pe care voieste s5-i fac6 fii ca pe El, pentru ca str-i aduc6 la sine ca lit. E drragoste in coborlre, e,dragoste in iniilare. E'dragoste 'ia lui Dumnezeu fata de oameni ln coborirea Fiului Siu ei, e i.lractostca care- gi-a atagat dragostea oamenilor fatd de Dumnezeu in in{lfare. 373. Pogorlrea cuvlntului consti in faptul c6 s-a f6cut qrn. coborindu-se, n-a . incetat s5 fie Dumnezeu, cdci e Dumuezeu coborit ia om. E Dumnezeu Care-si insusette modul de trdire, de lntelegere, de simfire, de exprimare omeneased. E Dumnezeu Care intrd prin aceasta in comunicare cu uoi. Dar'in aceastE comunicare cu noi (a un om, simfim totul ca cel ce comunica ca om cu noi e Dumnezeu, cd Dumnezeu lnsugi ne iubepte. Ne iubeqte pind la a Se jertfi pentru noi. Dar acoasta tlovedegte ch firea omeneascd e creatd sd fie mediu rle comunicare cu o infelegere q. .u o simlire care poate fi intelegere 9i simtire a lui Dumnezeu. El se face litu,rghisitor in cortul zidit de Dumnezeu, nu de om, adic6 in truoul otaeoesc. Dar liturghisitor iui Dumnezeu, slujitor al celor sfinte ale lui Dumneieu' ln trupul nostru. Cortul este trupul omenesc, dar e cortul cel mai adevdrat si mai propriu lui Dumnezeu. 374. Mereu se afirmE cd mintuirea adusd de Hristos constd in biruirea morfii 9i a coru,ptibilitdtii firii noastre, prin imprimarea ei de Dumnezeire. Prin aceasial eq 9u- mai piere. Cdci se hrSneqte din infinitatea vielii rlumnezeiegti. E toiagul uscat, odrlslit din nou pentru veSnicie. Cdci e intrefinut de seva Dumnezeirii. l,tintuirea. e un act de putere gi nu de viafd. 375. Degi Hristos putea invinge moartea fird sd o suporte, printr*o minune <mai presus de gfurd 9i de cuvlnt>, totugi nu r'16 oamenilor ace:st morl de biruire a mortii ca semn al puterii Sale, ci le cld ca semn al puterii Sale rnoclul biruirii mortii prin primirea ei. Cdci e mai mare putere sd invingd rnoartea dupE ce a murit, decit pind era viu. Aceasta ne incredinta gi pe noi cii degi vom muri, vom invia clup6 aceea. se aratd aci gi o iconomie a morfii. Faptul de-a invia dupd ce murim ne pune la probd cu mult mai mare cJeiinfa, sau ae lace s6 cregtem spiritual

in "t.
3

340

gr'. CHINIL AL ALEXANDNEI

va nopli, o,So ti Si I;iul Omului in inima pdmintului trei zile $i trel noplit (Luca 11,29-30). Deci faptul cd a desfiinlat moartea 9i stricdciuuea5i a odriislit spre viafd, e un semn cu adevdrat minunat pi strdlucitor 5i intdritor pentru credinfa celor intr-adevdr cu bund judecatd, "cd Fiul e dupd lire Dumnezeu $i S-o ndscut din Duntnezeu 7'atdl. Cdci S-a Idcut pirga celor ad.ormilipi cei dintii inviat din morfi> (I Cor. 15, 20)376. $i s-a dat semnul fiilor cel9r neascultdtori,ca sd gtie cd Hristos prin hotdrirea lui Dumnezeu gi Tatdl <S-o fdcut noud arhiereu cLtvios, trira de rdutate, neintinat, deosebit de cei pdcdto1i Si fricul mci ;:reslls decit cerurile, dupd cuin s-o scris (Evr. 7, 26)377. PALADIE; Dar nu numai cd a inflorit toiagul lui Aaron, cum ne'a ardtat cuvintul dumnezeiesc,ci a produs ;i migdale. Ce iusearnnd aceastb ghiciturd, nu pot infeiege. CHIRIL: Mai intii nu e gregit, Paladie, a socoti cd toiagul a fost luat dintr-un migclal. Era in obiceiul celor vechi sd se foloseascti acest fel de toiege. Dar daci trebuie sd intrebuintdm qi o ratiune potrivitd cu acest obicei, a$ spune Fi un lucru de care se vorbe;te mult, dar care pare sd fie gi crezut de unii, cd toiagul de migdal e ln stare sd ,alunge somnul, dac5 se pune la capul unora, infdptuind iucrul acesta prin puterile naturale, dar potrivit voii lui Dumnezeu373. Ne va incredinfa de aceasta gi Fdcdtorul tuturor, care toate le ;tie, Cdci zicind cdtre Ieremia:, "Ce vezi, Ieremia? iar ccesfa rdspunzind: <Toictg de migdal, la aceasta Dumnezeu zice: .Drept ai vd.zut, cd eu am priveghiot peste cuvintele Nlele, ca sd Ie Iac pe elet>(Ier. l, !112). Deci toiagul de migdal se poate infelege, pe drept'cuvint, ca sim376. Dacd Hristos ar fi ar.dtat cd e mai tare ca moartea lumai nesuportinrl-o 9i odatd suportate moartea nu mai poate Ii biruitd de El, cum ar mai putea invia ;i pe cei morfi inainte de venirea Lui ? EI e biruitor al mortii sa nprimul ndscut din nt.r[i> (I Cor. 15, 20).Hristos poate readuce ia viald chiar trupul descompus 9i desfiinlat, a$a cum l-a creat din nimic. 377. E de remarcat cd Sf. Chirii considera ca propriu calitdtii de Arhiereu a lui Hristos faptul cd a primit moartca ca s-o biruiasc5, cd S-a jertfit ca sd invie (nsemnul lui Iona>). El primegte moartea nu numai ca sd arate cd chiar mort e mai tare ca moartea, ci gi ca sd facd din moa.rtea Sa jertfa pentru oameni lnaintea TatA: lui. De altfel El S-a ardtat mai tare ca moartea, tocmai prin faptul cd moartea pe care a suferit-o n-a avut in nici un fel vreo pricind in phcdtoqenia Lui, in egoismul Lui omenesc. Cdci orice umbri de pacat, de egoism, sldbeste firea noasfiA, sldbind unirea ei cu Dumrrezeu, izvorul vielii. Deci cu clt primeqte Hristos moartea mai de bund voie, ne dus la ea de vreo u,rmd de pdcat, sau cu cit primegte mai mult diJ:l clriar dragoste pentru oameni, cu atit e in actul Lui de primire a morfii mai lnulta puteredeaobirui. . Un astfel de arhiereu care se face om ca sd se poatd jertfi ca om lui Dumnezeu pentru oameni, nu putea deveni Fiul lui Dumnezeu declt prin hotdrirea Tatdlui. 378. Puterile bineficdtoare din natura noastrd 9i a lucrurilor stnt a$ezate in ea de Dumnezeu. Astfel folosindu-ne de ele, deti preluim ceea ce e natural" nu trebuie sd uitim de recuno$tinfa datoratE lui Dumnezeu, care a pus aceste puteri in naturd.

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

341

bol ai trezviei. Dar lnvierea din morti a lui Hristos a fost ca o trezirc din somn 37e. De aceea zice gi prin lira Psalmistului : .Eu m-qm culcat ti om dormit, sculatu-m-am cd Domnu| m-a sprijinib (Ps. 3, 5). PALADIE: Tilcuirea e adevdratd,

3
"F
$

CHIRIL.. Iar despre candela gi masa cea din primul cort, s-a scris iardgi : "gi a grdit Domnul cdtre Moise, zicind; Porunce$te liilor lui Israi/ sd aducd untdelemn curat d.e mdsline, limpede la lumind., co sd ardd candela pururea, in afara catapetesmei,in cortul mdrturiei. $i sd o aprindd Aaron qi tiii lui de seara plnd dimineala inaintea Domnului pururee, lege ve1nicd fintru neamurile voaslre. ,Si pe sfe;nicul cel curat sd tineli aprinse candelele inaintea Domnului pind dimineolo. gi sd Ittali tdind de tructe si sd taceli din ea d.oudsprezece piini. De d.oud zecimi sd lie o piine. ,$i sri le puneli pe ele pe doud rind.uri, pase piini pe tiecare rind pe masa curatd frn curtea Domnului. gj sd puneti Ia liecare rinrl tdmiie curatd gl sare. gi vor Ii ca piini spre pamenire, puse inaintea Domnu|ui. ln ziuit simbetei Ie v;ei pune in fala Domnului pttrllrea pentru fiii lui Isrctil, lege t,eSnicri.,ti vor Ii luate d.e Aoron $i de fiii lui gi Ie vor mlnca pe ele in loc slint. cdci acestea sint din cele - cre se jerttesc Domnului lege vepnicd> (Lev. 24, l-g). 1 ' Deci era untdelemn curat de mdsline, nu din alte feluri de semirrfe mai pdmintegti, din care se stoarcea un untdelemn, clar fals, CEci in lliserici pururea e lumina curatd gi adevdratd, adicd cea prin Hristos in Duhul, chiar dacd e impdrt5gitd prin glasul slujitoriior cdtre care a zis Hristos : ovoi sinteli lumina lumii" (Matei s, l4). gi nu e nici o mirare. cdci pe cei ce i-a numit frati Ei i-a fdcut pdrtagi d'e Sine, acelora le imparte, pe drept cuvint, gi slava insugirilor Sale. $i ardea candela gi in primul cort. Iar acest lucru are un infeles indoit, Cdci in partea mai l6untricd luminau gapte candeie care se aprindeau dimineata, rdtspindind o lumind mai bogatd peste cei ce intrau. Iar sfegnicul era Hristos, care nmplea, prin chip (lip), pe cei ce l-oiau sd intre in Sfinta Sfinteior cu o lumind mare clin toate pdrlile. Cdci zice : *Apropiali-t,ri de El qi vd luntinafi>> (Ps, 33, 5). Iar candelele se aprindeau climineata, c:eea ce indica timpul intrupdrii. Cdci atunci s-a luminat ca de ziuii 5i a rdsdrit lumina spirituald, alungind intunericul vechii noastre ne$tiinfe gi imprxgtiincl negura ce stdtea peste inimile tuturor c'a o noapte 380. Aga a chemat gi proorocul timpr"rl
379. Hlisrtos bi'ruind moartea indati rlupd ce a primit-o, .moartea pentru Et ,r fost rloar ca un somn; N-a avut pu:terca s6-I desfiinfeze viafa trupuhti. Fortd spiritului din El n-a lesat moartea sii inainteze pini la clesfiinfarea trupului. 380. lntruparea lui Hristos a adus dupd n<laptea cle mai inainte a omenirii cc:a urmat zilei din rai, o noud zi, o zi definitir'b in istoria omenirii. S-a arXtat din nou 5i in mocl sporit sensul existenfei. Existtim ca fii ai lui Dumnezeu, r:le:stinati vietii

SF. CITIRIL AL ALEXANDRIEI

venirii Mintuitorului, zicind t ,rDimineala vei auzi glasul meu, diminea' la voi sta inainted ta $i voi Ii vd.zut> (Ps. 5, 3). Cdci cind s-ar Ii f5cut primite rugbciunile tuturor Si cind ne-am fi infiitigat, noi cei odinioard rdtdciti, inailtea lui Dumlezeu, cu astfel de familiaritate duhovniceascd, prin ascultare s;i creclinlii, dacd nu ne-ar fi rdsdrit noud Iumina cea din cer, adic& Flristos ? Dar pe cind in cortul mai lduntric era lumina bogatd gi curatd a celor gapte candele, in cortul dintii era o singurii candeld c,are lumina, ardtind, cred, cd nici cei cdlduziti prin lege, ca pedagog, nu eratl lipsifi de lutnina dumnezeiascd' Cdci ;i legea datii priu Moise cherna de la muifimea de zei la cunogtinfa Dumnezeului Celui prin fire gi cu adev5rat r;i depdrta pe cei vechi de la sluiirea zidirii in locul Ziditorului, indemnindu-i sd se alipeasc{ de Fdcdtorul tuluror.'Iar aceasta nu puteau sd o facd sfletele celor pe care-i creqtea legea, f6rd lumina spirituald. Deci, o spun iar59i, Iumina lui Hristos in Sfinta Sfintelor e bogatd qi mult6, iar a celor din lege e mai mic5 381. $i cuvintul e adevdrat. Ciici nu e uiciclecum deopotrivti urnbra legii ctt invdtdturile evaughelice. Acestea lumineeazii toat5 lumea, iar aceca era cunoscutd numai israelitilor. PALADIE: Drept ai spus. CHIRIL; Dar se pare, Paiadie, cI masa gi candela, cea din prima parte a cortului, indic5 si altceva. PALADIE; Ce anume? CHIRIL: Candela pe loan, dumnezeiesculBotezdtor,iar cele doud' sprezece piini, preinchipuesc ceata sfinfilor Apostoli. PALADIE; ln ce fel ? CHIRIL: Oare nu ptii cd dumnezeiesculBotezdtor le era celor dirt lege gi din ;Iudeea ca un fel rle candeld inainte ttrergdtoare a lui Hristos ? Despre el a vorbit rnai inainte Dumnezeu 9i Tatdl, zicind : <<Gdtitam lumindtor Unsului (Hristosului) Meut (Ps. 131, lB). Aceasta a miirturisit-o gi Mintuitorul lnsugi, spunind invdtiitorilor iudeilor despre el : <Acela era Idclia care ardea Si lumina, iar voi ali voit sd vd vcselili pentru un timp intru lumina IuiD (Ioan 5, 35). Dar amintegte ;i fericitul Pavel, ca un invdtat in ale legii, de candela care era in primul cort. Iar legiuitorul a poruncii s5 se p{streze nestinsi, zicind: .,9i o t'or linea aprinsd Aaron Si Iiii |ui de dintineala pind seara inaintea Dont'
ve;nice dupd lnvierea de ob$te. S-d descoperit valoarea adevdratd a omului. S-a dbicoperit iiecdruia valoarea proprie rii s-a luminat calea pe car-e ;;i-o poate menfint: $i s-a descoperit'vaioarea semnului sdu 5i rdspunde_reafatd de el. ii-deitofta 381. Sfinta Sfintelor unde lumina sfegnicul cu $apte candele, replezint6 llise' rica in care lumineazd Cuvintul Cel intrupat, iar partea clinainte, sau Sfinta. reprezintd legea veche, in care lumina mai pufin Cuvintul neintrupat'

r
l,

INC}IINARE

IN DUII SI ADEVAN

g
$
$ l

nului purureou. Iudeii insd v6selindu-se pufin timp de ea, intrucit au alergat la botezul dat de el gi l-au inconjurat cu admiratie, l-au dat apoi morfii, stingind candela care lumina neincetat. Cdci desi indrdzueala aceasta se numegte a lui lrod, dar Irod e din neamul lui Israil. De aceea Hristos invinuind multimea iudaic5 de cutezanta impotriva tuturor sfintilor, ziee : <Nu e cu putintd sd piurd prooroe in alard de Ierusalim" (Luca 13, 33). PALADIE.' Agadar, gi dumnezeiescul Botezdtor le-a fost lumin5 pi candeld, dupd asenriinare:;i prin irnpiirtd;ire de I-{ristos,ceror din leqe si din Iudeea. CHIRIL: Aga este. ln acelagi mod zicem cd trebuie infelegi sfinfii Apostoli ca piini. cdci cina este piinea cea clupd fire q;i cu adevdrat, cea care s-a coborit din cer gi e de viaNd fdcdtoare. Dar prin imitarea celei dupd fire gi prin irnpdrLdgire,9i dumnezeiegtii invitdtori sint piini ce ne hrxnesc intru dreapta credinfS, sddindu-ne cuvintele vielii 9i potolind foamea din negtiinfd a sufletului cdlor ce cred. $i piinile sint deopotrivd la numdr cu ucenicii. cdci zice cii trebuie sii fie doulisprezece gi agezate in doud rinduri, gase de o parte gi gase pe alta, piinea stind oarecum in cerc ai avind in mijloc agezatd piinea cea una qi din cer, adicd pe Hristos. $i fiecare e de doud zecimi, adici de doux mdsuri clesdvirpite. cdci desdvirgifi au fost in amindoud privinfele dumnezeiegtii ucenici, fiind nestirbiti in tot ce e bun, cu lucrul si cu cuvintul. Iar la ele se adaugd tdmiie qi sare, tdmiia indicrnd buna mireasmH intru sfinfenie gi intru aroma lui Hristos, iar sarear intelepciunea. CEci rlumnezeiascd,dupd cum a spus qi Hristos cdtre ei : uvoi sinlefi sorc(r primintului" (Matei 5, 13; lsto. $i se pun inainte in ziua Simbetei. cdci ziua grdirii sfinfilor Apostoli e timpul ardtdrii unei alte Simbete, adicd al venirii lui Hristos. pe aceasla necunoscind-o iudeii, Pavel zice despre ei : "Aqaclar afi tost lipsili de odihna poporului lui Dumnezeu, (Evr. 4, g). cdci nu au intrat in odihna Lui, intrucit nu au primit credinfa rsz. pssi odihna (sabatis-tnul) spiritual gi adevdrat este timpul venirii Mintuitorului nostru.
3Bl.b. Cuvintul slujitorilor Bisericii insolincl pe Hristos cdre se ddruiepte ciedincio$ilor, infiptuie5te orice Taind aducStoare de har. Hristos biner.'oie5tea se comunica in orice Taini prin mijlocirea cuvintului episcopulul sdu preotului, ba chiai cunoStinfa cea dreapti despre El e ocazionate de cuvlntul lor. iuvintul lor 6reptrr+rclincios plin <le Hristos, sau de harul Lui. e 382. SimbEtd din Vechiul Testament era chipul adevdratei odihne acluse rlr. Hristos, sau a unei simbete ce va,_urma dupi ziua Simbetei evreeqti, adic6 chipul Duminicii. Cdci numai credinfa in Hristos, in Dumnezeu venit la noi, ne rld arlei'tirata otlihni, drrpi care nu mai cdutdm alta,

SF. CHIRIL

AL

AIJEXANDRIEI

Iar plinile se pun tnaintea ochilor lui Dumnezeu 9i a ochilor lui Israil. <sd Ie puneli, zice, tn ziua slmbetei lnaintea Domnului purulea, Qnainteatiilor lui Israi/r (Lev,24, B). lnaintea lui Dumnezeu, ca cel ce privegte ti invrednicegte pururea pe sfinli de supravegherea sa. <ochij Domnului, zice, peste cei rtreplin (Ps. 33, 14). $i inaintea lui Israil, ca cel ce e dator sd ia seama la Dumnezeu 9i sd-$i aiinteasce la El ochiul 383' cugetului, al cdrui chip e ochiul trupesc ,,Der vor ti, zice lui Aaron $i tiilor tui ;i Ie vor minca pe ele>t' spre hrand nouS' Cdci scrierile sfintilor Apostoli ne stau la ir-rcietninii sfint 'li slinlit' Ttoporului ago' celor indreptafi prin credinfd, neuntului nisit pi oles ,5i uns cu harul Stintului Duh. PALADIE; Bine ai zis. Sint de aceeagi pdrere. Dar pentru ce nu erau chipurile (tipurile) sfintului Boteziitor gi ale sfinlilor Apostoli in Sfinta Sfintelor, ci in cortul dintii ? CHIRIL; lntii pentru cd e mare deosebirea lor de Hristos 9i cele ale-sfintrilor nu vor fi in cele in care este Hristos, gi oarecum afar{ gi ln cele mai mici. Cdci ale lui Dumnezeu sint despdrlite tirpuse deoparte pi ca pe o rafiune considerate de le deosebegte pe cele ome' nesti, arStind proprietatea firilor $i diferenta de slav5. Apoi, pentru cd ele au fost clintre Iudei qi din slujirea cea dupd lege' De aceea locul cuvenit lor era cortul dintii, in care era a;ezat altarul jertfelor' ca inchipuire a celor viitoare. Sau oare n-au fost chemali sfinfii ucenici din neamul tui Israil 9i oarecum de la cortul dintii ? PALADIE; Ba chiar a$a e. \IIIRIL: Dar fiind cle ajuns cuvintul clespre acestea, sf, aducern, dacd vrei, cuvintul lui Pavel, care tilcuie;te frumos mdrturia despre ocesleo Iiind asttel intoc' primui Si al doi,lea cort. El scrie : <<Deci mite, preolii intrd totdeauna in cortul cel dintii, stivir,Sind sluibele. Iar frnaI cloilea, odatd pe an singur arhiereul, nu lard singe, pe cole il Qducc Prin aceasta SfinluJ pentru sine insugi qi pentru gregelite poporului>>. Duh ne orotri cit drumul cdtre Sfinta Sfintelor nu avea sd fie arltat, El pinH ce cortul dintii sta ln picioare 384. era o icoanf, a timpului in care se aduceau daruri gi jertfe ce nu puteau sd desdvirqeascdin con383. Ochii lui Dumnezeu privesc la oameni, dac[ $i ochii .lor privesc l.i. ei, Numai privirea ochi in ochi. infdptuie$te legdturg din amindo^ui pdrtile, Iegdtura directd,'iubitoare, personalh. Atunci omUl e unit cir Dumnezeu in Dtrhul Sfint, edci numai atunci omul intrd intr-o comunicare constientd cu Dumnezeu' 384. Din sfinta, preofii nu puteau intra in Sfinta sfintelor, la Dumnezeu. Adicd pind exista Sfinta nu'se putea intra in Sfinta Sfintelor. Sfinta reprezenta tirnpul di: jtregatire $i de aFteptare pentru intrarea prin Hristos ca Dumnezeu. Pine la venii"uiui, omul se migca intre tiprlrile lui Dumnezeu, nu in fata Lui lnsugi.

INCHIfrARE

IN DUH $I ADEVAR

34s

gtiinfd pe lnchindtor 385.Ele eratr numai legiuiri trupegti cu privire la mincdri, b5uturi Si felurite botezuri, puse pind la vremea indreptdrii. olar Hrist'rts venind arhiereu bundtdlilor viitoare, a trccut prin cortul mai mare gj mai desdvir$it, nu Idcut de mind, adicd nu al zidirii aces' teia. EI a intrat o singurd datd in Stinta Sfinteior nu cu singe de lapi Si rte vilei, ci cn singele Sdu vegnicd rdscumpdrare dobindind (Evr. 9' 7-8; sso. Intelegi deci cti in cortul dintii slujbele Ie sxvir$eau preotii, care nu aveau intrare in Sfinta Sfintelor. Cdci aga este siujirea cea dupii lege: stdruie;te in umbre, Iar acestea nu au puterea curdlirii 9i spdldrii pbcatelor 38?.Cdci auzi pe Pavel care zicea adineaori cd nu erau in stare sX des5virgeascd in conqtiinld pe inchindtori, ci se pdstrau spre pregdtire pind la vlemea indreptbrii, adicd a intrupdrii Unuia Ndscut, seaavea sd facd trecerea r:ind lipsa de frumusele a chipurilor (tipurilorl la adevdr 38e. <Numai odatd pe an qi singurul arhiereu intra in Sfinta sfintelor. $i nu fdrd singe, pe care se cuvellea sd-l aducd pentru sine insugi 9i pentru gregelile poporului,). $i aceasta ne-o Idmuregte preainte,Ieptul Pavel, zicind despre Hristos : qzicind mci sus cd : iertte 9i oduceri 9i arcleri de tot Si pentru pd.cat n-ai voit, nici ai binevoit qi doar acesfea se aduc dupd lege - qi adaugd dupd Qceea: iatd vin, Dumnezeule, sd, tac voia 7a>, prin aceasta desfiinieazd primul lucru ca sd dea fiinfii celui de al doilea. <$i intru aceastd voinld sintem stinlili prin iertla trupului lui /isus Hristos odatd pentlu totdeauna. ,5j de lapt marcIe preot std Sj slujeple frn liecare zi $i aduce de multe ori aceleagi iertte c0 unele ce niciodatd nu pot sd frnldture pdcatele. Acesta dimpotrivd, o ctclucind singurd jertld pentru pdcate, S-a cgezat penttu veci la dreap'

t3
*

385. Cu darurile qi jertfele din Vechiul Testament nu se putea intra la Duntn"r"u. Nrr-ui prin jertia-de Sine a lui Hristos, Care era 9i Dumnezeu, s-a Putu-t iuNu-ai in Hristos omenescul a putut intra in starea de jertfd l.a iri fi' O"-"ez!u. Dumrr"r",r. Numai uniti cu Hristos Omul, Care e 9i Dumnezue, pot intra oameuii l.r l)umnezeu. uniti cu Hristos-Omul, sintem unili si cu Hriltos Dumne-zeu. fgO. C" singele de vitei, care nu era al Fiului lui Dumnezeu ficut Om, ba rtici m6car al unui oin simplu, nu se putea intra la Dumnezeu, in Sflnta Sfirrtelor cett u,r".taratt. Numai cu jdrta Fiului lui Dumnezcu putea intra omenescul la l)rttnnezett' putctt in Sfinta Sfinteior cea adevdratd. Numai Fiul lui Dumnezeu Care s-a coborit, devenit parte a ipostasului Sdu Ia Dumnezeu' Iar uniti cu umanul Siitl rirlica umanul p,rin"o-ui"i ,.i oamelii la Dumnezeu. Dar chiar urnanttl devenit al Siu, nu putea fi urcdt la Dumnezeu clecit in starea cle jertfd. Jertfa de sine adus6 de unlau iui Durnnezeu, ridica umanul la o sensibilitate ln stare sA sesizeze delicata prezentd si serrsibilitate divind. 387. Umbrele lui Dumnezeu nu creeaza in om sensibilitatea capabild ,J4 "1rele ;i si spele pdcatele. Numal prezenla Lui reald creeaze in om o sensibilitate cdre nu poate suferi ceea ce eriu, murdar in el' SAB.Lipsa de sensibilitate Si de puter-e cle c|eare rle sertsibilitate tr c'hipurilor. g89. Aitf"t impresioneazi tr6irea' reald a iubirii si puterii lui Dumuezeu Cel inlii ndscut.

346

SF. CIJIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ta lui Dumnezeu gi osteoptd pind.'ce irdjma.gii Lui vor fi pugi otternut picioarelor Lui. cdci printr-o singurd. jertfci adusci o clesdvirsit pentnt veci pe cei ce se sfinlesc" (Evr. 10,8-14). Cdci dupd ce alnviat odatd, nu mai moaretr, dupd cum s-a scris (Rom. 6, 9), ci luind pdcatele multora, <e intrat 1n Stinta Slintelor, adicd 1n cer, ca sd se infdljgeze in Iala lui Dumnezeu pentru noir (Evr. 9, 241tso. PALADIE r cuvintul e clar. Deci pdrdsegte osteneala pentru aceasta. Dar te rog explicS-mi ce e singele pe care avea obiceiul sd-l aduc6 cdpetenia preofilor pentru greSelile sale gi pentru ale poporului. CHIRIL r Pavel, invdtat fiind ln ate legii gi familiarizat cu porunca mozaicd, vorbind poporului evreu, care cunogtea acestea gi citea legea, nu se lntinde ln descrieri largi ale acestor lucruri atlt d'e venerate gi de tainice, ci mai degrabd aduce in amintire in treacdt cele cunoscute de mai lnainte. Dar eu voi vorbi, dac6 dorepti, gi despre legea privitoare la aceasta gi vei de o tilcuire exactd gi curatd a intelesurilor ei, pentru cel doritor de cunogtintd li insetat de ea. s-a scris deci in Levitic : <gi o grdit Domnul cdfte Moise, zicfind: Grdie$te cdfte iiii lui /srajJ r De va gresi un sutlet inaintea Dotnnului Id.rd. t'oie impotriva poruncilor Domnului, tdcind ceva din cele ce nu fteIruie sd facd; de va pdcdtui arhiereul ceJ uns, flncit sd pdcdtuiascd gi poporulsel, va aduce pentru pdcatul ce l-a sdvirsjf un vilel neprihdnit Domnului pentru pdcat. gi va aduce vilelul lo uso eortului mdrturiei frnaintea Domnului, si va pune mlna pe capul vllelului gi vo junghia vilelul inaintea Domnului. gi luind preotul cel uns, a\e cd.rui rniinj slnt slinfite, din slngele vilelului 7i va duce ln cortul mdrturiei. ,,9ivo intinge preotul degetul ln slnge gi va slropi cu singe de gople ori lnqintea Domnului, spre catapeteasme cea sfintd. $i va unge prcotul din slngele vilelului coarnele altarului tdmiierli, care esfc
390. Jertfele de animale nu aveau nici ele, nici cei ce le aclrrceau sensibilitatea peuetrantd 5i sentimentul d5ruirii totale de sine, prin care sd poat6 tr5i inttlnirea cu Dumnezeu. Numai Hristos ca om cu desdvlr5ire curat si cliruil ca om Ta_ tdlui a putut avea aceastd sensibilitate capabilE sd se sesizeze si sd trhiasc[ la suprema sensibilitate a curdfiei dumnezeiegti. Prin aceasta a fdcut acea sensibilitate paternd supremd sd vibreze la iubirea de sine daruitoare a omenescului, ridicat <lin rlrosol5nie nesimlitoare a egoismului pdcEtos. Acest rost innobilator al omenescujertfa lrri Hristos (ca orice jertf6), nu un rost de platd juriclicd pentru lui.il.are o jignire, ca in teologia apuseand. 391. cind pdedtuieste cel rinduit de Dumnezeu sd dea exemplu, duce ln mare ispitd 5i poporul. De aceea un arhiereu care trebuie sI se strdriuiascd pentru curdtirea.poporului de pbcat, e cel mai rdspunzdtor pentru picatele poporului cirrrt prin 'ciin e,xemplul sdu il ispitegte Ia pdcate. $i oare era cu putinld ca arNereul uman Vechiul Testament sd nu ispiteascd poporul prin neclesdvlr;irile Sale ? De aceea era pi greu de c'leosebit in jertfa sa folosul ei pentru sine, de folosul pentru popor. picatele poporului erau ameste'catecu ale sale. -{ltceva c cu Hristos. .Iertfa Lui e urrmai..pen-tru pdcatele poporului, nefiincl pdcate ale sale, oa sd fac6 poporul pirta5 ile c r t r i i t i aS a .

INCHINARE

IN DUII SI ADEVAR

31?

3
s

lnaintea Domnului, Qn cortul mdrturiei. $l tot slngele vilelului fll va r.orsc Ia temelia jerttelnicului arderilot de tot, care este Io u$ile eor' tului mdrturiei. $i toatd grfisimeo. vilelului pentru pdcat o va lua de Ia el, grdsimee care acopeld mdruntaiele $i grdsimea de pe mdruntale gi amindoi rinichlt gi grdsimea de pe ei, cQre este pe $ale. $i prapo' va lua, ln lelul 0n care se rul care este pe licat lmpteund cu rinichii 0.1 ia d.e la vilelul jertfei de mlntuile. $i le va aduce pleotul pe altarul cte jertfe. $i pielea vilelului $i toatd c1rnea lui, impreund cu capul lui ,5i cu marginile, cu burta $i cu balega, tot vilelul rdmas, le vor scoate alard din tabdrd |n [oc cIrIQt, unde se aruncd cenu$c. $i-l vor urde pe lemne ln toe, pe grdmada de cenugd,. (Lev. 4' l-121. Acestea a poruncit legea sd se fac5, atunci cind cel dintii in pre' otie se va face vinovat de vreo grepeald din negtiinfd. Dar zice cd 9i pentru gregelile poporului sd se sdvirgeascd o jertfd, aducindu-se 9i junghiindu-se tot astfel un vilel Ia ugile coltului mdrturiei lnaintea Domnului, unde bitrinii adundrii sd-pi pund miinile pese el, iar slngele fiind dus in Sflnta Sfinteior 9i, simplu vorbind, sdvir;indu-se asupra lui toate dupd asemdnarea jertfei lui Aaron. Dar gi din acestea e timpede oricui cd Hristos e cur5firea atit a preotilor, cit gi a poporu' lui, cdci in El ne indreptdm curdtindu-ne de pata pdcatului. PALADIE; Bine ai zis. CHIRII: Deci se ia vifelul nepdtat 9i nerdnit ca chip (tip) al lui Hristos, Cel ce este cu adevdrat nepdtat 9i nu primegte sd p[timeascd de rana pdcatului. "Cd.ci vine, zice, stdpinul acesfei lumi gi nu vo alla lntru Mine nimic> (Ioan 14, 30). Pentru cd n-a fdcut pdcat, dupd Scripturi (I Petru 2, 22), $i se aduce la inse9i ugile cortului sflnt lna' intea Domnului, neocolind sd pdtimeascd pentru cortul sflnt, adicd pentru Bisericd, ci aducindu-se pentru ea spre miros de bund mireasrn5 lui Durnnezeu gi Tatdl. De aceea a 9i spus z ,rPentru ei Md sfinlesc pe Mine> (Ioan 17, 19). <rMd sfinfescu, a spus, in ioc de nMI aduc ai Md predau ca prinos neprihdnit lui Dumnezeu gi Tatdl,r. cdci !c spune cd se sfinfegle ce.eo ce se predd (se lnchind) Iui Dumnezeu' clnpd cuvintul scris ; "Lal esfe omulrri a-tf stinli repede ceva din ale sale; .pi d.upd ce a tdgdcluit, lncepe a se cdi, (Prov. 20, 2513n'
392. Cel ce se predd lui Dumnezeu, se sfinfegte, pentru ci intrd in zona de curdlie a lui Dumnezeu. lar curdfia e sensibilitate 5i delicatete Si atentie. Aeela devine s;i el sensibil, delicat ;i atent, prin insuSi faptul cd se curafeSte de uepdsarea egoismului, cd se clepdpegtepe sine. El intrd prin aceasta ln_ comunicare cu CeI atotcrirat. sensibil si atent. El iradiaz6 din sine aceasti delicath atentie ca un miros de buni mireasmb, pentru cd se umple de aceasta de la Dumnezeu. Aceasta e sfinfenia, Iru un (sacru', ca mister neinteies, propriu 5i lucrurilor. Peste lucruri sfinfenia se intinrle rlin Persoana supremd prin persoana rtmanii. Cinrl uu om tliruieste ceva lui

$
p
,}

348

6!"

CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Iar euvlntul <inaintea Domnulul>. aratd cX aducerea e primitd 9i .bine pldcut5. Infelegem aceasta cind privim la perechea de frati, la Cain 9i Abel. <A cdutat, zice, Dumnezeu spre Abel ,gi spre darurile Iui, iar spre Cain gi spre jertlele lui nu s-o uitdt), (Fac. 4, 4) ffi. Cdci e clar cd privegte spre ceea ce-i pldcut Lui gi se lntoarce cu sclrbd de la ceea ce nu e aga. Iar dupd ce-gi pune cel ce a gregit mlinile peste vitel, se s{vir;egte junghierea, inaintea Domnului. Cdci "acesta, pdcatele nooslre Ie poartd $i pentru noi rabdd durere junghiinclu-^se>> (Isaia 53, 4). Pentru cd mina e chipul lucrului gi al faptelor. gi se junghie inaintea Domnului, pentru cd Tatdl consimte cu trebuinta ca Fiul sd fie omorit pentru noi 3s. Cdci nu se intoarce vizind cum e iunghiat. Pentru cd degi laudd faptul cd a dat sd pdtimeascd, qtie cd pdtimirea lui Emanuel pentru noi e mintuiloare tumii. A$adar, El insugi ridicd pdcatele noastre gi pentru noi suferd dureri, rdbdind omorirea pe cinstita cruce pentru noi. Apoi luind preotul pe deget singe, stropegte de gapte ori spre sfinta catapeteasmti de peste sicriu, al clirei nume era ispdgitorul. De asemenea unge cciarnele altarului tdmiierii. cdci Hristos nu S-ir fxcut noud isp5gire gi ispdgitor. cdci in singele legdmintuiui vegnic ne dxruegte c,trdlirua atotdesdvirgitd. cdci aceasta socoiesc ci inseamnd a stropi de gapte ori ispigitorul. pentru cd numHrul gapte e simbolul desdvlrSit.
Dumnezeu, se sfinte$te ln primul rlnd pe sine 5i dln relafla sa ca dtrruitor, cu Dumnezeu primitor al darului, se lntinde sfinfenia qi peste lucrul d6ruit. Dar cade ln ncsimlirea grosoland, contrari sfinfeniei, cel ce regretd cd a ddruit, rlesi lui Dumnezeu. Prin moartea acceptati ca jertfd a vielii pdmintegti se rup cu totul zdgazuririle care inchid aceastd viat6. in egoism, realizindu-se o comunicare totala cu Dumnezeu, izvorul vie{ii, clin iubire 9i credin}d fatd de El. 393. Ceea ce se diruiegte e bine pldcut lui Dumnezeu, pentru ch i1 cidruirea acelui lucru se manifestd delicata atenlie a celui ce-l dEruiegte. Si atenlia omului fqld de Dumnezeu e pe mEsura lucrului c'ldruit Lui. ln lucrul ddruit lui Dumnezeu ardtindu-se atenfla celui ce-l diruieste fatii de Dumnezeu, aceasta ddruire poate ardta si chinta pentru viata rle nepdsare grosoland fa{d de Dumnezeu, trditd mai inainte. Dumnezeu prinre$te 5i in acc.st caz darttl cu plicere, cu atenfie. Dar mai ales e primit6 cu atenfie jertfa cu care cine. r'.a nu aratd atit cdinfa pentru pdcatele sale - prin punerea miinilor peste lucrul tlIruit ca semn cd il ddruieste in locul sdu - ci cind se aratd in ea, in cel mai inalt qrad aten{ia iubitoare fafd de al}ii, aclucindu-se pe sine insu;i pentru ei, Aeeasta a fiicut-o Hristos in mod desdvirpit, primind moartea numai pentru altii, El netrebttind sd moard din cdint6 pentru vreun pdcat al Sdu. In cazul Lui, Dumnezeu Insugi ia ini{iativa sensibilizdrii oamenilor prin dragostea atotcuratd pentru ei. 394. Pe de o parte Hristos, ca chivot, e altarul sau locul cel mai indlfat spre Dumnezeu, pe care se aduce jertfa, pe de alta cd singele cu care se stropea spre ihivot, e cel ce igi ddruie$te ca om viala lui Dumnezeu pentru pdcatele noastre. Atit chivotul, cit qi singele din cortul, Testamentului vechiu, preinchipuiau pe Hristos ca altar Si jertfd. Prin stropirea ingeptit6 se preinchipuiau curdtirea desdvirgitd Ei veqnicir adusd cle EI in umanitatea oamenilor. Si prin aceasta se arate ddruirea perrnanerrtdsi ve$nicd pentru noi.

INCHTNARE IN DUH 9I ADDVAR

349

I I

r
}

Dar insdgi moartea imprdgtie buna mireasrnd d mintuirii 9i a vietii lumii qi a aducerii ei in credin|a3e5.Caci "Unul a mutit pentru toli, cei ce vietuiesc sri nu mai vieluiascd [or, ci Celui ce a muril ,pi s-a sculat pentru ei>r (II Cor. 5, 15). Deci ungerea altarului aurit, al tdmiierii, cu singe, indicd buna miteasmd o morlii. Iar singele cel{lalt se varsd Ia temelia altarului de jertfe in priinul cort. Cdci singele e chipul (tipul) sufletului. Iar Emamril $i-a pus sufletul 3e6.nu numai pentru Biserica din neamuri, ci 9i pentru cei din lege, adicd pentru Israil. Cdci tofi Ia un loc am fost rdscumpdrafi prin singele lui Hristos, pdgini Si ludei. Aceasta o va mdrturisi Pavel, zicind : <<sou mlmai aI lud.eilor e Dumnezeu ? Nu si a] neamuri' lor ? Fd.rd lndoiald gi aI neamurilor, dacd unul esle Dumnezeu Care va Lnd.repta tdierca imprejur din credinld Si netdietea lntpreiur prin credinld" (Rom. 3, 29-30). Apoi scofindu-se cele de dinlduntru ale vifelilui 9i oferindu-se pe altar, restul de trup se arde afard de tabdrd. Adicd Et Insuti este jertta ceo sflnld, ccre rdspinde;te buna mireasmd. prin virtufi, ale cdror chipuri (tipuri) sint cele dinlHuntru. Cdci virtutile sint ascunse in noi si a$ezate inlfluntrul mintii. $i tot El e Cel ce pdtimegte afar5 de poartd qi curdfd prin moartea trupului Sdu gi cei intinati. Cf,ci <cenuga junincQi, z.-iss,stropind pe cei flntinali, fli sfinlegte spte curd.firea Emanuil, rds' unul Si Acelaqi liind trupului>> (Evr. 9, 13). Deci pinde$te buna mireosmd gi in slintele corturi, adicd in Risericd, dar a pdtimit Ei inafard de poartff, unde gi noi trebuie sd iegim purtind ocara Lui, cum a zis dumnezeiescul Pavel (Evr. 13, l2-t31 tst. Dar se aduce vifelul la fel gi intru totul asemenea 9i pentru gregelile poporului. $i ratiunea jertfei e intru toate aceea;i. Cdci Emanuil S-a adus pe Sine insugi pentru .mici 9i mari, pentru popor 9i. preoti. Sau nu e adevdrat ce sPun ? PALADIE; Cum de nu.

t
f

t
I

395. Moartea r6bdat6 ca iertfi e jertfa dus6 pind. la capdt. Dar ea fiind viala rl[ruitd ]ui Dumnezeu, nu poate sE nu placi lui Dumnezeu, si nu inadieze din ea suprema atenlie fal6 de El, (sau) spre o bund-.mireasmd. De aceea Dumnezeu ridic6 din bceast6 moarte pe cel care a rdbdat-o. $i di viat6 celor _pentru care Hristos a murit. Deci in ea e viata lor, dar o vi,ati ce se aduce $i ea lui Dumnezeu. Cine o trdieqte, intrd in veci gi pentru veci ln suprema comuniune cu El, izvorul vietii. 396. Clnd se spune de Sf. Pavel cd Donlnul a intrat cu singele sdu la Dumnezeu, se infelege cd a intrat ca om cu sufletul Sdu la Tatdl. Dar a intrat $i cu trupul Sdu, care gi-a ridrsaf singele Sdu Si pe care ni-L ddruieqte nouA in S_finta Impdrti5anie, ca si noi sE intrdm ia Tatdl, deocamdatE cu sufletul nostru 9i la sfirgitul lumii gi cu trupul la Tatdl. 397. Hristos nu rdspindegte buna mireasmd a jertfei Sale tn bisetici, umpllndu-i Si pe credinciogi de ea, ci iese 9i in afari de porfile cre$tinEtdtii, ln lumea str6ini de El, pAtimind 9i tn mijlocul ei pentru ea, chiar daca e batjocorit de unii pentru aceasta, Asa trebule sE facem si nol, letind au El ln afara Blserlcil.

350

6F. CHIRIL

AI, ALEXANDRIEI

CHIRIL; Voiegti deci ca intorclnd cuvintul inapoi, sb ne lndreptdm spre descriereacelor privitoare la cort ? PALADIE: Foarte bine. CHIRIL: Deci dupd ce au fost islrrdvite toate lucrurile gi sfintere vase au fost agezate fiecare in locul cuvenit lui, Dumnezeu a portrncit sd se sfinfeascd ele pi cortul, zicind dumnezeiescului Moise astfel : o,Si sd iei untdelemnul ungefii gi sd ungi cot'tul si toate cele djn el, fi sd-l sl.inlepti pe eI si toate vqse/e /ui. gi vor ti sfinte. .!i sd ungi attarul ierttelor gi toate vose/e /ui .5i sd-l sfinfegti altarul tdmiierii. gi va Ii rtltarul prea stint,, (Ieg. 40, 9). Agadar, vezi cd s-a uns cu untdelemnul sfint sicriul gi masa gi afard de ea sfegnicul gi altarul tSmlierii. pe toate acestea cuvintul nostru le-a ardtat pe larg inchipuind pe Emanuil. PALADIE; Adevdrat. CHIRIL: Deci pofi infelege acum cuvintul spus prin glasul lui David cdtre El : "iubit- ai d.reptateo gi ai urlt ned.reptatea. Pentru aceea ie-a uns pe Tine, Dumnezeul Tud, cu untdelemnul bucutiei mai mult rl.ecit pe pfuta$ii Tdi" (Ps. 44, 8). Iar Pavel scrie : <CeI ce stinte$te tj cei ce sint sfinfif i, dintr-Unul slnt tofi,, (Evr. 2, lll. $i trebuie $tiut cX dupE invdfdtura cea neprihdnit5, Acelagi fiind Cel ce ca Durnnezeu hotdrdqte gi impreunii ddruiegte cu Dumnezeu gi Tatdl tuturor celorlafi sfinfenia, se sfinleste impreund bu noi dupd omenilate. Aceasta este aga numita golire (chenoz[). Cdci Cel sfint dupS fire, ca Dumnezeu, se zice cd a avut nevoie de Dumnezeu care L-a sfinfit. Aceasta o spune gi fericitul Petru : odespre Iisus din Nazaret, cum l-o uns pe EI Dumnezeu cu Duhul sfintn (Fapte 10, 37). Agadar, la omenesc se referH ungerea Fi q trupului e stinliree, care nu e sf2nt dupd. tire, ci prln f,mpdrlrigireo de la Dumnezeu. cdci fdpturilor le vine sfinfirea din afard gi se imbogdfesc cu hdrul primindu-l din a1t5 parte 3ss. Impreund cu celelalte se unge 9i jertfelnicul slujirii celei dupd lege. cdci gi legea e sfint5, chemind ia cunogtinfa Dumnezeului celui
398. Cortul, chivotul, altarul temlierii, de$i inchipuiesc pe Hristos. se uno totuSi, cdci aceasta prelnchipuiegte ungerea cu Duhul Sflnt a hii Hristos i:a om. n.i Sf. Chiril vorbegte chiar de o sfinfire a lui Hristos ca om. Se aratE in aceasta smerirea Lui 9i grija de pdstrarea umanului in autenticitatea lui. Depi avea in Sine ca Dumnezeu sfinfirea, deci se putea spune c& Hristos se sfin{epte singur, totu$i pentru a se pune in relief smerirea Lui, se spune cE a fost s{intit. Trupul lui Hriitos, dgsi-u. fost fdcut_trupul Fiului lui Dumnezeu, nu a fost sfint prin fiie, ci prin inrpirtd5ire de la Dumne_zeu.., accntuiazd pdstrarea umanului in Hristos Se fentru a.. se evidentia chiar in El cd umanul are sfin{irea, sau pe Duhul de Ia Dumnezeu. Se inldtur5 orice fel de monofizitism. Dacd umanul ar avea in El de la sine sfintirea, 9I Putea avea gi in afard de Hristos, de la sine. Iar aceasta ar insemna panteisur. Hristol se vddegte pe Sine nu nuraai ca Cel ce di pe Duhul Sflnt, sau sifnfirea, ci pi ca cel ce o primegte. El tr6iegte $i recunottinfa faf6 de Dumnezeu, pentru cE s6-i lnvele Si pe oameni sE o triiascE,

T\TCHINANE IN DUH FI ADEVAR

351

dupd fire 9i sddind in auzitori o cunoaqtere a dreptilii li ciil5uzind pe cei crescufi de ea spre inceputurile bundt5fii 34. Cdci "lnceputul cdii eelei bune, zice, esle o tace ceile drepte" (Prev. 16, 7). Dar scrie 9i dum' nezeiescul Pavel ; "Astfe/ Iegea e stlntd $i porunca st?ntd 9i dreaptd li bund, (Rom. 7, l2). Ba legea e Sfinta Sfintelor nu dupl umbrd, ci dac& e ridicatd la o infelegere duhovniceascdam. Chipurile (tipurile) ei vestesc pe Hristos, cu adevdrat Sflnt al Sfrintilor. Cdci Eo ca Dumnezeu sfinle;le ungind cu Duhul Sdu pe cei ce au intrat ln pdt{d' gie cu EI prin uedintd. Dar dupd ce a fost ridicat cortul sfint 9i a fost uns cu untdelemnul cel sfint, sE spunem cele ce urmeaze dup[ aceasta. PALADIE.' Foarte bine {r. CHIRIL; Deci s-a scris a$a : <$i a sdvirtit Moise toate lucruille. l;ii a acoperit norul cortului ntdrturiei. $i s-a umplut cortul de slava DornnuJui. $i nu putea Moise sd intre in cortul mdrturiei, cd. umbrea asupra lui norul. Si cortul se umpJuse de sJavo Domnului. $i cind se ridlca norul de pe cort, porneau fiii lui lvail cu toate ale lor. lat de nu se rldica norul, nu potneau plnd in ziua ln cate se ridica norul. (ldci ziua era norul peste cort, iar noaptee ere foc pesle el, lnalntea a lot Israilul, in toate purcederile lor> (Ieg. 40, 31-6), Cdci ardtindu-se in lume cortul sfint gi mai adevdrat, adicd Bise' iico din neamuri, a lnvdluit-o lumina ,lui Hrislos, care imbibindu-se cle roua duhovniceascd de sus, ca de un nor, umple templul dumnezeiesc 42. $i nu putea sd i4tre, zice, Moise. Cdci n-a intrat Israil, neputind sA suporte atringerea luminii dumnezeiegti, pentru cE nu ln399. Bundtatea are un inceput in om. De aceea are gi un izvor ln afard de ea' Nu e fdrE inceput ln om, c6ci nu el este izvorul ei. Aceasta se arat6 ln faptUl cf, omul face binele la porunca unei legi, pe care nu $i-o dd el. Dacd binele ar avea inceputul in om, n-ar fi necesar sd-i dea, sau chiar sd-i dea o lege pentru a foce binele. Binele s-ar face in el de la sine. Faptul cd trebuie sd i se dea, sau s6,-si dea o lege, e semn cd omul are cleasupra sa o autoritate superioarE, care este izvorul blnelui. 400. Ca orice lucru, legea are 9i ea, pe lingi infelesul ei de suprafalE, de umbr6, are $i lntelesuri mai lnalte, duhovnicesti. Cel mai lnalt e Hristos, 401. Hristos pdtrunde in noi ca lmplinitorul si Ddtdtorul legii, ca lege lmplinitd, impreunlndu-se ca dare tn noi. Dar ea devine a noastrtr prin voia noastr6. lnsi l'ointa primegte ugurinta de-a o implini prin Duhul Sfint. Acesta e ca un untdelemn care lnmoaie vointa noastrd ca sd lmplineasc{ voia lui Dumnezeu, sau sd se imprime de Hristos. Uns{ cu Duhul Sflnt, fiinta umand devine fluidd, comunicativh, p{rEsind lnvlrtogarea egoistd. Persoana umanil pdtrunde tn altii qi alfii in ea. Se ungea ln Vechiul Testament cortul cu Duhul Sfint, prin ceea ce devenea loca5 al lui Dumnezeu. Dar se prefigurau gi ungerea Bisericii co trup pluripersonal al lui Hristos, deci aI lui Dumnezeu, trup ale cdrui mddulare sau persoane comunicd lntre ele cu vie fluiditate spiritualS. 402. Lumina lui Hristos invdluie Biserica. Dar ea poartd in sine roua de sus, cum purta ln sine norul ce acoperea cortul de ploaie. Roua aceasta care inmoaie sufletele si le face roditoare e Duhul Sflnt.

l
;

352

. .8F,.EHTRIT. 'AL ALEXANDRISI

felegea taina lui Hristos. De aceea nici n-a primit iluminctrea frn Duh 5i n-a vdzut cu ochii minfii slava Domnului, cu care cind pornepte de la lume pi se ridicd spre cele de sus, pornim gi noi, mergind pe urmele Stdpinului. Cdci ne-a deschis noud o cale 403nou6 li vie, spre cele de sus gi spre cer. Iar cind se odihneste gi se ageaz5 norul, odihnim gi ne agezdm qi noi. Cdci pornind norul, pornea impreund cu el 9i poporul. $i oprindu-se, se oprea impreund gi poporul. Cdci <<norulera, zice, peste cort ziua 9i foc noaptea>. $i imbiba Hristos cu darurile duhovnicegti pe ce'i ce au ajuns in ziud $i in lumin6, pentru cd au prirnit cunogtinta despre El in chip subtire 9i amdnuntit ti qi-au umplut tnintea de strdlucire. Iar pe cei mai neinvdfati incd, ii lumineazi. Cdci in Bisericd nu mai este intunericul deplin al rdtdcirii lumegti. Iiindcd Hristos le invdluie in lumind pe toate 9i le umple de lumina Lui spirituald. Peniru cd (nu sintem liii nopfii, nici ai intunericului, <:i ai luminei gi ai zilei>>,, dupd cum e scris {I Tes. 5, 5). PALADIE: Drept ai grdit. CHIRIL: Dar pe lingd acestea, sd descriem pe scurt legile privitoare la cort, la darurile poporului gi la plecdrile gi opririle lui, cdci prin aceasta tilcuirea va merge pe calea cea dreaptd. PALADIE; Sinit de aceeagipdrere. CHIRIL: Legiuitorul 9i judecdtorul a rinduit ca numoi frn cortul sflnt sd sdvirgeoscd jerttele cei ce ar vrea sd tacd aceoslo, depdrtindu'i cred, prin aceastade,la slujirea mincinoasd de mai lnainte, adicd de la cea din Egipt, cdci acolo era amara batjocurd a idolilor 9i o atit de dezordonatd multime de zei mincinopi, inclt nici cei ce voiau sd li se inchine nu-i puteau cunoagte; ci fiecare era ldsat sd jertfeascd precum voia, dup5 spusa batjocoritoare a unora dintre infeleptii elinilor, unul jertfind unui zeu, altul altuia. Deci depdrtindu-i de Ia obiceiul atlt de pingdritor gi de la o purtare atit de nepdsdtoare $i de prosteasce, a spus iar5gi in Levitic : <Grdie$te cdtre Aaron gi cdtre tiii lui Si cdtre toli fiii lui Israil gi zi cdtre ei : Acesta e cuvintul pe care l-a poruncit Domnul, ziclnd : AceI om dintre fiii lui Israil sau dintre cei veniti intre voi, cere va junghia vilel sau ooie ,sau caprd f;n tabdrd $i core vc iunghia in atard cle tabd.rd pi nu o va aduce Ia cortul mdrturiei, cc sd o flacd ardere de tot, sau jertld de mintuire Domnului, primitd spte mjros de bund mireasmd, 9i core va iunghia departe Ia uta cortului ntdrturjei ryi nu o va aduce ce sd o dea dar Domnului inaintea eoI'
403. Cum se ridicd norul de pe cort, putind porni fiii lui Israil dupd cort, a9a dupd indltarea lui Hristos, poate porni $i Biserica duph- El spre cer. Dar pe cind Hristos S-a lnilfat la cer cu trupul, membrii Bisericii inainteazE lntr-o cunoaptere a Lui cu sufletul rdmas ln trup.

INCIIINARE

TN DUH

SI ADEVAR

353

tului mdrturiei, se vo. pune in socoteala omului acela cd o vdrsot singe ^ti va Ii nimicit suUetul acela din poporut lui, (Lev. IV, 2 E.u.). Deci cel ce a jertfit afard de tabdrd va fi vinovat de viirsarea singelui 9i de crima rrciderii. Cdci cei ce gi-a despdrfit sufletul cle Dumnezeu, ddruindu-I pietrelor gi iemnelor Si inchinindu-l rdt{cirilor dracilor, e ca unul care s-a omorit pe sine, gi gi-a pierdut sufletul s6u. Dar n-a poruncit cd orice animal trebuie adus spre tdiere l,a u$ile cortultri, ci numai cea pe care ar voi sE o predea c:r.r jertf[ Iui Dumnezeu, a ardtat lSmurit addugind indatS : "gi nu vor jertti jerttele lor celor degerli, cu care ei curvesc,, (Lerr. 12, 7). Deci oplegte cu totul s5 jertfeascx cineva fdrd deosebire oricui ar voi? ci spune cFi trebuie s{ aducd slujire numai Dumnezeului Cel dupd firs e0a. PALADIE: Cuvintul e cit se poate de clar. CHTRIL; Dar socotesc c5 nu de pufin cigtig ne-ar fi sI infetegem gi in alt chip cd e de folos gi necesar sd se sdvirgeascd jertfele 9i s6 se predea victimele sfintite numai ln cortul sfint. PALADIE; Ce vrei sd spui ? CHIRIL: oare n-am spus cd vifelul junghiat la cortul sfint pentru gregelile preotului gi ale poporului e o icoand 9i un chip (tip) al lui Emanuil ? PALADIE.'Am spus. CHIHIL.' De aceea spunem c6. taina lui Hristos trebuie sd se sd\tir;eascd in Biserici, ca i.n nigte sfinte corturiaos. Aceasta ne-a poj runcit gi in aitr parte. cdci poruncind la inceput iesraelitilor care
404. Leglndu-se sE_se-ad-ucE orice Jertfd numai la uga cortului sau a templului,.se-punea capdt ln Vechiul Testament, lnchindrii de citre fiecare la alt zeu. toti se inchinau prin aceasta la un singur Dumnezeu. Acest unic Dumnezeu, e Dumllezeul cel odupd fire", cel care prin fire e deosebit de lume gi nu poate fi decit Unul. Politeismul nu distinge pe zei de lumea plind de forte diferite ii in anunrite cazuri opuse intre ele. 405. Dar aducind toti tn Vechiul Testament jertfele lot la cortul sfint, apoi la templu, nu se inrpunea numai credinfa tuturor in unicul lJumnezeu, ci se 9i prefigura cd toli vom fi mintuiti prin Hristos cel unul, Fiul unr:l Ndscut al lui Dumnezeu, fdcut om. Deci se prefigura ci in toate bisericile se va sdvirgi jertfa Aceluia$i Unic Hristos, O_datd ce_ s-a- impus credinfa ln Unicr,rl Dumlezeu, s-a putut inainta la credinfa ln Unicul Sdu Fiu, Care ni S-a fdcut prin intrupare Unicul lvlintuitor 9i care se aduce jertfi pentru toti, in oriclte biserici se aduce. Dar precum in Testamentul Vechi tofi aduceau jertfele intr-un templu, aga Hristos ii adirna pe to.fi ln-_jurul jertfei Sale, in biserici. Deci nu trebuie sd se sdvlrgeascd jertfa Lui de cdtre fiecare la casa lui. Protestan'uismul promovind inclividualismul in creclinfd, a redus irnportanta jertfei ca mijloc de u.nire a tuturor in jurul ei. S-a rhmas numai la crerlinf,l, in care se poate afirma ugor subiectivismul individual. Evreii au jerttit . in Eqitrrt,in noaptea dinainte cle plecare, mielul in casa fiecdruia, pentru cd nu se puteau aduna atunci la un loc. Dar ei aritau unitatea in faptul cd toli din fiecare casd fdceau acel:rsi lucr-u. $i in faptui ci nu scoteau rlin cainea mielului rlin afarb., ca sd miinince eventual 9i altii, care nu apartineau poporului Israil.
!3 Sf. CITIRIL

35.{

gF. CHTRIL

[L

ALEXANDhI:I

plecau din pdmintul egiptenilor in ce mod trebuie sd se junghie mieiitl ca chip (tip) al lui Hristos, zice: "intr'o casd se vo ninca ^ti sd nu scoateli ceva clin cirnurile lui atard." (Ie9. 12, 46). Deci calcd porunca lui Dumnezeu ereticii de alt cuget, zidindu-li lor in afalii de cortul cu adevdrat sfint, alt cor,t, 9i jertfind mielul afard 9i ducindu-L departe de casa cea una qi impbrtind pe Cel neimpiirlit. Cdci Unul 9i desdvirqit in toti'este Hristos. De aceea inteleptul Moise, tldmdcitorul celor durnnezeiegti, ne porunceqte in "A doua lege,,, zicind : nla uminte la tine sd nu aduci ardereQ de tot a ta in tot locul care'l vei ved.ea, ci numai in locul pe care iI va alege Dontnul Dumnezeul tau, intr-una clin cetdlile ta|e. Acolo sd acluci arderile tale de tol $i acolo sri lacj toate cite ti le poruncesc Eu lie ostd.zi.Dar oricind vei poIti, junghie Si mdnincd corne precum polteSte sufletul liitt, dupa binecuvintarea Domnului Dumnezeului tdu, pe care li-a dat'o lie in toatd cetatea. CeI necurat intru tine,gi cel curat sd mdnince la tel din ea, cum e cdprioard sau cerb. Numoi singe sd nu mincafi. Pe pdmint sa-l varsali pe el, ce apa" (Deut. 12, 13-:-16).Deci e o gregeatd 9i o vind a unui suflet lipsit de orice evlavie sd indrdzneascd a jertfi in orice loc ;i sd nu indeplineascd in casa lui Dumnezeu taina lui Hristos. PALADIE.' Bine zici. Dar tilcuiegte-mi aceasta: Iegea osindegte' pe drept cuvint, mincarea singelui. Care este infelesul ascuns aci in literd? CHIRIL: Ce voiesti, sd ddm Si cele poruncite in Levitic cu privire la aceasta. Acolo scrie aga : "$i omul din tiii lui Israi/, sau din sirdinii a$ezali lntre voi, cQre vQ minca ori ce IeI de singe, voi pune fala Mea osupro sulletului care mdnincd singe $i-l voi pietde pe eI rlin poporul sdu. Pcntru cd suIletu| liecdrui tlup esle singele lui. $i eu l-ant clat voud pe eI ca sti jspdlili pe altat pentlu suf/elc/e vocrslre. Cld singele ispd;e.llc in locul suflclului. Pentru aceea am spus lii.lor jui /srnil ; Njci ulr suflel dintre voj sd nu mdnince singe. $i oniu,l dintre liii |ui Israil, sou dintre strriinii asezali intre voi, care va vina vreun vinat : fiard sau pasdre, core se miinincd., sd verse slngele 9i sti-l ocopere pe ei cu pdmint. Pentru cd sufletul |iccdrui lrup c slngele lui. $i om zis |ii|or lui Israil : .Singe/e nici urtui lrup sci nu-I 'Iot cel ce-l ntrininca inlncali, c<i suf/etul Iiecdrui trup e singele lui. pe eI, va pieri>t(Lev. 17, B--14). PALADIE r Inleleg. CHIRIL; Agader, legea clesparte 9i scoate singele din trupurile junghiate. Prin aceasta ne invafd o dogmd adevdratd 9i primitd de noi eu credinf{, anume, sd socotim 9i sd cugetfim cl slfletul rational

TNCHINAR,E

lN

DUH

$I ADEVAn

ai ornuiui este nemuritor gi moartea nu-l desface impreund cu trupurile pdrnintegti, ci mai .virtos il clezleagd gi-l sloboade de Fdcdtorul si-x scoate clin starea de pdtiinire, gi-i face pdrtag i'ielii. Cdci omul a fost frcut la inceput spre sullet viu, Dumnezeu suflind in el suf lare de via* ta. Aqa s-a scris (Fac:.2, 7). $i am atribui, preclun socotesc, o sldbiciune vietii celei ce tuturor le dd viafd, dacd am spune cd ceea ce a fdcut spre vialii, se pierde impreund cu trupurile vremelnice,r0{i. Dimpotrivd, ne voll incununa cu intelepciune, de vom crede cd sufletul e nemuritor gi cd aqa i-a pliicut sti fie creatorului a toate, Kin care vicluim, ne miscdm gi sinrem,' (Fapte 47, 28) a()7. Aceasta crecl cd e rafiunea poruncii date in aceastd privinfE. Dar sd trbcern si la alte rinduieli aie cortului. Deci, a spus Dumnezelr in <<Iegire>> : <sd nu junghii peste aluat singele jertlei MeJe> ([es,24,25). FXrtr aluat sd fie, zice, singele vdrsat gi peste ceea ce se aduce spre jertfd lui Dumnezeu, sd nu i se adauge aluat sau fdind dospiiii. Ciici noi trebuie sd fim curafi gi fdrd aluat, aclicd sd nu avem in minte amestecarea rdutdfii gi a vicleniei, ca sd inchindm lui Dumnezeu sufletele noastre curate, aI cdror chip {tip) e singele. De aceea qi dumnezeiescul Pavel a numit frdmtntdturd noud fdrd aluat pe cel ce-gi pdstreazd sufletul lor curat ,gi netujburat gi neamestecat cu rt'iutate, se intelege : prin credinfa ln Hristos gi prin iubirea clesrivirgitE 1I Cor. 5, 7). Dar <nici si doarmd, zice, grdsimea sdrbdtorii MeIe pinir rJintineala urmdtoere,> (Deut. 23, 1B), acucd sd nu oferi grdsirnea de ieri spre miros de bund mireasmS. Iar in Levitic tilcuie$te mai lirr-rpecle poru:rca gi infdfiEeazd lucrul mai clar, zicind despre cel c.e aduce o iertfir : ,,Ier de va ti darul sdu tdgdduinfd scu jertta de bund voie, jn ziua in cere ve aduce jertla se vcr tnlnce, si nu nfiine. Iar ceea ce va ranline din cd.rnurile jertf ei pind a treia zi, in Ioc se vo artie. Iar dacd mincind va minca. din cdrnuri a treia zi,'nu va Ii primit derul lui, nici se vo socoii lui. spurcaciune este. lar suf/etul care vo, mi,nca din aceea, se vo spurc(r $i pd.cot tttt lue>> (Lev.7,6_8). jertfa dinainte cu trei zile se respinge. Ba se respinge gi Agadar, cea de ieri. Declarincl-o aceasta, zice : ,,Dc yoi jertti jerttd tdgtiduinld:
406, Sf, Chiril interpreteazi expresia <suflet viu' i:r scnsul cj sufletul e nemuritor, dcci nu se de.sface(nu se -strictr) ca trupul. Am socoti pe Dumnezcu insu5i slab, rlacd am spune cd <;c.ea a ficut Dumnezeu ca suflet viu, 1u ,ilnine viu stLr ce nemuritor pentru veci. /i()7' Dar sufletul e nemuritor nu prin sine, ci pentru cd (.este,) ieluie5tr: ;i ru in El Dumnezeu. El a primit cle la Dumnezeu o substanfi unitar$, necompuid rlin pdrti, ca trupul; eI e $i prin aceasta dupd chipul lui Dumnezeu. pe tingd aceea, ,u_ fletul (vietuie$te" ln Dumnezeu. F6rE sd-5i soarb6 viata rlin Dumne;.cll.'i.jci e crt,at. Dumnezeu li Ci necontenit viafa lui creatd.

b ,F

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

cle mullumire Domnului, sd o ietttili spre a ti voud. printitd. fn insd'5i ziua aceea sd se rntinince, nll ,se va lcisa din cdrnuri pentru dimineala urmdtoare. Eu sint Domnul : pdcat va luo,' (Ler'. 7, 12, l5l. PALADIE; Dar care este intelesul acestora? cHlRlL: ln cele de mai inainte legea ne-a aratat c5 e obiceiul clumnezeieqtii Scripturi sd impartd intreg timpul uneori in douf,, adicd in cel in care a fost legea Si in cel in cdre a strf,lucit Hristos, alteori in trei, intercalindu-se 9i punindu-se Ia mijloc pi aceia in care a strdlucit ceata sfintilor prooroci. Dar 9i in timpul lui Moise 5i cel aI sfinfitor prooroci era acelaqi mod al slujirii, cel in umbrele legii. Cind " s-a fdcut insd dimineatd, adicd s-a ar[tat in sfirgit timpul al treilea 5i iumina spiritualS, aclicd Hristos, a umplut de luminX pimintul, iar intunericul vechi a fost imprdgtiat ; n-a mai fost primit modul de atunci de slujire, deci fie cH e jertfd de ieri, fie c5 e grdsimea sau jertfa de alalt5ieri, nu mai e primitff, ci e urit6 lui Dumnezeu pi socotitt lnt'inXciune celor ce voiesc sd aducd intr-un timp care nu se rnai potrivegte. sau ,nu vei recunoagte ca adevdrat cf, odat6 ce Hristos a luminat prin invdtdturile evanghelice sufletele sfinfilor 9i le-a adus la slujirea duhovniceascd, cele din lege sint de prisos Oi fdrX folos ? PALADIE.. Recunosc. Cdci mi-aduc aminte de dumnezeiescul Pavel, care a numit gunoaie gi paguba laudele ce le avea din lege, pentru lndlfimea mai presus de toate a cunoEtinfei lui Hristos (Filip. 3'r B), $i-l aud scriind unor,a : <Vd. spun voud cd de vd. veli tdia lmpteiut; Hristos nu vd. va Ii de nici un folosr (GaI. 5, 2). 1HIRIL; Drept ai spus. Deci e pdcat 9i intindciune a starui ln slujirea in umbre $i a se aduce lui Dumnezeu fie grtsime, fie tdmiie, dupd ce s-a ardteit Hristos $i a trecUt timpul, in care era in vigo'are legeg,$.1. proorocii. Aceasta cind Fiul spune vddit lui Dumnezeu 9i Tatdl :cJertfd penftu, $i aducere nu ai voit, iar trup Mi-ai intocmit. Atderile de tot 6i vin. In capul cdrlii s'o scris pdcat n-ai binevoit i atunci am zis : iatd. despre Mine ca sd.Iac, Dumnezeul Meu, voiaTau (Ps. 37, 9-11). Cdci Fiul aducindu-se pe Sine jertfd neprihdnitd, a oprit cele din lege, care nu puteau desfiinfa pbcalele. Pentru cd Hristos este sfir9itul legii 9i aI proorocilor. PALADIE; Bine zici. CHIRI;: A$adar, dupd desdvirgirea in Hristos nimeni nu se mai poate apropia de Tat5l prin slujirea leclii,..cide EI ne putern apropia: '

lNclirNAnE

lN DUH $r ADEVAR.

numai prin Fiul408. Cdci a zis : Nimeni nu poate veni la Tatdl, decit numai prin Minet>(Ioan 14, 6). Iar cd tot ce nu e in Hristos e inapt de jertfd gi nedesdvirgit 9i cd jertfd atotsfintitd 9i primitd e numai ceea ce e prin El40eSi in El, se 'poate arf,ta clar li din cele ce le spune legea, care in <Iegire,, poruncegte : ,,Sd nu Iierbi mie|ul in laptele mamei lui>> (Ieg. 34,26), iar in "Leviticn zice; a$i a grdit Domnul cdtre Moise, zi' cind : Vocc scu copra dupd ce vor na$te, sd lie Idtul Saptezile cu mama lui ) iar a opta zi Si dupd. eceeQ, se vor primi ca daruri, iertfd. Domnu' Iui. Vacd gi ooie sd nu junghiali in aceea1i zi cu ld.tul lor" (Ie;. 22, 27 -28J. : Deci nu lasd sd se junghie mielul de curind n6scut, de lapte, ar6tiiici' cd ceea ce e incd nedesdvir$it 9i uric ai dlab la lnteASa legere, incd nu e jertfd, incd nu e primit de Dumnezeu 410. erai acei neinfelepti li pulini la minte, cdtre care scrie dumnezeiescul Pavel : Cdci trebuie sd fiti invdtdtori ; de multd vreme aveti iardti trebuinJd.de cineva core sd vd lnvele cele dintii ineeputuri ale cuvintelor Iui Dum,nezeu $i ali ajuns sd.aveli nevoie cle lapte, nu d.e hrand virtoa' 'sd.'Pentru cd'hrana lare esle a celor desdvirgifi> (Evr. 5, l2), Deci e nedesdvirgit cel ce se hrinegte incd cu lapte, in ceea ce priveqte i.nlelegerea 9i tdria duhovniceascd. Dar sd trecem cuvintul nostru despre acestea de la chipul (tipul) luCiurilor sensibile gi vrizute, la cele mai presus de simfire 9i spirituale.
'.,..408. Nimenea nu se poate apropia de cineva aga de muit, ca fiul lui. Cu atit mai mult nu se poate apropia omul de Dumnezeu Cel transcenclent, decit daci El e totodatd Fiul Lui cel Unul Ndscut. De aceea S-a fdcut Fiul tui DuntDezeu om, ca in El: sE :s: poatd apropia omul cle Dumnezeu, cdci in El Si omul a devenit Fiul lui Dumnezeu' si Dunineieu a devenit Tatdl lui. Alipindu-ne de I-Iristos ca om, toli ne putesi'bpropia de Dumnezeu, cum se apropia nigte fii de Tatil lor. ' ,..' Dumnezeu a fdcut pe om in starea ca Fiul sdu unul Ndscut sd-$i uneascd simtirea Sa iubitoare de Fiu al Tatdlui cu simlirea omului' Insugi Hristos este un sinour Eu, cdci rle cite ori zice Eu, o zice aceasta Si ca Fiul Tatdlui 9i ca om' Dar ace"st, {,Inic Eu are atit congtiinla de Fiu UnuI al Tatdlui, cit $i congtiin}a de om' Dar aceste dou6 congtiinfe sint unite intr-una singurd. Cdci vrea ca, cu con$tiinla de Fiu din veci si se confuncle cu cea de om. Acelagi Unic Fiu iubegte pe Tatdl atit cu simtirea de Fiu din veci, cit gi cu cea de om ndscut din Fecioara Maria' devenitd simlire a Fiului, fdrd sh inceteze sd fie omeneascd, Omul a fost fdcut deci in stare unitd cu simtii-ea lui cle om si fie unitd cu simiirea Fiului etern. Vibralia simtirii cle {iu omenesc al Tatdtui ceresc se poate uni cu vibrafia'de Fiu dumnezeiese. Aceasta pentru cd in Dumnezcu este un mod de sintire lnruditd cu cea datl omului. Apoi uriranitatea sensibilizatd a omenescului desdvir$it in Hristos simte in mod deosebit Dumnezeirea. 409. Dar simfirea de Fiu al Tatdlui l5i (ajunge) atinge gradul culminalrt in jertfa de Sine aciusd Tatdlui. lnsd aceasta n-o'poate atinge decit in unire cu simiirea Fiului Unul Ndscut, pentru cd aratd clin nou lnrudirea Fiului etern cu omul. 410. Se cere omului o anumitd cre$tere spirituald pentru a se putea aduce jertfd. Se cere pentru aceasta o hotdrire proprie. Aceasta a fost prefiguratd ln lege d-e faptul cd nu se aclucea vilelul, mielui ca jertfd plnd ce nu' stdteau gapte zile sub cdldura mamei lor, sau de porunca de-a nu se jertfi mama odatd cu {5tu1' pentlu a nu se ccnsidera cd fdtul e dus la jertfd legat de mama lui.

.ST. CHIRIL

AJ- ALEXAITI}AIEI

Infelegi deci cd toate sint in Hristos desSvirgite gi 1;rimite. De aceea animalele aclnse gi inchinate lui Dumnezeu trebuie sf, fie gapte zile ctr mama ior, iar in ziua a opta gi dupd aceea se va aduce din ele clar sr jertfd lui l)umnezeu. PALADIE: Nu e prea clar cuvintul. CHIRIL : oare nu vei recunoagte cir ziua a opta e ziua invierii Mintuitonrlui qi inceputul noului ve4c {eon) (ev), dupd ce veacul legii a curs in primele gapte zile ? PALADIE: Recunosc CHIIIIL: Deci ceea ce fine de tirrpul legii, adicd de siujirea trupeascd, e inch necurat gi nevrednic de a fi adus lui Dumnezeu, precum e dcr pi bine primit lui Dumnezeu, tot ceea ce e in Hristos in ziua a opta gi dupri eceeu, cdci viafa in Hristos care a inccput la in'iriere, e fdrd sfirgit. $tiind-o aceasta, lnsugi Fiul a spus oclcr[t"r : Cind Mdt:oi lnaUa de pe pdmint, pe toli ii vol trage lct Mineu (Ioan 12, 321, iar altddatd: <Amin zic s,,oud, dacd grriunteta ccizind pe primlnt nu va muri, va rdmine singur ; iar clacii va muri, rnulta roadcj vc ccluccu {Ioan 12, 24-251.411 PALADIE; Drept ai spus. Dar ce inseamn5 oprirea de-a omori pe mamd cu cei ndscufi din ea intr-o sinqurd zi ? CHIRIL r Legiuind cele privitoar{.r la Hristos 6i 1>revestindiri rnod subfire desilvirgirea prin El, a cunoscut ca Dumnezeu, necredinfa iudeilor gi cutezan{a neinfrinatii a Ierusalimului, si cii din cauza raceasta ,israelifiivor fi pierdufi ca nigte omoritcri ai stdpinului gi ca cei ce s-au ridicat sdlbatic impotriva Fiului, dur r:{ Ierusalimul nu se smulge cliii tiicldcind,ci va rdminea pustiu de copii, agteptind iimpul cle la capdt gi din urm5, crind se r-a mintui 9i el, alerginct pe urlna neamurilor aiz.95.-i a fost pus la spate, adic6 inapoi, dupd cuvintul psalmistuiui: uCri-i vei purrc pe ei pe fugd" (Ps.20,.13).ciici intregul Israil se r.'s mintui
4Ll. Zitta a opta, ca ziua fdrE sfir;it a veacului viitor, urmeazd dupii tilrpul ln care toate cresc spre ciesiviriire, dar'n-au ajuns ia rlesdvir5ire. Dar desdvlr$irea aceasta poate fi trditd anticipat inci irr viata aceasta. (lup; venirea lui Flristos. Abia atunci este omul capabil de jerfa ciepiini. Aceasta a {ost adusd prima <latd cle Flristos. .5i numai o astfel cle jertfii negoviitoare e primitd rle Dumnezeu. Este de remarcat aceastd unire intre desdvir'girc 5i jertfa adevirat6. Hristos Se jertit-'5te pe Sine 1i in mod deplin (atotcurat), nu jertfeqte animal. La fel in l{ristos se jertfesc oamenii pe ei in;i5i, nu animale. Viafa des6vir;;itd in Hristos, care are ca inceput jertfa <leplina, atotcuratS, a lui Hristos gi a omului insugi, e viata zilei a opta, pentru c.i e firE sfiri;it. Nu c ca viafa din timpul lcgii. Ea e viaja lnvierii ior, care ;i-a ajuns prin jertfd desdvirgirea. Pind nu moare qrduntele, nu invie singur. Numai rnurincl, e inconjurat rle multi. 412. Cind legea poruncegte si nu se omoare mama impreund cu pruncii, preveste$te cd Ierusalimul va rdminea, fird pruncii lui, dar Icrusalimul insu5i, ca r'dddcini, nu se va pierde, ci la urmd va veni 5i el la ci:cdinfa in Flristos.

t
f

INCI{INARE

lN

DU}I

SI ADE\/AR

corturi {Rom. 11,26\, clupdce se vor s*Ib;lui mai intii in clumnezeiegtile turma cea din neamuri 4l;1. Deci nu lasd sb se intindii stricdciuneapind la ultima distrugere,ci prevestegte minia asupra celor neascttitritori, amestecatd cu bundtatea. Totodati infdfigeazb lucrul acesta ca un chip (tip) al unei cuno;tinfe folositoare. C,'ci nu se ndpustesc cele ce sint spre nimic, impinse de tirania unei porniri qestdpinite.ci rdmin in urmagi, pbstrindu-seacesta in acela qi acela in acesta,in baza genuiui comun gi a aceieiagispecii, I)urntrezeu iresuferind pieirea fdpturilor Sale. <cdci Ie-ct ziclit pe toate .spre a ff ,si nfintuitoare sinl nasterile luutii>t,dupd cum s-a scris (Int. Sol. l, 14). $i trebuia sd se faci gi prevestirea gi art\tareaacestor feluri de inv5fdturi clespre Hristos, pentru c,are;;iin care cele c.oruptese rnin. tuie.sc ;;i ceea ce-i tiranizat de moarte odrdslegte din nou spre viaftl. ciici rrdrcina nearnuiui omenesc a murlt ca o mamii in Adam. Dar cei ndscufi clin ea, crlicii noi, odrdslim din nou ;i sintem gi ne rnintuim in Hristos, avindu-L pe El ca viafii qi ca pe o a doua rtidicind a nealnului 414

e foarte limpede li str{lucitor. CIIIRIL: Dar se cuvine, Paladie, s5 acldugdmla cele spuse gi aceas11 ;rSd nu-li s''de.;fi /ie clesiq.Nicj un copac linga altarul Domnultti Dumneiettltti triu sd nu-li Iaci fie. sd nu-{i ridici lie s|ilp. pe occstcc Ie-a urit Domnul Dumnczeul tdrr" (Deut. 16,21- 22). privegte curn clesparte pe inchindtornl adevhrului de orice rdtiicire idoleascS, neing[duinrlu-i sb se foioscascirde legile p{ginilor, ci inclemnindu-lsd lepede
413, Daci ar fi intrat Iudeii intii, Ie-ar fi fost greu neamurilor si intre, sorotLuri cd e vorba de o religie nationald iudaic6. Idcea universalismului nu poate fi sen'it,i dlcit de neamuri. ln accasta se aratd un echiiibru intre neamuri ii Iuclei. Acestia au fost chema{i cle Dumnezeu ca popor ales ; ales dt-'sigur pentru o misiune folositoare mai tirziu tuturor popoarerlor.Dar prea ar fi fost ale5i in toate, dacd ar fi sen'it tot ei 9i realizarea de fapt a universalisurului. Chiar prin faptul cd au fost . poporul ales, s-au ficut, din mindrie, improprii p('ntru realizarca in fapt a 1]isericiii universale. 414. Prin nagteri, neamul omenesc continu{ sd fir: viu si poate fi rlus la mintuire, cu toata moartea ce se continuii;i ea. Neamul ornenesc corupt prin moarte e totu$i mintuit. Dacd rdtlScina cea <lintii a lui a murit in Adam, ea se itrnoieste ptin a doua rd<l6cind, in Hristos. Aceasta pentru ci coruptii nasc totuli din ei alfi oameni, din care odatd se va na$te l{ristos, CeI Care va birui stricdciunea gi moartea. Grhuntele moare, dar chiar prin aceasta se innoielte in grdunte multe. Lumea odatd creatA, nu mai e nimiciti. Dumnezeu nu poate fi silit cle pbctrtul ei sd o ' n i m i c e a s c i . $ i l t t i D u m n e z e u n u - i p o a t e i m p u n e n i m e n i s d n i m i c e a s c dc r e a l i a . c e a ficut-o. Dar ea intrE intr-o stare de corupere prin libcrtatea ei. lnsi Durnnezeu o poate readuce din coruperea ei, cu voia ei. Ea se reface 5i se desdr.ir5e5te acc--cptinll str reintre in comunicarc cr,r El. Chiar coruoerea ei arati ch existi un Creator al ei deosebit de ea, de Care rupindu-se, moare. se corupe. L-r viata viitoure, viata spiritlrlui va cople5i tot mai mult legile clescompunerii si compunerii materiei, fdcincl-o pe acoasta ca pe o sticld strdvezie, permanenti. Nligcarea va fi a spiritului, nu a materiei, sau materia se va misca conform spiritului.

PALADIE:.Cuvintul

Sr.. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

obiceiurile pdstra.

acelora, chiar dacd n-ar fi

sple nici o pagubX, dac6 s-ar

PALADIE.' Ce vrei sH sPui ? 1HIRIL: Pdginii alegind arborii cei mai stufogi 9i orice dumbravH cu desig bogat, clfideau acolo altare ,9i aduceau jertfe dracilor. C[ci la altarele dracilor se adaugd rdtdcirea minlii ti dezmierddri trupeqti. Pentru cd minciuna e prin sine nepui.incioasf,9i de aceea se infrurnuseleazd adeseori prin sulimanuri din afard, precum fac $i femeile urite. Dar altarul clumneiesc,care strdlqceqte de frumuselea adevdrului, ce trebuinld are de proptele din afar6, adicd de podoabe de$arte? cdci nu prin dezmierddri trupegti ne putem apropia de Dumnezeu, nici printr-o minte mole$itd gi alipitd de cele trupepti, ci cu o cugetare treazd Ei care privegte lntins spre cele de sus 9i din ceruri. Chiar dacd s-ar ridica vreun altar dumnezeiesc Si sub frunziguri de copaci, acest lucru nu ar sup5ra de loc pe inchindtorul statornic Ai credincios al Mintuitorului. Dar fiindc5 aceasta e o practicd pdgineascd, trebuie refuzatd imitarea ei gi obiceiul asemdndtor, aga cum cu toate cd pentru mintea credincioasd ti intdritl in cunogtinta adevdratd idolul nu e nimic in lume 9i nici jertfa idoieascd (I cor. B, 4), totuti, precum invatd Apostolul, cei ce o are nu doregte sd mdnince, pentru conqtiinla celor mai slabi. "De ce sd fiu jud.ecatde altd con$tiinld ? Dacd.md impdrtdsesc cu m\ltumitd (de mincdri), de ce sint hulit, pentlu ceeQ ce eu mullumesc ? (I Cot.29 -30). Deci e un lucru pldcut lui Dumnezeu a ocoli lucrurile asemdndtoare pdglnilor, atit in ce privegte aqezarea altarelor, cit $i in obiceiurile gi felurile credintei. PALADIE; Sint de aceeati Pdrere. 1HIRIL; Dar Sfinta scripturd ne-a ardtat 9i aceea cd in cortul sfint trebuie sd aducem daruri spre slava lui Dumnezeu 9i sd nu intrdm cu a miinile goale. Cdci se spune in <Numeril : (Si c fosl ln ziua ln care pe eL, $i toate vcsele sflrsit Moise a ridica cortul,I-o uns 9i I'c slinlit lui 9i jeiltelnicul $i toate vosele lui. Sj ou adus cdpeteniile lui Israil, doudsprezeee cdpetenii ale caselor |amiliilor lor' Ace$tia sint cdpeteniile seminliilor, acestia cu stot cle IaId la numdrdtoare. $i au adus darul lor lnaintea Domnului, gose care ocoperite gi doisprezece boi, un cQI de ]a doud.cdpetenii Si cite un bou de la Iiecare' $i le'au adus inaintea cortulu| $i a grdit cdtre Moise, zicind: ia de Ia ei $i sd lje ca lucruri de slujbd. ale cortului mdrturiei. $i sri le clai pe ele levililor, tiecdruia clupd slujbc /ui. $i luincl Moise carele $i boii, le'a dat pe ele levifilor" (Num. 7, l-6). Dar nu numai acestea au fost cele aduse de cdpeteniile semintriilor. Au mai adus $i altele. Cdci s-a scris : <$i ou adus cdpete-

lrcltrw,{np

fi\t ourr $r ADEVAR

361

ft

niile ]a stinfirea jertlelnicului, An ziua 1n care I-a uns, ti au odus cdpe' teniile darurile lor inaintea ierttdnicutui. Si a grdit Domnul cdtre Moi' .se: O cdpetenie lntr-o zi, cite o cdpetenie in fiecare zi, si aducd daru' rile lor Ia stinlirea jertlelnicului. Si c lost cel ce a odus daru/ sdu ln ziua cea d"intii. Naoson, Iitil lui Aminadav, edpetenia seminliei luda. $i o adus d.arul sdu, de argint cu gleutatea de o sutd treizeci de sicli greutate $i o cupd de argint, grca de $aptezeci de sicli, dupd siclul cel s|int, amindoud pline cu Idind. ceInutd., stropitd. cu untdelentn pentru jertld, o cdluie de zece auri, plind cu tcimiie, un vitel de vacd, un ber' bec, un miel de un on spre ardete de tot, un ied din capre pentru pacat, doud. junici spre jerttd de minluire, cinci berbeci, cinci lapi, cinci mielu1ele d.e un an. Acesta a fost darul lui Naoson, Iiul lui Aminadav" (Ieq.,7, IO-17). Au adus apoi 9i ceilalfi pinf, Ia al doisprezecelea,in acelag chip, gi cu aceeagi ddrnicie, rinduindu-i-se fiecdruia ziua hotdritd lui in parte. Cdci aga poruncise Dumnezeu. PALADIE: $i care e intelesul unor daruri aga de felurite ? CHIRIL; E vorba aici de o aducere de daruri. Dar socotesc cd in ca, Hristos strdlucind in ea ln multe feluri se aduce de noi 9i jertfii Emanuil gi de noi ingine. O voi tilcui pe cit voi putea' Artitindu-se in lumea aceasta cortul sfint Si adevdrat, adicii Biseriea este amestecat li un inteles tainic, care ieagd aceastd ghiciturd de sfintd lui Dumnezeu gi Tatdl, pref de rdscumpdrare gi schimb pentru Cdci dupd ce Unul viafa tuturor, ca unul ce e de un pre| egal cu toti 415. Ndscut s-a fdcut om, ca unul din noi, s-a adus pe Sine lnsuqi lui Dumnezeu gi Tatdl, ca frunte gi pirgd a firii omenegti ce imprd;tie bund mireasmd intru sfinfenia care se afle in El in chip firesc 9i fiintial, intru cit'se intelege gi este Dulnnezeu, dar care e $i primitd, din pricina omenitdlii. Fiind Unul gi Acelaqi, a fost inchipuit in multe feluri, prin adttcerile de daruri ale cdpeteniilor. Cdci ti ocum Hrjstos e odus jerlfd prin conduc6torii ce-Fi urmeazd in timp, fiind infeles in multe feluri $i cin'' 415. Hristos Se aduce continuu Tatdlui de noi 9i pentru noi jertfi sfint6, sau preacuratd, sau totali. El se aduce in locul nostru, fiind egal cu noi toli. Se aduce ca pret de riscumpdrare pentru tofi. Prin aceasta recigtigd iuhirea Tatdlui pelltru -to1i. Nu mai sidm sub osinda Tatdlui, ca unii ce ne-am despdriit cu dutmdnie noi 4e El.'Hristos recistigd pe seama tuturor iubirea Tataiui, pentru cd e atit de unit cu 1oi, prin dragostea Lui fatd de noi, cd ne -are ln Sine ca om -pe toti. Se ddruielte TatElui avindu-ne in Sine pe toli. Ne scoate in Sine pe toli de osinda Tatilui ce plutegte asupra noastrd ca ciespdrliti de El. Jertfa lui Hristos e clar, insd;i rdscumlararb. E rdscurrparare cu caiitate de dar, Iar darul e semnul iubirii. E.dar total, sau jertfd, E clarril pe eare cdpeteniile Bisericii ii ar,luc pentru t9.ii. Dqr spre de_osebire de iertfele clin'Vechiul Testament, darul este Subiect, nu obiect. Deci se aduce si El lniusi. Fiild cu noi, ne uneSte cu Sine in calitate de dar adus 5i de subiecte ce li aclucem. Sintem gi noi dar gi aducd.tori ai darului. Prin aceasta ne unim cu Hristos, cu Tatdl $i intle noi, ca cei ce aducem acelaqi dar gi ne unim ln aceeagi aducere cu El.

SF. CTIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

stif prin diferite nnmiri, Iar aducerea darurilor in fiecare zi inchipuiegte s.rivirgireaneintrerupta ti Idrd. sfir,Sit a jertlei iui Hri^stos1n toatd ziua gi aducerea de daruri in fiecare zi de cdtre cei inctreptati in credinfd. Ci ci nu vor lipsi inchindtorii qi nu va inceta aducerea de claruri. Ci Hristos se va aduce pe noi ,gi pentru noi, fiind jertfit tainic in corturile sfinte. $i EI este dorul noslru Wim Si mai presu,sde toute. Cdci S-a adus pe Sine jertfd lui Dumnezeu gi Tatirl 9i nu pentru Sine, dupi invdtXtura cea negtirbitd, ci pentru noi, cei de sub iugul 9i vina pdcatului. Iar dupd asemdnareacu EI ;i noi ,s?nlemieltlc intrucit a fost otnorit piicatul in s[inl-itc, ca unii ce en7 nturit pd.ccttului, Anoi, si trdim lui Duntnezeu viafa cea intru stinlcnie .1r cul-iotie 416. ceasta parc sd ne-o arate aclucercade claruri din partea cilpeteniilor. Dar de voie{;ti,.sdo cercetiim pe rind cu rafiunile ei proprii, pe cit ptttern, 5i si o tilcuim clup6 putinid. l' r\LADIE : Foarte irirte. CHIRIL: Deci s-a adus cle fiecare un vitel. Iar crelegase care alr fost prrseintre lucruriie cortului sfint. Apoi s-a adu.sde fiecare un trlid de argint gi o cupii i $i aniiirdoui pline tle fiiinh cernuti, stropitd cu untdelemn, o cdfuie plind de tdmiie, un berbec, un miel de un an spre ardere de tot, un ied din capre peniru p5cat. $i acestea erau arderi de lot. Au mai adus apoi spre jertff, cle mintuire doud juninci, cinci lierbeci, cinci fapi, cinci rnielugele de un an. PALADIE: Explicd inainte cle toate, ce deosebire ar putea spune r:inevacd este intre jertfa de mintuire gi arderea de tct. CI{l}{L; Ascultd. Arderile de tot dintre anirnaie se ardeelt intregi cle focul sfint li nestins, ncscofinclu-senicidecttm riimic, ci liecare pirticicJr si mdclular suia la Dumtrezeu intru miros de bunb rnireasrnii.Iar cdle junghiate pentru jertfa de mintuire, primeau sfinf ire partiald, ca de piidd in umdrul drept, in cap qi in pic.rioare, in rdrunchi pi in ficat 9i in alte oarecare pgrti din liiutrtru. Deci nuraai lui Hristos i se cuvine (e vrednic) sd se aducd ardere de tot. Cici este cu adevSrat intreg sfint, intreg bine mirositor 9i sfinfit. Iar nou5 ne e propriu a nu avea o sfinfenie deplinii 5i o caliiate de jertfd in toate privinfeie, avind in noi oarecare intindciune riin pricina pdcatului din noi. <<Cacinimeni nu e curat de intindciu416. Hristos e darul nostru prim. Dar EI ne dd puterea si ne aducem 5i noi ne jertfd. intrucit nrurim egoismului, sau tuturor formelor de pacat, 9i prin acea^sta deschidem viefii ce ne vine clin Dumnezeu. Jertfa lui Hristos pune in centrul umanithtii por-nirea cl6ruirii cle Sine 5i aceasti pornire se revarsi din El Si in noi, Noi trei insuSim aceastd pornire unindu-ne cu El ln ddruirea Lui Si fdcind ca El sd se uneascd cu noi Dentru ctirulrea uoastri.

INCHINARE

DY DUrI

SI ADE\IAR

ner (Iov. 14, 4l, gi : <rgre.ge/ile cine le va pricepe I {Ps. lB, l3). De aceea poruncit r.a jertfa pentru rnintuire si nu fie arsd intreag5, ci sti legea a fie consacratii (sfinfitii, oferitd) mai degrabS,in parte. Oare nu fi se pare explicarea lirnpede 9i indestul5toarc 117 ? :) \LADIF.; Ba,fdri indoiaiii. CHIRIL: Sd incepem det'i a l;pune gi a infelege despre fiec'aredin ceie aduse ( e-"'a din cele l-rebuincioase pentru url folos. , PALADIE : incepe. CHIRIL: Deci de fiecare c,rpeteniecle seminfie s-a aclusun talger de argint si o cup5, arnindoud pline de fiiinr"rcernutd, imbibatb in untdeiemn. Rlidul, servegte ia rrrincdri gi se intrebuinfeazr pentru fripturi, cum a spus Mintuitorul lui Ioan, ucenicuiui crediucios,cinrl i-a intrebat, cine e cel care-L va vincle pe el. ,,Cel ce intinge mina cu Mine in blid,, {\{atei 26, 23). Despre intre}ruintarea cupei ce sb mai spun, cind in.sugilucrul o aratii ? Iar fdina cernutii e semnul piinii, pentru cd din ea se face piinea. Iar piinea viefii e l-Iristos.A;adar, prin blid Si cupd Si prin piinea din amindouii, c'ci erau pliue de fiiini cernui.ii,se inchipuieqte, ca pr:in mincare qi b5utur5, Hristos iiala gi de viatd fiicirtorul. Cdci zice : <<Amin, amin zic voLrd, de nu veli mlnca trupul Fiutui Omului .9i nu veli bea slngele Lui, nu veli avea viald intru voi> {Ioan 6, S4). Spunind apoi cd fdina era imbibattr cu untdelemn, ne cld chipul (tipur) a ceea ce se spune in i)salmi ; <Iubit-cridreptatea,yioi urif [drddelegea ; pentru aceeo T'e-a uns pc'tine Dttntnez,eule, Duntnezeul T:u, cu untdelemnui vese,liej mai rnuil decit |tr: pdrtasii ?'rii, (ps. 44, gl. Ctifr.riaeste. chipul 5i forrna unui altal de tdrniiere, care e fdcut la fel cu un vas pentru tdmiic. cdci F{ristos este bund mireasmh gi aitar de tiimiiere, neavind din afard buna mireasrnir,cum o avem noi, care cigtigdrn putinfa tle fi acesta prin participarea la virtute ;;i sfinfenia evlaviei. El are ca r)umnezeu de la Sine 5i in firea Sa cele' prin care ne lnlnuniirn de El 9i umple toatd lumea de mireasma mai presus cle iume gi mai presus de creatie. cdci e c;unoscut ca cel ce e prin fire gi cu adevdrat Dumnezeu gi are in firea Sa mireasma cunostintei Tatdlui. De aceeae l r l i n I c d t u i 61 t a .
417. E o identitate intre stareu de jertfd 5i cle sfin{enie; Ilristos e intreg sfint. pentru cd Se aduce in intreqims ca jertfd. Noi jertfim numai in parte, gi de aceea ne sfintim (ne consacrim) numai in parte. Hristos se cliiruiel.te ca om in intregiur,r, lritindu-Se pe Sine in intregime. De aceea Se deschicle in intregirne lui Dunnezeu. Noi riminem in partc neri.iruifi. Nu ne cldruim in intrcgime. De aceea netiescl'rizindu-ne in lntregime lui Dumnezeu, nu ne umplem in iliregime cle El, nu ne sfintinr total. Totugi aceasta ne ajunge spre mintuire. 4lB. Hristos e 5i altarul cel mai inalt Fi jertfa cea mai cleplinE prin Sine. E aitartii rlin imediata vecindtate a lui Dumnezeu prin Sine, pentru cE e unranitatca atotsfintd a Fiului lui Dumuezeu; e jertfa cea mai totald si mai curatd, petltru ca

i*

SF. CI{IRIL

AL

Apoi se 'aduce un bou gi un berbec r pe llngd acestea se aduce un miel 9i un ied de capre. Prin toate e desemnat Acela$i. Prin bou, pentru marea lui tdrie qi pentru cd boul std in fruntea animalelor prin blindele gi curdfenie ;i le intrece prin mdrimea corpului. La fei, toate ale lui Hristos se afld pe treapta spirituald cea mai inaltd 9i El lnsuqi le intrece pe toate 9i e deasupra tuturor printr-o deosebire neasemdnatd in orice. Prin berbec, pentru desdvirqirea, prin miel pentru nerdutatea lui. "Cdci eLt, zice, Iiind adus ca un miel tdrd rdutate spre c Ii jerttit, nu 6licm> (Ier. 11, 19). Prin ied, fiindcd a fost junghiat 1;entru cei pdcdtogi. Cdci iedul e jertfd pentru pdcate dupd lege. Iar Emanuil a primit mo,artea pentru noi ; 9i pentru junghierea pe care a suportat-o pentru noi am fost rdscumpdrati de vechile gregeli. Sau nu vei recunoagte cd aceasta e adevdrat a19. PALADIE; Cum de nu ? CHIRIL.' Dar observX cd boii au fost adu;i spre a fi dati la lucrurile cortului, ca la pornirile taberei, purtind ei poverile pe care' sd se elibereze siujitorii de muncd gi de ostenealS. Cdci Bjserjcc se odihneSte in Hristos li El ne poartd pe noi, nel5sind neamul sfint 9i cinstit gi poporul priceput la lucrurile slinte sd cadd sub munci mai presus de putere. A6a trebuie puse in legdturd cu Hristos cele amin1i1ga2o. Iar cele spre jertfa pentru mintuire le-au adus cdpeteniile pentru ei fur;igi, inchinindu-le intr-un oarecare mod cortului sfint gi oferindu-le lui Dumnezeu spre miros de bund mireasmd. Acestea erau doud junince, cinci berbeci, cinci fapi 9i cinci miei, Boul, am spus cd este flristos. Iar junincile sintem noi. Iar raliunea lor e intr-adevdr 9i vde umanitatea Fiului lui Dumnezeu, E cdtuia prin excelent[, pentru cd e locul cel mai inalt pe care std jertfa, ca Fiul Iui Dumnezeu ; e timiia cea mai binemirositoare, pentru cd pe acest loc, sau de pe ipostasul Fiului lui Dumnezeu se inaltd umanitatea Lui ca'jertfd. Cine poate dirrui mai total umanitatea ca jertfi Tatdlui, declt Fiul Lui ? gi ce jertfi mai inaltd se poate aduce Tatdlui (lecit umanitatea Fiuitti ? Buna mireasmi a ei, dragostea ei fali de Tatdl a devenit buna mireasmi a Fiului, dragostea Fiului, ln umanitatea ce se deschide in Hristos lui Dumnezeu, te deschi-InsuEi Fiului Lui. Aceastd dragostc a Lui lald de Tatdl se rdspindegte in noi toti. clc Lumea este umplutd din EI de o dragoste -fati de Tatdl mai presus de lunte, cdci e clragostea Fiului'Unul Ndscut. Numai din Hristos ia 9i omul puterea de jertfitor 9i jertfd, precum numai pril pdrtd5ie de El se inaltd in virtute, in sfintenie, in cunoa$terea adevdrului. 41g. ln toate cele din lume se reflectd, la diferite nivele, insugirile lui Dumnezeu 5i ale Cuvintului, prin Care toate s-au fdcut. ln El sint din veci icleile tuturor. be aceea cind sini acluse ca jertfe in Vechiul Testament, cle pre{igureazd jertfa hri Hristos. ' 420. puterea lui Hnistos odihneste Biserica, ajutind-o str sdvirgeascd lucrurlt mari, care depigesc eforturile omene;ti. Aga dobindim troi -prin Hristos rezultate mari fdrd prea mari eforturi. Ajungem sd ne incredem in El gi obiinem rezultate care Intrec puterile noastre,

TNCHINARE

IN

DUiI

$I ADE\/JIR

dit inruditd. Cdci bHrbatul e pururea conducdtor qi ln cinste $i slav6 aleasd Ia Dumnezeu. Martor despre aceasta e firea, care mdrturiseg-. te acest lucru. Iar femeia e mai micb gi mai supusd gi mai prejos de bXrbafi in tdrie gi slavd. Deci dupd asemXnareavitelului bdrbat, Hristos ne este conducdtor, iar noi ii sintem supugi gi mult mai prejos de El in tdrie gi slavi, fiind despdrtifi printr-o mare deosebire. Pentru c-5 degi S-a fdcut ca noi, - cdci juninca e de acelaqi neam cu vitelul - dar cele ale Lui sint ,cu mult superioare. "Cdci cine se vc asemdna lui Dumnezeu fr.ntre tiii lui Dutnnezeu, (Ps. BB, 7). Pentru cd l-Iristos e in acelagi timp ca noi gi mai presus de noi in indlfimea Dumnezeirii, mdcar cd S-a fdcut trup 41. Iar junincile sint doud, inchipiind, socotesc, cele doud popoare, care s-au unit intr-unul, Cel Care S-a fdcut pentru noi 5i intre noi adunindu-le in unitatea cea duhovniceascd. Iar berbecii 9i mieii in numbr egal gi iezii nu mai pu'}ini, lnseammullimea credinciogilor, care s-au adunat in timpul aI cincilea, in nd care a avut loc venirea Celui ce zice z <Clnd Md voi frndlla de pe pd.' mlnt, pe toli 1i voi trage la Mine" (Ioan 12, 32). Prin berbeci se inchipuie desdvirgirea credinciogilor in judecata gi integritatea vlrstei spirituale, se lntelege : a celei in Hristos. Prin miei, se inchipue desdvir$irea in simplitate $i ln nerdutate. Cdci zice : <<Nu tili, trafilor, copii Ia minte, ci tili copii 1n privinla fiutd.lii, iar Ia minte lili desdvirsifi> (I Cor. 14, 20), Iar prin iezii pentru pdcat, se inchipuie faptul' de-a avea totdeauna trebuinfd de cur5lire qi de iertarea gregelilor. De acee,a am gi fost invdtati sX zicem in rugdciune : <<$i ne iartd noud. gregeljle>. Cdci nu e timp cind cei ce sint cu adev5rat intregi Ia minte gi cunosc sldbiciunea firii omenegti, sd nu aibd trebuinl6 "sI strige : <<Cineva lnlelege gre$elile ?> gi : <<Decele oscunse ale mele curdleste-md" (Ps. 18, 13). Aceasta este jertfa duhovniceasci, cea birremirositoare lui Dumnezeu, pentru mintuirea noastrd. PALADIE; Adevdrat. CHIRIL: Agadar, precum am spus, prin vifei gi berbeci, prin miei, prin tapi 9i prin celeialte se inchipuiegte Hristos. $i nu cred cA aceastd tilcuire se abate de la ceea ce se cuvine. Iar dac{ ar voi ci421. Hristos e $i ca noi, 5i mai mare ca noi, cdci e si om 5i Dumnezeu. Deci se poate jertfi in locul nostru; fiind de o fire cu noi, dar se poate jertfi pentru tofi, fiind nesllrSit mai valoros ca noi, odatd ce e 9i Dumnezeu. El poate da simfirii SaIe umane o intensitate $i o ldrgime care ne cuprinde pe toli. In dragostea Lui inlelegdtoare fatd de noi, ca om, pune intensitatea si ldrgimea .lagostei dumnezeiegti' Ne ridicd mai presus de nivelul nostru ln dragostea gi jertfelrricia noastr6, dar rdminem oameni, uniti intre noi.ca oameni. Numai cel ce e om, dar'Si Dumnezeu, ne poate ridica gi aduna pe toti in dragostea Sa.

t-

i
; .

SF. C}IIRIL

AL

ALEXANDIIIEI

iteva sd aplice gi la noi infelesnl acestor lucruri, nu e nici o piedicd sd se adauge gi aceastd tilcuire a celor spuse. PALADIE; Care? CHIRIL: Jertfele sfintite se aducean, dupii lege, cle intregul Israil. Iar singele animalelor junghiate se vdrsa la dumnezeiesculjertfelnic. Fapta aceasta ne aratd ca in umbrX li ne infdtrigeazdindirect cd trebuie sd lnchindm lui Dumnezeu Cel sfint suflelele nttestre4z. PALADIE; Bine ai zis. CIIIRIL; Agaclar, olrandele se a<[uc rn ]ocul nostru gi pentru noi noi sintem cei ce sintem jertfili in ele, clupd chip (tip) a23. fi PALADIE; Adevdrat. C:HIRIL: Sd cercetdm deci cu sirguinlii cele aduse de tofi prin mina capeteniiior, ca si"l pulem privi frumusetea intelesului in duh. (lele aduse ln-.vasele de argint, adicd in blid gi cupd, erau fdind cerutrt6, inmuiatd in untdelemr:. Argintul e sirnbolul strdlucirri, iar fdina cernutd e simbolul viefii, fiind substanfa piinii care susline viala, precun untdeiemnul e simbolul bucuriei. Sb se aduc5, drept aceea, qi de noi ingine Dumnezetrlui Care este peste toate bucuria intru strdlucirea viefii, prin niidejdea cea intru Flristos. Circi zice : <<intrundrleide bucurafi-v<i, iRom. 12, l2). gi cum n-ar fi plini de bucuria cea mai inaltd cei ce au pdzit poruncile Mintuitorului nostru, cultivind .strdlucirea viefii gi a petrecerii ? Pentru cd ace;tia gi-au adunat in tot felul 9i in chip neindoielnic la Dumnezeu vistieria participdrii la slavi. "Cdci t,oi ati murit, zice, gi viala noastrd s-rr oscuns cu Hristos in Dumnezeu. Cind Hrisfo,s, viala noaslrd, Se va ardta, atunci, gi voi vd veli oldta intru s/nvd> (Col. 3, 4). " Agadar, fdina este imbibatl in untdelemn. Cdci in viata sfinlilor e imbibatd bucuria intru niidejclea slavei, impreund cu strdlucirea cuvio;iei gi a dreptdtriiaz+.
422. Eralo jertle oare se aduceau in Testamentul Vechi pentru tntrequl popcr, ca sd-l menfind in unitate. Aga se aduce jertfa lui Hristos pentru toatd comulitatea bisericeascS,pentru cd trupul lui Hristos este unul. Singelc animaielor se vdrsa peste jert{elnic, reprezentind sufletele tuturor, lntr-o unitate. Tofi se uneau intreolaltir in Dumnezeu. Numai in Dumnezeu sau in crerlinfd in Dunrnezeu Cel Unul se pot uni oamenii, deci gi membrii unui popor. Triburile pdginr-. erau divizate $i pentru cd se inchinau unor zei diferili. Omenirea poalc rleveni prin accea5i credintA, o unitate. 423. Dacb animalele se jertfesc in locui nostru, cu atlt mai mult Hristos, care are umanitatea Sa comrrnd cu a noastrd, Care ne iube$te 9i suferd pentru phcatele noastre. Umanitatea Lui e purtatd nu de un individ uman, care nu.ne poBte cuprinde deplin, ci de Fiul lui Dumnezeu care ne cuprinde cu simtjrea Lui pc toti, utipindu-ne cle Sine ca fii ln fatra Tatdlui. aZq. ln toate ale crealiei Si ln cele necesare noud este lntrupatd o insugire a lui f)umnezeu, dar 9i a sufletului lostru. I)acd n-ar avea declt un rost material, ar fi lipsite de un sens deplin. Cosmosul ar rimine nelrnplinit. Fdina cerut& e darul

't
ITC:TTTVANE T}I DUH SI ADE\,AR

367

#
*

#
3
#

3
t
*

Iar cdluia plind de tdmiie, inchipuind frumusefea sfinfilor Si alo"aclevdrat ma slinleniei ca in nigte vase alese; apoi cu sfinfenie atotbunb mireasmd ce se oferd Lui ca un dar. Sau nu riom socoti, Paladie, ed sfinlii sint nigte vase strdlucitoaregi alese? /,:;. PALADIE: Ba chiar a$a e. CHIIilL; Deci fiecare a adus un bou gi ei erau cloisprezece cu tofii. Acegtia poartd sfintul cort, fiind injungafi cite doi la un car ti sub un jug. $i au fost rinduili pentru serviciiie Levifilor. Lucrul acesta e un chip (tip) al celor doud popoare, care nu rnai sir-rt despitrfite prin neasemdnareadogmelor li a vietii, ci s-au unit gi s-au intiinil sub jttgul cel unul al N{intuitorului, purtat cu rdbdare gi biirbbfie. Chci zice: <fmbdrbdteazd-te ,'i sd se infdreascd jnima lo pl ;o esupra to pe Ilomnul" (Ps. 26, 20). Cdci boul e un animal rdbddtor qi foarte puterttic. Aga sint pei ce au imbrdfigat evlavia. Ei poartd asupra lor ca pe nn jug, pe Hristos, cum s-a preinchipuit in cortul sfint. Cici Ei Pavel a nrtmit Biserica trupul Lui (Col. 1,24). Iar cdtre Anania s-a spus despre el, aclic5 despre Pavel : "Mergi, cd vos aI alegerii imi este nceste, ca sti poarte numeJe Meu inointea neamurilor> (Fapte 9, l5). Pe lingd acestea, sint aduse un berbec Ai un miel, cale inseamni venirea la Dumnezeu pi predarea duhovniceasc5 in miinile lui atit a poporului mai bdtrin, cit gi a celui tindr. Cbci precum prin boi se inchipuia rdbdarea 9i bdrbdlia, la fel socotesc, prin ei s-a ardtat limpede abundenla rodirii intru blindefe a celor indreptali prin credinfd in Hristos. Cdci animalul acesta e blind 9i plin de rod. Dar aga sint tofi cultivatorii sirguitori ai vieluirii evanghelice, cdrora gi Hristos Insugi le-a spus ; "'l'ot celui ce cere, dd"-i,gf de /a cel ce ia ale IaIe, nu le cere; $i celui ce te love;te pe un obrez, intoarce-i gi pe celdlalt, (Luca 6, 30). Iar Pavel scrie : "Robul Domnului nu trebuie sd se rdzboiascd, ci sd fie binevoitor Iald de toli, invdlind intru blind,ele pe cei r:e slou impotrivd" (II Tim. 2, 24).
curat al ltti Dumnezeu 9i ddrnicia noastrd curEliti rle p5cat, de orice inlinare eqoistd. E hrana curatd a sufletului nostru. E darul curat al vielii noastre, dat noud de Durnnezeu gi lntors de noi ]ui Dumnezeu. E Hristos dat noud in uman:tatea asumati de El, intors de noi lui Dumnezeu in jertfa Sa. Fdina aceasta cernutd, ca dar al vietii, e imbibati de Duhul Sfint atit cind ni se di de Dumnezeu, cit Si cind ll intoarcem lui Dumnezeu. $i prin aceasta e lmbibat de bucuria lui Dumnezeu Si a noastrd cind ni se dd gi de lrucuria noastri gi a lui Dumnezeu eind i-L lntoarcem. Iar bucuria produce strilucire r;i lnvirluie in slavh pe Dumnezeu clnd ne dd darul, gi pe noi cind i-L intorrcem. 425. Dupd ce cdtuia a fost tnleleasd ca simbolul lui Hristos. iar tbmiia orsd ln ea ca jertfa Lui, acum e vdzutf, ca simbol al sfinlilor. din care ca din ni$te vasr- se lnalfd spre Dumnezeu sfinfenia binemirositoare a vielii lor. Sint rrase deschise spre lnbllime, nu spre cele de Jos,

ft

368

ST. CHIRII,

AL

ALEXAIVDRTEI

. Iar celor amintite trebuie se le urmeze aducerea iedului. Acesta socotesc cd nu inseamnd nimic altceva decit ceea ce am spus putin mai inainte, cd toti au lipsA de curdfirea prin pocdinfd 9i iertarea gregelilor, chiar dacd unii din ei ar fi buni Ia purtdri. Aceasta ptiind-o dumnezeiescul David, a spus : <De vei cduta Ia Idrddelegi, Doamne, Doemne, cine va putea suleri ?> (Ps. 129'3). Deci in legea veche iedul, e jertfa pentru iertare, iar acum jertfa noastrS' a celor ce ne opropiem de Dumnezeu in duh gi adevdr, e pocdinla gi cererea iert6rii. ospune tu intii, zice, pd.catele tale, cc sd te findreptezi> (Isaia 43' ..Am spus : mdrturisi-voi impotriva mea pdcatul 26). Iar David cint{: Tu ai iertat nelegiuirea inimii n1ele,, (Ps. 31' 5). meu Domnului, ;i 4)$' Oare ifi este acum limpede intelesul, darurilor cdpeteniilor ? PALADIE: E foarte clar. 1HIRIL.. Dar socotesc c5 trebuie s5 spunem si aceea cx dupx ce s-a adus jertfa de fiecare 5i pentru toti' s-a fdcut in cortul sfint tnceputul cuvintelor dumnezeieqti citre Moise, tdimdcitorul celor durnneneiegti. CXci s-a scris in Numeri z <Aceasta este sfinfirea iertfelnicu' tui, dupd plinirea celor rinduite dupd. ce |-a uns pe eI. Cind a in*at in cortul mdrturiei ca sd grdiascd [ui, a auzit glasul Domnului Dumnezeu grdind cdtre eI de deasupra acoperdmintului impdcdrii, care esfe pesfe sicriul mdrturiei, f,ntte cei doi Heruvimi. $i a grdit cdtre eI> (Num. 7, BB-89). Cdci numai dup5 ce s-a des5virsit cortul sfint $i s-a arXtat lumii adev5rata sfintenie' care este Biserica, s-a fdcut cdtre noi g1asul ,lui Dumnezeu gi Tatdl. Cdci <o grdit noud 1n FiuI>>(Evr. i, 2), care zicea cd este isp5gitor pentru pdcatele noastre' dup6 Scripturi (I Ioan 2, 2), Iar glasul a fost de deasupra Heruvimilor. cdci Durnnezeu e deasupra zidirii pi dincolo de ea, avind o superioritate fiin[iai[ 9i l5untricd fatd de tot ce e creat4n. lar Fiul, ca adev5ratul is'
426. ln legea veche se jertfea un .igq ca cerere a iertdrii. In Noul Testanient iertfa prin card obtinem iertirea e pocdinfa si cererea iertdrii. .A,cum fapta aceasta ie impiinelte pe plan lduntric, nu exterior' Omul a crescut duhovnicegte' -iZi. Numai'dupi ce s-a pregbtit omul prin j-ertfele -+n- lgSei 'eche pentru._nejertfd de ispdgire cesitatea ispdgirii, a venit Cuvintril lui Dumnezeu'la noi, fdcindu-Se 'Acum vorbit clar Dumnezeu omului despre necesitatea ispgsiri-i -si i-a idev6ratd. o-uf u dat aceasti ispigire in mod conqtient $i lnsotitd-de cuvint prin Cuvintul lttj Dumnezeu ldcut om, dai' 9i de cdtre noi in alipirea la El' Dumnezeu vrea ca noi sd exprimdm cererea iertdrii gi prin cuvint. Ne-o spune aceasta prin cuvintul Lt'i fd;i ;;. bar acest Cuvint iacirt o- exprimd totodatd El insu$i in numele nostru ceprin jertfa firii ieiea iertdrii cdtre Tatil, prin cuvintul omenesc lnsugit de El, dar- Si 'de ipostasul dumnezeiesc cuvintdtor' Cur intul lui Dumadusi Sale cuvlntdtoare, nezeu vine la noi, venind ca bumnezeire ipostaticd a cuvintelor. Si tot El se- face Cuvintul nostru, ca izvor ipostatic al cuvintelor noastre' In cuvinte se angajeazb ipostaiic dumnezeiLsc ai cuvintul . ipostatic omenesc. Numai prin cuvinte C".,i"t"l ca angajar'e a cuvintului ipostatic_dumnezeiesc, care unegte cu sine pe om ca cuvint ipostatic omenesc, se'restabilegte deplina comuniune irrtre om Si Dumnezeu'

TIiTCHINARE

TAI D(.ITI SI ADEVAR

p
)

pdgitor, transmifindu-ne glasui de sus al Tatdlui, a spus z <Cuvintele pe cue EI le grdlesc, nu slnt ale Mele, ci ale Celui ce M-a trimis pe Mine" (Ioan 6, 44). Agadar, de deasupra acoperdmintului de irnpdcare a venit glasul eze. Dar nu pufin te vei minuna privind ordinea in care vin cdpeteniile seminfiilor. cxci rinduindu-i-se fiecdruia o zi, in care trebuia sX irnplineascd cele poruncite gi sd aducd darul, au venit in ordine dupd hot{rirea Ddtdtorului de lege. Dar nu dup5. ordinea nagterii, adicd a virstei, nici amestecat gi oricum, ci rinduifi dupd o iconomie tainic5. PALADIE: Nu lnteleg ce este ceea ce vrei sd spui. Explicd-mi mai clar. CHIRIL: Voiegti si ingirdm in ordine gi unul cite unul pe cei nxscuti din Iacob ? cdci in felul acesta va apbrea clard schimbarea ln ordinea venirii lor. PALADIE r Aga este. CHIRILT Deci primul este Rubin, dupd el Simeon, Levi $i luda din mama Lia. Apoi slujnica Vala a n5scut pe Dan gi Neftalim, iar zelf.a, slujnica Liei pe Gad 9i Asir. rlia mai nagte, pe ringi ceilalfi, pe Isahar gi Zabuion. Din Rahila s-a nxscut Iosif ,5i Veniamin. Deci primii patru sint din Lia cea liberd, gi anume : Rubin, Simeon, Levi $i Iuda. urmeazx patru din sluJnicile vala 9i Zelfa $i anume : Dan, Neftalim, Gad 9i Asir. Dupd acegtia slnt iar{9i ceilalfi patru : doi din Lia, Isahar gi Zabulon, 9i doi din Rahila, Iosif 9i veniamin. Dar trebuie sd amintim cd sorful lui Iosif s-a imp5rfit intre douf, seminte, intre Efraim gi Manase, cei ndscufi din el. PALADIE: lnfeleg foarte bine ordinea numelor. Dar ltmureste ceea ce cdutXm ln acestea. CHIRIL: venind cu darurile, au fdcut aceasta nu dup5 vlrstd, ci cel dintii Iuda, mdcar cd era al patruiea dupd timp; dupd el Isahar, care era aI nouxlea, apoi Zabulon, al zecelea. ca o a doua grupd dupS acegtia, urmeazd : Rubin cel dintii ndscut gi simeon cei de dupx el pi al doilea. $i lor li s-a adxugat Gad, cel din slujnicd. Dup6 aceqtia, a treia ceat{ e alcdtuit5 din trei liberi : Efraim, Manase Si Veniamin. Iar a patra grupd gi cea din urmd e a celor ndscufi din slujnice. Acegtia sint iariisi trei : Dan, Asir gi Neftalim, des;i prin timpul nagterii se a-f,ldinainte de cei pugi in treapta dinaintea Jor, adicd pe Efraim pe Manase gi pe Veniamin.
4?8. De deasupra lui Hristos care a adus jertfd de impdcare lui Dumnezeu pentru noi, ca om.
24 _ Sf. CHIRTL

sF. CIITRTLan antxawpruEr

PALADIE: Asa este. Deci incearcd sd-mi explici care e motivul? CIIIRIL; Socotesc cd acest lucru iardsi este o ghiciturd prin care s:e aratd cd prin llristos au ]a Dumnezeu un loc mai inaintat ca cei din lege Si cA cei dintii ari lost puqi la urmd 9i cei din urmS' intii' cdci cei mai vechi in timp gi de aceea intii ndscufi, adic5 Israil, vin dup5 neamuri. $i cei ce au duh de robie $i sint fiii cetali roabe a Ierusalimului, vor fi ldsati in urmi, in ce privegte slava de fiii celei Iibere, care este maica noastrd a celor indreptali in Hristos 9i chemati la starea de tibertate prin duhui cel liber. Dar privegte, dacd vrei, exactitatea infelesurilor. cea dintii aduce clarul seminfia lui Iuda, din care S-a ndscut dupd trup Hristos. Dupd ea indatd Isahar gi Zabulon, care amindoi erau liberi ,li din libere. Apoi Rubin, intiiul ttdsclt, Simeon 9i Gad, care e din roabii. Prin acegtia se inchipuie Israil. Dar sd vorbim despre fiecare, culegind intelesul din proorocia fdcutf, de Iacob cu privire la ei. Deci a spus dumnezeiescul Iacob : <Rubin, intiiul n(iscut Ql meu, tu e$tj tdria mea 9i inceputul Iiilor mei, greu de conclus, dspru $i inddrdtnic> (Fac. 49, 3-4)' gi iapdgi : *Simeon Si Levi, Iralii care au sdvir$jt nelegiufuea din voia Ior. In slaluJ lor nu va intra sufletul meu 6i pe invoiala lor nu se vo rezema |iccftul meu, cd in iulimea lor au omofi.t oameni Si in polta lor du tdiat vinele taurului. Bleslemald iulimea lor, pentru cd e inddrdt' nicci gi minia lor, pentru cd s-a invirtogat" (Fac. 49, 5*71, Iar despre (Jacl s zis : olspjl d il va ispiti pe el Si-el iI va intinde pe acela l0 pi. c i o a r g >( F a c . 4 9 , 1 9 ) . Agadar, ,in Rubin e zugrdvit Israil, intiiui ndscut dup6 vreme, dar aspru, incldrdtnic gi ocdritor ; Simeon, cdruia i s-a addugat Levi, acelagi popor, gata la uciclere gi ca cel ce a omorit pe sfinfi. "cdci zice' 'care clintre proorc)ci nu l-au omorit pdrinlii rzoslri ?> (Fapte 7' <Pc 52). De asetnenea,ca cel ce a tfliat vineie taurului, care este HriStos. Cdci iru numai poporul Iudeilor e vdzut cutezind acele crime.impotriva sfintitor li a lui Hristos, ci la ele a conlucrat 9i Levi, adicd neamul sfiniit al celor ce stdteau lingd attar, cdrturarii 9i fariseii De aceea i9 proorociile protopdrintelui Iacob sint numifi Simeon 9i Levi. Iar in Gacl, care e din roabd gi este ispitd, e zugrdvit Israil ca cel ce e lipsit de noblefe in cuget 5i ispitegte pe Iisus Si ii intinde curse viclenincl impotrila Lui. Cdci s-au apropiat zicind ; nse cade a da bir cezaruJui, sau nu ?> (Matei 22, l7)' A$adar, ca se aduc iar{9i cuvintul Ia inceput, Israil cel dilltii -Lr,iscr.Ltin timp, cel aspru, incldrdtnic s;i ocdritor, cel ce e gata la ucidere gi are o minie blestematd, cel care a ucis oameni 9i a tiiiat vinele taua rului, cel josnic qi rduidcios in vicienii, care a intins cnrse 9i ispitii,

INCHINANE

lN

DUII

$I ADEVAN

371

fost agezat dupd cei in Hristos ti liberi, m5car cd va fi gi el liber dupd noi, cind va rzeni in sfirqit in fala lui Dumnezeu. PALADIE: Bine ai spus. CHIRIL: Vei intetege ceea ce spun, dacd ifi vei apleca mintea $i Ia cele ce urmeazd. ciici dupi aceia au adus daruri alfi trei ce se {ineau impreund gi erau din Rahila cea liberd : Efraim, Manase gi Veniamin. Apoi dup.i ei, trei unifi intreolaltd, care erau din slujnice, adicd : Dan, Asir gi Neftaiim, infelegi cleci cd premerg gi sint mai in cinste cei din cea liber6, apoi urmeazd cei din siujniie. Dar oare nu aceasta este ceea ce ne-a scris gi dumnezeiescul pavel insugi : <Cind va intra plindtatea neamurilor, atunci intregul lsrajJ sc v,a minlui ?> (Rom. 11, 25). PAI.ADIE: Drept ai grdit. Observatia e foarte subfire. CLIIRILT Cd nu s-a spus cerra mincinos, vei cunoagte foarte ugor. Cdci scriptura ne intdregte indatd in ceea ce am spus gi prin alte invdfdturi. Astfel Dumnezeu a rinduit ca plecdrile 9i opririle sau agezdrile fiilor lui Israil sd se facd in ordinea cuvenitx gi a poruncit s6 meargii in jurul'cortului, precum a cintat piea frumos fericitul David : <$i vei inconjura altarul tdu, Doamne, ce sd cucl g/asul Jaudei Taleu {Ps. 26, 6-7), sau: .rfnconjurat-am Si am jerttit in cortul tui jertla de strigare" (Ps.25, 11). Dar prin implinirea a ceea ce s-a poruncit se inchipuiegte $i altceva. Adicd nu trebuie sd ne despdrlim de Dumnezeu, ci sd apirem stind aproape gi in jurul Lui, f6rd sd se interpund pdcatul, fdrb sir ne separe rrreo pldcere lumeascd, ci agezarea dreaptd a minlii gi pornirea spre tot ce e 'u'rednic de laudd sd ne stringd in unitatea duhovniceascd. Cdci mai ales cei ce vor sd fie binepiXcufi, se cuvine sd aducx daruri. Pentru cd s-a scris : "Toli cei din jurul Lui vor aduce daruri>> (Ps. 75, ll). AstIel a poruncit ca ei sd porneascd deodatd cu cortul $i sd meargr in jurr.rl iui gi irrtr-o ordine care sd fie potrivitd virstelor, trece de la cei dintii la cei din urmd in chip neamestecat. Astfel sd-gi aducd darurile rinifi intre ei gi deosebifi. cdci s-a scris in Numeri : "$i c griiit Domnul cdtre Moise gi Aaron, zicind : Fiecare linindu-se d.e ceata 9i rle steagnl lui, clupd coseJe lantiliilor lor, sd tdbdrascd Iiii lui Israil irufintea Domnului, lmprejurul cortrtlui mdrturiei vor tdbdri Iiii Iui Israil,, (Num. 2, 1-2). Apoi aratd locul rinduit fiecXruia unde, cum qi care si titbdrascd. Cici adaugd : "$i cei dintii vor tdbdri spre rdsdrit ceata taberei lui Iuda, impreund. cu putarea lor. Lingd ei vor tdbdri cei ce lin cle .seminlia lui Isahar. $i apoi vor tdbclri cei ce lin de seminlia lui Zabulon,,

SF. CHTRIL

AL

ALEXANDRIEI

ta' (Num. 2, 3-7)' Apoi a amintit de a doua grupare' zicind : "Ceata berei lui Rubin spre miazdzi, impreund cu puterea lor Si cdpetenia paIiitor lui Rubin, Elisur, IiuI lui Secliuri luptdtotii lui nuntd'rafi sint de truzeci 9i pase de tnii $i cinci sute. Lingd ei vor tdbiiri cei ce se tin se fin de seminlia lui seminfia Jui sirneon. Lingd ei vot tdbdri cei ce Gad,(Num.2,lO--14).Apoiadaugdindatdatreiagrupare'zicind: tceata taberei lui Efrairn spre mQre, impteund cu putelea lor. Lingd ei vor tdbari cei ce lin de seminlil lui veniaminr (Num' 2' IB*22), "Ceata taberei In sfirgit, indatd amintegte de a patra grupare, zicind : ei vor tdbdri cei ce tin Iui Dctnspre miazdnoapte,cu putereT lor. Lingd Neffaljm' de seminlia lui Asir. $i rror tdbdri cei ce lin de seminlicr lui qopte de mii Toli cei numdrali din tabdra lui Dan o sutd cincizeci 9i cetele /orr (Num. $i $ase sufe. Ace.gtia vor purcede cei d.in urntd, cu 2, 25-31). Vezi c5 inainte a fost pus Iuda 5i cei impreunf, cu el 9i cI el. are in locul ales, cel spre rdsarit Ei spre miazSzi ? c6ci cei in Hristos sint lumind si ard de cluh. Al cloilea e Rubin $i cei impreund cu el. $i cei de al treilea sint iardpi cei nascufi din liber6. Apoi dup6 acegtia alti (vor purcede cei din trei, cei din servitoare, despre care s-a spus cd in urm6>. Deci nu e vadit gi cu totul neincloielnic cH ai doilea, sau cel cel liber T{ristos a fost cinstit gi chemat inaintea celui intii ndscut, 9i 'care sint diu in credintS inaintea celor din robie ? CSci cei dintii, ilucla, merg inainte pentru Hristos. Iar ceilalti de-abia vin pe urm[ 9i sint pugi ln rindul al doilea. in. PALADIE: Drept ai spus. $i md minunez de o apa de subfire telegere.

'

t :

lr

CARTEA A UNSPREZECEA Despre preotie gi ci preotia cea dupd lege era chip aI celei in Hristos

CHIRIL.' Am fircut o tilcuire indestuldtoare gi plind de sublirirnea finefei duhovnicegti a cortului gi a celor poruncite cu privire Ia el. Dar se cuvine, precum mi se pare gi gtiu cd vei spune 5i tu, sii incepem a vorbi despre mdririle preotiei gi despre modul in care prin preofia cea in chip (tip) 9i dupd lege, se inclicir cea adevdratd, adicd cea ln Hristos, care prin El sfinteqte neamul inchinat lui Dumnezeu, adicd pe cei strdlucifi in credintd gi ridicafi la fantiliaritatea cu Durnnezeu, prin impdrtdsirea de Sfintul lutr 428bis. PALADIE: Se cuvine, pe drept cuvint. '' CHIRIL; Dupd ce s-a isprdvit de lucrat cortul sfint cu podoaba cuvenitI gi a primit chip ceea ce s-a ardtat in mintea dumnezeiescului Moise, Dumnezeu a instituit pe preofi, zicind: "$i lu adu ]a tine pe Aaron, Iratele lriu gi pe Iiii lui din Iiii lui Isrci/, cct sd-Mi Iie Mie preoli: pe Aaron gi pe liii lui Aaron: Noclnb, Abittrl, Eleazar ,li ltamar (Ieg. 28, l)., Deci cei alegi au fost chemati cu numele la slujba preotiei. Cdci <nu-gi ia cineva sie gi cinstea, ci eel chemat de Dumnezeur:, dupd cum s-a scris (Evr. 5, 4). De aceea sd nu meargd nimeni de ia sine la slujba de preot, ci sd aqtepte chemarea42e.Cdci incercind sd rdpeascd ceea ce nu are prin hotdrire de sus, va suferi osinda lui Datan, qi Abiron. $i sd nu te mire dacd cererea acestei slujbe de cdtre noi insine este o nebunie gi un lucru urit, cincl gi despre Hristos lnsugi scrie Pavel : ..Nu a socotit sd .se tacd pe Sine insuti arhiereu, c.i CeI ce a
428 b. Cre$tinii sint cei ridicati la o intimitate reald cu Dumnezeu prin Duhul Sfint. Ei nu rdmin lntr-o legdturi cu Dumnezeu de la distantd. Prin aceasta sint slinlili su adevdrat, sau neam sfint, 429. Dumnezeu cheamd cu numele pe cei ce vrea sd-i {ie preoti. Dar aceastd chemare nu li se face direct in constiinl6. DacE s-ar face chemarea aga, ar putea pretinde unii cd sint chemafi, fdrh sd fie de fapt. Ei sint ciremafi prin cel ce are o rdspundere recunoscutd pentru poporul lui Dumnezeu : in legea veche prin Moise, ln Bisericd, prin episcop. in legea veche a fost chemat Aaron ii urmagii lui dupd trup t in Bisericd, preotii nu se cheamE in baza na5terii din preolii dinainte, ci su{Ietul lor cunoscut de'Dumnezeu Si ardtat ca vrednic de preolie episcopului. In Vechiul Testament Dumnezeu a ales un popor unit trupeqte ; in NouI Testament, un popor unit sufleteqte prin credinfd.

374

SF. CIIINIL

At

AI.EXAhIDNIEI

grdit cdtre El : Tu e$ti Weot in treac, dupd. rinduiala lui ,ryleichisedec" (Evr. 5, 5-6; aro.Deci cuvintul care s-a spus iariigi in chip infelept cdtre l\'{oise, este o icoand a chemirii cu care a fost chemat Hristos. Cdci s-a spus : ".5i fu adu Ia tine pe Aaron, tratele ttiu gi pe tiii lui>t. Iar <<adu,, altceva inseamnl decit : apropie-fi-l gi cheamd-I. $i Hrisce tos a fost, aga zicind, chemat spre. a fi arhier:eu prin voia Tatf,lui. Dar irnpreund cu Et au Iast chemali pi intr-un anumit fel;.$i au tost rinduili impreund lucrdtori in slujba preoliei Si dumnezeiestii ucenicii. De aceea au gi spus limpede : aimpreunci lucldtori ai lui Dutnnezeu sinfem> (I Cor.3, 9 ; Rom. 16, 3) gi au cutreierat tot plmintul, sdvirgind pe seama popoarelor slujba sfintd a Evangheliei. Desigur, au fost chemafi la apostolie prin Hristos $i cuvintul e adevdrat. Dar lucrul dcesta a fost gi el voit de Tatdi 431. C{ci una e hotirirea cu privire la toate.cele ce se fac, penttu cd FiuI e sfatul, infelepoiunea 9i voinfa Tatf,lui. ASadar, Aaron e chipul (tipul) ,lui Hristo.s gi instrtuirea in umbre incr"rmai inainte a preoliei in duh Si adevdr. Dar observi cd i se porunce$te lui Moise sd-gi:aduci la sirre pe Aaron. Cdci legea e slabd 9i nedeslvirgith, dacd e desp5rfit5 de Hristos: (penfru cd. esfe cu neputinld ca slngele de tauri Si de lapi sd inIdture pdcatelen (Evr. 10, 41,<<DarHrisfos aducind o singurd jertld pcntru pdcdtoqi, a desdvirSit pentru veci pe cei ce se sfinfesor (Evr. 10,l4). Sd gtie deci cei ce sint prieteni ai umbrei 5i ai literei gi se fin strins de rinduielile mozaice, cd de nu vor aduce la ei in$iSi pe Arhiereul gi Apostolul mdrturisirii noastre, pe Iisus Hristos, sirguinfa slujirii lor in chip (tip) nu-i va duce la nici un rezultat. CSci ce laude poate avea la iubitorul de virtute Dumnezeu, viata cea dupii lege? De aceea gi prea430. Chiar Hristos, sau Fiul lui Dumnezeu nu se face om. ca sE sc aduci .in aceasti calitate jertfd Tathlui, firi voia Tatdlui, ci cu voia Lui (Ioan .1, 34). Preotul, ca ccl ce aduce pe alfii la Tatdl, nu o face aceasta firi trimiterea gi pulcrea .Lui- Nu poate lega cineva pe altii de Dumnezeu, f6ri voia lui Dumncreu. Preotul trebrrie si aibi constiinta cd e trimis de Dumnezeu, ca sd vibreze in el puternic sentinentul rispunderii pentru slujba lui. $i aceastd con5tiintd trebuie s5-i fie insuflati ;i rle ce are el insugi rhspunderea cE trebuie si cheme pe altul la preofie. I)umnezeu cheamd la aceasti siujire pe cel ciruia i-a dat darul pentru ea. Aceluia ii intbreSte darul sf,dit in fire prin harul hirotoniei. 431. Dumnezeu Tatdl L-a rinduit din veac gi pini in veac Arhiereu pe Fiul Siu. Dar acesta dupd ce gi-a inceput slujba de Arhiereu dupd intrupare, a chemat indatd pe cei 12 ucenici ca nimpreund lucrdtori in slujba preofieir, a5a cum lv{oise, chemat de Dumnezeu Ia conducerea poporului lsrail, cheami ca impreuni lucritori cu sine pe Aaron gi urmagii lui. Moise nu inceteazd dupd ce cheam{ pe Aaron din exercifiul slujbei lui. Nici Hristos nu inceteazd sd fie Arhiereu, dupd chcmarea vdzuti a ucenicilor ca impreuni arhierei. Ace5tia nu-L lnlocuiesc. Dar gi Hlistos ii aratd pe arhiereii $i preotii vezuti ca necesari pentru exercitarea vdzutd a preotiei impreurr5 cu Hristos gi din puterea lui Hristos. Aia gum a fost necesar ca Fiul lui Dumnezeu sE ia trup ca si lucreze rnintuirea noastrd,.aga e necesar ca siujirea Lui si fie continuatd pe plan vdzut clup6 lndlfarea Lui la cer, dar nu fhrh puterea Lui datA lor prin Duhul Sfint. .

2
I

lNcHrNAhE tN drrH st apiVan

375

lnfeleptul Pavel ne spune cd pentru indlfimea mai presus de toate a cunogtintei lui Hristos a socotit clrept gunoaie cele din lume gi a ales in locul lor pe cele duhovnicegti. Aceasta lnseamnd a aduce spiritual ia sine pe Aaron 432. PALADIE; Infeleg ce spui, Cuvintul e clar. CHIRIL : Dar spunind : <Adu la tine pe Aaron, tratele tdu), socotesc c5. Dumnezeu a gtiut cd acest lucru contribuie gi in alt mod Ia un folos in inteles duhovnicesc. Infelegi, ce spun ? lvloise a fost trimis sd scoatd pe Israil din necazul din Egipt. Dar v5zind cd intreprinderea aceasta e cu mult mai presus de puterea. omului gi intrece mtlsurile forfei gi ale elocinfei de care dispune el, s-a rugat zicind: <Iatd eu nu slnt ugor Ia grai, nici dinainte de iefi, nici dinainte de alaltdieri, nicl de clnd ai lnceput sd grdie,pti slugii tale. Pentru cd sint slab Ia g/as pi zdbavnic Ia lirnbd" (Ieg. 4, 10). Iar Dumnezeu a zis la acestea; nCine a d.at gurd omului, cine a Id.cut surd 6i mut, vdzdtor Si orb ? Nu eu, Domnul Dumnezeu ? $i acuma mergi, ,ti eu \roi dcschide guro tdD (Ie$. 10, 11-12). Dar coplegit de indllimea slujirii, s-a temut iar;"rgi a zis: gi aMd rog, Doamne, alege pe altul, puternic, pe care sd-I trimifi,r,(Ieg. 10, 13). Atunci Dumnezeu a ales indatd pe Aaron, ca chip {tip) al lui Hristos, care gtie sd le implineascd toate cu ugurintd. $i nu s-ar fi izL.dvit Israil altfel, de nu s-ar fi dat impreund lucrdtor sldbiciunii in glas 9i neputinfei lui Moise, Hristos in icoana lui Aaron. ASa s5 intelegi gi acest loc. Cdci spre a desdvirgi sldbiciunea legii, in Hristos, a ridicat la preofie pe Aaron 9i i l-a addugat cu folos fericitului Moise. Pentru cd legea nu e indestuidtoare nici spre eliberare, nici spre a putea desdvirgi in sfinfenie pe cei eliberati, ci Hristos ne este 5i eliberare sfinfii fiindu-i impreund lucrdtoli, cum i-a fost atunci si sfinlenie1.33, Moise lui Aaron il Egipt 9i tot lui Aaron fiii lui. cdci arhiereului $i cdpeteniei tuturor Hristos, i-au fost impreun5 lucrltori in chip spiritual dumnezeiestii ucenici, addugindu-r-se Celui ce toate le poate implini, nu ca unuia slab in putere, ci ca unii ce au fost chemati Si bine alegi ca sb-i slujeasc5 9i au cigtigat de la El vigoarea pentru toate. Despre aceasta va mdrturisi qi dumnezeiescul Pavel, zicind : aToate le pot in Hristos, Cel ce mf, intdrepte pe mine> (Filip. 4, t3) 4u.
432. Dac"amai inainte a fost lnteles Moise ca prefigurare a lui Hristos care cheamd prin Aaron 5i cei din famiiia lui pe ucenici, alci e inJeles Aaron ctr Hristos, Arhiereul adevbrat, care completeazd pe Moise. 433. Hristos, Aririereul cel mare, dest"rvirgegtc eliberarea noastri, c&ci nu ne elibereazd numai clin robia patimilor exterioare ale altora, ca Aaron, ci din robia pdtimilcr noastre ; apoi ne sfinlegte prin virtuliile ce le dobindim 9i prin Sfintul Duh ce se sdlEsluie5te noi. hr 434. Aici liii lui Aaron sint vdzuti ca ucenicii lui Hristos. A5a cum liii lui Aaron l-au succedat in arhierie, aga L-au succedat Apostolii pe Hristos. Dai "puteiea" ar-

376

SF. CIIIRTII-

AL

AI,E'(ANDNIII

PALADIE.. Aqadar, Aaron 9i ceilalfi au fost aleqi 9i chemafi pe nume la preofie. CHIRIL; Pe lingd acestea, a poruncit sd li se pregdteascd vestminte strdlucitoare gr vrednice de slujba preofeascS. "Si voi foce qest" arrtinlsfint lui Aaron, Iratelui tdu spre cinstire Si slovd. gi tu grdieyfe tuturor celor cu cuget frnlelept, pe carc i-am umplut de duhul sinrfirii. tSi vor Iace vestmintul sfllnt al lui Aaron spre sfinlire cu care sri-mi preoleascd.Mie> (Iep. 28, 2-3). Preainfeleptul Pavel sfdtuieqte pe cei indreptafi prin credinlX sd imbrace vegmintul cu adevdrat sfint si din cer, scriind : "lmbrdcali-vd ln Domnul noslru lisus Hristos) (Rom. 13, 14). Iar proorocul Isaia a strigat de mai inainte zicind ca din partea Bisericii : ,,Sd se veseJeoscd suflelul meu lntru Domnul cd m-a imbfi.cat in haina mintuirii Si in veqminlu/ bucuriei> (Isaia 61, 10). Deci Hristos este vegmintul cu adevdrat spre cinste gi slavd neamului sfinfit gi sfint, podoaba strdlucitoare gi mai presus de orice porloabd a sufletelor sfinfilor. Cdci zice : "Cili in Hristos v-ali botezat, ln Hristos v-ali lmbrdcat> (Gal. 3, 271, $i adev5rat e cuvintul. Iar legea impodobegte pe Aaron ca ln umbre, referind la Hristos slava imbrdcdmintei lui felurit lmpodobitd. In alcdtuirea ei meptegugitd e im. preund tesutd o rafiune tainicd 9i subtire care indicd prin ghiciturd slava Mintuitorului. Cdci privegte cd zice : cei ce au lucrat vegmintele, s-au umplut de infelepciunea cea de la Dumnezeu, care i-a cdlduzlt la o lucrare lmpodobitd li bogatd 9i lnfloritX gi a lnscris in vegminte slava lui Hristos d35. Acestea si:r,t : pectoralul, umdrarufi, stiharul, pind la cdlciie, vegmintul impodobit cu franjuri, chidara Ei brlui 9i pe lingd acestea, alte citeva piese cu megtegug lucrate, de care vom vorbi pe rind pe cit se va putea. Deci a zis despre cele ce trebuiau folosite pentru vepminte : .$i ei vor lua aurul, hiacintul, poilira $i rosul gi mrifasea" (ieg. 28,
hieriei sau a preoliei o au ace$tia de la Hristos. Si toti urmasii Lui au aceastd putere de la Hristos. Fdrd El n-ar putea fi arhierei 9i preofi. Din El le curge mereu puterea preoliei. In preolia lor vdzutd se continud preotia la inceput vdzutd apoi nevdzutd a lui Hristos. Un singur Arhiereu e lucrdtor tn tofi ln cursul timpului. Aceasta dd unitate Bisericii. 435. Vegtmintele preofilor legii vechi prefigurau pe Hristos ca tmbrlcEminte a sufletelor sfinte, dar gi ca imbrdcdmintea duhovniceascd a preofilor Noului Testament, Se face o deosebire intre sufletul omenesc Ai virtutiile lui. Cdci sufletul poate sd nu fie lmbrdcat ln acestea. Dar Hristos nu poate si fie fdrd acestea. El lnsugi este suportul acestora. Cine lmbracd pe Hristos, nu se poate sd nu le imbrace pe acestea, $i nu le poate tmbrdca pe acestea decit alipindu-se prin credinfi la Hristos. Avintl cineva pe Hristos in Sine, ie are pe acestea. Hristos e una cu imbrdcbmintea strdiucitoare, plind de slavd a virtutilor: a curdfiei, a iubirii. Preotilor li se cere in mod deosebit sd fie lmbrdcati ln Hristos, in virtutile Lui de curdtie 9i d6ruire jertlelnicd.

k
TNCHINANE lTg DI'H SI ADEVA3

c7l

5). Aplecindu-te cu o intelegere subtire asupra celor spuse, ia seama, inainte de toate la aceasta. ' PALADIE: La ce ? CHIRIL; Oare nu s-au fdcut gi toate cele din cort, care erau chip (tip) al lui Hristos, din aur gi mdtase, din porfird ti rogu risucit 9i clin hiacint ? PALADIE: A$a este. CHIRIL: Deci observd cd $i imbrdcdmintea inaintestdtltorului in preolie s-a lucrat din acelea;i, p;urtind gi ea ca ,in icoand 9i chipuri (tipuri) slava lui Hristos. Pentru cd aceleaqi cuvinte Fi aceia$i infeles indicd frumusefea lui Hristos. Cdci prin aur se lnfelege ca Duntnezeu, prin porfird ca cel ce are demnitatea impdrdteascd, prin mdtasea find precum Cuvintul subfire gi netrupesc, iar prin rofu, trupul, prin hiacint cu infdfigarea cerului - cdci aceasta e culoarea hiacintului - ca cel ce e de sus li din cer. Cdci oare nu e deodatd Dumnezeu gi Impdrat, Cuvintul lui Dumnezeu Tatdl ? PALADIE: Cum de nu ? . CHIRIT: $i oare fiind Cuvintul sublire gi netrupesc al Tatdlui, nu S-a coborit in trup gi nu e de sus ? PALADIE; Adeldrat. CHIRIL; Agadar, din aceleagi materii s-au fdcut in mod neschimbat, pentru o infele';ere subtire, Si ve$mintele qi cele din cortul sfint. Dar e destul despre acestea. Acum e vremea sd vorbim despre cele fesute in mod felurit, spre cinstea ti slava lui Aaron. Deci zice : "$i '"or Iace umdrarul din mdtase tdsucitd, lucru lesut $i lmpestritor. Doud umd.rare vor Ii lui, linindu-se unul de altuI, atl.rnate de amindouri pdrfjle. ^5i lesdtura umdrarelor, cere slnl osuprc lui, dupd lacerea lor, vu ti d.in aur, hiacint, nortird. ti rotu tors gi din mdtose rdsucitd." (Iey. 28, 6-8). $i dupX ce a ardtat materia amintit5 a vegmintelor, adaugd indatd : <$i vei lua doud pietre, pietre de sntarugd, 6i vei sdpa in ele numele liilor lui Isroil; tase nume pe o piatrd Si celelalte gase nLrme gse cealaltd piatrd, dupd |aceree lor, lucru de megtequg in piatrci. Sdpdturd. de pecete vei sdpa in pietre cu numele tiilor lui Israil. $i vei pune cele doud pietre pe umerii umdrarului. Pietre de pomenire sinl tiilor lui fsroi/> (Ieg. 28, 9-12). PALADIE; Adinc este, pe cit se vede, infelesul celor spuse. Dar incearcd mai intii sd-mi spui ce este lucrul numit umdrar 9i care e felul alc5tuirii lui ?

ry

sF.

CI{IRTL'

AL

.CLEXANDRTEI

CHIRII; A poluncit sd se facd o fesdturd in chip de tunici ce co, L.'orapind la piept gi se inbrdca pe deasupra I'egmintului ce era pd dedesubt, pe pieie si ajungea pind la picioare. Ea fuigera de strlilucirea aurului si a porfirei gi urnplea de admiratie respectuoasd gi. sfinti ochii privilorilor. ;11 socotesc cd a numit-o aceasta umirar, pentru scurtirnea ei gi pentru cd abia se intindea pe amindoi umerii. ln acest urndr a poruncit fiifig sx se prindii doud pietre (acestea erau smaraJrlele), strinse in impletituri subfiri, in care erau siipate cu mestegug seminfiile cu numele. scrise cite gase in fiecare piatri. $i care e rafiunea acestui lucru, ne-a ldmurit el insugi, zicind : <$i va lua Aaron numele tiilor lui Israil lnaintea Domnului pe cei doi umeri ai lui, Dometidre pentru ei,.' (Ieg. 28, 9-lZ). PALADIE r ce vom socoti cd se inchipue prin pietre qi prir-r cele sdpate in ele ? cHIIilL: Ascultd. Smaragdui e o piatrx de culoare potolitd, pufirr inchis5. In adincul lui inoatd o strdlucire gi lumina e amestc.catticr.r intunericul, fiecare atrxgind prir.'irea la sine. Dar privind ochiul ,trupului spre indlfime gi in sus gi afintindu-l in adlncime spre eter 9i cer, nu intimpind o astfel de priveligte ? cdci eterul din indlfimea supremd. e negru in adincimea lui gi amestecat cu o luminllr moderatf,. PALADIE: Aga este. CHIRIL: Deci Sfinta scripturd foloseqte smaragdul ca icoani a cerului. $i sd nu te miri cx il aseamdnd altddati si cu safirul. cxci safirul e de culoare pufin inchisd gi nu e cleparte de infdlisarea smaragdului. Pentru c& s-a scris in Iegire astfel : <gi s-a suit Moise si Aaron gi l/adab +'i Aviud si gaptezeci d.in bdtrlnii hui rsrail. ,si ou vdzut locul unde a stat Dumnezeul lui /sroii. gi cele de sub picioarele rui ca un lucru de piatrd d.e satir gi ca chipul td.riei cerului, prin curdfie" (Ieq. 24, 9-ro). Cdci deoarece israelifii pe cind erau in Israil au slujit zidirii gi numeau cerul Dumnezeu, spre folosul lor li S-a ardtat Domnul tuturor gezind pe tdria ins5gi, ca si gtie ci toate le are sub picioare gi cd este 9i Stdplnul tuturor, ca Fdcbtorul lor. infelegi deci cd Sfinta Scripturei foloseEte piatra de culoare pufin inchisi, de-o lumind rnoderatS,ca un chip gi ca o icoand a cerului ? Cdci e de un vindt strhlucitor. PALADIE.. Foarte bine ai spus. CHIRIL.. Agadar, smaragdul e semnul cerului, avind inscris in sine pe Israil, dupd neam gi locul in umdrar. prin aceasta se poate infelege cd cei ce au (primit) dobindit inscrierea in cer, se odihnesc, ldrd indoiald, in Hrisfos, care ii poartf, pe cei buni pe umeri gi-i are

INCETNARE

IN

DUII

$T ADEVAR

ca pe nigte copii. Ceva asemdndtor a spus gi dumnezeiescul Vfoise' infdfigind pe Israil sttb ocrotirea lui Dumnezeu. "Ca un vultur Si'a acoperit cuibul sdu pi spre puii stii s-c dorit ; lntinzindu'$i aripile sdle i-a primit pe ei $i i-o luat pe ei pe umerii sdir (Deut. 32, lll, Dar gi David ii spune fiec5rui sfint, care s-a sAIASluit intru ajutorul Celui Preainalt : <Cu spatele sdu vo umbri lie, (Ps. 90, 4). Spate numegte, precum socotesc, p&rJile de sub grumaz gi umerii, nu spinarea' Deci vor fi purtafi pe umeri, dupd cuvintul proorocului (Osea 11,3) $i vor fi luali pe brafe, ca vechiul Efraim, cei ce au doblndit acea inscrlere de sus, pe care Mintuitorul le-a infdtiqat-o plind de slavd $i vrednicb de admirafie gi mai presus de darurile dumnezeieqti, spunind sfinfilor ucenici : "Nu vd bucurali cd. dracii se supun voud, ci vd buauali nai mult cd. numele voaslre s-ou scris in ceruri, (Luca LO, 2O). Iar inscrierea r)e pietre a spus cd va fi spre amintire pentru fiii Itti Israil in mintea Domnului, pentru cd Acela privi, a;a ziclnd, in persoana iui Aaron. Ciici Dumnezeu Si Tatd.I ne priveEte 1n Hrl'sfos spre ,Jducere orninte gi ne-am ff,cut in El cunoscuti pi vrednici de prlvire si co scri.ti ln cartea lui Dumnevs4136. PALADIE: Drept ai spus. CITIRILT Dar porunceqte sd i se adauge acestuia 9i altd podoab5, zicinct ' "gi sri taci mici peveze turnate din aur curat. $i sd faci douri tranjuri din aur curet, amestecete in Iloti, Iucru lmpletit, Si sd pui f ranJurile lmpletite peste paveze, pe umerii dinainte. $i sri faci un ra' llonal (engolpion) aI judecdlilor, Iucru de lesdtor, dupd IeIuI um,iraru' Iui, sd-I taci pe eI din aur $i hiaclnt $i poilird ti rotu qi mdtase toarsd. Sd-l fctci in patru colluri. Sri fie de dou palme de lung ,ti de o palma de lat. Si sci leti in el lestiturd de patru finduri de pietre>t (Ieg, 28, Apoi dind felul pietrelor, adaugd : "$i pieftele sd Jie de la l3-t7). numele tiilor lui Israil doudsprezece, dupd numele lor, sdpd.turi de peceli in tiecare dupd numele lor, sti lie pentru cele doudsprezecesemin{ii> (IeS. 28, 2l). $i dupd putin continud : "$i vo purta Aaron numele Iiilor lui Isroil in (engolpionul) ludccdfii, pe piept, cind va intra in SIinta, amintfuc intfintea Domnului Dumnezeu" (Ieg, 28, 231. PALADIE: Adinc lucru este rationalul (engolpionul). Chiar 5i moCul alc6tuirii lui mi se pare cd e foarte greu de inteles.
436. Aaren poartd pe umerii sdi numele celor dousprezece sernintii ale lui Israil, prefigurind purtarea de cdtre Flristos pe umeri a tuturor popoarelor. Aceasta inseamn6 pe de o parte rdspunderea asumatd pentru toti onmenii, pe de alta, punerea lor sub privirea permanentd a Tatdlui, Avindu-i Hristos pe toti ln Sine, iar Tatdl avind pururea la El, ii are pururea inscrigi in mintea Lui, Aceasta inseamnd cd sint scriqi ln cartea Lui. Relafia intre Tatdl 9i Fiul a inclus, dupd intruparea Fiului, preocuparea lor de oameni.

SF. gfIInIL

AL

ALEXAI.IDRIEI

CHIRIL.' Sd trecem deci la explicarea lor gi si ne apropiem de adevdr; degi greutatea drumului nu ne ingdduie sd ajungem chiar la eI. cdci e mai de folos sE privim cele nevdzute mdcar in oglindd, declt sd nu le cunoagtem de loc. Deci voi grdi, a5a cit voi putea gi cit md va ajuta priceperea. A poruncit sE se facd doud mici paveze din aur culat, mai late deeit cercul unei monezi, dar in forma ei. cdci moneda are formd de cerc. Apoi doux franjuri impletite in flori din aur curat. Franjurile zicem cd sint i5nfigoare, avind o infdfigare pestritx prin culori. crci prin flori a infeles culorjle. Iar acestea erau vison gi porfir5 gi fir de aur ;i vindt si rogu tors. Pe lingd acestea a spus sd facd o fesdtrrrd in patru colfuri, in formd cle cub, cu toate laturi]e de o palmd. $i a mai spus sd se feasx in ea doudsprezece pietre, agezate cite trei, incit in cele patru rinduri sd fie in ele sirpate numele semintiilor. Agaclar,pavezele erau atirnate de umdrar prin ldnfigoare aurite gi irrpestrifate, fiind agezate de indatd sub el, inclt partea de deasupra lor p6rea sd stea chiar pe umeri, dar atingeau pieptul gi se tineau d.easuprasinilor. Iar de paveze era legat prin alte ldnfigoare engolpionul (rafionalul) judec5|ilor, care se lntindea pe piept, atirnind de el franjuri. Acesta era un obiect admirat de privitori, strxlucind de pietre ti de aur, 9i e impodobit in chip minunat tn culorile altor materii. Aceasta va fi iardgi spre pomenirea fiilor lui Israil inaintea Domnului, cind va intra Aaron in slinta. oare ifi este acum clard, pe cit se poate, forma acestor lucruri ? PALADIE.' Da. Dar din ce pricind s-a numit acel obiect rationajudecdfilor ? lul CHIRIL.' oare nu am spus, finind seama de rdddcina cuvinturui, cd obiectul de mai sus s-a numit umdrar, pentru cd era intins pe amindoi umerii ? PALADIE; Da. gi ce-i cu asta ? CHIRIL r Jinind seama iardqi ?e rdddcina cuvintului 9i de asemdllare, vom spune cd obiectul acesta s-a numit ralionalul judecdfilor,
Dar dacd Hristos ne poartd pe noi ca Arhiereu tn fafa Tatdlui, preotul. de asemenea trebuie sE ne poarte ca chip vdzut al lui Hristos. $tiincl credinciogii acestea, vor rdmine in legdturd cu preotul. Prin eI se pdstreazd toti in unire cu Dumnezeu. Aceasta este Biserica. OmuI e fiinta chematd sd aibd grija de sine, dar Si de allii. -nici lnsd nu el insugi s-a luat pe sine si pe altrii tn slij.u sa !i nu e capabii sd implineascd tot ce-i spre grija de sine pi aceastd griji. Acest om trebuie'sd fie dat'tot lui Dumnezeu. El e Hristos. EI s-a predat pe sine 9i grijii sale lui Dumnezeu pentru noi. A trebuit sd fie un om care sd se fi predat El insugi grijii Sale, pe Sine $i ceilalli, ca sd se poatd implini ceea ce poate fi grija de Sine ca om si dr-i ei, dar fdrd sd-i scuteasch pe oameni de grija de ei $i de altii. Acest om a fost Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a asumat firea noastrd.

TNTCHINARE

f}il DI'!I

$I ADEVAft

pentru cd era a$ezat pe inimd pi pe cele dinlduntru. Cdci inima qi cele dinlduntru sint ca nn iocaE al rafiunii din noi. Iar judecata corectd 9i i6rd greg in toate cele ce sint de fdcut, adicd dreptatea juclecSfii qi ce se cuvine fiecdruia, igi are terneiul Si e fixatd in chip natural in rafiunea din noi. Sau oare nu e in noi o putere rationald care cumpenegte firea.celor ce sint de fdcut gi separd de cele bune ceea ce e urit ;i nefolositor'? PALADIE ; Firrir indoiaid. CIIIRIL: Dar e un obicei al Scripturii de Dumnezeu insuflate sd numeascd corectitudinea pi judecata dreaptd, judecat[. Astfel dumnezeiescul David cintd : uFericitri cei ce pdzesc judecata gi Iac dreptote in toatd vremeer>tPs. 105, 3). $i iardgi a zis : "$i cinsfea impdratului, e sd iubeascd.judec.ato, (Ps. 98, 3). C[ci strdlucitd e cinstea gi slava ilnpdratului, care iubegte dreptatea, Deci obiectul agezat pe inimd gi piept se numeqte iafionalul judecdtii pentru cf, std pe locul rafiunii, in care e corectituclinea gi dreptatea. Iar in ei sint doudsprezece pietre prinse ln aur, avind inscrise in ele seminfiile. Ele sint chipul (tipull oamenilor stinfi, care sint str6lucitori 9i prefuiti ti, ca niqte pietre alese, a$ezaIi /ingti inima 9i mintea lui Hristos 437. de fapt sint vrednici pe pomenire, pentru strdlucirea $i in virtute gi pentru rnarele prel ce-i au prin sfintenie. De engolpionul judecdtilor atirnh 9i nigte franjuri de aur, )ucru care aratd, socotesc, cd de mulfimea sfintilor se vede atirnind marele gi nenum5ratul roiu de izbinzi bXrbdteqti. De aceea gi fericitui David spune cd podoaba Bisericii std in franjuri (Ps. 44, 15). PALADIE.' Tilcuirea e vrednicd de crezare CHIRIL: De la engolpionul judecdfilor urc5, precum am spus, prins in inele de irur, un ldnfigor pestrif gi frumos colorat, care trecind prin amindoud pavezele, ajunge pind la virful umdrarului, in care erau pietrele cu inscripfii. Deci e vrednic sd vedem ce vrea si spund gi aceasta. Ghicitura mi se pare cd inseamnd aceasta: Ca gi pietrele pretioase, cei aflati in cunogtinta Si amintirea lui Hristos, urcind spre inscrierea de sus, dobindesc acest lucru prin armele de-a dreapta gi de-a stinga ale dreptdfii. Cf,ci aqa scrie dumnezeiescul Pavel. Dar gi cu irr altd parte zice : <<imbrdcafi-vd toate armele lui Dumnezeu" (Efes. 5, 11). Iar dacd arnrele impdratului sint de aur, de aur sint gi pavezelc, care inchipuie ca prin ghiciturd arndtura lui Dumnezeu. Deci nu
437. Sfintii slnt agezali ca nigte pietre pretioase lingE inima gi mintea lui Hristos, Ei fac pe Hristos sd striluceascd in lume. El sint iubiti de Hristos $i l{ristos se gindegte mereu la ei cu bucurie. Ei sint legafi de viafa intimi a lui Hrjstos.

ST, CHIRIL

AL

ALEXANDRTEI

r1e vom bucura de pomenirea gi inscrierea lui Dumnezett, de nu am Iuat armele dreptdtii qi nu am umblat lucrind prin eie. Iar atirnarea engolpionului de umdr inseamn5, socotesc, atirnarea celor de jos de cele de sus, prin mijlocirea lui Hristos. <Cdci EI este pacea noastrd, EI Care a tdcut din cele doud Lumi, una, dupd Scripturi, (Efes. 2, 14 Si a legat cele omenegti prin legdtura iubirii de multimea sfinlilor ingeri 438. Dar trebuie sd ptim cE gi fericitul Ezechiel spune de cdpetenia Tirului cd a fost imbrdcat in toate pietrele pre|ioase (Iez. 28, 13). Si iar5$i chiar pe acelea, de care spune Si dumnezeiescul Moise cd au fost agezate in engolpionul judecXfii. Iar acestea erau : sardiul, topazul, smaragdul, antraxul, safirui ligiriul, agata, ametistul, hrisolitul, berilul, enichiul (onixul). Ele erau aqezate cite trei intr-un rincl, incit d5deau patru rinduri. ASezarea aceasta inchipuia tdria in credinld a celor atlali in inima Si in amintirea lui Ilrislos. Cdci rindul de cite trei e sirnbolul credinfei gi al agezdrii in Treime a3e. 161 a;ezarea intr-o formd cu patru unghiuri sau laturi egale, e sirnbolul fermitdtii. Aqa era fdcut engolpionul in care erau cele . pietre. cloudsprezece PALADIE: Cred. CHIRIL; Pe lingir aceasta porunceqte si se mai aclauge $i altceva la cele doudsprezece pie*.re,zicind : "$i sii lrui pe engolpionul judecdlii ardtarea ,pi crdevdrul. $i va Ii pe pieptul lui Aaron cind va intra in Sfinla, inaintea Dontnului. gi vo purta Aaron jadecdlile IiiLor Jui Israfl pe piept inaintea Domnuluf, pururea> ole$. 28, 26). Vorbind de ar'tare
43B. E o explicare proprie a Sf, Chiri], a locului din Efes. 2, 14: CeIe doui lumi unite cle Hristos e lumea ingereascd $i cea omcneascE.Iar ele sint unite de Hristos sau in Hristos prin iubire. Ele se unesc in Hristos pentru cd acum 5i oamenii iubese pe Hristos ca 9i lngerii; sau pentru cd Hristos ii iube$te acum 5i ca om pe ingeri, iar in Hristos ii iubesc gi oamenii pe ingeri. Aceasta vede Sf. Chiril simbolizatii $i in atirnarea pectoraluiui preotesc de umdr, sau cele de jos de cele de sus. in toath opera aceasta a Sf. Chiril, avem o intelegere simbolici a realitilii r'5zute. Aceasta nu se bazeazi pe simple asemdndri intre forrnele vdzute 9i ordinea nevdzutd, ci pe credin{a cd ordinea vizutd e intr-o legdturd cu ced nevizuti, fiind sustinutd de ea. Cine nu vede caracterul simbolic al realitdtii vdzute, nu mai crede intr-o legdturi a ei cu cea ner'5zuti. E o sirnbolicd muitipld 9i multipln impietitd atit cu orclinea nevdzut;, cit 5i cu cea vdzut6, o simbolicb in care se I'cde o orcline rationald. 439. AcrastE agezare a,proptelor in trei rinduri a inlluenfat poate Si agezarca pdrticelelrir la Proscomidie iii jurul agnelului. Dar in aceasta sint aSezate5i pe verticald cite trei, nu cite patru. Biserica s-a ldsat condusd mai consecvent de credinJa reflecJdrii Sfintei Treimi in toate. Dar Si de credinfa in cele nou6 cete lngereSti, care se suprapun ln trei rinduri clte trei. Iar poate cI in aceasta avem reflectarea prin putere a Sfintei Treimi, pe planul cel mai lnalt al crealiei. Toate aceste origini personale ale creafiei sint la inima lui Hristos, dar stnt 9i gindite de El in ralionalitatea lor. ln acelasi timp toate atirni de risputrdelea Lui pentnr ele, de purtarea lor pe umerii Lui, Iar arhiereul $i preotui vbzut participd 5i el la aceasta adnnare a lor in inima si in rdspunclereaLui.

TNCHINARE

TN DUII

SI ADEVAR

V
3

gi adevdr, nu a spus clar ce sint acestea pietreie 5i a poruncit sd se facd o inscripfie intr-o micii tdblild. Dar voi aminti de proorocul care zice: <Pentru cd" zile multe vor gedea tiii ltti Israil, Idrd imparat, Idrd' conducdtor, Idrd jertld, Idrd jertlelnic, tdr preolie, Idrd ardtdri> (Osea 3, 4). Dar cuvintul nostru nu rza discuta mult de erau acestea pietre, sau o inscriplie a numelor lntr-o t6blil6 de aur. Ajunge sd cunoaEtem cd ele erau puse ca chip (tip) al lui Hristos care se afld impreunh t'n sfintii. aCd iatd, zice, Eu cu voi sint in toate zilele, pind /o slirljtul veacului> (Matei 28, z}j. Cdci adev6rul ;i arltarea este Hristos. Pentru cd in El am cunoscut pe Tatdl Si El ne-a ardtat noud voia Lui cea bund, cea desdrrirqitd pi binepidcutd, dupd Scripturi (Rom. 12, 2). Cdci a zis Hristos: ,,lVu vd mai zic ttoud slugi, voi prieteni ai mei sinleli, cd toate cite |e-am auzit de la Tatdl MeLl, em vestjt voud)). (Ioan 16, I 5). Dar adevdr e s;i altfel Emanuii, pentru cd singur El e Fiu dupd fire gi, ca Durnnezeu din Dumnezeu, sinclur sfint, singur Domn. Iar prin impdrtilgire 9i prin imitare se cugetd gi zidirea cd e toate cite este El. $i Hrislos este impreund cu sfintii, inteJegindu-se co in ardtare 9i adevbr. Pentru cd EI duce in fala Tatcilui cele ale noastre pururea fiind viu crasd mijloceascd pentru noi (Evr. 7, 25). Cdci aceasta socotesc cit inseamnd: c$i va purla Aaron judecdlile Iiilor lui lsrail inaintea Domndui pe pieptul lui, pururea4ao. PALADIE; Adevdrat un ve$mint potrivit CHIRIL: Apoi poruncegte s5 se pregdteascS. sfirrleniei qi rrreclnic de admiralie, zicind ; ".$i sd taci o haind pe dedesr-rblpinri la cdlciic, intreagd vindtd. $i va evee o gurd ta mijloc, avind'o tiviturd in iurul gurii, )ucru cle fesdtor, cu tighelul fesul. dinlr0nso, cd sd nu se rupd. $i sci-/ Iaci sub bordura de jos o vegminfului, ca nigte flori de rodie inflorit5, din hiacint gi porfird gi rogu lors 9i
440. Dar Hristos le poartd toate cele create in Sine nu numai ca Raliurica supremd din care sint gi se sustin rafiunile tuturor, impletite intr-o rafionalitate multipid, ci Si ca Cei ce le va judeca pe toate intrucit, fiind dotate cu libertate, au rdmas in ordinea rationalitilii lor gi prin aceasta in El ca Rafiune in care i$i au temelia. Dar El e ;i adevErul ardtat lor, intrucit e Fiul Tatdiui care S-a ardtat in trup, ln El e ar1evirul lor. Fdrd El nu s-ar putea explica rafionaiitatea lor, precum nici l6ri inintarea lor spre o judecatd fiuald pentru ceea ce au fEcut cu ralionalitatea lor. Raliunea explicd in ea Judecata, sau gdsirea unui rost a} legdiurilor clintre ele, sau vointa de-a le actualiia legdturile ciupd ele conform posibititdfilor acestor legEturi incluse ln ele I dar Si de-a le aproba sau condamna, dupd cum au rimas i1 legiturile adevdrate dintre ele $i cu ordilea nevdzutd 9i norma su.premh a rationalitdlii lor' Pentru suslinerea lor ln ralionalitate $i pentru readucerea il ea, toate sint prezentate de Flristos $i Tatelui. Prin aceasta Hristos aratA pe cele ce ou rdmas ln El, sau au revenit in ele. Cele pe care nu le prezintd in Sine insugi, lnseamnd ciderea lor in dezorcline.

fr

SF. CIilNIL

AL

ALEXANDRIEI

mdtase frmpletitd, sub bordurd fimprejurul vegmintului. Rodjile sd tie de aceias tormd. $i clopolei de aur intre eLe de jur imprejur ; dupd Iiecare rodie un clopolel de aur. gi broderie intloratri pe marginea vegmintului de jur-imprejur. $i clnd va sluJi Aaron, auzit vo fi glasul lui cind va intra in Sfinlc inaintea Domnului Si cind va ie;i, ca sd nu moard.'> ( I e g . 2 8 ,3 1 - - 3 5 ) . Hain5 pe dedesubt gi pind la cdlciie numegte in mod clar o tunicd lungd, bund de invdluit pi coborind de la git pind la virful picioarelor. Ea era din hiacint (vindt), pentru cd era un simbol aI nestricdciunii de sus, adicd a lui Hristos. Aceasta a prevestit-o gi dumnezeiescul David, zicind ca din partea lui Dumnezeu despre cei ce implinesc slujba pre<rfeascX biserici z <<Pe preolii ei fii vei lmbrdca 1n mintuire> (ps. 131, in 16). Dar 9i infeleptui Pavel scrie : <imbrdcafi-vd in Domnul noslru Iisus Hrjsfos" {Rom. 13, 1,2-t4). $i aceasta socotesc cd este locapul nostru cel din ceruri, pe care dorim sf,-I intbrdcdm, vegmintul veseliei, haina mintuirii, dupd cuvintul proorocului (Isaia 61, 10). Iar de culoarea hiacintului s-a spus limpede cd e chip (tip) al cerului. gi tilcuirea e adeviratd, cit ne privegte pe noi. cici ne-am lrnbricat in nestricdciunea de sus. Iar dacl se infelege Si Hristos Insugi ca avind in Aaron haina pind la c5lciie, tilcuirea e nu mai pufin adev&rat5. cdci unul Ndscut fiind Dumnezeu dupf, fire, igi face trupul Sdu nestricdcios gi imbrdcindu-r in viafa de sus, l-a ridicat mai presus de stdpinirea morfii. Vei infelege deci gi de aici cd in Hristos e nestricXciunea gi viafa prin fire, gi nu prin participare. Cdci a spus ca Cel ce e Dumnezeu prin fire : <Eu sint invierea Si viala>>(ioan 11, 25). Iar f5cut viu dupd omenitate, zice : <Precum are Tatdl vialri intru sine, o,gaa dat gi Fiului sd aibd viald infru sine,, (Ioan 5, 26). Deci chiar dacd se infelege gi Hristos Acela de care se spune c[ a imbricat nestricdciunea de sus, cuvintur nu se abate de Ia ceea ce se cuvine Ml. Rodiile gi clopoteii erau pugi ln partea de jos cu schimbul (alternativ). Rodiile erau fesute, iar clopofeii de aur, ca s6 dea un sunet cu adevdrat armonios gi ca atunci cind va avea sd intre Aaron in sfinta Sfintelor, s{-i facd cunoscutS.intrarea. Dar gi aceasta era un simbol aI iconomiei mintuitoare gi infelepte, adicd a propovdduirii durnnezeiegti
441. Haina aceasta care acoperh tot trupul plni la cdlciie, ca semn al stipinirii diferitelor pofte, a trecut ia preotul cre;tin ln stihar. Haina aceasta simbolizeazd pe Hristos. Ea e chiar prin aceasta <vegmintul mintuiriir. Cici numai in }lristos si in stipinirea patimilor avem mintuirea. Cdci dacE se cugeta acest rregmint ca imbrdcind pe Hristos insuSi ca om, el poate fi inteles ca nestricdciunea de sus cu care Hrislos qi-a lmbrdcat prin inviere trupul SAu. Trupul SEu nu se mai divide irr elementele componente dupi inviere, Ei rdmlne intreg.

INCHTNARE IN EUH SI ADEVAR

qi evanghelice, care a rdsunat in toate cetdfile cind Marele nostru Arhiereu, ca jertfd neprihdnitd a intrat in Sfinta Sfintelor, aflind ve;' nic-i rdscumpdrare. <Cdci printr-o singurd aducere o clesdvirgit pentru vecie pe cei ce se sfinlesc> (Evr. 10, 14). Ctopoleii de aur au fost o aa2' ghiciturd clarii a propovdcluirii evangheiice, iar rodiile, a cetdlilor PALADIE: In ce fel ? cHIRlL.. Precum cetatea e inconjuratd din afard de un zid, iar in sine are zeci de rnii de locuinte, in acelagi fei, socotesc,rodia e incon' juratd din afard de o coaje, iar inlduntru simburii sint despdrliti intreolaltd prin inveliSuri subliri 9i se afld ca nigte locuinte. PALADIE r Aqa este. ]HIRIL; Si la fiecare rodie era un clopotel. caci in fiecare cetate este un inv[fdtor, care face cunoscutd, prin rdsunarea 9i sunetul armonios al dogrnelor, intrarea Mintuitorului nostru in Sfinta Sfintelor. Dar atirna gi ameninlarea morfii peste cei rinduifi la slujba preoliei in cortul sfint, adicd peste Aaron, dacd nu rflsunau puternic sunetele clopcfeilor. Cdci tdcerea invSfdtorilor e un lucru primejdios pentru invdfdtori. Aceasta este, fdra indoiald, ceea ce a spus Pavel: "Yai aaa. mie de nu voi binevesti> (I Cor. 9, 161 PALADIE: Aga se vede. CSci o argumentezi fr-'arte bine. 1LIIRIL: Pe lingd acestea,zice' ",5j sd lcrci o tdblild de uut curat Dom' in sj s,:i?nlipdregtipe ect, chipul unei peceli, cuvintele: slipfenro nului. $i vei pune pe ea hiacint fors. $i va Ii pe mitrd, in partea dinain' le. Si vd li pe fruntea lui Aaron. $i vd purta t\arol p5catul sfinfilor' oricite vor sfintii fiii lli Israil, a toati clr.rea sfintelor lor. $i va fi pe truntea lui Aaron pururea, primitd inaintea Domnuluirr (Ie9. 28, 3234). Deci mitra era din hiacint, iar tdbiilh de aur. $i in aceasta era o pecete gi o inscriptie. Ea prevestea in mod vddit taina lui Hr'istos 9i trimiterea Lui in aceastdlume. CXci era, zice, sfint Domnului. Dar oare nu a splrs Emanuil cd a tost stinlit de Dumnezeu Si Tatal ? PALADIE: Da. Mi-acluc aminte cd a spus iudeilor: "Dacx le-a spus clumnezei acelora cdtre care s-a fdcut cuvlntul lui Dumnezeu - voia celui pe care Dumnezeu 5i Scriptura nu se poate desfiinta
442. Arhiereul legii vechi intra o sing-urd datd p-e-an in sfinta sfintelor' obtrinind intrat o singurA iertarea pdcatelor poforului. Aceasta preligura pe Hristos 9uI" 3 dobinauta tu tatat cu ieitti Sa de supremd valoare 9i putere, veFnicd rdscumplrare jertfd iertarea noasi" Sine pentru toii. Noi trebuie numai sd sorbim din aceastd Ji"a fac -s5 tra, fdcindu-rr. u."In"rr"u Lui in stare de jertfd' Noi sintem rodiile. clopofeii de iubire se'auad mereu despr. pot"."u acestei jertfe. ln Hristos e un izvor nesecat jertfelnicd, mintuitoare, clin ca-re putem sd sorbim 9i noi' '443. Apiicali la arhiereul cieStin vdzut, clopofeii at_irnafi de vestmintul lui re' prezinth datoria de-a propovdriui jertfa mintuitoare a lui Hristos,
25 _ Sf. CHIRIL

SF" CHIRIL

AL

AI,EXANDRIEI

l-a sfinfit 9i l-a trimis in lume, ii zicefi : Hulegti, pentru cd a zis : Fiu al lui Dumnezeu sint" (Ioan 10; 34_35). 3I-IIRIL; Iar cind zice FiuI cd a Iost stinlit de Dumnezeu, aratd cd a iost oles ,5i trimis. Deci cind zice sfinfenia Domnului, indicd ardtarea gi trimiterea Lui in aceastd lume, dar spre impbrdlie gi slavd. cdci il desdvirpeptepe Aaron, punind pe fruntea lui tdblita de aur. Iar Hrislos, e impciratul tuturor prin Iire 6i prin participare. cdci Dum'ezeu fiind prin fire, s-a golit pe sine, pogorindu-se la chipul de rob (Filip 2, 7). gi primegte impdrdfia, dupd asemdnarea omului, cu toate cd troneazd dinainte gi de la inceput impreund cu Dumnezeu gi Tathl 9i e impreund cirmuitorul gi impreund Stdpinitorurl r[qls161 443bis. $i hiacintul e semnul cerului. Dar adu-fi aminte de llristos, care zice: "Impdrdfia Mea nu es/e din lumea aceeste>(Ioan 18, 36). CEci Hristos nu e impdrat pdmintesc, ci ceresc, avind toatd crealia sub picioare. Iar addugind : ..$i va purta Aaron pdcatele sfintilor, cite le vor sfinti, a toatd darea sfinfilor le1r, 6r ardtat vddit cd toatd apropierea de Dumnezeu gi desdvirgirea e in Hristos, precum toatd dreptatea gi lepddarea greqelilor vechi e in El qi prin El. cdci El rid.icd pdcatele noaslre $i prin El ne-am ldcut prjmili cind. aducem d.arufile noastre in duh lui Dumnezat Si Tatd|. PALADIE; Bine ai spus. cHlRILr Ardtind apoi cd impdrdlia Mintuitoruiui nostru va fi neincetatd gi vegnicd, gi se va intinde in veacurile nesfirgite, zice despre foifa mitrei : <$i vc ti pe fuuntea lui Aaron purLtree>>. unde se va ascunde cuvintul cutezdtor gi nebun al ereticiior lipsifi de evlavie, care flecirresc cd stdpinirea lui Hristos va sfirqi cindva si va preda imp5rdfia lui Dumnezeu gi ratdl ; cd Emanuil va preda sca443 b. TEblita de aur de pe mitra lui Aaron, ardtind slava impdriteascd Ia care Dumnezeu -ridica pe arhiereul le_gii,prefigureazb slava impdrdteasci supremi la care e ridicat de Dumnezeu Tatdl, Hristos, ca om pentru smeiirea 9i jertfa Lui. Fiul lui Dumnezeu e prin Sine impdrat din veci. Dar e. fdcut. lmparat oe faiat 9i ca orn p",.iio smerirea Si ^jertfa acceptatd de Ei pentru a sl6vi prin aceasta pe Tatdt in numeie oamenilor. Prin aceasta oamenii ingigi devin impreund impdrafi cu Fiul Tatdlui. Omul devile impdrat prin jertfa, pentru cd prin ea'se ddrr-rieite Tatdlr,i, se deschid Tatdlui. cel ce iubegte, oricit de mic ar fi, se unegte cu cel iubit, oricit ar fi acesta de mare. Numai cel ce e. ImpErat din veci, prin fire, se putea face lmpErat $i ca orn, pli1-t"it_t:]ea19. par pentru aceasta trebuia'sd se coboare la om. Dar nu bl ;1"il; fgce.Impdrat qi ca om. ci ratdl ll face. oricit de jos coboard lmp6ratul vegnic, iot :e lmparat rdmine gi in calitatea coborit5 primitd de El. Dar si Tatdl il face Impdrat i1 starea coboritd, tocmai pentru cd S-a coborit la acea stare ca sd-L sliveascb cu atit mai mult." e Tatdl si pentru ca sd-L sldveascd gi in starea celui care nu-L mai sldveacu cit sldvesc mai mult pe ciner.a, cind a-9i putea si nu-l sidveec, cr.r atit md sldveste Si EI mai mult.

's

frcrrNane

tN DUI1 $r ADEv.ltR

I
I
I I

( I

unul Dumnezeirii ? Cdci se mindresc cu nigte dogme a$a de dezgustdtoare 9i de goale, incit e firesc sd li se spund t "Rdtdcil,i negtiind Scripturile" (Matei 22, 2g). Pentru cd Dumnezeu gi Tatdl incununind clar gi vddit cu slavd pi cinste vegnich $i cu semnele impdr5fiei pe Aaron, acestia il descununeazd qi rdpesc sfintita mitrd cuvenitd frunfii lui. PALADIE: Adevdral CHIRIL r <$i vei Iace, zice, chidard. Si briu de vison, (Ieg. 28, 35). Briul lui Aaron, o inf5ligare ostdgeascdprin briu, ca 9i cascd. Pentru cd chidara e oarecum in forma acesteia. Cdci Hristos S-a rdzboit pentru noi .<cu mind tare), dupd cum s-a scris (Ieg. 32, 11); qi: ,rAtcul sriu l-a incordat pj l-a pregdtit, sdgelile soJe le-c lucrat penlru cei ce se ord,r (Ps.7, 13-14). $i a surpat incepdtorii, a biruit puteri, a surpat domnii, qi pe cei de pe pf,mint, care erau prizonieri, i-a eliberat. Dar faptul cb chidara gi briui, adicd imbrhcdmintea de rdzboi, s-au fdcut numai din visonui foarte subfire, aratd ca prin ghiciturd, cd rdzboiul Lui n-a fost vdzut $i trupesc, nici impotriva singelui gi a trupului. Deci il infdtigeazd pe Aaron strdlucitor gi vrednic de adrnirafie prin podoaba lui sfintd Dar mai poruncegte, zicind : "$i fiilor lui Aaron le vei Iace veqminte Si briie 6i chidare $i le vei tace lor spre cinsfe ,9islavd. ,5j vei imbrd' ca cLr ele pe Aaron, Iratele tdu, Si pe iiii lui cu e1. ,5i ii vei unge pe ei .ti le vei desdvirqi miinile lor Si ii vei stinli pe ei, ca sd-mi Iie Mie preoli. Si vei Iace lor Iote din in ca sd acoperc goliciunea trupului lor ; de Iabriu pind la coopse sri lie. $i levor putta aceslea Aaron qi |iii lui, cind vor infta in cortul mdrturiei, sau cind se vor apropia sd sluleascd Ia altarul din Stinta. ^5isd nu-gi atragd asupro lor pdcat, ca sd nu moa' rd. Lege ve|nicd lui gi seminliei Iui dupd e,b (Ie9. 28, 36-391444, Vezi cd si fiilor lui Aaron li se cuvine sd fie vdzuti in infdti$are rdzboinicd. Pentru cd intreg neamul sfinfit e rdzboinic, dar nu vrea sd se rdzboiascd pi sd lupte cu singele gi cu trupul, ci sd opreascd pdcatul spurcat, luptindu-se fdtril Si ralional pentru dogrnele adevdrului 9i ro' bind lui tot cugetul spre ascultareaiui Firistos precum s-a scris (II Cor. 5, 6). Ei poart6 fote de in, ca sd le acopere goliciunea 9i necuviinfa cea din preajma coapselor. Cdci toate ale sfintilor sint cuviincioase 9[ nimic urit nu e in ei. Iar inul peste pdrliie trupului din preajma coap' selor, inseamnd rdcirea atotcuvenitd a pldcerilor trupului' Cdci inui e rece. Iar fierbinfeala dorinlelor urite e strdind de orice sfint.
444, Pdcatele noastre slnt iertate pentru cd sint purtate din dragoste de Cel ce nu le-a fdcut. Iar noi iubindu-L pe Cel ce ne ia pdcateie, sintem eliberali de ele. Cel ce iubeste s-a eliberat de Pdcat'

gF. CHIRIL

AI,

ALEXANDRIE'

Dar pi din alt motiv vegmintele gi fotele celor ce au fost ridicafi la slujba preoteascd sint de in. Cdci ei trebuie sd se despartd de lucrurile moarte. Iar ceea ce se ia de la corp muritor, adicb de la oaie, e simbol al mortii. Deci faptul cd se imbracd in haine.de in gi nu de lin6, aratd ca prin chip (tip) cd s-au lepddat de faptele moarte. Iar aceasta e o lege sfintd veqnicd. cdci spunind cd trebuie sd slujeasci lmbrdcafi a ardtat cd in mod sigur cei ce vor nesocoti ceea ce se cuvine gi se vor abate de la buna cuviinfd trebuitoare, vor trebui sd moar5. <^)i sd nu-gi ynsqyfi, 445, atragd.,zice, asupta lor pdcat, ca sd 114 PALADIE.' Legea e precautd, cdci aratd ceea ce e de folos fiecdruia gi ldmuregte cele prin care poate cineva sd se poarte cum trebuie. CHIRIL: Aga este. Deci cu o astfel de imbrdcdminte infrumuseleazd neamul sfintit gi ales. Dar il sfinfegte gi altfel, desigur incd in umbrd, dar totugi in Hristos. Cdci s-a scris : gi aceslea sint cele ce le vei tace 1or. Stinlegte-i pe ei ca sd-mi sluleoscri Mie ca preoli. gi sd iei un vilel gi doi berbeci td.rd patd. Si plini azime trdmintate in untd.elemn Si turte azime unse cu untdelemn. De tdind cernutd de griu sd le taci pe ele. gi sd le pui pe ele intr-o coSnitd. gi le vei aduce pe ele in coSnild; Sj vjlelul gi cei doi berbeci. gi pe Aarcn gi pe liii lui sd-i aduci Ia uSile cortului mdrturiei gi sd-i speli pe ei cu opd. Si luindvegmintele, sdimbraci pe Aaron, Iratele tdu, cu tunica cea pind. Ia crjlciie, cu umdrarul $i cu engolpionul.,Si sd-i legi lui engolpionul de umd.rar.,ti sri pui mitra pe capul lui. $i si pui tdblila stinleniei, pe mitrd. Si sri iei din untdelemnul ungerii ti sd-/ verSi pe pieptul /ui pi sd"-Iungi pe eL Si sd cduci pe tiii .lui ,pi sd-i imbraci pe ei in tunici pi sd-i lncingi pe ei cu briie. gi sd /e pui lor chidarele. gi vor Ii ei Mie preoli in veac. gi sri desdvirge,5ti miinile lui Aaron Si miinile iiilor lui>> (Ieg. 29, l-g). Deci a poruncit sd se aducd pentru jertfd un viiel 9i doi berbeci gi turte gi piini in cognifd. Dar ii invafd gi mai inainte in alt chip, infdiigind, socotesc, acest lucru ca un chip (tip) al sfinfirii adevdrate. cdci spdlind pe Aaron cu ap6, il imbracd in imbrdcdmintea sfintd. Tot aqa gi troi, dupd ce ne-am spd/at ln botez gi am lepddat tot felul de necurdfie, ne-am imbogdlit cu harul de sus 9i din cer, primind haina veseliei, dupd cuvintul: "imbrdcali-vd in Domnul noslru ^fjsusHristos> (Rom. 13, 14). ciici cuvintul nostru a ardtat mai inainte cd in podoaba lui Aaron era inchipuit in mod felurit Hristos.. $i unge cu untdelemn sfint capul lui. Cdci. gi David cintd : "ingrd$at-ai cu untdelemn capul meu> (Ps. 22, 51,untdelemnul inchipuind ve445. Se vede ci preofii legii vechi avind sd junghie animale in templu, trebuiau si se dezbrace ca sd nu-;i umple sau sd-qi pdteze ha{nele de singe. Dar pdrtile de ru;ine ale trupului trebuiau sE le acopere, ca sd nu se ispiteascd.

'NCIIIrVAEE'TV

DUE 91

'ADIVAR

selia din nddejde a glasului sfinfilor, sau cercetarea de sus de veselie fdcdtoare. Cdci cei ce am crezut am fost miluifi $i sintem binecuvintati Domnului, ingrdgafi fiind la minte prin diruirea Duhului, deoarece capul e chipul (tipul) minfii. In acelapi fel se sfinfeau preofii, care erau spdlafi cu apd gi ungi cu untdelemn, apoi, astfel ungi, erau imbrdcaticu lmbrdcdmintea sfintitd Si li se sfinfeau miinile, pentru a ardta gi a fi de. stoinici sd aducS jertfele in chip curat gi neprihdnit. A9a om tost slinlili gi noi mai lnainte Si am tost impodobili cu harul de sus Si dm fost unti spre desdvirsirea cea duhovniceascd, penlru ca indrdznind sd educem, cu miini curate Si atotnevinovete, daruri lui Dumnezeu, se intelege, duhovnicegti 445ris. Aceasta socotesc cd se indicH prin cuvintul fericitului David, despre tot cel ce urcd in munteie Domnului: (Nevinovat cu miinile gi curat cu inimar> (Ps.23, 4). PALADIE: Apa se pare. CHIRIL: Dar a rinduit gi in ce mod trebuie aduse jertfele pentru preofi, zicind : <$i sd aduci vilelul lo u;i,le cortului mdrturiei Si sd pund Aaron,ti fiii lui miinile lor pesle capul vi|elului lnaintea Domnu|ui, Iin' gd upile cortului mdrturiei. $i sri junghii vilelul lnaintea Domnului, Iin' gd uqile cortului mdrturiei. Sj sd iei din singele vilelului 9i sci pui pe coarnele altarului cu degetul tdu. Iar tot singele celdlalt sd-I vergi lo temelia altarului. ^Sisd iei toatci grdsimea de pe pintece Si prapurii ticatului, amindoi rdrunchii qi grdsimea de pe ei ,Sisd Ie pui pe altar. Iar cdrnurile vilelului.Si pieleo Si balega sd le arzi in loc in atard de tabdrd. Cdci aI pdcatului este. $i sd iei un berbec ti sti-qi pund Aaron 9i fiii lui miinile lor pe capul berbecutrui.,Si sd-l junghii pe eI ti luind slngele sd-l torni pe altar impreiur. $i berbecul sd-l toi dupd mdduiore. $i sd speii intestinele si picioarele cu apd pi sd le pui peste bucdli impreund cll capul si sd cduci intregul berbec pe altar, ardere de tot Domnului in' tru miros de bund mireasmd; mireasmd DomnuJui esfe. $i sd iei aI doi' lea berbec pi sti-ti pund Aaron Si tiii lui miinile pesle capul berbecului. $i sti-l junghii pe eI. $i sri iei din singele lui 9i sd pui pe lobul urechii drepte e lui Aaron $i pe virtul miinii drepte qi pe virtul, piciorului drept Si pe loburile urechilor drepte ale tiilor /uj qi pe virlurile miinilor lot drepte Si pe virlurile picioar,elor |or drepte. $i sd iei din singele de pe altar Si d.in untdelemn ,5i sd strope,gtipe Aaron qi pesle imbrdcdmintea $i peste tiii Lui Fi pesle imbrdcdminlile Iiilor lui cu e/. $i se va sfinli eI
445 b. Precum in Vechiul Testament sphlarii trupului 9i lmbricdrii li urma ungerea cu untdelemn, apoi imbrdcdmintea cu vegmintele preotetti, aqa ln Bisericd fiotezului ii urmeazd ungerea cu Sfintul Mir, mijloc de comunicare a Duhului Sflnt. Arhiereului i se ungea in Testamentul Vechi numai capul, ardtindu-se obligalia lui deosebitd de a pizi Ei face cunoscut adevdrul credinfei.

li
,. Str; SHTNIL AI,'ALE)rANDRIfI

si imbricdmintea lui 9i Iiii lui Si imbftcdminlile tiilor lui. tar singele berbecului sd-I tomi Ia altar, lmprejur. gi sd iei de la berbec grdsimea /ui gi grdsimea care acoperd pintecele 6i lobul ticatului Si amindoi rdrunchii Si grd"simed1or ti grdsimea de pe ei Si bralul drept. (Cdci d.esdvirSire. esle oceosfo).^ti o piine din untdelemn gi o turtd din coSnila azimelor puse inaintea Domnului. gi le vei pune toate pe miinile lui Aoron ,gi pe miinile Iiilor lui. gi le vei osebi pe ele, osebfue inaintea Domnului. $i sri /e iei pe ele din miinile lor si sd.le aduci pe altarul ard.erii de tot intru miros de bund tnireosmd inaintea Domnului, sfinti esle Domnului. gi sd iei pieptul de la berbecul desdvirsirii, care este Aaron, sri-/ osebegti pe eI, osebire inaintea ,'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''5i DomnuIui. gi vo ti lie parte. gi sd sfinfe.gti pieptul cel osebit si bralul osebirji core s-o osebjf fj core s-a scos de Ia berbecuJ desdvirqirii de Ia Aaron qi de Ia tiii Jui. gi va Ii lui Aaron gi tiilor lui lege vesnicd d,e la liii lui Israil. cdci osebire este oceosta si parte luatd de la Iiii lui Israil, din jertlele d.e mintuire ale liilor lui Israil, paile luatd. Domnului> (Ieg. 29, 10-28). gi dupd putine : <$i sd iei berbecul desdvirgirii 6i sd lierbi carnea lui 1n loc sfint gi sd mdnince Aaron si tiii lui carnea berbecului si piinile cele din cosnild i la usile cortului mdrturiei sd Ie mdnince pe ele, intru care s-au slinlit, ca sd desdvirgeascd miinile lor, spre a-i sfinli pe ei. si vreun strdin de neam sd nu mdnince clin ele. caci sint sfinte. Iar de va rdmine din cdrnurile jerttei desdvir$irij ti djn piini pinl d,imineala, sd arzi rdmdgilele in toc. Sd nu md.nince Iucru slinl este> (Ieg, 2g, 3l_34). : PALADIE; Cit de ascuns e infelesul poruncilor legii I CHIRIL.' Foarte ascuns. Drept ai spus. Dar nu va rdmine cu totul intunecos, in intuneric, de va face Sfintul Duh sb scapere in noi lumina dumnezeiascb.Sd explicdm deci, pe cit se poate pe fiecare. in nenumdrate moduri ne sfinlegte pe noi Domnu| nostru /isus Hrjstos, fdcindu-ne sfinfi pi bine primifi. Cdci prin El si in El avem ad,ucereati 'ne lacem binepldculi lui Dumnezeu $i ratal, cdci aflindu-ne sub stricdciune gi pdcat, sint de cel mai mare folos $i cu totul necesare pentru mintuire trupul pi singele Lui. Cdci in Hristos gi nu in lege e desdvirgirea 4. PALADIE; Bine ai spus. _ ' CHIRII; Privegte deci ca in nigte chipuri (tipuri), cele prin care ne-am mintuit gi ne-am slinlit, ne-am fdcut curali 9i sfinti in Hristos.
_ 446. Moartea li viaga inviatd a lui Hristos ne este rrumai declt necesarE pentru mintuire, pentru ridicarea din stricEciune, urmatd de moartea vegnicd. cdci numai unili cu jertfa lui Hristos slniem adugi gi noi in . lata Tatdlui. Jertla lui Hristos ca omul central, care ne cuprinde in umbra Lui pe iotl, ciptigd bundvoirea Tatdlui pentru toti. cdci in ea este iubirea care cuprinde pe toli oamenii indreptatd spre Tatdl. Dar trebuie sd ne l6sdm si noi

.{iG,
v
'NCHINARE IN DUH SI ADEVAR

39t

S-a adus jertfi un vifel qi e junghiat chiar lingd ugile cortului sfint, dupd ce s-au pus miinile peste ei. $i singele s-a vdrsat la altar, ungindu-se coarnele lui. iar mdruntajele se ard ca nigte aromate preabinernirositoare. CelSlalt corp e dus afard din tabdrd gi se arde. Vitelul e Hristos, ca Cel ce e in afard de jug li nu sub jug. CIci Dumnezeu fiind prin fire, S-a fdcut sub lege pentru omenitate. Sau oare nu e vitel mic neobignuit cu jugul, dar de-o fire supusd jugului ? a"z PALADIE; Aga este. CHIRIL: Degi Hristos S-a numit cu bun rost vitel, ca sd se inteleagd in acelaqi timp neobignuinta Dumnezeirii Cuvintului cu robia qi coborirea Lui in firea cea supusb jugului, dupd omenitate. $i se junghie pentru cortul sfint gi pentru cei ce gi-au pus miinile peste El. Iar acegtia sint Lerrili gi preofi. Cdci a murit pentru Bisericd gi pentru cei sfinlifi, prin credinfE. Apoi moartea lui Emanuil e sfintd 9i bine primitd la Dumnezeu Tatdl, dupd modul jertfei. Aceasta se poate intelege din aceea cd singele se varsd la sfintul altar gi din el se unge altarul, iar miiruntaiele se ard ca miresme,fiind gi un chip (tip) al virtufilor dinliiuntru qi din minte, care au in ele o bund mireasmd duhovniceascd, nu de un singur fel, cdci mdruntaiele sint multe, gi anume : grdsimea, rdrunchii li lobul ficatului. Iar restul trupului se arde afard de tabdrS. Cdci Hristos a pdtimit in afara porfii, aga scrie Pavel (Evr. 13, 12). Faptul cd trupul e mistuit, indicd in mod subtire cd patima gi moartea nu-i este Lui spre necinste, ci va sfirgi intru cinste strdlucitoare gi prea rrestitd. Cdci in chipui focului se infelege Dumnezeirea. Aga s-a pogorit gi pe muntele 51,t"i aa8. Iar Hristos a suportat moartea spre a surpa
atragi de iubirea 'lui Hristos cdtre Tat5l, iubirea care ne cuprinde pe nol tofi, ca sd primim bund-voirea Tatdlui cigtigatd de Hristos pentru noi. Hristos ne duce la Tatil prin jertfa Lui. Dar trebuie sd aderdm gi noi la aceasta ducere a noastrd de citre Hristos in fata Tatdlui' Ideea cuprinderii noastre ln Hristos e ideea centrald a Sf. Chiril, ca temei al mintuirii noastre. Hristos nu e inchis in Sine, ci e deschis pentru noi' Dar gi noi sintem deschigi Lui. Dar numai iubirea pind la jertfd face actuale aceastd calitate a persoanei de-a fi deschisd altora. Din puterea deschiderii lui Hristos ca jertfa supremd, trditd in noi, putem actualiza gi deschiderea intre noi. In Hristos devenim un corp cu mhdulare, ce comunicd intreolaltd. 447. Hristos a fost gi sub jugul afectelor noastre de pe urma pdcatului strdmogesc (foame, sete, oboseald, durere, moarte), ca om, dar 5i deasupra lor, ca Dunnezeu, putindu-le birui, insd numai prin rdbdare, deci suportinclu-le. Altfel nu le-ar fi biruit ca om pentru a ne da gi noud puterea sd le biruim. Hristos a rdbdat cu omenitatea: prin ea era ipostasul dumnezeiesc. Aceasta se explici prin faptul cd $i in rdbclare e o t6rie, capacitatea firii noastre de-a rIbda, e o formd omeneascd a unei tdrii ce ne vine de la Dumnezeu, e $i tdria, dar 9i supuuerea noastrd. 448. Patima gi moartea lui Hristos nu-I sint spre necinste. Aceasta se ptefigureazb in arderea cdrnurilor jertfelor din Vechiul Testament in foc ; care inchipuie strhlucirea in care a intrat trupul Domnuiui prin patimd gi moarte datorit5 Duhului Sfint Care le-a umplut. Cine se jertfegte lui Dumnezeu ca El, se deschide total lui Dumnezeu gi de aceea se umple de Duhul Sfint al lui Dumnezeu. Ddruirea din iubire

I ,

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

stdpinirea morfii, ca s5 se sldveascd de noi ca Dumnezeu. Deci moalted ovind drept slirSit lnvierea strdlu' spre slova dumnezeiascd., Xnainteazd qi umilinta patimii fiind biruitd de slava supremd, dispare in necitoare fiin!f, als. Aceasta socotesc cd o aratd ca prin ghicituri mistuirea vitelului mort prin foc. iar addlgind: cd sfint este, a vestit cf, patima lui Hristos va fi pentru curSfirea pffcatului. $i lucrul nu e lipsit de evidenld. PALADIE: Desigur, nu. )HIRIL; Apoi se ia berbecul dintii 9i se junghie la fel ca vifelul' in mddu$i singele s-a v5rsat iardqi la altar, iar vifelul s-a adus tdiat spdlat intestinele cu apd, impreunS cu capul 9i picioalare, dup6 ce s-au rele, cdci mireasmd este. Prin acestea iar{gi e desemnat Hristos, Cel desdvirqit in berbecul desdvirqit, avind o viatd sfintS. Acest lucru il aratd, socotesc, turnarea singelui Ia altar. Cdci singele e chipul (tipul) vietii si se aduce lui Dumnezeu gi Tatdl intru miros de bund mireasmd, ca pentru toti gi in acelagi timp pentru fiecare. Iar chipul acestui lucru este aducerea berbecului pe altar in intregi;ne 9i dup'r mddulare' Cdci noi sintem mddulare in parte ale lui Hr;sfos 9i tofi sintetn inteleqi un trup (Rom. 12, 5). Iar spdlarea intestinelor il arata pe Hristos intreg sftnt qi neavind nici o patd de necurSfie. Se aduce 5i capul 9i picioarele, care aratd buna mireasmd in'"ru sfinlenie a vietii Mintuitorului, de Ia inceput pind la sfirqit. Cdci capul e inceputul oricdrei vieluitoare, iar picioarele sint marginea din urmd 9i sfirqitll corpului. Sau e mai bine sd inlelegem capul ca chip (tip) al minfii, iar picioarele ca chip ai mersului fdptuirii cu llucrul. Si toate sint binemirositoare in Hristos 9i la culmea curdtiei, atit cuget{rile, cit gi faptele. cdci n-a. sdvirgit pdcat. De aceea gi numegte aducerea berbecului ardere de tot 9i mireasmd. Cdci nu e in parte sfint Si curat. Pentru cd nu i se intimpld Lui' ci noud sd fim slabi uneori Si sd cddem in gre5eli. Cdci nimeni nu e curat de pdcate (Iov. 14, 4) qi mult pdcdtuim toli, dupd cum s-a scris (Iac'ob3, 2). PALADIE: $i cum ar putea infelege cineva cd gi viafa insdqi a lui Hristos a fost pentru noi ?
lui Dumnezeu aduce iubirea lui Dumnezeu. De aceea phtimirea 5i moartea Lui s-au sivirgit afard cle poartA, mai presus qe l9Se. N-au fost o simpld osindd pentru pacatul Lui, ci din iubirea liberd fatd de Tatdl 9i de oameni. De aceea trupul Lui s-a umplut de Duhul Sfint 5i prin Duhul iubirii Lui a putut sfinti popot-ul' ' 44g.Patima gi moartea Lui dispar in nefiintd. El nu mai e supus lor. $i aqa se va lntimpla gi cu cei ce se vor alipi de El. A muri din iubire, inseamnd a invinge 'pentru veci. Cdci moartea invinge gi-l line invins numai pe cel ce moare moartea inchis in egoism din pricina lui.

INCHINARE

IN

DUII

SI ADEVAR'

CHIRIL; O vei gti aceasta foarte ugor, intelegind cd ne-am fdcut pdrtagi de neascultarea lui Adam gi am pldtit pedepsele greqelii lui. cleoarece blestemul a trecut la tofi gi s-a intins intr-un lel oarecare' peste intreg neamul. Deci IJnuI /Vdscut S-a pogorit la omenire 9i S'a sril<igluil intre noi Si S-a supus pe Sine lui Duntnezeu $i Tatril. Cdci "S-a |dcut ascultdtor pind Ia moQrte", qtergind pdcatul (neascultdrii), nesupunerii, gi a aclus buna mireasmd.a ascultririi pentru toli gi pentru {iecare. Nlartor pentru aceasta e Pavel, care scrie: <Deci precum prin greseala unuia a trecut Ia toli oantenii osindc, oga prin dreptatea urilio a trecut la tt\i indreptarea vielii. Cdci precum prin neoscul' tarea unui om mulli s-au Idcut pdcatoSi, aSa prin ascultarea unui otn rnulfi se vor tace drepli,t (Rom. 5, 18-19). lnfelegi deci cd ne-am mintuit ca prin junincd, Hristos murind pentru noi, dar ne oferim lui Dumnezeu gi Tatdl ca o bund mireasmd prin supunerea Lui gt prin viaCdci singele berbecului s-a vdrsat la altar. ta intru sfinfenie ? 450. PALADIE: lnfeleg ce zici. CHIRIL: Dar nu-l zugrdvegte pe acelagi in multe feluri ca in um' bre. "$i sd iei, zice, aI doileo, berbec>>. se shvirqegte junghierea lui, $i ca Si aI celui dintii. Apoi se unge Aaron $i se sfinfe9te ceata preotilor de sub el, punindu-se singele pe virfurile miinii, urechii li piciorului drept. Se sfinfelte $i imbrdcdmintea preofilor stropindu-se cu singe, iar restul se varsd la temelia altaruiui, dupd porunca lui Dumnezeu. Se iau apoi mdruntaiele, o piine-azimd 9i o turtd, amindoud muiate in untdelemn. $i Ie aduc finindu-le pe miinile lor cei din jurul lui Aaron, iar Moise primepte gi aduce jertfa. Apoi spune cd bratul $i pieptul trebuie date preotuiui gi sd se socoteascd in partea celor ose450. Nu numai prin moartea lui Hristos, insugit6 de noi, ne minttlim, ci 9i prin viafa Lui de ascultare. Prin supunere ardtim cd cunoa5tem pe Dumnezeu in mdrirea Lui. Prin ascultare din iubire ne deschidem. Fiul lui Dumnezeu S-a fbcut om, ca sb fie primul om care acluce pe om din nou la ascultarea cle Dumnezeu. Unde e ascultaie, nu e mindrie 5i inchidere fat6 de Dumnezeu. Prin ascultare ne desc}ridt'm lui Dumnezeu Si vietii nesfirgite a Lui. Moartea lui Flristos n-a fost rlecit ascultarea dusd pind la capdt. Iubirea Fiului fali de Tatdl se refiectd in ascultarea Lui ca orn gi a oamenilor in general fald de Tatdl. Dacd Dumnezeu Tatdl n-ar fi ul Tatd care' are un Fiu, ascultarea oarrenilor n-ar avea o ternelie supremd. Ascrtltdrn pe Dumue'Iazeu pentru cd e Tata 5i in ea se reflectd iubirea respectuoasd a Fiului fat6 de fdcut p:'rsoatre libere, tdl. Ascultarea cerut5 si neimpusd e din libeltate. Tatdl ne-a dorincl si ne ardtdm ascultarea liberd fal6 de EI din iubire. Il ascultdm noi pe El si nu El pe noi, pentru cA $tie mai bine ca noi ce ne folose5te. ll ascultdm spre binele nostru. oentru buna noastrd dezvcltare. Ne cere si-L ascultbm petttru ci ne vrea binele. intruparea Fiului lui Dumnezeu ca om dd omului trditor pe pdmint o duratd eternd, oclatd cu posibilitatea de desdr.irtire a Lui in Dumnezeu. Dumnezeu l$i ia forma omeneascd Dentru eternitate, in misura in care omitl se uneste in Hristos c'-r Dumnezeu. Omul e ridicat peste orice relativitate. El e fdcut pentru unirea cu Dumnezeu gi prin aceasta este la eternitate. Eternitatea lui poate fi unitd cu desdvit5irea in Hristos sau cu chipul lui Dumnezeu pe care el l-a strimbat. in iad. Noi vorn exista in orice caz in veci. Omul nu e un "Sein zum Todeo, ci un <Sein zur Eingkeitr-

'-

sF.

CI{IRIL

AL

ALEXANDRIET

bite. Iar numele victimei e berbecul desdvlrsirii. Aducindu-se mdruntaieie ca mireasmd, celdlalt trup se mdnincd impreunli cu piiuile. iar cele ce rdmin, pentru dimineata, se ard in foc. Aga scrie la Sfinta 'ScripturS. PALADIE: Adinc este cuvintul. CHIRIL: Drept ai spus. E foarte adinc, dar cuprinde taina lui fJris' fos. Cdci ni s-a fdcut noud berbec ai desdvirsirii, fdcindu-ne destoinici spre toate cele bune gi distinpi in virtufi prin sfinlenia in duh. lnainte rje toate ne-a sddit un auz plin de binecuvintare, adicd ascuitdtor gi .ttgor de cirmuit gi apt pentru primirea dogmelor privitoare la el i un auz care nu suferd goaptele uguratice gi vorbdria dezgustdtoare, pe care o cheltuiesc unii luptind contra adevdrului gi impotrivindu-se dogmele dreptdfii. Cdci acesta este un rod aI auzului sfint. De aceea 'spune dumnezeiescul Ioan: "Fralilor, cercali duhurile, de sint de la Dumnezeu. Tot duhul core nu mdrlurisegte pe /jsus Hristos, nu esle c!.inDumnezeu Si tot duhul care mdrturisegte pe lisus Hrislos, din Dumnezeu esfe> (II Ioan 4, 1-3). Dar cercarea cuvintelor nu se poate face altfel decit cu urechea. Deci cei ce se sirguiesc pentru exactitatea $i corectitudinea dogmelor, au o ureche sfintS. Iar aceasta e un dar al iui Hristos, un cadou al cerului li o izbindd a sfintului singe. Cdci loate darurile deoscbite Ie cistigdm in EI gi prin EL De aceea a fost sfinlitd qi mina, infd{igdtoarea lucrdrii fdptuitoare ; gi piciorul, simboiul umbldrii drepte. Cdci noi trebuie sd ne impodobim cu fapte bune si sd mergem pe cXrarea care duce la toate cele pldcute lui Dumnezeu, dupd cuvintul din Psalmi : .$i cm infors picioarele mele spre mdrluriile Tole" (Ps. 118,59), sau dupd cel din Proverbe t ,,Drcpte umbldri ld cu picioarele tale, Si cdile tale Ie lndrepteazd> (Prov. 4, 26 i Evr. 12, ,13).Nearnul sfinfit ;i ales sd aibd deci auz sfint, de asemenea mind gi picior dupd felurile spuse adineaori de noi. Toate cele drepte sd le aibd unse in partea cea mai din capdt, adicd in virfuri ; virful urechii, zice, aI piciorului gi al miinii. Cdci toatd fapta bund e nobild gi dreapt5, pind la virfuri, adicd pind la capdt, sau pind la sfirgit, neavind stingdcia viciuilui. Deci se cuvine celor ddruifi lui Dumnezeu sd fie neciintifi in sfinlenie pind la capdt, intru rdbdare. <<Cel a lnceput, zice, un ce lucru bun intre voi, sd-l ducd Ia indeplinire, fFilip. 1, 6). E un lucru prostesc ca acela sd dea inapoi in vreun fel oarecare, lenevindu-se cie-a desdvirsi lucrul bun 451.
451. Intruparea Fiului lui Dumnezeu ca om, pune ln relief gi importanfa trupului cu simfurile lui. Trupul este 9i se susline pentru simfuri 5i pentru organele lucrdtoare. Dintre simluri, auzul realizat prin ureche serveste sesizdrii adevdrului .dumnezeiesc rostit prin cuvinte, cdrora le serve$te gura. Mina 5i piciorul servesc

TNCHINAftE TN DUII $I ADEVAR

395

|* , -

Iar fiindcd Moise e chipul (tipul) lui Dumnezeu, cei ciin jurul lui Aaron aduc jertfele, iar ei o primeqte, Dumnezeu ardtind gi prin aceassta cd jertfele in Hristos ale celor sfinfifi Ie va primi din mind in rnind gi nu va disprefui lucrul acesta. Cdci au in ei buno mfueasmd a lui Hrislos gi aceasta este, socotesc, aducerea md"runtaielor care se ard ca miresme. Iar pieptul 9i braful berbecului desdvirgirii sint parte osebitd preotului. Bratul e .simbolul tdriei, iar pieptul aI inimii gi al rdunchipentru a sdvirgi cele bune, cele dumnezeiegti auzite prin cuvinte gi a alerga spre facerea de bine. Omul cigtigd astfel virtuliile servindu-se de simluri si de orqanele trupului. Prin aceasta se face asemenea Iui Hristos. Cdci Si Fiui lui Durnne-zeu a transpus il planul omenesc valorile dumnezeieSti aie adevdrului, binelui 9i sfinfeniei prin trupul nostru asumat de El. Avem aici sensul pozitiv al trupului, contrar origenismului platonist care socotea trupul o inchisoare ca pecleapsi pentru o ciidere a spiritului din alt plan. Omul nu-9i poate consolida intentiile spre sfinlenie declt prin trup. Trupul e 9i el intr-o corespondenfd cu viata internd a lui Dumnezeu. De aceea se ung cu untdelemn ca mijloace ale Duhului Sfint virful urechii, al miinii, al picioarelor, ca sd dea urechii puterea de-a primi cuvintele dumnezeiegti 9i miinii gi picioarelor puterea de-a prelungi indemnul la sfintenie in cele din afar5, de.a lua un contact sfint cu ele. Prin trup se poate sfinfi universul. valoarea trupului 9i a simfurilor lui implicd faptul ce Dumnezeu lnsugi poate sd se adreseze omului prin ureche, fdcind sd rdsune la auzul ei cuvinte precise gi treldsind la dispozifia omului sii precizeze in cuvinte numai sensuri inspirate cle Ilumnezeu in mintea lui. Din acest punct de vedere Vechiul Testament ne-o aratd aceasta foarte categoric. Dumnezeu spune cuvinte hoterite la auzul lui Moise gi al proorocilor. $i grdiegte in tot cursul timpuiui. Faptul cd acolo Dumnezeu nu e incd intrupat, nu e o piedicE pentru rostirea de cuvinte din partea Lui la auzul otnului. E drept ci le spune numai la auzul lui lvloise si al proorocilor. Dar in principiu le-ar putea spune la auzul oricui. Putinta aceasta a lui Dumnezeu de-a face sh se audE voia Lui orin cuvinte la urechea omului ceea ce aratd atit valoarea trupului omenesc, cit $i o anumit6 corespondenld intre posibilitdfile lui Dumnezeu 9i ornul purtator de trup - std 5i la baza intrupdrii Fiului Sdu. Acum Acesta grdieqte cuvintele omenepti direc-t prin trupul Sdu. $i le grdiegte la urechea oricui rrrea sd le audd (<Cine are urechi de auzit, sd. auda"). Dar faptul ci Fiul lur Dumnezeu qrdiegte acum citeva cuvinte omenegti prin trupul Sdu cit timp rhmine vizibil intre-oameni, nu exclude 'lniltare. grdirea Lui din planul nevdzut 9i dupi .Iatd, Eu cu voi sinl in toole zilele' pind. Ia slir$itul veacului> (Matei 28, 20), credinfa cd Revelatia nu s-a incheiat in Hristos, nu trebuie inteleas5 ci Dumnezeu (mai precis Fiul Sdu Cu. vintul intrupat) nu mai griiegte, ci cd ne rdmine 9i un depozit rle cuvinte, p+. care avem sd-I interpretdm in toate timpurile. Ea e incheiat5 in sensul cd Acela$i Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, Iqi continud in mod consecvent grdirea Lui despre Sine, descoperind alte 9i alte inielesuri din bog6fia infinitd a Dumn::zeirir gia lucrdrii Sale mintuitoare. $i o face aceasta prin Duhul Sdu cel Sfint. ".trer r va mdttulisi despre Mine> (Ioan 15,261; sau: olor cind va veni Acela, Duhul .iir.'vdrului, vd va cdlduzi Ia tot adevd.rul, cd.ci nu va vorbi de 1a Sine (sau eeva deosebit de ce v-am qrdit Eu), ci cite am a vd vorbi p.i cele viitoare l'c vesti voud (cele potrivite viitorului). Acela Md. vc s/dvi, cc1 cliu ai Meu va lurj $i vd vo vesll> (Ioan 16, 1.1-15). Duhul dd in fiecare timp chiar prin cu\rintele di-:;pre Hristos, s.tu prin care interpretdm bogdfia aflatd in El. rFjjndcd nr yr:i sitlteti c.ei ce vorbiti, ci Duhul Tatdlui voslru esle Cel care grdie$te ln voi, (Matei 10, 20). Dacd nu auzim 9i azi cuvintele lui H:istos prin Duhul Siint, e pentru c{ nu avem rlestulScreCiirfi. Dar in mdsura in care simlim mai mult datoria sE rtrspundem cu f.aptele noastre, implinim voia lui Dumnezeu. II auzim mai mult pe El, grdindu-ne chiar acum.

rf

AF. E}IIRIL

AL

ALEXANDRII'I

lor. Deci neamului sflnt 9i sfinfit s-a dat Hristos, puterea 9i intelepciunea de la Dumtrezeu si Tatdl. Sau nu in Ei sintem inteleptri ti puternici ? PALADIE.' Cum de nu ? Cdci s-a scris cd Hristos, . puterea 5i lntelepciunea lui Dumnezeu, s-a fdcut noud acestea de la Dumnezeu. CHIRIL.' Iar cdrnurile sint o mincare sfintd celor ale$i spre slujba lui Dumnezeu. I-i s-a dat insd impreund cu piinile-azime, fdrd s& se impdrtdgeascd lmpreund cu ei nimeni de elt neam, sau de va face cineva, trebuind sd moar6. C[ci numoi sut]etelor sfinlite li se cuvine sd se impdrtd,Seascdde hrqna stintd, adicd. de trupul lui Hrjstos ; cei de alt neam nu se pot apropia de binecuvintare 452.Prin cel de alt neam se inlelege neamul necredincios incd 9i nebotezat 9i pe ling& acesta, cel cdzut intr-o cugetare strdini 9i contrard opiniilor sfinlilor ;i dezbinat de dogme perverse. $i toatd ramagita de la jertfd se mistuie in foc, legea neingdduind sf, se mdnince gi a doua zi. Cdci in veacul viitor voln avea parte de un alt mod de sfinfire, care se lucreazb duhovnicegte 9i nu trupe;te 9i e dupd o rafiune pe care singur Dumnezeu, Ce1 ce toate Ie preface o gtie gi o comunic6 cui voiegte. In aceste cuvinte e o cugetare nu lipsitd de inteles. Cdci desfiinfindu-se stricdciunea dupd invierea din rnorfi, nu mai sint necesare ceie prin care era cu putinfX izbdvirea de ea. Deci trebuie sd cugetdm cd va fi un alt mod de sfinlire, potrivit cu starea trupului, dat fiind cd Hrjsfos va ti lmpreund cu noi&3. Spunind ceea ce ne tine pe noi mintea, vom 15sa aceasta pe seama ceior ce pricep cele mai inalte. Poate aceasta este ceea ce ne dd sX tnfelegem . dumnezeiescul Pavel, cind zice i KIar cind va veni ceea ce e desdvirgit, va inceta ceeo ce e in parte", adicd igi va afla sfirEitul gi se va opri (I Cor. 13, 10). PALADIE: A$a cred, CHIRIL: Acestea a spus deci cd trebuie sd se implineascd pentru des{virqirea preolilor. Deci dupd ce au fost adunafi preofii lui Israil
452. Binecuvintarea era un nume pentru Sfinta lmpdrtiSanie' aS3. ln Bisericb la fel, ceea ce nu se consumd din Sfinta Impdrtdganie, nu se lasd pe a doua zi, ci c consum5 preotul la sfirgitul Sf. Liturghii. Sf. Chiril vede in aceasta cd in veacul viitor nu ne vom mai sfinJi sub chipul celor materiale, care ne sint necesare aici cit timp line coruptibilitatea trupului (impreund cu mincarea 5i eliminarea). Atunci Hristos Cel iuviat fiind impreuni cu noi, va cople5i p-rin Duhul Cel Sfint din El migcarea de corupere din trupul nostru Si din materie. In trupul nostru va fi numai simtirea statornic.l a contempldrii lui Dumnezeu chiar prin simturi si a iubirii Lui. De asemenea, in tot universul material se va miSca intr-o strdlucire. continuu sporitd numai aretarea Iui Dumnezeu. Dar Sf. Chiril se fere5te sd descrie modul de sfinfire din veacul viitor. El spune numai cb va fi altul decit cel de aici.

INCHII'IARE

IN DUH

$I ADEVAR

gi stringi la templu [cort), a poruncit sd se facd instituirea lor, ziclnd : "la pe Aaron qi pe liii lui qi untdelemnul ungerii Si vilelul cel pentru pdcat $i cei doi berbeci qi copnila cu azimile Si cheamd toatd.adunarea Ia uqa cortului mdrturiei. $i a Idcut Moise precum i-a poruncit lui Domnului, gi c slrins adunarea lo ugc cortului mdrturiei. $i a zis Moise adundrii : Acesta esle cuvintul care a porunci| Domnul sd se tacd. $i l-a imbrdcat in pocloabd pe Aaron $i pe preori. $i o stropil cu ttntdel<:mnul ungerii altarul de 6apte ori ,gi loale rzosele lui ^li spdidtoru/ li cortul Si toate cele din eI, gi le-a stinlit pe elet>(Lev. B, l-71, Sfint e cortul, dar in chip desdvir,git se bucurd de stinlire altarul, nu ca unul ce participd la cele rafionale (cdci nu e sflnt ca de pildd firea ingerului, sau firea omului), ci din atingeree cu jertla pusd pe eI. Cdci e sfint gi locul unde este Hrislos 4il. Dupf, ce a uns deci altarul de gapte ori, adicd in chip bogat, sfintegte pe Aaron. Cici a turnat apoi peste el untdelemnul ungerii gi pe lingd aceasta a aclus jertfele cele pentru el qi pentru fiii lui, in felurile ardtate de noi mai lnainte. Iar dupd ce s-au termniat acestea, le poruncegte, zicind : "Fi de la cortul mdrturiei sd nu ieSili qapte zile, pind se vo plini ziua, ziua desdvirpirii voastre. Circi in Sapte zile va desdvir.Si miinile \toostre, pretum a tdcut in ziua aceaste, cere a poruncit Domnul sd se facci, ca sd se ispd;eoscd penftu voi. $i la u6a cortului mdrtttriei veli Sedea Sapte zile. Ziua Si noaptea sri pdzili cele ce sint de pdzit ale Domnului, co sd nu murili. Cd aSA mi-a poruncit mie Domnul Dumnezeu, (Lerr. B, 33-35). Modul in care s-a sdvirgit fiecare jertfd i-a arf,tat destul cuvintul ttostru. De aceea idsind amdnuntele in privinta acestora, vom trece la ceea ce urmeazd. Legea nu ing5duie pe cei ce au primit sorful sfint 9i ales gi au fost desdvirgifi spre a implini slujba de preoti, sd iasd din cortul sfint, ci le poruncegte sd gadX inlduntru pind in ziua a gaptea gi ii pironegte de ugi, neldsindu-i sd treacd pragul. Ea face, cred, din gederea la locurile sfinte un simbol al fermit5fii gi statorniciei in sfinfenie. Cdci e necesor ce noi, cere em Iost rinduili sd sldm lingd Dumnezeu, sd finr statornici qi neclintiti in virtute; neiegind din modul de viafd ce ni se cuvine pi neabdtindu-ne de la cugetarea cea potrivitd sfinfeniei, ci sd rdminem pururea aproape de Dumnezeu gi sd locuim lingi EI, dup5
454. Altarul nu e sfint nici-cum pot fi sfinte prin efortul lor fiinlele rationale (ingerii gi oamenii), dar nici ca un obiect ln sine, cdci nu existd o astfel de sfintenie. Ci e sfint pentru cd pe el se afld Hristos in stare de jertfd prezentatd Tatdlui. Prin aceasta e incadrat in Hristos, sau Persoana lui Hristos il inciude in Sine. Attarul e locul cel mai inSllat spre Dumnezeu. Dar acesta nu poate fi decit Persoana lur Hristos, ca om deosebit de Dumnezeu, ca Dumnezeu una cu Dumnezeu. Altarul e Persoanacea mai atagatd lui Dumnezeu.

SF. CI{IRIL

AL

ALEXANDRIEI

cuvintul spus prin glasul proorocului: <<Cdutindcautd qi la mine Io' cuieSte" (Isaia 21, l2). $i gapte zile a poruncit Moise sd o facd aceasta. Nurnirul gapte tnsemnind cd trebuie sd ne sirguim si petrecem in toat5 vremea lingd Dumnezeu, prin aceasta zice oarecum cd totdeauna gi pururea. Iar celor ce petrec in cort le poruncegte sd pdzeascd cele ce sint de pdzit ale Domnuiui, ardtind cd rodul Sederii lingd Dumnezeu e ascultarea gi hotdrirea de a face cele ce voiegte Acela sd ie porunceascd. Aga trebuie sd gedem lingd Stdpinul tuturor, cdci lenea spre cele bune sfirgegte totdeauna la capdtul relelor. De aceea a addugat Moise, precurh socctesc : oCe sd nu rivnifi>. PALADIE: Drept ai spus. CHIRIL : Desdvirgit astfel pentru slujba preofeascS, Aaron incepe sd implineascd cele legiuite. $i sd spunem acum in ce mod. Cdci s-a scris iardgi in Levitic : <$i a fost in ziua a opta, a chemat Moise pe Aaron si pe tiii lui gi pe bdtrinii lui Israil qi a zis Moise cdtre Aaron: la lie un vilel din cireadd pentru pdcat qi un berbec spre ardere de tot, tdrd patd, $i-i adu inaintea Domnului. Iar bdtrinilor lui lsrail le grdieqte zicind : Luali un lap din capre pentru pdcat Si un vilel Si un miel de Lin an spre ardere de tot, tdrd prihand. $i un bou gi un berbec spre jerttd. de mintuire. $i tdind curatd, Irdmintatd in untdelentn, cd astdzi se vo ardta Domnul lntru voi. $i au luat precum a poruncit Moise inaintea cortului mdrturiei 6i a venii toatd adunarea Si au stdtut inaintea Domnului. $i a zis Mojse : Acest cuvint pe carc L-a grdit Domnul, taceli-I Si se vo ardta intru voi slava lui Dumnezeu (slava Domnului). $i a zis Mojse lui Aaron: apropie-te de jerttelnic ti adu jertla pentru pdcatul tdu Si arderea de tot o ta ti ispdge;fe pentru tine gi pentru casa ta qi odu darurile fioporului gi ispdqegle pentru ei, precum o poruncit Domnul (Lev. 9, t-7). Pdtrunzind, Paladie, cu o cugetare sublire in Sfintele Scripturi, vei observa gi aci strdvezie taina lni Hristos. PALADIE.' ln ce mod ? CLIIRIL.' ln ziua a opta sfirqegte Moise de-a sluji ca preot Si incepe Aaron. Dar nu a tdcut Moise, degi l-a urmat Aaron la lucrurile preofiei. Cdci timput preotiei lui Hristos e cel de dupd lege, adicX ziua a opta, in care a avut loc invierea gi inceputul veacului nou. Pentru cd in Hristos e zidirea nou5, dupd cum s-a scris (II Cor. 5, t7). Iar cind a fost proclamat Hristos in ziua a opta, gi-au ajuns sfirgitul cele ale lui N4oise.Cdci nu mai sluiim in chipuri (tipuri) 9i umbre, Dar invdldtura datd prin lege nu a ticut. Cdci legea e duhovniceascd celor duhovni-

t
*

INCI-IINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

G
&
3

,H
3
p

cegti gi pururea grdiegte taina lui Hristos. gi de fapt Moise a anuntat cd in ziua a opta se va ardta siava Domnului. Cdci legea a prevestit timpul venirii Mintuitorului nostru ass. Pe ling{ acestea poruncegte lui Aaron ca mai intii sd aducd jertfe pentru sine, dupd aceea cele pentru tot poporul. Lucrul acesta I-a rinduit, socotesc, ca un chip (tip) pentru cele din timpul nostru, ardtind limpede gi vbdit, cd cei aiegi pentru preofie gi cei ce au prirnit sfinfenia intru credinfd se cuvine si fie, pe drept cuvint sfinfi 9i curafi. Vom ardta acum pe cit se poate, modul in care s-a fdcut aducerea.S-a junghiat vifelul pentru pdcat gi pentru curdlirea preofilor. gi dupd ce s-a vdrsat singele la altar 9i s-au prefdcut mdruntaiele intr-o tdmiie binemirosito,ar,e, res,tul corpului s-a ars in foc. S-a mai adus ca ardere de tot, dupd legea obiqnuitd a arderii de tot, un berbec. A fost aclus apoi un fap, jertfd pentru curdfirea pdcatului poporului, pe urmd un. vilel qi un miel spre ardere de tot; apoi un berbec ai un bou spre jert-. fd de mintuire, punindu-se pe altar 9i fdina curatd, degi poate nu toatd, ci un pumn gi o parte. Apoi zice : "si ridicind. Aaron miinile spre popor, i-e binecuvintat pe ei gi a coborit aducind jertta pentru pdcat. gi a intrat Moise si Aaron in cortul mdrturiei gi ie,gind au binecuvintat tot poporul. $i s-o ardtat slavc Domnului Ia tot poporul. si o ietit toc cle la Domnul gi a mistuit cele de pe jerttelnic, arderile d.e tot qi grdsi-. mile. $i a vdzut intreg poporul tj s-o uimit pi a cdzut pe tald">(Lev.. 9, 22-24). Paladie: Dar despre acesteace spui ?

CHIRIL: Cu adevdrat s-a vdzut slava Domnului in ziua a opta, adicd s-a ardtat Fiul, slava lui Dumnezeu gi ratdl. cdci asa L-a numit' pe El, zicind cdtre prea curatul Moise : ..Viu sint Eu, zice Domnul, gi, se va umplea de slava Domnului tot pd.mintul,, (Num. 14, 2l). gi El ne. face sfinli, cdci se junghie pentru noi in chipul vifelului, ne elibereazd. de pdcat, ne iartd toatd gregeala gi ne gterge toat[ pata ce ne vine din osindd ; de asemenea, El este desdvirgit ca un berbec spre miros de.
455' Ziua a opta incepe pentru Hristos cu invierea Lui, iar pentru noi cu invierea noastrd. Cdci ea e ziua fdri sfirgit, sau vegnicia. Dar intrucit in Hristos se afla de la nagterea Lui puterea invierii, se poate spune cd. ziua a opta, incepe de la intruparea Lui. Prin intruparea Lui se revarsi ln timp ve$nicia. gi El ridicd iimpul. ln ve5nicie prin jertfa Lui, deci prin slujirea Lui de arhiereu. Astfel preolia ln Hiistos e preotia care ne deschide vederea gi drumul spre ve$nicie. Legea ins5, care a premers lui Hristos, nu e opriti cu totul de la vorbire. Cdci ea cuprinde in simbolurile ei prevestiriie celor ce vor fi dupd venirea lui Hristos, dacd sint inlelese cluhovnicegte. Moise Il introduce pe Hristos prin prevestirea lui, dar el nu e reclus cu totul la tdcere. Propriu-zis, 9i prin Moise vorbeEte tot Hristos, dar la un nivel mai eoborit, potrivit cu omul de atunci. Cici Hristos vorbeste si prin natura cosmich" Dar atit prin lege, cit gi prin naturd Hristos poate vorbi $i la nivele mai inalte, cind.i omul cregte in infelegere.

r
3

,&

-. ,

SFJ'CITIRII,

'AL

ALE'<ANDRIEI

sfinbund mireasmd spirituald. El se face 9i iertfS de mintuire 9i ne aratindu-Se untdelemn, |egte cu singele Sdu. El e si fSina imbibatd in qi strSlucirea viefii sfinte pentru noi lui Dumnezeu pe sine intru TatSl 456. PALADIE; Infeleg ce sPui. CIIIRIL: Pe de altd parte, socotesc cd jertfa pentru Aaron 9i pen. tru popor indicd in mod subfire predarea sfinfilor lui Dumnezet457. De fapt ardtindu-Se gi vdzindu-Se Emanuil, prin care am fost chemali la sfinlenie, am fost dedicafi Tatdlui, primifi li sfintrili spre miros de bund mireasmd. caci observd cd prin cele spuse mai inainte, se termina sfinlirea (desdvirqirea) preotilor. Dar prin El am fost sfinliti iardsi in chip felurit.. Pentru-cd a fost ars ca vifel afarS de tabdrd pentru pdcat, s-a prefdcut in mireasmd, qi in chip tainic, ca berbec, s-a oferit ardere de tot, intreg gi tSiat in mdduldri pentru fiecare 9i pentru toti' i-a sfinfit, stropifi fiind prin singele Sdu, ca berbec pentru mintuire' Iar cind a apSrut ziua a opta, adicS cea in care s-a fdcut mai viditd slava lui Hristos, desfiintindu-se moartea gi cdlcindu-se stricdciunea, preotii 9i popoarele se ddruiesc ei ingili lui Dumnezeu, nemaicinstindu-L prin daruri strdine gi nemaibucurindu-L pe stapinul tuturor prin cele din 4s. cdci prin jertafard ci ar5tinclu-sepe ei in$i$i jertfa binemirositoare [e ca printr-o icoand sdvirgim jertfirea sufletelor noastre 9i le aducem
jertfd- p_enlru noi Tatdlui. sfinteste uma456. Hristos ne sfinte$te, aducindu-Se la viafa pdminteascd,_ce nitatea asumata a" er,^oii*i"rl_o Tatdlui, renuntind de tct bo, ,r" sfinle;te in umanitate-a sa.le n9t_-to-1,_113.i ".i" "r" pa--i"iul"i .i"ta-rpi" pe noi pe toli'. Oul,."i se cere 5r noua umanitatea Lui ne cuprinde cu dragostea ei. Tatilui, cu atit ii iuuirii iui. cu cii se ddruiegte cineva mai -mult sd ne deschiaern gi sfintirea e depigirea..sinei proprii prin tr"iil"ri-p":."irurti. cuprincle prin iubire pe noi in t"i.rrge plna-ii iertta. Uristos .e_sfint pentru. cd ne imbrili;seazh i"fil.".'"J la noi s{intenia Sa' intinde si i".tio .Su.oar ctiai prin ac-easta ascultare f ata de a 'om, Dar Hristos se sfinf egte pentru noi gi prin r,'iaf Sa cle El se gindegte ia noi la toti ; iutat,ti ca Tatdl. Dar in ascultare"a""."".11i1i'ti i"ti"ae uncla ascultirii Sale iubitoare de Tatdl spre toli'. deci in mod deplin- Jertfa-lui Prin ideea "illifr"r. ';;i;";;#';" din Vechiul Testament' p9 sine' se -arate sensul transforill"i"st" p; Hristos ne srinleste -; se risfrinqe ca sfillire amator al jertfei, oeorJuit-d"-cel juridic, exterior. Jertfa ceior uniti cu Cel ce se predh prin jertfd din ii u*p.u supra Celui .e ." j".tfeii" spre Dumnezeu ca o bund mireasmd' iubire iui llumnezeu, "i i!:i"ii"a" irri Dn*t""uu, ci chiar ca.predare' jertfa sfinteste' 45V. Nu numai ;;"p;;;;; .Cdci ea e forma rrrpr"-rid'u-aepd$irii egoismului. Dar aceastd depdgire fiind lndllarea suprem6, ea e indllare inevitabilh spre Dumn-ezeu' ca je*ti lui Dumnezeu e nesfirsit mai mult de458. A te preda #]il;-i;rfi jertfi ceva clin ale tale, te pdstrezi pe tine prln.cit a preda ceva ciin 5i" ;1". G i numai Hristos S-a adus o astfei de micsoratb. oar tr_o griji egoista p.ui-p"li" 'e putem jertfd des6virtitd. par iti;;;;;;"d; -noi- El, care S-a adus o astfel de iertfd, pain;ine, rJnuntind la toate falsele plSceri ale nei 6 .jerld ;i; ;; aduce si proprie, nemai' E un fel ae atta omorire u ugoir-nt.ti, sau a noastrd timilor egoiste. i*piltritta voia Lui care ne sfinleste. E cu trdind pentru noi, ci'&;;"-^D;;;;;eu, jert{ele exterioare din legea J9-"ho: TtiiT :: si cind n-am trdi' mult mai mult decit pamlnteasca' Trdim omorind in noi continuu orice pornire spre viata

TNCEINARE

IN

DUII

SI ADIVAR

lui Dumnezeu, murind lumii $i cugetului trupesc $i suportind omorirea y:atimilor, intpreund rdstignindu-ne cu Hrislos, ca mutindu-ne Ia o viatd stintd Si neprihdnitd, sd.petrecem dupd voia Zui. Aceasta o scrie gi dumnezeiescul Pavel i pururea purtind in trup moartea /ui lisus, ca gi viala hd lisus sd se aiafe in trupul noslru'> (I Cor. 4, 10). $i iardgi : <De vom rdbda, vom qi impdrtili impreund"" (II Tim. 2, l2l. De ne facem asemenea Domnului in moarte gi patimi, vom fi pdrtagi 9i ai invierii gi ai slavei, dupd cum s-a scris (Rom. B,29). Deci Hristos a pdtimit pentru noi in atara porlii, dupd cuvintul fericitului Pavel (Evr. 23, 12) ; sd iegim gi noi, purtind osinda Lui, in afara porfii 6e. gi junghiindu-ne la fel ca un vilel gi aducindu-ne ardere de tot ca un berbec, sd oferim vietuirea noastrd in Hristos ca o bund mireasmd lui Dumnezeu. Acestea au fost jertfele cele pentru Aaron 5i pentru cei lmpreun5 cu El. Iar cele pentru popor, au fost: un tap pentru pdcat. Care e rafiunea, cind pentru curdfirea preotilor s-a adus un vitrel ? Toate ale preofilor sint nrai inalte : gi aducerile jer,tfei gi cele trebuincioase pentru curdfire gi sfintire. Iar vifelul care e mai mare in privinla trupului ca fapul, infdfigeazd semnul clar aI superioritdfii spirituale reale. pentru cd s-a adus apoi pentru ei un vifel gi un miel spre ardere de tot, care indicd pruncia celor consacrafi lui Dumnezeu prin credinfd. pe urmd un bou qi un berbec, care inchipuiesc rdbdarea, forfa :;i rodirea in blindefe. Boul e chipul (tipul) primelor virtufi, iar mielul al celei de a doua. In sfirgit, fdina imbibatb in untdelemn, inidcd ndclejdea str5lucitoare a viefii in Hristos. Fiindcd nu se cuvine sd petrecem viala ln Hristos intristafi gi inldcrimafi, ci veseli qi strdlucitori. Aceasta socotesc cd inseamnd : <Venifi sci ne veselim in Domnul,r (Ps. 94, i.). $i slava lui Hristos va strdluci tot aga de curat gi de invederat, primind darurile sfintilor, pe cit de invederat S-a pogorit gi atunci Dumnezeu, in chip de foc, gi a (mistuit) co,nsumatjertfele, preiuind c,a pe o mincare gi ca pe o desfdtare buna vietuire a sfinfilor 460.
459. Se murim 9i noi in afara porfii, ie5ind din viala p6tirnaSh tegati de lurnea aceasta. <N-avem aici cetate stdtitoare> (Evr. 13, 14), Sd ne socotlm strdini aici. Sii-i oferim lui Dumnezeu \iata noastrd, ridicindu-ne peste aceastd lume sau iegind prin aceasta din ea. 46). intristareo care vine din lipsa nddejdii e un pdcot. Ea nu crede in viata viitoare, sau mila lui Dumnezeu. Ea ne paralizeazd orice pornire spre a face bine. Cdci ne intreabi mereu). "La ce bun ?" Jertfa trebuie sd se uneasci cu veseiia. Jertfa e elan de cldruire, pentru cd chiar in cldruire trdim fericirea intilnirii cu Dumnezeu gi cu ceilalfi. Focul lui Dumnezeu coboard peste jertfd incdlzind pe cel ce o aduce. Numai egoismul intretine tristefea. Dumnezeu ne arata prin focul cu care consumd jertfa noastrd, cd primegte ca pe o nrincare proprie vietuirea noastrd generoasd, ddruitd Lui, Dumnezeu ne primepte pe noi in Sine ca jertfd 9i noi il primim pe El in noi ca foc, care ne inc6lzegte in pornirea de jertfd.
26 _ Sf. CHIRIL

SF, CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Dar cuvintul indicd si ceva tainic. Atunci Dumnezeu a coborit peste bucdfile tdiate de carne puterea focului, atingindu-se in oarecare fel de cele puse inainte. Cdci Dumnezeirea pururea ia infdtigarea in firea focului. Iar acum cind i se pune inainte jertfa spirituald, El se atinge spiritual de cele ce stau inainte, nu in corp de foc, ci in sfintul Duh, care le face de viatS fdcatoare celor ce doresc sd se impdrtd461' geascdde ea gi primesc prin credintd realitatea adevXratd PALADIE; DrePt ai spus. :HIRIL: $i ridicind Aaron miinile, a binecuvintat poporul. Privegte prima punere a miinilor lui Aaron peste popor. La fel binecuvintii adev5ratul Aaron pe tofi, preofi 9i popoare, pe cei mici impreund cu cei mari, dupd cum s-a scris (Ps. 113, 13), punindu-gi miinile. Iar punerea miinilor este semnul clar al pogoririi Preoslintului Duh Jc noi' Iar 462, inainte de aducerea jertfei prin Aaron, n-a fost punerea miinilor aCdci nu eroincd Duh,, dupd cuvintul lui Ioan, *pentru cd' Iisus nu ero incd. sldvit, (Ioan 7, 39). PALADIE; Cuvintul e convingdtor. 1HIRIL: Dar rinduieste li modul binecuvintdrii, infdfigind cuvintele ei ca niSte prevestiri ale celor ce ni s-au dat prin Hristos. Cdci a Jui Aaron si tiitor lui, zicind; A$o sd binecuvintali pe zis: <<Grdie$te tiii |ui Israil, zicindu-Ie lor. $i voI pune numele Meu pesle tiii lui Israjl pi eu Domnul, ii voi binecuvinta pe ei. Domnu| sd te binecutrinteze pe pe tine;i sd te pd"zeascd tine, Domnul sd-,5iorote Iala lui pesle tine qi sd-li dea lie pace si sd te miluiascd"pe tine, (Num. 6, 22-27)' ASadar poruncegte celor incununafi cu preofia sl binecuvinteze poporul, dar ii depdrteazd cu folos de cugetdri deqarte, ardtind cd nu mina omu463, <<cd toatd dalui e cea care binecuvinteazd, ci El insugi, Domnul
461. Focul dumnezeiesc coborit peste orice jertfd e Duhui SJint. Tn mod deosebit se intimple aceasta cu jertfa de'piine Si vin ce o aducem la Sf. Litur-ghie ditr Uiirtor. Duhul care se coboard peste ele ni le_ descoperd prefdcut_ein "ila]"f"--i" Lui. Jertfa noastri e iniltatd la treapta <1ejertfd supremii' Dacd ii"pri'ii-iingele jertfd pentru n-am fi noi in stare de jertf6, clarurile noastre n-ar de"eni suprema noi. culn 462. Duhul Sflnt coboarh prin miinile preotului care binecuvinteazS, ala vine ca ipostas clumnezeiesccu toate darurile prin Hristos- Prin umanitate coboarl la utlul de la Dumnezeu in umanitate. El ne actuirhin Dumnezeu. El se comunici de clum' cnm se comunicd viata. El reprczintd viafa divind ca {lu.id.-E ipostasttl la altul, fluiditate ce se comunicd de Ia persoand la persoand' Dar nu se coboaca n"*i"ri prin rj viata clumnezeiascdln noi, dacd nu surpdm ziclul inchiclerii egoiste in noi j ertfi. 463. Desi blnecuvintarea sau darul Duhului sfint vine prin mina .pleotului, de la el nu vine (le Ia preotul insugi, ci prin mina preotului binecuvintarea vine de-a Dumnezeu. Deci nu e ioc pentru mindria prcotuiui, ci pentrU responsabilitatea' face acest qest cu to,ata seriozitatea, ;tiind cd Dumnezeu e lucrator in acest moment orin nevrednicia lui. Dumnezeu se foloseSte de preot pentru a tinea pe cre' dinciosi uni[i in jurul preotului, ca Biserica.

'

TIYCHINARb TN DI'rI

sI ADEVAR

rea eea bunti gi tot d.arul bun gi toatd blnecuvintarea de sus este, pogorindu-se de Ia Pdrintele luminilor>, dupd cum s-a scris (Iacob 1, l7l. Iar calea binecuvintdrii e Hristos; si El ne este distribuitorul bun6tdfilor vepnice; in El 9i prin El ni se dau toate cele de Ia Tatdl @: Astfel dumnezeiescul pavel zice: <Her voud gi pace d.e la Tatdl vostru gi de la Domnul nostru Iisus Hristos" (Rom. 1, 7). Deci sintem binecuvintali in numele lui Dumnezeu. $i ardtind subfire modul acesteia, a spus cd preotul care binecuvinteazd trebuie sd zicd.: Domnul sd te binecuvinteze lj sd te pdzeascd pe tine, Domnul sd-gi arate Iala Lui peste tfne qi sd te miluiascd pe tine. Domnul sd indrepte spre line tala Lui pi sd-fi d.ea lie pece, 46s. Binecuvintarea ne pdzeqte desfdcind blestemul gi preschimbind pe cel ce a pdcdtuit, spre a fi vrednic de laudd in Hristos. $i martor pentru aceasta e Hristos lnsugi, cum s-a scris: <<Bin ecuvintat este Dumnezeul $i ratdl Domnului nostru /isus Hrisl os, cere ne-a binecuvintat pe noi intru toatd binecuvintarea duhovniceascd intru cele ceresti in Hristos, precum ne-c o/es pe noi intru EI inainte d.e intemeierea humii ca sd tim noi slinli gi neprihdnili inaintea Lui ; care ne-a rinduit pe noi de mai anainte cu iubire spre inlierea prin Hrisros 1n EI, (Efes. 1,3-5). Vezi cd lepddarea s-a ivit din pricina pdcatului gi omul e binecuvintat 9i primit spre infiere prin impdrtd$irea de Duhul, pe Care l-a vdrsat pesfe noi cu imbelgugare cel ce nu-L ddruiegte pe El sfinfilor in parte, ci i[ sxdegte in ei din prindtatea Lui 466. ardtarea fetei DomIar nului pricinuiegte indatd mila, dacd este adevdrat cd in cunoagterea lui Dumnezeu se cuprinde gi impdrtdgirea de viata vegnicd. cdci a;a a zis Mintuitorul cdtre Tatdl cel din ceruri gi Dumnezeu : <Aceosfc esfe viala de veci, ce sd re cunoascd pe Tine, singurul, ad.evdratul Dumnezeu tj pe risus Hristos, Cel pe Care L-a trimis> (Ioan 17, 3). /ar cd tata tui Dumnezeu gi Tatdl este FiuI, Care S-a ardtat noud, nu se va indoi, socotesc, nimeni. Fiindcd El este pecetea gi asemdnarea gi chipul Lui gi prin El gi impreund cu El cunoagtem pe Tatdl, iar cunoasterea aceasta
464. ultima

tos. Numai pentru cd este unit cu Hristos, prin miinile preotului- vinJ luhul sau binecuvintarea.

umanitate prin care ne vine Duhul sau binecuvintarea, este l{rissfint

495'E bine . T preotul sd-$i arate couvingerea cE Dumnezeu binecuvinteazd prln el, spunind: <Domnul sd te binecuvintezeD. 466. Duhul sfint ne vine.prin pr.eot de la Hristos, pentru ch prin EI Hristos ne face lii ai ratdlui ceresc impreund cu sine. Duhul ce ni se dd nu e un Duh ca fluidjtate generald de viafd, ci e Duhul care ne cld calitatea Ei simfirea de fii ai Tatdlui ceresc, pe c-are o are cu plindt,atea Sa Hristos. fiui fui Dumnezeu fd_ cindu-Se om, calitatea Sa de Fiu al ratElui adincitd in El de Duhul sfint, a trecut gi la umanitatea Sa, iar de la_El trece gi la noi. Duhul nu purcede $i de la FiuI. ln acest caz Fiul n-ar mai fi Fiu, ci ar cleveni qi El confirm,it-pii" Duhul ca Tat6. $i nici noi n-am mai primit Duhul spre lnfiere. Intimitatei "Jisi.a cu Dumnezeu este o intimitate de fii ai Tatdlui 9i cie frati ai lui Hristos.

SF. CHIRITJ

AL

ALEXANDRIEI

e insotitd in chip necesar de miluirea noastrH. Cdci ne-am indreptat din credi,nfdgi nu din faptele dreptdfii, pe care le-am fdcut noi, ci dupd marea mild a Lui (Tit 3, 5; aoz. prin indurarea lui Dumnezeu am fost $i ugurafi de povara stricdciunii gi ne-am prefdcut spre innoirea rrietrii in Hristos. Dar gi in alt chip, dacd am intoarce intelesul cuvintului spre iudei, au fost miluiti cu adevdrat, cind le-a strdlucit Unul Ndscut. Cdci zdceau peste ei ca o povard grea gi anevoie de suportat legea, care osindea ti chinuia fdrd milS (indurare) pe cei ce pdcdtuiau. $i au fost miluitri, dobindind intr-un tirziu harul ildreptdrii prin Hristos, a Cdrui veputerilor, nire dorind-o strigau cdtre Dumnezeul tuturor : <<Dumnezeul intoarce-ne pe noi Si oratd tala ta Si ne mintuie;le" (Ps. 79, B). Deci tofi am fost miluifi intru ardtarea lui Hristos. Iar ridicarea fefei lui Dumnezeu e pricinuitoare pdcii, al cdrei Ddtdtor gi lmpf,rlitor e Hristos, imbiindu-ne 9i ddruind ca pe bunul proMea dau voud, pacea priu celor ce cred in El. Fiindcd zice: <<Pacea voud2 (Ioan 14, 27). Cdci cind L-a aqezat Tatdl pe FiuI la indlMeo las time, ddruindu-i Lui nume care este mai presus de tot numele (Filip. 2, 9), spunindu-i : <$ezi de-a dreapta Mea> (Ps. 109, 1), atunci inldturind dugmdnia care ne |inea despdrlifi, ne-am unit cu El in pace, prin hotirirea de-a cugeta cele ale Lui gi de-a umbla intru Duhul, in care gi prin care ne-am ardtat pdrtagi firii dumnezeie;ti (II Petru 1, 4), Hristos Fiindcd a zis cdtre Tatdl : <Voiesc cq stringindu-ne intr-o unitate 468. precum Eu Si Tu una sintem, ago ,5i aceStia sd fie unl, in noi> (Ioan 17, 2l). <Cdci un trup sintem toli In Hristos> (I Cor. 10, 16-17)' $i: <Cel ce se lipepte de Domnul, un duh este, dupd Scripturi> (I Cor' 6, 17)' Iar cb atunci cind Dumnezeu 9i Tatdl pi-a ridicat fata Sa, adicd a sldvit pe Fiul, am dobindit pacea cu El, ne-o spune (aratd) Insugi zicind : "Cind (Ioan 12, 321+os. Md. voi lndlla cLe pdmint, pe toli 1i voi trage Ia Mine>> Ia
46?. Fiul intrupindu-se ne-a aritat fata Tatelui, Cdci El e fata Tatalui. Iar fata cuiva se aratd altuia cind are rnild de El. Pe fafd se aratA mil,a. Cine nu-;i arati fata, nu e milos. ln Dumnezeu e atita mi16 fatd de noi cd ne aratd vizibil fata Sa. Fata lui Hristos ni se aratd ca fald interesatd de noi la maximum prin mila vie lntipiritd pe ea. Cit de uman ni se aratd Durnnezeu in mila Lui ! Sau cit de dumnezeieqti ne arltdm noi cincl sintem milo;i ! Dumnezeu nu manifestd fatd de noi o atitudine de dreptate, ci de mila. Dacd ne-ar trata dupa dreptate, nu ne-ar iubi. Iar noi niciodati n'am merita mintttirea. 468. Din mil6 Dumnezeu ne-a dal pacea cu sine in Hristos. ceci ne-a unit cu Sine gi intre noi. Ne-a scdpat prin aceasta, din mili, de chinuirea ce ne-o iproduceam fiecare qi unii altora prin dugmdnie Si neincredere. Acesta e unul din sensurile celor doud cuvinte unite in Sf. Liturghie : <Mila pdcii>. Dumnezeu ne-a ldcut parte de pace din mila Sa fatd cle noi. i69. S.Apu."a noastrd de chinul egoismului duSmdnos, s-a fdcut cind Hristos a biruit moariea prin lnviere, cind fafa-Lui a Iost ridicatd la slav6. Atunci 9i noi

INCHINARE

IN

DUII

SI ADEVAR

PALADIE: Drept cugefi. <Cdci El este pacea nooslrd> (Efes. 2, 14) prin El am dobindit intrare in Duh la Tatdl. CHIRIL: Acestea ni le-a poruncit legea despre preofi gi despre instituirea lor. Ea spune apoi cd trebuie sd se sfinfeascd gi neamul levi' tic pi dupd ce se va curdfi in modurile cuvenite, sd ia ln primire slujba rinduitd lor. Cdci zice in <Numeri> : <Ia pe Levi|i din mijlocul tiiIor lui Israil ti sd.-icureli pe ei. $i curtilirea lor o vei face a,9a:Ii vei stropi pe ei cu apd a curdleniei Si va ftece briciu peste tot trupul lor. ^ti iqi vor spdla hainele "5ivor Ii curali. $i sri ia un vilel din vaci Si jertta acestuia, Idind curatd stropitd cu untdelemn, $i un vilel de un an din vaci sd iei pentru pdcat. ,$i sd oduci pe Levili lnlduntrul cortului mdrturiei. ^ti sd sfringi toatd adunarea fiilor lui lsrai/ 9i sd aduci pe Levili. $i va deosebi A,aron.pe Levili, dar inaintea Domrtului din partea fiilor lui Israil. $i vor Ii ca sd lucreze lucrurile Domnului. lar Levilii vor pune miinile pe capetele vileilor. $i vei aduce pe unul jertta pentru pacat qi pe unul spre ardere qi vei ispdqi pentru ei. $i vei pune pe Levili inaintea Domnului qi inaintea lui Aaron Si inaintea tiilor lui Si-i vei da pe ei dar inqintea Domnu\ui. $i vei osebi pe Levili din mijlocul tiilor lui /sroil ti vor ti Mie. $i dupd. acestee vor intra Levilii sd lucreze lucrurile cortului mdrturiei" (Num. B, 6, urm.). PALADIE: L5muregte, te rog cum, trebuie sd intelegem modul curdtirii, cerut5 Levitilor ? CHIRIL; E un mod tainic pi tot in Hristos. Cdci El este cur6tirea noastrd gi 'spdlarea de toatd pata gi Ddtdtorul sfinfeniei. <Ii vei stropi, zice, cu apa curdleniei>. Aceasta a arbtat-o gi infetleptul Pavel, scriiind : <Cdci dacd singele tapilor qi taurilor ,gi cenu,Sojunincei, slropind pe cei intinafi, ij sfjnleqfe spre curd.ffueatrupului, cu cit mai mult singele lui Hristos ?> (Evr. 9, L3).$i adevdrat este cuvintul. Cdci dacd este in chipuri (tipuri) un folos 9i e mintuitoare umbra, cu cit mai mult adevdrul, adicd singele lui Hristos ? Deci apa curdfeniei amestecatd cu cenu$a junincei e simbolul vddit al omoririi zise a lui Hristos, pe care suslinem cd o impli'nim gi noi in sfintul botez, prin credinfS. Cdci pirecum a spus iardgi dumnezeiesculPaveil: <<Ne-am ingropat impreund"cu EI prin botez in moarte, ca precum S-o sculal Hristos prin slava Tatdlui, aSa gi noi sd umbldm intru innoirea vielii> (Rorr. 6, 4). Sau iardgi a spus : <Totdeauna purtind omorirea lui Hristos in trup, ca 6i viola lui /isus sd se orale in trupul nostru cel muritor" (II Cor. 4, I0-ll),
am putut birui pdcatul, fdctnd sd strdluceascd pe fata noastld lumina pdcii, lumina iubirii reciproce.

SF. CHIRIL

AJ. ALEXANDRIE

PALADIE; $i care e aci omorirea zish a lui Hristos ? CHIRIL; A fi murit lumii pi pdcatelor pi a vietui viatd curatd 9i sfintd 9i cu totul iubitd lui Dumnezeu. Cu aceasta iarbsi se laudd paprin lege am murit legii, ca sd vieluiesc lui Dumnezeu. vel zicind z <<Eu M-am rdstignit impreund cu Hristos. ,gi nu mai trd.iesc eu, ci Hrislos trdie$te in mine. Iar ceea ce trdiesc ecum in trup, o trdiesc in credinla Fiului lui Dumnezeu Care m-a iubit pe mine gi S-a d.at pe Sine insugi pentru mine> (Gal. 2, 19-20). Aceasta inseamnd; socotesc a fi murit lumii pi a purta omorirea lui Hristos, iar pe de altd parte, a trdi viafa in El. Deci cenugajunincei amestecatd cu apd indicd mortiticarea lui Hrislos sdvirgifd In slintul botez. De aceasta a spus cf, trebuie sd se facd pdrtapi Si cei care se afld in treapta Levifilor, despovf,rindu-se ca in umbrd de tot felul de necurdfie trupeascd. Aceasta socotesc cd o aratd gi curdfirea prin brici a pXrului de pe trup. <Cdci viu este cuvintul lui Dumnezeu Si lucrd.tor gi oscufil> (Evr. 4, l2), rdzind ca pe niqte peri gi unghii necurdtia migcdrilor crescute in noi (trupegti). Pe acestea Sfinta Scripturd le numeqte legea pdcatului sdldsluitd in mddularele trupului, ce se luptd impotriva legii minfii (Rom. 7, 23) gi ne trage spre cele neingdduite. Pe aceasta cuvintul lui Dumnezeu tdind-o cu puterca gi cu lttcrarea Stintului Duh, o sldbeqte Si dacd rdsare iardti in noi, o rade gi mai energic 470. Cdci zice r ocu Duhul sd.umblali ;i pofta trupuIuj sd nu o sdvirgifir (Gal. 5, 16).
470. Omorirea ln Hristos de care vorbegte Sf. Apostol Pavel, nu e numai aderarea teoreticd Ia moartea lui Hristos. Ci e o omorire a poftelor dupd plEceri, dupi satisfactii trupeEti. Dar dacd s-ar rdmine numai Ia omorirea acestui fel de viatd, omul s-al- usca de o astfei de austeritate. Insd cel ce crede in Hristos, l$i mutd atentia spie o via{5 spirituald, in care se ,aratd omul nou. Pe lingd faptul cd aceastd viatd noud dd bucuria curd{iei, ea mai dd gi bucuria bunbtdtii, a blindetii, a iubirii, a unei cre$teri continui in cunoaqterea planului spiritual dumnezeiesc ,al exsitentei, al simtirii prezenfei infinite in sensuri a lui Dumnezeu. AceastE mortificare gi lnnoire nu e numai produsul omului, ci al puterii primite de la Flristos in Taina Sfintului Botez. ln Botez ne unim cu Hristos, care El lnsu5i poartd in Sine moartea viefii pdmintetti ;i invieroa ia viald copleqiti de Dumnezeire. Din Hristos pdtrunde in noi prin Duhul Sfint. El tntdregte viala spirituald ln noi 9i prin aceastit ne slinte$te. Dacd am rnuri ;i noi trupegte ca Hristos, n-am avea ocazia sd cre;tem spiritual punind la contribulie gi voia no.astrE.Noi trebuie sd trecem intr-o stare ln care trupurile noastre sint ca o jertfd vie, sfintd, in continud cregtere (Rom. 12, 1), spre viafa qi mintuirea veacului viitor. Cele spuse aici unite cu cele spuse la nota 451, ne dau prilejul sd spunem citeva cuvinte despre raportul intre suflet gi trup. Trupul are o mare valoare, chiar pentru formarea sufletului, dupd ce sufletul dd trupului o formi spirituald. Dar de aici nu rezultd cd trupul e cauza trupului, sau viceversa. De aceea nu se poate spune nici cd trupul murind produce gi moartea sufletului, sau cE sufletul produce moartea trupului. Noi obserr,Sm cd mintea se mentine lucidd pini in momentul cind inceteazA dice viatd in trup. Nu sldbegte pe mdsura sldbirii trupului. Sufletul pleaci din trup, clnd acesta inceteazd de-a mai fi un organ de manifestare a lui. Deci el e $i vine in trup atunci cind incepe sE se formeze trupul ca organ al lui. Trupul e o casd a sufletului. Sufletul venind in ea, o impodobeqte dupa chipul sdu, O face frumoasd sau uritd. Dar chipul pe care sufletul iI dd trupului se reflectd

T}ICIIINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

Dar precum briciul nu scoate cu totul din rdddcina insdgi pirul ce cre$te din noi, ci-l taie indatd ce rdsare, a;a ;i cuvintll lui Dumnezeu nu smulge din rdddcind miScarea indscutd a poftei (cdci sfintenia desdvirEitd ne e rezervatd pentru veacll viitor), ci mai degrabd o mortiticd cind oclrdsleSteSi se intdrepte in noi gi potoleste legea din mddularele trupului, cind devine sdlbatecd. Deci t6ierea pbrului inseamnd curdlirea minfii, pe cale o lucreazd in noi cuvintul dumnezeiesc ai ascutit. Iar spdlarea hainelor infdtiSeazd viefuirea noastrd strdlucitoare $i nepdtatd, ardtatd in afard. Cdci s-a scris : <Purtali griid de c.ele bune nu numai inaintea Domnului, ci qi inaintqa oameniJor, (Rom, 12' t7l, gi Insuqi Hristos zice: "ASa sd lumineze lumina voastrd inaintea oa'
la rindul sdu in suflet. Sulletul despdrtit de trup nu mai e ca sufletul de la inceputul lucrArii tui in trup. Chipul specific pe cars l-a luat fiecdre guflet prin cele lucrate in trup, chip ardtat prin trup, va face ca 9i la lnviere sulletul sd dea 9i truilului inviat aceeasi formd pe care a avut-o trupul din4inte de inviere, desigur in conditia tr-lpului inviat. De aceea e de mare importantd ca sufletul omului sd dea prin sine irupului in v_iata pdminteasci un chip f'rumos, sd-l facd un slujitor al curdleniei. Trupul inivat'insugi ne duce spre slava sau spre osinda vietii trdite de un om cit a fost pe p5mint. Judecata din urmd va trage concluzia pentru felul de viatd eternd a liecdrui om, chiar din chipul ce-l va ardta trupul lui inviat' In sufletul dat de Dumnezeu fiecdrui trup slnt deci toate insu$irile 5i puterile de activitate cale pot lucra prin organele trupului. Sufletul degi unitar, are in sine multiplicitatea de puteri corespunzdtoare crganelor trupului. Dar le are in mofl unitar. Aceastd unitate in varietate se ar6td si in trup. De aceea Sf. Chiril vede sufletul lucrind in trup in mod unitar si totusi in fiecare organ corespunzdtor lui prin sinqe. De aceea repete adeseori cd singeie jertielor virsat l.r altar prefigureaz{ sufletul ce se predd lui Dumnezeu, suflet care in animalele jertfite in iegea veche e anticipat prin viafa lor. AceastE influentd a sufietttlui asupra trupului 9i viceversa, explicd 9i invierea trupului lui Hristos datoritd faptului ch trupul a fost perlect asimilat in virtu[ile imprimate in el sufletuiui trdtior conform voii lui Dumnezeu. Pe cit de muli un suflet orientat spre cele pdminteFti a sldbit in puterea de-a imprima o viafd spiritualE bogatd trupului, lEsindu-l sd se descompund prin moarte, pe atit de mult sufletul l1i Hristos, lmbogifit Ei intdrit in virtuti, ce au in ele o putere de la Dumnezeu, poate ridica trupul asimilat Lui din moartea, pe care o acceptd numai din solidaritatea cu ceilalti oanteni. In brice caz faptul cd in trup se fa. vdzute gi luminoase boqitiile spirituaie ale sufletului, dd insemndtate trupului si explicd de ce Dumnezeu iI rinduiegte pentru viata veinicS. Dumnezeu Care a creat. gi ordinea materiald, nu revine asupra acestei fapte a Lui, ci ridicd toatd materia la treapta de transfigurare veqnici gi frumoasd a armoniilor spirituale. Dar sufletele inseqi ale celor ce nu s-all imbogElit cu un continut spiritual, care i9i are izvorul in Dumnezeu, ci s-au preocupat numai de pl5cr:rile trupegti, se vor simti tot mai goale pe mdsurd ce se apropie de moartea trupului, ca sd se simtd cd moare gi sufletul cind moare trupul. Ele totuqi vor tr5i dupa moarte' dar numai ca sd-qi trdiascd golul. Ele nu vor putea da o viatd adevdratE nici trupului inrtiat, ci va fi intr-o moarte vegnicd. Cel ce nu moare pe p6mint pldcerilor trupegti' nroare sufletegte incd de pe pdmlnt, contrar celui ce moare continuturilor trupeqti ca sd se imboqdteascd cu celc sufletesti.

'aog

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

tnenilor, ca sd vadd taptele voo.stre cele bune,tj sd s/dveascd pe Tatdl t'osfru Cel din ceru.ri, (Matei 5, 16). Deci e de trebuinfd ca cei cu adevdrali sfinfi 9i curali, sd poarle inlduntru si in atard in chip curat moertea Lui Hrisfos in trttpul lor qi sd fie ingropali cu El in oarecare mod Prin slintul botez47r. PALADIE: Bine ai spus. CHIRIL: Deci a spus cd trebuie sd se aducd pentru ei ca jertfh doi vifei : unui desivirgit, 9i unul de un an, adicd fragezi gi tineri. Cel desdvirgit spre ardere de tot, se arde arzindu-se impreun6 cu el ff,ina curatd muiatd in untdelemn ; celdlalt, pentru picat, se arde afard de tabdrd. Cdci aga se sdvirgeau jertfele pentru pdcat. gi in amincioi este Hristos. Iar boul adus spre ardere de tot, e intreg sfint gi oferit spre miros de bund mireasmd pentru noi iui Dumnezeu si Tatdl Ei pricinuind sfintilor bucuria gi strdlucirea viefii celei intru nddejde. cdci impreunti cu vilelul se oferea fdina curati, muiatd in untdelemn. Iar de aceastd bucurie se impdrtdgesccei ce preluiesc viafa in Hristos. Dar el e cugetat gi ca vifelul mistuit de foc pentru pdcat. cdci "cu rana lui noi toli ne-em vind.ecat> (dupd scripturi (Isaia 53, 5). Dar ia seama cd vifelul se arde de tot, iar vitelul de un an se jttnghie pentru pdcat, ca sd intelegi prin amindoi deodatd pe cel unul care se oferd in desdvirgirea virtulilor ca bund mireasmd spirituald 9i se junghie in simpiitate gi neviclenie. cdci zice : <<Sj eu tiind dus ca un miel nevinovat spre junghiere, nu cunosteam planurile lor> (Isaia , . 1 ,1 9 ) . Iar cd tot neamul slujitorilor, e adus pentru toti 9i de cdtre toti ca dar lui Dumnezeu, o aratd punerea miinilor de cdtre fiii iui Israil. Ciici zice : <$i vor pune tiii lui lsrail miinile peste capetele Levililor> [Num. 8, 10). Fiindcd precum igi puneau Levifii miinile peste capetele irictimelor gi a animalelor ce se junghiau pentru ei ca chip (tip) al lui Ilristos gi n-o fdceau aceasta nicidecum binecuvintind, ci ardtind prin punerea miinilor pe Dumnezeu care poartd pdcatele noastre gi e jertfit pentru noi, ca sd pironeascd pe crucea Sa uzopisul cel impotriva noas471. Moartea aceasta a omului vechi tlobuie sd se mocl paradoxal ea se aratd gi in afard ca o lumind, ca o lnfrinarea gi purtarea necazuriior iI umple pe cel ce le bucuria ce o po,ate face aceasta, dar gi de bucuria ce i-o egoismul in relatiile cu altii.
vadd qi in afard. Dar in veselie, nu ca o tristele. acceptd mai degrabd de dE faptul de a-qi invinge

INCHINARE

IN

DUI{

SI ADEVAR

frci,r (Col. 2, l4), aga vei infelege cd se fdceau punerea miinilor de cdtre popor asupra Levitilor. igi puneau miinile ca sd ageze in locul lor cu osebire pe Levili inaintea lui Dumnezeu spre siujirea jertfei. Atunci se sdvirgea punerea miinilor. Dar acum schimbindu-selucrurile neaserndnat de mult, poporul iEi dd consimfirea pentru cei alegi prin Hristos spre slujirea jertfei, strigind cd sint vrednici 472.$i aceasta o fac in biserici, precum gi cei vechi sdvirgeau punerile miinilor peste Leviti' la sfintul gi dumnezeiesculcort. E vddit, agadar, cd dacd nu se face o, hirotonie (punerea miinilor) nici in biserici in prezenfa poporului, va fi impotriva voiei iui Dumnezeu gi in afara legilor sfinte. De abia dupd ce au fost sfinfifi (desdvirgifi) astfel Levifii, s-au atins de toate cele priviioare la jertfe. Drept aceea tot cel ce nu e. sfint in Hristos gi nu s-a cur6|it de mai inainte, dupd modul cuvenit, sd stea departe. Cdci nu se va atinge nepedepsit de dumnezeiegtile altare.
472. Poporul igi punea miinile peste l,evifi, inchipuind ce transmit asupr& aceiora pdcatele lor, ca aducind jertlele prescrise s.1 Iie iertate prin ei pdcatele poporului. In bisericile cregtine, poporul nu-pi pune miinile peste preolii ce se. hirotonesc de episcopi, ca chip al lui Hristos, ci numai iqi dd consimtdmintul prin strigarea : <Vrednic este !). Odatd ce s-a ardtat Hristos ca Arhiereu adevErat, nu mai hirotone;te in slujirea de arhiereu gi de preot, poporul, ci arhiereul vizut, in care e prezent in mod nevhzut Hristos. Arhiereul Hristos fiind iotodatd qi jertfa, El ii t:heam6"prin episcop pe preoli, gi la calitatea de jertfe pfltru popor, luind in acest scop iererile de'iertare ale poporului pentru pdcatele lui, pentru a le ;trezenta lui Dumnezcu odati cu jertfa lui Hristos, la care o adaugd pe cea a vietii tor ddruitd lui Dumnezeu. Credinciosull nu se roagd numai de sine pentru iertare, ci igi trimite rugdciunile cu ale tuturor spre Hfistos Arhiereul gi jertfa gi spre chipul lui vizut, preotul. Dumnezeu ne vrea unifi in mod rzdzut in Hristos, deci gi in preot, ;i in cereriie de iertare.

tf

CARTEA A DOUASPREZECEA Despre preolie

Deci s-a vorbit clar despre sfintita imbrdcdminte 9i despre jertfele cale a poruncit Durnnezeu sd se sdvir;eascd din prilejui sfinlirii (desdvirgirii) preofilor. Dintre nenum6rateleporunci despre slujbd, despre curdliri despre grija atentd la viefuirea dupd lege 9i la bunul chip duhovnicesc, socotesc cE inainte de toate trebuie sd vorbesc despre Iucrul urmdtor. PALADIE: Despre care ? CHIRIL: Seminfia lui Levi a fost inchinatd lui Dumnezeu, ca dar ales din toate seminliile, gi acestui neam i s-a poruncit sd slujeascd cele sfinte, Dumnezeu rinduindu-i iui aceastd mare cinste. Dar nu a ldsat mulfimea aceasta la slujba sfintd in totalitate, nici nu a ingdduit lucrul acesta tuturor la intimplare, pentru simplul motiv cd sint din singele lui Levi. Ci a poruncit s5 se cercetezefoarte amdnunfit ca nu cumva intimplindu-se vreunuia sd sufere de ceva reprogai:il, sd nu fie pldcut lui Dumnezeu qi sd-i fie intrarea prihdnitd $i intrind, ca sd zic aga, cu picioare nespdlate in cortui mdrturiei, sd supere pe Durnne'zeu. Cdci s-a scris iar5gi in Levitic : "^ti o grdit Dantnul cdtre Moise, zicind: VorbeSte lui Aaron: Acel om din neamul tdu intru generalii.ie voaslre, cere ar evea vreo patd, nu se va apropia sd aducd"darurile Dumnezeului sdu. Tot omul in cere er Ii vreo patd, nu se vo apro,pia : omul, orb, sau gchiop, solr cu nosul td.iat, sau cu urechea tdiatd, sau cu mine, sau cu piciorul rupt, sau ghebos, cu pecingine, sau cJ .albeald in ochi, cu rlie sdlbatecd, sau buos, sou bo,gorog,Tot cel ce ere vreo patd din sdmlnla lui Aaron, nu se va apropia ca preot sd adacd jertlele Domnului, darurile tui Dumnezeu. Darwile lui Dumnezeu sint Siintele Stinlilor Si din cele slinte nu va minca. La catapeteasmd nu va veni Si de altar nu se va atinge, pentru cd cre o patd. $i nu va pingiri cele stinte ale lui Dumnezeu, cd Eu Domnul ii slinlesc pe .ei> (Lev. 21, t6-23) PALADIE; Dar spune-mi: o boal6 trupeascd ii este socotitd pd.cat cuiva ? Sau osindeste Fdcdtorul firea ciuntitd fdrd voie ?

?NCHINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

411

CHIRIL: Bine zici, Paladie. Drept cugeti. Cdci vind sau osindd au unii pentru abaterea de bund voie a cugetului lor spre cele reie, sau pentru cd iubesc aplecarea spre tot ce este nesocotit. Dar a pedepsi boiile trupului, ivite in chip firesc Si fdrd voie, mi se pare un lucru aspru, nemilos gi prostesc. De aici se poate infelege cd Fdcdtorul tuturor nu a fdcut vinovatb firea omului pentru pricini fdrd voie, nici nu a scos pe cel bolnav trupegte ca necurat de la sfinta siujbd rinduitd Lui. Ci de la chipul (tipul) celor trupeqti, ne duce la ginduri mai subfiri gi ne indicd multa feiurime a patimilor, dindu-ne sd infeleqem cd acest lucru e urit lui Dumnezeu. cdci oare n-a spus gi dumnezeiescul Pavel, cd cei alegi pentru preolie sd aibd un nume de laudd Si sii fie admirafi in toate, <Ca sd tie, zice, omul lui Dumnezeu d.esdvir$it, pregdtit pentru orice lucru bun, (Il Tim. 3 l7). De asemenea, a afirmat ciar cd episcopul trebuie sd iie fdrd patd, gi a dat multe precizdri in privinfa acestora (I Tirn. 3,'2--B). PALADIE; Aga este. Dar aS vrea sd aflu, precum gtii, care e infelesul fiecdreia din bolile ingirate. CHIRIL.' Vino deci sd ludm pe fiecare in parte gi sd spunem cele ce ne vin in minte. <<Acelom, zice, din neamul tdu in generaliile voaslre, in care ar ti vreo patd, nu se vo apropia sd"aducd. darurile Dumnezeului sdu". Cuvintul e precis, porunca asprd. Nu s-a dat legea numai pentru cei ce erau ndscufi din Aaron, ci ea se intinde la tot neamul gi la toatd seminfia preoteascd gi dureazd tot timpul. Aceastd cred cb o spune cuvintul i ,<Din neamul tdu in generaliile voosfre>. Cdci pururea e lepiidat de Dumnezeu cel ce nu e fdri prihand. N-ar putea ardta cineva vreun trup in care s6-i fi pldcut cel vrednic de osindd din pricina vreunei boli duhovnicegti. Mai degrabd s-a prefuit cel ce era neprihdnit Si nu suferea de nici o coruptie, ci era desdvirSit in virtute gi viguros in sfintenie, strdduindu-se spre cele de laudd intru rdbdare gi avind o necontenitd sprinteneald a infelegerii. Deci rinduiegte ca legea aceasta sd se intindd la tot neamul, pregdtindu-gi un neam fdrd gtirbire, curat gi ales, atunci din semintia lui Levi gi din seminfia lui Aaron, iar acuma din cei sfintiti in Hristos, Marele Si adevdratul arhiereu, cu Cere ne-am unit prin Duh, fdcindu-ne pdrta'gi de firea Lui proprie (II Petru 1, 4). De aceea, chemind la frdtietate pe cei indreptafi prin credinfd se numegte de ei ca de niSte pdrtagi, zicind : "Iatd eu Si copiii pe care mi i-a dat nie Dumnezeu" (Isaia B, 1B). Cdci oare nu a socotit dumnezeiesculpavel cd trebuie sd atribuie acest cuvint persoanei lui Hristos ? (Evr. 2, l3).

412

SF. C}IIRIL

AL

ALEXANDRIEI

PALADIE : E foarte adevdrat. CHIRIL: Deci opregle de la preolie pe cel ce suferd de ceva din cele amintite, ca bolnav sau de batjocur6. Nu se va apropia, zice, sir aduci darurile lui Dumnezeu, vreun om orb sau gchiop. Aceastd stare, chiar dacd se intelege trupegte, prezintd prin sine o mare uriciune. Cdci avind ochii scogi, san piciorul lipsit de vigoare Si deci in neputinfd de a rnerge drept, nu e mai bine de-a sta linigtit, decit a fi preot care nu gtie unde sd meargd sau de a merge trezind risul gi folosindu-se de piciorul gi de ochii altora ? Despre aceasta s-ar putea spune multe. Dar sd spunem numai cele necesare pentru cunoaEterea Si intelegerea duhovniceascd, sdrind peste grosimea povestirii. Deci orb se pare cd trebuie numit cel foarte prost gi cu totul fdr5 minte. C=ci ceea ce este pentru corpul pdmintesc ochiul, aceea este pentru sufiet mintea, care luminatd de iurnina dumnezeiascd9i se deschide spre insdgi frumuselea cea netulburatd, in6lfindu-se prin migcdrile subtriri gi sprintene ale cugetdrilor spre slava curatd li Stie sd nu se abatd de la corectitudinea dogmaticS. Aceasta socotesc cI e ceea ce s-a spus prin proverb : .Ochii lcii sd vada cele drepte Si genele toJe sci aprobe cele adevdrate,,.(Prov. 4, 25). Dar s-a spus gi cdtre maica iudeilor, care nu vedea drept : "Iatd nu sint ochii tai nici ininta ta bund, decit Ia ldcomia ta qi 1o singele nevinovat ca sd-I velqi pe el qi 1o nedreptdlile tale ;i Ia ucidere, ca sd Ie laci pe ele,, (Ier.22, l7). Deci e inapt pentru preotie cel orb spiritual, adic'5 cel cu totui neinfelept qi cu mintea gi cu cugetul ciuntite. Inapt este, pe lingi acesta, gi gchiopul, adicd omul care nu gtie sd umble drept 9i nu are vigoarea sd pdgeascdfdrd reprog. Cdci orbia este, precum am spus adineaori, simbolul neinfelepciunii la culme. Iar gchiopdtarea esle simbolul miqcdrii gi pornirii frinte gi sld,bdnoage, care o face cineva in pe legdturd cu orice lucru. Oare nu celor astfel ciuntiti se cuvine sd li se spunX: "intdrili-vd miini moleSite Si genunchi sld.bdnogifi, (Isaia 35, 3). Dar gi Hristos lnsugi a mustrat gioatele iudeilor, cd nu voiau sd-gi facd drepte spre El chrdrile, ci strimbe prin gchiopdtare, gi se abdtearr de la gindurile drepte. <Fiji strdini, zice, au minlit Mie i tiii strd.ini s-cu invechit Si ctr qchiopd.tatdin cdrdrile 1or,. (Ps. lZ, 4g). Deci sint eqale gi apropiate intreolaltd, prin asemdnarea patimilor, gchiopStarea minfii gi orbia, una f:'cind nefolositoare infelegerea, cealaltd vigoarea in faptele bune. Pe lingd acestea iegea a spus cd trebuie respins c,el cu nasul tdqi impreund cu eI cel cu urechea tiiiatd. La acegtia s-ar putea apliiat

"fi(cirrwAHr

lN DUH s-i AoiiVltn

413

ca aceeagi explicare. Prin simfirile mirositoare se probeazd ceie rdu mirositoare sau binemirositoare din cele ce au primit o astfel de fire, adicd de-a rdspindi un miros. Cdci simful acesla are puterea de-a deosebi atit ceea ce ne bucur6, cit 9i ceea ce nu are aceastd insugire, ci de e cu o insugire mai rea. Prin aceasta a spus cd mintea omeneascS, e intreagi in cele ale sale, va inainta cu vigoare in lucrarea de deosebire a calitdfii lucrurilor gi va face cercetarea atentd a fiecdruia. $i probind astfel ca un argintar priceput toate, gi ceea ce-i bun retinind, iar de tot ce era rdu ferindu-se, dupd cum s-a scris (I Tes. 5, 22), iSi va cigtiga mare laudd. Cdci respinge ceea ce-i rdu pi fals in cele ce are de fdcut gi primegte cu ugurinfd ceea ce-i folositor gi bun. Deci nasul turtit ar,atd nedeplindtatea sdndtSfii qi ne'intregime a simtirii prin care deosebind toaote lucrurile exact, cugetim de cele bune bine, iar de cele rele, rdu gi din aceastd cauzd sintem gi ne numirn infelepli gi ageri qi toate cele de felul acesta. Cdci calitatea reald a lucrurilor cugetate de minte, se urcd ca un miros la ea. Iar urechea tdiatd aratd, dupd pdrerea mea, greutatea la auzire. Cdci avind cineva urechea tdiatd, socotesc cd suferri de boala de-a nu crede decit in parte gi cle-a nu fi in intregime gata la ascultare, adicd de-a nu putea auzi in chip neprihdnit cele sfinte, mai ales Sfintele Scripturi. E ceea ce fac unii, abdtindu-qi neinfeleptegteauzul sufletului spre cele ce nll trebuie. Acegtia sint, dupd cuvintul preainfeleptului Pavel, cei ce se lasd gidilali la auz gi se intorc de la adevdr, lipindu-se de duhul rdtdcirii gi inclinind spre degertdciuni urite. Deci cel cu urechea tdiatd indic i ciuntirea auzului lduntric gi spiritual 9i abaterea de la dreptate la ceea ce e'rdu. Dar gi cel care s-a ardtat avind piciorul sau mina frintii spune cd trebuie sd fie finut departe qi agezat in rind cu ceilalfi. Acest lucru ne indeamni sd cugetdm cd cel cu piciorul sau cu mina friutd, dar nu cu totul neputincioasd, nu poate sd pd:;easci intreg la fapte, nici nu are mersul, adicd lucrarea viefuirii celei dupd lege, cu totul fdr5 repro$. Iar aga sint cei ce fac lucrul Domuului cu nepdsare (Ier. 48, 10),cei peste care cade nenorocireaproorocit5,sau cei ce urmdrescceea ce e drept nu in chip drept, dupd cum s-a scris (Deut. 16, 20; In!. 6, 4). Observd cd slSbiciunea parfiald a piciorulu ei socotitd egalS 9i identicd cu schilodirea spirituald li totald. Cdci a nu putea face un" Iucru in chip drept pi a nu-l putea face de loc, sint judecate la fel. Fiindcd in gchiopdtare se aratd neputinta de a face ceva peste tot, pe cind in frinturd, neputinta de a-l face in chip sdndtos. PALADIE; Aqa se pare.

114

SF. CHIRIL

AL

ALE:(ANDRTSI

. CHIRIL; Iar pe ghebos, pe cel cu pecingeni pe fafd 9i pe cel cu albeald in ochi ii rinduiegte iardsi intre cei respingi. Ghebos spunen cd este cel cocogat gi cu mintea privind in jos gi cdutind la patimile trupului, cel ce-gi sprijind ochiul spiritual in cele pdmintegti gi care a ajuns pind acolo incit nu mai voiegte sd se indrepte spre a cugeta la cele de sus. Intre acestea se numdrd p6catele iudeiior, despre care s-a scris: <Sd se intunece ochii |or ca sa nu vadd gi sd se incovoaie spinarea lor pentru totdeauna> (Ps. 68, 24). Iar cu pecingeni spunem cd e cel ce are pecinginea pe frunte. Boala aceasta are puterea de-a inegri la culme infStigarea pielii. Cei ce o au pierd puterea de-a se ascunde, cdci ea se ivegte gi in sprincene qi se intinde pe toatd fala. Dar cel pdtat astfel trupeEte infdti;eazd pe cel urit gi gol gi neacoperit in privinfa spirituald, pe cei ce nu are o faf d curatd, ci vddegte tuturor uriciunea vielii, negtiind nici mdcar ceea ce s-a spus drept de unul dintre inlelepfii : <lntelepfii iti ascund ruginile lor>. PALADIE.. Ce vrei sd spui ? i CHIRIL; Oare nu sint in noi, Paladie,nenumdrate patimi ? PALADIE: Da. Dar ce e cu asta ? CHIRIL: Fiecare bolegte de cele ce bolegte, dar biruit adeseori de rupinea fafd de frati, (se silegte) iqi dd o mare silinfd sh pard cd e sdndtosSi s6-Si ascundd cele rele. PALADIE; Bine zici. CHIRIL: Dar dacd vreunul ajunge pind la atita neruqinare incit nu se leregte de-a pdcdtui pe fafd 'gi disprefuiegtecu totul podoabeie cuviintei, oare nu se vddegte depirtat cu totul de neamul curat gi sfint ? 473. PALADIE: E foarte adevdrat. CHIRIL: Deci cu pecinginea pe fafd numegte legea pe unul ca acesta intrucit nu mai gtie gi nu mai vrea nici sd-gi ascundd boala si patima de care sufer6. Iar cu albeafd la ochi, pe cel care nu e lipsit de puterea de-a vedea, dar nu o poate folosi in chip sdndtos.A$a sint cei ce au chibzuin{a, dar nu $i insusirea de-a voi sd chibzuiascddrept Cdci unii vdzind binele igi abat pornirea voilor proprii spre cele ce nu se cuvin. Alfii, putind stdrui intr-o corectitudine dogmaticd, iqi vatdmd mintea lor, urmdrind vinatul Urit al unor pdreri lipsite de frumusefe. A$a sint ereticii, 9i pe lingd ei iudeii, care cred cd Tatdl este Dumne473. Preotul trebuie sd fie strdin de orice patimi. Dar mai alcs dc afigarea lor nerusinatd.

INCHINARE

IN

DUII

SI ADEVAR

415

zeu, dar pe Fiul care s-a ardtat din El dupd fire, il resping nebuneqteDe aceea e adevdrat ceea ce s-a spus prin glasul proorocului despre ei : <Ochii au Si nu vdd- (Ier.. 5, 2l). Cdci nu Ie e de nici un folos vederea celor ce nu au pe lingd aceasta gi puterea de-a vedea in chip sindtos, precum am vdzut cd gi schilodirea qi frintura piciorului slnt, a pe drept cuvint, puse pe acelaqi plan. Cdci nu se deosebeqte nu putea merge sdndtos,de-a nu putea merge de loc, se inleiege pe odrarea lucrurilor gi pe cdrarea faptelor. PALADIE; Bine zici. CHIRIL r Nu se va apropia sb sdvirgeascd cele sfinte nici unul care ar avea pe el riie sdlbaticd sau bube de piele sau cel vdtdmat. sau oricare ar avea in sine vreo patd.. Cu riia sblbaticd trebuie ase-' mbnate patimile cele mai urite, care se revarasd peste minte in torenle violente gi luindu-pi inceputul in pldcere, ajung la un sfirgit amarnic. Sau nu vei recunoagte cd in fiecare pdcat se observd gi o moderatie 9i o lipsd de mbsurd a viciului ? FALADIE: Ce vrei sd spui ? CHIRIL; Cel stdpinit de pidcere nu pdtimegte aceasta 9i intr-un chip moderat, dar gi peste mdsurd. Cdci unii sint numai biruifi $i bolesc indbuqit. Aitii ajung la virful rdului pi bolesc neinfrinat de o voluptate sdlbatecd, incit se rostogoiesc dincolo de patimile cele dupd, fire. PALADIE: lnleleg ce spui. CHIRIL: Deci fiecdrei patimi care iese nebunegte din marginile ratiunii gi trece dincolo de mdsurile obignuite la cei mulfi, i se poate, spune riie sdlbatice4Tsb.Iar erupfia ce i se poate intimpla pielii, e orice patimd care se lStegte mereu gi a c6rei sporire in rdu nu are sfirqitDumnezeiascalege voiegte insd ca noi s,i comprimdm gi sd micaordm patimile care vin asuprd-ne. Aceasta trebuie sd o cugeli cind auzi r <De se vo sui asupra ta duhul celui ce are putere, sd nu laEi |ocuL tdu, cd tdmdduirea va Iace sd.inceteze pdcate marin (Eccl. 10, 4). Cdci pa* timile nelovite cresc mereu spre o uriciune mai rnare gi punind std473 b. ln toate aceste.a se prezintd patimile, ciuntirile 5i petele trupegti ca simboluri ale patimilor sufleteSti. De fapt nu aceste ciuntiri aduc ai anumite sldbiri sag alterir! in viala sufleteascd. Dar nu aceasta vrea s-o arate Sf. Chiril. Ci ardtarea patimilor suflete$ti in manifestarea lor trupeascd. Aratii influenfa reciproc5, intre suflet qi trup. Sulletul rrcatent ia sine insugi, e neatent 9i la trupul lui. L[comia sufleteasci se arati $i in trup. ivlintea neorientatd spre DumnezeLt se aratd $i in pornirea neiufrinatd a truptllui spre cele pdminteqti. Omul este o unitate, de5i sufletul Du e produsul trupului, nici invers. Sufletul inflttenleazS, trupul, ca apoi acesta la rindul lui sd influenteze suflctul. E spre binele sufletului sd aibd griji cie trup, ca sd nu se into,arcb rdul promovat in acesta spre sine..

y
*,

&

416

' s'r. ctrrnn- er- Ar-tixarvDnrei

tpinire pe inimd gi pe minte, le duce la o pierzanie tota}X. Deci trebuie sd pedepsim viciul, trezvia clin noi in:'bu$indu-l 9i desfiintindu-I pe incetul, prin revenirile la ceea cee e bine' Iar boqorog, dupd pdrerea mea, pe cel jumdtate bdrbat 5i cdruia ii este micgoratd insugirea bdrbatului desdvirSit. "Nici curvarii, zice, ,nici moleqilii nu vor mosteni impdrrilia lui Dumnezeu" (I Cor. 6, l0). Pe acegtia ii numeqte afemeiafi, pentru c5 ayind firea bdrbatului, au pierdut insugirea bdrbdteasci intrucit s-au molegit ia lrinte qi la trup .gi s-au incovoiat spre sldbiciune 9i feminitate. Dar se poate c5 bogorogul s5 indice gi altceva. E obiceiul sd se .numeasce b6rbat, cel viguros pi concentrat li capabil sd implineascd cele ce le voie5te. Deci pe jumdtate bdrbat se va intelege cel nedeplin viguros gi fdrd forfd in cele ce se currin lui. Cdci nu se .cuvine ca cel dedicat iui Dumnezeu s[-i ofere o bdrbiifie tdiatd 9i o vigoare ciuntitd qi in parte neputincioasd.Ci trebuie sd lucreze bdrb5teste gi cu tdrie, precum este scris (Ps. 26, 14), avind o putere nesl6biti si nedispretuitS. Deci nu incape indoialS cd cei supus vreunei prihane nu e sfin[it. Dar nu e oprit de la impdrtdgirea cie sfinta hrani. "Cdci va minca 'zice, din cele sfinte. Dar de calapeteasmd nu se va apropia $i la altar (Lev. 8, 31). Pentru cd cei supugi incd unor neputinle asnu vQ veni>> .cunse in minte, pot sd se impdrtSgeascd binecuvintarea lui Hristos de a cregte ca sfiniii in sfintenie gi in tdria minfii li in std<lar nu spre ruinfa intdritd in toate cele atotbune, ci intr-un mod potrivit celor bolnarri, spre lepddarea rdului, spre incetarea picatului, spre omorirea Pentru cd Hrispldcerilor Si sple primirea (torfei) tdriei duhovnice"Sti. este zidire noud, dupd Scripiuri (II Cor' 5, lV\, de aceea II primirn tos :gi noi in noi ingile prin sfintul trup 9i singe, ca refdcindu-ne prin El :5i in El, s5 lepeddm pe omul cel vechi, care se stricd dlpd poftele rdtdcirii, potrivit cu ceea ce s-a scris (Rom.6, 14; Ef' 4, 22\'tt+, PALADIE; Drept ai gr5it. CHIRIL: Deci interzice atingerea de lucrurile sfinte celor ce bolesc cle o infirmitate spritial ,, intipdritd in ei, qi cu neputintrdde lepddat. cdci cel ce boleEte pllrurea de patimile crescute in el, Ilu poaDe aceea, dacd s-ar intimpla chiar vreunuia dintre cei te fi sfint 475. f6rd prihana in ei inqiti rii neopriii de nici o patd de ia sfinta slujbd'
474. Hristos e bdrbatul desdvirtit in sensul cd std iare impotriva tuturor ispitelor de pldcere 9i de durere, care pot deveni patimi ce' robesc pe om' Cel ce nu poui" r"rfutu ispiiei plicerii 9i nu poate suporta dur_erea,e. un molegit cu duhul, :irolelire (.are se araid qi in trup, ca sd se intoarcd gi mai accentu'dtd in suflet. 475. Se echivaleazd tdria spirituald cu slinJenia. Sfintul e tare, pentru cd trd[este in bucuria continutului spiritual infinit primit din Dumnezeu.

1NCHINARE

IN DUII

SI ADEVAR

4t7

sd se imbolndveascd de aceste patimi josnice 9i cu neputiltrd de desfiinfat, porunceqte sd nu fie ldsat fdrd pedeapsd,zic'ind : uSpune cdtre Aaron $i cdtre tiii |ui sd se Iereascd de sfintele Iiilor lui lsrail Sj si r-rusprrrce numele Meu ti cite Ie sfinlesc ei Mie : Eu Domnul. Spunt, lor : intru neamurile voastre tot omul core se va apropia din toalu sdminla voctstrd de cele sfinle, cite Ie vor stinli Iiii lui Israil Domn'tlui, cind necurdlia va ti asupra Lui, va ti dat pietzdrii sufletul ace)rt de Mine: Eu Domnul Dumnezeul vostru. Si tot omul din sdntinfo l-tt Aaron preotul, cere ve Ii lepros sou ii vQ curge sdnfinla, sd nu m ' nince din cele sfinte pind se va curdfi. $i cel ce se vo atinge de orice necurdlie a vreunui sutlet, sou de omul din care iese siintinla patulu,, sau care se vc atinge de orice reptild necurQtd, care-I spurcd pe eL, sau cle vreun om care-I spurcd"prin orice necurdlie a lui, sulletul care se va atinge de acestea, necu.rat va ti pind seora. Sti nu mcinince din cele slinte pind nu-si va spdla trupul sdu cu apd. lw cind va apune soarele, curat va Ii Si atunci va minca din ale sfinlilor, cd piinea lui csle. Morld.ciune $i prins de fiard sd nu mdnince, co sd nu se spurce cu e\e; Eu sint DomnuL. $i vor p,izi poruncile MeIe, cc sd nu aiba pentru ele pdcat gi sd nu ntoard pentru ele, de le vor spurco pe de. Eu, Domnul, Care-i sfinfesc pe ei,, (Lev. 1, 1-9). Cei ce oferd, zice, cele sfinfite, adicd cele ce se sfinlesc de fiii lui Israil, cite le inchind spre jerifd lui Dumnezeu, sd nu spurce numele Lui, oferindu-le f6rd sd se fi curdtit mai inainte 9i avind incd nespdiatd necurdfia pe care s-ar intimpla sd o pdtimeascd.Astfel'sd ;tic, zice, cd vor pl5ti indatd cea mai de pe urmi pedeapsd.Cdci Eu sint Domnul, adicd nu dumnezeu cu nulne rnincinos, fafd de care chiar dacd ar pdc5tui cineva nu este nici o gregeald. Cdci ce am putea face lernnului sau pietrei, chiar dacd le-am Fi blama ? Deci voind sd ne corecteze gi sd ne fereascd de necurdfia prin ameninfdri mari, lnqird cu folos modurile in care putem cddea in ea, ca sd cunoascd slujitorii calea cur6liei ce se cuvine sd o pdzeascd mai ales ei, curdfie prin care pot sd fie primifi qi curafi, strdbdrtind o viald atotpl5cutd lui Dumnezeu 476.
476. Dumnezeu nu poate fi jignit prin apropierea cle El cu vre'un dar s'au cu vreo jertfd a vreunui slujitor pdtat de vreun pdcat sau de vreo patimd. Cbci pdcatul sau patima e cel pufin o nepdsare fat{ de Dumnezeu 5i de faptul cd acela se apropie de Dumnezeu prin darul sau jertfa adusd. Dacd s-ar compolta cu aceasta ?atd de un zeu impersonal, ea n-ar trezi nici o reacfie din partea lui. Dar Dumnezeu, fatd de Care i9i manifest6 nepEsarea, e profund personal. El tldie;1e nepdsarea omului in mod congtient. Aceasta inseamnd cd acoldi o mare valoare omului. Numai un Dumnezeu personal poate da atenfie omului, deci ii poate acorda o valoare. Necrezind intr-un Dumnezeu personal, omul iEi anuleazd valoar:a
27 _ Sf, CHIRIL

;118

SF. CI{IRII,

AL

ALXANDRIEI

PALADIE; Drept ai grdit. CHIRIL: Deci pe lepros 9i pe cel cu curgerea sdminfei ii scoate clerla 'sfinta slujbd qi spune cd 'nu trebuie sd se impdrtdgeascdde cele sfinte pind ce va respinge de la sine ceea ce i s-a intimplat $i se va fi depdrtat mult de boald. La ace$tia adaug5, ca pe unul ce boleqte de o n e c u r d f i e a s e m 5 n d t o a r ep e c e l c e s e a t i n g e d e o r i c e n e c r t r d l i e a , vreunui suflet, sau pe cel din care iese sdrninta patuiui, apoi pe cel ce se \ra atinge de o reptild, sau de vreun om care are osinda oricdret necurdfii. Dar socotesc cd legea nu invinovdfegte boiile trupeqti, dacit privim la scopul ei adevSrat gi neprihdnit, ci aratd in cele sensibiie gi trupeqti, ca in nigte chipuri (tipuri), pe cele din suflete. Astfel lepra e simbolul mortii. Cdci mistuie $i roade trupul, il mutd la ceea ce e contrar firii 9i schimbd infdfiqarea trupului, sau curgerea sdminlii e lepddarea puterii de rodire, firea curgind in zadara. Dar aga se aratd mintea omului care e purtatd spre stricdciune gi se cheltuiepte in nerodire, pentru cd nu poate infelege nimic din cele necesare spre mintuire. Aga. au fost Imeneu gi Alexandru, socotind gi zicind cd invierea s-a qi petrecut (II Tim. 2, 1.8). La acegtiase pot adXuga cei ce se abat fdrd friu spre toate cele urite gi i9i aruncd simpiu rodui cugetdrii lor in volupt5fi departe gi nestdpinite4t7. Deci leprosul gi cel cu scurgerea sdminfii, adicd cel refinut in lucrurile morfii (iar lucrurile morlii sint patimile trupului) 9i cel ce nu-qi pdzegte necoruptE puterea lduntric5 de rodire, adicd cea aflatd in minte, sd stea departe de cele. sfinte, pind se va curdti. Cdci precum a spus dumnezeiescul Pavel : <Ce1 ce md.nincd trupul Domnului $i bea paharul Lui cu nevrednicie, judecatd sie-gi mdnincd. gi bec nesocotind trupul tui. Sd se cerceteze pe sine omul ti a;c sd mdnlnce din piine Si sd bea din pahar" (I Cor. 11, 27-28). PALADIL: Foarle bine ai spus. CHIRIL: Privegte deci, Paladie, cit de scrupuloasd e legea. Cdci osindegte nu numai pe lepros gi pe cel cu scurgerea sdmintii, ci impreund cu ei osindegte gi pe tot ce se atinge de cei bolnavi, adic6 de lepros gi de cel cu scurgerea sdminfii. n$i cel ce se vo atinge, zice,
p,roprie ca persoan6, ,acceptindu-se ca o pies5 impersonald 9i trecdtoare in procesul naturii. Ce umanism mai e acesta? Dumnezeu isi afirmd con;tiinta de Sine ca Persoand Ei conttiinta sidpinirii Sale peste alte persoane, spunind: <Eu Domnul>. 477. Cili nu-gi cl-reltuiesc cugetarea in teorii neziditoare cle suflet priir carc nu numai cd nu-l ajutd pe acesttr si creascd pe linia ade'"'draid, ci-l rdtdcesc gi arunc[ in fata lui peste toate intunericul non-sensului. Citi dezordine nu aduc apoi astfel de opinii <originale> in relatiile dintre oameni? Acesti oameni vor sd i:pard din mindrie ca <originali> cu orice pref ? Foiosesc un clar al lui Dumnezeu r l i r t f i r i i o m c r r e s t is p r e r a u .

F
INCIIINARE IN DUH SI ADEVAR

x19

k n

de necurdlia vrdunui sullet, sau de cel din core curge sdminla patului, necurat va iir. PALADIE: $i ce pagubd puteau avea cei ce se atingeau? CHIRIL; Niciuna, dacd prir..irn la sensul inediat. Cdci atingerea trupuiui nu spurc-i sufletul omului. Dar legea e duhovniceascdgi ne invatd prin ghiciturd cd cei supugi patimiior sufieteEti sinL necurafi gi vinovali de pdcate care intineazd. Iar impreunS cu ei se intineazd gi cei ce se ating sau se lipesc de ei, se inlelege prin legdtura aceieiagi vointe sau aceieiagi lucrdri a?8. "Caci intilnirile rele stricd ntoravurile bnne,, (I Cor. 15, 33) gi: ..Nu "credinciosul are nici o pctrte cu necredinciosul" (lI cor. 6, 15). gi Iumina nu se poate impdca cu intunericul. Apoi e adevdrat cd : nCu dreptul cuvios vei Ii $i cu bdrbatul nevinovat, nevinovat vei ti, 6i cu ce/ a/es, ales vei ti, Si cu cel strimb, te vei strimba, (ps. 17, 2g_ 29). cdci nu numai cei ce s-au imbolndvit cle patimiie preaurite sint in marea primejdie sd sufere de ele, ci gi cei ce se fac de acelagi cuget gi voinfd se spurcd nu mai pulin decit aceia, o aratd legea indatd, addugind : T'ot cel ce se va atinge de orice reptild necuratd, care il sltutcd pe el, sou de vreLtn om cere iI spurcd prin orice necurdlie a lui, suiletul care se vd atinge de acestea, necLtret va ti pind searo)>.Reptilele s5lbatice gi veninoase spunem cd se numesc gi sint cei cdrora li se potrirre$ste cuvintul'. "Venin de aspidci de pe buzele 1or> (ps. l3g, 4).; <Guro lor e plind de blestem $i de amdrdciune, (Rom. 3, l4). Acegtia sint, inainte de alfii, cei ce strimbd cele drepte qi strecoard in cei mai simpli cuvintul pricinuitor de pieire, abirtindu-i spre cugetdri reie gi la o invdtdturd strimbd despre Dumnezeu ; dar gi aceia, care zic : "sd mincim Si sd bem; cdci miine vont muri> (Isaia 22, 13; I Cor. 15, 32). Apoi cei ce atrag minfile celor mai neinvdfafi spre pldcerile din lume' Tot necurafi 9i pricepuli in a spurca pe cei ce se ating de ei, sau le vin aproape, inleleg prin dispozifie, sint cei despre care a spus gi preainfeleptul Pavel : <De e vrettnul, core se numeqte trate, Iie curvar, Iie befiv, tie rdpitor, fie lacont, Iie slujitor Ia ic)oli,cu unul co aceslo sd nu se mdnince- (I cor. s, ll). Sau nu vei recunoagtecd se cuvine neamului sfinfit gi ales sd nu se afie in astfel de rele, nici s3 se amestececu cei bolnavi de ele ? PALADIE; Ba recunosc. CHIRIL: nVe ti deci, zice, ceL ce se atinge de ace6tia, inlru necurdlie pind seara. Nu va minca din cele sfinfe, pind" nu-6i va spdla
478. Nu ,atingerca de cei bolnavi trupeSte intineazd pe cineva, ci comunicarea cu cei bolnavi de niscai patimi. Acettia igi comunicd utor patimilo lor celor ce se apropie de ei.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

trupul lui cu apd. IaI cind va apune soQIeIe, va ti curat Si atunci va minca din cele stinte, cd piine a lui este> (Lev.22,6. 7).Pe lingd aacestea, interzice mincarea mortdciunii gi a ceea ce e prins de fiard, ca cele ce pot sd spurce. Observd deci, Paladie, cd lepddarea a toatd intinSciunea gi izbdvirea de fdrddelegi, nu o putem dobindi altfel decit numai prin Hristos qi in timpul venirii Lui. PALADIE; Cum aga ? CHIRIL; Cd toate sint necurate 9i in intindciuni gi nepdrtage de viafd inainte de venirea Unuia Ndscut, a ardtat-o zicind : <lVecurol va Ii pind sedra pi nu va minca din cele sfinle". Oare nu in uitimele timpuri ale veacului a venit Emanuil ? PALADIE; Da. Explicafia e clard. CHIRIL: $i n-am fost fdcuti vii mincind piinea cu adevdrat sfingi din cer, adicd pe Hristos, cind a ajunp timpul la margine 9i soatd rele la apus, cind timpul gi-a incheiat mdsura cu seara ? 47e PALADIE.'Asa este. CHIRII: De aceea cel ce s-a spurcat, rdmine necurat pind seara gi nepdrtaq de hrana sfintX Si de viatd fdcdtoare, agteptind timpul curdfirii. Apoi spdlindu-se cu ap5 gi apunind soarele se face curat Ei are ca piinea a sa pe cea din cer. Cdci s-a rinduit celor ce s-au sfinfit prin apd, adicd in sfintul botez, sd fie binecuvintafi prin Hristos. Pentru cd El este piinea vie, El CeI ce $-a pogorit din cer gi a dat viafd lumii z aeo Iar cd apusul soarelui indicd vremea venirii Mintuitorului nostru poti s-o afli clar, din ceea ce zice Dumnezeu despre miel cdtre Moise, tdlmdcitorul celor dumlezeiegti : "GrdieSte liilor lui lsrai/ ,5i sd-gi ia lor cite un miel pe 1o case. Fi se va pdstrd de Ia o zecea a lunii pind la a patrusprezecea.$i-l vor junghia pe eI toatd mullimea tiilor lui
479. Dispozitia legii ca cei pdtati de pdcate sd nu mdDince cele sfinte decit seara, dupd ce se vor spdla, prefigureazi faptul cd numai Ia sfirsitul timpului, cind se va introduce in timp versniciaprin venirea lui Hristos, cei piicdtogi spdlindu-se in apa Botezului, vor fi curdtiti de picate 5i vor pntea minca trupul 9i bea singele lui Hristos, Dumnezeu Cei vesnic va aduce 9i curd{ia in umanitaiea Sa 9i in oamenii care voiesc. Cdci curdtia fine de vegnicie. Cel necurat e predat preocupiirilor de cele materiale, trecdtoare. 480. Prin impdrtdgirea de Hristos primim binecuvintarea Lui, sau binecuvintarea venitb asupra urnanitdtii Lui in urma jertfirii ei Tatblui. De aceea Euharistia se numea in primele secole creEtine gi <binecuvintare). E cea mai deplind binecuvintare ce ne vine de Ia Dumnezeu. Dacd piinea materiald e binectrvintare, peutru cd ne mentine viata in trup, cu atit mai mult piinea cate s-a coborit din cer, care ne intretine viata veSnic{. Trupul lui Hristos CcI riclicat la viata vegnicd, intreline 5i' in noi, dacd e primit, viafa veqnicd. Aceasta i$i are temeiul in faptul cd in trupul lui Hristos s-au'imprimat stdriie sfinte ale Dumnezeirii $i tot ce e ln trup se reflectd la rindul sdu in suflet. De aceea primind trupul lui Hristos in trupul nostru, starea produsd in acesta trece in suflet.

INCIIINAEIAN

DIItr BT ADTVAR

421

/sroil spre seocrd, (Ieg. 12, 1-O). Se spune cd Emanuel ni s-a ardtat noud in ceasul aI unsprezecelea, deci spre seard, adicd la sfirgitul timpului prezent. Iar mortdciunea gi ceea ce e prins de fiard pricinuiegte o intinare spirituald, nu mai micd decit lepra celor ce le ating. Cdci mortdciunea indic5 pe cel cu desdvirqire mort pi inghefat in faptele cele dupd trup, iar ceea ce e prins de fiard indicd vddit sufletul cdzut sub puterea rlravolului. $i e un lucru mintuitor a ocoli pe omul obignuit s[ cugete t ele moarte gi cu mintea inghelatd. Cdci eI e hrana Satanei (cdci acesla mdnincd sufletele pe care le vrea) a81.Aceasta este clar celor re sint intr-adevdr cu mintea intreagd gi s-au sir.guit sd stea cit mai departe cle tot ce obrignuiegte intineze. sd PALADIE; Aga este. CHllilL: Dar expunerea noastrrd ajunsd la atitea preciziuni, arati cb scopul legii e sd opreascd pe cei intinafi, dar s5 indemne pe cei fdrd prihand sd se im pdrtiipeascd de mincdrile sfinte 9i de viatd fdcdtoare pi de aceea deosebegte indatd cu grijd felurile de oameni gi hotdrdgte cine siiit vrednici de binecuvintare gi in stare sd se apropie de ea, iar pe de altl parte ldmuregte cine trebuie sd se fereascd de mincdrile sfintite. Cdci zice z <$i nimeni de alt neam nu iva minca din cele stinte. Nemernicul preotului sau ndimitul lui, nlt va minca din cele slinte, lar de vo avee preotul un su|let cumpd"rat, acesfo va minee piinea /ui qi casnicii lui vor minca Si ej din piinile,lui- (Ieg. 22, I}-It), Deci opregte ca intinat gi incd necurdfit pe cei strdin de neam gi din afar6, adicd pe cel ce incd n-a crezut gi n-a cunoscut pe Dumnezeul Cel adevdrat. Cdci cei ce nu s-au unit, prin familiaritatea spirituald gi in Duh, cu Hristos, Marele 5i adev5ratul Preot, cum vor pdrtdgi de piinile Lui? 482. De aceea s-a spus si nu ddm cele sfinte ciinilor 9i nimeni sd nu aiunce mdrgdritarele spirituale inaintea porcilor, dupd cuvintul Mintuitorului (Matei 7, 61. Deci cel strdin de
481. Cugetarea la cele trupesti nu poate da nici o cildurE. Ea se desfdqoard in rafionamente reci, calculate, reducind la starea de obiecte ce pot fi luate in stdpinire, toate cele dorite. Chiar persoanele semenilor sint vdzute ca obiecte de un astfel de om, nesimtind cdldura lor fa{d de el si el insuqi nesimfind nici o cdldurd fatd de ele. Ea se prevaleazd de cunoagterea obiectuald <metodicd> a stiintei. O astfel de minte inghelatd e o minte moartd. 482. Desi trupul lui Hristos il primim ln trupul nostru, ln care imprimindu-gi virtulile lui, de acolo se transmit 5i sufletului, totuqi cel ce face cu putintd primirea eficientb a trupului lui Hristos in trupul omului, este credinta din sufletul lui. ln cel ce nu crede, trupul lui Hristos nu-9i va pune pecetea Lui de curdlie gi de sfintenie. Deci Ei in cazul acesta tot prin sullet se deschide trupul pentru continuturile spiritualizatoare. Un suflet preocupat numai de cele piminteqti nu va avea puterea sd facd trupul sd se foloseascd de virtulile sfinte gi sfinlitoare ale truipului lui Hristos.

422

Str. CHIRIL

AL

ALIEXANDNIEI

neam e cu totul nepdrtag. Dar la el .adaugd 9i pe nemernic 5i pe ndimit. Iar acegtia sint, dupd cum mi se pare mine, cei ce vieluiesc Iumii gi petrec potrivit ei, gi ;i-au fdcut pdmintul patrie, prin aceea ci se gindesc numai Ia aie trupului gi in ce privegte leg5tura cu Hristos locuiesc ca niqte nemernici numai in credinta simpld. Cit privegte adicd cuvintele, ei sint blinzi gi cu bundcuvin|{. Dar in faptele 9i modurile evlaviei adevlrate, sint foarte strdini. Ndimifi in specialsint cei ce au imbrdfiSat numai credinfa 9i aceasta nu din respect pentru adevdr, ci peltru a vina,'prin aparenfd cd sint cregtini, aprobarea vreunora gi a-gi atrage ln chip lingugiior ocrotirea celor ce pot sd le fie de folos, fScind din binecredinciogie un mijloc de cigtig 9i un acoperdmint al lflcomiei, ca unii ce i9i fac din vorbele blinde o mascfl 483. Deci potrivit legii, dacd nemerncii li n6imilii sint pur;i in rind cu cei de al neam li trinuti departe de cele sfinte, ei sint una cu aceia. Bolind de pdcate inrudite, ei vor suporta, pe drept cuvint, aceiagi pedeapsS.Dar a spus sd se ingdduie casnicilor impirtdgirea de ceie sfinte. Cdci vor minca, zice, casnicii lui 9i cel pe care il va cumb. pdra 1,83 Cumpdr'atgi agonisit in argint 9i casnic numeqte pe cel devotat in credinfd gi casnic in duh 9i cumpdrat cu pref, dupd fericitui Pavel: *Hrislos ne-a rdscumpdrat din blestemul tegii, tdcindu-se pentru noi blestem>,dupd cum s-a scris (Gal. 3, l3). PALADIE: Adevdrat. , 1HIRIL: Dar mai poruncette ca fiica preotului de se va mSrita cu barbat strdin, sd nu mdnince din pirga celor sfinte. Pe casnic l-a cinstit in chip vddit, ldsindu-l sd se impdrtdqeascd de cele sfinte, ca pe un devotat e. Dar cei ce se bucurd de familiaritatea cu preotul, irebuie sd se fereascd de pldcerea de-a se lipi de cei strdini prin credintd sau purtare qi de cei ce nu sint inrudifi prin virtute i e un lucru pe care il poi cunoaqte clar cei ce voiesc sd cerceteze invdldtura Sfiutelor Scripturi. Cdci precum in cele mai inainte citite a declarat necurat pe lepros gi pe cel cu scurgerea sdminfii, iar pe cel ce se apropie de ei, pdrtag de intinare 9i de necurdfie 9i oarecum il socotea
prin,,laple. De 4g3. suiletul imprimd in trup virtulile sole nu ptin cut'inte, ci lui llristos, cind acesta e u"""u "l deschide trupul sdu lucidrii eficiente a trupului trupur sdu,'nurrai cind s-a fdcut tmpul sdu ascuitdlor de suflet :ii cu ;ilit; a"-a' fi organ al trecerii in faptd a r.'oii sufletului cigtigatd de voia lui Foi"ii"i ----Hristos. agS b. Robul cumpdrat e numi't casnic, pentru- cd e asimilat -familiei' spre--deostdtdtori in miilocul sebire- cle cei ce rdmi;- strdini si naimiti, care sint de sine poporului Israil. """-';;;.'b-"i." vine dintre necredinciogi la credinti, va fi socotit ca cei credin--Dimpoirivd, cel "" tt""e de la credintd la necredinld, va fi socotit cu cei ciogi. necredincic5i.

INCHINARE

IN DU}I

SI ADEVAR

423

w
b

unit cu ei prin atingere, aga gi aici spune de fiica preotului cd deli are sfinfenia din inrudire, nu va avea nici un folos de aici, cle se va uni cu altul, adicd cu cel de alt neam, care nu e in nici un fei casnic, nici din nearnul iui Israil. Acesta e cuvintul istoriei despre acestea. Dar dacd ridicind legea la o contemplare duhovniceascd,vorn zice ci fiicd a preotului nume;le sufletul neniscut din apd gi din duh prin puterea lui Hristos gi chemat prin credinld la sfinfenia. Deci gi acer;ta se va lipsi de' impdrtdqirea de cele sfinte de a se cisdtori cu un om din neam sr,riin, adicd de se rra insoli cu unii din cei ce nu sint sfinti cu adevdrat gi nu va pdstra legdtura duhovnicea,scd oumnezeu. cu cdci rn,.;dulunirii trupurilor e trupesc, iar al duhurilor e duhovnicesr. PALADIE; $i cine spunem cd ajung in aceastd vind ? criIRIL; cei pe care i-a prevenit cuvintul serios al in{elepciunii zicincl : "FiuLe, sd nu te amiigeascd btirbali necuviogi nici sd te invoieSti, de te vor indetnna, zicind: Vino cu noi, Id-te pdrtag de singe{Prov. l, 10-1l). sd addugdm gi pe aceia, care abdtindu-se prostegte de la credintS, alearagii dupd trup, neprimind cuvintele Sfintului Dun, ci dind atenlie duhurilor rdtiicirii, care se aratd in fdldrnicia minci. nogilor, a celor cu mintea ars5. Acegtia lepddind familiaritatea cu -Flristos, s-au insolit intr-adevdr cu oameni de alt neam gi au primii sdminfa diavoleascd, rodind in r5tdcire lucrurire rdtdcirii 9i ale pierzaniei. Deci sufletul care cade in necurdfii aga cle urite se leapdclii chiar dacd a fost inainte sfint gi cuvios. Cdci e cu desdvirsire lipsii de sfinlenie tot ce-a devenit necurat gi spurcat, prin alipirea de oameni viciogi gi necuviogi. ' Dar legea a dat indatd li o altd lege vecind cu aceasta.Iat-o pe aceasta : <$i tiica preotului, de va ajunge vdduvd lepadatd $j nu vrr Ii sciminla in ee, se vo intoarce Ia case ei pdrinteascd djn tinerelea ei gi va ntinca din piinile tatdlui ei> (Lev.22, l3). cuvintul istoriei e clar. Dar sd trecem la intelesurile dinlduntru gi adcunse.De va ajungr zice, sufletul lepddat, ca unul ce-a fost osindit gi se va lipsi deci cle bdrbat, adicd de mirele spiritual, neavind nici un rod de virtute, s,i se intoarcd repede la starea de la inceput gi sd revind grabnic la casa tatdlui sdu, cerind astfel prin credinfd familiritatea cu Dumnezeu, si atunci va minca din piinile lui. Dar nu e nici o piedicd sd aplicdm gi acestor cuvinte ceie spusc rnai inainte. De se va intimpla, zice, ca un suflet curat qi sfint, supus unor bdrbafi necurafi, sd cadd in rdtdcire $i prin aceasta sd ajungi ca o vdduvd lepddatd de Dumnezeu, trezindu-se din cele in care a aflat cd a cdzut, sd se intoarcd la Tatbl. Cdci ii primegte pe cei rdtd-

424

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIET

citi, dacd se aratd curati de semintele inrpietdfii introduse in ei, dac5 nu poar,td nici o urmA a uriciunii celor ce i-au ln5elat' oferindu-li-se pe $i aqa sd-i adauge la turma sfinfiilor inchinStori Sine ca piine din cer' spre mincare de viald fdcdtoare' Dar socotesc c5 legiuitorul vrea sd arate 9i altceva prin aceste pentru legi. Prevesteqte adicd apostasia sinagogii iudeilcr 9i pedeapsa viitor fafd de eq, cind o va aduce .rceastagi bundtatea care o va ardta in Ia intoarcere prin mila lui Dumnezeu 9i o va Iepune In starea de la inr:eput. CSci zice; Fiica preotului de se rra ccisdtori cu un bdrbat de alt ne'Qm, vQ minca ciin cele siinte,. cit privegte invatdtura 9i educafia' nu fiica Latdl sinagogii iudeilor, a fost dumnezeiescul Moise. Ea era deci ca unul ce era din singele 9i preotului. cdci preot a fost 9i Moise, clin semintia lui Lerri. Dar fiica lui s-a dat unui bdrbat de alt neam. cdci dispreluind ceie rinduite de Dumnezeu 9i nesocotind intr-un anumit fel sdminta de sus, a dat atenfie invdfdturilor qi poruncilor oamenilor gi a rodit ideile altora. De aceea a invinovflfit-o Durnnezeu' spuvezi nindu-i prin glasu-l lui Ieremia : nRidicd la cele d.repte ochii tdi Si ca o cioard din pusliu ^5f 1.teunde nu te-ai tiL",dlit.Ai ;ezut in cdile lor pdai spurcat pdmintul cu destrinarea ta $i cu rdutdtile tale. $i ai avut stori mulli, spre sinintedJd iie> (Ierem. 3, 2\. lnsd acestea sint'nelegittiri vechi ale sinagogii iudeilor. Dar inrudite cu ele 9i noi sint cele fatd de Hristos lnsuqi. cSci neprimind nicidecum pe Mirele de sus 9i de la Dumnezeu Tatdl a dat atenfie cuvintelor cdrturarilor 9i fariseilor' Deci s-a dat omului de alt neam 9i de aceea a rdmas nepdrta9d de cele sfinte. Cdci n-a mincat piinea djn cer, adicd pe Hristos' Vezi neiegiuirile 5i pedeapsa aclusd cle Hristos indatd peste cei (c6zufi) cei ce au cdzut in astfel de necredintd. Dar observ5 9i in ce chip au fost miluiti 9i au fost readugi la starea de la inceput, ,,Fiico preotului, zice, de va aiun' ge vdduvd lepddat<i,iar sdminld nu vct ti in ea, se v0 intoorce la cosc tatdlui ei, din tinerelea ei 9i va minca din piinile tatdlui ei'r. Sinagoga iudeilor s-a fdcut vdduvd li tepddatd pentru necredinfa in Flristos 9i er rSmas in pdcate qi lipsitd de toate bunurile duhovnicegti, petrecind timpuri indelungate in aceastd stare. Dar ,se va intoarce la casa ei p.1rinteasc6. CSci va fi chematd si ea prin credintd la Dumnezeu 9i va arreaimDreund cu noi pe Fiicitorul tuturor ca Tatb 9i se va face pit'rtasi de binecuvintarea lui Hristos. Aceast[ tainai !i-o vddeqte 9i cuviniul proorocului. Cdci a zis : <Cd tiii lui Israil vor Sedeamulte zile Idra im' pdrat, tdrd cdpetenii, Idrd" iertfd, tdrd Qltar, Idrd preolie, tdrd semne. Dupd. aceasta fjii lui IsroiJ se vor intoarce si vor cduta pe Domnul Lrumnezeul lor qi pe impdratul lor ,ti se vor minuna de Domnul 9i de bundtdtile Lui, in zilele d'e pe urmd)' (Osea 3, 4-5)'

INCHINARE

IN

DUII

SI ADEVAR

PALADIE: E adevdratd explicarea. . CHIRIL.'Deci fdrd nici o gtirbire ln ei in$i$i pot minca qi se pot llnpdrtdgi de ceie s{infite. Dar nu se cuvin celor care nu sint sdndtogi" crri s-au spurcat prin legdtura cu alfii. Cdci s-a scris : oCrJ cel stfimb, te vei stfimba,. Dar gi c,elor cu adevdrat sfinfiti nu.le e fdrd pagubd sd facd o intrebuinlare comund de cele sfinte gi sd creadd cd ele nu se deosebesc intru nimic de alteie. Aceasta a iSmurit-o iardgi zicind indati : <,$i omui care ve minca stintele in neStiinli, va adduga o cincime a sa /a eJe qi va da cele Stinte preotului .gi nu vo pingiiri slintele tiilor lui Israil, pe care Je osebesc Domnului. Crici igi vor atiltge lot nelegiuirea pdcotulLti cind vor minca cele stinte ale lor. Cd Eu sint Domnul Care-i sfinlesc pe ei". PALADIE; Nu inteieg prea bine ce spui. CHIRIL: Vei intelege foarte bine. Cdci nu e nimic greu. Cele ddruite spre miros de bund mireasmd, de pildd vilelul, sau oaia, se puneau in parte pe altar, scofindu-se intestinele, picioarele, captr], grdsimea Fi uneori gi rinichii. Iar cu rdmdgifele se hrdneau preofii. Cdci ,,cei ce mdnincd jertlele, sinf pdrtcti altatului,, cum a spus 9i dumnezeiescul Pavel (I Cor. 10, 1B).Deci era necesar si se inchine ceva din ceea ce se aducea lui Dumnezeu, dupd legea stabilitd pentru fiecaren iar cu restul rdmas din trupul jertfei sd fie sustinufi preofii. Dar dac6 cineva igi insuqea tot darul Si il folosea pentru trebuintele sale, neldsind nimic spre buna mireasmd, era osindit de lege ca unLrl ce a mincat cele sfinte. Aceasta au fdcut-o fiii preotului EIi, rbpind 9i pingdrind cele inchinate inainte de aducerea jertfelor 9i spuuind cu impietate celor ce veneau sd jertfeascd : <<Dd-ipreotului cQrne de |ript,, (I Regi 2, l5). Iar acestea fdcindu-se cu voia 9i fiind o ocard vdditd,. se pedepseau in chip corespunzStor. <<Dardacd s'ar intimpla cuiva, zice, sd tacd una ce Qceasta tie rdpit de uitare, tie neqtiind ceea ce vor |egi\e, sd sufere o pagubd : sd. aducd ,tdrd intirziere ceva egal, iar Ia oceostd sd adauge 9i o cincime> (adic5 a cinceq parte din prel). .,$i se va ierta astfel fd.rddelegeo,ti se 1'(;r indrepto (fdrddelegiie) v<iltimdrile din neStiinld" (Lev. 22, 14-16). Dacd ceea ce s-a fdcut din neStiinld nu e fdrd vind, ce trebuie sd crqdem despre ceea ce se face din mindrie 5i cutezanfd ? Sd se pdzeascd deci cei in a cdror grijd sint cele sfinlite ; sd nu caute s5-9i insuqeascticeva ina' inte de jertfd. Sau sd gtie, cd pdcdtuind grav, vor suferi pedeapsd 9i Sau nu vei recunoaqtecd luc-ul acesta vor fi sub minia dumnezeiascd, e adevdrat ?

426

SF. CHIRIL

AL ALEXANDRIEI

. PALADIE I Ba, foarte mult. CHIRIL: Pe de altd parte cei ce implinesc slujba de preoti trebuie sd fie sfinli 9i curafi qi trebuie sd lepede cu bdrbdtie cugetul mort 9i rdcit, care nu insufl5 virtutea. Ardtind-o aceasta,zice : <VotbeSte preoliIor, Iii|or lui. Aaron, Si zi cdtre ei ; Sd nu se atingd de cadavre in neainul lor, tdrd. numai de casnicul cel mai apropiat al 1or, de tatd ;i de .rnemd,de iii Si de tiice, de trate gi de sorci tecioard, core e aproape <Je elgi nu e datd unui bdrbat, de aceStia sd se otingd. Sri nu se spurce tdrd de vesfe in poporul lui, spre pingdrirea lui. Capul sd nu si-I prindd. pentru mort Si barba sd nu Si-o radd Si pe trupurile lor sd nu-Si |acd tdieturi. Sd fie sfinli Durnnezeului /or gi sd nu pingdreascd numele ltumnezeului lor. Citci jertlele Domnu|ui, darurile Dumnezeiescului lor, Ie aduc ei, qi sd tie stinli, (Lev.2I, 1-8). Moartea altuia nu va pricinui nici o intinare vreunui om, dacd cercetdm bine adevdrul ascuns ju acest fapt. Dar moartea trupeascd e chipui (tipul) ceiei diniduntru tr din suflete, de care se spurcd in mod necesar cel ce vine aproape, fre prin voinld, fie prin acelagi fel de .Iucrare. Deci se cur,ine sfinlilor sd se despartd de faptele moarte gi sd se depdrteze cit mai muit de ele gi e bine sd nu se adune la un loc cu cei bolnavi de ele. Cdci s-a scris: "Cel ce se alinge de smoald, se va murddri> (lnt. Sirah 13, 1). Pentru cd ugor se irnpdrtir;este de viciul altuia cel ce nu se feregte sd se ,lipseasc5 eI485. de Dar legea ingdduie celor sfinfifi sd se ating5 lSrd vind de tatd qi mamd, de fii qi frali gi de cei inrudifi, deoarece de trupurile lor neinsufletite se apropie cu respectul intemeiat in Iire. ln aceste cazuri nu se socotegte nelegiuire apropierea de morfi, ta sd nu pard cd cei apropiali de Dumnezeu sint duri, mindri li fdrd rrril5. CXci zice legea clar : "Cjnste,yte pe tatdl tdu gi pe mama te, ca sd-li |ie lie bine, (les. 20, t2). Dar gi in alt mod gi inleies zicem cd s-a interzis celor sfinfiti sd plingd. Fiind ei slujitorii vietii qi aducind cele consacrate lui Dumnezeu spre desfiinlarea mortii (cdci moartea lui Hristos, inchipuitd prin oi gi boi, e desfiinfarea mortiir>, nu s-ar contrazice clacd s-ar impot'dra cu intristdrile pentru moarte ? 486.Astfei gi dumnezeiescul pavel le scrie limpede celor ce s-au botezat in Hristos spre nddejcleaviefii si
485. Cel ce se atinge de cei morti sufletegte se molipsesc si ei cle moartea lor Aceasta se prefigura prin interzicerea Levitllor de-a se apropia de cei rnorli. 486. Chiar jertfele din Vechiul Testament prefiqurind jertfa 1ui Hristos, erau aduse cu niclejdea viefii viitoare. Cici prin jertfa Iui Hristos s-a clobindit invierea. V i a l a p d m i n t e a s c dn u e t o t u l . C i n e o c l d l u i D u m n e z e u ,c l o b i n c l e s t en s c h i m b v i a t a i ve;nicd. De aceea dcqi se ingdduie preofilor rlin Vechiril Testament sd se apropie p e n t r u l e g d t u r a s u f l e t e a s c bn a t u r a l S c e o a u c u e i , t o t u S i de morlii clin familie li se cere sd nu se intristeze. Prin aceasta se prefiqura nddejclea in inviere a preotilor lui Hris,tosCel inr,iat.

INCIIINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

&

a invierii t <<Ieraceosta o spun ca sd.nu vd intristali, ca ceilalfi, care ttu ou nddejde. Cd de credem cd lisus a nturit Si a inviat, ata ,ti DumnezeLt pe cei adormili prin lisus ii va aduce irnpreund ce EI Fj-j va sculo impreund cu noi" (i Tes. 4, 1"2-13). Deci a ingdduit iegea ceior sfinfifi sI se apropie de morlii cei foarte apropiali. Dar pune o mdsurd iucrului gi nu-i tasd sd treac6 t)este ceea ce li se potrirregte prin ceea ce-i de prisos gi peste trebuinld, ca sd nu se nedreptS|eascd demnitatea venerabild a preotier. Cdci ii opreqte sd-qi tundd capetele dupd asendnarea altora pi sd-gi radd barba spre ocara fefei, iar faptele de impietate aie nebuniei pf,gineEti, adicd tdieturile in trup, poruncegte ca nici in gind sd nu le primeascf,487. se uni cu cei apropiati in ciureri nll e un lucru urit ; A rlar a strimba bunul chip, e un lucru cu totui rdu gi nebunesc.<Toete, zice, sa se tacd cu bun chip Si ctupd rind,uiatdn(l Cor. 14, 40). Dar 9i It4intuitorul Insugi rle-a poruncit sd punem cele ale lui Dumnezeu mai presus de cele privitoare la pbrinfi, potrivit qi cu legea noud. Cdci zice: uCel ce iube6le pe tatdl sou pe nloma sd moi mult decit pe Mine, rru esle vrednic de Mine" (Matei lO, 3T), PALADIE: Bine ai sous. . CHIRIL; Deci poruncegte preofilor sd nu se atingd de morfi. Dar ardtindu-ne gi in aite chipuri cd sfintul nu se impacd gi nu se insolegte cu intinatul, ne-a' dat legile privitoare la cdsdtorie, addugind indatd despre fiecare preoi. : "Femeie deslrinatd sau pingdritd sd nu ia gi fe)neie lepddatd de bdrbatul ei sd nu ia, cd sfinl este Domnului Dumnezeului sdu ti sd-i slinlelti pe eL. Darurile Domnului Dumnezeului nostru, le aduce oceosla. Sfint sd tie, cd sfint sint Eu Domnul, Cel ce-i sfinlesc pe ei,t (Lev. 2l , l4-lS). Femeia cu adevdrat desfrinatd gi spurcatd bolepte descoperitd de fdrddelegi urite gi poartd o osindd neindoielnicd. Iar cea lepddatd nu e in nici un caz fdrd vind. Cdci nu i s-a intimplat degeaba lepddarea din casa sofului. Deci cei ridicati la o siujbd atit de venerabild trebuie sd se infrineze nu numai de viciile care poartd asupra lor osinda vdditd gi neacoperitd, ci ti de la orice iucru de care e legat un nume rdu gi nu se bucurd de un renume bun gi e supus la foarte multe bdnuieli. Socotesccdci cuvintul ne indicd gi trista soartd a sinagogii iudaice, pe care, pentru cd a curvit cu.mulfi pdstori, precum s-a scris (Ier. 3, 1), n-a primit-o in comuniune cluhovniceascd Hristos, Preotul atotr;urat, Care s-a oferit Tatdli-ripe Sine insugi ca un dar excepfional pentru noi gi Care e sfint impreund cu noi dupd omenitate, degi sfintegte
.187.Toate dcestea erau semne prin care cei de sub lege igi ardtau intristarea pentru moartea celor apropiati.

SF.. CTIINIL

AL

ALE'<ANDRITI

toatd zidirea, ca Dumnezeu Si din Dumnezeu. Dar 9i mai clard a fdcut taina, zicind : <Sj lijca preotului, de se va pingdri culvind, numele ta' tdlui ei pingdreste.In toc sd se orcld> (Lev. 21, g). Cdci sinagoga iudeilor s-a dat fldcdrii, fiindcd s-a spurcat gi s-a plngdrit, urmind pdrerilor cdrturarilor gi fariseilor li predindu-$i mintea ei intreagd poruncilor oamenilor. De aceea foarte pe drept a auzit pe prooroc zicindu-i : nCum te-ai tdcut curvd, cetate credincioasd o Sionului, p)ind de iudecatd?" (isaia I, 2l). Curvind deci gi nesocotind cu totul pe Mirele de sus 9i duhovnicesc, s-a fdcut hrand focului. De aceea proorocul Ieremia vdrsind lacrimi amare pentru ea, zice z "Mdslin trumos, umbros ]a chip, o chemat Domnul numele tdu. Dar in vederea td"ierii /ui s-a aprins toc in el. Mqre reslripte a venit peste tine. Ramurile lui s-au Idcut netrebruce gi Domnul puterilor care te-a sddit pe tine, a grdit asupra tQ Iele)> (Ier. Il, 16-17). Deci abaterea de la calea dreaptd 9i alipirea de invdfdtori rdi 9i lipsifi de pietate, e un mod de curvie spirituald' PALADIE.' Aga este. CHIRIL; Chipurile (tipurile) de mai sus sint mai intunecoase 9i tru sint cu totul clare in ceilalti preoti. Dar ele sint luminoase in Aaron, care este icoana lui Hristos. Cdci a zis iarfgi : "$i preoful cel mare din' tre tralii sd.i, clupd ce s-o tulnat pe capul lui untdelemnul unsu/ui gi s-a sfinfit (s-a desdvirgit) co sd se imbrace cu veSmintele, sd nu-$i io chidara (sau mitra) de pe cap gi vestmintele sd nu Si Ie rupd-Si la nici un om cere e murit sd nu intre. Nici chiar de totdl sdu sau de mlma sc sd nu se atingd ti din cele stinte sd nu iasd. (Sd nu pingdreascd pe 'sdu, cd untdelemnul stint al lui Dumnezeu cel sfinfit al Dumnezeului pesle el esle. Eu sint DomnuI. Acesta sd ia temeia Iecioard din neamul Lui, iar vdduvd gi lepddatd Si pingdritd 5i ctrlvd, pe ocesfeo sd nu Ie ia, ci tecioard d.in poporul sdu sd-Si ia Iemeie' $i sd nu spurce sdminfa ]ui jn poporul lui. Eu, Domnul Dumnezeu, Care ii stinlesc pe ei" (Lev. 21,'10-15). Observi limpede pe Emanuil 9i Ilristos numit incd in chipuri (tipuri) Aaron? Cdci S-a uns cu Duhul, rlupd Scripturi (Isaia Il,2 Ei in alte pdrfi), El lnsuqi fiind preotul atotdesdvirgit. De aceea slava preofiei o are nepierdutd. CEci <nu-Si va Iu-a chid.arade pe cop>, adicd nu va lepdda chipul de preot. CXci s-a zis cdtre Mintuitorul $i Rdscumpdrdtorul tuturor '. uTLt eSti preot in veac dupd rinduiala Iui Melchisedec> [Ps' 109, 4)' "Aceia sint mai ntulli, cere s-ou td.cut preoti, tiinrl impiedicati prin moarte sd ddinu' iascd. Dar acesta, fiindcd rdmine in ve1c, are preolie netrecritoare. De eceea poate sd ,5i nrinluiascd in veci pe cei ce se apropie de Dumne' zeu prin El, (Evr. 7, 22_ 25). Apa a scris dumnezeiescul Pavel. Deci fapiul de-a nu scoate chidara de pe cap, aratd o preofie nelepddatd.

3
l.

TNCHINARE

IN

DUII

SI ADEVAR

I *

F
3

Deci dacd se "i"" : <nu-gi va scoate mitra de pe capr, lnfelege vegnicia $i necl5tinarea impdrSfiei Lui. Cdci mitra avind un cerc de aur pe creptetul capului, e simbolul impdrdliei. Dar <<nicivegmintele nu ,gi le va rupe)>,zice. Acesta era un obicei la morfi. Dar lui Hristos lucruj acesta ii este cu totul strdin. Cdci viafa nu suferd vreo durere din pricina morfii, Fiindcd nimic nu este mort pentru ea, ci ea este insdgi desfiinfarea mortii gi inldturarea stricdciunii 488. De aceea gi Mintuitorul a cercetat odinioard pe cei ce voiau sd ptingd pentru fiica mai marelui sinagogii, zicind : "Depd"rtati-vd qi nu plingeli, cdci copila n-a murit, ci doarme, (Matei 9, 24). Cdci era cu adevdrat o nebunie sd verse lacrimi pentru copila moart6, cind era de fald viafa tuturor, adicd Hristos. Iar dacd a ldcrimat pentru Lazdr, acesta o face pentru cd a fost un rod al duiogiei gi aI milei 9i bundtdfii lui Dumnezeu fatd de noi. li era mild de firea tiranizatd de moarte, si .iacrima era eliberarea ei de aceastd patimd 48e. PALADIE; Apa se pare. CHIRIL; Iar cind legea spune cd arhiereul trebuie sd stea departe de moarte pi sd nu cerceteze nici un mort, nesocotind in privinta aceasta chiar gi respectul de tatd, de mamd gi de frafi, aratd indirect cd in Ilristos nu'e nimic intinat, in nici un fel. $i priveqte cit de infeleaptd e legea, nedispretuind armonia potrivitd acestor lucruri. Ciici la ceilalti preoli respectd firea qi ingdduie celor sfinfifi ca fafd de morfi foarte apropiati gi de un singe sd facd cele obignuite. $i nu se lngrijegte prea mult de pdcatul fafd de umbrd. Cdci se descriu pdcatele noastre qi tipul se referd la oameni, cdrora dacd li se intimpld vreo intinare, nu e nici o mirare. <<Fiindcdmult pdcittuim toli>>(Iacob 11, 35). Dar la Arhiereul cel Mare, adicd la Hristcs, se pdzegte cu strictefe, chiar in tip, majestatea, gi chiar in umbre, curdfia deplind, ca sd nu se gtirbeascd frurnusetea ade.rdrului, nesocotindu-se in aceia. Cdci i-Iristos este neintinat gi neptiutor de pdcat gi mai presus de orice patd, mai bine zis de orice strdlucire li curdtie spirituaid gi inlduntrul sfiufeniei, chiar dacd se strdvede slab aceasta din pricina cd stdruie in legiie naturale gi rdmine pururea in aceeagi stare gi in acelag mod.
4BB. Pentru Hristos totul este viu in veci. Cdci in El e viata veSnicd a tuturor. Dar nici pentru cei ce sint organe vdzute ale preo{iei Lui. Pentru Hristos moartea a fost jertfa adus{ lui Dumnezeu pentru a ne scoate din inchisoarea egoismului, sau a mortii. A fost trecerea ilmanitdtii Ia largul vietii dumnezcieqti, prin dbrimarea perclilor morfii in care ne-a inchis pdcatul, ca expresie a egoismuiui. 489. Lacrima lui Iisus pentru Lazdr a fost prima revdrsare a vielii generoase spre cel rdpus de moarte, ca ultimul punct al inchisorii in egoism. Lacrima ca gi jertfa nu e numai revErsare generoas6 a Celui ce nu era supus egoismului, ci 9i mijloc de deschidere a portii celui inchis in invirtoqarea egoistd ce duce sau a dus ia moarte.

430

St'. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Aceasta socotesc cd o aratd cuvintul ; ojVu va je$j ain cele sfinte Si nu ve spurca cele siinlite a|e Dumnezeului Sdu,r (Lev. 21,.23)4e0. femeie $i spune cd trebuie sd-gi ducd in comuniunea nunlii gi pe cea aiungatd sd nu gi-o ia sofie. Aceasta e 9i un chip fecioard (tip) aI sinagogii iudeiior. Cdci a fost lepddatd din unitatea cu El ti zice despre ea prin glasul proorocului: oAceasto nu e.temeia meo gi eu nu sint bdrbatul ei" (Osea 2, 2). Iar Pavel a logodit Biserica din neamuri, fecioard curatd iui Hristos, neintinati gi fdrd zblrciturd, mai rrirtos sfintd 9i neprihXnitd (II Cor. il,2). Astfel ghicitura e ader'dratd 9i chipul (tipul) se potriveqte atit Bisericii din neamuri, cit 9i maicii iudeilor. Iar dacd cineva ar voi sd apiice infelesul acestor idei ta fiecare om, vom spune cd Hristos nu se uneqte cu sufletele spurcate gi lipsite de pietate, ciar petrece duhovnicegtecu cele nevinovate gi curate gi Ie face roditoare gi le numegte neamul sdu propriu. "Oricine va tace, zice, voia Tatdlui Mett Cel din ceruri, acela e Iratele ^&leusj soro Mea gi mlma Mee, lMatei 12, 50). PALADIE; Drept ai grdit. CHIRIL: Deci a poruncit clar cum trebuie sd fie cei alegi pentru preolie, ce trebuie sd se sirguiascd sd facd gi de ce trebuie sd fie ei liberi. Dar pe lingi acestea era infelept sd spund deschis gi sd stabiIeascd prin legi in ce mod trebuie sd sdvirgeascd ei felurile jertfelor gi orice aclucere,ca sd le fie lor lucrul fSrE prihand gi sd facd slujba cu totul pldcutd. Deci inainte de toate zice : "Sd nu te sui pe trepte la altarul meu, ca sd nu descoperi uriciunea ta pe e/" (Ieg. 2O, 26\. Dar va zice cineva indatd : cum s-ar fi putut intimpla aceasta, odatd ce Ie fdcuse preofilor fotd pregdtitd din in, ((ca sd acopere uriciunea trupului lor, ? (Ie9. 28, 38). Deci chiar dacd ar fi trebuit sd se urce sus, lucrul acesta n-ar fi pricinuit nici o fdridelege, avind ei uriciunea acoperitS. Atunci, care vom spune cd e scopul poruncii ? lnchinXtorilor la idoli li se pdrea cii e un lucru de cinste gi de trebuinfd sd a$eze altarele in locurile mai ridicate ale templelor gi nu fdceau mare caz de trebuinta de-a se acoperi cu toatd cuyiinfa. Deci legea, gindindu-se in chip infelept la ceea ce obiqnuia sd li se intimple acelora, indreaptd
490. Aaron, arhrereul nu trebuie sX se apropie nici rle tali ;i cle rnamh cind sint morti. Prin aceasta se arath cd Iisus, Arhiereul cel marr', trebuie sh stiruie in toate imprejurdrile in sfinlcnie, nefinind searna nici cle obliga{iiie firii. Dar chiar prin aceasta El este apropiat de tofi in mod egal. Este intr-o apropiere care sfrn;egte, pentru cd nu leapbriir siinienia in aceastS ap'rc'piere.EL e piinea aproplat6 d e t o 1 i , d a r i n a c e l a S i t i m p d e o s e l t i l Sd e o r i c e p i i n e n a t u r a i S . E l n u e a z i m a , c a r e rEmine deperte de piinea zilnicd, dindu-se spre hrand numai uneori gi num;ri unora. E transcendentul apropiat tuiuror, fird dcosebiro, rEminind transcendent tuturor. Acest lucru e propriu $i sfintului adevdrat, pentru ci aceasta e propriu sfinteniei, a p r o p i a t d q i d e o s e b i t d . i p r i n a c c a s t am i n t u i e ; t e . S

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

'45S

p &
*

I
#

spre bine pe slujitorii lui Dumnezeu pi de la chipul (tipul) trupesc iI ridicd la inlelesul duhovnicesc. <<sci te sui, zice, pe treltte la altarul nu rnelt, ce sd nu descoperi uficjunea ta pe eI", Adicd: preotul Iui Dum_ nezeu, sfinfit pentru slujba sfintd a mear sd caute cele smerite, sd nu, se inalfe spre cele de sus. Sd se fereascd de rn:indrie, ca sd nu arate. ttrit pi idrd cuviinfd. Ct-:.ci este o boa]d uritd, dizgrafioasd gi cumpiitd a nrinfii, cugetul infunrurat. "Pe cit egti de mere, zice, pe atita sd te smere$lj gj vei atla har, (inl. Sirah 3, lB). Dar scrie si ucenicul Domnului : "sd se lautle tratele cel smerit intru inatlimea se, iar cel bogat intra srnerenia so" (Iacob 1, l0). Cdci va trece la fel cu iarba si nu se va deosebi in nici un chio de florile din farind. PALADIE: A5a este. CHIRIL r Deci a spus cd preotul trebuie sd fie riber de infumurare, si trufie. Iar in ce mod va sdvirgi slujba jertfelor dupd lege li fdr5 rrind, o vei 9ti in chip clar. Cdci s-a scris in Levitic : "gi o grdit Domnul cdtre Moise, zicind: Porunceqte lui Aaron Si tiilor lui, zicind: Aceasta este legea arderii de tot : arderea d,e tot, va arde pe altar toatri noaptea, pind dimineala. $i tocul altarului va arde pe el, nu se vof stinge. $i se vo imbrdca preotul cu ve,smintul de in si Iotd de in vo pune in jurul trupului lui. gi va lua jertla arderii de tot pe cue o o/s-o tocul, arderea de tot de Ia altar Si o va pune pe ea aproope de altor. $i se vo dezbrdca de veqmintul lui gi se vo imbrdca cu altd haind Si vc! scoate arderea de tot atard de tabdrd, ln loc curat. $i tocul pe altar va arde pe el pi nu se vo stinge. $i va arde pe eI preotul lemne djs de dimineald Si va clddi pe el arderea de tot 6i va pune peste ea grdsimea, iertlei de mintuire. $i Iocul va arde pururea pe altar, nu se vc stinge>. ilev. 6, 8 urm.). Deci neintrerupt gi neincetat era focul aitarului si nu strdin sau din afard, ci al lui, adicd de sus Ei din cer. $i ce inseamn& aceasta? Altarul nostru este plin de slava lui Dumnezeu. Iar prin infdfiparea focului se inchipuie firea dumnezeiascd gi negrditd. cuvintele. acestea par sd indice insd gi ceva mai tainic. PALADIE; Ce vrei sd spui ? CHIRIL I Oare nu am spus cd altarul Dumnezeiesc esfe Emanuil lnsufi in chip (tip), prin Care ne apropie d.e Duntnezeu qi Tatdl slujincu'i ralional 6i adurindu-i ca jertfd buna mireasmd a virtulilor oj sfjnlenia vieluirii evanghelice ? 4e1. cdci zice : "Infdliqali trupurile voastre
491. Altarul este lnsuqi'Hristos ca om. Cdci cine se afl6 la mai mare indltime, lingd Tatdl, decit Hristos ? Dar El e gi Arhlereul cel mare 9i jertfa desdvirqit!. El se dd pe Sine insuqi foculu,i dragostei fatd cle Tatdl, foc ce-I vine de Ia Tatdl. dar 9i din Sine ca Dumnezeu, foc ce arde in Sine insu;i in fata Tatdlui, ca sE fie p r i m i t a s t f e l d e T a t d l c a o m g i i n E l s d ' i s e f a c d T a t d l u i b i n e p l S c u t bo r i c e f a l d d e om in general. Focul neircetat din Sine, ca fcc al clragostei cle Tatdl, este propriu

SF. CI'IRIL

AL

ALEXANDRIEI

,jertfd vie, stintd, bine pldcutd lui Dumnezeu, slujirea voastrd. cuvintdloere> (Rom. 12, I). PALADIE; Am spus. Mi-aduc aminte. CHIRIL: Obserrrd deci cd focul ce-a pogorit din cer pe altar, nu-l ,rnai lasd sd se sfirgeascd, nici sd se mai depdrteze, sldbindu-se, ci rincluieqte sd fie pururea in el Si sd sdiSgluiascdneincetat. Dar gi despre 'Iiristos a mdrturisit Ei Ioan Botezdtorul : "Am v6zut Duhul pogorindu-Se din cer in chip de polumbel gi a rdmas peste El. $i eu nu-L qtiam pe El. Dar Cel ce m-a trimis pe mine sd botez, Acela mi-a spus: Peste Care vei vedea Duhul pogorindu-Se din cer gi rdminind (peste) asupra Lui, Acela este Cel ce boteaz5 in Duhul Sfint" (Ioan I ,32-331<sz. Deci in chipul focului ce a pogorit peste Hristos gi a rdmas puru'rea asupra Lui, era inchipuit, ca in umbrd incd, Duhul Sfint. Cdci nedomolit Ei fdrd sfirsit era focul altarului. Iar cd prin firea focului se inchipuie Duhul, te incredinte,azd Si fericitul Botezdtor, spunind noroadelor iudeilor : <<Eubotez cu opd, dar in mijlocul vosi;ir slcT CeI pe Care voi nu-L Stiti, CeI ce vine dup.i mine 6i Cdruia nu sint vrednic sd-j dezleg cureauo incdlldmintei" (Ioan 1, 26-27). $i 'a addugat z oAcela vd. va boteza pe voi cu Duh Sfint gi cu Ioc". Cd.ci nu ne-om botezat in loc sensibi/, ci in Duh Stint, care a. topit ca tocul entindciunea din sufieteaes.De aceea s-a gi scris despre Hristos z <latd, F,I intrd" ca Iocul turndtoruluj $i ca buretele celor ce spald. $i va gedea sd. topeascti li sri curetre,cum se cwd.Id argintul pi aurul, (lv{aleahi 3, 2-1). Deci neslins e focul altarului. Cdci Duhul Sfinf a rdmas in Hristos, r:dci dupd Iire este in EI 4e4, intrucit se cugetd ti este Dumnezeu. De
Sie-gi ca Dumnezeu. Dar El se dd qi Sie-si ca om. Jertfa de Sine a lui Hristos ca om e o slujire rafionali sau cuvintdtoare spre deosebire de jertfa de animale. E rafionald in sensul de con$tientE gi currintdtoare, cdci Hristos Ii aratd 9i in cuvinte TatSlui simtirea Sa de predare din dragoste. Umanitatea este introdusi in circuitul de dragoste ai Persoanelor Sfintei Treimi. Dar pe acest altar care este Hristos, arzind de focul dragostei Lui falS de Tat6l, aducem si noi ca. jertfh viefuirea noastrA curatd, care este, de asemenea, o 'slujire congtientd gi cuvintdtoare. Expresia <slujbd cuvintdtoare, (Rom. 12, 1), s-a luat qi in Sfinta Liturghie. Aceastd jertfd a vletii plind de atentie fatd de Dumnezeu se inattd spre El ca o bund mireasmd, contrar mirosului urit - in sens material 9i spiritual - ce se desprinde din cei intinafi. 492. E o bund precizare c6 Duhul Sfint ce se pogoard din cer peste I-Iristos .(din Dumnezeirea Lui peste umanitatea Lui), este focul dragostei Lui fa{d de Tatdl. 493. Focrrl dragostei curate fatd de cineva tcpe5te orice pornire egoistd in relatia cu el. Focul dragosiei de Dumnezeu topeEte orice urmd de ir:tindciune, de simtiri $i ginduri opuse dragostei fald de El. 494. Deti ciupd fire este Dnmnezeu, Duhul Sfint este in Hristos ca om. Cdci Flristos ca om este totodar;i Drin unitatea Lui de Persoand (prin unitatea ipostaiicd), Durnnezeu. a

IITICHINARE

TAI DUH

ST ADEVAR

aceea a spus gi legea cd focul este propriu al altarului. Cdci deqi S-a fdcut Unul Ndscut om gi dupd chipul cuvenit omenitdfii se spune cd S-a fdcut pdrtag de Duhul, totugi Duhul este al Lui gi in El qi cu adel drat Ii este propriu ae5. Iar dacd ar voi cineva ca sii aplice cuvintul acesta gi fiecdruia dintre cei sfinliti prin credinfd in Hristos, ca gi el sd fie cugetat ca altar dumnezeiesc, explicarea ar fi folositoare, Cdci se cuvine ca bdrbatii sfinfiti, care gi-au predat viafa lor iui Hristos, sd fie fierbinti $i arzitori prin Duhul, gi aceasta pururea ; sd nu coboare la rdceald prin plScerile lumegti, ci sd-gi facd mai degrabd mintea prin sfinterie tot mai aprinsd de iubirea lui Dumnezeu gi de tiorinfa virtufii. CSci aces,.a este modul slujirii rationale 1.e6. Dar mai poruncegte gi un lucru de folos celor rinduili de Dumnezeu ca istorie. Cdci spune cd cenuga trebuie scoasd nu de cineva din cei de alt neam sau din altd seminfie, ci mai mult prin lucrarea celor sfinfifi. $i observd ci nimic din cele ce trin de slujba dumnezeiascd nu ingdduie legea od fie socotit de micd insemndtate, sau nevrednic de lucrarea preofeasc5, ca sd se lase pe seama altuia care nu e sfinfit. Cdci nu trebuie sd umble cu cele sfinte cei necurati. Neatins trebuie sd rdmind gi dumnezeiescul altar. $i ca sd cunoascd cei alegi pentru slujba preoiiei sfintenia cea mai presus de fire a altarului, invrednicegte cu vrednicie venerabil5 Ei preotilor vegtmintele sfintite. C-dci cu dreaptd iconomie nu le ingiduie sd apard in afara cortului imbrdcati in ve,gmintele sfinte. Cdci cele sfinfite, zice, sd nu murddreascd venerabilitatea cortuiui dupS ce-au fost atinse de cei necurati gi au fost intinate de cei strdini. De aceea ii las5 sd adune cenu$a irnbrdcafi in rre$mintele sfinte, dar le cere sd-;i schimbe vegmintele cind o duc afard gi pdrdsesc locurile sfinte. Ceva inrudit cu aceasta a poruncit 5i prin glasul lui lezechiel. Cdci scrie : o^ti o zis cdtre mine : chiliile cele spre miozdnoapte 6i chiliile cele spre miazd.zi, core sint tald in Iald, sint chiliile templului s|int, in care mdnincd preolii, tiii lui fadoc, cei ce se apropie de Domnul in sfinte/e slintelor qi pun acolo slintele pe seamo stintelor qi jerttete si
.195.Aci Sf. Chiril afirmd invdtdtur6 psnhu care a luptat impotriva lui Nestorie : lnsugi Cuvintul lui Dumnezeu S-a fdcut om. De aceea clegi se spune ci in calita,te de om s-a fScut pdrtag de Duhul Sfint, in caiitate de Dumuezeu, are Duhul ca al Sdu propriu, Acceasji Persoand fiinrl gi Dumuezeu 5i om, ca Drimnezeu i;i rl5 Duhul si ca om Il primeqte. E Subiect clititor gi primitor. Se tr5ie;te ca Dumnezeu, dar din voia proprie vrea sd se tr6iasc5 El insuEi gi ca om. Umaniteitea deveniti a Lui, nu mai cade din El. E un fel de chenozd vegnicd a Fiului lui Dumnezeu, dar n-ar putea avea trdirea acestei chenoze,dacd n-ar fi ;i Dumnezeu. 496. Nu numai Hristos trdiegte gi ca om in Duhul ce si-L dd focul dragostti de Dumnezeu, ci qi orice om alipit la Hristos primeqte cle la El ca un altar in Duhul ce i se dd, focul dragostei de Tat61. Se face unit in dragoste fatb de Tatdl.
]8 _ Sf. CHIFIL

.SF.

GHIRIL

AL

ALEXANDRTEI

cale pentru pd.cat,si cele pentru neqtiinld. Pentru cd'|oc slint este. Nu va intra cineva in alard de preoli i nu vor ie^:i din curtea tem.plului in curtee din aIard, co sd tie cei ce aduc pururea sfinli ;i sd nu se otingd de vesmintele lot in care sluiesc cd slnt sfinte. $i vor imbrdca alte haine cind se vor atinge de popor ,(Iez. 40,46 q.u.). Deci sfinte sint 9i ins59i vepmintele preofilor 9i nu trebuie sd se amestece cu cei mulfi. Iar arderea de tot trebuie sd dureze noaptea 5i ziua. Cdci neincetatd este buna mireasmd a lui Hrisls5'1e7. $i insdq'i viata sfintilor, inchipuitd in rinduiala arderii de tot, e o bund mireasmd iuchinind lui Dumnezeu mdririlie vietuirii evanghelice prin fapte 4es. PALADIE; Tilcuirea e adevdrat5. CHIRIL: Deci din cele ce le-am spus e clar in ce fel sd sdvirqea arderea de tot. Dar rinduiegte foarte just cum trebuie sd fje gi nrodul jertfei, zicind : "Acecsfa e legea jertlei, pe care o vor aduce tiii lui Aaron in tata Domnttlui inaintea altarului. ,Si vor lua din eQ un pumn rlin Idina jerttei impreund. cu untdelemnul ei Si impreund cu tdmiia ei f L- este peste jertla ,$i Ie vo pune pe altar ardere intru miros de buna inireasntd, pomenire DomnuLui. Iar ce va rdminea din e(I, vo nfinc* Aalon gi fiii lui. Nedospitd se va ntinca in loc stint. In curteo cortului n,.drturiei o vor minca pe ea. Nu se va coece dospitd. Am dat-o pe ecr oarte din jerttele Domnului. Sfintele Sfinlilor sint, ca pi cea pentru pucat Si co cea pentru greseald. Toatd partea bdrbdteascd a preo[ilor o ,.or mince pe ea. Lege vesnicd intru neamurile voastre din jertlele Domnului. Tot cel ce se vc atinge de ele, se va sfinfi> (Lev. 6, 14-18). Deci arderile de tot indicd afierosirea intreagd 5i pentru totclcaurra a celor mai alegi sfinfi, Iar jertfa, e viala in parte sfintii gi supusb irri Dumnezeu, a ciirei inchipuire e fdina curatd oferitd prin pumnul preotului impreunii cu untdelemnul 9i cu tdmiia. Cdci, viafa inchinatd lui Dumnezeu, chiar dacd e aga numai in parte, trebuie sd lie fdrd indoiald binemirositoare gi imbibatd de nddejdi grase. Sau nu vei recunoaste oare cd toaid fapta noastrd bund e atotbinemirositoare ?
497. Neiucetatd esie buna mireasmi ce se indreaptd spre Tatdl din Hrlstos, [-Iristos Omul e in veci predat Tatilui, in veci ]atrrld pe Tatdl. In aceasta constd Dermaleltizarea stdrii cle jentfi a lui Hristos inaintea Tatilui. Iar Hristos alrage rtmplu de simtirea Lui spre aceastd stare a Sa pe toli cei -ce_voiesc.Tofi -aceqtia*-sc rle laudd a Tatdlui, de iubire a Lui, de vietuire pldcutd llatdlui. Astfel clin toti se inalli spre Tatdl buna mireasmd a Fiului cel Intrupat' . omenirea tuturor celor ce vor'este inclusd in relatia iubitoare a Fiului fatd de Tatdl, peste toate odihnitrdu-Se si din toate strdlucincl Duhul cel Sfint si iubitor Care se odihne:;ie peste Fiul .9i stralucegte din El. Tofi cei ce vor sint adunali in Treime, sau in viata ei, ccilalii r i m i n i n d i n m o a r t e av e g n i c d . 49t]. Fdina curatE, inchinatd lui Dumnezeu, inchipuia viala noastrd curatS. Itrr untdelemnul in care era imbiba'td inchipuia nddejclea care cra legatd dc ca. l.iirclejdeaaceasta il ingragd sufletegte pe om, 1l scoate din ,asprimea qi incruntarea Iipsei de nEdejde.

p
INCHINARE trY DUII SI ADEVAR

435

PALADIE : E foarte adevXrat. CHIRIL; gi oare nu se sdvirgegte de noi cu nHdejdi bune ? t PALADIE; Desiqur. Cdci e urmatd, fdrX indoiald, de cele ale lui Dumnezeu. CHIRIL.. Deci tdmiia qi fdina imbibatd de untdelemn indicd viafa binemirositoare 9i ingrdgatd. PALADIE; Bine ai spus. Dar care e viafa in parte siintd, trlrtX de noi ? CHIRIL : cea care nu ajunge la virful unei viefuiri sfinte; sau nu merge pe cdrarea care e mai presus de toate, cum a fost viafa iui Ioan sau a sfinfilor Apostoli 9i a celor ce cad din stareq ei venerabild, ca una ce a fost biruitd de cea inferioar5. cdci oare via[a celor din lume gi fdcitoare de copii, nu se imparte fa]E de a celor ce vor sd viefuiascd cum se cuvine, intre Dumnezeu gi lume, dupd cuvintul fericitului Pavel ? PALADIE.. Se irnparte. Cum de nu. CHIRIZ ; Deci afierosirea unei pdrfi din fdind, avind in ea bundmireasmd gi ungere, e chipul (tipul) unei viefi nu cu totul ddruite lui Dumnezeu, ci al uneia care prive$te in amindoud pdrfile. De ea spune legea cd va fi gi spre pomenire Celui ce a ddruit-o prin slujirea preofeascd. $i de fapt prin cele ce re jertfim spre bund mireasmd, dobindim cu adevxrat un loc in amintirea lui Dumnezeu, Hrjstos mijlocind ;i- aducind lui Dumnezeu pe cel in intregime sllnt ca pe o ardere d.e tot, iar pe cel care nu e in intregime astfel, ca unul ce s-a imp5rlit , lumii, ca pe o jertfd parliald 4ee. Iar jertfa e nedospitd. cdci tot ce se face de noi spre slava Lui trebuie sd se implirreascd in chip curat. De aceea Mintuitorul a porun, cit sb ne pdzim ferm de-a ne face rugdciunile stind in mijlocul pietelor si de a fi intristafi cind postim, sau de-a trimbifa in chip urit cind miluim pe frati (Matei 6, 16 I.u.). Cdci acestea sint un aluat care intineazr"r cele sfinfite. Iar ceea ce se face spre slava lui Dumnezeu tre499. In diruirea de sine a omului lui Dumnezeu prin viefuirea curati gi faptele bune e activ atit lucrarea lui, cit gi Hristos. Dacd'numai alipifi de Hristos' sau adunati in Hristos, umpluti de duhul Lui de jertfd, putem aduce di noi Jertfa noastri, aceasta inseamnd cE El ne pune pe noi in miEcaie Ei susfine mi$carea noastra de jertfd. El e qi Mijlocitorul jertfei noastre, dar qi Cel ce ne aduce El insuqi ca jertf6. Sintem dugi de El gi mergem lingd El qi in El spre TatEl. Dar in Hrjstos ne adundm gi prin preotul ca chip vdzut al lui Hristos. Mitcarea noastrd spre Dumnezeu e suslinute- 9i de preot gi noi ne ridicdm spre Durnnezeu ajutati 9i de el, sau susfi_ nuti de el.

'

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

buie sd fie liber de pdcatul de-a pldcea oamenilor. Prin aceasta jertfa va fi cu adevdrat nedospitd 9i sfinfitd 500. Iar rdm5$ifa jertfei e parte gi mincare a preofiior. $i o mdninc5 toatd partea bdrbdteascd in loc sfint. Faptul de a se minca cele sfintite de preoti in loc sfint, apdrd sfintenia invdtdturilor noastre mai tainice. Iar faptul cX le mdnincb partea bdrbdteascd, indicd in mod subfire cd moiiciunea este un lucru urit gi neevlavios celor alegi de Dumnezeu. Cdci it golegte pe om de sfintenie, iI lipse9te de binecuvintarea duhovniceascd qi-l aratd nepdrtaq de bundtdfile rinduite de Dumnezeu siinfilor. Cdci in moliciune a cdzut pi Iuda, cind s-a abdtut spre ci$tigul urit. Fiindcd aceasta vine dintr-un gind nebdrbdtesc ;i lag. De aceea a rdmas lipsit de gustarea bundtdfilor lui Dumnezeu gi nepdrtag de cele ddruite sfinfilor. PALADIE; Aga este. CHIRIL: Aceasta e legea jertfei adusd de mulfime. Dar in alt mod a poruncit sd se aducd cea a neamului sfintit, zicind : "Acesla e darul lui Aaron Si al liilor lui, pe care Ll vor aduce Domnului in ziua in care lI vei unge pe e|. O zecime de etd de tdind curatd spre jerttd de-a pururi jumdtate din ea dimineala $i jumdtate din ea searo. In tigaie cu untdeIemn se va pregdti. Ffimintatd o va aduce pe ee, sldrimatci, jertld din Idrimituri, jerttd spre miros de bund mireasmd Domnului. Preotul, unsul, cel ce e pentru eI dinfte liii lui, o va sdvirqi pe ea. Lege veSnicd, loluJ se va mistui. fi toatd jertta preotului ardere de tot va fi gi se vq mince" (Lev. 6, 20-23), Priveqte deci, Paladie, exactitatea legii pi grija amdnunfitH de cele .sfinte. Dupd ce a poruncit ca jettlele celor din n-tullime sd nu fie crse de lol, cu ale unora ce nu aveau viata cu totul sfintd, ci impdrfitd intre Dumnezeu gi lume, deosebind, pe drept cuvint, gi punind pe o fueaptd mai flnaltd pe cei ale6i pentru preolie, a poruncit ca jertfa pentru ei sd fie ardere de tot, arzind fdina adusd ca pe o tdmiie lui Dumnezeu dimineafa $i seara, adicd toatd ziua .gi in tot timpul. Cdci cel ales e pururea sfint gi neincetatd ii este buna mireasm5, se intelege cea duhovniceascd, nefiind impdrfit ca altii intre Dumnezeu pi lume, ci bine fixat 9i neimprSgtiat pi intreg alipit la Stdpinul sdu fl)l qi strigind :
500. Se dospegte orice faptd, adicd se amesteci cu un ferment de strrcdciune, cind se face pentru a plEcea oamenilor. 501. Preotii, asemenea lui Hristos, trebuie sd ddruiasci toatd fiinta lor deplin lui Dumnezeu, sE ardd intreage pentru Dumnezeu. Sd nu-Si find o parte rezervatd pentru ei. Sd nu se gindeascd qi Ia interesele lor, despdrfite de Dumnezbu. Iar ln aceastd stare, sau miqcare sufleteascd, trebuie si se afle in tot timpul, ginclind neintrerupt la Dumnezeu ti vietuind neintrerupt pentru EI.

p'

INCHINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

<<dimpreundcu Hristos m-em rdstignit Si nu ntai trdiesc eu ci trdiegte In tnine Hrisfos> (Gal. 2, t9-20). Deci zecimea de fdind e semnul vietii, care inalld tot timpul lui Dumnezeu buna mireasmd a ei. Dar o va aduce, zice, in tigaie Ei fr6mintatd in untdelemn gi din fdrimituri. Tigaia, precum socotesc, indicd impreunarea cu dureri i frdmintarea in untdelemn, bogitia striiucirii : iar fdrimituriie inchipuie ca prin ghiciturb frdgezimea gi delicatelea inimii sfinfilor. Cdci viata in intregime sfintd e insotitd de dureri gi de ldrgimea nddejciii la Dumnezeu gi de o desdvirgitd deticatefe. Ei nu i se potrivegte de loc virtogenia 502. Cdci s-a scris : <Inima lnfrintd Si umilitd Dumnezeu nu o ve disprelui> (Ps. 50, lg). Iar inima diavoiului e invirtogatd ca o piatrd gi durd ca o nicovald. AEa zice Sfinta Scripturd {Iov 41, l5). $i legea se intinde pentru veci, implinindu-se de rindurile succesive de preofi. Cdci mogtenitorii trebuie sd urmeze buneior pilde ale celor de mai inainte, gi trebuie sd se arate imitatori ai bunului nume aJ pdrin{ilor, mergind pe urma slujirii acelora $i oferind lui Dumnezeu in chip neimpdrfit, intreagd, buna mireasmd prea iubitd Lui. Cdci aceasta socotesc cd inseamnd cuvintul: <Toatd jertta prcotului va ti ardere de tot> (Lev. 6, 23). PALADIE.. Ne vom aduce agadar, pe noi ingine, gi ne vom ddrui lui Dumnezeu spre miros de bund mireasmd, mergind pe urma vietii sfinfilor gi urmind slujirilor sfinte ale acelora, se intelege : duhovnicegti. CHIRIL.. Ala este, Paladie. Dar gtergerea fetelor gi scdparea de pdcat nu o poate dobindi cineva altfel decit prin Hristos, in Care $i prin Care e toatd curdtirea qi Care a rdbdat pentru noi junghierea mintuitoars 503.Aceasta o poate afla cineva fdrd sd meargd d.eparte, ci din porunca vecind gi insofitoare. Iatd aceastd poruncd: <gi o grdit Domnul cdtre Moise, zicind: VorbeSte lui Aaron qi tiilor lui zicind: Aceasta e legea pdcatului. In locul unde vor junghia arderea de tot,
502. Fiina imbibatE in untdelemn 9i impdrfitd in bucdfi este inima inmuiatd $i .sfigiatd de dureri $i in simliri delicate pentru al{ii, indreptatd spre fiecare in parte. Sfintul se imparte tuturor, igi simte fiinfa inmuiatd pentru toti, sufere pentru toli, cu toli. ln aceasta se aratE marea gi delicata lui sensibilitate. Nu face pe allii sd sufere, ci suferd el pentru alfii, uqurind prin aceasta suferinfa lor 9i in aceasta ajungind Ia bucuria neegoistd. 503. Numai prin Hristos putem dobindi scdparea de pdcat Numai in unire cu 'fatdl, umanitatea Lui ce se revarsd spre contrar oricdrei invirtogEri egoiste, putem scdpa 9i noi de egoismul pdcatelor, surpind zidul invirto$at care ne inchide in noi ingine. In vdrsarea singelui S6u, acceptatd de El, se aII6 vErsarea umanitdlii din Sine spre Dumnezeu. Hristos e locul central al umanitdfii ale cdrei capete se revarstr in oceanul Dumnezeirii, avindu-ne aduna{i pe toti cei ce voim in Sine. Prin aceasta sinqele Dumnezeirii se revarsd in noi.

; I
I

SFE CHIRIL

AL

ALEXANDNIII

vor junghia Si cele pentru pdcat lnaintea Domnului I Sfinteie sint SJjnlilor. Preotul cate o aduce pe ea, o va minca. In loc sfint o ve rninca, tn curtea cortului mdrturiei. Tot cel ce se atinge de cdrnurile ei, se vcr slinfi. $i ori a cui hrand. se vc stuopi din singele ei, cere se vo Ii stropil pe ee, se vo spdla in loc siint. fi vasu,lde pdmint in care s-a tript, se vo zdrobi. Iar de se vo trige in vas de eramd, sd"-lf.rece qi sri-i spele cu apd. Orice bdrbat dintre ei Ie va minca pe acesteo. Cdci sinf Sfintele Stinfilor" (Lev. 6, 24-29). Deci jertfa pentru p5cat nu e alta decit Emanuil, care este Mielul adevdrat, Cel ce ridicd pdcatele lumii (Ioan l, 29). $i se junghie in Iocul arderii de tot. Cdci Hristos nu e partial gi e sfint ca noi (pentru cd n-a fdcut pbcat), ci e intreg binemirositor 9i sfinfit 9i pricinuitorul sfinfeniei pentru toti ceilalti 5u. Cdci degi s-a socotit intre cei fdrddelege qi a fost numdrat din iconomie intre cei osindiii (Isaia 53, 12), dar I'atd.I a Stiut cd moartea Fiului e slintd .li sfinlitd 505. aceea zice t "In De Iocul in cere vor junghia arderea de tot, vor junghia gi pe cea pentru pdcat. Cdci sint Stintele Stinlilor". Cdci precum Fiul este Insugi Dumnezeul Dumnezeilor, aSa este gi Sfintul Sfinfilor, sfinfind El toatd zidirea cu Duhul Sfint, ca unui ce S-a ndscut din Dumnezeu $i este cu adevdrat Dumnezeu. $i va minca jertfa preotul care o aduce. Cdci socotesc cd fiecare dintre cei ridicati la slujba sfintd, va culege roadele ostenelilor sale gi va secera rdsplata slujbei sale. Dar mdnincd rdmdgifa in locurile sfinte gi in curtea cortului sfint. Cdci in biserici se aduc cele de taind 9i in ele se invrednice$te neamul ales de sfinta masd a lui Hristos. Cdci unde slujegte preo,tul legiuit, acolo e loc sfint 506-507.
504. Mereu este identificat Cel jertfit cu cel sfint, pentru cd Cel jertfit e Cel revdrsat ln Dumnezeu 9i avind prin aceasta pe Dumnezeu revdrsat in El. Sfin{enia nu e o insusire a omului, sau a lucrurilor lumii, in sens panteist (sacru). Sfinfenia ne vine din Dumnezeu, cind ne deschidem Lui prin ddruirea noastrd. De aceea sfintenia nu imbracd ceva ca pe un obiect. Prin predarea totala lui Dumnezeu, .sfintenia e $i curdtie. Dar nu in cur5fia dobinditd de om prin efortul lui sti sfinfenia lui, ci in prezenfa lui Dumnezeu revdrsatd in cei cc s-a curdtit de orice gind care-l tine inchis lui Dumnezeu. Sfinfenia e transcendenta Dumnezeirii venitd in om gi in lucrurile folosite de el, sau in }ucrurile prin care vine ln om. Sfin{enia pentru toli vine prin llristos, centrul qmanitdtii deschis lui Dumnezeu. Ea vine prtin Mielu)l care primegte sd fie junghiat cu blindete pentru tofi. 505. Moartea lui Hristos e sfintd Si sfintitd, pentru cE CeI ce o primegte este Dumnezeu cel Sfint, dar qi Om, deci sfinlit. Orice moarte ca jertfe adusd lui Dumnezeu e sfintd, mai bine zis sfintitd, pentru cE e depdgire de sine gi revdrsare in Dumnezeu, deschidere lui Dumnezeu, urmat6 de revdrsarea lui Dumnezeu ln Cel ce a primit-o ca jertf6. Iar aceastE stare de ddruire lui Dumnezeu sfinfegte qi pe tofi cei ce se unesc cu Hristos, insugindu-qi aceastd stare a Lui. 506-507. Unde preotul hirotoni.t de episcopul Bisericii aduce pe Hristos ca jertfd, aducindu-se Hristos insugi prin el, acolo e loc sfint. Cdci acolo se rdspindeqte buna mireasmd a jertfei Lui.

1NCHINARE

IlN DUH

SI ADEVAR

$i jertfa sfinlelle pe cel cere s-a cfins de ea, ca gi stropirea singelui. Cdci de cele slinte ne apropiem nu pentru altceva, ci pentru a ne impdrtdgi de Sfintul Hrisios prin jertfa negrditd qi duhovniceascti. Dar se curdfd si vasele care servesc jertfeior, ca sd nu ajungii altcuiva, sau ca cele ce au servit lucrurilor sfintite sd fie folosite la trebuinlele oamenilor. $i legea aceasta s-a pdstrat gi se observd in biserici. Legea ldmuregte iardgi cd numai celor ce vietuiesc biirbitegte ii se cuvine sd fie binecurzintati508,zicind z <<'f oatd partea bdrbdteascd clintre preoli_va minca din ele".
508. Faptul acesta a devenit realitate in Hristos. Cdci aci nu se trec pacatele prin inchipuire asupra animalelor fdrd voia lor, ci asupra Fiului lui Dumr-rezeu fdcui orn, care ia asupra Sa pdcatele tuturor gi Se jertfeqte pentru ele in mocl congtient, topindu-le prin aceasta clin iubire in Sine gi socotindu-le topite 9i Dumnezeu Tatdl. Cici qi Tatil priminrlu-L pe El incdrcat cu pdcatele tuturor topite in acelaqi tirnp in EI, Il primeqte ca o jertfd cu picatele topite in El. Ceea ce se petrece in Hristos e o desdrrirSirea ceea ce se petrece intre oametri. CEci toate reialiile intre oameni sint retafii complexe de pdcat pi de jertfe, fdr,i sd reuqeascd a-qi topi rugina prin rela{iile de jertfd, pdcatele, pentru cd nu se pot elibera in relafiile reciproce de jertfi, de pdcate. Dar pdcatele unuia se transmii asupra altuia s;i invers in trei moduri : a) f6cindu-l rdu, b) atrdgindu-l Ia picat, :2i c) fdcindu-l sd sufcre cu cei de la care ii vine pdcatul. Prin primele douE m(xiur-i il facem jertfi a pd,catelor noastre fdrd voia lui. Prin al ,treilea mod, se face el insugi jertfd pentru pdcatul nostru. Cici in aceasta se aratd iubirea lui. Dar intru(it pe de altd parte il atragem 9i pe el Ia phcat gi ne face Si el rdu, nici unul din noi nu reugim sd topim picatul altuia prin clraqoste. Cu Hristos s-a petrecutt insd altfel ; Lui i-am transmis : a) idcinclu-I rhu ::l clucindu-L la jertfd Si b) fdcindu-L sd sufere cu voia Lui, sau fdcindu-Se El insuri jertfd pentru noi. Aceasta o face gi pentru ci rabdd rdul ce I-l facem fdri sd reactioneze. Noi facem rdu 9i atragem la riu Oi pe altii 9i apoi in cazurile cele mai bune suferim pentru aceste doud fapte, dar nu in a5a fel ca sd nu le 'mai lacem. De aceea nu-I putem descirca cu totul de pdcat, luindu-I asupra noastra li topindu-l in noi ingine. Dar se intimpld in unele cazuri gi altceva: cel cdruia i-am fdcut rEu qi pe care l-am atras la rAu, nu suferd propriu-zis pentru acestea, tocindu-qi prin rdspunsul Iul rdu la rdul nostru, sau gdsind o pldcere in pdcatul la care l-am atras. In aces caz noi, in cazul cel mai bun, nu pdtimim impreund cu acela, ci phtimim numai r.roi, nu gi el. Aceasta a fEcut-o in mod dbsdvirgit Hristos, fdrd ca EI sd ne fi fdcut vreun rd,r sau sd ne fi atras la r6u. De aceea socotim moartea lui Hristos De cruce nu atit o compdtimire cu noi, cum spune Moltmann, ci o pdtimire pur 9i simplu, cu nddejclea cd prin ea va scoate din nesimlire pe cel stdpinit de pdcat. Iar cind aceasta are loc, acela este eliberat de fapt de pdcate. $i aceasta se poate intimpla cu noi uqor, pentru cd Hristos a) rabdd rdui ce I-l facem, fdrd sd ne facd gi El rdu, b) compdtime$te cu noi pentru orice suferintd de pe urma rdului fdcut de noi altora, sau de alfii noud, 9i c) pdtimeEte pentru invirto$area noastrA in a face mai cleparte rdul, sau a rdspunde rdului cu rEu. Hristos nu numai topegte prin aceasta rdul luat din noi, ci are gi puterea de-a ne inmuia cu dragostea Lui invirtoqarea noastrd pdcdtoasE. ' Noi ne facem unii altora riu qi ne facem jertfe unii altora cu voie gi flrd voie, iar prin aceasta, in cel mai bun caz suferim unii pentru alfii, sau compdtimim, dar nu ajungem pind la topirea pdcateior altora in noi, pentru cd nu putem inceta de-e le face acelora rdu.

140

Str. CHIRIL

AL

ALEXANDRTEI

PALADIE: Exillicarea e clard. CHIRIL: Pe lingd acestea stabileqte cum trebuie sd se sdvirpeasc6 jertfa, inteleg cea pentru pdcat gi care hrbnifi din ea pot fi mincate de slujitori ; ;i care iardsi trebuie osebite spre miros de bunl mireasm5. Cdci s-a scris astfel: "$i toate cele pentru pdcat, din aI cdror singe se ror aduce in cortul mdrturiei,co sd fie spre ispd"Sire loc sfinf, nu se in ve mince, in toc se vor orde. $i oceosta e legea berbecului pentru gre' ;eli. Cd sfintele sfinlilor sint. In locul unde vor junghia arderea de tot, vor junghia berbecul pentru greqald inaintea Domnului. $i s?ngele il va vdrsa Ia temelia altctrului imprejur. $i toali grdsimeq lui o va da lq eI $i goldurile gi toatd grd.simea care acoperd mdruntaiele 6i lootd grdsimee care esle pesfe md.runtaieqi cei doi (rdrunchi) rinichi 6i grdsimea cea de pe ei, cea de pe coapse $i lobul core este pe ticat lmpreund cu rinichii, le ia scoale ,pe ele Si Ie va oteri preotul pe altar jerttd Domnului. Pentru greSeald" esfe. Tot bdrbatul dintre preoti le va minca pe ele, in loc sfinl 1e va minca pe ele. Sfintele Stinlilor sint. Precum e Ia jertla pentru vind., aSa e Si /a cea pentru pdcat. O lege e pentru ele. Preotul care va cere ispdqire prin ea, a lui va ti" ( L e v ,6 , 3 O ; 7 , t - 8 ) . Deci opregte sii se mdnince mdruntaiele jertfelor. Cdci ele, zice, trebuie sd fie predate numai lui Dumnezeu gi Lui sd i se ofere. Aceasta socotesc cd inseamnd "in foc se va arder, adicd sd se predea Ei sd se
Preotul lui Hristos ia pdcatele credincioqilor in Taina Spovedaniei participlnd prin ascultarea compdtimito,area lor qi mdrturisirii cu pdrere de rdu a celui ce le-a sdvirgit, la durerea aceluia pentru ele. $i aceastd durere comund pentru un pecat iI topefte. (Cdci cel ce poartd cu altul greutatea lui, i-o ugureaz5, dar o face ;i pentru sine prin iubire). Durerea aceluia se manifestd in cdinfa lui. Preotul o primegte pe aceasta ca jertfd a aceluia gi oa'recum o mEnincd lmpreund cu pdcatul pentru care se face cdinta. Dar mincind li el jertfa cdinlei impreund cu pdcatul pentru care se aduce, se hrdnegte gi el cu ea. $i aceasta cu cdinfa aceluia topeste pdcatul. Totul aratd puterea comuniunii curate. D,ar preotul poate topi pdcatul celui pe care qi-l insuEegteprin impreund cdit-rlE pentru el, pentru cd are in sine pe Hristos ca Cel ce ia in mod real gi topeqte picatul celui ce se cdieqte, suferind li EI cu acela. Hristos se aratd lucrdtor in preot prin adinca rdspundere a lui pentru credinciosul care se mdrturisegte in fata lui Hristos. Preotul simte in aceastd rdspundere prezenfa lui Hristos in sine. El trdiegte ln ace,astdrdspundere depdqirea de sine, uitarea de sine. El nu mai amestecd nici o pldcere uritd de sldbiciunea celui ce a pdcdtuit. Iar rdspunderea aceasta e accentuatd in ei de harul de preot dat prin hirotonie sau de evidenfierea in el a prezenlei qi lucrdrii lui Hristos ca Arhiereu. Mai mentionim aici c5. precum Hristos luind firea noastra cur pdcatele ei oarecum a mincat-o, topind in dragostea Sa dumnezeiasci s;i in pdtimirea jertlei Sale pentru noi pdcatele ei, aga noi mincirid trupul $i bind singele Lui, le mincdm cu picatele noastre topite in El, unind durerea noastri pentru toli cu durerea Lui. A te uni cu cineva in sens bun, nu simplu trupeite, ci mai ales spiritual, inseamnd a te imprima de el, 9i de starea lui, a te face una cu el, fdrd sE te confutlzi 'ctt el. Noi ne facem una cu Hristos 9i oa El, rnincindu-L pe El.

i'ft

TN(]HINARE

IN

DUFI

SI ADEVAR

44t

cldruiascd numai firii dumnezeielti Si mai presus de toate, al c5re* chip (tip) este focul. Iar junghiindu-se berbecul pdcatulu.i, se varsd singele la temelia altarului. Cdci sfinld ti sfinlild e moartea lui Hristos i 6i binemirosiloore. $i se oterd md.runtaiele, grdsimea, rinichii gi lobul Iicatului. Iar acestea socotesc cd sint, cum am spus gi in alte pdrfi, chipul (tipul) virtufii, care nu e una, ci multe. Cdci foarte multe sint modurile vir-. tufii. Deci ne-am indreptat in Hristos, Care a suportat moartea pentru, tuoi gi S-a adus pe Sine intru miros de bund mireasmd lui Dumnezeu pi Tatdl (Efes.5, 2). Dar nu vom sluji lui Dumnezeu fdrd rdsplatd. Aceasta o aratd spunind indatd in continuare : "$i preotul care aduce arderile de tot ale omului, pielea arderii de tot pe care o educe, a lui va ti, $i toatd iertla ce se ve |ace in cuptor $i toatd. cdre se va Iace pe grdtar Si in tigaie, va Ii a preotului care o aduce. gi lootd jertla imbibatd in untdelemn Si neimbibaid, a tuturor tiilor lui Aaron va ti. Fiecdruia parteegald" (Lev. 7, B-10). Aceastd lege se pistreazd qi ea in biserici. Ea s{abileqte egalitatea intre preofi, impdrfind fiecdruia, fdrd deosebire, pdrfile jertfei nesingeroase, Aceasta , gtiind-o, scrie gi Pavel : "A$a @ . poruncit qi Domnul, ca cei ce slufesc altarului, de Ia altar sd lrdiascd> (I Cor. 9, 13). $i cei ce aduc jertfele, sint pdrtagi ai altarului, curn zice iardgi acelagi (I Cor. 10, 18). PALADIE: Asa este. . CHIRIL : Stabile$te, de asemenea, rinduiala jertfei de laudd 9i lnva|6 cum trebuie se se sdvirqeasc5, zicind : "Acecsla e legea ierttel de mintuire, pe cere o voi aduce Domnului, De o vo aduce spre lou' Cd., va aduce spre jerttd de laudd pase piini de fidind curatd, stropitd' cu untdelemn gi turte nedospife, unse ln untdelemn 6i tdind curatd trdmintatd in untdelemn. Cu piini dospite va aduce darurile lui spre jertIa laudei ced spre mintuire. $i va aduce omul din toate darurile lui" parte osebitd DomnuluL Preotul care a vdrsat singele mintuirii a lui va {i. $i cdrnurile laudei spre mintuire, ale lui vor fi. $i ln ziua in care se ddruiesc, se vor minca, Nu vor /dsa din ea pe dimineafd" (Lev. 7, l2-15). A poruncit sd se facd jertfa laudei cu piini dospite, depi in alte p5rfi (a poruncit) a spus clar gi vddit : <Tot aluatul Si toatd mierea nu' o veli aduce Domnului Dumnezeului vostru. Dar de pirgd le aduceli' pe ele Domnului. Iar pe altar nu se vo.r pune spre miros de bund. mireasmd> (Lev. 2, ll_12), Oare precizdrile acestea nu crezi, Paladie, cb sint de vreun foios ?

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIET

PALADIE; Cred cd da. CHIRIL; Sd spr,rnem deci cu ce iconomie s-au rinduit acestea, cercetindu-le pe cit se poate gi pagnici pe cdrarea cea ascunsd. Deci foarte potrivit zice gi dumnezeiescul David, atingindu-$i lira : "Paharul nintuiriivoi lua Si numele Domnului voi chema,r(ps. l15, l3), numind IaliS jertta de laudi pahar 50e.Dar gi noi aducem laudd ca mulfimea in biserici (spre rrnitatea intr-un duh, adunafi intr-un trup gi un suflet prin credinfd). Cdci s-a scris z <Ier inima ^gisufletu/ mullimii celor ce crezuserd.ere uno, (Fapte 4, 32). Dar facem doxologie adeseori $i cite 'unul, in singurdtate, acasd, ziua gi noaptea. E un lucru obignuit celor cuviogi. Sau nu e adevdrat ce spun ? PALADIE: Cum nu ? CHIRIL: Dar fie cd aducem jertfa ca multime in biserici, fie.cd o facem in alte locuri qi poate cite unul, sau cite doi qi trei, iau mai mulfi, cei ce indlfdm cintdri de laudd, st5m de fatd fdrd deosebire. cdci impreund cu cei cur5tifi prin sfintu,l botez aduce jer,tfa gi cel ce e catehumen incd. $i dupd ce a adus irnpreund cu cei desdvirgifi lauda, se depdrteazd de la cele mai tainice gi e oprit de la jertfa iui Hristos. De aceea bine a prevestit legea aceastd iconomie 9i a poruncit ca jertfa de ]audd sd se facd cu piine dospitd gi cu turte nedospite. cdci fiecare din cele numite indicd un chip al vielii. piinea dospitti e chipnl (tipul) viefii incd necurdtate prin stintul botez si neeliberatd cu totul de necttrdlia Lumeascd.. turta nedospit5, al celei curdIar '{ite in Hristos prin credin}d adicd a celor desdvir$iti 510,cdrora le-il spus gi dumnezeiescul Pavel : "A$adar, sd pfiznuim nu in aluat vechi, nici in aluatul rdutdlii si aI vicleniei, ci in azimele sinceritdlii gi ode.'drului> (I cor. 5, 8). $i iardgi : <curdlili d,eci aluatul ce| vechi, ca sd tili lrdmintdturd noud, precum sinteli Idrd aluat> (I Cor. 5, Z). PALADIE: Foarte bine ai grdit. CHIRIL: Pe lingd acestea fdina curatd, neadunatf, incd in unitate, 'cum e in piine 9i in turtd, ci rdmasd incd in bobigoare, indicx pe fiecare in parte din cei ce aduc lauda. cdci sintem primifi de Dumnezeu, indlfindu-i doxologii, fiecare in parte gi tofi in mulfime ca unul. Iar .peste jertfa de laudd se varsd untdelemnul, lucru care aratd veselia ;i
509. Expresia <Jertfa laudei> a venit 9i in ["iturghia cregtind, ardtind cd jertfa .de laudd din legea veche prefigura jertfa lui Hristos. 510. Aqa cum odatd cu jertfa Iui Hristos au incetat Jertfele de slnge ale legii .vechi, aga au incetat gi folosirea de azimd, Toate au rdmas simboluri. A rbmas piinea, hrana deosebitd a vietii, pentru a se preface in trupul lui Hristos, piinea
rCd CCrdSCd.

1NCHINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

-143

taptul cd cei ce o aduc se vor bucura de mila lui DumnezetsLr. Jertteste lui Dumnezetr. zice, jerttd d,e lauctd si predd lui Dumnezeu |d.gdtluinlele tale. gi md cheamd pe Mine in ziua necazului tdu 6i te voi scaate si Md voi prosldvi> (Ps. 49, 15-16). Dar gi ucenicul lui Hristos .scrie : "Este intristat careva intre voi ? sd se roage. E bucuros ? sd. cinte> (Iacob5, l3). Agadar, a rinduit limpede ca jertfa de laudd sd se siivir$easci cu piini dospite 9i cu turte nedospite 9i cu fdind incd praf. Aducindu-se fiecare din acestea, sd se ia un pumn de fdind 6i sd se junghie o oaie. $i jertfindu-se mdruntaiele dupd rinduiald, celelaite sint date spre mincare celor rinduifi sd slujeascd. cdci legea nu lasd preofia fdrd r6splatd. Apoi adaugd, zicind : uln ziua in care' se jertfeSfe, se va minco. Nu vor ldsa din ea pe diminealo, (Lev. v, rs). prin aceasta urtneazd sd in{elegem iardgi aceasta: curgind timpul gi trecind veacul acesta ca o zi, se va ivi un alt mod de doxologie decit c'ele pe c,are le gtim noi. Cdci precum cei eliberati de sub stdpinirea lui Faraon, bucurindu-se dupd cuviintd, ziceau: "sd cinfdm Domnului, cd intru slavd s-a pros,ldt,it ; cal Si cdldrel a aruncat in mare, (Ieg. 15, 3-4), aga vdzind de mai inainte in duh faptele mai strdlucite gi prea inalte ale venirii Mintuitorului nostrur unii dintre sfinti au strigat : <cintafi Domnujui cintare noud>> (Ps.97, I), Ia fel venind El, au zis: <gj sint Dumnezeuintru strigQreD(Ps. 46' 5), apoi dupd ce a jefuit iadul gi a zis celor din legirturi : <<Iesifi,si celor din intuneric : Descoperifi-vdu (Isaia 49, g), dupd ce se va desfiinfa moartea gi se va inldtura pdcatul cu totul, va fi un mod de laudd potrivit timpului. cdci il vom lduda pentru lucruri si mai mari' $i imbogdfindu-ne cu bundtdlile mai presus de minte 5i cuvint, t'om incununa impreund cu Dumnezeu gi ratdl cu laude gi mai strdlucite pe Hristos, Ddtdtorul tuturor bundtdlilor 5r2.((cit despre proorocii, zice, se vor desfiinla ; cit despre cunoltinld, va inceta; cdci acum din parte cunoa$tem. cind va veni insd ceea ce esle desdvirsit, ceea ce e rlin parte se vo d.esliinfa> (I cor. 13, g-10). Dar Hrisros Insusi o si spus.' <Aceslec |e-cim gfiit voud in pilde. Dar vine ceasu/ cind.nu voi mai grdi voud in pilde, ci pe tald voi vesti voud d.espre Tatdl> (roan
' 511. Aluzie la unirea in Liturghie a expresiilor: <Mila pdcii, jertfa laudei,. Plini de bucuria ce ne-o face mila lui Dumneieu, ii aducem nj<irtfa laudeio. St2. In cintarea lui Israil sint doud trepte: cintarea pentru "iib"rurea din Eqipt gi cea p_rin car_e se prevestea venirea lui Hristos. La fei sint doud trupt. itt-iiitarea celor ce l-au primit Hristos :. cea pentru biruirea morfii de cdtre El gi cea _peprrn care se prevestegte biruirea morlii 9i a pEcatului in to1i, adicd viala ve,acului viitor. Dar cind se vor primi aceste bundtEli oe tapt, Hrisios va fi incununat cu Si mai mari laude.

444

sF. Cr{fRtL'irt'Ar,fxewbnrer

16, 23). Deci intrucit cunogtinfa va fi in noi atunci mai desdvirqitd, ne va fi lauda mai inaitd. PALADIE : Explicatia e convingdtoare. CHIRIL: Stabilind, aqadar, rinduiala potrivitd fiecdrei jertfe ti spunind cum trebuie sd se sdvirgeascd, face indatd pe siujitor pdrtap de altar. Cdci s-a scris : "$i a grait Domnul cdtre Aaron, zicind : Tu $i tiji fdi gi caso seminliei tale, veli lua pirgele sfinlilor. $i tu qi fiii tdi veli lua pdcatele preoliei voo.stre, (Num. 18, 1). Addugind la acestea cd ei trebuie sd petreacd la indeletniciri sfinte cu minte treazd Ei veghetoare, zice: (,Si iatd Eu em dat voud pdstrareo pirgelor din toate cele slinlite Mie de Iiii lui lsrail. Le-am dat lie spre tolosinld Si tiilor tdi dupd tine, Iege veSnicd. Si ocesfea sd fie vou<i din darurile slinlite ale stinlilor din toate darurile lor .9i din toate jertele lor li din toatd greqeala lor gi clin toate pdcatele lor, cite le vor da nie din toate cele slinfe, Iie sd fie ti Iiilor tdi. ln Sfinto Slintelor le veli minca pe ele. Toatd partea bdrbdteascti sd le mincali pe ele, tu Si tiii tdi. Sfinfe sint lie. $i oceslec sd fie voud din pirgele darurilot 1or, din toate aducerile Iiilor lui Israil. fie [e-am dat' pe eJe gi tiilor tdi gi Iiicelor tale cu tine, lege ve^;nicd.Tot cel curat in coso la le va minca Ire ele. Toatd pirga de untdelentn Si toatd pfuga vinului pi griului, pirgele lor ce le vor da Domnului, lie le-am dat. Cele intii ndscute, toate c?te sint in pdmintttl 1or, cite Ie vor aduce Domnului, a|e tale sd fie. Tot cel curat 1.ncosa so Ie va minca pe ele. Tot ce se vo inchina mie lntru iiii lui Israil, aI tdu sd fie. $i tot ce deschide pintecele din tot ttupul, cite Ie vor uduce Domnului, de Ia om pind Ia dobitoc, ale tale sd fie. Dar cele intii ndscute ale oamenilor se vor rdscumpdra ti ce/e frntii ndscute ale dobitoacelor celor necurate vei Iace sd se rascumpere. $i rdscumpdrarea lor de Ia o lund se vo prelui la cinci sicli, dupd siclu/ ceL sfint, doudzeci de bani sint. Dar cele intii ndscute ale vaci?or ti cele intii ndscute ale boilor gi cele intii ndscute ale ceprelor, nu vei primi sd se rdscumpere. Cdci sint sfinle. gi singele |or il vei vdrso Ia altar gi grdsimea lor o vei aduce ardere spre miros de bund mireasmd. Domnului. gi cdrnurile vor ti ale tale, precum $i pieptul jertlei Si bralul drept ale tale vor ti. Tot ce se osebe$fe din cele slinte cite Ie vor osebi Iiii lui Israil Domnului, Ie-am dat lie Si tiilor tdi ,!i tiicelor tale impreund cu tine, lege veSnicd.,Iegdturd de sare este frnainteaDomnului, lie Si seminliei tale cu tjne>> (Num. 18, B-19). Socotesc cX infelegi gi de aci foarte clar c5. tot felul de jertfd 9i aducere s-a ddruit in chip vddit neamului sfintit gi ales, ca gi cele de la toatd gregeala gi de la toate pdcatele, adicd jertfele pentru toat5 grepea-

INCHINARE

lN

DUH

$I ADEVAR

445

la i pdcatul. Cdci jertfele cele pentru p5cat se numesc pdcate. De aceea pi inteleptul Pavel a folosit acest cuvint ail legii pentru Hristos, zicind : cNe rugdnr pentru Hristos, impd.cali-vd cu Dumnezeu. Cd pe Cel ce n'Q cunoscut pdcat, pentru noi pdcat L-a tdcut" (II Cor. 5, 20, 24). Cdci Fiul S-a jertfit pentru pdcatele noastre, ca un miel nevinovat, dupd Scripturi (Isaia 53, 57). Iar cd jertfelor pentru pdcatul nostru legea Ie punea numele dg pdcat, o aratd Dumnezeu, spunind prin proorocul despre preoti : "Manincd pdcatele poporului neu, (Osea 4, 81, adicd cele pehtru pdcatele poporului meu sint mincare preolilor. Deci Ie cl5ruiegte lor rdmdpifa a toatd jertfa gi porunce$te sd Ie mdnince, dar ln loc sfint gi de c5tre toatd partea bdrbdteascd. $i care e motivul, raf iunea acestui lucru, a spus-o in cele dinainte 613. Dar pirga untuluidelemn, al griului gi al vinului qi rdscumpdrdrile celor intii ndsculi gi cele inchinate, nu mai sint spre mincare nunai bdrbafilor, nici in curtea sfint6, ci in casa preotului gi sint rinduite spre mincare gi fetelor gi fiecdrui cunoscut $i casnic. $i deosel-rirea aceasta trebuie sE fie p6zitd. Cdci rdmdqifele jertfelor se cuvine sd fie intrebuinfate numai de cei sfinfifi gi nu e ca o mincare de rind. $i Ii se potrivegte locul sfint. Dar trecind la cele cite sint pe lingd ele, aduse ca daruri, zice cd delin o a doua treaptd li vor fi folosite de oricine din casa preotului, nurnai sd fie curat, sau nespurcat, adicd, dupd Iege, dacd nu e tdiat irnprejur, dacd nu e de alt neam, dacd nu e Iepros, dacd nu e cu scurgere de sdmint5 ; iar dupd intenfia Scripturii dacd nu e necurat gi necredincios, noi, gi dupd disciplina bisericeascd, tlacd e binecredincios gi iubitor de Dumnezeu. Cdci celor ridicali la cluntnezeiesca preolie li se cuvine $i mai mult ca tuturor sd iubeascH a-qi alipi pe cei care sint buni la purtdri pi au cugetul plin de iubire de Dumnezeu 514.
pdcatului celui ce o 513. Jertfa aclusd in }ege inchipuie primirea asupra ei a aduce prin punerea miiniior asupra..ei. Preotul mintind o parte din..ea, inchipuia luarea prin aceasta asupra lui a pdc'atului aceluia. Dar il lua ca sd inchipuiasci topirea lui in sine. (A lua Srelrtatea cuiva . inseamnd a-I uSura de ea. Dar cel ce' o ia, o ui;ure.azd el insugi prin clragostea lui). Aceas-ta prefigura ceea ce se va lntimpla cu Flristos :ii cu preotul ca-.chip vdzut al Lui. Hristos a luat pdcatele topit in Sine, pdtimind din iubire pentru ele. In grad iroastie. Dar luindu-Ie, le-a deplin jertfele acluse lui Dumnezeu, purtind asupra lor pdcatele celor ce le aduceau, inchipuiau topirea lor in Durnnezeu imprertni cu pdcatele puse . asupra lor 9i deci sfinfirea ior ; iar cei ce Ie aciuceau mincind din ele inchipuiau $i sfintenia lor. preotul lui Hristos luind pdcatele credincioqilor in Taina Spovedaniei le topegte 9i el lati de cel ce le mdrturiseqte participind prin iubirea sa nu ia sdvir$irea ior, c! la durerea cdintei pcntru ele. 514. Creclemcd se cotrfirmd cele spuse la nota 513.

k
F
b.

446

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIET

Iar addugind la acesteat "Iegdmlnl de sore vegnicd este inaintea Domnului, fie qi seminliei tale cu tine>, a poruncit, desigur, sX se pdzeascd ceea ce a spus gi altbdatd ; "Nu va lipsi screo legdmintului Domnului de la jerttele voastre. In tot darul vostru veli ad.uce Domnului Dumnezeului vostru sore, (Lev. ?, l3). Iar jertfa e stropitd cu sare Ei aceasta era un chip (tip) care ardta c5 trebuie sd ddruim /ui' Dumnezeu cu lnlelepciune gi sd"-itacem aducerea nocstrd cit mai gust<tasd.Cdci nu se vo minca piine Idrd sare, dupd cum s-o scris (Iov. 6, 6). Dar a spus 9i Hristos sfinfilor Apostoli : <Voi sinteli saree pdmintu/ui, (Matei 5, 13). PALADIE I Bine ai grdit. CHIRIL.' Acestea sint deci legile, dupd care trebuie sX facd siujba preoliei cei sfinlili. Dar cei alegi, care au primit o slujbd atit de inalt6, trebuie sd se fereascd gi de impreunarea spurcatd gr de grija lumeascd, care ar putea sd imbete gi mintea cea mai fermd gi s-o facd sf, cadd in pldceri prostegti. Aceasta o aratd in Levitic, zicind : "Vin ,5i btiuturd amelitoare ru veli bea, tu li fiji tdi cu tine, cind veli intra in cortul mdrturiei, sau cind vd veli apropia de altar. gi nu veli muri. I.ege veSnicd intru neamurile voestre, ca sd deosebeoscd.lntre sfinlj lf intinali Si intre cei necuroli gi curatri. gi vei lnvdla pe tiii lui Israil toate legile cite le-a grdit Domnul cdtre ei prin mlna lui Moise> (Lev. 10,9-11). Observd cd trebuie sd fie treji. Fiindcd pentru mintea intunecatd q;i inimii incdrcatd de griji, care e stXpinitd de o belie iumeascd (c[ci se imbatd unii gi fdrd vin), atingerea de slujba (tliturghia) sfintd e pricind de moarte. Pentru cd mintea care nu poate p6gi drept, se abate spre uriciune Oi coboard ceie slinte Si nu mai sint in rinduiald cele sdvirgite, c,i au fost aruncate de la calea cea dreaptd. Iar pdtind ei acestea, numaidecit supdrd pe Dumnezeu gi vor suporta amarnice pedepse din pri,cina ugurdtdfii. Deci trebuie sd fie treji, lepddind belia ndscutd din grija lumeascd515. Aceasta ne incleamf, gi Mintuitorul Insugi sE o facem, zicind : <<Lualiaminte sd nu se ingreuieze inimile voastre de grijile vielii, (Luca 21,34).
515. Belia aduce dezorrline in toate, nu le mai lasd in armonia lor ra!ional5,. binecuvintitoare. Dar o befie pricinuiegte orice patimE. De aceea orice patimd aduce dezordinea in lucruri, stricind echilibrul intre ele. Aduce o descompunere, ca lipsa sdrii, sau a infelepciunii, car{j pdzegte echilibrul in toate. Iar in{elepciunea e sustinutd de trez\.ie.

INCHINATE

II\' DfiI

SI ADEVAR

447

Iar felul trezviei voastre $i cum sH rdminem neintinali gi curafi gr fdrd osind6, le-a indicat indatd. Cdci zice: .Cc sd deosebestiintre sfinf .li intinat gi intre curat qi necurot. gi vei lnvdla pe tiii lui Israil toate legile, cite le-am gfi.it prin mina lui Moise>. Aceasta inseamnd a spune vddit, cd se cuvine ca preofii lepddind befia, sd se depdrteze de bdrbafii care nu sint sfinti, de cei intinafi gi necurati. Iar aceasta socotesc cd o va face cineva ugor, dacd va fi neintinat gi curat. "Cdci iiecare vietate, zice iubeSte pe cea asemenea ei Si ontul se va alipi de t:ej asemenea lui" (int. sir. 13, 19). Pe lingd aceasta trebuie sd fie intelepli gi in stare sd invefe pe alfii, cdci intiistdtxtorul turmei cuvintdtoare, trebuie sd fie treaz gi destoinic si dea invdfdturd. Bine zice deci: "Vei invdlo", adic5 vei tilcui, ca sd poatd intelege auzitorii cd legea e pedagog pi grdiegte taina lui.Hristos. Cdci nimic nu e greu, ci are. lipsd de iilcuire, dacd nu se infelege duhovniceqte. Atunci cuvintul istoriei e in totul simplu pi s-a eliberat de umbrele neclaritdtii.

ft #

3
b

CARTEA A TREISPREZECEA Iardgi despre preotie

Despre preoli r;i despre Aaron sd fie destule cele spuse de noi. Dar socotesc cd trebuie sd adaug la cele spuser cele poruncite despre Levifi, care precum se vede, lipsesc. Cdci numai aqa va fi deplind explicarea. PA'I,ADIE..AEadar, purcede la ele' gi tilcuieqte-le ldmurit i cdci rlrept cugeti. CFIIRIL: Voind sd dea cea mai bund rinduiald pentru lucrdrile sfinte, ageazd sub arhiereu treapta levitic5, zicind in <L6vitic, : ((Si Levililor le vei grdi 6i vei'zice cdtre ei : Cind veli primi de la tiii lui Jvail zeciuiala, pe care am dat-o voud. de Ia ei ca sorf, sd scoateli din ea partea separatd. Domnului, zeciuiala din zeciuiald. $i vi se vc socoli ocest dar aI vostru ca griul de Ia arie qi ca partea de Ia teosc. ASa veli seporo ,5i voi din toate cele separate ale Domnului, din toate zeciuielile voestre, cite le veli primi de la Iiii lui /srail. $i sd dafi din ele partea separatd. Domnului, Iui Aaron preotul. Din toate cele date voud sd scoateli partea separatd Domnului, scu din toate pirgile ceea ce e slinlit din -ele.Si vei zice cd.tre ei : Cind. veli separa pirga de Ia ele, atunci se va socoli levililor ca roadd. de la arie Si ca roadd de Ia tedsc. $i o veli minca pe ealn tot locul, voi gi tii vo1tri gi casele voastre, cd plata aceasta esle voud pentru slujbele voastre cele din cortul mdrturiei. $i nu vo . avee pentru aceasta pcicate, cind veli scoote pirga voasfrd. .$i cele sfinte aLe tiilor lui Israil sd nu le intinali ca sd nu murili>> (Num. 18, 25-321. Observi taina lui Hristos licdrind incd in umbre pi in chipuri (tipuri) ? CSci cel ce a primit zeciuiala, a dat zeciuiald, dupd cuvintul Jericitului Pavel (Evr.7,9). Dar atunci chipul (tipul) era Melchisedec, iar in timpurile lui Moise s-d pdstrat prin Aaronr care infdti5eazd in sine pe Hristos Preotul preolilor, cdpetenia gi inainte stdtdtorul cortu'lui sfint, adicd al Bisericii, pe Sfintul sfinfilor'9i Dumnezeui dumnezeiJor, Cdruia ii datorhm toatd aducerea noastrd. Cdci s-a scris : <Tofi cei din jurul Lui vor aduce daruri, Ps. 75, 11). Da cele mozaice erau incd

NVCIIN.TATE IN DUrI SI ADTVAN

chipuri (tipuri), pe cind pdzitorii poruncilor evanghelice veselesc pe Rdscump5rdtorul lor prin d'aruri duhovnicegti. PALADIE.' Bine ai spus. CHIRIL.' Iar ci neamul levitic este un neam ales Si scos dintre allii, o tace ardtat ln lelul a.cesta.A poruncit sd numere poporul gi sd facX alegerea exactb din mulfimea de rind, nu pentru cd nu i-ar fi cu. noscut Fdcdtorul (cdci ti sint numdrate gi picdturile de ploaie, dupd cum s-a scris; (Inf. Sirah 1,2), ci ca sd gtie lf,murit cei ce citesc Sfintele Scripturi, ca cei ce sint inchinali lui Dumnezeu gi se numesc poporul Lui,'sint lnscrigi ln listele lui Dumnezeu gi in cariea viefii gi lac parte din numdrul celor cunosculi de El Si se afld in amintirea Stdpinului 516. Atadar, . s-a inscris poporul, dar Dumnezeu a pus oarecum deoparte neamul ales gi sfinfit gi nu l-a ldsat in acelagi rind cu ceilalti, ci i-a rezervat locul de frunte, zicind cdtre preainfeleptul Moise : ,,Vezi seminlia lui Levi, sri nu socotesti impreund numdrul lor gi sti nu-i ai intre Iiii lui Israil" (Num. 1, 49). Cdci sorful sfinlilor e deosebit 9i rdspl{tile lor sint cele mai inalte. $i poate sint inscrigi pi in alte cbrti. Cdci nu o singurd carte a vdzut dumnezeiescul Daniil, ci cum insupi zice : <Judecd.torula $ezut Si cdrtrile s-ou deschis> (Dan. 7, L0). Agadar, fu:scriereae potrivitd cu mdsurile fiecdruia. Dar e scos din mulfimea cealalti neamul rinduit gi inchinat sfintelor siujbe. Iar felul slujbei levifilor l-a ldmurit zicind indatd: <<fcseminlia lui levi 9i sd-i pui pe ei lnaintea iui Aaron preotul. $i vor sluli lui gi vor pdzi cele de pdzit ale lui ti cele de pdzit ale tiilor lui Israil lnaintea eortului mdrturiei spre c Iace lucrurile cortului. gi vor pdzi toate vosele cortului mdrturiei, ti cele de pdzit ale tiilor lui Isroil dupd toate lucrdrile cortului. $i vei da pe levili lui Aaron lratelui tdu gi Iiilor lui preolilor. Ace;tia sint dali ntie dar din tiii lui Israil. $i pe Aaron gi pe fiii lui ii vei pune peste cortul mdrturiei. $i vor pdzi preolia lor gi toate cele de. la jerttelnic Si dinlduntrul catapetesmei, $i cel de alt neam care se ve atinge, ve muri>>(Num. 3, 6-10). Deci levifii au fost dati intr-un fel oarecare impreund lucrdtori gi ajutdtori celor ce sdvirgeau cele sfinte CSci vor pdzi cele de p5zit ale lor, adicl ale lui Aaron 9i toate vasele cortului mdrturiei, $i cele de pdzit ale fiilor lui Israil. Pind aci felul conrlucrdrii lor. Apoi pune pe Aaron Si pe fiii lui impreun[ cu el peste cort gi zice : .Vor pd.zi preolia lor toate cele de Ia jertlelnic Si ceie dinldun516. Oamenii iau la cuno$tintd pe cei ce se dovedesc alesi mai lnainte de Dumnezeu gi lnzestrati cu destoinicia pentru o anumitd slujire. Ei sint scrigi de mai inainte in cugetarca lui Dumnezeu'
29 Sf. CHIRIL

450

SF, CHIRIL

AL

AI,EXANERIEI

trul catepetesmei,, adicd cele negrdite ti tainice, gi c'ite e obiceiul sd le sdvirgeascd cei ce stau lingd altarul dumnezeiesc (Evr. 10, 11)517. $i in aceasta avem un chip (tip) curat al lui Hristos, pe care l-a agezat Tatdl peste casa Lui, a cdrui cas6 sintem noi 518. Iar cei ce preoimpreund cu Aaron infdtigeazd limpede ceata sfintd gi vrednicd fesc de laudd a sfinfilor Apostoli, impreund lucrdtori 9i impreuni liturghisitori cu Hristos. Cdci s-au fdcut impreuni lucrdtori (I Cor.3,9), vistiernici pi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1), ba 9i slujitori prin care am crezut (II Cor.3, 6). iar dacd ar vrea cineva sd cerceteze gi rinduiala Bisericii, s-ar minuna pe drept cuvint de preinchipttirea din lege. Cdci episoopilor, ca unora ce au primit conducerea, gi celor ce au un grad mai mic, adicd al preofilor li s-a incredinf at jertfelnicul 9i cele dinlduntrul catapetesmei. $i lor se cade sd li se spund : <<$i vor pdzi preofia lon>. Iar diaconilor : <<Vor p5zi cele ce sint ale poporului". Cdci oare nu ei poruncesc strigind in biserici, cind se cuvine sd cinte poporul gi sd stea cu cuviinfl qi uneori sd se linigteascd; gi nu ei indeamn& la rug6ciune ? Iar sivirgindu-se jertfa nesingeroas5, nu ei aduc cele mai sfinte dintre vase gi au o grijd amdnuntitd de toate cele necesare? PALADIE; Aga este. CHIRIL: Agadar, cele ale preofiei le sdvirgesc cei din frunte, iar levitii ajutd, dupd cum rinduiegte litera legii ordinea preotiei bisericegti. Iar poporul este exclus de Ia toatd lucrarea sfintitoare 9i cei ce rdpesc aceastd cinste ,sint ameninfali cu cea mai de pe urmd pedeapsi. Cdci va muri, zice, de va veni de la sine la ea, neavind alegerea dumnezeiascd asupra lui. PALADIE; Adevdrat.
517. Loea$ul bisericesc ortodox pdstreazd 9i sl iconostasul care acoperd locul unde sdvirgegte preotul Tain'a lui Hristos. Aceasta aratl cd el e mai aproape de cele negrdite $i poate grii poporului despre ele. Un locag bisericesc fard catapeteasmd inseamnd cd nu existd un mister mai presus de ceea ce in{elege orice credincios, 518. Fiecare om e casa tainicE, nedeplin infeleasd a.lui Dumnezeu. ln ea se sdldsluiegte ln chip deosebit Hristos, Dumnezeu-Cuvintul qi Fiul Tatdlui. Cdci omul a fost fdcut prin EI qi dupd chipul Lui: persoand cuvintdtoare qi Fiu al Tatdlui suprem. Dar tofi lmpreun6 formim o casi a luti Dumnezeu, in care se sdldqluieqte Hristos ca in trupul Lui tainic. Cdci omul igi actualizeazd umanitatea intreagA numai in comuniunea cu altii. Fiecare e intregit de altii 9i puterile lui de gindire, de iubire, se ,actualizeazd in comuniune cu aitii. in aceasta comuniune se pun in valoare gi toate potentele umanitdtii lui Hristos, care igi au mocielul qi originea in DumnezeuCuvintul. De aceea pgntru poporul intreg qi cu conlucrarea lui se aduce Hristos jertf{ la Sfinta Liturghie.

INCHTNARE lN DUrI $I ADEVAR

+*

451

CHIRIL: Deci neamul levitic nu e inscris in listele celorlalti, ci e inscris deosebit gi in cartea lui Dumnezeu. <$i a grdit, zice, Domnul cdtre Moise in pustiul Sinai, zicind: Numdrd pe tiii lui Levi dupd casele pdrinte$ti ale lor, dupd neamurile lor, dupd rudeniile lor i toatd partea bdrbdteascd de Ia o lund in sus, numdrd-i pe ei.,gi i-au numdrat pe ei Moise Si Aaron dupd. cuvintul Domnului, ln telul in care Le-a poruncit lor Domnul. $i erou aceStia Iiii lui Levi dupd numele lor: Ghergon, Cahat gi Merari. gi ocesfea sint numele lii|or lui Gherqon, dupd neamurile lor: Loveni gi Semei. gi tiii lui Cahat, dupi neamurile lor: Amram, 9i fssoor, Hebron Si Oziil. ,Si fiit lui Merari dupd neamurile lor: Mooli gi Musi. Acestea sint neamurile Levililor dupd cose/e pdrinte;li ale /or" (Num. 3, l5-19). Observd deci, Paladie, inainte de toate, acestea.Cdci trebuie o observafie subfire. S-a inscris poporul de la doudzeci de ani in sus. cdci nu invrednicegte legea cea precisd pe cei moi gi slabi sd fie inscrigi in cartea lui Dumnezeu. ci pe drept cuvint se inscriu in listele sfinfilor cei plini de sevd-gi in floarea virstei duhovnicegti. Agadar, legea face din virsta trupeascd un chip potrivit ,al celei duhovni'cegti pi prin cei in floarea virstei inchipuiegte neamul celor alegi, iar pe cei sub virsta tineretii, pe cei slabi gi pe cei incd copii, ii trece cu vederea gi nu-i primegte in cartea sfint5. Dar la levili s-a fdcut inscrierea de la o lund. Cdci Stdpinul tuturor primegte, gi chiar cu mare pldcere, pruncia in Hristos a celor alegi, 'ca gi infelepciunea. Pentru cd e un lucru deosebit a se distinge cineva in amindoud, adicd in intelepciunea gi in simplitatea cea dupd Hristos. Astfel dumnezeiescul Pavel zice: <Frafilor, nu tili prunci Ia minte, ci tili prunci prin nerdutate, iar la minte Iili d..esdvirgiii" (I Cor. 14, 2Ol. $i Insugi Hristos zice undeva z <Fifi inlelepli ca gerpii Si blinzi ca poruntbeii> (Matei 10, 16). ASadar, e primitd simplitatea sfinfilor 51e. Jar numdrXtoarea se face dupd fiume, neamuri $i case pdrintpqti. Cdci Dumnezeu invrednicegte pe cei pe care vrea sd-i cinsteascdde numdri. toare dupd ins, mullime gi neam. $i inlelesul precis al acestora il ldmuregte Mintuitorul insugi sfinfilor Apostoli : nOare nu se vind doud pdsdri pe un bdnul9i nici una d.in ele nu cade pe pdmint tdrd voia Tatdlui vostru cel din ceruri. Iar voud gi toli perii capuluj sinl numdrafi, {Luca 12, 6-71szo.
519. Viclegugul, degi dd impresia unei subtilitdfi de gindire, e demascat ugor ca aducind dezordinea gi rdul, fiindcd nu vede sau nu vrea s6 vadd importanta ordinei gi a binelui. 520. In nume e datd persoana fiecdruia, distinctd de altele i se aratA valoarea {iecdruia in ceea ce are deosebit de altii. A urmdri contopirea lor ln masd, lnseamnd a sdrdci realitatea spirituald. Chiar un fir de pdr al unei persoane e preluit de

IE
,LCZ

SF. CIIIRIL

AIJ ALEXANDNIEI

PALADIE: Bine ai zis. 1HIRIL; Pe lingd aceasta a poruncit sd se fac6 o a doua inscriere gi si i se prescrie fiecdruia slujba cuveniti, zicind : uNumdrd pe fiii lui Cahat din mijlocul iiilor lui Levi, dupd cetele lor, dupd cosele lor pd' rinteSti, de la cloudzeci $i cinci de ani in sus pind Ia cincizeci de ani, tot cel ce intrd sd slujecscd gj sd focd toate lucrurile in cortul mdrturiei. $i acesfea sint Jucrurile fiiifior lui Cahat ln cortul md.rturiei, Sfinla Sfinte/or. Va intra Aaron Si Iiii Lui, cind va porni tabdra ;i vor Iua catapeteasma (perdeaua care acoperd.) Si vor inveli in ea sicriul (chivotul) mdrturi.ei. $i vor pune deasupra un acopcrdmint de piele vindtd $i vor intincle pesle el o cdma$d,toatd vindtd Si vor bdga drugii. $i peste mosd pune rii inainte vor ,lntinde o cdmasd,intreagd de portird, gi blidele ti cdluile ti pdhorele gi ibricele cu care toarnd Si piinile cele de'a pururea vor Ii peste eo. $i vor pune peste ea o cd.tnatd rotie 9i o r''or aeoperi cu un acoperimint de piele vlndtd ; gi vor trece prin ea drugii. ,5i vor lua o cd.ma1d. vind.td.gi vor acoperi candelabrul care lumineazd $i candelele lui Si lingurile lui #i mincarile lui 9i toate vasele pentru unt' delemn, cu cere s/ujesc. $i-o vor pune pe eI 6i toate vasele lui intr-un acoperdmlnt de piele vlnd.td. gi-l vor pune pe drugi. $i jerttelnicul de aur iI vor acoperi cu o cdma$d vlndtd. gl-I vor acoperi flntr-un acoperd' mint de piele vlnd.td $I vor pune drugii lul. $i vor lua toate vasele de slujbd cu care s/ujesc ln Slintele $i Ie vor pune intr-o cdmasd vlndtd ;i Ie vor acopefi cu acoperdmlnt de piele v1nd.td. Ie vor pune pe drugi. $i Si vor pune pe jertlelnic acoperdmintul Si-I vor acoperi cu o cdmasd f,ntreagd de porlird .gi vor pune pe eI toate vasele cu care slufesc lo eI, cleStele, Iurculilele, blidele $i acopeftmlntul Si toote vcsele jerttelnicttluj gi vor intinde pe eI un acoperdmlnt de piele vlndtd $i vor punc drugii lui. $i vor lua o cd.masd de portird. gi vor acoperi spdldlorul ti talpa lui gi-l vor pune in acoperdmint de piele vlndtd. li-l vor pune pe drug. $i dupd ce vor sflrgi Aaron 5i liii lui de acoperit sfinlele Si loate vosele stinte, clnd va ti sd.purceadd. tabdra, vor intra tiii lui Cahat sd Ie' poarte ti nu se vor atinge d.e cele sfinte, co sd nu moerdr, (Num. 4, 2-151. : Inscrierea de la o lund qi mai sus aratd cd lui Dumnezeu ii este pldcutd gi bine primitd insdgi nevinovdtia sfinfilor. Iar faptul de a rindui pentru lucrurile sfinte numai virsta hotdritd de lege, adicd cea de la
Dumnezeu, pentru cE 9i in el se aratd ceea ce are distinct fiecare persoanE. Dar persoana face parte dintr-o casd, dintr-un nean. Ea are in primul rlnd datoria fattr de nafie, cdci aceasta l-a format pentru slujirea lui deosebitd.

t
F
F

INCHINARE

NiI DUH ST AbE'AR

doudzeci gi cinci de ani pind la cincizeci, aratA, socoteala, cd slujba aleasd qi fdr& prihanX lui Dumnezeu s{virgegte tot cel ce este deja 9i incd inlelept 9i in putere. Se afld deja in acestea cel ajuns la doudzeci gi cinci de ani ; Fi este cel ce inainteazd pind la cincizeci. Cdci s-a aplecat deja spre sfirgitul vigoarei bdrbatul care a trecut dincolo de cincizeci de ani gi nu e in vigoarea f5rd prihan5, ci alunecd spre sidbiciunile bhtrinefii. $i nici un neinfelept sau lipsit de f igoare nu poate sluji fdr5 prihand lui Dumnezeu, dacd este drept sd se spun.l cd faptele ce privesc spre virtute gi se bucurd de lauda legiuitorului sint fapte ale vigoarei gi chibzuinfei preafrumoase. PALADIE: Aga este. CHIRIL.'Iar in grija celor din ceata Iui Cahat erau Sfintele Sfin[ilor, premergindu-le preo]ii care le acopereau pe acelea. Cdci pretutindeni e mai in cinste cel mai inalt in treaptd $i toate cele ce sint la Dumnezeu sint in ordine gi nirnic nu e fdrd ordine. Iar neamul levitic este ajutirtor 9i mai prejos de lucrdrile sfinte ale celor superiori. gi se acoperd cu piei gi cu imbrdcdminte rrinete sfintul sicriu (chivot), jertfelnicul de aur, sfegnicul gi vasele de slujbd, vindtul infdfigindu-ne ceea ce e de sus Si din cer. Cdci aceasta e culoarea eterului de sus gi din indltime. $i sfintele vase sint chipuri (tipuri) ale lui Hristos, pre: cum am ardtat mai inainte. Iar masa, pe lingd acoperdmintele vinete, are qi o cdmagd toatd de porfir5. Altarul jertfelor insf, are o cdmagii ro;ie, iar spdldtorul o c6magd intreaqd cle porfird peste inveliqurile vinete. $i masa, care are punerea inainte a piinilor, inldli$eazcijertla neslngeroasd, prin care sintem binecuvintafi tofi 52r,mincind piinea din cer, adicd pe Hristos, Care S-a fdcut gi ca noi, dar era gi este rii Dumnezeu Care vine de sus ;i de la Tatdl gi se afld cleasupra tuturor, ca lmplraiul gi Dumnezeul tuturor 522. 1u, faptul de-a intinde peste masd cdmaga de purpurd sau inveligul de porfiri e, precum mi se pare, o imagine a imp5r5fiei lui Dumnezeu 523.Iar altarul jertfelor se imbracd in cdmag5 rogie. Iar cdmaga cle culoare rogie o vom socoti ca chip (tip) al singelui. Cdci Hristos S-a jertfit din pricina 9i in favoarea noastrd gi S-a suit ca un lr4iel pe altar, spre miros de buni mireasmd lui
521. De aici numirea Euharistiei de binecuvintare. Prin trupul Si singele Domnului primim binecuvintarea TatElui, Care a binccuvintat intii trupui 9i singele Fiului Sdu. Ele poartd gi aduc in ele binecuvintarea in orice om care primegte piinea gi vinul Euharistiei, cu credinla cE slnt trupul qi slngele binecuvintat, al lui Hristos, 522. Sl. Chiril afirm6 aci din nou, lmpotril'a nestorianismului, cE Fiul lui Dumnezeu insugi S-a fdcut om. 523 lmptrratul se lmbracd ln porfird. lmpErdlia lui Hristos e ca o cEmaglt a Lui. In ea se aratd slava Lui, Cei ce lac parte din. lmpErEtia Lud slnt ca o cEmagll de porfir6 a lui Hristos. Sint lipiti de El.

'ST.

CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Dumnezeu gi Tatdl524. Sp{letorul avea 9i el, pe lingd acoperdmintele vinete o cdmagd intreagd de porfird. Iar spdldtorul infdfigeazd in sine chipul (tipul) sfintului Botez, care ne spald in apele sfinte spre lep6darea pdcatelor gi ne duce in impdrdtia cerurilor. $i sfintul Botez e de Iar irnagine a acestui fapt e culoarea vindt&. Sau nu-li sus, din 6s1525. pare cd-fi spun lucruri cu totul drepte, in aceasti anevoioasii inlelegere a celor ce sint de tilcuit ? PALADIE: Ba da. :HIRIL.. Deci ace,astaera slujba celor din cahat. Iar ghergonilii 9i merarilii erau inscrigi, i1 acelagi fel, de la douizeci 9i cinci de ani 9i pind la cincizeci, dupd nume, dupd case gi familii. $i in grija neamului lui Ghergon erau pieile cortului, acoperdmintele,perdelele u$ilor' pinzele curtii si cele de prisos. cdci aga s-a scris. iar in grija celor din Merari, cdci $i acesta era un neam levitic) erau stilpii cortului, tdlpile 9i capetele, cuiele li inchizdtorile, catapeteasmadin afard a cortullui 9i pe lingd acestea, inc{ alte oarecare. $i ghergonifii Si meraritii transportau cele incredintate lor pretutindeni cu ajutorul unor care' pe cind cahatilii purtau Sfintele Sfinfilor ,avindu-le pe umeri. Cdci s-a cdpe' scris in Numeri : n,Si11uadus cdpeteniile lui IsraiI, doudsprezeee, tenii ale caselor pdrinte$ti ale lor i ace$tia slnt cdpetenijJe seminliilor, oce$lio sint cei ce en fost de tald ]a numdrare; $i ou odus darurile lor lnaintea Domnului, Sose core acoperite Si doisprezece boi. Cite un car d.e Ia doud cdpetenii ;i cite un bou de la tiecare. $i Je-ou ajus inointea cortului. $i o grdit Domnul cdfie Moise : Ia-Ie de la ei gi vor Ii pen' tru Iucrurile de slujbd a|e cortului mdrturiei 9i Ie vei da levifilor, tie' cd.ruia dupd slujbd jui.,Si /uind Moise carele Siboii, \e'a dat pe ele Ie' vifilor. Si doud care Si patruboi le-a dat |iilor lui Ghergon, potrivit cu slujbele 1or Si patru core gi opt le-a dat tiilor lui Merari, potrivit cu slujbele lor, prin ltamar, Iiul lui Aaron, preotul. $i liilor |ui Cahat nu le-a dat, cd au slujbele Sfinfei Sflinte|or,gi o vor purta pe umeri" (Num. 7,2_'9). Auzi cX datoria acelora era de-a duce gi purta pe cdre 9i numai cahatifii purtau pe umeri cele sfinte ?
524. Simtim pe tot semenul nostru care sufere pentru noi fdri cirtire' ba chiar de buna voie, ca pe un miel, jertfit in parte de noi inqine, ca apoi sE participdm la durerea lui. Hriitos e Mielul desivir$it care suferd din pricina relelor ce le-am fdcut sau I le facem Lui 9i altora, ca apoi si simtim pornirea sd participdm la durerea Lui. CeI ce poate sd fie jerffi, urc6 in calitatea lui, urcd pe altar ca sd fie in fala Tatdlui. 525. Botezul ca spdlare de pdcate, ca eliberare din inchisoarea egoistd 9i trece.rea ln lmpdrdtia iubirii [ii Dumnezeu, e de sus. Nu ne putem spdla 9i innoi noi ingine. Sintem spdlati prin Duhul Sfint, Duhul c'omuniunii.

p
INCHINARE IN DUII SI ADEVAN

F t

PALADIE; Pentru ce ? CHIRIL; Totdeauna cel mai inalt in treaptd gi mai sfintit se afld intr-o osteneald mai mare si lui i se cuvine numaidecit sd se oboseasc5 gi :pe lingd aceasta, sd sufere gi necazuri. $i nu sint intr-o situatie egald cu ceilalfi, cei mai sfinti si mai aproape de Dumnezeu. sau r.r.u este adevdrat ceea ce spun ? P\LADIE: Ba foarte adevhrat. 1HIRIL: Deci neamul levitic slujea in aceastd ordine, Iar acest lucru socotesc cd e chipul (tipul) unei taine. PALADIE: ln ce fel ? 1HIRIL; cele doud neamuri, GherEon gi lvlerari par sd infdfigeze popoarele de sub lege, adici pe Israil. Iar cahatitii, pe cei sfintiti in Flristos prin credinfi. Cei dintii aveau in grijri pinzele curfii, pieile cortului, acoperdminteleqi stilpii, capetele gi tdlpile, cuiele gi percleleleqi, precum spune Sfinta Scripturd : "toate cele de prisos,,, prin care se inseamnd cele ce nu sint necesare pentru slujbd. Iar ceilalfi au pr:ins curaj sd poarte Sfintele Sfinfilor qi cele prin care se inchipuiegte Hristos, nu intr-un singur fel, ci in multe feluri gi moduri, ca sicriul, ca masa qi ca sfegnicul gi jertfelnicul de aur. cdci fiind simplu dupd fire ca Dumnezeu,se cunoa$tein chip felurit prin varietatea lucr6rii. Cdci cuvintul ratdlui este, fdrd indoiald, viu gi lucrdtor 9i pe linqd aceasta viafd gi lumind gi miros de bund mireasmd. spirituald. Agadar, cei ce rdmin pe lingd poruncile date prin Moise, au in grijd cele de prisos ale cortului. cdci legea e nefolositoare, daci nu e inleleasd duhovnicegte. Iar cei ce au prins cural sd poarte sfintele Sfinfilor sint in Hrist'os, nepurtind nici un lucru de prisos, ci purtindu-l pe Flristos lnsuqi. PALADIE I Bine ai spus. CHIRIL: Dar observd,de voiegti, gi aceasta. PALADIE: Care ? 1HIRIL: cei incredintati cu cele de prisos ale cortului sfint, le " transportd pe acelea pe cdre. Dar cahatifii purtau Sfintele sfintilor nu pe care, nu pe altceva, ci punindu-le pe umerii lor. PALADIE: gi pentru ce aceasta? . CHIRIL.. Pentru cd, ag spune, prietene, cd legea e grea 9i e o povard anevoie de purtat. Iar semnul clar al acestui fapt e c6 cele de prisos nu sint purtate pe umeri, pentru neputinta celor supugi lor. De aceea ziceau $i dumnezeie$tii ucenici, celor ce dupd primirea credinfei se intorceau la slujirea legii. <gi acum pentru ce ispitili pe Dumnezeu ca sd puneli pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici pdrinlii vostri

.,1
;l!

456

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

4,I
,.

nul-aupututpwta?>(Fapte15,10)'Iarcahatitii'punlndpeumeriilor fac din ele o povar5 ugoard cele prin care se inchipuiegte Hristos, igi gilesnedepurtat.Aunuacestaesteinchipv5dit,ceeaceinsugiHrisMeo ugoord ?' (Matei 1l ' tos a spus i <Jugul Meu este bun 9i scrcino I I 301rze' PALADIE; Aqa Pare' :i C6< ea ne increCHIRIL: Dar a9 adduga Ia cele spuse 9i aceasta' Gher'on erau puqi la dinteazd qi mai -oit. tu prima inscriere, fiii lui urm6 (acestea sint neainceput, apoi Cahat ia mijloc 9i Merari cel din murilelevitice).Laadouains6,ceadeladoudzecigicincideani,a Iar dupd el Ghergon si fost pus lnainte cahat 9i a fost numit cel dintii. Merari,careaveauingrijdceledeprisosalecortului.$ifiecaredin pe cind cel dintii inainteazd aceste doud neamuri au'cite doud familii, ? pind la patru. lntelegi deci ghicitura PALADIE: Deloc. intre timp turma 1HIRIL; lntii a fost chemat Israil. Dar intrind neamurilor,afostpusdupdaceasta'$iagaceidinurmds-aufdcutcei cei din urm6 (Matei dintii, dupd cuvintul Mintuitorului, iar cei dintii, 20, 16). PALADIE: Adevdrat. CHIRIL:$ievdclitcdneamulludeiloremiclanumdr'intrecind cu mult multimea nemdsuratd a neamurilor' PALADIE" A$a este' CHIRIL;DeaceeagiDumnezeuzicecStreMoise,tilcuitorulcelor sfinte:<$iccumlasd.Mdcanfiniindu.Md.,sdpierdadunareaaceasto!' Sitevoitacepetineneammate'muJtmaimaredecitdces'o,(Ieg.32'10). de obste' $i Deci cu aceste slujbe a fost cinstitd semintia leviticS regulaslujbeilorafostsdfiesubotreaptdmaiinaltdSisdlucreze subautoritatealuiAaron.Cdciandzuitlaceeaceestepesteaceasta poruncite ei de Dumsi a cduta cele mai presus decit cele rinduite 9i nezeu'erapricin5depieire.Aceastas-aardtatchiarsiprinceeace "$i a grdit Core' IiuI lui s-a petrecut. Cdci s-a scris iardgi in Numeri :
5 2 6 . H r i s t o s n u c e r e j e r t f e d e . a n i m a l e g i t o t f e l u l d e . . a m s n u n t e c a lusoorfl''a nlege Meu este blind Si sqtcinc "iig;I vecire. El cere numai "r"ai"ie 9i iubire. ce te-ai de vedere ceea ce cLre El e mai greu' .Dar odatS Desigur, din alt punct ,rEut"uzi.c-omuniunea cu cei iubiti, hotarit, e mai usor. si e mai ugor pentru_.i-t" inti'

ou*neze',ii"'l"t"li"i"ri"iii. te usureazd

de lncdrcarea celor ce se cer -p".Htittot mitatea ta. Nu "qti"ir'eo"up"1 a" gti3u--turelor 9i Iniu$i' sau o persoand' dectt fel de purtate ln ele. vui .rior""i]ii;[t "f-dporti' iitti."ldt ta iceista insdgi persdana pe care o fel de griji i-purronli". iubirea ei, care raspundela iubirea ta. i""ti, Je-i" iniarr"gle-cu

o"-"iiea"ll porti pe Hristosdirect ln

INCHINARE

triI DT'E $I ADEVAR

Cahat, filu lui Levl, gI Datan gl Avtron, Itll lui EIIav gI AIn, IIUI lui Falet fiul lui Rubin. $i s-au sculat impotriva lui Moise cu doud sute cincizeci de b{rbafi din fiii lui Israil, cdpetenii ale adundrii, ale9i ai sfatului 9i bdrbafi vestifi. S-au sculat asupra lui Moise 9i Aaron si au zis cdtre ei : "Sd infelegeli cd toatd adunarea, toli sinl sfinfi gi Domnul e lntru ei. Pentru ce v-ali sculot csupro adundrii Domnului ? $i auzind Moise, a cdzut pe tald. $i a grdit cdtre Core Si cdtre toatd eeata lui, zIcind: A' privit Domnul gi o cunoscut pe cei ce sint ai Lui Si pe cei stinfi, Si i-o apropiat cle Sine. $i pe core i-a ales, i-a apropiat de Sine. Aceasta sd. o iaceli : Iuati-vd voud. cddelnife, Core 9i toatd ceata lui gi puneli ln ele toc ti tdmiie lnalntea Domnului, miine. $t vQ Ii bcirbatul pe cere l-a ales Domnul, sfint. Sd vd aiungd voud., fii ai lui Levi. ,St a gfiIt Moise cdtre Core: M-afi auzlt pe putin vd. esle voud cd v-e deosemine, fli ai lui Levi. Nu bit Dumnezeul lui Israil pe voi clin adunarea lui Israil $i v-a apropiat pe voi de Sine co sd slulifi slujbele cottului Domnului Si sd stoli lnaintea cortului ca sd slujiti fui. $i te-a apropiat pe tine Si pe Iralil tdi, tii ai lul Levl, cu tine ; 9i mal cdutali sd vd iaceli preoti ?" (Nurn. 1 6 ,1 - 1 0 ) , Deci avind fiii lui Cahat slujba sd ridice pe umeri Sfintele Sfinfilor, s-au indltat prostegte spre cele mai de sus si au rivnit la mdsurile preofilor. 9i rdpindu-gi cinstea, dupd cum s-a scris (Evr. 5, 4), au nesocotit porunca dumnezeiascX 9i cdlcind legile slujbei preofegti, au disprefuit cu totul cinstea celor intii stdtdtori. Cdci au zis cdtre Moise 9i Aaron: "Sd.lnlelegeli cd toatd. adunarea, toli sint sfinfi ,9i Domnul este inttu ei>. Auzi cum dispretuiesc m5sura pusd lor 9i spun cd cinstea arhiereului e comun5 nu numai unui neam, ,1or, ci gi tuturor celorlalti pi cI nirnic nu e mai mult in ei, sau mai de cinste, chiar dacd li s-a spus cd aceia sint superiori, ca unii ce au luat aceastd treaptd prin hotXrirea lui Dumnezeu. Iar aceasta inseamnd in chip vhdit a blama hotdrirea de sus $i a nu pune nici un pref pe ceea ce vrea Le'giuitorul. Dar dumnezeiescuil Moise, folosindu-se de obiSnuita bllndefe, i-a sfdtuit ca pe ni$te bolnavi gi cunoscind minia ce se va porni impotriva lor, i-a mustrat zicind : oSd vd ajungd voud., tii lui levi. Nu pulin vd este voud cd v-a cles pe voi Dumnezeul tuturor dintre toli pentru o slujbd atlt de cinstitd $i de wednicd de laudd,. Dar aceia se fineau supdrafi pi invirtogati gi neinfrinafi in mindrie, pin6 cind nebunia lor a ajuns la atita rdu, cd deschizindu-gi pdmintul gura, i-a inghitit cu neamurile 9i cu corturile lor gi i-a dus la o pierire nemaiauzitd. Cdci s-au cobortt la iad de vii, dupd cum s-a scris (Ps. 54, l6).

45d

' 'Sts.

CHIRIL AL ALETTANDRIEI

Deci rrscoala impotriva capului gi nesupunerea sub intiistdt{tori gi sub cei ce au luat de la Dumnezeu cinstea de bonducdtori e un lucru necuvios gi pdeepsit de Dumnezeu cu moartea. Dimpotrivc, e rodul celci mai inalte cuminfenii a ne lXuda cu ceea ce avem gi a multumi pentru aceasta, gi a nu sdri in chip primejdios dincolo de mdsura proprie, nici a dori cele neddruite incd noud, socotincl cd sint comune gi ingdduite tuturor cele ce se implinesc numai cu aprobarea de sus. PALADIE.. Bine ai zis. CHIRIL; Agadar, cele sfinte se implinesc intr-o ordine neamestecatd. Aga se cuvine sd fie $i nu altfel 52?. PALADIE; Bine zici. CHIRIL.. Dar jertfele aduse de cei subordonafi gi orice aduce cineva ca dar gi jertfd lui Dumnezeu, Ie ddruiegte legea ca un sorf comun ambelor cete, spunind cd trebuie sd fie ale preolilor 9i levililor comun. Cdci a zis Dumnezeul tuturor cXtre Aaron : "ln pdmintul lor nu vej mosleni Si parte nu va ti lie lntre ei. Cd Eu sinl partea to qi mogtenirea ta in mijlocul tiilor lui Israil si tiilor lui Levi iatd, le-am dat toatd zeciuiala in Israil ca sorl pentru slujbele lor, cite ,le s/ulesc in cortul mdrturiei. ^5j nu vor mai intra tiii lui Israil in cortul mdrturiei co si ia pdcat aducdtor de moarte. Ci va sluji levitul insu$i slujba cortului mdrturiei si ei vor lua pdcatele 1or. Lege veqnicd. intru neamurile lor. $i in mijlocul tiilor lui Israil nu vor mogleni mostenire. Cd. zeciuiala liilor lui Israil cite le vor sepora Domnului, Le-am dat ca parte separatd levililor. De aceea am zis lor : In mijlocul tiilor lui Israil nu vor mogteni sorf> (Num. 18, 20-23). Iar in a doua lege repetind acelagi cuvint, zice: nNu va Ii preolilor Si levililor Si lntregei seminlii a Iui I'evi paile, nici sorl cu Israil. JertIele Domnului va ti sortul tor. Le va minca pe ele.Iar sorl nu va Ii lor intre tralii lor. Domnul fnsu.ti e sorlul lui, precum a zis lui. ^ti acesto este dreptul preolilor,.jertlele de Ia popor, de la cei ce jertlesc, tie vilel, tie oaie. Si vei da preotului bralul, tdlcile si pintecele. Apoi plrga griului tdu $i a vinuluj tdu sj a untului de lemn al tdu. gi pirga tund.erilor oilor tale vei da lui. Cd pe eI t-a a,les Domnul din toate seminliile tale, sd sleo inointea Domnului Dumnezeu co sd sluleascd pi sd.binecuvinteze l.ntru numele Lui, eI si tiii lui, in toate zilele, (Deut. 18, l"---5).
527. Sfinfenia e unit6 cu rinduiala. Dezordinea e rdzvrdtirea mindriei, care nu recunoa$te o ordine rinduitd de sus. Nimic nu e pentru rdzvrEtire vrednic de respect, Dar lmpdrtirile de slujiri in cadrul ordinei vine de sus, potrivit inzestrdrii de' sus cu aptitudinile potrivite diferitelor slujiri. De aceste aptitudini trebuie sE se tinE seama cind sint chemate persoanele la <iiferitele sluiiri.

.a

INCIITNARE

TN DUH $I ADEVAN,

459

Observd deci c5 neamul sfinfit nu se poate inscrie la un loc cu poporul qi e despdrlit de ceilalti. $i aceasta nu numai prin lucrdrile sluJbelor, ci gi prin deosebirea nddejdii. Cdci celor ce trdiesc viafa aplecatd sprq pdmint gi sint alipili de cele pdmintegti gi inseteazd dupd cele vremelnice 9i umbl5 ca prin umbre, li se spune dupi cuviint5: <Acecsta e partea ta, eceste e sorlul td.u, pattea neascultdtii voastre de Mine, zice Domnul> (Ier. 13, 25). Iar celor ce au ales viala sfintd gi fdrd prihand gi celor alegi pentru virtute, li se spune ; "In pdmintul lot nu vei moSteni pi parte nu va Ii lie intre ei. Cd. Eu sint partea Si mo$fenjrea ta, zice Domnul". $i de fapt Mintuitorul, celui ce-a venit gi L-a intrebat odatd, cum poate dobindi viafa vegnic5, ii spune : <$tii potuncile : sd nu ucizi, sd nu preacurveSti, sd nu furi, gi cele inrudite. Iar acela spunind fdtig cd pe acelea le pdzegte gi intrebind gi addugind : <ce-mi moi lipsegte ?, ii zice: <De voie,tti sd fii clesdvirsit, mergi, vincle averile tale Si dd-Ie sdracilor gi vei evea comoard in ceruri, qi venind urmeazd Mie, (Matei 19, 16_ 21). Deci e necesar ca cei ce voiesc sd slujeascd lui Dumnezeu in chip neimprdgtiat gi socotesc cx trebuie sx urmeze L,ui, sd se instrdineze de cele pdmintegti 9i sd pi-L facd numai pe El parte qi cu nddejdea in El sd se ingrage, dupd cuvintul din psalmi : .Destdteazd-te de Domnul ti ndddjduiegte spre El pj EI vo face> (ps. 36, 4-5; sza.

i*

Apadar, desparte zeciuielile cuvenite levifilor, spre rdsplStirea ostenelii slujbei lor. cdci nu rdmine fdrd platd osteneala sfinfilor, ci deosebit de alese le sint cinstirile, strdlucitoare qununile. cdci zice Domnul: .Nu vd ingrijili pentru sutletul vostru ce veli minca si pentru trupul voslru cu ce vd veli imbrdca. Cdutali mai intii impdrdlia lui Dumnezeu gi dreptatea Lui gi toate acesteo se vor ad.dugavoud, (Matei 5, 31-34). Iar p5cate numegte animalele Junghiate pentru p5cate. Iar acestea sint gi ele chipuri (tipuri) ale lui Hristos, care s-a jertfit pentru noi 9i a rdbdat junghierea, ca sd nimiceascd picatul lumii. gi cele junghiate pentru pxcat sint ingdduite spre mincare numai slujitorilor celor sfinte. cdci nu se cuvine sufletelor lipsite de sfinfenie sd se impirtdgeascd de sfintul trup al lui Hristos, ci celor alese gi curate, cdrora li se poate
5.28.Preotii_ primesc din ale celorlalti, pentru cd nu se ocupd cu procurarea _ lo-r,..ci- 1e _oc-gR!numai cu cele ale lui f)umnezeu, cu rugdciunea pentru ei 9i cu (sluJirile) slujbelor dator'ate de toli lui Dumnezeu, aducindu-le prin acestea aJutorul lui Dumnezeu in ostenelile lor pentru ciqtigarea celor de trebuintd. Dumn6zeu e partea lor, pentru cd Dumnezeu e 9i Cel Cdruia li slujesc in exclusivitate. Dar avind pe Dumnezeu ca parte duhovniceascE, El le va da lor gi ceea ce le este de trebuintd din darurile materiale date acelora prin rugdciunile aduse Lui prin preofi.

: SF, CHIRIIJ

AIJ ALSrANDRIET

spune : <Iar voi sinteli neam ales, preolie impdrdteascd, necrn sfinl, popor spre cigtigore,r(I petru 2, g)52s. Dar s-au scos pentru cei rinduiti spre slujbele sfinte braful ti fdlcile gi pintecele. cdci neamul ales trebuie sd aibd puterea fdptuitoare 9i implinitoare. ,Iar aceasta este bratul. Dar gi cuvintul, se infelege cel de invdfdtur5, al cdrui chip (tip) e falca. Pe lingd acestea gi pintecele, prin care se inchipuiegte rodnicia. cdci oare nu trebuie sd fie cel cu adevdrat apropiat de Dumnezeu, fdptuitor gi mult Erditor gi cit se poate de rodnic ? PALADIE; Ba foarte mult. CHIRIL; Deci a lipsit de parte neamul levitic ai S-a dat pe Sine ca parte prea aleas5 a lui. Dar prin faptul cd n-au primit nimic, nu a ldsat sd fie pugi cu totul, in afard de ceilalti. Ci a moderat mdsura, dindu-le o micd posesiune necesard. Cdci s-a scris : <gi o grdit Domnul cdlre Moise Ia apusul lui Moav, lingti lordan, ln fala lordanultti, zicind: Porunce,gleliilor lui rsrail sd dea levililor din pdrlile posesiunii lor cetdli de locuit gi locurile din tala cetdlilor d.imprejwul lor sd le dea levililor. $i vor ti lor cetdlile de locuit iar locurile separate din tala lor pentru vitele /or gi pentru toate cele cu patru picioate ale lor. gi vecindtdlile cetdlilor, pe care Ie veli da levitilor, de Ia zidurile cetdlii 1n atard Si plnd Ia doud mii de coli lmprejur. gi vei mdsura In alard de cetate latura de cdtre rdsdrit doud mii de coli gi /oturo de cdtre miazdzi doud mi| de coli gi latura de cdtre mare doud mii de coli SI latura de cdtre miazdnoapte doud mii de coli. gi cetatea sd fie voud ln mijlocul aceslui Joc. $i vecindtdlile cetdtilor Si cetdlile Ie veli da Ievifilor. Cele gase cetdli de scdpore pe core le veli da ca sd fugd acolo cel ce a omorit" (Num. 35, 1-6). Cdci se lngdduie sfinfilor sX aibd gi in lumea aceasta cele indestul5toare vietii 9i cele ce le ajung pentru trebuinta necesarX a trupului. <Cd avlnd, zice, hrand qi lmbrdcdminte, sd ne lndestuldm cu aceste@) (I Tim. 6, 8). Iar ceea ce prisosegte,e pdgubitor. Deci li s-au ddruit sfinfilor slujitori mici cetdti gi mici case gi farinile dimpreJur, 9i acestea m5surate. Cdci a socotit Dumnezeu cd e cu dreptate, ca nici sd nu le lase cele peste trebuinfX sau cele spre desfdtare, nici sE nu-i necdjeascd fdrl mdsurd cu o prea mare strimtorare, depXrtind de la ei cu folos lipsa prea mare gi inldturind ceea ce-i intristeazd. De aceea a mhsurat Indestularea cu trebuinta,
529, Se lace o trecere labil{ de la preotia slujitoare la preotia generald clnd e vorba de tmptrrtdgirea de Jertfa trupului gi slngelui lui Hrlstos, toti sint lnvredniciti de ea. Tofi se lmpdrt5gesc de jertfa Domnului care poartd asupril-le pecatele tuturor, topite ln El, ca sd le topeascd 9i in ei, iertind pe toti.

INCHINANE

IN DVH SI ADEVAR

461

*.

$i poruncegte sd se cedeze levitilor cetflfile de scdpare, punind in grija slujitorilor celor sfinte neamul celor ce pdtimesc gi care are lipsd de cel mai rnare ajutor. Prin aceasta socotesc cd s-a dat o pildd bisericilor pentru grija de cei osindifi, "Aducel.i-vd aminte, zice, de cel osindili, ca Si cum ali Ii impreund osindili i de cei necdjifi, ca unii ce sintefi gi voi in trup" (Evr. 13, 3). PALADIE; Adevdrat CHIRIL: A ardtat apoi prin ghicitur5, in felul urmdtor, cd nddejdea sfinlilor slujitori are temelie sigurl 9i cd sorful lor e vegnic. Cdci s-a scris: <Si o grdit Domnul cdtre Moise, zicind: VorbeSte tiilor lui Israi/ 9i Ie spune lor : Cind veli intra in pdmintul pe care Eu iI dau voud., se va odihni pdmintul pe carc Eu il dau voud, va Ii Simbritri. gase ani vei semdna larina ta, gase ani vei tdia via ta $i vei aduna rodul ei. lar 7n anul aI gaptelea, Simbdtd va ti, odihnd pdmlntului, Simbdta Domnului> (Num.25, 1-O).Iar hotdrind odihna {sabatismul) 9i poruncind sE se lase pdmintul nesemdnat gi nearat in anul al gaptelea,a adiugat iardgi : <$i vei numdra lie qapte pauze de ani, de gaple ofi gapte oni. $i vor ti lie Sapte sd.ptdmini de ani, patruzeci gi noud de ani, gi vefi vesti cu glas de trimbild in tot pdmintul voslru. gi veli stinli onul al cinci. zeeilea si veli striga iertarea pe pdmlnt tuturor celot ce-I locuiesc pe eI. An de slobozire ccesl semn va Ii voud. $j vo pleca Iiecare Ia mo.lia /ui si Iiecare la to.milia lui veli pleca. semn de slobozire va Ii acesta, anul al cincizecilea va Ii vouii, (Num. 25, 8, l3). Care e raliunea pentru care se lasd gi pXmintul sd se odihneascd gi ce inchipuiegte anul odihnei, vom cerceta la vreme potrivit[. Iar cd partea levitilor e cu totul aleas6, s-a spus inainte. Dar acum scrie iardgi : "De a.vindut cineva cosd unujc cere o locuie$te 1n cetate inconjuratd cu ziduri, se va putea Iace rdscumpdrarea ei ; pind se !,o implini un an de zile se \/a putee tacc rdscumpdrarea ei. Iar de nu se va rdscumpdra pind se vc implini anul ei intreg, se va intdri casc ccre esle ln cetatea ce are zid, 1n chip tainic celui ee-a d.obindit-o pe ea, in neamurile lui. ,Sj nu se va intoarce 1n anul slobozirii. Iar casele d.e prin sate, cere nu au zid, lmprejur, se vor socoti ca larina pdmintului. Vor puteo Ii totdeauna rdscumpdrate si se vor intoarce in anul slobozirii. $i cetdlile levifilor, casele din cetdlile posesiunii lor, vor putea ti totdeauna rdscumpdtate de levili si oricine Ie va cumpdra de Ia levili, se vo sflrgi vinzarea caselot lor din cetatea posesiunii lor ln anul slobozirii. cdci casele cetdlilor levililor slnt mogia lor in mijlocul liilor lut Israil i gi larinile separate de llngd cetdlile lor nu se vor vind.e. Cd oceasfo esle motia vegnicd a lorr, (Lev. 25, 29-34)-.

Sl.. EEIRIL

AL ALEXANDRIEI

. PALADIE: $i ce vrea sA spun6 legea prin aceasta ? Cdci nu prea lnfeleg. CHIRIL; Ascultd deci. Casele din orag pe care le-ar cump5ra vreu'nii de la stdpinii lor, e ingdduit celor ce le-au vindut si le rdscumpere pind la sfirgitul anului. Iar de nu se va intimpla aceasta pind va trece anul, sE fie cel ce a cumpdrat-o stdpin al ei gi in afard de orice rrind. Iar de va fi tarind gi sat, sd fie ingdduit, zice, sd se rdscumpere totdeauna, intorcind cel ce a vindut celui ce a cumpdrat argintul dat. Dar de nu va putea intoarce gi rdscumpdra, a poruncit sd se restituie in anul cincizeci, nepldtind fostul stdpin nimic. Cdci legea a socotit celui ce-a cumpdrat mogia cigtigurile vremii indelungate drept restituire a sumelor datorate. Acestea le-a poruncit insS Dumnezeu celor din turmd. Dar cele aie levifilor le-a rinduit aparte gi cu o cinste deosebit5, spunind cd se pot rdscumpdra totdeauna gi oprind sd fie vindute. "Cdci eceaste, zice, e partea 9i sorlu/ Ior> (Lev. 25, B-13). PAILADIE: Deci numai atita urmdregte legea 9i scrutarea ei nu ne poate scoate nimic la iveal5 din cele necesare? CHIRIL: Dar atunci cum mai e legea duhovniceascd? Sau cum nu e important sd intelegem ceea ce spune Sfinta Scripturd, pentru ce, adic5 nu se pot rdscumpdra din orag dupd ce a trecut un an, dar se pot rdscumpdra totdeauna cele din afard gi in larind ? Dar trebuie sd gtim cd pentru Durnnezeu Cel Preainfelept nu are prea mare greutate cuvintul istoriei, ci acesta urmdregte cele duhovnicegti, ldsind sd apard clare trdsdturile adevdrului. PALADIE: Ldmuregte deci ce este ceea ce spune legea ? CHIRIL: Obiectul vinzdrii e neclar gi e foarte greu de strdbdtut la el, dacd vrea cineva se-l cuprindd in intelesuri simple. Dar iI voi ldrnuri pe cit se poate 9i pe cit imi va veni mie in minte. Deci r5spunde-mi la intrebare. Cei ce obitnuiesc si devasteze cetdti gi finuturi pe care dintre oameni ii pot prinde gi anume fdrd osteneald multd ? Pe aceia care sint inlduntrul unor ziduri gi cetdfi lntXrite cu turnuri, sau mai degrabd pe cei din cimp deschis ? PALADIE.. Dar cui nu-i este clar ? Cel mai ugor de prins sint cei din cimpurile neinconjurate de ziduri. CHIRIL; Drept ai spus. Socotegte pe lingd aceasta care duc viafd mai bund gi mai demnd de om, cei ce sint in cetSfi qi intru cunogtinfa legilor, sau cei crescuti mai tdrdne$te in sate ? Fdrd indoial5, cei de la fard iqi apird mai greu viafa lor, pe cind cei dinlSuntrul cetdfilor intd-

INCI{INARE

IN DLEI'9I

ADEVAR'

V
* *

rite cu turnuri chibzuiesc mai bine gi cugetd dupd lege la cele ce le sint spre folos, avind timp de chibzuire qi cugetare. PALADIE: E adevdrat, chiar dacd li se intimpld uneori s6 fie biruifi. CHIRIL; Dar celor de la fard, dacd sint pringi, gi n-au nimerit sfatul cel bun, li se poate ierta. cdci nu sint imprejmuifi de ziduri gi nu pot chibzui atlta ca cei din cetdfi. ceilalfi vor fi invinovxfifi insx 9i socotesc cd, pe drept cuvint, dacd dupd ce au respins pe dugmani gi 'i-au salvat cele proprii, s-au predat ei ingigi de bund voie dugmanilor atacatori gi biruili de lagitatea proprie, au cdzut in stdpinirea celor potrivnici. PALADIE: Bine ai zis. , CHIRIL: Privegte de pildd pe iudei, care locuiau sfinta cetate, despre care zice Dumnezeul tuturor : <$i eu .voi Ii lor, zice Domnul, zid de toc de jur impre jur, si voi Ii spre slavd in mijlocul ei" (Zah. 2,5). Pe lingd aceasta erau infelepfifi prin lege. De aceea a gi zis : <<Feficili sintem tiii lui Israil, cd cele pldcute lui Dumnezeu ne sinl cunoscule noud.o(Baruh 4, 4). Au nu vei recunoagte cd unii ca acegtia si,nt'cu totul neatingi de ndvdlirile dracilor, dacd vor sd viefuiascd drept gi s6 se supund legilor dumnezeiegti? PALADIE; E foarte adevdrat. CHIRIL: Dar mulfimile neamurilor avind mintea mai |drdneasci gi mai asprd, pot fi prinse fdrd osteneald multd, de rdpitorul satana, fiind dezbrdcate de ajutorul de sus gi neavind legea ca pedagog. PALADIE: Aga este. CHIRIL r Agadar, iudeii, locuind intr-o cetate apdratd de ziduri gi incinsd cu ajutorul de sus gi avind o cugetare orcgeneascd gi cunoscind voinfa lui Dumnezeu, dar apoi nesocotind datoria lor 9i respingind din ugurinfd sorlul rlnduit lor, intrucit nu s-au trezit din befia lor precum s-a scris, gi nu gi-au redobindit cele ale lor, cit timp a durat anul rdscumpdrdrii, adicd al venirii Mintuitorului nostru, vor rdminea de aici inainte 9i vor fi sub stdpinirea celui ce i-a cumpdrat, adici Satanei. <<cd iatd, zice, sinteli vinduli sub tdrddelegi qi am ld.sat pe maica voastrd sub pdcate> (Isaia 50, l). Dar mulfimea nearnurilor fiind cu totul lipsitd de ajutor gi suferind de o minte fdrdneascd gi neinvdlatd pi de aceea fiind dusd in robia altora, se poate rdscumpSratotdeauna,prin milostivirea lui Dumne, zeu. cdci va recdpdta sorlul ei, ca una ce-a fost chematd la libertate in anul slobozirii, cind Hristos a slobozit toatd lumea de sub tirania dra-

f
l

464

ST. CFIRIL

AL AI,EXANDRIEI

cilor gi a scos-o din latul pdcatului 9i a indreptat-o in credinfd Si a sfintit-o in Duh, desfiintind prin crucea Sa zapisul cel impotriva noastrX (Col. 2, l2-L3), Iar posesiunile levifilor nu se pot instrdina. Cdci se pdstreaz5 ln siguranfd sorful sfinlilor Si ei au nbddjdea intdritd. De aceea a spus Hristos despre Maria cea prea iubitoare de invdtdtur5, cd partea cea bune gi-a ales, care nu se va lua de la ea (Luca 10, 40-43). Dar fie cd e vorba de mic, fie de mare, de preot 9i de popor, in Hristos e rdscumpdrarea gi siguranta nddejdii tuturor. PALADIE: Deci Israil, igi va vinde partea sa, necunoscind anul rdscumpdrdrii. Iar neamurile igi vor pdstra nddejdea 9i vor redobindi bundtdfile firii prin Hristos. CIIIRIL; Aga este. Cuvintul nostru il va pecetlui ca adevdrat Dumnezeul tuturor, ardtind aceasta pi in alt chip, prin cuvintul lui Iezechiel, din prilejul mdsurdrii casei : <<Acesleozice Domnul : de va da povdluitorul dar unuio din tiii sdi, din rnogtenirec sa, ocestc va ti iiilor sdi. Iar de va da unuia din s,lugi/e sale, vQ ti al lui plnd la onul slo' bozirii. $i-I va lntoarce povdluitorului, alard. de moptenirea Iiilor lui, care va ti a lor. $i nu va lua povdluitorul djn mo$tenfuea poporu.lui sdu co sd-i osupreascd pe ei ; din mogia lui, din moStenirea lui va da mo$' tenire liilor sdi, ca sd nu se risipeascd poporul Nleu, tiecare de la mo' gio so> (Iez. 46, 16-18). Iti este clard porunca 9i ti se aratd simplu intelesul istoriei ? PALADIE; Nicidecurn. Ag vrea bucuros sd-l aflu. CHIRIL; Povdtuitor numegte, o Paladie, pe arhiereu, care a fost rinduit sX povdfuiascd popoarele supuse. Aici aratd, aqadar, cX odatd ce sfintilor slujitori li s-au rinduit pXrfi potrivite $i cu totul alese, a poruncit ca ei sd ie phstreze pe acelea pururea 9i sd nu le poatX instrdina. Cdci de s-ar lntimpla, zice, ca unul din povdtuitori sau din slujitorii celor sfinte sd impartd fiilor sdi din partea sa vreunele, sd rdmind fixat ceea ce s-a dat gi sd nu se poatd lnstrdina darul de la cel ce l-a primit. Pentru cd nu trece mogtenirea la vreunul din cei de alt neam' ci din preofi in preoti. Iar dacd ar ddrui ceva 9i vreunuia dintre sluJitori, nu-l va poseda pentru totdeauna cel ce l-a primit, ci partea Iui se va lntoarce numaidecit la povdtuitor, ln anul slobozirii. Mai poruncegte pe lingd aceasta ca slujitorul celor sfinte sd se re' find de la dorinfa dupd moptenirea altora. CEci aceasta socotesc cd lnseamn6 sd nu ia povdfuitorul din mogtenirea poporului sdu. Oare ajunge cuvintul spre ldmurirea lucrului ? PALADIE: Ajunge.

INCTfiNARE

TilI D('II

SI ADEVAR

CHIRIL.. Agadar, mogtenirile de la pdrinti ia copii sint sigure qi statornice, pe cind cele de la stdpini la slugi se pierd gi se intorc inapoi. Aceasta a spus-o Sfinta Scripturd. PALADIE: lnfeleg. CHIRII ; Dar unul este conducdtorul nostru, al celor ce am fost indreptali prin credinf5, Hristos, Care are ca moptenire proprie pe cea a lui Dumnezeu gi ratdl. De aceea a zis : cind gi-a indreptat cuvintul cdtre El in formd de rugdciune : (Toote ale Mele, ale Tale sint, gi a/e Tale ale MeIe, Si Md voi sldvi intru ei, (Ioan 17, l0). Dar cintl undeva gi dumnezeiescul cintdref, cd suindu-se la indlfime, a robit robimea gi a dat sldviri oamenilor (Ps. 67, 19) ; .$i pe unii i-a pus in Bisericd; Lntii pe apostoli, aI doilea pe prcoroci, aI treilea pe invd.fdtori> (I Cor. 12, 2B); gi unuia i s-a d,at cuvint de lnfelepciune, altuia, cuvint de cuno;tinfd 9i cele asemenea aoestor,a (I Cor. 12, B). $i simplu vorbind, ingragd cu bunltdfile Sale sufletele celor ce-L iubesc pe El. Deci posesiunea celor ddruite le rdmine sfinlilor slujitori gi celor liberi, sigurd gi fermd. Iar celor ce au duh de robie, adicd celor clin Israil, care n-au primit credinfa liber5, ci zac incd sub jugul pdcatului spurcat 9i urit, li se instrdineazd gi li se ia gi harui dat prin Moise, adicd cunogtinla cea din lege, care cdlduzegte spre adevdr. $i n-au nici o rnogtenire cu sfinlii, nici o parte cu Hristos. <<cii celui ce are, i se vc dc gi ii vor prisosi, iar de la cel ce nu are Si ceea ce i se pare cd are se va lua de la eI" (Matei 13, l2l, Cd Israil neprimind credinfa pi neimpodobindu-se cu demnitatea libertSfii, a rdmas fdrd mo$tenire, a ardtat-o Insugi Mintuitorul punind in lumind, precum socotesc, infeiesul acestei legi. Cdci a zis celor ce s-au hot5rit sX nu asculte : <Amin, Anin, zic voud cd tot cel ce tace pdcat, rob pdcatului este. Iar rcbul nu rd.nrtne in casd.1n veac. FiuI rdmine Ln veac. Dacd.d.eci FiuI vd va elibera, veli Ii cu adevdrat liberi> (Ioan 8, 34, 36). Ia seama deci cX celor liberi se cade sd mogteneascdgi nu celor de jugul robiei. Cdci cei ce rdmin in casd sint fii, zice, gi nu robi. sub PALADIE.. Foarte subfire ai gr5it. CIIIRIL I Iar addugind legea; </Vu va lua povdluitorul d.in moStenirea poporului sdu, cc sd lase mogtenire tiilor sdi, (Iez. 46, 1g), aratd cd nu va impdrfi Hristos (cdci El este povdfuitorul nostru) unora din cei sfintifi o mogtenire ce nu e potrivitd cu ei. cxci oare nu e alta partea gi alta mogtenirea celor ce nu gi-au ddruit in intregirne viafa lor lui Dumnezeu ? $i nu alta gi cu totul deosebitd cea a celor care au fost alegi pi au ajuns pind la capet strd,lucirii in Hristos ?
30 _ SI. CHIRIL

466

SF'. CHIRIIJ

AIJ ALEXANDRIEI

PALI\DIE ; Fdrd indoiald. CHIRIL: Deci nu e frumos pentru sfinfi sd vrea sd primeasci de la Hristos cele ce Ii se potrivesc celor ce sint in lume gi duc o viaf6 nu cu totul sfinfitd, Ci neceutind nimic trupesc, toate care le cer trebuie si fie dumnezeiegti gi duhovnicegti. Aga a portrncit gi Mintuitorul lnsugi sfinlilor Apostoli sd se roage, alcdtuindu-le o rugiciune potrivitd sfintilor. CXci zice z <<Yoi aga sd vd rugafi; Tatdl nostru, Care esti in ceruri, slinfeascd-se numele Tdu i vie impdrdlia Ta i focd-se voia Ta, precum in cer ago $i pe pdmint. Piinea noaslrd ceo spre Iiinld dd.-ne-o noud astdzi ; gi ne iart(t noud gregealele noastre, precum ,Sj noi iertdm greSililot nogtri, Si nu ne duce pe noi in ispitd, ci ne izbdveqte de cel rdu,, (Matei 6, 9-13). Iar celor care cer cum nu se cuvine, cele ce nu le dd conducdtorul, sd le spunem ; <Cerefi gi nu primili, pentru cd ceteti rdu, {Iacob 4, 3). Apoi adevdrat spune cel ce zice cdtre Dumnezeu: <?u vei rdspldti Iiecdruia dupd Iaptele luio (Ier. 25, l4l. Aceasta iard$i ne-o din indicd legea zicind : "Din aceastd. pricind nu va lua povdluitorul moStenire poporului sdu, co sd lase mogtenire iiilor sdi, pentru co sd nu se risipeoscd paporul meu, tiecare de la mogtenireo sclD(Iez. 46, 1B). Pentru cd s-a pregdtit fiecdruia mogtenire proprie, gi pe mdsura faptelor lui e partea lui de la Dumnezeu. Sau poate zice cd e cu totul necuvenit sd se schimbe cei sfinfifi 9i sd pofteascd cele ce le au cei ce cuget5 cele din lume, cdci acestea sint vremelnice gi trupegti gi trec la fel cu umbrele PALADIE; Aga este. CHIRIL.' Agadar, sfinfii sluJitori au de la Dumnezeu ca rdsplatir nigte posesiuni proprii Fi niSte cetdfi deosebite de ale altora. Dar hot6rdgte sd fie comun tuturor Ierusalimul cel unul gi vestit. Cdci a zis in a doua lege : <De va veni vreun levit din vreuna din cetdlile voostre, din toate cele ale Iiilor lui Israil, in care locuieSte, precum polte.gte suf/etul lui 1n locul pe carc l-a ales Domnul Dumnezeul tdu, gi va sluji numelui Domnului Dumnezeului sdu ca toli iralii sdJ levili cane stau acolo lnaintea Domnului, va minca partea impdrlitd, atard de partea lui iamiliard vindutd> (Deut. 18, 6-8). Cdci unul fiind Dumnezeu aI tuturor preofilor de pretutindeni, trebuie sd fie unili cei ridical.i Ia aceastd store Si olegi prin hotdrlrea de sus. Aceasta s-a pdstrat gi acum in biserici gi legea e cinstitd de noi. Cdci degi fiecare din cei alegi pentru preofie are o cetate gi o parte a lui, totugi de va merge dintr-o cetate sau localitate in alta, va minca impreund cu preofii gi se cinstegte cu legile iubirii.

INCHTNARE lN DUH $I ADEVAR

3t.

Dar legea pare sH indice gi ceva tainic, precum soeotesc. Slnt pe tot pdmintul zeci de mii de localitdfi 9i cetxfi in care suflete sfinte si evlavioase ale oamenilor siujesc lui Durrnezeu, prin aceea cd trdiesc dupd lege gi vietuiesc evanghelic ai oferd Lui ca jertfd spre bun6 mire,asmd,se infelege duhovniceascd : credinta, nddejde, iubire, rdbdare, blindete, iubire de sdraci. <cd.ci cu acesle jertle se face pldcere lui Dumnezeu>,dupX Scripturi (Evr. 13, 16). Dar tofi acegtia aleargd spre o maic5, cea una Si comun5, Ierusalimul ceresc, Biserica celor intii ndscufi, frumo,asacetate de sus (Evr. 12, 22, 25), cortul cel adevdrat, pe care l-a fixat Domnul $i nu un om. Acolo vom sluji mai curat, dupd ce a fost scos pdcatul din noi cu totul, dupd ce a incetat lucrarea leului gi a balaurului, a vasiliscului.gi a aspidei. cdci <ecolo va ti, zice, cale curatd si cale sfintd se vo chema, ,gi nu se vo alla acolo leu, qi nici o Iiard din cele rele nu se vo sui acoIo, (Isaia 35, 8-9). Acolo vom minca partea impdrtitd nou5. Cdci s-a scris:."Rodurile ostenelilor tale vei mincan (ps, 127, 2). cdci oare nu e proporfionatd cu ostenelile fiecdruia rdsplata bundtdfilor, degi e tntr-o mdsurd mai mare pentru ddrnicia Stdpinului ! szsu. Pentru cd zice : <Mdsura buni, indesatd. revdrsindu-se in afard, cldtitd, vd vor da in sinu,l vostru, (Luca 6, 3B). PALADIE r Drept ai grdit.'Dar ldmuregte-mi aceasta. oare nu era ingdduit levililor ce se aflau in cetdfile pi satele lor sd slujeascd (sd jertfeascd) acolo ? CHIRIL: Desigur. cd nu. Cdci unul era cortul, gi unul altarul pe care se aduceau toate jertfele, unul templul din Ierusalim, pe care l-a zidit solomon, dupd chipul cortului acela vechi. Iar legea opregte cu totul sd se ingdduie cuiva sd jertfeascd in afara cortului acela. $i pe t'ei ce voiau sd facd aceasta, ii ameninfa o vdtdmare de moarte ti pe529b. Faptul cd Levitii de pretutindeni veneau sd slujeascE la acelagi templu , din lerusalim, prefigura faptul cd toli preotii cit qi credincioqii cu viefuire evanghelicd aleargA spre lmpdrdfia comund ,a vietii viitoare. Acolo vor primi toti bundtdlile cu mult mai mari decit cele primite aici, dar totuqi fiecare pe misura ostenelilor lui din viala aceasta. Dar aceasta nu va insemna o despdrfire intre ei. Cdci cei ce s-au ostenit mai mult primind darul unei mai mari iubiri, a infelegerii gi smereniei, se vor simfi prin aceasta m,1i apropiati de cei care au ajuns la o mai micl indltime duhovniceascd. Pe de altd parte ace$tia le va face bucuria celor de pe trepte mai de jos 9i aceEtia igi vor ardta mai multd recunoEtil{d celor de pe trepte mai inalte. ToJi vor simli ,apropiati pe tofi, deEi pentru alte motive Si cu alte simfiri. Toti slnt ln Hristos 9i El ii iubegte pc toti la fel qi le cere tuturora sd se iubeasch, dar sint pe diferite trepte ln El, urc{ ln deplind comunicare. $i toti se intregesc unii pe altii. lmbogdtirea fiecdruia va fi negrditd, rlat fiincl ci ln Hristos ei vor intilni in veacul etern miliarde de miliarde de fdpturi congtiente. Cdci dacE universul cosmi.c se alcdtuiegte din miliarde de stele, de ce nu s'ar alc6tui gi omenirea din uriliarde de miliarde de conttiinte ? Numai asa se poatc privi in mod adecvat fdptura spirituald.

r68

SF. CHIRIL

AI.

ALEXANDRIEI

de deapsa cea mai de pe urmd. Cdci a zis clar i <<IQI va iertli cincva ooie sau vilel ln tabdrd pi nu Ie va aduce Ia utile cortului, sd se piar' dd. sutletul acela din poporul luir (Lev. 17, 8-g). Iar cd in timpul acela era cu totul necesar ca cei ce voiau sd jertfeasc5 sX vind la templu li in insdsi sfinta cetate, ca se aducd jertfele dupd lege, oferindu-le cei din singele lui Levi, poti se auzi clar de la Dumnezeu' Care' zice fdtig in <a doua lege,, : oJVu vei putea sii mdninci in cetd"tile tale zeciuiala griului tdu gi vinului tdu gi a untdelemnului tdu, cele 7ntli ndscute ale vitelor tate $i ale oilor tale Si toate tdgdduielile tale cite Ie vei Idgddui $i mdrturisirile voastre 9i pirgile miinilor tale, ci inaintett Domnului Dumnezeului tdu le vei mlnca pe ele 1n locul pe care 1I va alege Domnul Dumnezeul tdu Sie-gi, tu Si tii tdi qi Iiica tc ai slugo ta gi slujnica ta $i levitul 9i strdinu/ din cetdlile tale. $i te vei veseli inaintea Domnului Dumnezeului tdu de toate pe carc vei pune mina ta. Ia aminte Ia tine sd nu pdrdsepti pe Levit in toatd vremea cit vQ trdi pe pdmlnt" (Deut. 12, I7-I9)530. Cd.ci nu te poli aqopia de Dumnezeu $i nu e primitd iertta Idrd Levit. Pentru cX mijlocesc, imitind pe mijlocitorul intre Dumnezeu 9i oameni, adicd pe Hristos. Iar spunind legea cd nu trebuie sd se sdvirtedscd jertlele fin atard de cortul sflnt, a ardtat clar cd una este Biserica gi una taina lui Hristos, Si ce nu e legiuftd, ba chiar respinsX 9i nu poale pldcea lui Dumnezeu jertta ce nu se sdvirgegte ln Biserice $r. Iar cit de multd rivnd s-d pus in pdzirea acestei porunci, vei cunoaqte 9i din aceasta : Nu e de necrezul, ba e chiar adevdrat cd cetdtile anevoie de numdrat, imprdgtiate prin toatd ludeea, erau desp5rtite de lerusalim' prin mari distanfe. $i ce greu 9i peste mlnd le venea de aici celor ce voiau sX jertfeascd pirga griului, a untdelemnului gi a vinului, sf, le duc5 atita drum ? $i poate unora le producea nepldcere osteneala cu pricina. Dar nu era frumos, ba era chiar foarte urit, ca pentru faptul cd lucrul era greu gi nu ugor de infdptuit celor de departe, sd se strice frumusetea adevdrului 9i israelilii sd nu aducd jertfele in cortul sflnt. Pentru cd degi sd se inldture in chip folositor toate piedicile ce interveneau $i se se implineasce legea cu privire la aceasta dup5 voia
530. Tot ce aveau sd mdnlnce din Jertfele lor Evreii trebuiau sd mdnlnce ln templu, ln fata lui Dumnezeu. Pentru cd acolo erau jertfite ti sfintite. Trebuia si se simt{ ln eomuniune cu Dumnezeu ln acel loc al Lui. Aceasta suslinea unitatea poporului ln fata lui Dumnezeu, sau prin Dumnezeu. Dar inchipuia qi faptul ce toate slnt ale lui Dumnezeu $i de la El' 531. Numai prin mijlocirea Levitilor se puteau aduce jertfele. Era un mod vdzut de-a se mentine unitatea poporului prin credintd, Aceasta preinchipuia faptul cd lnsusi Fiul lui Dumnezeu se va face prin lntrupare Mijlocitorul r'6zut al legiturii mintuitoare cu Dumnezeu. Iar aceasta va intemeia necesitatea preofilor uniti in credintd in acela$i Hristos, ca mijlocitori vdzuti ai legAturii tuturor cu Dumnezeu si deci sustindtori ai unititii lor. Aceasta susfine 9i unitatea Bisericii.

!_.,

I!|CEIINANEu TTTDUII STAbEVER

469

F"

legiuitorului, li indrumd lr{oise 9i tilcuiegte voia dumnezeiascd in *a doua lege, zicind : ose zeciuieste zeciuiala clin tot rodul sentinliei tale, rodul larinii tale an de an qi sd o mdninci inaintea Domnului Dumnezeului tdu, ln locul pe care-I va alege Domnul Dumnezeul l<iu, cc sd se chenre numele Lui; acolo vei aduce zeciuiala griului tdu gj ale untului de lemn aI tdu 6i cele intii ndscute ale vitelor tale ,si a|e oilor tale, ca sd inveti sd te temi de Domnul Dumnezeul tdu in toate zilele tale. Iar de nu va Ii lungd calea de la tine qi nu ve! putea sri /e oduci pe ele, cd e departe de Ia tine locul pe care-I va alege Domnul Duntnezeul tdu' ca sd se cheme numele Lui acolo, c,a sd te binecuvinteze pe tine Domnul Durnnezeul tdu, sd le vinzi pe acelea pe argint ^5isd iei arginIul in miinile tale qi sd mergi Ia locul pe cate iI va alege Domnul Dumnezeul tdu, ca sd se cheme nutnele Lui acolo. $i vei da argintul 7:e tot ce va potti sutletul tdu ecolo, pe vite .pi oi, sau pe vin sou pe sichero, sau pe tot ce va potti sutletul tdu, 6i vei mincu acolo inaintea DomnuIui Dttmnezeului tdu ti te vei r.'ese,litu gi ccsa ta si levilii din cetdlile tale, pentru cd nu esle lui parte nici sorl cu tine (Deut. 14, 22-221. Observi buna lntocmire a legii , cum netezeqteurcugul gi face ugor de strdbdtut cele anevoie de ajuns gi ugureazd cele foarte grele ? $i aceasta socotesc cd este ceea ce s-a spus prin cuvintul proorocului: <caIea binecredinciogilor s-a tdcut dteaptd si pregdtit e d,runtul celor binecredinciosi" {Isaia 26, 7). Dar ia searla cd pretutindeni se ridicd in mod necesar levitul, legea ardtindu-se in chip clar ch nu primegte Dumnezeul tuturor jertfd din mind nesfinliti gi adusd contrar legii. PALADIE: Deci s-a cinstit totdeauna neamul levitic, CHIR|L; Aga este Paladie. Pentru cd preotut e chiJtul (tipull Si Iorma intipdritd a lui Hristos. cdci Emanuil s-a numit dupd scriptnri, mijlocitotul intre Dumnezeu Si oanteni, apostolul gi arhiereul mdrturisirii loastre (I Tirn. 2, 5 ; Evr. 3, 1), care nu prin singe de tap_igi de vifei, ci prin slngele pr'opriu a intr'at in sfinta sfintelor od,atd,vegnicd rdscumpdrarea aflind. $i printr-o singurd aducere a clesdvirgit pentru totdeauna pe cei ce se sfinlesc, dupd Scripturi (Evr. 9, l2_ t}y ssz. Dar privegte, de voiegti ,gi in alt mod incununat pe preot cu slava lui Hristos. Cdci El strigd fdtit ti zice: <Nici Tatdl nu jud.ecdpe nimeni' ci toatd judecata a dat-o Fiu|ui, ca toli sd cinsfeascd.pe FiuI, precum cinslesc pe Tatdl" (Ioan 5, 22-23). Iar prin glasul unui sfint
532. Unu'l fiind Mijlocitorul, in mod necesar cei ce trebuie sd implineascd slujba de mijlocitori vdzuti asemenea Lui 9i continuatori ai Lui, trebuie sd poarte fie chipuri ale Lui, lntipirite de Unul $i Acelaqi Hristos. Aceasta se aratd in primul rlnd prin faptul cd toti lI prezinttr prin invEt6tura lor pe El gi prin actele de slujire {Taine), actele (jertfa 9i inrrierea) Lui.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRTEI

zice: <lJnul esle legiuitorul gI judecdtorltT,, cuvint aflat in Sfintele Scripturi (Iacob 4, l2). Dar gi dumnezeiescul David cintd : <Dumnezeu' judecdtor ester (Ps. 49, 6) s33. Demnitatea aceasta strdlucitd dind-o legiuitorul celor din slnge sfinfit, zice in <a doua lege,, : olar de nu vei putea gdsi o dezlegare 1n judecata dintre singe qi singe $i lntre iudecatd. Si iudecatd $i intte a' tingere Si atingerc gi inlre ceartd Si ceartd, pricini de iudecatd in cetd' lile voastre ; sculindu-te, sd te sui Ia locul pe care il va alege Domnul Dumnezeul tdu ;i sd mergi Ia preolii levitri gi la iudecdtorul care va Ii 1n zilele acelea. $i cercetind ei, f,ti vor spune lie iudecato. Si vei tace dupd cuvintul pe care-I vor spune lie din toate cite li se va alege fie. Dupd legea Si dupd judecata pe carc o vor spune fie, sd.foci' Sd nu te abali d.e Ia cuvintul pe care-I vor spune lie, Ia dreapta sau Io stingo. $i omul core va tace din mlndrie sd nu osculle de preotul carc std de tald sd sluieascd in numele Domnului Dumnezeului tdu, sou de judecdtorul care va Ii in zilele acelea, sd moard omul acela $i vei ridica pe cel rdu din Isrcil. $i tot poporul auzind se vc teme 9i nu va mai tace pdgindtate, (Deut. 17, B-13). Vezi cum poruncegte legea limpede celor ce voiesc sd pirascd pentru orice pricind pe cineva, sd ia ca judecdtor $i cunoscdtor pe ?reot ssn. Dar sd iei seama sd faci dupd toate cite iti va legiui fie. <Cd buzele preotului vor pdzi judecatd. gi Jege vor cere din gura luir, dupd cuvintul proorocului (Maleahi 2, 7). Cdci nu legiuiegte el, ci aduce la cale dreaptd, interpretind fdrd pdrtinire ceea ce vrea legiuitorul. $i fiind cel mai bun susfindtor al dreptdfii, cintdre$te cu grijd judecata de fiecare datd. De aceea pe cei ce nu vor sd asculte ii ajunge osinda sdlbdticiei 9i mindriei gi se hotdrdgte impotriva lor ceea ce intrece toate relele, adicd moartea. Cdci va muri, zice, cel ce va dispretui pe preotul care st5 de fafd sd slujeascd intru numele Domnului Dumnezeu. Deci mare si minunat lucru este, cu adevdrat, a sta inaintea lui Dumnezeu. Deci qi a-I sluji. Iar cel ce a necinstit pe slujitorul lui Dumnezeu, va fi sub osindd Si chinuri, gi cel ce disprefuie'gte aceastd demnitate dumneze533. Dacd chiar judecata a dat-o Tatil Fiului, pe El trebuie sd'L sldveasci Si preotii in invdldtura 9i actele slujirii lor. Cdci altfel Hristos le va spune la judecati gi Ior 9i celor care le-au urmat, sau care n-au urmat preotilor : <Nu rrd cunosc pe voio. <Nu sint Eu cel propovdduit qi sldvit de voiu. <Ducefi-vd la acela>. Preotilor care s-au abdtut de la l{ristos cel ,adevdrat, le va spunc: (N-ali fost chipurile Mele, intipbrite de Mine>. Iar celor ce s-au depertat de preotii Lui, lc va spune: <Nu M-a[i primit pe Mine Cel intipdrit in slujitorii lr{eio. 534. Dacd Hristos va judeoa la sfirgit: dacd cineva a linut calea dreaptd ce duce spre fericirea do veci aflatd in El, sau nu, urmeazd cd preotul care poart{ chipul lui Hristos lmpreun6 cu toti preotii, poate judeca ln cursul viefii de aici dacE cineva merge sau nu lmpreund cu sine pe calea lui Hristos. Pe cel ce nu oscultd pe preot i,l atleaptd moartea suJleteoscd vegnlcd.

INCHINARE

III

DUH

SI ADEVAR

471

iascd va suporta pedeapsa amar5 a mindriei. Dar gi pe lnsu$i Domnul nostru iisus Hristos ll vom afla purtind grij6 de respectareaacestei legi. cdci a zis popolului iudaic : <pe sceu nu| Iui Moise ou $ezut carturarii .9i fariseii. Deci toate cite vd vor spune voud, Iacefi, ctar dupd taptele lor sd nu iaceli" (Matei 23, 2). Drept aceea nimeni sd nu judece pe preot, chiar dacd s-ar ardta neglijent gi chiar dacd ar fi cu nepdsare fafd cte viala cea dup6 lege sd i se dea ascultare cind tilcuie;te legea. cdci pdtimeqte in cele ale voinfei lui, dar expricd cele ale lui Dumne- zeu. $i nu trebuie disprefuite cele ale lui Dumnezeu pentru cele omene9ti. PALADIE: Desigir cd nu. CHIRII : Cd demnitatea preofiei este strdlucitoare qi vreclnicii cu adev&rat de respect, poli cunoagte gi din aceasta: Ea are un inceput gi un sfirgit sl{vit. Cdci nu se poate ascunde cineva o<lald chemat la preofie, ori chemat de Dumnezeu la locagurile de sus qi din cer, sau sd lase altuia preofia. De aceea gi Hristos zice c6 cei ce slujesc neamurilor, ba gi israelifilor propovdduirea evanghelicd, vor fi r,estiti $i vor dobindi o slavd vrednicd de respect <<cii nimeni, zice, aprinzind o luminare, nlt o pune in /oc nscuns, nici sub pal, sau sub obroc, ci in sfepnic, ca toli cei ce intrd., sd vadd lutnina, (Ioan, 11, 33). Cd e ade_ vdrat ceea ce s-a spus, cd slujitorul dumnezeiescva fi in slavd vestitd gi admiratd, sd ne incredinteze gi clumnezeiescul Isaia, care strigd : <suie-le pc muntele inalt, cel ce biner,.e,sleqti sionului, (Isaia 40, g). ?ALADIE: Cd acesteaaga sint, e limpede pentru oricine, Dar arat5 cum ni s-a zugrdvit chipul (tipul) acestui fapt de Sfinta scripturii. cHIRIL.'Dar, o prietene,poti sd vezi foarte ugor ca in nigte chipuri (tipuri) mai groase, zugrdvit acest lucru. cdci a spus Durnnezeu in ' uNumeri,, cdtre preasfintul Moise : <Ia pe Aaron si pe Eteazar, tiul lui, gi suie-i pe ei in muntele or, inaintea a tcatd aclunarea. $i d.ezbracd pe Aaron de t,e$mintul lui 6i imbracd pe Eleazar, tiul |ui, gi Aoron se t'a adduga gi vo muri ocolo. gi o fricut Moise dupci cum i-a poruncit Domnul 1ui gi j-o sujt pe ei ln muntele or, inaintea a toatd aclunarea, $i a dezbrdcat pe Aaron d.e vegmintele lui si I-a imbrdcat pe Eleazar, tiul lui, cu ele. ^ti o murit Aaron pe virlut muntelui, (Num. 20, 2s--2g1, vezi cum se roagd Aaron, avind sd moard gi sd sfirgeascd, sd-i urmeze in preolie cel din el, adicd Eleazar ? Iar muntele inseamnf, faima gi indlfimea gi striilucirea slavei, pe drept se poate spuner asadar, oricui e ridicat la treapta preoliei ; cNu poate cetatea sd se cs: cundd, deasupra muntelui stinct> (Matei S, l4).

CARTEA A PATRUSPREZECEA Cei ce vor sA intre in biserici, trebuie si fte curati 9t spilafi de pata picatulul Si aga s5 se infiligeze lul Dumnezeu

Socotesc cd despre cort Si despre preofi gi desprc slujirea leviticd am spus destule gi am cugetat in amdnuntime. Dar se cuvine ca cei ce voiesc sd viefuiascd drept qi sd-li inconjoare capetele lor cu o cunund preafrumoasd a petrecerii in Hristos, s5 se lndemne unii pe allii, zicind : <venifi sd ne suim ln muntele Domnului Si in coso Dumnezeului lui lacob; 9i ne vc vesli noud calea Iui gi vom umbla in ea, (Isaia 2, 3). Atunci cei ce vor primi acest cuvint strdlucitor gi folositor, vor sdlta strigind : <Vese/ilum'am de cele spuse mie. In casa Domnului vom mergeD (Ps. 121, 1). Dar cei ce se grdbesc sd meargd in casa Domnului, ce scop au gi mintea lor spre ce cautd ? $i ce doresc sd facd, mergind spre cortul sfint gi dumnezeiesc? PALADIF.; Lucrul e cu totul clar. Cdci s-a scris: ^Inchinali-vd Domnului, in curtea stintd a Lui), (Ps. 121, 1). $i : "Ridica[i Jertte $i intrali in curlile lui" (Ps. 95, 9). CHIRIL : Asadar, unii intrd in casa Domnului 9i in curfile Lui aducind jertfele pentru ei in$igi, se infetrege cele duhovnicegti, qi venind cu inchinare spirituald. PALAIDIE: Aga este. CHIRIL: Vom socoti deci cd cei ce vor sd itrtre, trebuie sd intre simplu, nefiind spdlafi de pbcat, nefiind izbdviti de vicii, fdrd pata poftei trupegti gtearsd, ci avind mintea intinati 9i inima inveninatd ? Nicidecum. Ci impodobifi de strilucirea cea intru Hristos 9i scinteind de fnrmuselea atotfeluritd a virtufii preaiubite de Dumnezeu. PALADIEi A$a este. Socotesc cd trebuie sd se meargd sub ochii Domnului, dupd ce s-a gters toatd pata din cugetdrile noastre. CHIRIL: Drept ai grdit. Pentru c5. aceasta face pe cel bolnav de ea urit Si vrednic de lepddat 9i il scoate din mulfimea sfinfilor. Aceasta lnfelegind-o foarte bine dumnezeiesc'ulPavel, scrie : <Ridicali pe cel rdu dintre voi> (I Cor. 5, 13). $i nu aS spune cd fapta aceasta sd fie rodul unor obiEnuinfe sdlbatice, ci un mijloc infelept de asigurare.

rNeHrNAnEtrir DnE si lbsvrn

473

Cdci (putin aluat, zice, dospegte toatd frlmfurtdhrra,r (I Cor. 5, 6!. Aceasta ne-a ardtat-o prin ghicitur5 9i o lege sftntd. Cdci s-a scris Yorin <<Numeri>> ($i a grd.it Domnul cdtre Moise, zicind: : pe tot Ieprosul Si pe beSte IIIIoT lui Israil ti sd scootd din tabdrd tot cel cu scurgerea sdminlii gi pe tot cel necurat de dupd mort de Ia partea bdrbdteascd pind la partea Iemeiascd., scoateli-i alard din tabd.rd, ce sd nu spurce taberile lor, ln care petrec Eu 1nfue ei. $i au tdcut aSa tiii lui Israil" (Numeri 5, 1-4). Dar oare nu e drept sd se spund ci e foarte impovdrdtoare gi greu de suportat sarcina legii ? Cdci observX cd gi pentru boli fdrd voie rinduiegte pedeaps5, mdcar cd trebuie sX ne fie mild de cei prinpi de astfel de nenorociri. Pentru ce, ar intreba cineva nedumerit, gi cu drept cuvint, a scos afard din casd Si a aruncat pe lepros, ba pe lingd aceasta gi pe cel stdpinit de boala curgerii de sdminfd, ca gi pe cel necurat pentru atingerea de mort ? PALADIE: Nu pot intelege, deci ldmuregte-mi-o tu. CHIRIL: Socotesc cd nu pentru lucrurile materiale gi trupegti era grija cea mare a lui Dumnezeu, ci prin ele preinchipuia slujirea dumnezeiascd gi duhovniceascd. Cdci se pedepsesc cele in afard de lege. $i cite se abat de la ceea ce se cuvine, se afld sub judecatd gi osind6; dar boala trupeascd nu se impotrivegte legilor in nici un fel. Deci ea va fi, pe drept cuvint, departe de pedeaps5 qi nn are de ce sd fie irivinovdtitf, de cineva. Sau oare nu e limpede oricui cd nimeni nu bolegte de bun5voie ? Cdci cred c5 fiecare are cea mai mare dorint5 sd fie sdndtos. PALADIE; E adevlrat. CHIRIL: Agadar, chiar dacd cuvintul istoriei are ceva lipsit de frumusete, nu are nimic supdrdtor, dac5 se scot la iveal5 cele duhovnicepti dupd voia legiuitorului. Deci lepra este o boald care omoard trupul gi ll roade foarte tare. De aceea gi dumnezeiescul Moise, cind s-a umplut de leprd sora lui Maria, fiind cuprins de teamd 9i de mare descurajare, se rulla, zicind z <Dumnezeule,md rog lie, vindecd-o pe ea,r. Q{si a zis : "Sd nu Iie ca o lepdddturd ce iese din pintecele maicii, cd se mdnincd jumdtate din cdrnurile ei, (Num. 12, l1-13). Iar de curgerea de sdminf{ ce sd mai spun ce boald e ? Cdci gtie oricine. In sflrgit, faptul cd unii slnt necurafi pentru atingerea de mort indicd aceasta: Atingerea de mort gi venirea aproape de cadavru o imputa legea celor vechi ca un mod de necurdfie, infdtigind moartea ca uritd de Dumnezeu, Cel ce toate le poate face vii. Dar Si altfel, ea ard-

474

F.

EHTNTT AL AAEXANDAIEI

ta printr-un chip (tip) material, moartea minfii gi sufletului. Iar mintea moartd 9i inghelatd e cea iubitoare de pdcat gi obignuitd sd fie lipsitd de bdrbdtegtile fapte bune cele spre viald 535. Dar de se intimpla sd moard vreunii, era numaidecit necesar ca cei de-un singe gi apropiafi dupd neam sd vind qi sd facx cu el cele legiuite. Mdcar cd gi acegtia erau necurafi dupd lege, dar nu cu totul gi pentru totdeauna , ci exista un mod de curS|ire pentru ei. Socotegti indesLuldtoare tilcuirea istoriei ? PALADIE ; Fdrd indoiald. CHIRIL; Dar sd trecem la o inlelegere duhovniceascd gi sb spunem cd leprosul inchipuiette pe cel impuns de feluritele patimi din tinerefe. Iar acestea sint faptele cdrnii, pe care ni le-a numdrat preainfeleptul Pavel, zicind z Curvia, necurd.lia, slujirea la idoli, du;mdniile cearta, miniile, pisntele> (Gal, 5, 19-20). Celdlalt, adicd cel cu scurgerea sdminfei inchipuiegte pe cel ce se migcd neincetat ti fdrd friu in intindciuni, iar capacitatea firii spre rodirea virtuoasd gi vrednicd de laudd o cheltuiegte in nimicuri. PALADIE: Ce vrei sd spui ? CHIRIL: S-ar putea vorbi mult despre toate. Dar md voi folosi de o pildd unici, limpede gi vdditd, spre dovedirea a ceea ce am spus. Cei ce au mintea inzestratd gi subfiatd, dacd o apropie de raliunile adevdrului, oare nu vor culege pocloaba dogmelor drepte gi adevxrate ca pe un rod minunat ? PALADIE ; FdrH indoiald. CHIRIL: Iar cei ce nu vor sd cugete gi sX facii aga, ci abdfind mai degrabd mintea de la calea necesard, gi fdcind-o apdrdtoarea unor dogme neevlavioase, sau ardtind-o slujitoarea rdutdtii din lume, o face maica a toatd viclenia 9i ingeldciunea. O fac sd-gi piardd destoini535. Sfintul Chiril di o explicare spirituald tuturor celor din legea veche. Jertfele de animale :slnt jertfe ale sufletului; bolile trupetti osindite slnt toate ale sufletului. Se osindegte nu atingerea de mortul trupesc, ci de mortul Sufletesc. Mort sufletesc e omul rece gi fdrd putere pentm orice glnd 9i faptd bund. Mai jos se va ardta ci atingerea de acest mort sufletesc inseamnd molipsirea de patimile lui ucigAtoare de suflet. Dar el nu dd totu$i o importanfd micar preg{titoare gi actelor gi stdrilor trupeqti din Vechiul Testament. Cdci sint poruncite 9i ele de Dumnezeu 9i prin ele se implinegte voia Lui. In diruirea unor bunuri ur,ateriale lui Dumnezeu' se aratd vointa de jertfd a omului. Bolile trupegti sint ln general gi ele, urmdri ale sldbirii firii omenegti dupi pdcat qi aduc o slSbire sufleteascd. Moartea trupeasce e un punct final al mortii suflete$ti. Cum s-a ardtat ln unele note ,anterioare, omul este un intreg. Cele sufletegti se imprimd ln cele trupe$ti 9i viceversa. E un obicei simplist a privl sujletul Si trupul ca doud entitdfi unite doar ln mod exterior. Chiar puterea mintultoare a lmpdrtdgirii de trupul 9i slngele Domnului, arattr implicarea celor spirituale tn cele ale trupului.

INCTuNARE tN DUlr gr'ADEVln

415

cia spre bine ln ceea ce nu e de nici un folos. Aceasta ne indicd pe cel bolnav de curgerea sdmintei gi purtdrile lui ne infdfigeazd o boalil sufleteascd asemdndtoareacestei boli trupegti 536. PALAQIE: Drept ai spus. CHIRIL; Iar cel necurat pentru atingerea de mort inf6tigeazd pe cel ce s-a fdcut pdrtag de moartea altora gi s-a molipsit din ugurdtate de pdcatele strdine. cdtre aceasta a zis si dumnezeiescul David : *Docd vdzind un ILtr, ai Iugit impreund cu el, Si cu preacuryarul partea ta ai pus" (Ps. 49, 19). Cdci precum sdvirgirea celor netnJaduite vatdmd 9i omoard sufletul gi mintea, aga Fi consimfirea cu cei ce le sdvir$esc. $i cel ce voiegte impreund cu fdptagii ingipi, e pdrtag la pdcat. Cdci nu e fdr5 vind. De aceea gi Pavel zice: <Pdstreazd.-te tine curot .ti nu te pe tace pdrtas ]a pdcate strd.ine> (I Tim. s, 22). Aceasta inseamnd, socotesc, a se intina cineva spiritual prin atingerea de mort. PALADIE; Aga se vede. ' CHIRIL: Deci a poruncit sd se despartd leprosul gi cel cu scurgerea slmintei gi cel necurat pentru ,atingerea de mort, de adunarea bisericeascd, neldsind pe cei ce nu gi-au spdlat necurdfia sd se amestece in cetele sfinfilor. cdci zice : <<Ce pdrtdsie are lumina cu intunericul? Sou ce parte are credinciosul cu necredjncjosu/?ll (II Cor. 6, l1). PALADIE : Agadar, e primejdios a merge in casa lui Dumnezeur aga zicind, cu picioarele nespdlate. CHIRIL: E de tot primejdios, dacd e adevdrat cd nu e fdrd pagubd a te ciocni de Dumnezeu. Dar scoate gi pe altii din curtea sfintd, zicind in <<a doua lege> : <Nu vo intra cel rdnit, bolnav gi scopit in biserica Domnului, nu vo intra cel ndscul din curvd in biserica Domnului. Nu vo intru Amorit si Moabit in biserica Domnului i pind la aI zecelea neem nu va intra in biserica Domnului gi pind in veec, pentru cd nu v-a intimpinat pe voi cu piine $i apd in cale, clnd ali purces voi din Egipt si pentru cd au lrimis asuprc ta cu platd pe valaam, IiuI lui Beor din Mesopotamia ca sd te blesteme pe tine. gi n-a voit Domnul Dumnezeul tdu sd aud.dsie valaam.Si a intors Domnul Dumnezeul tdu blestemele in binecuvintare
536. Mintea e fdcutE lntr-o corespondentd cu rafiunile sau cu sensurile adevErului, sau ale realitdtii. cind e folositE pentru a strimba, a acoperi rinduiala realitdtii, ea simte cd face o lntrebuinlare strimbi de ea insdgi. Atunci totul se umple de lntuneric in fa+f .ei. Dogmele nu sint decit sensurile drepte ti adevArate ale realitelii care o explictr 9i o fac luminoasE pe aceasta. EIe,' sint, de aceea, rodul unei fol-osiri drepte a minlii. Realitatea nu po'ate ti explicati sau nu-pi descoperE sensul fdrd un Dumnezeu personal 9i iubitor,'deci fdrd un Dumnezerr in Treime, Revelafia' zistr supranatura]a, e necesard, pentru cE ne-am obignuit sd facem un uz strimb de minte.

&

SF. CHIEIL

AL

AI,E:(ANDRIE1

cd te-a iubit pe tine Dcmnul Dumnezeutr tdu. Nu vei grdi cele de pace pi cele de tolos lor, toate zilele vielii tale in veac, (Deut. 23, l-4). PALADIE; Ag dori sd aflu ce se infelege prin bolnav, rdnit 9i scopit, amorit gi moabit. CHIRIL; Ascult5. Modnrl prin care se fac famenii nu e unul, Paladie, ci se zice gi se descoperd cd e lndoit. Unii nu slnt cu cele bdrb5teqti, tdiate pi smulse i allii le poartd incd dar rinite gi bolnave gi neinstare de nici o treabd. Unii gi-au tdiat cu cruzime 9i in chip condamnabil pdrticica fdcdtoare de copii a trupuiui, alfii sint nelucrdtori spre cele ale bdrbatului ; desi se afld in firea gi in virsta bdrbatului. Iar cele bdrbXtegti sint simbot al bdrbdfiei. Deci prin cel bolnav trebuie s5 intelegem pe cel al cdrui suflet gi minte nu sint smulse cu totul, ci plstreazd in sine zdrobitd bdrbdtia spre cele bune; iar prin cel scopit, pe cel ce le-a pierdut cu totul 9i e lipsit de cele ce sint mai proprii bdrbafilor. Dar e acelagi pdcat a nu voi cineva sd se poarte ca un bdrbat 9i a nu voi sd se poarte deplin ca un bdrbat. PALADIE.' Ce vrei sd spui ? CHIRIL; Unii au cdzut in poftele trupepti, lSsind toate frinele patimii 9i aruncind mintea putrezite qi afemeiatd in pldcerile nerupinate. Alfii admirH lnfrinarea gi incearcd uneori sd intreprindd faptele ei str5lucite, dar se tem de impotrivire gi nesuportind atacul pldcerii, se incovoaie spre molegeal5.Deci nu vei numi oare, 'c'udrept cuvint, pe cel ce-a renunfat pentru totdeauna la faptele bdrbdfiei, scopit ? Iar pe cel ce are in minte voinla de-a se purta bdrbdtegte, dar nu poate sd-gi infdptuiascd virtutea, nu-l vei socoti bolnav, rstrdmutind cu inteligentd bolile trupului la calitatea purt5torilor $i luind cele sensibile ca icoand a celor spirituale pi nev{zute ? PALADIE: Chiar apa voi face. CHIRIL: Iar impreund cu acestia erau scogi amoritul gi moabitul ca lipsifi de credinld gi cu totul uriti, ce n5vdlind intre sfinti 9i intre cei obignuifi sd se poarte in chip vrednic de laudd, ca nigte lei' 9i trimifindu-9i in ei sdgetile pismei Si birfelii. Amorifii sint chipul (tipul) ere' ticilor fdr5 omenie, iar moabilii ai celor aflati incd in rdtdciri idoleqti gi supugi rdutS|ilor dracilor. $i unii 9i alfii sint uritori de Dumnezeu 9i bolesc de aceeagiob:dznicie impotriva sfinlilor. PA4LADIEr Nu infeleg prea bine ce spui. 3HIRIL; Vei intelege bine gi nu peste mult. cdci amoritii fiind din Esau, erau apropiati in sflmintd 9i de acelagi singe cu fiii lui Iacob' adicd cu cei din Israil. Dar dispretuind nu ptiu cum insdgi firea, dez'

INCHINARE

IN DUH $I ADEVAR

ff
3'

minfeau moravurile rudeniei gi se ardtau duri gi neincovoiafi faf[ de cei apropiafi 9i de un singe, adicd fafd de israelili. cind Israil pornind din Egipt trecu prin finutul amorifilor, tl rugd ca pe un frate pe locuitorul ei s6-l lase sd treacd 9i sd aibd mild de ei, cei bdtufi de nedreptdfi. Dar acela nu i-a ldsat. Dar ce spun aceasta? Dimpotrivd, ia armele gi pornegte rdzboiul. $i ar fi supus altor nedrept5fi grele, dacb, potrivit descoperirii dumnezeiegti, Israil nu s-ar fi abdtut din drum. Dar iatd cum e scris : $i o frimis Moise vestitori din codig Ia impdratul Edomulu,i, zicind : Acestea zice lratele tdu lsraiJ ; Tu stii toatd. asupfirea ce ne-a allat pe noi. $i au coborit pdrinlii nostri in Egipt qi om locuit ln Egipt zile multe si ne-au necdjit pe noi egiptenii si pe pdrintii nogtri. gi ou slrigat cdtre Domnul 9i a auzit Domnul glasul nosfru gi trimifind. ingerl n:d scos pe noi din Egipt. $i ocum sintem in cetatea cadig, de lingd hotarele tale. vom trece prin pdmintul, fdu. Nu vom trece prin larini, nici in vii, nici vom bea apd din tintinile tale. vom merge pe drumul 1mpdrdtesc. Nu ne vom abate nici la dreapta, nici la stinga, pind vom trece de hotarele tale. gi a zis cdtre el Ed.om.Nu vei trece prin pd.mintul meu. Iat de nu, cu rdzboi voi veni lntru lntimpinarea te,t (Num. 20, 74--18). gi dupd altele : <gi a iesit Edont intru intimpinarea lui cu mullime grea gi cu mind. tore. gi n-a voit Ed.om sd deo /ui Israil voie sd treacd prin hotarele lui. $i s-o abdtut Israi| d.e Ia el, (Num. 20,20-21). Oare nu e clar gi lSmurit cuvintul ? PALADIE: Nu de tot. CHIRIL: Nu intelegi cd unili cu israelifii prin legdtura rudeniei s-au dovedit prin fapte nemiloli pi duri, nedeosebindu-se intru nimic de fiarele sdlbatice ? ciici trebuind sd se milostiveasc5 de aceia ca de nipte frafi ce se aflau in greutdfi gi osteneli, ei au iegit cu ameninfare. De aceea zice legea : oNu vor intre in biserica Dotnnului, pentru cd nu v'au intimpinat pe voi cu piine si apd., cind. ali purces voi din Egipto, adicd pentru lipsa de mil5 care a ajuns pind la cruzimea unor moravuri sdlbatice. Dar pofi vedea cE aga se poartd fafd de noi care mergem pe drumul drept, noroadele gi conducdtorii ereticilor. cdci prin faptul cd cunosc pe unul gi singurul Dumnezeu gi ratdl gi primesc credinfa in Fiul si Duhul, sint frali cu noi, dar nu au o opinie cu totul sdndtoasdgi adevdratd a fr5fiei cu noi 9i falsificd prin voinfd rudenia ; iar clnd ne afldm in prigoniri, nu ne dau ajutor, ci mai degrabd ne gi impovdreazd cu asuprirea lor. <Dinfre noi au ieSit, zice, der nlt erau. dintre nojr, dupd cum s-a scris (I Ioan 2, 19). cxci de erau dintre noi, ar fi rdmas cu noi,

r
F

SF" CHIRIIT

AI'

ALEXANDRIEI

Unora ca acegtia care poartd mascd a ceea ce se cuvine, dar nu obignuiesc sd facd cele spre slava lui Hristos, le spune, pe drept cuvint, Minttritorul : <CeJce nu e cu Mine, impotriva Mea esfe; $i ceJ ce nLt odund cu Mine, risipe,gle> (Luca 11, 23). Oare nu ti se pare cd cuiburile urite de Dumnezeu ale ereticilor seamdn5 cu amoritii, suferind nebunegtede lipsa mitei gi a iubirii de Dumnezeu ? PALADIE.' A;a este. CHIRIL; Dar privegte, dacd vrei, $i pe moabitii, care pe fafd erau cei mai mari du5mani ai celor ce voiesc sd slujeascd Unicului Dumnezeu dupii fire gi cu adevdrat. Cdci erau inchindtori ai idolilor, increzinrlu-se in chip deosebit in ghicituri 9i vrdji 9i speriindu-se nu pufin de zborul pdsdrilor. $i scrignind din dinfi in fafa izbinzilor lui Israil au pldtit pe Valaam $i l-au indemnat sd-l blesteme. Dar prin puterea negrditd a lui Dumnezeu, gura Vrdjitorului s-a mutat spre binecuvintdrile nevrute de ei. Aga este rdzboiul elinilor impotriva noastrd' Din pizma ce o au impotriva slavei Mintuitorului, ei ridicd impotriva noastrA toatA puterea diavolului, pe care o surpd harul dumnezeiesc Ai de sus, pricinuind molegirea turmei dracilor gi preschimbind uneltirea in ceea ce ne poate veseli. PALADIE; Aga este. CHIRIL: Iar amorililor 9i moabitilor nu se ingiduie sd intre in cele sfinte, Si pe bund dreptate. Cdci cei ce au indrdzneli fr5|egti pri' mejdioase gi cutezanfd dugmdnoasd, se cuvine sd fie supugi unor pedepse egale. Dar privegte grija legii de-a ne feri de primejdie. Cdci desparte cu totul pe sfinli de aceia gi indeamnd ca nici in convorbire cu aceia sd nu intre, zicind : <<NuIe vei grdi cele de IoJos 1or, nu Ie vei spune, in toate zitele tale, in veacr. Oare nu aceasta este in mod clar, ceea ce ne-a invdfat gi doimea de sfinli, Pavel gi Ioan ? Unul a spus : aDe vine cineva la voi 6i nu aduce aceastd invd.fdturd, sd nu-i spunefi: bucurd"-te (II Ioan 10) ; gi aceasta este, dupd cum socotesc, egal cu: /, <Nu vei grdi cele de Iolos Jor>. Iar celdlalt Tise i <(De omul erctic dupd lntiia gi c douo stdtuire, te iere$ti gtiind cd unul ca acesta s-a rdzvrdtit," (Tit 3, 10). Aceasta este egal cu : <<NuIe vei grdi cele de folos lor>. CSci legea spune sb ne ferim de cei foarte strimbati la cuget, ca de nigte nebuni furiogi, zicind ; <<Umblali ln lumina fiocului vostru Si in llacdra pe carc atri aprins-o,, (Isaia 50, 11), Amoritului ii este opritd intrarea pind la aI treilea neamr iar moabitutui pind la al zecelea, Dumnezeu ardtinclu-ne, precum socotesc, din timp mdrirea miniei Lui asupra arntndurora. Cdci pe drept cuvint, osin'

,r'
*

INCTMVARE IN DUH.SI ADEVAR

da ereticilor e mai micd. Despre ei ar putea spune cineva ea gi despre iudei : <Le dau mdrturie cd rivna lui Dumnezeu o au, d.er nu dupd cuno$tin|d> (Rom. lo, 2). Cdci inchipuindu-9i cE grdiesc cele drepte gi sint infelepfi, nu bagd de seamd nenorocifii cd se rdzboiesc impotriva dogmelor adevdrului ; 9i stdpinili de o rivnd falsd ei socotesc cd vorbesc in favorul slavei lui Dumnezeu, irnpotrivindu-se celor ce grdiesc drept. Iar moabifii, adic6 turmele elinilor, se rdzboiesc cu slava dumnezeiascd in chip descoperit 9i f[fig 9i fdrd nici o refinere. De a,ceea legea le impune o pedeapsd mai apisdtoare. Dar gi pe unii qi pe arfii ii scoate din locagurile sfinte, ca spurcali gi uriti de Dumnezeu. PALADIE r Agadar, e un lucru pdgubitor gi pricinuitor de intindciune a intra chiar gi numai in vorbd cu cei strdini gi cu cei de alte credinte. 1HIRIL: Bine gindegti. De aceea gi legea ii desparte pe cei spdlati gi curafi gi proprii ai lui Dumnezeu de spurcdciunea uritd a acelora. ".si va li c1nd. te va bdga pe tine Domnu| Dumnezeul tdu in pdmlntul 1n care vei intra sd-l mogtenesli si va pierde neamuri mari si multe si puternice de la iala ta, pe heteu si pe ghergheseu pe amoreu si pe hasi naneu $i pe terezeu gi eveu gi ebuseu, $apte neamuri mori gi mai tari decit voi 6i-i va da pe ei Domnul Dumnezeul vostru ln mlinile tale Si 1i vei cdlca pe ei, cu pierd.ere sd-i pierzi pe ei. Sd nu taci cu ei legdmint, nici sd-fi tie mild d.e ei, nici sd te incuscregti cu ei. Fiica ta sd nu o dai Iiului /ui gi Iiica lui sd nu o iei |iului tdu. cd va despdrli pe tiul tdu de Mine gi va sruji altor dumnezei>. Deci legea e precautd. <Nu vei lace cu ei legdmint>>,zice, cdci nu se poate impdca gi uni cel spurcat cu cel sfintit, care se afl6 in ceafd gi intuneric cu cel luminat, cel neprirnit cu cel primit, cel ce intrd in cortul sfint gi dumnezeiesc cu cel alungat din el. PALADIE.' De ce aceastd precaufie a legii ? De ce desparte aceasta pentru totdeauna pe cel curat de cel intinat, chiar dacd acesta se afld in binele virtufii ? ]HIRIL: Pentru cd e mare teamd, prietene, ca nu cumva gi cel ce socotegte cd std sd fie impins spre cele ce nu se cuvin gi sd fie abrtut de la ceea ce trebuie, biruit de vreo intimplare, sau de o plxcere care-l afifd, sau de o pornire afldtoare in fire care-l mind spre gregeald. cdci pi legea dumnezeiascd ne dd mdrturie cx omul inclind totdeauna spre

,3

f 3
*

'SF,

480

CTIIRIL AL ALEXANDfiftT

rdu. Pentru cd, cu sigutanld se apleacd, zfice, cugetul omului sple cele rele din tinerele, (Fac. B, 201szt. Ag putea aduce, pe lingd aceasta, spre dovedire clard, cele ce spune Scriptura cd le-a suferit cea ndscutd din lacob. PALADIE.'Dina, vrei sd spui t a$a imi inchipui. ]IIIRIL; Desigur, Paladie. cdci S-a scris in cartea Facerii a$a : o$i a venit lacob in Salem, cetate,a Sichimr'Jol' care este in pd-mlntul Canean, cind s-a intors clin Mesopotamia Siriej. $i a tdbdritintalacetd'' ltt. ^ti a cumpdrat o parte clin larind, unde gi-o pus cortul- sdu,lingd Emor, tatdl lui Sichem, cu o sutd rte miei. ,Sila lticut acolo ierttelnic ai a che' mat pe Dumnezeul lui IsraiL $i o ie$it Dina, tiica Liei, pe care c nds' cut-o lui lacob, sd cunooscd",petetele loealnicilor. r$i c vdzut-o pe ea Sichem IiuI Iui Emor Eveu, cdpetenia ld.rii. $i a umilit'o pe ea' Si s-cl tipit de sufletul Dinei, tiica lui lacob. $i-o iubjt-o pe tecioard. gi a grdit dupd inima tecioarei, (Fac. 33, lB-20 i 34, l-4). observd deci, cd pin6 petrecea gi locuia incd in cortul tatdlui, ln care se gi chema Dumnezeul lui Israil, 9i se ridicase un Jertfelnic preacinstit, era incd neintinatd $i ili pdstra podoaba fecioriei. Dar dupii ce a iegit din cortul pSrintesc ai a pdrdsit locul {cinsti,t) sfinfit Si s-a amestecat cu femeile din afard, a fost sedusd indatS la intinare neobipnuitd li n-a mai fost intre fecioare, fiind supusd la inceput fiird voie poftelor strdrine, apoi insu$indu-si patima de-a voi 9i ea s5 se lmpreune cu cel ce a supus-o' Cdci zice : .$i a grdit dupd inima tecioarei>>. PALADIE; Aga este. :HIRIL.. A$adar, fdcind din cele sensibile o icoand a celor inteligibile, vom spune cd sufletul locuind intr-o viafd aleasf ca lntr-un cort, va fi curat Si cu totui nevinovat, 9i strdin de toatd uriciunea. Dar de va iegi 9i se va gr6bi spre fiicele celor de alt neam, adicd de va cerceta gi iscodi viafa celor din lume, i;i va strica mintea binecrescutd
53?' Nu in firea ziditd de Dumnezeu e pornirea spre rdu' ci in firea cdzut{ de la voia lui Dumnezeu. Om;url insd nu poate li bun cu adevdrat decit ln Dum""r"u. gi este izvorul binelui, pentru cd este izvorul liber'al tuturor, deci -9i al dintre ele. Cind omui se desparte de Dumnezeq, iese din armonia cu irmtniei toate; sau viceversa. Omul e fdcut sd aspire spre Dumnezeu 9i prin aceasta spre armonia cu toate, sau spre bine. Dar lntrucit nu e ln sinea proprie binele, el se p"it"--i.Agi -seugor ca preocupindu-se de -sine ln mod accentuat, dezvolti binele. ln poate spune cd firea omului incit caute ale sale gi nu ale lui Dumlicest sens n""L1r,-po.ttegtd spre rhu. Aceasta se ilustreazd in continuarc cu Dina, care s-a Pfstlal era in oasa tatdlui ei ln care se aducea inchinare Dumnezeului Cel curati'pind Unul, ddr ierind de acolo, s-a intinat.

lNcIrn\iARE

.IN' DUI{ sI ADTVAR

481

pi de neam bun rae.cxci nu e fdrd pagubb sd se insofeascx cu cei viciogi, ce,ial cdror scop este sd vietuiascd intru cur6tie. Dar dumnezeiescul David nu s-a aflat vreodatx voind sd iasti din cortul sfint, ci a finut si petreacd gi sd viefuiascd nu departe de cele ce dorea, zicind z <(Jna am cerut d.e ta Domnul, aceasta voi cduta-o: sd .locuiesc in cosa Domnului toate zilele vielii mele, sd vdd d.esldtarea Domnului.Si sd cercetez biserica cea sfinld a. Iui. Cd m-a oscuns pe rnine in cortul sdu lnr ziua necazurilor mele, utnbritu-m-a pe mine ln oscunsul cortului sdu" (Ps. 26, 4-5), In aces,te cuvinte, prin cortul dumnezeiesc gi sfintit, socotosc cd infelcge fermitatea gi neclintirea unei vieli sfinte, in care cel ce a pdtruns in oarecare mod, nu poate fi prins de cei ce voiesc sd-l sfirtece 53e. PALADIE; Aga este. CHIRIL.'Dar, in afard de aceasta, oare nu poate afla cineva in mod clar gi adevdrat cd uneori chiar gi celor crezufi tari in credinfd le vin cele mai mari intindciuni de la intilnirile cu cei de alt neam ? Ajunge s5 aducem spre dovedire sfirgitul viefii lui Solornon 9i cite i s-au intimplat lui, sd pdtimeascd in pragul bdtrinefii. PALADIE: Ce-ai vrut sd spui ? CHIRIL.. Acesta era'a$a cle vestit gi de respectat, inc.it slava lui era fdrd asemdnare; dar s-a strdmutat la uriciune, mai bine zis s-a cobortt in chip josnic la cea mai de pe urmd nelegiuire fatd de Dumnezeu. cdci i s-au intimplat, precum s-a scris in cartea a treia a lmpdrafilor : <$i s-o mdrit solomon mai presus de toti impdralii pdmintului 1n bogdlie gi lnlelepciune. gi toll lmpdralil pdmintului cdutau tala tui solomon, cc. sd audd anklepciunea, pe care a dat-o Domnul in inima /ui" (III Imp. 10,23-241. Dar pe cel atit de vestit gi de respectat, care ajunsese pind la atiintelepciune cd se bucura de o admirafie nemdsurati, chiar si Ia cele ta mai depdrtate, neamuri, l-au r5sturnat pldcerile femeilor viclene si scotindu-I, aga-zicind, din insupi cortul dumnezeiesc,r-a scufundat in gro53B. Mintea e rrbine crescutd gi de neam bun> pind ce e crescuti ln legdtur6 cu Dumnezeu. Pini atunci ea cregte potrlvit firii ei. Firea rEmine nealteratf plnd ce rdmine. in insotire cu Dumnezeu, Se altereazi clnd r5mine singurd de sine, idrd Dumnezeu. Pldminul e sdntrtos pini cind primeqte neimpiedicat ,aerul in sine. Cind nu-l mai primeSte neimpiedicat, se imbolnivegte. Firea crcaturii trebuie sE rdmind neintrerupt in comunicare cu originea ei, cu izvorul vielii ei. 539. Cortul era ambianfa lui Dumnezeu. Era Dumnezeu ca addpost al lntregului popor. ln cort poporul se adun,a ca o unitate in transcendenfa dumnezeiasca. Bis6rica lmplineqte ceea ce se prefigura prin cort. Ea are gi sensul de trup tainic al lui Hristos, alcdtuit din credinciogi ca mddulare unite organic ln El; dar gi sensul de loca9, ln care se aduni credincioqii. Locagul e Hristos Care ne cuprinde ca pe o unitate in Sine. lntre aceste doud inlelesuri nu e o prea mare deose'bire.
31 Sf. CHIRTL

482

SF" CEIRIL

AL ALEXANDNIEI

pile slujirii la. idoli. Cdci s-a scris despre el : <$i era lmpdralul SoIomon iubitor de Iemei ; gi Si-o Iuot temei strdine, li pe fiica lui Faraon ; moabitene, amoritene, idumeiene, siriene, hetite, emoriene, din neamuri d.e Ia core a oprit Domnul pe tiii lui lsror'J.' sd nu intrali Ia ele 9i ele sd nu intre la voi, ce sd nu abatd inimile voastre dupd idolii 1or. De acelea s-o lipif SoJomon ca sd Je iubeascd. $i aveo el temei stdpine gopte sule Si liitoare lrci sute. In vremea bdtrinelii lui Solomon, eu abdtut temeile strdine inima lui dupd alli dumnezei. $i ntf, era inima lui deplin cu Domnul Dumnezeul lui, ca inima lui David toldl lui. ^ti a mers Solomon dupd Astarta, uriciunea sidonienilor $i dupd impdratul Ior, idolul Iiilor lui Amon. Si a Idcut Solomon rdu inaintea Domnului pi n-o umblat dupd Domnul, ca David, tatdl lui" (III Imp. 11, 1-6). Oare nu e vrednic de plins cel de car se spune cd a pf,'timit unele ca acestea? Cel ce a ridicat acel templu vestit in lerusalim,cel ce a cerut inlelepciunea care std lingd scaunul dumnezeiesc, cel admirat pentru chibzuinla neasemdnatd pind la marginile p5mintului, cel ce strdrluceacetdlilor gi fdrilor ca un luceafdr, invins de femelle neruginate pi umblind dupd pl5cerea atotnecuratd, a cdzut in atita nebunie, incit o clisprefuit gi ins69i evlavia cea cdtre Dumnezeu. Agadar, e in chip neindoielnic un lucru'prirnejdios a se aduna cineva cu cei de alt neam. $i e foarte grav a se l6sa biruit de pldcerea trupeascd. Unul ca acesta e necurat gi urlt lui Durnnezeu Cel Atotcurat. Iar fdrd virtute nu poate intra cineva in cortul sfinfit ,gi dumnezeiesc. Dar nici jertfd primitd nu poate aduce. Cdci s-a scris ln a doua lege I ..Sd nu |ie curvd dintre tiicele lui Israil $i sd ,nu iie curvar dintre tiii lui Israil. ,Sd nu tie vrdiitoare din tiicele lui Isroil tJ nici pentru weo Idgdduinld sau sd nu vrdteascd din Iiii lui Israil. Nu vei aduce plata curvei, nici prelul ciinelui la casa Domnului Dumnezeului tdu pentru nici o Idgdduinfd, cd uriciune sint Domnului Dumnezeului tdu amindoud> (Deut. 23, l7-lg). PALADIE: Asprd e legea. Dar foarte folositoare. CHIRIL: Aga e, Paladie. Drept cugeli. Dar te vei mira lncd 9i'mai mult, dacd vei infelege cd impiedicind orice lunecug spre pldceri, alunge pe neruginat gi pe desfrinat. Cdci ia seama cd nu ceartd pe cei ce iubesc intinarea neruginatd de bund voie 9i cu de la sine pornire gi pe cei ce obipnuie,scsd ispiteascd La ea pe altii ca prin sild. $r prin cele ce opregte sd se sdvirgeascd, le asigurd o,amenilor o mai bund apdt are gi le face greu de gdsit un motiv prin care sd le scuze vina lor. Cdci vinile nu se mai datoresc negtiintei, ci nepdsdrii gi cugetului nesupus.

ft

INCHINARE

IN

DUII

SI ADEVAR

' PALADIE r Ce-ai vrut sd spui ? CHIRIL; oare nu nerg unii din proprie pornire spre curvie gi nu sint femei 9i bdietandrii care voiesc sd umble dupd cigtig pi i'i vind frumuselea poftelor neinfrinate aie unora ? PALADIE: Aga este. CHIRIL: Pe lingd aceasta, nu sint unii care, biruifi de dorinfa unor cigtiguri urite, ifi predau slujnicele lor sau pe tinerii pe care i-a cumpdrat poate, ticdlogii, celor ce-i poftesc, urmdrind cigtiguri de bani? Despre aceptia zice proorocul : <$i copilele Ie vindeau pe vin gi beau, (Ioil 3, 3). cdci cu adevdrat unii coboard.la o aga mdsurd de nelegiuire pi necurdfie, cd indrdznesc fdrd fricd de Dumnezeu sd facd cigtiguri gi din astfel de lucruri urite. PALADIE; Apa este. CHIRIL.. Aqadar, unii curvesc de bund voie mergi,nd de la sine pind la marginea riului. Iar tribut pldtesc cei ce pldtesc camdti altora de sild gi adund plata desfriului pe seama celor ce i-au cumpdrat. PALADIE; Drept ai spus. CHIRIL: Deci legea opregte lucrul acesta pretutindeni li il socotegte pe cel cdzut in aceastd vind, fdrd fricd de Dumnezeu. $i-l scoate din cortul sfint gi nu-l lasd sd se apropie de jertfelnicul dumnezeiesc, spunind cd victima adusd spre jertfd e respinsd pi fdgdduinfa neprimitd. cdci cu adevdrat fdgdduinfele din plata curvei nu sint curate. De asemenea e socotit urit gi neprimit prelul ciinelui. Iar ciine socotesc cd numegte pe cel aplecat spre necur[]ie gi pe cel ce se pune la dispozifia tuturor celor ce vin. Iar prelul ciine,iui e ceea ce se aduce lui pentru el. Deci zice legea : usd nu tie curvd din tiicele /ui /sroi,l qi sd nu iie curvQr din Iiii lui lsrail".Iar preainieleptul Pavel continud strigind : <Fugifi de curvie. Tot pdcatul pe care l-ar Iace omul este in alari corpului. Dar cel ce curve$te, pd.cdtuiesfe corpul sdu, (I cor. 6, lB). in $i ii indeamn6 pe cei ce se luptd vitejegte pentru frumusefea infrindrii sd doreascd cele bune. <vd. indemn pe voi, Iralilor, pentru ntilele lui Duntnezeu, sd inldlisali trupurile voastre jerttd vie,, stintd, binepldcutd lui Dumnezeu, slujbd cuvintdtoare o voastrd; si sd nu vd Ieceti dupd chipul veacului eceste, ci sd vd schimbali intru innoirea minlii voestre, co sci cunoasteli voi care esle voia lui Dumnezeu cea bund si binepldculci gi desdvir.gitd, (Rom. 12, l-3). Dar nu vei recunoagte cd jertfd cu adevdrat sfintd gi preacuratd este lepddarea celor urite ? PALADIE: Recunosc, cum sd nu ?

SF. CHIRIL

Al,

ALEXANDRIET

CHIRIL; $i cind ne infrindm de Ia plIcerea trupeascd, Dumnezeu se bucur6, precum se intristeaze cind ne aplecdm spre ceea ce-i molegitor gi ne aduce pedepse cind vrem sd ne supunem trupului. Cdci pldcerea fierbinte gi neinfrinatd ne silegte uneori sd ne depdrtdm qi de Dumnezeu, Cd lucrul acesta este adevdrat, ne-o aratd ceea ce s-a scris despre Solomon. Dar inainte de el a fost aclus la starea aceasta Israil in pustie. Cdci s-a scris : u^ti o poposit lsrai/ in Satin, Si s-o spurcot po' porul curvind cu Iiicele lui Moab. Si ou chemat pe el Ia ierttele idoli' Lor lor, $i a mincat poporul din jerttele 1or, gi s-ou inchinat idolilor lor. $i a jerttit lsrai,l lui Beellegor gi s-o miniat Dontnul cu iutrime pe Israil. $i o zis Domnul lui Mojse : Ia pe toate cdpeteniile poporului Si-i aratd pe ei Domnului inaintea soarelui. $i se va lntoarce urgia iulimii Domnului de la lsrail" {Num. 25, l-4\. Vezi cum e stirnitd de noi gi adusi la urgia fdrd voie firea dumnezeiascd pi atotblindd ? Cdci e un lucru dobitocesc ai cu totul nelegiuit a te infierbinta de formele femeilor 9i a indrdzni sf, schimbi evlavia cdtre Dumnezeu cu pldcerea neinfrinat5. De aceea sint ardtafi Domnului inaintea soarelui, adicd sint atlrnati de lemne intoarse spre rdsdrit. Acesta e modul pedepsirii lor, fiind un chip {tip) ce striga iimpede 9i da cuvint cd ochiului atoatepdtrunzdtor gi fdrd gregeald al Judec6torului nu-i poate scdpa nimenea din cei cdzufi ln astfel de gregeli 9i nu poate rdmine nepedepsit, ci va fi pus, dupd cuvintul proorocului, in vdzul a tot trupul, avind sd suporte pedepsele aspre ale pdcatelor lui. PA'LADIE.' Asadar, ardtarea cuiva lnaintea soarelui inseamnd pedepsirea lui f5|i95 9i sub ochii lui Dumnezeu. CHIRIL: A$a este. Iar pricina e foarte lnteleasd. Cd cei ce sdvirsesc fapte de curvie gi cei asupra cdrora se sevirgesc ele, au sd dea socoteale lui Dumnezeu pentru o viafa aSade uri'td gi de intinatd 9i cd cele ascunse ale lor vor fi ardtate gi se vor cunoagte limpede cele ale fiecdrui our, ne-a ardtat-o legea gi prin al't chip (tip). C&ci s-a scris in Numeri : $.i o grdit DomnuI cdtre Moise, ziclnd : V orbeqte tiilor /ui Israi.l $i zi cdtre ei : de vo gre,;i temeia vreunLri bdrbat gi iI va lngelc pe eI ti se vo culca cineve cu ea in pat de sdminld gi vo oscunde aceasta de ochii bd.rbatului ei pi vo td.inui, iar ea va Ii pingdritd pi martor nu va Ii cu ea qi eo nu ve fi prinsd gi-i vc veni lui duh de bd.nuiald.Si va bdnui pe temeia lui, iar eo s-a pingdrit; sou ii va veni lui duh de bdnuiald gi vo bdnui pe temeia lui iar ea nu va Ii ,pingdritd, o va aduce omul pe Iemeio lui Ia preot. ^ti va aduce darul pentru e,a o zecime de eIa de tdind de orz, der nu va turna peste ea untdelemn, nici nu va pune

INCHINARE

IN DUH $I ADEVAN

485

peisteea tdmlie. Penttu cd. e jerttd. de bdnuiald, jerttd. de aducere aminte, ci ea aduce in amintire pdcatul. ,$i o va ctclucepe ea preotul ,5i o va pune inaintea Domnului. $i va lua preotul apd curata intr-un vas cle Iut $i ldrlnd ce se olld pe pdmintul cortului mdrturiei. Si luincl-o preoIul o pune in apd. gi pune preotul femeia lnaintea Domnului $i va cle.scoperi capul Iemeii gi vo da in miinile ei jertfa d.e aducere amitTte, iertla de bdnuiald", Iar 1n mina preotului va ti apa doved.irii cu blestem. $i o vo jura pe ea preotul Si va zice teneii : De nu s-a cu,fcal cineva cu tine de nu ai gresit sd tii pingdritd sub brirbatul tdu, ncatinsci sd /ii de apa dovedirii acesleic cu blestem. Iar de ai grc$it mch itatd liintl de te-ai pingdrit qi 'i-o dat cineva sdminla |ui in tine, atard cle btirbatul tdu va jura preotul tenteia cu jwdmintele b/estemului acesla.,si vo zice preotul Iemeii: sd dea Dumnezeu sd fii sub blestem si jurdmint in mi jlocul poporului tdu, c:a sd dea Domnul sd cad.dcoopsa ta Si pintecele ldu sd ardri. gi sd intre opo oceasla b]esfemotd in pintecele lciu, ca sd ardd stomacul tdu, 6i sd cadd. coapsa to. gi sd zicd temeii: sd lie, sd Iie / $$$$$iscrie preotul blestemele acestea in carte qi si /e lnmoaie sd in apa dovedirii blestemului acesla si sd dea lemeii sd bea din cpo dovedirii blestemului ocesla. St ve intra 1n ea apa blestemalti a dovedirii din mina femeii jertfu bdnuie]ii ti \.'o pune jertta lnaintea Dontnului qi o vc aduce pe ea Ia jertlclnic. tj \/o lua preotul un purnn de' jertfd spre aducere aminte fi o vo pune pe jertfelnic. $i dupi aceasla |emeia va da fcrncii sd bca opo,. $i cle ,.-a li pingdritd gi va ascunde bdrbatului ei, intrind. in ea apa blestelnalti o dovedirii, j se vc aprinde pintecele si ii va criclea codpso .5i ya fi temeia cle bJestem in poporul ei. Iar de nu vo ti pingdritd .6i va Ii curatd, nevinovatd va ti $i va |ace sdminfd> f}lurn. 25, l-_4]}. Acestea le spune legea. Iar clumnezeiescul pavel tdlmdcind-o in puline ginduri in chip liber cele scrise, zice: <pentru cd noi toli trebuie sd ne ardtdm inaintea scounului d.e juctecatd a lui Hrfsfos, co sd ia [iecare cele sdrrirtite prin trup, fie buttc, fie rele, (II cor. 5, 10). PALADIE; Socotesc cd drept s-au spus acestea. Dar ldmurepte anrdnunfit fiecare din cele rinduite. 1IIIRIL; A poruncit ca femeia bdnuitd .t" pr"u"urvie, cind suferd cle o pird ce nu se poate dovedi, sd fie clusd la preot ;;i pusd in fafa lui Dumnessu 540. Aceasta socotesc ch' inseamnd cE tofi vorn avea sd ne infdfigdm lui Hristos. Apoi sd se aducd pentru ea un dar de fdin6 de
540. Preotul va trezi ln femeia aceea constiinla cE se afld ln fata lui Dumnezeu, Iar aceastd congtiinfE nu e trezitl f{rii a veni tn atingere cu ea Dumnezeu lnsugi, prin preotul chemat de Dumnezeu la slujirea Lui.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

orz, nu str,opiti cu tdmiie, nu imbibatd cu untdelemn. Cdci e jertfa de bdnuiald, c,eaduce in amintire pdcatul. Deci e vddit cd din Iiecare viala urcd. ca un tel cle miros spre Dumnezeu, celor molegiti gi nep[sdtori aducindu-le osinda pentru toate greselile lor, iar celor ce s-au sirguit bine sd vietuiascf, rlrept, aducindu-le miirturia curdtiei. De aceea zice -- Fi pe drept cuvint - cd darurile celor ce nu se afld sub bdnuiald sint din fdind curatd de griu, addugindu-se tdmiie 9i turnindu-se untclelemn. Cdci e propriu viefii omenegti, al cdrei chip (tip) e fdina curatd de griu, sd fie socotitd de Dumnezeu plind de bund mireasmd 9i de bucurie. Iar fdina de orz e semn clar al vielii decdzute gi animalice. Cdci e un lucru animalic ai nepotrivit cu omul, nestdpinirea in pofte 9i dorinfa de-a alerga dupi pldceri nebuneqti. De aceea femeia acuzatd cte viafi decdzuti a dus lui Dumnezeu fdin5 de orz, fdr5 tdmiie si untdelemn, adicd fdrd bundmireasmti si bucurie. Cdci aminteqte de pdcat, Iar unde e amintirea pdcatului, cum ar mai fi bucurie ? Cdci cel aflat sub judecatd nu se afld in nddejdea cununilor, ci in frica judecdtii qi a focului 541. femeia e adusd la judecdtor neacoperitf,, adicd nu Pe lingd aceasl.a, in podoaba obiqnuitd pi cuvenitd uz. $i care e intelesul acestui lucru? Pdcatele sint dovada lipsei de frumusete gi pira se indreaptd impotriva trricittnii. $i amintegte-ti cd femeia nu e ldsatd sd se roage neacoperitd, de Pavel, cunoscdtorul de lege, care aduce spre dovedirea trebuinfei de-a se acoperi, legea firii. <Pentru cd ptirul s-a dlt, zice, 1n loc de invdfdtoare, (I Cor. 11, l5). Deci femeia nu mai era in podoabd, fiind acuzatd de necuviintd. Dar era descoperitdrgi din alt motiv. Anume toate sint goale in ochii judecdtorului gi nimeni nu se poate ascunde Celui ce cerceteazd inimile pi rdrunchii gi zice prin glasul proorocului: "Dumnezeu aproape sint Eu, zice Domnul, $i nu Dumnezeu depatte. Nu se vo ascunde de Mine ceva> (Ier. 23, 231ras.
541. Toate jertfele se aduc pentru picat. Dar de obicei se aduc insolite de c&inta pentru pdcat, pe cind in cazul de fatd sau nu existd cdinta, pehtru cd ln cazul bdnuielii'nedrepte nu e motiv de cdin|6, iar in oazul bdltuielii drepte, persoana bdnuitd nu-gi iecunoagte pdcatul. Atit iu primul caz, cit 9i in al doilea, se aduce o jertfd nedeplind, ca prin ea sd sc clescoperefie ci persoana respectivd nu e pdcAtoasd 5i deci jertfa ei ne<ieplind ,a fost dreaptd, fie cd e pdcdtoasd 9i pdcatul ei ca 9i jertla nedeplind si-i aducd osinda. 5,12.Neacoperirea insemna atunci neruginaie, provocare indrizneatd la piicat. Acoperdmintul era sennul curdliei femeii, sru podoaba ei. 543. Dumnezeu aproape e Dunnezeu Care e simfit infepind congtiinta. Dar prin aceasta El mintuieqtc. Domnul cel cc rinr.ine to'tu;i ncsimtit, Dumnezeu rimine departe. $i pe acela nu-l miutuiegte. Iadul e 9i o mare nesimfire a lui Dumnezeu. Se simt acolo durerile trupeqti, pi durerea absentei bunurilor spirituale.

INCHINARE

IN

DUII

$I ADEVAR

Apoi aratd prin imagine cd cel ce judecx este Hristos. cdci a spus cd trebuie pusi apd vie gi curatx intr-un r.as de lut gi tbrina care se afld in cort. Apoi dupd ce se va inmuia hirtia cu cuvintele de blestern in apd, a poruncit sd bea femeia bxnuitd de-a fi curvit. $i : <de r;a fi vinovatd de pdcat, va arcle,'zice, pintecele, ei gi-i vc cdclea coapsa. Iar de e tdrd. vind Si nu e ad.evdratd bdnuiala, va tace sdminli>. PALADIE: care a deci explicafia ? Sau cum e indicat Hristos prin cele spuse acum ? CHIRIL: Prin apa vie s;i curatd s6 inlelegi pe cuvintul de viafd fdcdtor al lui Dumnezeu, pe cei cu adevdrat curat gi cu totul nepxrtag cle phcat, care a fost in trup, ca intr-un rras de lut. ciici cum ne-arn incloi ch trupul e pdmint gi clin phrnint ? Iar prin pdrnintul din cort, sd infelegi pe cel ce-a murit pentru noi. cdci s-a spus firii omului : <pdmint eqti gi in pdmint vei mergeD (Fac. 3, rg). Iar prin cuvintele de blesten, sd intelegi pe cel ce pentru noi blestern s-a frcut, prin aceea r:ii S-a spinzurat pe lemn. cdci s-a scris : <B]csfemat tot cel ce s-n spinzurat pe lemn, {Deut. 22, 26; Gal. 3, r0). Emanuil fiincl Dumnezeu dupd fire, cind coboard in aclincul minlii omenegti, mustrd gi pedepseite pe cei vinovafi de gregeli. Iar pe cei ce nu sint stdpinifi de acestea, ii face roditori. cdci aceasta socotesc ci inseamnir cd lucrarea puterii face sdmin|S, aceasta trupeascd indicind puterea roditoare a sufietului M. PAI.ADIE : Foarte bine ai spus. cHIRILT curvia deci si patimile altereazd peomEi-lscotclinfamiliaritatea cu Dumnezeu. cdci cei ce sint in trup, lui Durnnezeu a pldcea rtu pot (Rom. 8,8). Iar trup numegte, precurl socotesc, cugetul trupesc. Cdci aga se inteleqe drept ceea ce s-a scris. pe lingd aceasta, purtarea pdtimagd, sdlbdticia moravurilor gi ugurinta spre tot ce e nebunesc, face urifi 9i necurali. De aceea nu trebuie sd ne imbirbxtdm impotriva patimilor trupegti, ci sd ne 9i impodobim cu blincielea moravurilor, sd ne dovedim cit mai sirguitori in iubirea fa|6 de frati si sr ne ardtdm incununafi cu laudele dreptilii pe lingf, acestea, sd avem in noi mintea subfire gi exercitatd, migcindu-se in gindurile despre Durnnezeu in chip drept 9i pdstrind in cercetarea lor pretutindeni neprihdnirea. unii cd aceptia sint desdvirgifi, nelipsindu-le cu aclevdrat nimic din cele bune. cdci gi dumnezeiescul Pavel a spus cti omul lui Dumnezeu trebuie sti
544. ln toate e ca. intr-u',- chip -mai ingrogat .Hristos. Apa vie e Hristos. tErina di.n ea..e- trupul lui Hristos. Vasul'de lut iot'Hristos. ce;i'ap;-;u e risipitd, ci e adunatd in Persoana Lui. cel ce bea intinat clin Hristos, iqi 'bei- osinda '9i nerod_ nicia spiritualE. cine se apropie cu obriznicie de cel preabun ," fu.u 9i'mai-nesimtit li are de suferit toatc uimdrile nesimtirii saie.

ST. CETIRIL AI,

ALEXANDRIEI

Iie lntreg. Iar <<Intreg"numegte pe cei lnzestrat pentru tot lucrul bun 9i pe cel apt se poatd implini virtutea. Sau nu e aqa ? PALADIE: Cum a9 nega ? ' "CHIRIL; Deci privegte cum folosegte legea, ca pe nigte ghicituri, multe animale necuvintdtoare gi soiuri de pdsdri gi animale de apd, spre inchipuirea moravurilor omenegti, invdtindu-ne in nenumdrate feluri. $i.sd nu te miri dacd le dseam[nd uneori 9i cu plantele, infdtilind in chip inteligent prin calitatea naturald a fiechreia, cele proprii fiecdru' ruia din noi. Cdci a spus Dumnezeu prin glasul lui Isaia, indicind bunele miresme, se inlelege cele duhovniceqti, Si iniltimile in virtute' ale celor ce au odraslit prin credinla in Hristos la viatd : <$i voi tace in deSert apd vie, gi in prinrint icird apd rluri; 9i voi pune 1'n pd' mint uscot' chedru $i tisd 9i mirtul ti chiporos ti plop), (Isaia 41' 18-19); $i iarlqi : <$i in |ocul scaiului se va indlfa chiparos, jn ]ocul urzicii ua ue$te mirtul> (Isaia 55, 13). Scai 9i urzicd socotesc cd numeqte cu inteligenffi sufletele inci neimblinzite, care apar in ochii lui Dumnezeu in chipul m{rdcinelui sdlbatic. Dar uneori aseamdnd 9i cu pietrele ceata venerabilfl a sfinlilor : oCci pietre sfjnte se ro,stogo: Iesc pe pdmint". (Zah. 9, 16). Ba 9i cu aluatul gi cu grduntele de rnugtar a spus Mintuitorul c{ se asearndndlmpdrdtia derurilor (Luca 13' 19). Agadar, e obiceiul ScriptUrii de Dumnezeu insuflate sd infdfigeze prin multe gi foarte clare plide, cele omenegti. PALADIE; ASa este. :IIIRIL; Observd deci cd pomenind de nenurndrate feluri de dobitoace, de pdsdri gi de animale de apa, pe unele le respinge ca necurate, pe aiteie le primegte gi le elibereazd de ocar6, ca sI vadS bine cei ce slujesc lui Dumnezeu care sint cele pe care dacd'le-ar face nu ar fi primifi gi care,.cele de la care dacd s.ar infrina, ar fi strdini de orice patd, strdlucitori 9i vrednici de primire 9i cinstifi de incuviinfarea de sus. Iar legea cu privire la aceasta, zice aga : <$i o grdlt Domnul cdfte Mojse $i Aaron, zicind: Grdili fiiIar |ui Israil, zicind: Acestea sinl dobitoacele pe cale le veli minca dintte toate dobitoacele cele de pe pdmint: tot dobitocul cu unghia despicald Si cQre arc copita despdrlitd. ln d.oud ti cale rumegd lntre dobitoQce, acestea sd le m1ncafi. Dar din aceste0 sd nu mlncali, dintre cele ce rumegd $i dinlre cele cu unghia ciespicatd $i cu copita despdrlitd: cd'mi[a, pentru ed rumegd., clar unghia nu o Qre despicatd, necuratd este voud i ariciul, pentru cd rumegd, dar unghia nu o are despicatd, necurat este voud 7 ieputele, pentru cd rumegd, dar unghia nu o Qre despicatd necurat este voud , $i porcul, pentru cd are unghia despicotd li despdrlilti

INEHINANE

II\' DUII SI ADEVAR

489

copita, dar nu ruinegd, necurat este voud. Dln cdrnwile lor sd nu mincali gi de cele moarte sd nu vd atingell, necurate slnf voudD {Lev. 11, 1-). Dar Hristos spune clar : oNu ce intrd ln gurd spurcd omtr/., (Matei 15, 1l). Doar s-a spus gi c5tre dumnezeiescul Petru, cind s-a coborit de sus pinza ln patru colfuri, in care erau infdfigate toate animalele cu patru picioare gi toate pdsdrile. <Scoold Petre junghie qi md.nlned>>, Iar pdgind ucenicul a strigat gi temlndu-se incd de porunca legii, a zis: <Nicidecum, Doemne, cd. niciod,atd.n-am mincat ceva intlnat sau necLrrat, nici a intrat in gura mee \treun |el de carne spurcatdt, Dumnezeu a zis iardqi z "Cele ce Dumnezeu le-a curd.tit; lu sd nu le socolegtl spurcole>l (Fapte 10, 13-16). Dar scrie gi dumnezeiescul Pavel : <Mincarea nu ne va lntdlisa pe noi inaintea lui Dumnezeur (I Cor. 8, 8). Deci e limpede cd legea nu socote;;te necurat nimic din cele ce sint, ci toate le gtie <<curate celor curafi" (Tit l, l5). Dar asemdnind lnsugirea naturald a fiec5rui animal cu calitS|ile morale omenegti, nu pufin folos aduce. Iar cd ceea ce spun e adevdrat gi neindoielnic, o pofi afla 9i din acestea. Legea poruncind sd ne scirbim de cele de toli dispretuite, pomenegte cdmila, ariciul, corbul de noapte, herodionul, cocostircul, liliacul, gi cele mai urite ca acestea. Dar oare nu se vddeste prin acestea scopul legiuitorului ? PALADIE; FdrX indoialS. CHIRIL: Agadar, insugirile naturale ale unora din animalele necuvintdtoare trebuie aplicate la calitatea moravurilor, cdci fiecare infdtigeazi in sine modul cuiva gi indicd purtdrile lui. Cdci oare nu ne-am obignuit si noi ca pe cei foarte fierbinti gi puternici gi superiori altora in irfdrdzneald, sd-i numim porci, sau lei sau altceva din acestea, iar pe cei bllnzi, pagnici gi cu cuget supus, oi, porumbei, incununindu-i cu numele linigtei 9i indicind potrivit cu purtdrle sale, cu ajutorul lucrurilor mai elare ? e5. PALADIET E adevdrat. CHIRIL; sE urmxrim deci intenfia legrii li si cercetdm ce este ceea ce poruncegte. .PALADIE r Aga sd facem. CHIRIT ; lnsugirile dreptdfii 9i a toatd omenia rdsar din voia fie. cdruia, dar se des6virgegte,cred, in chip indoit 9i au in ele infdtigare lndoittr.
5{5. Nu toate anlmalerle oprite de lege a se mlnca au iost oprite 9i tn Noul Testament, Dar acesta ne-a poruncit str ne refinem de la tnsugirile tnchipulte de ele. Legea tmplinea prin aceasta o functie proteticE.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRTEI

: . PALADIE r Ce vrei si spui ? 'CHIRIL: Sau ne facem noud ingine vreun bine, retezind pldcerile nebunegti, omorind miclularele cele de pe pdmint, ridicind mintea la blindefea cea in duh, urmdrind sdrdcia, avind cugetarea curatd gi netulburat5, pe cit e cu putinld, sau implinim strdduintele cele bune fafd de frafi, purtindu-ne cu nerAutate fatd de cei ce vor sd ne supere qi sd ne loveascd fdrd mil5, mingiind pe cei intristati, intorcind pe cei rdtdcili de la negtiinld la calea dreaptd 9i cdlduzindu-i spre bine, dind cele de lipsd celor lipsiti qi silindu-ne cit mai mult sd implinim cele ce plac lui Dumnezeu. Deci nu e indoit modul drept5|ii, infiptuindu-se fafd de noi ingine gi fatd de allii ? ac PALADIE: Aga se vede. CIIIRIL; Legea aseamdnf, acest mod cu unghia despicatd, sau cu piciorul impdrfit in doud copite. Cdci piciorul e totdeauna simbolul Ei chipul (tipul) fdptuirii cu lucrul. gi spunem cd cei ce rivnesc sd umble fdrd prihand spre ceea ce e de folos, pdgesc cu un picior drept. Cdci cintd gi David : <Piciorul meLta stdtut intru dreptate,, (Ps. Z5,l2l, adicl am umbiat intru dreptate gi pe cale dreapt5, gi am urit ceea ce e strimb Iar despre iubitorii de pdcate, zice : <Repezi sint picioarele lor sd verse singe, zdrobire qi nenorocire in cdile lor, (ps. 13, 3). Agadar, piciorul e simbolul mersului prin fapte. Iar despicdtura copitei e chipul clar al putinfei de-a merEe, de-a pdqi drept 9i fdrd vind in amindoud direcfiile, spre noi Fi spre alfii. PALADIE: Explicafia e vrednic5 de crezare. CHIRIL; De este deci cineva care gtie sd pdqeascd drept gi cu pricepere in amindou5 direcliile, folosindu.se pe cit se poate gi pe sine gi pe allii, prin calitatea moravurilor ; pe lingd aceasta dacd e chibzuit 9i infeiept 9i igi dd inima spre siilag qi locuinfd cuvintelor despre Dumnezeu, intorcind privirea in sine in sus gi jos intelesurile dogmelor, ca prin aceasta sd le cerceteze strins Si qu pricepere, subliind in oarecare mod conceptele cunoscute a$a de amdnunfit, va fi fdrd indoiaid asemenea animalului care rumegd Si readuce mereu mincarea din sto546. Unele virtuti sint rnoduri directe de bunl purtarc fatd de altii; altele se arati indirect ca bune purtdri fatd de altii. ln acelagi timp prin toate ne desdvirpim persoana proprie : prin cele din urmd in mod direct, prin cele dintii in mod indirect. Omul realizeazd prin toate virtulile, dar ca un om intre oameni. Mi spll pi pentru mine, dar $i pentru ceilalti. Aceasti dubld orientare a virtutilor adevdrate o vede Sf. Chiril inchipuitd de despicarea copitei unor animale. Chiar in baza lnsugirilor biologice ale animalelor stau insuliri 9i puteri ale Creatorului lor.

INCHINARE

IIT DUH SI ADEVAR

491

mac Ai o supune dinfilor ca gi mai mult sd o subtieze $i s-o facd de folos prin mistuire u;oard 547. PA:,LADIE;Bine zici. CHIRIL: $i zice cd e curat animalul care are piciorul ce sfirsegte in copitd despicatd gi reia minCarea din pintece spre rumegare. C5.ci cel ce se obiqnuiegte sd fie bun gi folositor sie-gi gi altora, dacd igi adaugd gi iubirea de cuvint 9i bogXfia cunogtintei, se intelege a celei despre Dumnezeu, va fi desdvirgit in virtute Si fdrd prihand in cele ale sale, destoinic spre toate cele vrednice de admirafie. Iar de va fi cineva pdrtag unuia ca acesta, inteleg prin ucenicie, gi se va hrdni cu cuvintul lui, sau ii va fi urndtor qi va rivni sX fie ca cel aga de ales gi de deosebit, va fi gi el nespurcat gi curat. Cdci va petrece cu cel curat 9i-9i va ardta modul lui de-a fi ca pe o pecete a infelepciunii qi iubirii de invdtdturd a aceluia. Aceasta socotesc cd insearnnd datoria sd mincdm din tot .animalul cu unghia piciorului despicatd gi care rurnegd:,48. Cbci legea spune cd. acestea sint curate, in infelesul in care am spus. PALADIE; Am infeles ce spui. CHIRIL r Domnul prin animalul care are prin fire copita despicatd gi rumegd, a infdfigat ca prin ghicitoare pe omul cu totul destoinic, bun Si desdvir;it in virtute. Iar cd e bine gi folositor sd respingem pe cel ce nu are o astfel de dispozitie, ci gchiopdteazd in bundtate 9i e mult in urma desdvirgirii in virtute, ne-o aratd prin faptul cd nu dd o prefrrire bund nici animalelor ce rumegd, oaia, llar nu au copita ctespicat5, nici celor ce au copita despicatd dacd nu rumegd, ci le osindegte ca necurate gi le numdrd intre cele spurcate. Aqadar, dacd cugetdm drept li aplicdm la adevdr cele spuse in ghiciturd, vom spune ci piciorul cu copita despicatd este chipul (tipul) lucrdrii fdptuitoare qi a curdtiei moravurilor. Iar rumegatul declardm cd este semnul cuvintdrii binecredincioase, a dreptei 9i bine intemeiatei cunogtinle dogrnatice. Sau nu eaga?
547. Meditarea t:ontinui Ia infelesurile dogmelor care iti clescoperi prirr aceasta tot mai mari subfirimi :;i sint asimilate tot mai rnult relafiei noastre cu Dumnezeu. spre cre$terea noastrd cluhovniceasci, o vede inchipuitd Sf. chiril in rumegarea unor animale. Existd trepte in coborirea lui Dumnezeu Ia inteleqerea noastrd sau ln intelesul oricdrei inv6|Eturi despre Dumnezeu. Sfinta TreimL ascunde trepte nesfirgite de sensuri ale ei. Toti urcAm continuu qi dupE capacitatea fiecdruia in ele. 548. S-a vorbit mai lnainte despre folosul nimicirii picatului altuia cincl e insotit de Jertfa lui' ca_aducind topirea acelui p6cat. Acurn se vorbeqtc desprc mincarea spiritualtr.-a omului care se striduieqte in a se forma prin virtuli qi irrin meditarea continutr a dogmelor. cel din urmi il asimileazi pe acela 5is-gi,' sau pe '$i sine aceluia. cea mai folositoare mlncare in acest sens este cea a trupului singelui jertfit al lui Hristos.

l3

"p

SI.. CHIRII;-AI

ALEXANDNIET

PALADIE: Ba e chiar aga. CHINL: Agadar, trebuie sd cugetdm nedesdvirgit in virtute qi ca fiind departe de-a merita admirafie r cel ce se laudd cu fapte bune, dar e lipsit de dogmele drepte gi nu are in minte cuvintele adevdrului. Dar e clar cd gi contrariul e adevdrat : corectitudinea dogmatici gi dreapta lnfelegere a cuvintelor dumnezeie$ti a cuiva, nu ne ajutd cu nimic sd-l socotim desdvirgit in virtute, dacd nu se adaugd Ia ea strdlucirea in fapte. CXci numai cel destoinic in amindoud, dobindegte prefuirea celui desXvirqit vrednic de laudd, Celui cdruia ii lipsette vreuna din cele doud, va fi adrnirat mai putin in cele bune. Aceasta o aratd gi Mlntuitorul, spunind cd cel ce invaf6, dar nu gi face, se va chema prea mic in Impdrdfia cerurilor, iar cel ce face gi invatd, mare 9i vestit (Mateti 5, 19). Deci e necurat dupd lege, cel ce e lipsit de una din ele. Iar cd de acegtia se cuvine sd stdm departe gi s5 nu avem pdrtdgie cu ei, ne-a ldmurit zicind: <Din cdrnuri sd nu mlncali gi de mortdciunile lor sd nu vd atingeli,,. Adicd pind ce sint vii sd nu avefi legdturi cu ei, iar de moare vreunul dintre ei, sX vd pdstrafi mintea neintinatX Si sd nu vd atingefi de cele sdvirgite de ei, adicd de cuvintele Oi de scrierile lor necurate. CXci acestea sint r[mdgifele vietii omului. Este obiceiul ereticilor nepricepufi sd facd aceasta. Cdci dupd ce au rdtdcit aceia care s-au fdcut incepdtorii prostiei lor, au ldsat ucenicilor lor r5mdgifele impietdfii lor. Idr acegtia le primesc cu respect Si le imbr5tigeazd cu mintea, alegindu-se cu o intindciune 4ner:oie de spdlat, ca unii ce.s-au atins de ciirnuri moarte, care sint pline cle cel mai greu miros gi de cea mai de pe urmd necurdtrie. PALADIE: E adevdrat. CHIRIL r $i ca exemplu de animal cu copita nedespicatd, dar care reia mincarea prin rumegat, dd cdmila, animal puternic $i foarte lnarer apoi iepurele 9i ariciul, ca sd zic aga cele mai mici dintre toate. Astfel prin cele de la capete le cuprinde, precum socotesc,pe toate, 9i nu lasri nici una din cele de la mijloc afard. E ca 9i cind ar zice : De la cel mai inalt gi mai de sus 9i pin[ la cele mai mici $i mai de jos, tot ce e de felul acesta e necurat gi vrednic de scirb5. Cdci Dumnezeu nu cautd la fafd (Rom. 2, lll, precum s-a scris. Ci dacd e cineva mare 9i important, ridicat la indlfime prin bogdtie 9i prin slava cea lumeasc5, va fi lipsit totugi de slavd gi de podoabd, dacd poartd vina neiegiuirii. Iar dacd e mic, viefuind in sdrdcie 9i fdrd slavd, va fi oslndit ia necurdtie, dacd nu va avea lauda moravurilor virtuoase, Nu-gi va face din sme-

INCHTNARE lN DUH $I ADEVAR

493

renie un mijloc de-a fi miluit de dreptul Judecdtor, dacf, nu hre podoaba frumoasd a faptelor, se intelege a celor evlavioase Si virtuoase 5ae. Agadar, cf,mila, iepurele gi ariciul slnt chipul (tipul) clar aI celui mic Ai mare. Dar menfioneazd gi porcul, ca necurat, pentru cd are unhgia despicat5, dar nu reia prin fire hrana, adicd nu o rumeg5, prin ceea ce aratd lauda slabd gi nefolositoare a faptelor, lipsitd de cuvintul evlaviei. cdci precum credinla fdrd fapte moartd este (Iacob 2, zol, aga gi invers, buna podoabd 9i cuviintd a faptelor este moartd clnd lipsegte cunostinla de Dumnezeu 9i nu s6ldgluiegte in sufletele noastre cuvintul credintei 5il. Pentru cd aflindu-se Jos,, cautd la p6mint gi se teme oarecum sd ridice ochiul in sus. $i nu pufini vom afla pdtimind aceasta, avind adicd viata cuviincioasd gi curatd, dar necunoscind pe Dumnezeu cel dupd fire gi adevxrat gi prin aceasta sprijinindu-gi ochiul minfii pe cele de pe pdmint. cu adevdrat necurat este si unul ca acesta : <Cdci nu se incununeazd nimeni, dacd nu se tuptd dupd leger, dupd cum s-a scris (II Tim. 2, 5). PALADIE; Agaclar, in chipul porcului gi aI celorlalte ne cleclard pe noi ingine necurafi, dacd sintem supugi gregelilor osindite de lege. CHIRIL..Foarte drept ai grdit. Dar nu s-a mullumit legea sd infdfigeze chipurile celor necurafi numai prin acestea. ci voincl sd ne fo'-loseascd oarecum prin toatd zidirea gi sd ne dea o cunogtinfd bogatd a ceea ce e folositor 9i frumos, menfioneazd gi soiurile animalelor de apx pi soiurile pdsdrilor, ca cercetind ceea ce e propriu firii fiecdreia, sd intelegem ceea ce e pldcut lui Dumnezeu gi ceea ce socotegte vrednic de lepddat gi urit ; si a;a sx' ducem o viafd cit mai conformd legii gi sd ne ferim cu toatd puterea de tot ce obignuiegte sd ne spurce. Drept aceea zice legea iar5gi : "gi sd mincati din toate cele d,in apd. Toate cite au aripioare qi solzi in ape gi ln mdri gi 1n plraie, pe acestea sd Ie mincali. gi toate cite n-au aripioere, nici solzi in ape gi ln mdri $I 1n plraie, de toate cele ce le scot apele 6i de tot ce e viu in
549. Nu smerenia lnsotitd de lenea efortului de-a face bine aduce aprobarea lui Dumnezeu, ci smerenia incdrcatd de fapte, dar socote$te ca fiincl exclusiv din puterea lui Dumnezeu aduce lauda Lui. 550. sint unii care nu cred in Dumnezeu, dar care fac bine 9i vor sd dovedeascd prin aceasta ci n-a,u nevoie de credinla in Dumnezeu pi cle ajutorul Lui pentru, a..face bine. Ace$tia folosesc facerea de bine pentu a atrage pe alfii la necredintd.-Ei nu se gindesc ca nu toti cei atragi de ei ia necredintd ior'putea face binele-. Pe lingd aceea, ln f-6ptuirea binelui de cdtre ei este o lips6 de siterenle 9i o trufie, care nu promoveaza armonia dintre oameni, Apoi se lntdregte in fiinta lor o asprime care vine din congtiinta cd numai prin lnc6rdarea lor sdvlrgesc binele. Aceastd asprime depirteazd dulceata din rapoiturile lor cu alti oameni. Ei nu se socotesc ca- nimic dupi ce au fdcut binele, pentru a nu simfi ceilalti pugi in inferioritate de ei. Ci ei cautd sd pund clt mai in evidentd binele fdcut,'strimtorind cu el pe ceilalfi. Poate ne-recunoqtinta altora pentru binele ce li s-a ftrcut vine gi din insuficienta smorenie chiar a celor credinciogi, dupd binele ce l-au fEcut.

SI'. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

apd, sd. vd'Iie scirbd. ;i sd vd ingreloSafi. Din cdrnurile lor sd nu m?ncali Si de mortdciunile lol sd vd ingteloSali 9i cle toote cite nu au nici aripioare, nici slozi in ape, sd vd Iie scitbdu (Lev' 1l' 9-12). PALADIE.. Dar ldmure$te-md care este deosebirea intre acestea, dupd infelesul duhovnicc'sc? Ciici eu nu prea inleleg. CHIRIL; O voi face. Voi face infelese cele folosite de lege in chip de plide. CeIe ce s-au fdcut de Ziditorul in ape, dupd legea peqtilor' care inoatd prin ,aripi, se migcd cu putere gi cu repeziciune incotro voiesc. $i ies in intimpinarea razei fierbinfi a soarelui ce cade asupra apei, ba indrdznesc chiar sd se ridice deasupra apei, refuzind sd rdmini mereu jos ; ele scapd ugor gi de mrejele pescarilor. Cele ce n-au insd aripioare gi solzi, ci sint acoperite in cruste virtoase 9i imbrdcate in carapace naturale, nu cunosc cele de sus, ci se scufundd in ierburile de jos gi petrec in locurile cele mai mocitloase. Ele sint slabe 9i ugor de apucat ti slnt prinse fdrd osteneald de cei ce le-au vbzut odatd. Iar tilcul acestora e clar $i adevdrat. Dar sd trecem de la aceste chipuri (tipuri) la lucrurile mai clare. PALADIE; Le-ai ldmuri foarte bine, dacd ai voi s-o faci. CHIRIL; lnfdfigindu-ne in chip inteligent imprdgtierea acestei vieti ;i tulburarea gi amestecarea amarnicd a ei, psalmistul cintd z <MQreQcceosla este more gi largd. Acolo sint iigdnii tdrd. numdr, vietdli mici $i mari> (Ps. 103, 25-16). Cei ce umbld incoace 9i incolo pentru nici un lucru de folos gi adund numai acelea prin care se dovedesc trupegti gi care ii indeamnii sd suporte osteneli zadarnice, pot fi asemdnati cu peqtii. PALADIE,: Bine zici. )HIRIL: Pe unii ca acestia ii mustrfl gi ucenicul lui Hristos, zicind : ,Venili ocum cei ce ziceli: astdzi sau miine vom melge 7n cetatea cu' tare $i vom peftece acolo un on 9i vom neguldtofi Si vom cigtiga>. $i dupd putin : oln loc cle-a zice voi : de vo vreQ Domnul $i vom trdi, vom lace oceosto $i aceea, acum vd ldudatl lntru truliile voastre, (Iacob 4, 13, 15). Agadar, inotdm ca nigte pegti pe marea aceasta lati 9i largd, adicd prin lume. Dar viala fiecdruia e deosebitd. Unii nu sint cu totul pornili sple pdcdtuire, dar gtiu uneori cd sint neputin'cio$i 9i luati in stdpinire de puterea cdrnii 9i nu vor sd se lnfrineze nici de la celelalte gregeli. <Cd mult pdcdtuim toli', dupi cum s-a scris (Iacob 3, 2). Dar se feresc ca de un lucru urit sd facd cele necuvenite in chip descoperit gi nimeni nu i-ar putea indupleca sx s5virqeascd p5catul in mod fdtiq gi neacoperit. Ci se silesc foarte mult sd se ascundd. Cdci "inleleplii iqi oscunclcele de ru.Sineale lor,, dup[ cum s-a scris

F
*

INCIIINARE

TN DIIH 9I ADEVAR

(Prov. 12, 23). Aceasta socotesc cd inseamnd a avea solzi ca acoperdmint. Ei inoatx adeseori qi la indlfime. cdci nu privesc totdeauna in jos' ci'cugetd gi cele de sus gi scapd cu repeziciune de undifa celor ce ar vrea sd-i piardd. Aceasta ar putea spune cineva cd inseamnd a se folosi de aripi spirituale 9i a-gi face migcarea cugetXrii cu multd iufeald. PALADIE; Ai spus lucruri cuvenite. c5ci comparafia ne indeamnd sd socotim dreaptd explicafia. CHIRIL; Dar unii pdc[tuiesc nu in mod acoperit, ci ii;i aratd rdutatea cu totul deseoperit gi fdrf, acoperire. Despre acegtia s-ar putea spune cu dreptate: oA cdror slavd e in ruginee |or,) (Filip. 3, 1g). Cdci l)ururea sint porni[i spre necurdfie ; gi tdvdlindu-se in mocirla cea mai de jos, ei sint cu adevxrat nigte mongtri, sau ceva asemdnitor. Dar unii ca acegtia sint cu totul slabi gi ugor de prins, fiind luafi in stEpinire de pldcerile tuturor iucrurilor prostegti. Sau oare nu e aga viafa celor nestdpiniti ? cdci ferneile neruginate gi desfrinate si tot neamul urit 9i stricat al muieraticilor gi toli cifi petrec in lupanare gi a cdror poftd trupeascd e nes5turatd 9i care iubesc rdtdcirea necrrratei sluJiri la idoli, duc o viatd cu adevdrat blestematd, ce se afundd in intindciunea cea mai urlt5. Agadar, legea ii declard curafi pe cei ce suferd de sldbiciunile omenegti, dar nu sint cu totul stricafi, ci inoatd oarecum Ia indifime si nu petrec nurnai in cele pdmintegti, ci cugetd gi la cele de sus si sint imp[rfi]i intre Dumnezeu gi lume. Dar ii socotegte necurati pe cei ce tind in tot chipul sd imbrdfigeze, sd facd gi sd cugete fdrd incetare cele ale trupului gi aie lumii 9i in toate acestea au tepadat orice rupinl 'si s-au obignuit sd sdvirgeascd cele necuviincioase in chip descoperit. i$i opregte cu folos legdtura cu ei, in vreme ce nu o condamnd pe cea cu cei de mai inainte. cdci nu se cuvine sd ne adundm cu cei viciogi, dar cu cei ce se silesc sd fie cuviinciogi, intilnirea e fdrx primejdie. Fiindcd s-a scris : "CeI ce umbld cu cei infelepli, inlelept va Ii iarr cel i ce umbld cu cei nehuni, se vo cunoalte> (prov. 13, 20). Dar scrie gi Pavel 1 .,Dacd vreurtul numit |rate e zgircit, sau sluiito r Ia idoli, sau ttlrfitor, sau beliv, sau rdpitor, cLrunul ca acesta nici sd nu se mdn?nce, (I Cor. 5, 1t). PALADIE.' Bine ai spus. cdci lucrul acesta nu e fdrd folos. CHIRIL.'Acestea ni le-a spus legea prin pilda despre cele din apd. Dar ldrgind gir.ul pildelor, trece la stolurile zburdtoarelor, ziciud : c5ri de acestea sd vti ingrelosali dintre cele zburdtoare si sd nu mlncali, cd spurcdciune slnt : de vullur, d,e vulturul d.e mere, de soim, d.e

r
3
l

.{96

Str. CEIRIL

AL ALE:trAI(DEIET

uliu .ti d.e altele asernenec [ui, de struf, de cioard, de gaild Si de cele oselneneo ei, de tot corbul $1 de cele osemeneo lui, de erele Si de cele osemenea lui, de buhd, de cocostlrc, de ibis, de porllrion, de pelican, de lebdd.d,de erodiu, de haradriu oi de cele asemenea lui, de pttpdzd, d,e Iiliac $i de loate tlrltoarele cele cu aripi, care umbld pe patru p|' cioere, cd spurcdciulne sint voud.. Dar acestea sd Je mincali din tlr1' toarele cele cu aripi, care umbld pe patlu picioare : cele cQIe au tluiere rnoi sus de picioarele lor co sd sord cu ele pe pdmlnt. $i ccestea sd le nfincali din ele : V ruhul $i cele asemenea lui, otachisul $i eele aseme' nea lui, olio.machul Si cele osemenec lui, Idcusto ,ti cele oselneneo ei. T'oate tiritoarele dintre cele cu aripi, care au patru picioate, spurcdciune sint voud $i cu ace-cleavd veli spurca. Tot cel ce se atinge de mortdciunile lor, necurat va ti pind seara,r (Lev. ll, 13-24). Oare iti este limpecle infelesul celor spuse ? PALADIE; De loc. CHIRIL.' Dar nu simti cd la fel cu celelalte, insugirile naturale ale celor numite lnfdtiqeazd chipuri ale moravurilor 9i deosebiri ale ;rurtdrilor ? PALADIE: Ce t'rei sd spui ? CHIRIL.' Vrei sd vorbim ln parte, cercetlndu-le pe toate cu deamdnuntul ? PALADIE.. Foarte mult. CHIRIL.'Agadar, legea interzice vulturul, vulturul de mare, goimul. CXci acestea zboare la iniilfime gi se bucurd de locurile cele de tot inalte gi urdsc pe cele de jos. "Puii goimului, zlce, zboard. la lndlllme>t (Iov.5, 11). Iar aga este cel fudul gi ingimfat, care are in sine cugetul trufag gi e obiSnuit sd disprefuiascd pe omul cuviincios 9i modest $i nu-i place sd consimtd cu cei smeriti. ImpreunX cu acestea condamne uliul gi cele asemenea lui, corbul r;i cele asemenea lui, prin care se indicd tot cel ce e obignuit sd rdpeascd, gi neamul de oameni pornit spre viclenie. Tipul celui dintli e uliul, al celui de al doilea e corbul negru gi intunecat. Cdci cei iuti la viclegug gi care poartd in ei rdutatea moravurilor nevdzutl de cei mulfi, sint intunecogi ii nu tuturor vdditi. Iar cei ce sufere de fudulia blestematd mai au pe lingd aceasta gi dorinfa de-a stdpini asupra celor ce pot gi de-ai impresura prin multe ndscociri ale vicleniei Si de-ai Jefui astfel fdrd saliu. De aceea adaugd zicind : <$i struful 9i gaifau. Cdci acestea slnt precum socotesc, cu totul nesdtulate 9i adund ce le cade in cale. Apoi zice : ($i de erete $l de cele cuemeneo IuI, de buhd, de cocostitc, de

INCHINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

portirion, de pelican Si de lebddd". Cdci acestea infdfigeazd prin ele pe cei ce uneltesc cu cruzime gi silbdticie impotriva altora gi se ndpustesc f,hrd mild asupra celor ce pot, negovdind sd aducd asupra unora chiar primejdia viefii. Cdci eretele se repede infricogdtor asupra a toatd pasdrea mai slabd gi se pornegte asupra pdsdrelelor gi rdpindu-le, Ie omoard i iar cocostircul, ibisul, porfirionul, Si aS adduga gi pelicanul, ttrmdresc cu furie pegtii Si-gi fac din moartea lor hrand. Aga sint, in r-'e privegte purtdrile gi sdlbdticia moravurilor, toli cei ce omoard cu ugurintd pe alfii, pentru pl6cerea ior. Dar cei ce leapddd legea crufdrii reciproce gi se impotrivesc poruncilor iubirii, ar putea sd aud6, pe drept cuvint, chiar de la noi : oNu cdutoli a|e voastre, ci qi ale altora>, (I Cor. 10,24). Cdci "iubirea,zice, nulace aproapelui rdu" (Rom. 13, 10). Apoi a zis iardgi sd ne ferim de cioare, de erodiu, de horadiu gi Ce cele asemenea lor, de pupdzd gi de liliac. Cdci acestea sint prietene ilopfii gi se bucurd de intuneric Ai au plScere sd zboare in el, dugmdItind lumina soarelui $i nesuferind sd lucreze ceva in ea. Cdci este adevdrat ceea ce spune Hristos, c5: <?ol cel ce tace cele rele urd$te lumina qi nu vine Ia luminii, co sd nu se vddeoscd taptele lui. Iar cel c:e Iace adevdrul, vine la lumind, ca sd se arate taptele lui, cd ln Dumnezeli sint sdvirgite" (Ioan 3, 20-211. Dar necurate sint $i cele ce se tirdsc dintre cele inaripate acare rrmbld, zice, pe patru picioareo, ca de pildd mugtele ti cele asemenea. Cdci nenumdrate sint aceste mici gi dispretuite viefuitoare, care nu-gi au zborul la indlfime. E necesar sX vedem care e motivul pentru care legea le amintegte qi pe ele. Cdci precum cind a amintit de dobitoace, numind cdmila, a addugat iepurele, declarind deopotrivd de necurali pe cei stdpinifi de rriciu, fie cd e vreunul mare, fie cd e mic (cdci nu c cdutare la fatd la Dumnezeu, dupd cum s-a scris: Rom. 2, 11), aga gi aci, dupd ce a amintit pe vultur - adicd cea mai impdrdteascd dintre pdsdri - coboard iarigi la cea mai micd dintre cele ce obignuiesc s5 zboare, punind pe acelagi plan pe cel mic Ai pe cel mare, cind sdvirqegte vreun rdu qi nu leapddf, vina. Dar scoate dintre acestea ldcusta ;i vruchul gi cele asemeneapentru puterea lor de-a se indlta gi de-a nu petrece intre cele de jos, ci de-a se ridica adeseori la indltime qi de-a sdri cu uSurintd. De felul acegta este cel ce are, ce-i drept, o viatd iumeascd, dar nu e cu totul lipsit de cuviinta li de iubirea cea cdtre Dumnezeu. Cdci unul ca acesta nu e legat cu totul de cele pdmintegti, nici nu petrece in cele de jos, ci se strdduiegte sd cugete gi la cele de sus gi sI se facd vrednic de laud5, ridicindu-se la cele inalte pi zburind de la cele pEmintesti.
32 _ Sf, CIIIRIL

498

S.F. CIIIRIIJ

AIJ ALEXANDRIEI

Iar cel ce s-a atins gi s-a spurcat de cele necurate, trebuie s[-gi spele haina gi spre sear[ curat va fi. Prin aceasta se indicd taina lui Ilristos, prin care ne-am curdtit, dobindind iertarea prin sfintul Botez, adicd in vremea venirii Lui, care s,a fdcut oarecum spre seard, sau cind veacul de fald se apleacd spre sfirgit. Sau nu spunem cd Cuvlntul lui Dumnezeu S-a intrupat in ultimele timpuri ? : PALADIE: Chiar asa e. CHIRIL; Dar iegea spune cd cel ce se va atinge fie de fiard sdlbaticd, fie de alt animal necurat, va fi gi altfel spurcat. Cdci a zis : <<$i toate cele ce umbld pe labe intre toate liarele, care umbld pe patru picioare, necurafe vor Ii voud. Tot ce| ce se atinge de mortdriunile lor, necuret va ti pind. seara. gi cel ce ildicd d.in mortdciunile 1or, isi va spdla hainele sole gi necurat va Ii pind seere, cd necurate sinl oceslec voud.. ^ti oceslec voud. necurate dintre cele ce se firdsc pe ltdmint.' nevdstuice, soarecele, crocodilul d.e uscat, gobolanul, cameleonul, brotd.celul, soplrlo gi sobolul. Acestea slnt voud necurate dintre toate cele ce se lirdsc pe pdmint. Tot cel ce se atinge de acestea lnaerte, necurat va Ii pind seoro. $i tot peste ceea ce ar cddea vreo mortdciune a acestora, necurat va ti, fie vas de lemn, sau haind, sau piele, sou sctc. Tot vasul cu cere se vo intimpla lucrul ecesta, se vo spdla 1n opd si necurat va ti plnd seara, si opoi curat va Ii> (Lev. 11, 27-33). La acestea a addugat cd va fi spurcat vasul in care ar cddea vreo mortdciune a lor. $i vasul de lut gi de piele, gi haina, mincarea qi bdutura, afard de izvorul de apd, de fintin5, de lac Ai de seminle. se pare cd legea indicd prin fiarele sdlbatice pe cei mai cruzi dintre tilhari, care socotesc de nimic, chiar gi uciderea de orn, cel mai mare dintre rele, omorind fdrd miIS pe oricine se nimeregte, necrufind pe nimeni. Iar prin goiuece gi nevxsturicd gi prin cele apropiate gi inrudite, adicd prin crocodilul de uscat, prin gopirld gi brot6cel, pe hofii fricoqi ce umbld noaptea, care cautd sf, vatxme pe cei ce dorm fdrd sd fie observafi, dar se tem foarte sd fie pringi gi ocolesc starea de veghe a celor pe care ii atacd. cdci oare nu sint nigte vietuitoare foarte hoafe gi lage, nevdstuica gi goarecele gi oare nu se scufunda in gdurile pdmintului, dacd face cineva vreun zgomot ? Iar crocodilul de uscat gi cele inrudite, nu igi adund hrana noaptea pi de loc ziua? PALADIE; E adevdrat. CHIRIL; Deci orice hot necurat, fie cd are nigte apucdturi de fiarb si-;i pdteazd miinile cu singe, fie cd furd nigte lucruri mici, ca goarecele gi nevdstuica, ca gobolanul gi gopirla, se ridicd pe ziduri ti pe ncoperiguri, $i cine se atinge de cei astfel necurafi, se va impdrt5gi

fr

N\TCIilNANE IN DUII

SI ADEVAR

499

F'

de vinile lor. cxci pdrtdgia cu astfel de oameni li face numaidecit rrecurali. Iar vasele spurcate, sint chipurile unor oameni. cdci omul e aselnenea vasului 551. Dar declard cd nu se spurcd izvorul de apd, fintina gi lacul, chiar de cade in ele ceva din cele spurcate dupd rege. prin aceasta nu lasd pe cei de sub lege sd simtd lucrul acesta cu totul impovdrdtor gi greu de purtat gi observarea legii cu neputinfd de implinit, cum ar fi dacd ar fi pdgubifi aga de mult in lucrurile cele mai necesare, incit ar trebui sd pdrdseascd gi cetdfi gi case, cind s-ar spurca apele din ele, gi s-ar lipsi gi de cele neapdrat trebuincioase. Deci legea a renunlat la strictelea totald, pentru folosul gi trebuinfa celor de sub lege. PALADIE; E o explicatie vrednicd de crezut. CHIRIL; Deopotrivd cu celelalte, spune cd e necuratd gi mortdeiunea animalelor curate. De aceea adaugd cd gi aceasta-l spurcd pe cel ce se atinge de ea. CSci scrie : <Iar de va muri vreuna din vitele care vd sint ingdduite spre mincare, cel ce se va atinge de mortdciunile ei, necurat va ti pind searo. gi cel ce md.nincd din mortdciunile ei, isi uc spd/o hainele lui 1n opd gi necurat va Ii pind searc Ai se va spd/a 1n apd Si curat va Ii. gi ce,l ce ia din mortdciunile 1or, iqi va spdla hainele /ui ti se va spdla 1n apd 9i necurat va Ii pLnd.seara> (Lev. 11, 39-40). Aceasta inchipuie limpede, precum socotesc, ceea ce s-a' zis z <<Dee vreunul ccre se nume.gfe lrate, Iie cltrver, tie zgircit, Iie slujitor la idoli, tie beliv, Iie birlitor, Iie rdpitor, clr unul ca acesto nici sd nu se md.nince>> cor. 5, 11). cdci dacd vreunur dintre cei (I socotili cuviinciogi qi dintre cei ce-au fost curdfifi gi dintre cei primiti la pdrtdgie duhovniceascd prin credin|6, suferd moartea prin pdcat, <necurat va fi, gi <spurcat', cdci fiind intinat prin fapte moarte, spurci numaidecit pe cel ce se lipegte de el 552. Dar degi suferd intinarea, va fi curat prin apd spre seard. Iar ce inseamnd aceasta, a ardtat mai inainte in chip clar cuvintul nostru. Dar ia seama cI gi cel ce mdnincd din mortdciunile ior $i cel ce se atinge numai, spune cd va fi necurat, neeliberindu-l de intinare gi de osindd nici pe cel ce se face pdrtag de mortdciunea acerora gi declarindu-l vinovat gi pe cel ce rzine in vecindtatea qi in apropierea lor. Cdci socotesc cd trebuie sd ne pdzim cu grijd, nu numai de impreund lucrarea cu cei rdi, ci chiar Ei de intilnirea cu ei. Cdci oce] ce
551. Omul e asemenea vasului, pentru ci primepte ln el multe, bune si rele. $i multi iau multe din continutul cu care s-a imbogdtit fiecare om. . 552. Oricit de curat a fost cineva, daci se spurcd prin fapte pdc5toase, rnoare sufletegte; 9i cel care se insoteite cu el, se moiipseqte qi el de necuratie.

500

SF. CHINIU'

AL

ALEXANDRTE1

se atinge de smoold, murdd.ri-se-var,zice (lnf. Sir. 13, 1). $i adevdrat este cuvintul. Iar cd aceste pilde din lege s-au folosit pentru calitatea moravuriior, ar putea afla cineva din cele ce se adaugd. Cdci s-a zis iardgi : u^$i sd nu spurcali sulletele voostre cu nici un tel de tiritoare ce se tirdsc pe pdmint ti sd nu vd intinali cu ele ti sd nu tili necurali din pricina lor, cd eu sint Domnul Dumnezeul vosfru" (Lev. 11, 34). Cici ce intinare poate sd aducd sufietului omului moartea unui animal gi atingerea de cadavrul lui ? $i ce vdtdmare i-ar aduce mincarea ce intri in stomac ai se leap6dd la gunoi, dupd cuvintu,l Mintuitorului ? ( M a t e i 1 5 , 1 1 )5 5 3 . PALADIE; Nici una, dupd cum socotesc.Drept gindegti. CHIRIL r Deci socotesc cd asemenea cordbierilor destoinici, purrind in mipcare toate funiile, s5 iepim din toate intindciunile gi sd irrtrdm intr-o viatd prea pldcutd lui Dumnezeu, ca intr-un sln de mare linigtit pi netulburat. Cdci nu ne putem apropia de El altfel decit numai aga. Iar cd lucrul acesta e adevdrat, nu e greu de vdzut. Cdci s-a scris iarSgi in Iegire: <$i Moise era pdscind oile lui letro, socrul Iui, preotul din Madian. ,$i o dus oile in pustie. $i a venjt la muntele Horeb. $$ii s-a ardtat lui un lnger aI Domnului din rug Si a vdzut cd rugul ardea in Ioc, iar rugul nu se mistujo. $i o zis Mojse : "Mergind voj vedea oceastd afi.tare minunatd, cd nu se mistuie tugul,, Iar cind a vdzut Domnul cd se apropie sd vadd, I-a chemat pe el Domnul din rug, zicind : <Moise, Mojse I>, Iar eI a zis : uCe este ?>>"$i acela a zis; Sd nu te aryopii aci, dezleagd incdlldmintea din picioarele tale. Cd.IocuL, in care slai, e ptimint sflnl> (Ieg, 3, 1-5). Infelegi deci cd nu se poate apropia cineva de Brcacuratul Dum' nezeu-,dacd nu a curdtit mai lnt1i toatd pata de pe suIletul sdu gi nu si-a eliberat piciorul, adicd pdgirea spirituald spre cele ce sinl de fldcut, de orice mortdciune cugetatd in lucruri ? Cdci oare nu e incdlfdmintea ri"rmdgifaunui animal mort ? PALADIE : Fdrd indsiald. CHIRIL; Deci ea e un chip (tip) al mortdciunii, pe care dac5 o leapddd cineva, rupind legdturile din care trebuie sd scape, va veni dproape gi va fi casnicul lui Dumnezeu, fdclndu-se totodatd in stare sH rnintuiascd pe alfii. Aga a fost ales Moise ca sd fie trimis 9i sd (eliberezel izbdveasc5 pe fiii lui Israil. CXci Sfinta Scripturd ne spune :
553. Se aratd cd nu legea vorbind cle animalele care spurcE pe om, Si-a indltat gindul la intinarea ce o produce sufletului pildr unor oameni cu apuchturi de fiare.

INCIIINART'

tl\t DUII SI ADEVAN

,.Fiul, dacd te.taci inlelept, vei ti inlelept lie insuli Si oproapelui tdu, (Prov. 9, l2l5:*, PALADIE; Bine zici. CHIRIL; Dar vom adduga la acesteaincd ceva. PALADIE; Ce anume ? CHIRIL.' Avind sd coboare Atoatefiitorul Dumnezeu in chip de foc pe muntele Sinai, i s-a poruncit lui Moise sd pregdteascd pe Israil spre vederea lui Dumnezeu. Iar modul pregdtirii l-a stabilit insugi Stdpinul tuturor. Cdci "a zis lui Mojse : PogorinCu-te, spune poporului si curdld-i pe ei osldzi Si miine. $i sd-.gi speJe hainele lor gi sd steo ;tregdtili in ziua a treia. Cii in ziua a lreia, se va pogori Domnul pe muntele Sjnai, inaintea intregului popor> (ieg. 19, 10-11). Agadar, cei ce doresc familiaritatea cu Dumnezeu Si au ca scop s.i se infdligeze gi sd-i slujeasc6 Lui prin rivna spre tot binele, trebuie sd se curefe mai intii 555.Unul ca acesta va fi in stare sd-L vadd gi F,e Dumnezeu lnsugi, dupd cuvintul Mintuitorului: <Fericiti cei curali cu ininla, cd aceia vor vedea pe Dumnezcu, (Matei 5, 81rse.La aceastd strdlucire poli vedea, dacd vrei, cd a ajuns gi clumnezeiesculAvraam p61 vino sd spunem in amdnunte cele privitoare la el. Cdci insugi 557. s-a scris aga : "$i a zis Domnul cdtre Avraam : Iar tu sd. pdzeStilegdlure mee, tu gi seminlia ta duytd tine, intru nearmurile lor. $i aceasto csfe.legdlura pe cere o voi pdzi intre mine.ti voi $i intre seminlia ta dupd tine in neamurile /or. Se va tdia la voi imprejur toatd partea bdrbdteascd.$i veli tdia imprejur marginea mddulolului vostru.5i vo fi spre semn aI legdturii lntre mine 6i voi. gi pruncul de opt zile se va tdia Ia voi imprejur, toatd. partea bdrbdteascd,intru neamurile vocstre ,,sicel ndscut in casa ta Si cel cttntpdrat cu orgint din tot [iul strdin,
554. Prin mort5ciunea animalului se incltipuie ( ('o.r cc e mort in onr prin pdcat. Omul care pdcEtuiegte diinuiepte in moartea sufleteascd a egoismului, a necomuniunii sincere cu Dumnezeu gi cu sc'mc'trii.Moisc trebuic sd uu-s;i Iipeasci de el nimic c'lin moartea sufletcascd a altora, rlaci I'rea sd lie viu pi sd se poatd apropia de Dumnezeu, supremul izvor al viefii prin dragostea ce ne-o comunici. Dumnezeu fiind r,iu, nn poate intra in comunicare cu El clecit cel viu, sau cel ce se sile;te sd iasd din moartea eqoismului. 555. Cel ce voie:ite sd se apropie de Dumnezeu trebuie dE se curele de egoismul pdcatelor. Cici apropierea cle Dumnezeu are ca urmare slujirea binelui, care e una cu slujirea altora. Binele pe care vrea si 5i-l facd cineva sic-gi, nu e bine adevdrat. 556. Pe Dumnezeu lt vda cei curali cu inima, adicE cei curdtiti de egoismul pAcatelor. Cei pdcEtogi nu se pot vedea decit pe ei ingiqi gi lucrurile materiale. Propriu-zis ei nu vEd nici sinea lor adevdratE, pe cea care se poate imbogEti spiritual qi poate ddinui in veci. 557. Vederea lui Dumnezeu umple pe om nu numai de viattr, ci ii de bucuria care se rispindegte pe toatd fiinta lui ca lumina. Cdci vederea e comunicare cu Dumnezeu $i primirea iubirii Lni gi a sensului existenlei. Dumnezeu e vdzut ca foc al iubirii calde qi al luminii, sau al sensului existentei.

502

SF. CIIIRIL

A', ALEXANDRIdI,

care nu e din sdmlnla ta. Cu tdiere imprejur se vo tdia lmprejur tot cel ndscut in coso ta Si cel cumpdrat cu argint. $i va li legdtura mea in trupul voslru spre legdturd veSnicd. $i partea bdrbd.teascd.netdiatd. imprejur, care nu-Si va tdia lmprejur trupul de marginea lui 1n ziua a opta, pierde-se-vo suflIetul acela din neamul lui, cd a stricat legdtura Mea" (Fac. 17, 231. Iar care era rdsplata ascultdrii gi ce fel le folosea tdierea imprejur, rrom Sti din cele urmdtoare. Cf,ci zice : <$i s-o ardtat lui, Dumnezeu, Ia stejarul Memvri, Fezind eI Ia uSa cortului sdu, lo amiazd. gi ridicind uchii sdi, a vdzut 9i iotti trei bdrbali stdteau din sus de eL. gi vdzlndu-i pe ei, a alergat lntru lntimpinarca lor de Ja uSa cortului sdu. gi s-a lnchinat pind la pdmint $i a zis : Doemne, de am aflat har inaintea Ta, nu trece pe robul triu. Sd se oducd apd gi sd se spe/e picioarele voastre gj vd odihnili sub copac. $i voi aduce piine gi veli minca. gi dupti aceee vetri pleca Ia drumul vostru, din care v-ali abdtut la robul vostru> (Fac.lB, l-5). Cdci tdierea imprejur in trup e chiilul (tipul) clar al celei spirituale ,gi in duh, prin care Hristos scoate din cugetdrile noastre toatd pata. Fiindcd dupd cuvintul fericitului Pavel, <ne-em td.iat lmprejur cu tdiere imprejur nefd.cutd de m1nd",intru dezbrdcarea trupului, (Col. 2, 11). Iar dupd ce-am dezbrdcat pe omul cel vechi care se stricS dupd poftele amdgirii gi ne-am tdiat pldcerile trupului prin asculigul 9i Iticrarea duhului, ne ar6tdm pe noi ingine vrednici de-a ne imp5rtf,gi li de vederea dumrrezeiasc5ti de-a ne face loc de odihnl al Sfintei pi celei deofiintd Treimi 558. CAci a zis Mintuitorul : <CeJ ce nu se ve lugino de Mine $i de cuvintele Mele intru acest neem, vom veni Eu si Tatdl Si ne vom tace locuinld Ia eI .ti intru eI vom pelrece> (Ioan 14, 23-24). $i nu numai aceasta ne e rdsplata curdfiei, ci ca unii ce am fost primifi in familiaritatea iui Dumnezeu, vom cunoagte cele din EI, se intelege prin descoperirea cea de la El, precum i s-a fdcut cunoscut gi lui Avraam cele cu privire la nimicirea Sodomei. Observd deci cd iepirea din intindciuni aduce rdsplata a nenumdrate bundtdfi. De aceea zice gi Pavel ; "Vd indemn pe voi, Iralilor, prin lndurd.rile lui Dumnezeu, sd. vd" intdtrisqli trupurile voasfte jerttd vie, slintd, binepld.cdtd.Iui Dumnezeu, slujba voastrd cuvintdtoare, (Rom. 12, 1). Dar
558. Se taie lmprejur ceea ce nu tine ln mod necesar de firea omului, ceea ce s-a addugat ca pecat, ceea ce inchide, ceea ce reprezintd viafa lui cea aclevdratb I omul pdcatului care se invecheqte, care inainteazd spre moarte, care nu se innoieqte continuu prin comunicarea cu viata. Deschizindu-se prin aceasta viefii dumnezeieqti, poate vedea pe Sfinta Treime la stejarul Mamvri. Sflnta Treime e primitd ln firea noastrd deschisd prin iubirea ei pi se odihnegte in iubirea noastrl ospitalierE.

INCIIINANE

IN DUH $I ADEVAN

$i proorocul leremia a strigat limpede : <spald-fi inima de rdutate, Ierusalime, co sd fe mTntuieSti>> (Ier. 4, l4). PALADIE.' Agadar, trebuie sx ne apropiem de Dumnezeu cel preacurat nu cu suflet intinat, ci cu via|d sfintitd ti fdrd prihand. gi a$a indatd vom ajunge la ceea ce se cuvine. cHIkIL; Aga este, Paladie. gi nu-ti va trebui multd osteneald ca sd pofi infelege cd e adevdrat acest cuvint, clacd vei vrea sd cercetezi cu rivnd gi cu infeiepciune vietile sfinlilor. cbci cele ce s-au intimplat celor vechi in chip, spre povdfuirea noastrd s-au scris, dupd dumr u e z e i e s c u la v e l ( I . C o r . 1 0 , l l ) . P Cd trebuie si ne apropiem de Dumnezeu curati gi spilafi, se poate afla deci iardgi li din urmdtoarele. Dina, fiica lui lacob, fiind fecioard pi in virsta cdsdtoriei, a iegit din cortul pdrintesc ca sd vad.I fetele iiichemilor. Dar Sichem, fiul lui Emor, n-a stat lini$tit. cdci se lndrdoostepte indatd de tindrd gi e dus de pofte neinfrinate spre plf,cere. $.i pornind sdlbatic spre aceasta, cel de alt neam 9i netdiat incd imprejur, a siluit fecioara evreicd. Dar lucrul a fost socotjt fiilor lui Iacob de nesuportat gi au pornit rdzboi impotriva celor ce-au batjocorit pe sora lor evreicd. Aceasta l-a intristat pe dumnezeiescul Iacob si l-a inspdimintat, fdcindu-l sd se teamd cd va pieri cu tot neamul. Dar Dumnezeu s-a apropiat de el gi l-a mintuit iardgi. $i e vrednic sd gtim in ce mod : "gi o zis Iacob cd.tre Simeon gi Levi : M-aIi tdcut urit, ca sd fiu socolit rdu tuturor celor ce [ocuiesc linutul, atit intre canaanei, cit qi intre Ferezei. Iar eu sint pulin Ia numdr. ^Si<te se vor aduna osupra mea, md vor tdia $i voi pieri eu,ti casa mea, Io.r ei au zis : Dat s-au folosit de sora noastfi. ca d.e o curvd. $i a zis Dumnezeu cdtre Iacob : sculindu-te, suie-te in locul Bethel gi Jocuie,yt aco|o. gi e [d acolo jerttelnic lui Dumnezeu., cere s-a ardtat lie, cind Iugeai d.e Ia tala lui Esau, trutele tdu. Si a zis lacob cosei sale gi tuturor celor ce ereu cu eI: Riclicali pe dumnezeii care slnt cu voi d.in mijlocul vostru si vd curdtiti qi schimbali hainele voasfre gi scu/?ndu-ne sd ne suim in Bethel si vom Iace acolo jertlelnic lui Dumnezeu care m-a auzit pe mine in ziua necazului, care erQ ctl mine gi m-a mlntuit pe mine 1n calea pe carc mergem. gi au dat lui Iacob pe dumnezeii strdini, cere ereu in miinile lor si cerceii d.in urechile lor gi i-au dscuns pe ei lacob sub stejarul din sichern gi i-a pierdut pe ei pind in ziua de crstdzi>(Fac. 34, 30-31 ; 35, l-4). observd cx stdpinul tuturor s-a apropiat de dreptul ce tremura i-a poruncit sE zideasc5 jertfelnic intru miros de bund mireasmd ol

ST" CHTRIL

AL

ALEXANDRIEI

:;i monument strdlucit al mintuirii Si ajutorului ce i se vor da lui. Iar acela, dupd ce a cunoscut cd trebuie sd facd aceasta, poruncegte Ia ai sdi sd se curete, scotrind dintre ei pe dumnezeii neadevdrati 9i imbrdcindu-se cu alte vegminte. $i aceasta socotesc cf, inseamnd curdfia in credinfd pi neintinarea in viatfl. Cdci prin Iepddarea zeilor strdini trebuie sd se lnfeleagd voinfa ior de-a se alipi in intregime la Dumnezeu, neavind cugetarea impdrfitd gi neaplecindu-se spre rdrndgifele r5ticirii dracilor. Iar prin schimbarea .vegmintelor, imbrdcarea unei viefuiri curate. Aga a socotit cd trebuie sd scrie 9i preainleleptul Pavel. Cdci oare nu-l auzi spunind limpede ; <Dezbrdcali'vd de ornul cel vechi, core se slrici dupd pottele rdtdcirii, qi imbrdcali pe cel tlon, care se innoie,gte dupd chipul Celui ce I-a zidit pe el" (Efes, 4, 22-24). Prin dezbrdcarea trupului intelege lepddarea pldcerilor trupegti. Dar scrie qi Solomon : "In toatd vremeQ sd fie ve$mintele tale strdlucitoare> (Eccl. 9, B). Iar cugetind drept, nu voi spune cd inteleptul Solomon a ajuns pind la atita flecdreald, incit sd ne indemne sd ne tncintdm copildregte de vegminte strdlucitoare. Ci aseamdnd viata curatd Ei liberd de orice patd cu un vegmint strdlucitor. Altfel cum cr putea imbrdca cineva pe Domnul nostru Iisus Hristos ? Cdci oare rru vei recunoagte cd lucrul acesta ll face pe cel ce se imbracd in podoabele viefuirii evanghelice ? 55e. PALADIE: Aga este, fdrd indoiald. CHIRIL.' Iar dacd ar veni cineva gi la prealdudatul losif, ar afla cE n-a nesocotit nimic din ale curdtiei, ci a cugetat c5 Dumnezeu ii va ajuta in toate qi-l va apdra, de va refuza bdrbdtegte orice intinare. {)dci putind sd prospere gi sd se desfdgoare in dezmierddri, ingdduind zburddrilor fierbinfi ale tinerefii sd alerge la cele pldcute 9i iubite Ei sd fie dus de pornirile neinfrinate, nu a fdcut aceasta nicidecum, ci gi-a ales sorful mai bun, care-l are la Dumnezeu, gi a preferat ostenelile intindrii in loc de orice lI putea ingr5pa pentru moment. Fiindcd '
559. Dezbrdcarea de omul cel vechi este iepirea din crusta egoisth a plf,cerilor picdtoase. Dar omul nu poate rEmine dezbrdcat, adicd neutru lntre egoism gi comunicare iubitoare. Chiar aceastd neutralitate este un egoism. Cel ce se dezbracd cle sinea egoistd, se invdluie in cel pe care-I iube5te qi-I iubeEte. Adevdrata imbr6care in iubire nu ne poate veni decit din Hristos. El e ve;mintul care ne face om nou. El e vepmintul fluid din care curqe in noi iubirea Lui li in care se vede intilnirea noastrd cu Hristos. Hristos ne imbracd in iubirea Sa, pentru cE El cste f)umnczeu venit intre noi, intrat prin firea omeneascd ln posibilitatea comunic&rii <firegti> ugoare cu noi, rdminlnd totusi izvorul dumnezeiesc al iubirii nesfirgite in aceast6 comunicare.

,/

INCHINARE

IN DUH SI ADEVAR

qtia cd la inceput e dulce orice'excitafie a trupului gi plXcted ticestor migcdri vrdjeqte mintea ca o miere ; dar la sfirpit nu mai este dulceafa. Ci indatd se aduni deasupra capului celui ce a gregit pedepse pi osinde gi cite alte rele. Dar voiegti sd spunem unele din cele scrise despre eI ? PALADIE.. Foarte mult. CHIRIL; o,$i ero, zice, Iosit frumos la chip gi ardtos Ia vedere Ioarte. $i o fost dupd cuvintele acesteo, Si-o pus femeia stdpinului sdu ochii ei pe losit, gi a zis : culcd-te cu mine. Iar eI nu a voit, ci a zis fcmeii stdpinului sdu: dacd. stdpinul meu nu cunoa$te pentru mine nimic in cosc /ui 5i toate cite sint aIe lui le-a dat 1n miinile mele gi rru esle in caso aceasta nimic d.easupra mea, nici s-o scos de Ia mine, utarii d.e tine, pentru cd eqti temeia lui, cum voi tace cuvintul acesta rdu, ce sd pdcdtuiesc inaintea lui Dumnezeu ? gi dupd. ce a vorbit lui losit zi dupd zi qi n-c ascultat de ea ca sd se cu.lce cu ea gi sd se impreune clt ee, a venit o zi in core o intrut Iosit in casd sd Iacd lucrurile /ui. .ti nimenea nu ere din cei din cosd induntru. Si l-a apucat pe eI de haine, zicind: CuIcci-te cu mine / ,gi pdrrisindu-gi hainele lui 1n miinile ei, a tugit ti a ie$it atard. $i cind e vdzut cd. a ldsctt huinele lui in miinile ei gi a tugit Si o iegit atard, a chemat pe cei ce ereu ln casd ^ti /e-o grd.it lor, zicind: Vedefi, a bdgat la noi slugd evreLt, co sd-gi batd joc de noi. Cd a intrat Ia mine zicind: Culcd-te cu mine $i dm strigat cu glos mare. Iar auzind eI cd am lndllat glasul meu ;i am strigat, pdrdsind hainele lui la mine a fugit gi o ie$it atard" (Fac. 39, 6-15). Vezi cd femeia il silea pe acela care nu voia si se culce cu ea, dar mintea lui fiind fixatd in infrinare, nu s-a l5sat biruitd de nimic ? Ci era incd adolescent, de-abia de .gaptesprezece ani, la cele rlintii mijiri ale mustdfii, in vigoarea pl5cerilor ;i la virsta migcdrilor celor mai fierbinli gi, ca s5 zic aga, cind poftele sint tari gi nedomolite. Cdci ..'irsta adolescenlei std sub puterea pornirilor incd nestdpinite ale dorinfelor gi nu rabcl5 ugor friul infrindrii. Dumnezeiescul Iosif insd a rdmas neclintit, neldsindu-pi tinerefea siobodd, nedisciplinatd Ei netemindu-se cd era strdin gi rob (cdci la arnfurdoud acestea a fost silit de frafi, fiind vindut ismailitenilor). Dar fiindcd a fost mai tare ca pldcerea atotspurcatd gi ca migcdrile neruginate, femeia il calomniazd gi firtoarce vina asupra tindrului. $i pe cel ce nu s-a supus poftelor ei, l-a

ST. CHIRIL

AI,

ALEXANDRIEI

numit batJocoritor. $i din aceast,e cauzd tinXrul a fost druncat ln temnild. Dar a fost izbdvit prin harul dumnezeiesc Ai a dobindit curind drept flatd a infrindrii, sd stdpineascf, peste toatd |ara egiptenilor. Agadar, chiar dac5 virtutea aceasta cere osteneli, chiar dacd lauclele infrindrii vin dupd grele sudori, cel ce vrea sf, fie iubitor de Dumnezeu nu se sperie de ele. Cdci va avea o laudd egald gi nigte rdspl5fi egale. De aceea gi dumnezeiescul David admird pe tindrul atotvrednic rle laudd, pentru ostenelile gi incercdrile rdbdate de el, zicind : <Ca rob s-a vindut fosif, snrerit-au in lanluri picioarele lui, Iier a trecut prin sulletul /ui, (Ps. ll4, 17-18). $i eu socotesc cd el numegte aici puterea asprd 9i neincovoiatd a sudorilor prin care ne oprim de la pdcate gi ne instrdindm de orice patd 9i ajungem la viafa sfintd Si preacuratd, adicd la cea evanghelicd Si in Hristos, prin care gi cu care ddm slavd Tatf,lui, impreund cu Sfintul Duh in vecii vecilor. Amin.

CARTEA A CINCISPREZECEA

Trebule sA ne infiligim lul Dumnezeu curafi gi spilafi ; gi curifia noastre este in Hristos

Din toatd expunerea s-a desprins, paladie, dovada limpede si vdditd cd trebuie sE intrdm cu cuviinfd, strdlucitori Fi curafi in casa lui Dumnezeu, dac{ vrem sd cigtigdm faf5 de EI o familiaritate prin sfinfenie. cdci atunci ni-L vom face pe Dumnezeu findurdtor, va privi la ale noastre cu ochdul intreg gi ne va ddru,i ocrotirea cuvenitd sfinlilor. <spre cine voi privi, zice, dacd nu spre cel smerit li linjqtil gi tremurind de cuvlntele Mele ?> (Isaia 66, 2)s0. Cdci cel ce este aga, va intinde miini cu adevdrat cuvioase gi va striga spre insf,gi urechea Dumnezeirii, incit ajungind la implinirea celor ce le doregte, va putea spune cu bucurie : "Auzit-a din loca$ul sfint aI Lui glasul meu gi strigarea mea lnaintea Lui va in-tra Ia urechile lui> (ps. lr, z). Sau nu ai auzit clar pe dumnezeiescul David, cintind : nochjj Domnului peste cei drepli, ;i urechile lui Ia cereree lor ?>> (ps. 33, l6). PALADIE: Am auzit CHIRIL; cx e adev5rat cuvintul, nu ne e lngdduit sE ne indoim. Dar in ce mod am putea sd ne curdfim noi de intindciuni ? cdci nimenei nu vede cdderile (Ps. 18, 13) 9i mult pdcdtuim tofi (Iacob 3, 2). Iar firea e bolnavd de ugurinfa de-a prcdtui gi e ugor purtatj spre nelegiuire, pl5cerea nebuneascd gi urit5, netezindu-ne intr-un anumit fel calea spre cele rele. PALADIE; Bine zici. Nu voi intirzia de loc sd-fi dau dreptate, cdci spui cele drepte. CHIRIL; Trupul cel din pdmint s-a imbolndvit in sine de legea pdcatului, iar mintea omeneascd e ugor lmpinsi sd incline spre cele tele din tinerefe, dupd cum s-a scris (Fac. g, 2l). De aceea sfinta 9i
569. A fi prig-rit _de Dumnezeu lnseamnE a te bucura de atenfia Lui, de afec. tiunea Lui, _de- grija Lui. Iar aceastd atentie 5i grijd nu poate ,i nu iie .i.trie ln constiintd qi s{ nu-i pr^oducd bucurie qi siguranfd ocroiirii din partea Lui. iai aceasta mare$te in om_ grija de-a _vielui potrivit voii lui Dumnezeu. Grija omului de Dumnez_eu,provoaci grija lui Dumnezdu de om, ca aceasta sf nareisca !ii1i omului de Dumnezeu.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRITI

Scripturd ne plinge cu dreptate r <Tofi s'au abdtut, Xmpreund s'au tdcut netrebnici, nu este cel ce fiace bine, nu este pind Ia unulr> (Ps' 13, 3) 50t.tut fiindci nu era iegire din r5u, Dumnezeu li Tatdl ne-a trimis din cer Mintuitor Si Rdscumpirdtor pe unicul Sdu Fiu, care lre inclrepteazdprin credintii 9i ne elibereazd de pedeapsd gi face viguroasd sldbiciunea noastrd, Iuminind pe cel intunecat, intorcind pe cel rdtdcit si scotind de sub st.lpinirea diavolului pe cei supus lui 562. PALADIE : In Hristos deci dobindim gtergerea pdcatului. Iar curdtiti astfel 9i indepdrtindu-ne cit mai mult de orice patti, vom rreni prin El la Dumnezeu gi Tatdl563. CHIRIL; Ai infeles bine. Aceasta o poate auzi cineva gi de la sfintii prooroci, care ne vestesc harul acesta vrednic de admirafie 9i mult dorit. Astfel preainfeleptul lvliheia zice : <Cine e DumnezeLt cQ l'ine, Cane rid.icd fidrdd.elegi.Ie biruiegte nedreptdlile celor rdmasi din Si :noStenirea Lui Si nu a linut spre mdrturie minia Lui, cd. e voitor de mild ?, (Mih. 7, 181soa.$i iardgi altul : <Adu-Ii antinte Qcestea, Iacob ,yi /sroi/, nu md uita pe Mine. Cdci iatd om plers ca un nor tdrddelegile fole qi ca un intuneric pdcatele taie> (Isaia 44, 21-22). Dar ar putea aduna cineva foarte muite locuri din dumnezeiasca ScripturS, ca sd arate adevdrul acestui lncru. Dar pentru cei ce au credintd limpede gi ..'dditd, socotesccd e de prisos sd ingrdmddim gi altele. PALADIE: Cd lucrul e vddit, e clar oricui. Dar eu a$ voi sd privesc curdfirea cea in Hristos 9i in chipurile legii. CHIRIL; Privegte deci, dacd vrei, 9i socotegti cd trebuie sd mergem pe aceast5 cale. Legea a poruncit ca cei intinafi gi supugi unor flrddelegi, sd aducd jertfe, deosebind doud feluri de jertfe. Unele iniiifigeazd pe Emanuil injunghiat pentru noi, iar altele pe noi in$ine
561. Plhcerile superficiale ale simlurilor ne atrag mai u$or decit bucuriile spirituale. Pe acestea le rlescoperim cu eforturi de vointd, pe cind celelalte uu Oe) cer aceste, eforturi. Ele ne atrag ldrd voia noastrd, ne robesc, ne sldbesc stdpinirea asupra noastrh. Omul lSi intdreqte libertatea actualizlnd puterea spirituIui din sine. 562. Fiul lui Dumnezeu luind firea noastrd intdrepte in ea inclindrile spi. rituale si deci si libertatea ei. Cdci la temelia ei std ca ipostas Insuqi Fiul Cel iubitor al Tatdlui, infuzindu-i gi ei iubirea de Tatdl ceresc $i prin aceasta intdrind spiritul omenesc al ei, inrudit cu Tatdl. 563. Hristos a lntors gi a deschis din nou firea omeneascd asumatl spre Tatdl ceresc Ai prin aceasta a scos-o din egoismui simtual al pecatului. Iar in unire cu El, ne comunicd gi noud aceastd intoarcere a noastrd spre Tatdl, aceaste ipgire din egoismul simfual pEcdtos, strdin de Dumnezeu $i de firea Sa autenticd. 564. Pare a vorbi Fiul citre Tatil.

INCTTTNARE t\I DUII gr ADEVAR

509

nrurind lumii gi aducind spre bund mireasmd lui Dumnezeu viafa gi mintuirea noastr6. Sau oare nu omorind mddularele cele de pe pdmint (col. 3, 5) gi eliberind mintea de virtejul lumesc ai de pldcerile pdrnintepti, vom petrece viafa dumnezeiascd gi evanghelicd ? PALADIE : Fdrd indoiald. CHIRIL: Deci jertfa propriu-zisd constd in curdlfuea duhovniceoscd prin moartea lui .IJrisfos, iar fdgdduinfa gi darul aduse de noi, in a preda lui Dumnezeu o viafd cu bun chip gi intru sfinfenie ros. De fapt legea precizeazd de mai inainte gi aratd cu folos gi in chip necesar cd cele ce cu sd fie oduse pentru aceste jertte, trebuie sd fie Idrd patd, Dar fiindcd dintre cele aduse spre jertfd unele indicau pe Hristos, ca tnjunghiat pentru noi, altele ne inchipuie pe noi, aducind ca o tdmiie propria noastrd viafd, de aceea zice cd ele trebuie sd fie fdrd prihand gi nesuferind in nici un fel vreo ciuntire. Pentru ci Hristos e fdrd prihan5, cdci n-a fdcut pdcat (I Petru 2, z2). Dar nici pe noi nu ne prirnegte Dumnezeu pind sintem incd in intindciuni si bolim de pdcatul ce intristeazd. Drept aceea s-a scris in Levitic : <gi a grdit Domnul cd.tre Moise, zicind: vorbeste lui Aarcn si tiilor lui siintregii adundri atii. lor lui Israil. $i zi lor : oricine dintre tiii lui ^Isrojl sau d.intre prozelilii cQre s-au addugat lor in Israil, cere va o.duce darurile lui dupd. tdgd.duinla 1or, seu dupd voia lor, cite Ie vor aduce lui Dumnezeu spre erdere de tot, vor ti pfimite cele ldrd prihand parte bdrbdteoscd d.in vite scu din oi. va Ii primit ceee ce e Idrd prihand. parte bdrbdteascd.d.in vite sau din oi. Va tI primit ceea ce e Idrd. prihand, nici o prihand sd nu lie in ea. Orb scu strivit, sou cu limba tdiatd, sdu cu zgrdbunfe, sau riios, sou cu pecingini, pe acestea sd nu Ie aducd lui Dumnezeu .ti sd nu dali din ele spre ardere pe altarul Domnului, gi vitele sau oile cu urechea tdiatd, sau coada tdiatd, acelea le vei junghia pe toate. Iar pentru tdgdduinla to nu se var primi. cele cu vreun mddulat slrivit sou
565. Jertfa propriu-zis{ a adus-o Hristos. gi ea a curetit picatul firii noastre, intruclt se unegte cu El Care prin jertfd ,a predat total firea noastrd asumatd de El' lui Dumnezeu. ln El firea noastrd a fost dusd cleplin la moarte, ca 'sd primeasca o nou6 viafd din Dumnezeu qi exclusiv pentru Dumnezeu. Noi primim curatia de pEcatul egoismului din El, nu dintr-o moarte a noastrE total, asemenea celei a Lui, sau uniti cu .a Lui. cdci moartea nici unuia nu poate o astfel de predare totald ca moartea Lui, iar aceast5 predare desdvirqitd a Lui n-are nevoie si fie implinitd de moartea noastrd. ceea ce trebuie sd ddm noi, e s6 ne insusim viafa de curElie, de sfinfenie instauratd prin moarte gi inviere in firea Lui. Aceastd ddruire de sine e anticipatd de o fdgdcluinfd, sau se intemeiazd pe ea. De aceea se distinge citat intre jertfd 9i f5gdduin{E. Dar intruclt in legea veche 9i jertfa lui.in__textul era preinchipuiti Hristos de jertfele cle animale aduse dd Israeliti, ei aduceau atit jertfe cit 9i fdgbduinte, cum se arati in continuare in Levitic,

510

8T. CHIRIL

AI, ALE:KANDnIEI

jugdnlt, tdlat sau snuls, aeestea sd nu Ie aducefi Domnului Si pe pdmintul voslru sd nu laceli oceosla. $j din mina celui de neam strdin sd nu aduceli darurile vooslre din toate acestea, cd. stricdciuni slnt 7n ele, prihand este ln ele. Nu se vor primi ccestea))(Lev. 22, 17-251, Observd cd legea poruncegte clar gi fdtig attt celor din neamul lui Israil, cit $i celor din afard 9i addugati la popor, adic6 prozelililor, sd cerceteze cu atenfie cele ce au sf, fie aduse ca iertfd, de nu au vreo prihand. Cdci a spus cd trebuie sd aducem partea bXrb{teascd 9i fdrd prihan6, adicd tdria qi o stale liberd de patimi. Pentru cd molegeala gi cugetul femeiesc qi ciuntirea spirituald dinlduntrul minfii, sint cu totul neprimite de Dumnezeu gi lepddate. Sau nu vei recunoa9te cd cel care se va arflta avind acestea, e inapt intre cele ce au sd fie sfintite ca Jertfd ? PALADIE: Cum de nu? CIIIRIL; Deci e lepddat cel lipsit de vigoare gi moleqit gi e primit cel robust gi inchipuit prin firea bdrbdteasc{, dacd are pe lingd aceasta neprihdnirea. Dar acestea sint chipul (tipul) clar al lui Hristos. Cdci Emanuil e deoclatd b[rbat gi neprihdnit, e cu adevXrat puterea lui Dumnezeu gi nu a cunoscut pdcatul 566. Dar e bdrbat Si in altfel z bdrbatul e totdeauna intiisldtdlor 9i mal presus de celdlatt sex. $i pe llngd aceasta ale un IoI conducdtor. Dar $i Fiut, degi s-a Idcut ca nol, e f,naintestdtdtor Si neasemdnat mai presus Si conduce toate gi a fost socotit pe dlept cuvlnt pdstor lntre oI. Dar inapte de a fi intre cele sfintite 9i lepddate dintre cele ce sint de adus ca jertff,, sint gi cele oarbe, sttivite, cu limba tdiat5, cu bube, cu riie gi pecingini, cu urechea gi coada tdiat6. Dar gi cel prigonit' deci fdcind parte dintre fameni, sufere in chip necesar de patimd. Cdci aceasta cred cd inseamnd a avea un mddular sfdrimat, strivit' tdiat sau smuls, Oare si acestea se aplicd moravurilor 9i modurilor PALADIE: noastre ? 1HIRILT Desigu.. Cdci legea nu ne poate fi duhovniceascX altfel decit aga. $i slujirea in umbre n-ar avea nici un pret la Dumnezeu, iat
566. Am vdzut cd pldcerea nu e produsul unei vointe tari. ci al unei sl{biri a vointei. Ca sd refuzi pl{cerea simlurilor, sau cele ce pot satisface (bunurile materiale), trebuie o tirie, un efort de vointd ln care se manifestd libertatea' De aceea deprinderea binelui e semnul bdrbdtiei (vir-tus). Hristos e bdrbatul desdvlrgit, sau cu totul stdpin pe Sine gi nerobit de nici o sldbiciune 9i fapt6- u$u' ratici, pentru cd face totul din libertate adevdratd. La aceastd stare e chemat $i creStihut (Efes 4, 13). Hristos este bdrbat desdvlrSit 9i ca- om, pentru cd ipostasul firii Lui omenegti e Dumnezeu Cel Atotputernic fi absol,ut liber.

INCIIINANI

IN DI'II

$I ADEVAR

5lr

El n-ar fi stabilit legile acestea, dacd n-ar fi preinchio"t, ," ;r" ;;;;"sefea atotminunatd a adev5rului. PALADIE; Bine zici. Treci deci la raliunea (la inlelesut) fiecdreia gi l5muregte-o care este. CHIRIL; voi trece foarte bucuros. orb pare sx num.eascd pe cel neinfelept gi nelnfelegdtor gi care nu are in sine lumina dumnezei,ascd . adicd iluminarea prin Hristos in Duh. Iar cei fdrd minte gi necredincios e cu totul inapt de-a fi intre cei ce pot fi sfinfifi prin jertfd. <gi de nu veli crede, nu veli infelege", zice (Ioan 7, g). strivit numegte pe cel in intregime bolnav, care nu are nirnic sdndtos in sine gi nu poate merge drept, adicd nu poate face ceva din cele bune, ci a pierdut cu totul tdria in Hristos 9i in Duhul. Iar aceasta au pdtimit-o cei despre care s-a scris printr-unul dintre sfinfii prooroci : <A"cesteazice Domnul : Iatd eu d.au peste poporul acesta boa|d. $qise vor imbolndvi trn el pdrintrii gi tiii impreund. Vecinul gi aproapele Iui vor pieri> (Ier. 6, 21). Dar dumnezeiescul cintdret li infdtrigeaz5 pe cei indreptafi prin credinfa ln Hristos veseli, c,inttrd gi zicind <<Bi: necuvinteazd" sullete aI meu pe Domnul, pe cel ce vindecd toate bolile tale, pe cel ce izbdveste din stricdciune viala ta> (ps. to2, J-4). cel cu limbd tdiatd este, precum socotesc, cel ce nu gtie sd grdiascd drept gi nu poate mdrtursi cuvintul creclinfei, pe crue il propovdduim, dupd cum s-a scris (Rom. r0, B) ; cel ce nu are intrebarea bunei congtiinfe indreptatd spre Dumnezeu. Iar cx gi aceastd boal6 o vor lepxda la venirea lui Hristos, a ldmurit proorocul zicind : cgi limbile bilbiite vor finvdla reped.esd grdiascd eI despre pece,)(Isaia 32, 4). Deci cel cu limba tdiatd e cel ce bilbiie inc,d n-a invdfat sx grdiascd despre pacea cea de sus de la Tatdl, adicd despre Hristos, privitoare sau cele la El. Iar cei cu negi, cu riie gi pecingini, spunem c5 sint cei ce au rn ei mintea suferindd gi bolnavd de marea sldbiciune a pdcatului gi nu cugetd cd trebuie sd micgoreze aceastd stare, gi lasd sd sporeascd in ei uriciunea gi sd se intindd rdul. cdci bubele gi riia gi pecinginea totdeauna merg crescind 9i tind spre inr5ut6fire pi acoperd pe incetul tot corpul. Aga sint insd gi patimile nesmulse din sufletele noastre, tinzind printr-o pornire nerelinutd pururea spre mai rdu. cel cu urechea tdiatd 9i pe lingd acesta cel cu coada tdiatd, indicl pe cel neincrezdtor gi neascultdtor gi pe cel care nu e pind la capdt cu bun chip. sau oare cei cu urechea tdiatd nu sint pdgubifi la auz ? PALADIE: Ba da.

,ry

'tft

5t2

Sr.. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

,CHIRIL.. Iar animalele care nu au coade le socotegti a fi in forma cea mai frumoasd ? Nicidecum. Cdci sufeld de uriciune. Degi e lipsit de .bun chip gi urlt cel indicat inclirect prin animalul care nu are coadd. De asernenealeapddd pe bdrbatul cel care are, dar nu poate pune -in lucrare cele ale bdrbatilor, adicd pe cel prigonit. Aceptia sint cei ce au aparenta de bdrbdfie in virtute, dar nu sint 9i lucrdtori pentru a ci9tiga mdririle virtufii, ci sint uscafi 9i sterpi li lipsiti in multe chipuri de putinfa de-a aduce rod. Cdci mulfimea de patimi urite ne sile9te la molegeald 9i sldbiciune 9i pe lingd aceasta,la neputinia de-a rodi. De aceea socotesc cd legea indicd prin multe nume stalea de famen. Cdci ii spune jugdnit, strivit, castrat, smuls. Pentru cd foarte multe sint in noi patimile 9i prin multe cdi ne duce la molegeald 9i sldbiciune. . PALADIE; Explicafia e vrednicd de crezare. ]HIRIL; Pe lingd acestea e un lucru urit a aduce lui Dumnezeu jertle prin mlnd. strdind. De aceea a addugat zicind : <$i prin mina celor cle a|t neom sd nu actuceli daruri Domnului Dumnezeului voslru>. Prin 'aceasta se inchipuie ci numoi prin Hrjslos putem veni Ia T'atdl. Cf,ci El este arhiereul cu adevdlat neprihdnit Si mare, miilocitorul rinduit. Cf,ci precum scrie dumnezeiescul Pavei : <Intru EI avent apropiere in Duh cdtre Tatdl (Efes.2, 18; Rom. 5, 2). Deci cei ce voiesc sd-gi predea spre sfinfire sufletele lor lui Dumnezeu gi Tatbl, prin mijlocirea lui Hristos, trebuie sd fie eliberati de 567' orice prihanii. <Fili stinti, zice, precum Eu sfint sint, (Lev. 19, 2) i?. PALADIE: Foarte bine ai sPus. CHIRIL: Dupd ce a stabilit feiurile jertfelor de boi 9i oi, vine 9i prin invdtdturi sd ne indemne sd ne apropiem fdrd prihand de Dumnezeu, cei ce obignuim sd facem aceasta. Cdci a zis iardgi in Levitic : <Toatd. jertta pe cale o aduceli Domnului, sd nu o aducell dospitd. Nici un tel cle aluat 6i de miere sd nu aduceli sd ardeli Domnului. Dar de
567. Numai prin Hristos avem intrare la Tatdl, din dou6 motiv^e: _a) El-este 1n El e depdom, dar e qi Durirnezeu. El se aduce ca om jertfd deplind ltefyi. oricdrui egoism ,uman. El -e cu totul deschis Tatdlrrir cici ipostasul iiiuu-p"ti"tiri iitiut iuru poartd umanitatea Sa imprimd pi acesteia simtirea filiald afectuoasi itr rrrpi"*. Uniti cu El ne <.leschiclem9i noi TatElui cu afectiune filiald, sau -["tchi<le ;;;;"i t" Si noud cu dragoste de Tatd. Numai unifi cu Fiul Unul Ndscut iuiif pdrinteq-sca.a- Lui fald de noi' t.nti noi dragosiea filiald fati de Tatdl 9i atenlia ift Mijloc"itor in care 9i prin care sd intrdm la Tatdl 9i Tatdl sd intre la N"-. "oi. U)-iiririos este singurul fare pate ca om, p.gntJu 9i n-u e in El nici o umbrd lula au 1'aiat. g intreg deschis Tai6tui prin dra^gostea Lui desdvirgitd I"-'."tir*r" pentru a se sfinti. f"ta- a" Sf. Nrimai Acesta se poate 9nr9ni1. de Tatdl Cel sfint ca sd intrdm prin Hiistos la Tatdl, trebuie sd ne lnsu.gim 9i noi aceasti iid-u"""u lotald pornire de-a ne d6schide Lui, de-a ne elibera de orice patd, de orice retinere ln' i"- inii"Ou."a 9i dragostea fatd de El. Numai intr-o ddruire total sincerd, ne tilnim cu Dumnezeu Cel atotsincer, sau ne sfintim in intilnirea cu CeI atotsfint.

t$crtINARE

tN DUIr $I-ADE.VAR

5r3

pirgd sd'I aduceli pe el Domnului. Pe altat insd nu sc vor pune intru ritrlrosde bund mireustnd"Domnul.ui. $i tot darul jerttei voastre cu sare $e, \'c sdra. Nu va inceta sqreo legdmintului Domnului de la jertlele voastre. La totul darul vostru sd oduceli Domnului Dumnezeului vostru sare,r (Lev,2, 1I-131 Aluatul e chipul (tipul) u'eltirii, al acfiunii atoatefd.cdtoare; nu nunraidecit al ceiei condamnabile, ci gi ai cerleilalte,adicd al celei bune pi de ]aud5, pe care gi cuvintul intelepciunii fdgdduieqte s5 o dea celor fdrd rdutate (Prov. 1,4). cdci numele cle uneltire vine prin unealta cu care lucrdm. Iar mierea ne indicd indirect pldcerea trupeascd, ca,in cuvintul : cNu privi ]a Iemeia pdcdtoasd; cd.cid.e pe buzele temeii aurve picurd miere> (Prov. s, 2-3). Uneori inchipuie insd 9i dulcefirrile bune. cdci s-a scris : <Mcinincd miere, tiule. Cd bun esle tagurele, ca sd li se l.ndulceascd. gitlejul" (prov. 24, 1,3).Deci legea opregte s6 se aducd la altar aluat gi miere spre ardere 9i jertfd, Le primeste de la cel ce Ie aduce ca dar gi pirg5, dar nu le aduce nicidecum spre milos de bunl mireasmd. PALADIE; Dar tilcuiegte aceastf, ghicitur{. CHIRIL: E foarte greu, paladie, lucrul acesta. Cdci curn n-ar fi g:eu sd infeleglem ce vrea sd arate cind nu le respinge pe acestea nicidecum, dar nu ingdduie s{ fie aduse spre ardere gi jertfd. socotesccd lucrarea megtegugitd a sufletului evlavios qi bun, dacd lucreazd la vremea sa, avind ca motiv credinfa in Dumnezeu, nu e respinsd de Dumnezeu, dar nu e pusx in acelagi rind cu virtutea binemirositoare, nici nu e socotitd ca jertfd spirituald. cdci la Dumnezeu e mai cinstitd simplitatea, Astfel, ,sfinta Scripturd aclmird pe dumnezeiescul Iacob zicind : <.li ero bdrbat nepretdcut, locuind. in casd, {Fac. 2s, 271. Cd,ci lucrarea megtepugitd e striiind de toli cei lipsili cle rxutate. Astfel, lnsugi Mintuitorul a zis cdtre sfinfii Apostoli : <Fili inlelepli co $erpjj .li blinzi ca porumbeii> (Matei 10, l6). Dar simplitatea e cinstitd la Dumnezeu gi in alt chip, superior tuturor' Deci uneltirea gi megtegugirea,potrivitd iconomiei slujbei apostolice, s-a folosit la vreme cuvenitd gi cle fericitul pavel, ca s6 scape in multe rinduri de moartea ce i-o pregdteau dugmanii. Deci unbltirea in strdduinfele cele dupb Dumnezeu e primitd, dar nu e socotitd nicidecum ca o bund mireasmd a virtufii, dacd e privitd in firea ei proprie. ln acelagi fel mierea, luat6 .ca chip (tip) al prdcerii trupepti,, indicd socotecc, viafa aceasta lumeascd fii neeliberatd de. pldcerile trupegti. Cdci cinstitd este nunta cind slUjegte nagterii de pqunci,_ r,nevinovat ,gi e cel ce se folose.gte de ea in Hristos. Totuqi ea nur .e,omului .o putere:
33 _ St. CHIRIL

514

Sx'. CEIBIL

AL .ALi'<ANDRIEI

spre virtute, nici nu e pus6 pe aceeasi treapt{ cu laudef,e infrindrii. Astfel fericitul Pavel scrie celor c5sdtorili : "Nu vd despdrfili unii de allii, declt prin frnvoiald pentru o vreme, ca sd vd ocupali cu tugdciunea pe voi co $i cu cerereo>r.$i iardti : <sd lili Empreund. sd nu vd ispiteoscd voostrdr. Iar la acestea a addugat: <AcesSqlono, pentru nelnlrinarea tea vi.le spun prin ingdduinld., nu co Wruncd'>, (I Cor. 7, 5-6)' Vezi deci cd le acordd o ingdduinfd celor cdsdtoriti ? Cum e atunci virtute' ceea ce se ingdduie ? Iar despre fecioar'd zice t <<mai Iericitd esfe de rd.mine ota,, adicd necdsdtoritd. Deci nu se respinge mierea. cSci cdsdtoria e primitd. Dar nu spre miros de bund mireasmd, ca modurile virtulii. Peste jertfe se pune apoi sare. Fiindcx socotesc c5 noi trebuie sd jertfim in chip intelept 9i chibzuit 9i pregatifi spre tot lucrul bun' Cdci nu e potrivit celor ce vor sd fie evlaviogi, lipsa de frumusefe 9i de gttst' pd' De aceea Si Mintuitorul a spus sfintilor ucenici : "V oi slnteli screo qi Pavel : <Cuvlntul vostru sd lie cu mintului,> (Matei 5, 13). Dar scrie har gi cu scrre pregdtit, ca sd dea har celol ce ascultit> (col. 4, 6). PAtr'ADIE; Deci prin sare se indicd chibzuinta Fi gustul' jertfei' soco1HIHIL: Aga este. Dar dupd ce am deosebit felurile pot izbSvi tesc cd din lnse$i sfintele scripturi se poate vedea cum se pot scepa de vdtdmdrile de pe cei bolnavi de pdcat de boal6 9i cum cd' urma gre$elilor. <$i a grdit Domnul cdtre Moise, ziclnd: Gtdieste Domnului tre tiii lui Israil, ziclnd: De va pdcdtui vleun suflet inaintea potuncilor Domnutui 9i va lace ce nu trebuie, tdrd de voie impotriva sd fiacd' cdlcind vreuna din ele, de va pdcdtui arhiereul cel uns lncit pdcatul lui ce a sdvir$it un sd pdcdtuioscd poporul, va aduce pentlu vilelul la vilel de vaci neprihdnit Domnului pentru pdcat.,5i va aduce pe capul usile cortului mdrturiei lnaintea Domnului $i va pune mina lui vilelutui inaintea Domnului si va iunghia vilelul 1n Iatra Domnului. $i singele luind preotul cel uns, core are miinile sfinlite (desdvir6ite), din preotul dege' vilelului, il va duce an cortul mdrturiei. $j igi vo lntinge spte tul in singe gi va stropi din singe de gopte ori inaintea DomnuLui, vi' acoperdmlntul (catapeteasma) sfint. $i va pune preotul din singele dinointea Domnului, cQIe tdmiiefit lelului pe coarnele altarului este in cortul nrdrturiei. $i tot singele vilelului 11 va vdrsa Ia te' melia altarului arderilor de tot, ccre esle llngd uglle cortului mdrturiei pdcat o va lua de pe eI : grdsimea $i tootd grdsimeo vitrelutui pentlu care acoperd mdruntaiele Pi toatd gfisimea de pe mdruntaie ti cei doi rinichi,gi grdsimea de pe ei care esle peste co1pse' li lobul Iicatului la fmpreund cu rintchii ln va scoate' 1n chlpttJ frn care se scoote el de

INC}IINARE

lN

DUH

SI ADEV,ILR

515

vilelul, jertlei pentru mintufue. gi /e vo duce.preotul pe altarul arderii. $i pielea vilelului si toatd cerneet lui, impreund cu capul, cu unghiile, cu burta, adicd vor scoate tot vilelul rdmas il vor scocle alarit cle Iabdrd in loc curat, unde se aruncd cenuge, qi-l vor arde pe lemne cu Ictc i.unde se varsd cenuga se vd arcreD(Lev. 4, r_12), Acestea le-a spus deci despre cdpetenia, care abdtindu-se de la ceea ce se cuvine, trage cu sine la pdcat gi poporul supus lui, Dupd acestea indatd a poruncit': <Iar dacd toatd adunarca Iiilor lui rsrojJ vo pdcdtui ceva din nestiinld si lucrul va rdmLnec oscuns cle Ia ochii adundrii gi vor lace ceva impotriva poruncilor Domnului care nu trebuie |d,cut, dupd ce se va id.ce cunoscul pdcatul pe cue l-au sdrzir$it, va aduce adunarca un vilel' din vaci neprihdnit pcntru pdcat, (Lev. 4, 13_ 14). $i spune cd trebriie jertfit intr-un chip egal cu primul. PALADIE; Care e infelesul acestora ? cHlS.IL: E clar, Paladie, gi nu e,greu de inleles celor cu mintea intreagd. Cdci in Hristos e curdfirea preolilor gi a poporului, a celui mic qi mare gi a tuluror impreunti, chiar dacd ne-am af]at pdcdtuind cite uriul, pentru cd nu cunoagtem legea dumnezeiascd, sau am fost impingi fdrd de voie la ceea ce nu voiegte Dumnezeu, Stdptnul tutuyor. De aceea gi dumnezeiescul David ne-a spus : <pdcatele tinerelii mele si aJe nestiinfei^mele nu le pomeni, (ps. 24,7). Iar pe cel bun din fire, blind'9i indurdior qi cunosc5tor al sldbiciunii firii noastre fericitul lov il intreab5, cind zxbovegte .gi ocolegte sd ierte pdcatele unora. <<pentru ee nu ai dat uitd.rii fdrdctetegile si nu ai curdlit pdcatul meu ?n |rov.. 7, 2l), Dar inainte de aceea a spus legea cd numaj in Hrjslos singur se vor indrepta prin credinld cei stdpinili d,e pdcate. cdci El este cel ce se junghie pentru noi ca un vitel la ugile sfintului gi dumnezeiescului cort, ca sd ne facd largd intrarea la cele dinlduntru ; El cel ce ridicd pdcatele noastre (Isaia 53, 12), dupd cuvintul proorocului ffi. cdci aceasta cred cd o aratd punerea miinilor peste vifel; El cel ce a intrat cu
^._ ,-168 ,fpj ,nu _putem trii f{rd si pdcdtuim. De aceea nici nu ne puteam curAE s-lnguri. Jerttele de animale care erau aduse de oameni 9i reprezentau voinfa lor 'Dum'ezeu, de.jertfE' nu-i_ puteau ele curdti. Fiind totuqi cerute de ele pre-nigj._ inchipqiau jertfa desdvlrlitd de care se va ingriji El sd o pregiieasca prin iniruparea Fiului SEu. El se_va l6sa junghiat la usi iortului oe iusita sd dbbincleascd i-erta-rea pentru pdcatele noastre luate asupra sa, ca Arhiereu adevdrat. El va deschide prin aceasta intrarea larg6 prin acea poartd la cell mai dinl6untru, la Dumnezeu Tatdl. Pind acolo, la ultlmui izvor al burdlirii cle pdcai gi al viefii vom intra odatd cu El, Persoana egal{ co Dumnezeu cu TatEl, cipulila cle-a rdspunr}e iubirii Lui cu iubirea eglJd a sa, va intra si ca om la Tatdl, ia cel ce fine numai locul lui Dumnezeu. ln El vom li atragi gi noi in comunicarea iubitoare, personal6i intre noi qi Tatdl.

516

SF.. .CI{IRIL

AL

ALEXANDRIEI

singele in Sfinta Sfintelor m Pi a aflat rdscumphrarea sfintA ,pentru noi gi printr-o singur{ aducere a desdvirgit pentru veci pe ceirce se rzo, El este'cel sfinfesc, dp,pd cuvintul fericitului Pavel (Evr. 9, 11 9.u.) ce prin stropirea cu singele Sdu sfinfegte Biserica 9i aceasta in mod imbdlgugat s?1.caci (va frntinge zice preotul degetul in singe fi vo ,sf,ropidin singe de qapte oti cu degetul lnaintea DomnuJui" (Lev,"7,25). pentru c5 :<<ne-om apropiat, zice, de lerusalimul cel ceresc ai de,Biserica,celor infii ndsculi care sinf scri"Si iin ceruri pi de singele stropirii.care gfi.iegte mai mult declt aI lui At,elt (Evr. 12, 22--231 CAci 572singele iui AveI striga cltre Dumnezeu osindind pe: ucigas ; iar ginstitul singe al lui Hristos, Mintuitorul nostru al tuturor, gr{ie$te vdrsat pret d'e Bentru noi cele bune c6tre Dumnezeu. Pentru c5 s-a schimb pentru viafa tuturor. Iar singele vifelului s-a turnat ta temelia altarului. Cdci mocrtea lui Hrisfos e cu adevdrat stlntd '9i sfinviteilor se varsi la pioioarele altarului, sau cu el 3e''uhgeau nqa."iig. Dar"aci intrd Hristos insuSi cu'singele S{g la^.Tathl' De aceea dlndu-ni'Se Et insusi, ni sd Ad i' intregime, 4eci gi cu singele SEu, cum nu se intimpla 99 ;-tngalut;"it"at,elor iertfite. Dt aceea Evreii au simtit o greutate de-a so impdttSgi -sinoele lui Hrislos. Dar aci e Persoatla care ni se dd li ea are toate alc e-i' cle umplut rte Duhul Sfint qi de simtlrea de jcrtfitransifgurat i*futi.,l-iingofe, arrinialului te p"utea minca iird singe, c{ci eI cra mort' .Hristos ga, iertfd Curtteu nu rimine in moartc,' ci invie pcntr[ l,eci. $i noi ne lmpdrtdgim nu numai cu : f{ristos'Cel jertfit, ci cu Hristos CeI iertfit $i inviat' jertfi i1 Sfinta Sfiltelor ditr cer, sau la Tatil, nu obfine, pen.- .-, nO, intrind ga ' juridici, ci o r6scumpdrare sfinti' .prlq. care ne sfintim, iiiC,i*paiute t.u noi'o prin care ne cur6iim 1Avi. 9, 12-13). Teoria rdscumpdr{rii jurid-ice a lui Anselur --C""i".U"rvssfitr[" ii fotn'"t c departe cle aceast[ .riscumpirarc' .sfintdr, care i " s t " ' i . - i i _ " n i p t e u m a n i t a t c a l r i i H r i s t o s d e t o a t e p r e z e n f a ^ i u b i t o a r c a ip9ntr1i t o a r e juridicd s f i r r t jignirea i-'f"i O"^n"rdu, pentru cd jertfa Lui nu e. o simpld plati ci o deschidere plind de dragoste lui Dumtrezeu adusi lui Dumnezeu de oameni, iatit. InUirea Tatdlui rcvdrsati in aceasti umanitite jeilfite.o transforma, o sfina lui Dumnezeu Git.. 5i ditr uu se intinde aceastd prezgntd iubitoare 9i sfinlioare in to[i cei ce se alipesc prin credinld de Ht'istos' 'total5 cle Sine sfintette pe altii, creind qi in ei pornirea ,.- ,'- Sf1.- Numai jbrtla lar aceastd jertfi nu s-ar fi putut aduce de omul obignrrit, ci numai sDre iertfa. . i" aceiaEi tirnp Dumnezeu, izvorul a toath generozitatea, adicd i'n'bi""i--.ui" i-stinteniei. Jertfa Lui . uttit pe oameni cu El ti -intreolaltd,-^inliintrincl Biserica..-ln jertfh. "u-r'o *iJ"i sinqlele Lui, sau se miqcd El prin silSglg Ltli, in dispozitia Lui de -., S1t.' Singeib stropirii lui Iisus citrc fratii Sdi intru. u-manitate, dupd ce- s-a bine sfintii ddruiniu-Se lui Dumnczeu pentru ei. griieqte. lui Dumnezeu numai "A"i S-u dat pentru ei. Dar apoi griieqte qi oamenilor bine, cdci ;;;i, ;;^.p* p""ita i" EI clragostea ",r cuie S-a dat pentru ei. Silgele Lui^ greieste lui Dumi.oierr- ri oamenil5r mai bine decit orice cuvint qi de cit orice fapti. El face iubit deschidh iri- pr1a.,"ruu singele oameniior ;;i deschirle inima oamenilor ca sE se tui Iisus Ei a Tatdlu.i si prin ac.easta devin vii. Singele lui arignit*i .s-a ;; ;&;;" dat cu voia, ci fdrd voie. AI A".l ;irig6 osin-"rlind pe oameni, pentru cd nu ioi H.irto"r s-a,dat in locul singeiui lor, care li s-a luat ca pedeapsa..pentnr.pdcatele lor, s-a dat ca pret de sihimb pentru viata lor. Puteau sE moard toti Si nu 'egoism se mlntuirau, pe.ntru cd mureau din pedeaps[, nu din iubire. Iubirea lor invinge a lor 9i -le trezette iubirea' ln starei de moartea lor, pentru .a iri:i"G iubirea. El moare din iubire ti treze$te itlbirea' firea noastrd i-a instalat prinlertfi Chiar dacd ei mor fi AupE ce ie alipesc la Hristos, nu mai Inor cu congtiinta rritrei :' rl fu. ii Oin fricd, ci din iritrire, rjdruindu-se itri Dumnezeu Si celorlaltil , , ' -:l:g69.,singele

'fAiL\Ilirhfrb-fN

dun il ADEvAR

titd. $i,se oferd mdruntaiele, grdsimea, rinichii 9i lobul'Iicatului. 6ci toate eele din Hristos sint binemirositoare, cele din olord ,pi ceJe oscunse. Pentru cd sfint era Cuvintul gi nimic nu era necurat in El. $i rse arde in afard de poartd pielea gi celelalte. Legea nu lasS nespus nici locul patimii. De aceea dumnezeiescul Pavel a zis cdtre noi :, <Sd ie. qim, cgaciar,in atard de poartd, purtind osindo lui> (Evr. 13, 13), adicd crucea pentru noi gi din pricina noastrir 573. lnsugi Mintuitorul zice : $i <Cel ce nu ia crucea so co sd"urmeze Mie, nu esle vrednic de N1ine, (Matei 10, 38). Iar sfintul Pavel cugetd cd afard de poartd 'inseamnd afar& de lume. Cdci voinfa de-a urma lui Hristos ne scoate din viafa lumii 674. Aceasta o va mdrutrisi iar6gi Pavel. Cdci a zis despre Hris'<Prin Care mie lumea s-a rdstignil gi eu lumii" (Gal. 6, 14). De tos : aceea sfinfii umblind pe pdmint, se strdctuiescsi nu mai viefuiascd'in cele pdmintegti, ci sd aibd mai degrabd iir cer petrecerea (Filip. 3, 2Ol. ' Iar curdfirea celor intinafi o face cenu$a cu apd. Cdci ne spald de pdcat patima Minutitorului, care ne sfinleqte prin apd,, prin care, do; bindim in lepddarea murcldriei trupului, spdlarea petelor' din suflete; dupd cum s-a scris (I Petru 3,21). Cdci <v-ali spdlat, zice, gi sinlefi clr. rali> (Isaia I, l6). Aga ne-a spus cuvintul proorocesc.cle sus, PALADIE: Deci in vifel ni se schiteazd ca intr-o icoand 9i in nigte chipuri (tipuri) :moartea lui Hristos cea clin pricina noastrd qi pentru nol.' C l l l R I L ; B i n e a i i n f e l e s . P e l i n g i a c e a s t at e v e i p i n u n a d e . , l e i privi gi 1a urmiitorul lucru. PALADIE; La care ? ,, CHIRIL : <De va pdcdtui, zice, cdpetenia, impreund cu cei s-uputi, snu lnsri.gi mullimea supusci,de sine, victintd.va li un,vi|e|. Dat de va, cddeq.cdpetcnia in pdcate proprii, sd aducci,zice, un ,ied din caprg,. Iar de ve, Ii cinevct clin popor, victimd sri nu mai tie parte bdrbdteascd, ci Perleltemeiascd. Voi da, clacd voili, gi legile privitoare la o.ccaste, Cdci a zis : "Iar de va pdcdtui cdpetenia Si va cdlca idrd voie vreuna din poruncile Domnului Dumnezeului sdu care nu se cade a cdlca, dupd 'ce ve cu-noo$tepd.cotul pe care l-a sdvirgit, sd. acJucd. darul lui un ied din cgpre, parte bdrbiiteascd neprihdnitd, pentru pdcat. "gi vo p1ne
573. Iisus a pdtimit in afara porfii templulu,i, acolo unde eram noi cci pdcdtogi si osindili de Dumnezeu, luinrl osirrcla noastra 5i murind in locul nostru, dar fdcind lndur8tor pe Dumnezeu. . 574. Afard de poartd pentru Hristos care c nevinovat, ca unul care nu a sEvirqit' El insuEi pdcatele din lume, inseamnd nu numai alard cle l)umnezeu ca unul .ce a luat pdcatelc noastre, ci gi contrariul : .alard de lume. Deci sd iegim 9i noi dupd El, atit ca unii ce ne recunoa$tem osinda, cit 9i ca. unii c.rre nu mai' vrem sd pd<Etuim.

5lB

SF.'CHINT', AL ALE]KANDRITT

mlna pe capul iedului 6i-I va iunghia pe eI 1n locul unde iunghle ar' pleoderile de tot inaintea Domnului, cd pentru pd.cat esfe. $i va pune tul din singele jerttei pentru pdcat cu degetul pe coarnele altarului a'rdefilor de fof. $i tot singete ietttei il va vdrsa Ia temelia altarutrui'ar' derilor d.e tot. $i toatd grdsimea ei o va pune pe altaI, ca ,5i grdsimea Ia jertta pentru. mintuire si va tace jspd$ire pentlu eI preotul, pentlu pd.catullui, gi i se vo ierta lui,t (Lev. 4, 22-26]|. Iar dupd acestea adaug5 : ular de va pdcdtui vreun suf/ef td.rd de voie din poporul pdmintu' lui, tdcind ceva.intpotriva poruncilor Domnulul, ceea ce nu trebuie sd Iacd, dupd ce.i va ti cunoscut pdcatul, pe carc I-a sdvlrpit, vQ aduce un ied din capre ; palte temeiascd va aduce penttu pd'catul lui"' (Tev' 4, 27-28). $i infdtitind modul jertfei, cum sh se facd, zice i <Iar .de va aduce o olie, darul lui pentru pdcat, patte temeiascd neptihdnitd o va aduce pe ean (Lev. 4, 32). Infelegi deci, Paladie, adincimea tainei, zugrdvitS ca in oglindd 9i fin umbre vechi ? Mirimea victimelor corespunde cu mdrimea pdcatelor' Penrtrucdpetenia $i poporul imbolndvifi de un ptcat comun se aducea un vitel. Iar pentru un singur suflet se aducea un ied. Cdci I'Iristos s-a adus pe sine Insugi deodatd pentru tofi ca intr-o icoand in,vites-alnmuJlit pdCAtul, lului, care e o victimfl grea 9i mare. Pentru cX <<unde zice, {t prisosil horul (Rom. 5, 2Ol, dar Si pentru fiecare in parte, ca un ied gi ca o oaie, pentru cd s-a fdcut asemenea celor de sub pticat gi <intre cei idrd.delege s-a socotit,, dupa Scripturi (Isaia 53, l2). Apoi iedul e chipul (tipul) celui fdrSdelege, ca unul ce e sterp 9i uscat' De aceea lnsupi Hristos infdfigeaz[ pe sfinfi ca pe nigte oi aqezatede-a dreapta, iar pe lucrdtorii nelegiuirii ca pe nigte capre, aqezate la stinga (Matei 25, 33). Deci in vitel poate vedea cineva slava 9i m[?irea Lui mai presus de fire. Iar prin ied pofi intelege faptui cd s-a fdcut asemenea cu noi gi s-a socotit intre cei fdradelege. Dar tot EI S-a junghiat 9i ca o odie; pentru bundtatea Lui indscutd 9i pentru mdrirnea blindetei. CXci zice : oCo o oaie pi ca un miel lnaintea celui ce-l tun' de pe eI, tdrd de glos, o9o nu-gi deschide gura Lui" (Isaia 53' l)' : Dar daci cel vinovat de gregeli era o cSpetenie, iedul era parte bdrbdteascd. Iar dacd era cineva din popor 9i unul singur, ceea ce se jertfea era parte femeiascd, fie c6 era din oi, fie din capre. lnideosebirea celor aduse ca jertfd, Iegea indicd intelepciunea iconomiei Mlntuitorului nostru. Caci UdrUatui e cEpetenie Ei in cinstea p:"im6, iar femeia urmeazd dupd eI 9i e in treapta a doua. Deci pe mdsura pdcatelor fiecdruia e gi curdtirea prin Hristos a celor intiistdtdtori 9i conducatori si a celor supugi, singulari 9i sub stdpinire. cdci conducatorul gi poporul cdzind in pdcate, nu sint supuSi aceloragi vini,, ci ffird

ITCCIIINARE

NiI DIIII

sI ADEVAR

519

indoial& conducEtorul unor vini mai mari. Deci se vor curiti cu un har mai bogat. PALADIE: lnfeleg ce zici. Cdci bdrbatul e mai presus ca femeia. CHIRIL; Iar in Hristos vezi o deosebire de slavd. Cdci e fdrd indodoialf, cdpetenio gi conducdtor, ca Durnnezeu li Duh. Dar S-a f&cut gi in treapta a doua, cdci s-a agezatpi sub lege, ca un supus. PALADIE; Tilcuirea e convingdtoare. CHIRILT Dar a addugat Si alte moduri de intindciuni gi a stabilit curdfirea pentru fiecare ca implinindu-se in Hristos. Cdci a zis : <Icr de va pdcdtui vrelrn sut/et gi va auzi cuvint de jurdmint pj eI ca martor sau c vdzut, sou ,gfie, de nu ve enuntra,va lua pdcatul. Suf/etul corc se va atlnge de orice luctu necltret, scu de vteo mortd.ciune, scu de vreun prins de tiard necuratd., sau mortdciunile uriciunilor necurafe, scu de mortdciunile dobitoacelor necurete, seu se va atinge de necurrilia otnuIui, de toatd necurdlla lui, de care ailnglndu-se el se va spurca, $i nu-Sj va da seamd, d.ar pe urmd gtie cd a pdcdtuit, sutletul nelegiuit va precize clt buzele cd a tdcut rdu sau bine, dupd toate clte a precizat ornul cu jurdmint, care au.scdpot d.ln vedere,dar pe urmd a.cunoscut cd a pdcdtuit tn vreune din acestea. $i vo anunla piicatul in cele ce a pdcdtuit. $i vo aduce pentru cele ce a gregit, pentru pdcatul ,ce a sdvirgit, o mielusea din oi scru o ladd din capre'pentru pd.cat.^!i vo isptigi pentru eI preotul, pentru yficatul lui pe ,oare I-a sdvir,gil gi j se va ldso. lui pdcatul" (tev. 5, 1-6). observx cd, lnvinov5fegte de acelagi fel de pdcat pe cel ce aude cuvint de jur&mint gi nu dx lucrului nici o insemniitate gi pe cel atins de necurdliile altora, apoi pe cel osindi,t pentru jurdmi,ntul strimb. cdci disprefuirea lui Dumnezeu e o intindciune cu adevdrat rnare si vecind gi sor6 cu necurdfiile trupegti. sau oare nu trebuie puse pe acelagi plan, pe aceeati treaptd blestematul jurdmint strimb gi dispreful jurdmintului ? PALADIE: Ba da. cdci fdrddelegile si't egale in amindoud cazurile. 3HIRIL; Deci 9i eliberarea de ele se dobindegte prin mdrturisire pi prin jungherea unei mialugele sau oi. Cdci zice t <Spune tu f;ntli ldrd.delegile tale, ce sd te indreptezi> (Isaia 43, 26). Dar gi dumnezeiescul David spune : oAnt sprrs i mdrturisi-voi impotriva mea Idrddelegea rnea Domnului, si tu ai iertat necredinla inimii meler (ps. 3l' 5). Dar nu ajunge pentru spdlarea desdvirgitd numai mdrturisirea, ci desivir:;itb elibereazd moartea lui Hri"tos, care a pEtimit pentru noi

SF, CHIRIL

AL

ALE>(A"I$DRIEI

gi S-a agezat pe Sine sub toate pdcatele noastre, dupd chipul fiecilrnia al din animaleleblinde : al 'u'ilelului, oii, 9i al caprei. clesvinovdlire pentru neingrijirea de o iertf5' Iar ca sd nu lase vreo celol ,cdzufi in spurcdciuni pi necurati, pentru cazu"l cind vreunul din,ei nu are vifei sau oaie, legea ii incleamn5si aducd din cele ce au bau pot zicind : nler de nu va Ii in slore pentru o oQie, sd cducti Domnului pentru pdcatul pe care 1-o sdvirsit doud turturele sau cloi pui de porumbel, unul pentru pdcat pi unul ca ardere de tot. ,$i sd ie aducd pc ela preotului. ,$i preolul va jertti intii pasdrea cea pentlu pdcat. 'ti va rupe ipreotul capul ptiscirii de la grumaz ti tnu i/ t'or cles'Si pdrli va stropi d.in singele pdsdri pehtru pdcat pe peretele altarului. Ior reslul singelui il va vdrsa Ia temelia altarului. Cd. pentru pdcot esle $i o douo pasdre o va aduce ard.ere cle lot, precum se cuvine. $i r.'a ispdqi pentru el preotttl, pentru pricatul pa care l-a sdvirtit, 6i i sc 1'o ierta lui> (Lev. 5, 7-10). De fapt, Domnul nosttu Iisus Hristos ,se poate asemdna foarte bine cu o turturea sau cu un porumbel, pentru cd cea dintii are cel mai bun glas gi e cea mai ciripitoare dintre pdsXri, iar cea de a doua atinge culmea blindefii. Dar amindoue acestea au fost in l{ristos. CXci ca o turturea de sus gi din cer a fermecat tot pdmintul cu propov6duirea evanghelic5 de sus, cintincl cu o melodie armonioasd, gi explieind voia Tatdlui. CXci precum zice dumnezeiescul Ioan : <Pe care L-a trimis Dumnezeu, ctwintele .lui Dumnezeu Ie grdieSte, (Ioan 3, 34). $i ne-a chemat 9i pe noi la imitarea blindefii 9i bundtdfii Lui, zicind : 'Luali jugul Meu peste voi qi invdlali de la Mine cd. blincl s?nl 9i smeril cu inima> (Nfatei t| ,24). Deci va lua, zice, preotui turtureaua 9i o va rupe cu unqhia. Cdci aqa se omoari p5sdrile mici. Dar nu ii rra tdia cu totul capul. Cdci aga s-a sdvirgit moartea lui Hrisios, nu spre impdrfire, ci spre unire. De aceea gi la inceput, stabilind legea cu privire la pds6ri, a poruncit sd se jertfeascd mielul, dar uinlr-o cosd .se vo minca" zice, <$i nu veli scoote din cdrnurile lui cford, (ieq. 12, 46). Cdci nu S-a impdrfit nicidecum Hristos, ci unul este in intregime 5i in fiecare gi in toli i li El esle pacea noastrd, stringindu-ne pe toti in unitatea intreolaltd in acelaqi suflet, ca gi in unitatea cu Dumnezeu in |1fip| 5zs. Deci omorind pasbrea,dar netdindu-i capul cu totul de ia gntmaz, ne-a ardtat indirect cd moartea lui Hristos n-a fost pricind de dezbi575. I{ristos nu se lmparte, ci c intreg in da, a$a cum omul care se ddruiegte e intreg sau sufeid intreg in orice m6dular alins de o ruireq ga intreagd tuturor. Fiecare din noi l1 li facb parte. fiecare parte in care pare a ni se in orice act prin care se clSrttiestc tdieturA. Pe toti ne adunh prin ddtrdiegte intreg ir-r diruirea rie care

tNdrrlt{d'R'E tN DUfi Sr AorvAn

521

nare; ci de unire intre noi 576. Jar stropind cu singele pdsiirir cortul gi cele din el, a ardtat cd sfinfegteBiserica cu singele sdu. $i o turturea este pentru pdcat, iar alta spre ardere de tot. Dar prin'amindoud se infelege Hrislos, Care pe de o parte nloare pentru noi, pe de alta se aduce ard.ere de tot spre miros de bund mircosmd Totdlui, 9i iard.Si pe de o/la se predd pe Sine prel cte schimb pentru t'ittla tutursy 577 . PALADIE; Bine ai grdit. CHIRIL: Dar iegea coboard felul jertfei pinX la treapta de a fi foarte ugor de procurat. $i poruncegte sd fie corespunzltoare cu m[surile ,fiecdruia, tdilrd motivul de zibavd in cele bune gi fdcind iiird scuzd nepdsareacelor ce o imbrdfigeazd.Cdci scrie iardgi : <<Iar nu va de alla mina lui nici o peteche de turturele sau d.oi pui de porumbel, tta aduce darul Iui, peniru pdcatul sdvir,5it, o zecime de efd de ftiin<i pentru pacat. lVu va turna pe ea untdelemn, nici nu va pune pe ea tdmlie, cd pentru pdcat este. gi o dd pe ea Ia preol. ,gi luincl preotul din ea, un pumn plin, o va pune spre pomenire pe altarul arderilor de tot ale Domnului. Pdcat esle. gi va ispdgi pentru eI preotul, pentru pdcatul lui, pe carc 1-a sdvir.pit, pentru liecare din ei, 9i se va ierte lui. Iar ce-a rdmos va Ii a preotttlui, ca jerffa cle Idind. curatd.>(Lev. 5, 11-13). In acestea nu rrai e vorba cle Hristos, ci modul jertfei ne indicd viala celui ce o acluce gi apropierea prin Hristos gi predarea Sa lui Dumnezeu. cdci se aduce fdina, care se face piine. Dar piinea e chipur {tipul) vietii. Nu se stropesc insi pe ea tdmiie qi nu se toarnd untdelemn, pi pentru acest lucru se di o pricind infeleaptd gi necesard. cdci este pentru pdcat, Iar de pdcat e strdind cu totul veselia, care se inchipuiegte prin untdelemn, ca gi buna mireasmd, care se inchipuiegte prin tdmiie.:Nu e nici o indoial5 c6.pdcatul din noi e un rucru cu acle:vdrat lrisl: $i lipsit de mireasmd. Dimpotriv5, virtutea e cea care cuprincle in sine pururea veselia, prin nddejdea in Dumnezen gi are murtd bund mireasmd, se intelege prin calitatea ei spirituald. Deci fdina fdrd tdmiie qi untdelemn e chipul (tipul) vietii, care nu are veselie $i e
1i70. Oricare din noi e ttnit ctt Persoana lui Hristos in intrecrime, cum e unit orice miclular cu capul trupului. Capul rdmine nedespdr;it de nici un rniduiar al trupului. 577. Hristos se aduce pe cle o parte jertld pc'ntru pdcatele noastre, pe de alta El se ddruiegte Tatilui din iubire, deschizind prin aceasta umanitatea aslmatd Tatdlui. Aspectul cle isphqire al jertfei Sale e nedespirfit de cel de iubire a Tatdlui. ll impacd ca om prin iubirea ce I-o arat5, jertfinciu-Se. E prel de schimb pentru noi, intrucit noi nu ne putem aduce Jertld curatd, clar e prel de schimb adevdrat intrucit Il poatc iubi pe Tatil, cum nu-L putem iubi noi, iubinrlu-L in iocul nostru gi prin unirea cu noi dinriu-ne qi noud puterea s6-L iubim. Jertfa Lui e un prel cle schimb pentru ci are puterea de-a nc include gi pe noi in ddruirea Sa ca jertfd oentru noi.

522

SF. CHIRIL

AL

AI,EXANDRilI

lipsitd de buna mireasmd. Dar ln Hristos se va muta ti ea Ia veselie. Ba primegte El Si buna mireasmH prin credinfd. $i prin El se aduce lui Dumnezeu. Cdci Ei curdf5 pe cei intinafi 9i spald spiritual pe cei clzufi in necurdfie. Cdci <va lua, zice, preotul din tdind Si o va. aduce pe altarul arderilor cle tot Domnttlui". Cdci in Hristos e aducerea noastrd pi prin El ne apropiem cei intinafi. Dar ne indreptdm prin credinfd gi ne oferim Tatdlui spre miros de bund mireasmd (Efes. 5, 2\., ne mai avindu-ne pe noi ingine, ci pe Hristos in noi, bund mireasmd duh6ynisgl56{ 578.

PALADIE; Ader'brat e cuvintul. CHIRIL: Pe lingd acestea, de vor supdra unii pe Dumnezeu pi vor sustrage ceva din cele sfinfite, sau de vor refuza ceea ce au fdgdduit $i nu-l va aduce indatd, iar neglijenfa in acestea va a3'unge pin5 la vina uitdrii, fii curdtegte iardgi. CXci s-a scris : <gi o grdjt Domnul cdtre Molse, zicind: sutletul care va Ii cuprins de uifcre ,gi va pdtlmi tdrd de voie cu privire Ia cele sfinfe ale Domnului, va aduce pentru pdcatul lui, DomnuJui un berbec din oi, preluind un siclu de argint, dupd siclul cel stjnt, pentru ceea ce a pd.cdtuit cu privire Ia ce/e sfinte, vetntoarce inapoi qi pe deasupra o cincime. gi o vc d.a pe aceosfa preotului si 'preotul /se va ruga'pentru eI lreste berbecul pdcatu/ui qi se va ierta lui,, (Lev. 5, 14-16). E grav cu adevdrat a sustrage ceva din cele sfintite si inchinate spre slava lui Dumnezeu. In acelagi mod se osindegte gi nu cu pedepse mici, nepredarea celor flgdduite. "FjuIe, zice, de vei face o tdgdrtuinld Dontnului, sd nu lntirzii sri o predai pe ea. Moi bine este sd nu Ii tdgdduit, declt sd Ii tdgdduit gi sd nu predaitt (Ecci. 5, 3 4). Dar i;i dumnezeiescul David cintd : <Fdgdduili si d.afi Dumnezeului r/ostru, (Ps. 75, l2l, Iar fiii lui Eli au fost pedepsifi pentru cd au furat din cele sfinte gi gi-au insugit cele ale lui Dumnezeu.
578. Fiecare se predd lul Dumnezeu prin viata sa de cur6tie $i de binefacere, atit cit poate. Viata organizat6 prin virtuti e ln general o viafd de biruire a plicerilor egoiste, e o viatd de predare lui Dumnezeu prin faptele de iubire, iatd de semeni. E o viattr de dulce vorbire ca a turturelei pi de biindete ca a porumbelului, o viatd gata sd se facd asemenea fdinii bund ca piinea ddtEtoare de viatd pentru ceilalfi. Dar o astfel de vietuire nu poate fi dobindit6 decit in Hristos, din puterea Lui de jertld totald prin EI insugi. Din El aceastd vietuire Ia inceput intipirit,i de tristetrea pocdinfei pentru pecat, trece la veselia din congtiinfa itr poate face fapte bune din puterea lui Hristos. gi aSa curetiti 9i plini de duhul de jertfd simt cE sint aduqi gi ei prin I-Iristos lui Dumnezeu Tatdl, ToatE buna mireasmd a gindurilor 9i faptelor bune qi curate ce se lnalti din noi spre Tatdl este ,a lui Hristos. El e in noi, gindind, simlind, lucrind plin de iubire fatd de Tatil qi de semenii nogtri. A5a sintem introdupi ln relafia treimictr intre Fiul si Tatdl in Duhul Sfint. Omenirea intreagd poate, astfel, fi prinsd in relatiile treimice .qi cu ea cosmosul cu care este in leqdturE.

Ir]CHIN..'f;E

IN

DUI{

$I ADEVAR

Dar cum se poate dobindi iertarea gi pentru acestea ? Sau cum iSi poate scoate cineva piciorul din laf, ca sd se elibereze ? Mai intii, dacd intoarce rnai rnult decit a sustras. Cdci va adduga o cincime, zice, apoi rra aduce un berbec cumpdrat ca jertfd. Iar acesta e un chip (tip) aI lui Hristosr pe care lnaintestdtdtorii Iudeilor l-au cumpSrat intr-un anumit fel cu treizeci de dinari, pe care i-au pldtit ucenicului vinzdtor. Deci in Hristos e iertarea gi pentru pdcateie Iatd de Dumnezeu. Dar tot El ne izbdvegte gi de netegiurile fafd de oameni. Aceasta o pot ugor vedea cei ce citesc porunca vecind gi urmXtoare. Aceasta spune: <$$ia grdit Domnul cdtre Moise, zicind; Sufletul care va pdcdtui Si nesocotind va nesocoti poruncile Domnului Si va tdgddui cele ale aproapehi, tie un lucru dat in pdstrare, Iie un lucru comun, tie unul din pradd, tie cd o in,ge/al cu ceva pe aproapele, tie cd. a allat un lucru pierdut .;i-I vo td,gddui gi vo jura strimb pentru vreo taptd din toate cite a Idcut, lncit a pd,cdtuit Ln acestea, va ti ctnd a pdcdtuit gi o greqif, sd intoarcd lucrul rdpit, pe care I-a rdpit, sau lucrul inSelat, cu cere |-a 1n$elat,sdu, lucrul dat lui ln pdstrafe, sau cel pierdut pe co.re I-a atlat, despre care o Jurat strlmb. Sd intoarcd lucrul fnsu^ti gi vo adduga o tcincime Ia eL ,AI cui este, aceluia va Lntoarce, l.n ziua 1n care va ti dat pe tafd. gi pentru pd"catul sdu va aduce Domnului un berbec neprihdnit din oi, de prelul lucrului, Iald de cere e gregit. $i se va ruga pentru eI preotul lnaintea Domnului gi se va ierta lui, pentru toate cite le-a tdcut qi le-a greSit" (Lev. 6, l-71. Observi cd modul curdfirii'decurge gi se implinep,te la fel in amindoud cazurile, prin intoarcerea cu un adaos gi prin aducerea unui berbec. $i atit pdcatele fafd de Dumnezeu, cit pi fafd de oaneni, a poruncit legea si fie curdtite. Iar in Hristos nu e o indreptnre parfiald, ci o desdvirgit6 curdfire a ceea ce obignuiegte sf, intineze pe om. De aceea a gi spus : ,rAmin, amin zic voLtd, cd cel ce ctede in Mine, nre viald vegnicd gt ,la judecatd ,nu ve veni, ci s-a mutat din moarte Ia viafd> (Ioan 6, 47 ; 5, 24). Iar dacd cel ce a dobindit in Hristos indreptarea prin credinfd, a scdpat de judecatd, e necesar sA spunem c[ a sctpat de p5cate $i impotriva acestuia nu are putere nici un fel de via[5. Cdci <Dumnezeu este Ce] ce lndreptdte$te. Cine va osindi ?" (Rom. 8, 34). Deci de vom despdgubi pe frafii pe care i-am supdrat, prin lucruri, vom afla rla lndemind inclreptdfirea in Hristos. Astfel gi Zaheu varnegul, fiind chemat la apostolat, nu a fdgdduit numai cd va urma celui ce I-a chemat, ci gi cd va intoarce impdtrit cite le-a luat pe nedrept.

- i Cr. errrnrr- Ar- ar-exarriDnriir

Cdci socotesc cd cei ce vor primi in ei inqigi pe Hristos prin Duhul, trebuie sd fie spdlatri mai intii de pete 9i curdfifi de pdcate' ca sd-i infdtiEeze sufletul lor strdlucitor gi nepdtat, cum a spus gi dumnezeiescul cintdret care a ajuns Ia bundtatea acestei virtufi : <Gata e inima mea, DLtmnezellle,gata e inima meo, cinta-voi Si'voi suna din strune> (Ps. 56, B). Cdci precum cind firele de lind sint curate, se prind in ele culorile, dar dacd a rdmas pe ele vreo rdmS;itd de murddrie, utor se gterge culoarea addugai5 Si nlr are in ele o duratd statornicd, aga 9i impdrtdgirea de Hristos pdtrunde in sufietele sfinte gi curate, dar in cele care nu sint aSa, nu se va sdldglui nicidecum 57e. Cdci <<Duhul inlelepciunii tuge de viclenie>>, dupd. cum s-a scris, (ti nu vo locui ?.ntrupul supus pdcotului> (hr|. Sol. 1,4). Deci despdgubind pe cei nedreptdfifi Si tdind supirdrile frafilor cu fapte de iubire, ne vom izbdvi pe uoi ingine de orice vind gi vom dobindi iertarea in Hristos. ' PALADIE: Foa,;te drept ai grdit. CHIRIL: Vciegti si addugdm lingd acestea 5i alte feluri de invdtd,turd, ca sd infdfigdm p5'catele intin5ciunilor gi ceie rinduite spre curdfirea fiecdruia ? PALADIE: Foarte mutrt, Cdci cuvintul privitor Ia acestea ne va aduce folos gi mai mare. CHIRIL: Deci s-a scris in Numeri : ofi a grdit Domnul cdtre Moise, zicind.' Spune liilor liti Isrcril sd scoatd din tabdrd. pe tot leprosul Si pe tot cel cu scurgere de sdnrinlii qi pe tot cel necurat pentru mort, atlt pe bd.rbali, clt Si pe lemei. Sd-j scoold din tabdrd, co sd nu spurce taberele 1or, in care petrec Eu intru ei, (Num. 5, 1-3). Cred cd e clar pentru oricine cd nu s-ar socoti un lucru drept ca legea sd pedepseascdin acestea pe cei cdrora li se intimpld ceva cle sild gi fdr[ sd vrea. Cdci pentru ce s-ar peclepsi boala trupeascii gi cum ar suporta o osindd dreaptd a legii cel ce a cdzut in uiscaj lroli trupeqti ? Deci e infelept gi necesar sd fie luate cele trupegti ca icoand qi chip (tip) aI bolilor din suflete. Cdci in felul acesta legea rra fi duhovniceascd 9i toate cele poruncite de Dumnezeu la vremea -ca pentru fiecare lucru hotdriri cuvioase, care nu supun pedepseior
579. Sint afirmate amindoud : a) numai in Hristos avem indreptdtirea ; b) dar e nebesar sd restituim celui pe care l-am pdgubit, iucrul cu care l-am pdgubit. lntre ele pare o contrazicere. De aceea protestalrtismul a inldturat obligalia a doua, a faptelor. Dar ele se pct impdca in sensul cd cei indreptdtit simte cd s-a prodrts in sine ceva nou, cd a inceput o viafd noud, DraqJosteace ne-a ardtat-o Hristos iertindu-ne, nu poate sa nu trezeasci in nc.ri draqostea fald de El ca rdspuns, Aceastd impdcare intre cele douA cerinte o ilustreazi Sl. Chiril prin pilda lirelor cle lind care, dupd ce sint spdlate, prirnesc culorile strirlucitoarc.

TI.irci{fNARE

IN DUiI

sI ADEVAR

F,

pe cel stdpinit de boli fdrd voie, ci pe cei care pentru motivul unui prdcatigi primesc lovitura dreaptS. PALADIE.. Foarte .bine spui. CIIIRIL.'Deci a poruncit s5 se scoatd din tabird cel lepros, dar adaugd cd trebuie sd se facd o cercetare foarte amdnunfitX a lui gi sd se probeze boala. Cdci zice : "$i a gfiit Domnul cd.tre Moise Si Aaron, zicind : Omul cdruia ii va apdrea in pielea trupuluui o ranii ca ttn senn lucios gi va apdrea 1n Ttielea trupului lui o umlldturd" de ieprd, va ti dus la Aaron preotul, sou Ic unul din liii ltti, preofii. gi va vedea preotul umtldtura 1n pielea trupului lui 9i dacd pdlul din umtldtura Iui se va pretace tn alb. gi dacd intdlisarea umlldturii de sub pieleo trupului e micd, e'umtld.turd de leprd. ,!i va veclea preotul $i-I va declara necurat. Dar dacd chiar de va Ii lucioasd umfld.tura in pielea trupului lui Si lntdligarect ei de sub piele micd, clar pdrul nu :*-a preldcut in alb, ci este negru, vo osebi preotul pe cel cu umfldtura gople zile. $i va vcdea preotul tumtldtura in ziua a qaptea li de a rdmas umtldtura Anaintea lui gi nu a cdzut in piele, 1I va osebi preotul gapte zile pentru a doua oard. $i-I va vedea preotul pe eI 1n ziua a Saptea de-a douo oard. gi dacd umtldtura e neagrd Sj nu a cdzut 1n piele, il va curdli pe eI preotul. Cdci semn este. Si spdl1ndu-$i hainele lui, va Ii curat. Dar dacd semnul pretdcindu-se vo cddea Ln piele, dupd ce I-a vdzut pe el preotul ca sd-I curdleascd, se va ardta a doua oard tpreotului. gi-I va vedea 1pe eI preotul gi dacd semnuJ a cdzut ln piele, 1I va declara pe eI preotul necurat. Cdci este leprd". ilerr. 13, 1--8). Aceastd descriere este un lucru subfire, Paladie, gi nu e ugor de cuprins rafiunea ei. Dar socotesc cd e necesar ca, rezumind intelesul, sd spunem pe scurt ce vrea sd indice legea. Voi expune insd mai inainte felurile deosebite ale boalei. Lepra e o boal6 cumpiiti a truj purilor omenegti, foarte anevoie de tdmdduit gi care le roade pe :ncetul. $i aceasta vine dintr-o moarte a cdrnii. Cdci rana se adincegte mereu, in vreme ce pielea se roade gi e mincatd tot mai adinc, intrucit descompunerea pdtrunde tot mai jos. De aceea socotesc ca gi pdrul care odrdslegte in diferite locuri vegtejindu-se se albe$te Si asemenea unui pom se descompune cu pdmintul care st5 la baz5. O astfel de boald este lepra. Albeata este Si ea o boald trupeascd, ase:ndndtoare leprei, dar care nu face sd pdtrundd rdul, in adincime gi nu pricinuiepte p{rfiior dinlduntru simfirea bolii, ci plutegte oarecum pe deasupra Si deabia odrdslegte pe corp; ea nu albeqte pdrul gi nu se intinde neinfrinat, ci cu puline leacuri e opritd cu ugurinfd de tot : trupul care a oclrdslit-o se intoarce la s5nf,tate.

526

'

3r. crriin

ai'.ir-sxervpnEi

Deci lepra e moarte recunoscutd, pe cind albeata poate fi bdnuitd de leprd, dar nu e cu adevdrat ceea ce este lepra qi moartea. Deci legea declard pe lepros necurat, ca unul ce suferd deja moartea. Dar il absolvd de vind pe cel ce s-a imbolndvit de albeatd, care s-a fdcut bdnuit de lepr6, dar nu e lepros. De aceea, zice, dacd apare un semn de rand gi o umfldturd de leprd, iar suprafafa pielii se adincegte gi pdrul se preface in alb, murind oarecum cu trupul care std la bazd, va fi sigur leprd. Cdci moartea se intinde in adincime. Dar dacd apare un semn de albeatd, fdri adincire in piele gi fdrd prefacerea pdrului in alb, sd fie probat, zice, de preot gi sd fie scos afard de doud ori. $i in acesta nu e nimic gregit, cdci insdsi prelungirea ziielor, probind boala, descoperd starea ei exactd celor ce fac cercetarea. Cind pdrul, igi schimbd culoarea, pielea se scobegte, albeata s-a preschimbat in leprd. Dacd nu s-a produs uici una din acestea; *sd fie eliberat, zice, de vind". Cdci boala nu e leprd, ci asemdndtoare ieprei gi vecind cu ear adicd albeaf5. : Dar sd spunem cele duhovnicegti gi sd ne apropiem de intelesurile spirituale gi ascunse. PALADIE: E un lucru bun 9i folositor. . CHIRIL; Deci noi cei fdcufi vii in Hristos, infeleg fdcufi vii duhovniceqte, trebuie sd ne despdrfim de faptele moarte gi sd ne depdrtdm de ele. Iar acestea socotesc cd sint cele prin care se omoard sufletul gi se rdcegte s0, de inclind neinfricat spre cele ale trupului gi lumii. Cdci dacd e adevdrat, cd cel ce seamdnS in trup, din trup va secera stricdciune (Col. 6, 8) Si cei ce viefuiesc dupd trup, a pldcea lui Dumnezeu nu pot (Rom. B, 8), cum ar mai putea fi indoiald r.d vor gi muri ? Deci cel cu sufletul gi cu mintea intinatd 9i piin de rdutatea lumeascS, e mort gi stdpinit de faptele morfii. gi nu s-ar abate cineva de la ceea ce se cuvine, dacd ar voi s5 numeascd aceast5 stare lepr.I spirituald. Deci unul ca acesta e mort, in ochii lui Hristos. Cdci opreotul il va declara, zice, spurcat>r. Pentru cd, fiind num&rat intre cei care au iubit pdcatul, va auzi cind va s-ta inaintea scaunului dumnezeiesc : "Duceli-vd de Ia Mine lucrdtorii Idtrddelegii, cd nu vd $tiu pe voi" (Luca 13, 27) 581. Dar cei ce rdmin
580. Mintea r6citd e un semn al vietii spirituale, precum trupul rdcit e un semn al morfii cu trupul. Egoistul e un om rece, ldrd cdldura dragostei, deci a vielii. Cdldura pldcerii egoiste iradiazd o rdceald fati de alfii. Cuvintul poate li tradus lnsE nu nunai prin rdcire, ci 5i golire de suflet. Mintea fdrE iubire se golegte de suflet. E un tnteles contra celui suslinut de Origen, carq inlslqgs6 prin sufletul pe care-l primegte <minte>, cazul de mai sus, o rdcire a ei. Inlelesul <golirii de sufletr e dat de Sf. Chiril ceva mai departe, 581. Cei ce se inchid in rdceala egoismului, nu se fac cunosculi altora, deci nici lui Hristos. Ei slnt golili de viali, existenla lor nu iradiazd. Trebuie sI pdtrundd cineva in sinc prin iubire, ca sd-l cuuo;ti cu adevdrat, ca sd te umpli de el.

INCHINARE

IN DIrI,i 9I A-bDII'AR

i*
tft

$
if

numai Ia poftele simp0e gi nu aju,ng la fapta ginditd, trebuie asemdnafi c:u semnul gi rana alburie. sau oare nu vei recunoagte cii e adevdrat cd pldcerile gi gindurile rdsar gi se ridicd in noi inainte de rezultatele lor ? PALADIE.. Recunosc. Cici mi-aduc aminte de fericitul David, care zice: "fnainte de a md ti smeilt, am greSit, {Ps. 118, 67). CHIRIL; DrepL ai spus. Cdci inainte de fapte, se migcd mintea in gregeli, zdmislind pldcerea. Dar pind ce pdcatul e incd numai in pofte, mintea std la mijloc, privind spre amindoud pdrfile 9i avind ubertatea de-a se migca spre ceea ce voiegte. Ea nu a suferit incd moartea, ci a aJuns foarte vecind cu rdul, avind boaia in pintece. Aceasta ne-a spus-o clar gi ucenicul Mintuitorului, zicind : <Nimenec, ispiljndu-se, sd nu spund cd de Ia Dumnezeu md ispitesc. Cdci DumrezeLr nu esle ispitit de rele Oi E/ fnsu;i nu ispitegte pe nimeni. Ci liecarc se ispilegte de p,otta sa, Iiind atras gi momit. Apoi polla zdmislind, nogle pdcat. Iar pdcatul odatd sdvirgit, aduce moarte> (Iacob I, 13-15). iatAun: Adevdrat QHIRIL; Agadar moartea, sau lepra spirituald $i boala mortald a pHcatului nu se ivegte in pofte, ci in rezultatele faptelor. gi pind r:e mintea poartd rdul, in lucrurile facerii, incd nu s-a ivit lucrarea rnorlii, incd nu s-a produs moartea. Cdci nu tot pdcatul e spre moarte, cum a spus-o ucenicul Mlntuitorului, (Ioan 5, 16), ci sub bEnuiala tle-a pdtimi cele ce produc moartea. FiindcS am spus cd albeafa are aparenfa leprei, sau e aproape de leprd. Va vedea, zice, preotul pe cel cuprins de boai5, adicd de pata aibd gi de se va vedea cd ea nu se preface in leprd, nu-I va declara necurat, ci-i va separa mai degrabd. Cdci nu rdmlne necertat de Dumnezeu, chiar dacd a ajuns in pofte gi ln apropierea rdului. Iar dacd boala, zice, nu se preface si nu inclind spre mai rdu, s6 fie declarat curat. Deci e foarte bun gi mintuitor lucru a evita moartea, se infelege cea in fapte, care in rezultate golegte mintea de suflet. Dar pe lingd aceasta e lucru infelept ti chin ispita patimilor, chiar dacd ele ar rdminea numai in pofte. Aceasta socotesc cd inseamn[ a te fine depar,te nu numai de leprX, ci gi de albeald. Ai aflat totodatd cd Emanuil, Mare nostru Arhiereu, Cel ce e Dumnezeu dupx fire, invrednicegte de cea mai atentd cercetare viata noastrd, primind pe cei ce s-au curdfit de rdutate 9i lepddind din tabdrasfin|i1orpeceipecare-ivedelntina|i. PALADIE ; Tilcuirea este adevdratd.

SFr CHIRIL

AL ALEXA{I{DRIEI

'CHIRIL; Cdci zice: "Si veli Ii stinfi, precam Eu, stdpinul,sinf> (Ler'. 19, 2). Dar.observd cd zice ci cel eliberat de vind vo fi,:curat dupd ce-qi va spdla vepmintele. Prin aceasta legea pievestegte curdfirea prin api gi descrie prin chipurile (tipurile) potrivite simfirii trupegti, taina sfintului lJotez. r . Jl PALADIE:lnleIeg. CHIRIL: Privepte deci, Paladie, grija de precizie a legii.. Ciici r:unogtinteie noastre in ceea ce e contrar, ne descoperd ceea ce e de . Iolos pe orice cale. PALADIE: Ce vrei sd spui ? CHIRIL: A zis iariqi: <$i de se vo ivi Ia un om o umlld.turd de '!eprd, va r-eni Ia preot Si o va vedea preotul. $i dacti va ti o rand albd in pieie gi eo. a pretdcut pd"rul in alb, de Ia carnea sdndfoosri cea vie ln rand", va vedea cd. lepra e veche ln pielea trupu)ui. Si-I vc clcclara pe el preotul intinat $i-I va osebi pe eI, cd. necurat esfe. Ior ciacd lnllorincl va lnllori lepra in pielea trupului iui pi va acrsperi Iepra toatd pielea atinsd de Ia cap pind la picioarele lui $i tot cit t'ede preotul gi dacd va ved.ea preotul cd lepra a acoperit toatd pielea lrupului lui, va curdli preotul tana lui, pentru cd a pretdcut totul in cilb Si e curat. $i Ln ziua :1.n care se vo ved,ea ln eI carne vie, va Ii inlinat. $i vc.vedea preotul corpul sdndtos Si-I ve declara inlinat. Corpul sdndtos, necurat va ti, cdci leprd. este. Iar de se va schlmba corpul sdndtos .ti se va face'alb Si yo veni Ia preot ,cd. rano s-o tdcut albd, o va curdli preotul cd. este cureb) (Lev. 13, 9-17). PALADIE : Ce trebuie sd intelegem prin aceastd rdsturnare a modului nostru de-a judeca ? CHIRIL: Oare nu infelegi ce am spus, cd lepra este moartea parfiald in carnea vie qi cd cel stdpinit de boald e lepddat, ca unul <:ee intinat ? PALADIE: lnfeleg. CHIRIL: Obser-;5 deci cii iucrul se intoarce in contrariu. Cdci de va fi, zice, intreg lepros gi stdpinit de moirte, sH fie absolvit de vina intindciunii, cd e curat. Dar de va fi in eI vreun rest de carne vie, sd-l conddmne, zice, preotul pentru necurS]ie. Cdci il intineazd carnea vie $i e lepros. Aceasta e una cu vina pentru ieprd. PAIADIE; Nu inteleg ce este ceea ce .spui. Cdci dacd, lepra parfiald lntineazd pe cineva, cum .ii poate face curafi cea totald 9i desdvirtitd ?

INCTIINARE

IN DUI{

SI ADEVAR,

CHIRIL: E un lucru subfire in aceastd descrieie. cdci nul vom socoti cd, aceastd grijd de exactitate a legii cuprinde un infeles:con-. trar noud. Pentru cd in fiecare poruncd e o rafiune inteleaptd, necesard gi fdrd gregeal5.SA ardtdm aceasta,dacd vrei. PALADIE.' Foarte bine. voi fi bucuros sd-mi spui, cdci siht inselat sd aflu. CHIRIL; ln doud moduri, socotesc cd vom dobindi viafa cea binepldcutd iubitorului de virtute, Durnnezeu: sau prin aceea ci vie|rtin'J Lui, evitdm omorirea prin patimi gi pdcat, gi aceasia inseamnd a rtu suferi de lepr5, cdci moartea parfiald apdrutd in trupul viu constifuie lepra ; sau, in alt mod, prin omorirea cea uunx gi prin: aceea cd nu mai supelldm sd viefuim lumegte, ne vom incununa cu ci cunuhX,r cu rinduirea in toate cele prea bune. cdci scrie aumnezeieslut Pavel unora : <A.5c si voi sd vd socotili pe voi insivd cd sinteli thorli 'pocalulul si inviati lui DumnezeLt, Hristos lisus, (Rom. o, rr1. oe.i in v l e f u i n d i ' H r i s t o s , p r i n a c e e ac d n e s i l i m s d i m p l i n i m . " u . ' " " - i t p u * 'I. ui, vom scbpa de omorirea prin patimi gi pdcat. Iar murind pdcaiului, drtpi cum s_-ascris (II Cor. s, r,s), vom respinge 'iefuirea in el, "rg":: I' tinddreptssz. 'prea Explicd-mi acestea gi mai clar. Cdci nu inleleg ,,,-_^OOLO,UIE: Dllle. crllRIL; oare nh zicem cd de aceea a rdbr.latHristos moartea pentru noi, ca cei ce vieluiesc, s{ nu mai vietuiasc& ,loru-gi, gi celui de a murit gi a inviat pentru ei, aclicd lui Hristos I PALADIE: FIrh indoiald de aceqa. cHIRIL.' Deci, trdim agadar rui Hristos, rrietuind in chip evanghelic li urinind omorirea prin pXcat, adicf, moartea din pricina patimilor. De aceea dumnezeiescur petru scrie despre Hristos : <.,.care a ridlcat pdcatele noastre an ftupur Lui pe lemn, ca murind. pdcaterc, sd iieluim cireptdlii" (II petru 2,24]}. cdci, socotesc cd cei ce se stracluiesc sd, viefuiasc{ strdlucitor, trebuie sd se depdrteze de tot ce obignuiegte r;5 omoare gi sd facd ceea ce-i elibereazb de intindciuni. PALADIE: Bine zici. CHIRIL; Deci <:el ce s-a hotdrit sii viefuiasci lui Hristos 9i ur: rneazd poruncilor evanghelice, lep5dind moartea de pe urma pdcatului, nu (mai) pdtirnegtede leprb.
582. A fi viu in Hristos coincide cu a Ii mort lumii sau pdcatulqi impreund cu Hristos. Deci cel curat poate fi socotit fie viu (in Hristos), fie mort (Iumitl. Nu p'oate fi una fdr5 alta. Nu pofi fi in acclali timp viu in Hristos Si pAcat[lui, sau mort lui Hristos 9i pdcatului.
3.I _ Sf. CHIRIL

SF, CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

PALADIE r Sint convirls. CHIRIL: Acesta este un mod prin care putem binepldcea lui Dumnezeu. Iar celdlalt se implinegte in chip drept astfel : omorind mddularele de pe piitnint, curviQ, necurdlia, patima, .poIta ceQ re1' zgirce' nio, trebuie sd apdrem ca unii ce am murit picatului cu totul 9i nu rnai trdim in ei. De aceasta ne incredinteazd dumnezeiescul Pavel, zihocind : t<Cevom zice dar ? Vom rdmlne in pdcat, ca sd prisoseo.scd rul ? Sd nu lie ! 'Cei ce om murit pdcatului, cum vom mai vielui in e/ ?r (Rom, 6, 1-2). Deci, precum pe cel ce voieste sd vietuiascd in Hristos, legea iI supune pedepselor dacd e mort in parte, a;a 9i cel ce a murit pdcatului, dacd vieluiegte iardgi in el, se intineazd gi nu scapd de osinda legii. De acea zice cd de va fi lepra pe tot colpul gi moartea ar trece la toate mddularele, aceasta va insemna cd omul acela a murit picatului 9i trupul lui nu mai e intinat. Cdci acela e curat, zice, intrucit a murit intreg pdcatului ti n-a mai ldsai nici un loc pe seama lui ;i nu-i dE putinfd de-a se sdldglui in el. .,Iar de se ve vedel, zice, iorriti carne vie (trup viu) ln el, il va intina carnea vjer. Cdci a trdi peste tot pdcatului, fie gi m5car in parte, iI face pe cel bolnav necurat. Pentru cd opufin aluat, zice, dospe$te toctd irdmin' tdtura> (I Cor. 5, 6). 9i cuvintul e adevdrat. Iar de se schimbfl, zice' carnea vie (trupul viu) gi trece spre leprd, sd se dezlege de vind, cd e curat. Cdci s-a eliberat gi de vietuirea parfiald in pdcat, mintea mutindu-se la moartea de laudd 9i trdind o prefacere cu adevdrat preabund. Deci, ca sd recapitulez cele ce le-am spus, de vieluim lui Dutti' nezeu, nimic sd nu Iie mort ln'noi, iar de am murit pdcatului, ninic din el sd nu |ie in noi 583. Aceasta este cf,rarea strdlucitd a vieluirii sfinte, care nu are nimic vrednic de ocard in ea. PALADIE; Bine ai grdit. . CHIRIL.' Dar ficind o deosebire 9i mai subtire a acestor boale, legea zice : .$i de vo. Ii bd.nuiald $i pdrere cd e leprd in rana cicatrizatd, sau in partea cindva orsd o trupului, preotul sri focri cercetare Qu cceeaqi grijd. $i c)acd ceea ce pare cd a inflorit in alb, nu trece in Ieprd, curat sd Iie. Dar dacd. pata olbd s-a preldcut in' chip vddit in Ie' prd, necurat gi intutal vo fi". Prin acestea Iegea ne dd sd intelegem
583. De sintem morfi picatului, sE nu fie nimic in noi viu pentru pdcat. Iar aceasta e una cu a fi intregi vii in Hristos. Si daci sintem rrii in Hristos, sd nu Iie nimic mort in noi lui Hristos. Mort lui l{ristos inseamnd viu pentru pdcat ; gi viu lui Hristos inseamni mort pentru -pacat. Nu trebuie sd lii in part_e-mort pdcatului 9i in parte viu lui Hristos ci lntreg mort pAcatului. 9i viu lui Hristos. Viata in oarecaie grad pentru pdcat spore$te moartea noastre pentru Hristos.

INCHINARE

llv DUH sI ADEVAR

53r

ei ranele din suflet, - iar acestea sint nenumdrate - care au fost vindecate prin purtdrile cuviincioase gi aduse cu vremea la cicatrizare, dacd se sapd din nou, le va cerceta Hristos, Marele nostru Arhiereu, si va rosti judecata cea dreaptd. $i dacd boala inainteaz5 numai pind la ginduri, bolnavui nu va rdmine cu totul necertat, cdci se va excomulica, Dar nu se va lepdda de tot, pentru cd nu e cu totul mort. f)ar dacd boala va trece dincolo de ginduri 9i de poftd, prefdcindu-se desdvirgit in ceea ce e mai rdu, va supune pe bolnav pedepselor referitoare la intindciuni. se cuvine deci sd ne ferim cit mai mult ca sd nu stirnim patimile potolite, sd nu reinnoim rdnile din minte gi sir nu ne intoarcem la cele de la inceput. Iar de nu, vom auzi gi noi pe sfintul care strigd : .rri s-a intimplat ceea ce spune ptoverbul adevdrat: eijrrele se intoarce Ia vdrsdturo so gi scroafa spdlotd la tdvdlirea in mocirld, fil Petru 2,22). ' PALADIE: Socotesc cd drept gi cuvenit ai gr6it. CHIRIL: Acestea ni le-a spus deci legea despre leprd 9i despre lrubele gi rdnile ei. Dar ea mai adaugd qi zice : ngi lo btirbat sau Jc Iemeie, de se va ardta intringii semn d.e leprd, in cap, sou in barbd, va vedea preotul capul. ^ti de va Ii o adinciturd in eI si pielea s-o putrezil gi s-a atundat, iar pdrul s-a albit, unul ca oceslo va Ii in chip vddit lepros si necurat. Iar cle nu va li nimic cun oceslea sci-gi rcrclti capul sau barba cel ce sufere de pata albd. gi dupd ce ryi-o luns pdrul, sd vind lo preot gi sd fie cercetat. $i dacd semnu.l, ad,icd albeala, nu se va Ii ldlit, ci va Ii rdmos Ia Jocul sdu, va Ii iardsi curat. Cdci boala nu e leprd, ci mai degrabd bdnuiatd gi pdrere> (Lev. 13, 29 9.u.). ' PALADIE: Care e infelesul acestora ? CHIRTL; lntindciunea in noi e rndoitd, a trupului gi a sufletului. rrupul e intinat de patimile urite gi necuviincioase ale lui, iar sufletul si mintea inainte de toate de abaterea de la corectitudinea dog: tnaticd spre cele rele gi de alterarea credinfei sdndtoase. pe lingd acestea, de viclenii gi amdgiri, de jurdminte strimbe gi goapte de mindrie; certuri, pizme gi de toate cele ce sint vecine gi surori acestora 9i au o faimd egald in ce privegte rdutatea. Deci legea se pare cH prin cuvintele de mai sus ne aduce aminte de patimile sufletegti qi vrea sd indice bolile ce obignuiesc-sd se intimple minfii. c5ci capul e chipul (tipul) minfii, iar barba, a cugetdrii infelepte. pentru cd gi ea este un senn al desdvirqirii. Deci Arhiereul tututor, adicd Hrislos, observd gi cerceteazd ,cu.. deamdnuntul cele ale noastre qi priveste Ia mintea insdsj si prabeazd

t
I

SF. CHIRTL

AL

ALE}(II\IDRIEI

g|nd.urile,cele dinlduntru Si' dsc,unse.r ,de va gdsi in ele vreo,stricd$i ciune Si vreo strdmutare, fie' cie la credinta dreaptd Ia cea strimbd, sau Ia rdutatea moravurilor Si la reaua vointd uritd de El, ne va respinge .sqcoiardEi ca ,intinafi, gi ne va declara :necurafi, Aceasta inseamnd,, de se va af{a,rtri'ntea tesc,:a pdtimi de }epri la cap, sau,la barbd. Iar 's va vedea cdzutd cu totul in bolile la incepu,tul pdtimirii, dar nu amint.ite, e separatf, fiind supusd unor epitimii moderate, dar.nu:va fi, declara,tt cu totul necur,atd, nici strdind de Dumnezeu. $i clup6'ce-gi va spdla hainele, va fi curatd, adicd va primi ca ajutor indreptSfirea in Hristos, Iar tunderea pdruluir care prezintd pleotului:rilol dezvdluitfi,, inseamnd inldturarea tuturor ,celor ,c: o acopere 9i: infdligarea gqai6: Si neimpiedecatd a chipului ei ochilor dumpezeieqti ai Celui ce vro, sd o vacld. <Cdci nu ,e.ziclire neudzutd in1intea Lui, ci .toale 5lnt.goatre $i ' . .- :r: tlescoperite ochilor Lui,, dupd cum s-a slris (Evr. 4, l3)' PALADIE r AdevSrat.: Cdci a s.puq'prin glasul Sfintuiui; ',.Dui'tnnezeu aproape pint EV gi nu ,Dumnezeu depalte. Oatg se vd osc4gde de 'i , Mip,e, cevg ?2. ;(Ier.' 23, .23). , ln amdnunfime 1HIRIL: Deci observdi. Paladie,. cd legea vorbegte 5i.nu,lasd.,nimic din cele necesare,de,gtiut, fflri s6 o rinduiascfl; folosind pe ascultitori; Cdci <greqelile nimenea nu le va inleiegs'", dupd curn,rs'a,scris (Fs. 18, 13), 9i omult pdcdtuim tofiu. Pentru cf,''ifirea bolegte de sldbiciune, Ei de alunecarea ugoard Spre pficat' Preqrrn, zice Scriptura: <nirneni nu esle curdt de intindciune, chiar de'at t'i"6 zi viala lui,pe pdtnlnl>. (Iov .!4,. 4l; De aceea 9i dumlezeiescul ,David eint6: <De vei cduta Ia tdrdd.elegi,DoQmne, DoQmne"cine va'puted sd , i '. t sutere ; cd Ia Tine este milostivirear, (Ps. 129, 3-4l.. vina acestor fqtruli de Observd deci cd legea iartd cu milostivire g[egeli si curdtd din bun[tate pe cei cdzu]i din alunecare omepeasc_d i4 gregeli ama,rnice qi fdr[ ds voie. Cdci a zis : *t$i ]a bdtbat squ /a telpeie rle se vor tace in pielea trupului lui semne lucii albe, int.lqyipd patq albir, care o ittllorit in pielea ttupului lui, Cutatd este,r (LeV. 13, 38-39). {$adar, dacd dupa o cercetare am[nuntitil se va vedea c6 este o boalfl 4 trupuiui si c5 aceia suferfi cle o pat6 albd, vecin{ cu Iepra, totusi ea nu e o boald de moarte, nici o boald de care trgpuie sd deznhVdjduiascd.Aga sint 9i gregelile dil noi. Ele sint, flri indoia15, patimi, dar nu spre moarte gi spre descompunerea sufletului., Iar Juclecdtorul nu ne judecf, prea asplu, ucdci a cunoscut pldmddirea (Ps. 102, 14) gi cunoagte sl5biciunea firii noastre. Deci, ne tToastrdD cldruieEteiertarea din bundtatea de oameni ce-I este indscutti' Aceasta socotescc[ inseamnX: "patd albd este".

INSITOTANT

TN DU}I

SI ADEVAR

Deci, uneori apar gi in mintea celor buni mici gregeli, ca de pilcld scurtg infurieri, porniri moderate spre minie, supdrdri pe frafi, clorinla de:sldviri degarte:gi alte asemenea patimi care,,obi$nniescsd se iveas'c6,gi in cei ce au viata cea mai fdrd, patd gi cu aclevdrat curatd. Cdci sint omenegti gi comune tuturor celor ce trdiesc viafa in trup 5i singe. De aceea legea le descrie gi pe acestea ca prin ghiciturd, zic'ind I ;<Iar de va,cd.dea cuiva pdrut cle pe cap $j este ple,yuv, curcf este. Ier de va cddca pdrul de pe cop de. cdtre fiald si chel este, eurat esle> (Lev, 1.3, 40-71). Pierderea fdrd de voie a pdrului capului, e,o boai6,'a capului. Iar,,capul a fost infeles; cum atrn spus adineaori, ca chip (tip) al minfii. Cdci capul e sdlagul minfii, precum socotesc unii. PALADIE r Mi-aduc aminter CHIRIL; Deci bolile capului trupesc indicd, pe drept cuvint, bolile minfii ; nigte boli mici gi cdrora se cuvine sd li se acorde iertarea. Deci legea ne scuzd de orice boald omeneascd si de intindciunile fdrd voi6,' care'ni s-ar intimpla, datd, fiind sldbiciunea cle care sufers in m6d :ncesar firea noastrd gi faptul cd nu e propriu veacului de aeurr, sd fim liberi de patimi, ci veacului viitor, cind,pecatul va fi lepdddt din temelii si ne vom strdmuta la o viafd cu totul ne$iirbi<(Darde se ;rt Iace, zice, in pleSuvia sou in chelia lui o patit ro1A584. Siaticd, esle /epros, esle .necuratD(Lev. 13, 42*43). Cdci uneori se prefac Si patimile mic.j in picate puternice, gi, ne intineazd greu dacd nu si{nt oprite de noi; ci igi fac inainta,rea spre mai rdu, in mod liber li fird nici o opunere. De pildd, de se minie cineva ugor gi a fost cnprins de aceastd patimd, sd o infringd cu blindefe, ca nu cumva grogeala cea mic5 crescind, sd ducd pe incetul la o vinr de moarte pe cei ce suferd 'de ea. Aceasta inseamnd a inflori lepra in plequvid : dezvoltarea din nimic spre cele rele, pe care o \/edem petrecindu-seca intr-un cltip (tip). De aceea drept a zis fericitul Davicl : "Miniali-vd .5i nu Pdcittuili" (Ps. 4, 5). PALADIE.. Adinc este cuvintul.
584. ln veacul de acum nu putem ajur-rge la libertatea totald, care inseamnd iibertate totald de patimi. CEci in patimi e amestecatd o slHbiciune a firii noastre, de care nu putem scdpa de tot trdind lntr-un trup care are, nevoie de hrana materiald. Aceasta ne face sd alunecdm ugor la moi mult decit e nccesar. $i cine poate trage o granitd exactd lntre ceea ce ne trebuie $i ceea ce e mai mult clcc'it trebuie ? Iar patimile sufletegti au in ele si o motivalic trupeasca. Dacd avem mai mlrlt, ne rnlndrim, sau dacd altul are mai mult, il inviriiem. Cite supdrdri si minii nll se nasc apoi din aceste motive ? Noi sintem datori sd luptdm impotriva patimilor, dar nu poate spune nimeni cd s-a curAt;t cu totul de ele, sau nu mai e ispitit de ele. Trcbuie'sd nu suslinem cu vnia patimile ce se. ivesc ir-r noi, sau ispitele Ior. Ciinii iatr; mereu Ia ulucii gurei noastre. Trebuie sd stdm mereu cu bdtul Ia poartd, ca sd nu-i ldsEm sd intre gi sE punE stdpinire pc casa noastrd.

SF. CI{IRIL

AL

ALEXANDRf'EI

CIiIRIL; Fdrd indoiald. Ai simfit, socotesc, subfirimea celor ce Ie-am spus gi cd asemenea lucruri nu pot fi nici cugetate, nici grdite fdrd osteneald. Dar din acestea pofi cunoagte qi aceea cd cei ce bolesc necuviincios de asemenea greqeli vddite, nu le pot ascunde, cum pot rdminea negtiute gr-epelilecele mici gi cele ascunse. Cei ce sufer5 numai de pleguvie, zice cd sint insE curati. Prin pomenirea lor ne iartl grepelile mici, precum am spus adineaori. Dar, de va apdrea in plepuvia rrreunora lepr6, adicd, de va inainta boala de la cele mici spre cele rele, atunci starea lui se va face, zice, vdtlitd gi uritd qi nu va avea cuvint prin care sA se apare de pdcate. De aceea zice : "$i hainele Ieprosului care ere rand sd tie rupte pi copul lui neacoperit 6i fimpre' jurul gurii lui sd se acopere. $i necuraf se vo chema in toate zilele cit t,a ti pe eI rono. Necurat tiind, inecurot va Ii, despdrlit va geded, alard de tabdrd. va ti petrecereo lui" (Lev. L3, 45-461. Hainele rupte gi capul descoperit aratd clar necuviinfa neacoperiti. Iar acoperdmintul, in jurul gurii indicd faptul de-a nu avea apdrare gi de-a nu putea spune nimic, cind Dumnezeu invinovdtegte necurdfia. ln sfirEit, trebuinfa de-a fi scos din tabdr{, e un chip (tip) al faptului de-a nu rnai petrece cu cetele sfinfilor, ci de-a fi scos din mulfimea cea sfintii pi de-a nu fi pdrtaq de nici o bunbtate. PALADIE: Curriplit lucru qi vrednic de ocolit. CHIRIL: AEa este, Paladie. De aceea a zis gi dumnezeiescul David : <<Depd.catul tinerelii mele gi de ne$tiinta mea, sd" nu-li aduci uminte; dupd milu Ta, pomeneSte-md pe mine, pentru bundtatea Ta, Doamne" (Ps.24, v). Pe toate le aminteqte deci legea, ardtindu-ne grija pind Ei in privinfa vaselor, adicd a linii, a tortului, a urzeiii gi a vasului de piele. cDe se va ardta, zice, Iepra $i se va ivi boala in vreuna din acestea, ceeo ce Qre patd. $i de nu sd priveascd iardsi preotul gi sd osebeascd" se vc produce vreo schimbare a semnului spre rnai bine, sri se ardd in toc, Cd leprd statornicd este,, (Lev. 13, 51-52). Altfel, porunceqte sd se spele lucrul atins de boald. $i dacb dupd aceea se \ia vedca cd boal,a e prinsd in el, 1l dd fo'cului ca pe ceva cu totul netrebnic. Deci asemenea se va face, Si cu cele ale noastre, cu lina, tor.tul, urzeala pi cu cele de piele. Cd,ci nimeni nu se va gindi cd nu de lin5, sau de tort, sau de celelaite ii e grija lui Dunnezeu ? Deci, vom lnteIege cd e un pdcat foarte grav a nu ne depdrta de la intinbciuni dupd curdfirea gi gtergerea pe care a lucrat-o Hristos in noi, gi a petrece cu stSruinff, in ele ! Cdci dacd Hristos nu' ne-a folosit cu nimic curXfindu-ne, ne predf, focului spre a fi chinuifi, precum fdcea gi preotul

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

legii, care dupd ce vedea cd n-a foiosit la nimic spdlarea tortului sau urzelii, le didea focului. PALADIE.. Apa este. CHIRIL.' Deci )egea indicd in mod potrivit prin 1eprd moartea in fapte, ardtind, prin cele ce le vede cineva gi sensibil, infelesuriie celor mai ascunse $i ldmurind prin pilde trupegti cele spirituale. InI&figindu-ne cunogtinfa lntindciunilor din suflete gi fdcind vddite prin bolile trupului cele ce se intimpld spiritual, a spus iardgi in Lerritic : <Bdrbdtului, cere produce curgere din trupul sdu, curgerea, Iui necuratd este. gi cceoslcr e legea necurdliei lui : cel ce tace t)e curge sdmlntd din trupul sdu, curgerea pe cere o d.ri trupul stiu, e necurdfia lui 'In eL Toate zilele augerii trwpului sdu, pe cere o d.d trupul sdu prin {"urgere, necurdlia /ui esfe. Tot patul pe care va d.otmi, cel cu scurgerc de sdminld, necuret este, gi tot lucrul pe care va sedeacel cu scurgeree cle sdmlnfd, necu.ret este. $i omul care se vo atinge d.e patul lui, i6i va spd/a hainele lui .ti-ti va spdla trupul lui cu apd si va ti necuret pind secrc. lat de se va apropia cel cu scurgere d.e sdnrtnfd"de cel curat. fgi va spdla hainele gi se vc spdlo cu apd pi necurat va ti pind seoro,) (Lev. 15, 2-ItJ. Pe lingd acestear spune cd necurat va fi gi de ocolit orice rras pe care il va intrebuinta cel cu scurgere de sdminfd, chiar <lacd si-ar fi spdlat miini'le; gi spurcat va fi. $i de se va atinge cineva cle trupul lui, sc va imp&rt5gi de osinda necurdfiei i si de se va apropia cineva din cei lncx nespurcafi, va suporta osinda necurxfiei. De aceea era scos qi depdrtat din tabdrd impreun6 cu leprogii, neputindu-se apropia cineva de el gi neputindu-se amesteca, intinind chiar prin simpla atingere a miinii pe cei ce se apropiau. PALADIE; $i care e boala (patima) din suflet, care se aseamdn[ cu scurgerea de sdminfd trupeascd ? cdci legea e duhovniceascd. sau nu e aga? CHIRIL; Ba da. Drept ai grdit. Cugetd Ia aceea cX, curgerea trupului vdtdma intr-u.n anumit fel puterea roditoare a firii, fdcinct zadarnice dxruirile de sdminfd. $i molegind tdria acelor organer pricinuie$te o stricdciune (descompunere) fdr5 voie, aga incit cei sixpinifi cle boala aceasta, se afl5 in indelungate gi continue intinxciuni rreci acum de la aceastd boal5 trupeasc5 gi de la acest chip clar, la cele ce se petrec in minte. cd,ci gi mintea se stricd (se descompune),cheituindu-se cu risipx in cele ce nu se cuvin. $i neaplecindu-li strdduinfa lucrdrii ei la nimic ciin cele de trebuintd, nu are nici un rod adevdrat, ci e purtatd pururea spre ceea ce pdgubegte $i suferd fdrd de rostogolirea nestdpinitd spre cele urite.

SF. C}IIRIL

AL

ALEXANDRIEI

P.ALADIE; Ce inseamnd ceea ce spui ? CHIRIL: Oare nu ne-a spus, o prietene, dumnezeiescul Pavel, cd omul a fost zidit pentru fapte bune ? (Efes. 1, 4). PALADI E .. Fhri"rindoiald. CHIRIL; Deci a primit o fire destoinicd 9i aptd spre toate cele de laudd. Sau nu vei recunoagte cd acest viefuitor e capabil de infelepciune gi de toatd gtiinfa ? Cii ar dobindi ugor cumpdtarea, (bundtatea) bdrbdfia gi dreptatea, dacd ar voi sd implineascd cele cuvenite gi sh urmeze legilor dumnezeie;ti ? 585. , PALADIE: Rectrnosc CHIRIL.' Dar, dacd pdrdsincl acestea, nu mai e infelept, ci se face nebun 9i fdrd inimd, ne mai predindu-gi pornirea voilor sale celor ce obiqnuiesc sd il cdl5uzeascf, spre adevdr gi, prefuind mai degrabii abaterea de la cele cuvenite, se rostogolegte spre pieire impreund cu r-ei ce se strXduiesc sd strimbe cele drepte, ne mai avind cunogtinfa cea prea bund gi fdrd prihand despre Dumnezeu qi ne mai strdbdtind fdrd gregeald calea celor ce trebuiesc implinite, oare nu e drept sd spunem' cE unul ca acesta suferd spiritual de curgerea sXmintii, ag'a incit cheltuiegte fdrd nici un rezultat, cele prin care putea sd aducd roade lui Dumnezeu ? PALADIE: Aga zic Ai eu. CHIRIL: $i, dacd, pdrdsind luciarea dreptdiii qi golindu-se cle bundtdfile birbdfiei, e vdzut iard;i nedrept gi molegit de plXceri, oare nu vei socoti cd suferd deopotrivd cu cel bolnav de curgerea sdminlii, cheltuind capacitatee.pe care o are firea spre bine, spre cele rele gi alegind in loc de rodire duhovniceascd pdgubirea prin ce,le ce nn sint de nici un folos ? PALADIE: ASa socotesc. CHIRIL.' Deci, legea a poruncit sd ne depXritimcit mai mult de cel cu scurgerea sdminfii, invdfindu-ne si ne despdrfim de cei aplecali spre viciu gi sd ne ferim cu bdrbdlie de cei de care se scirbegte gi Dumnezeu, ca de unii ce bolesc de o intindciune continuii. Fiindc5 e cu adevdrat un lucru vdtdmdtor a te lipi de cei rdi. Cdci, e drept cd '.cel ce se otinge de smoald, se murddreste, (lnt. Sir. 13,.1). pentru cd
5B5. Deci, acestea nu le avea omul de la inceput intr-o formd care sd nu necesite efortul de doblndire a lor. Dar le doblndegte dezvoltind potentele pentru ele ce le are in firea sa. Cum spune mai Jos, dacd nu actualizeazd potenlele lor in amintitele virtufi, nu se realizeazd ca om. Iar actualizarea lor nu o poate face decit in legdturd cu Dumnezeu, in primul rind crezind in El 9i lucrincl ln respect de El. Cdci cinstind pe Dumnezeu ca Treime de Persoane iubitoare, va iubi qi omul orice persoand gi prin iubire se va realiza cu adsvdr'at.

INqIII-NAAE

tN

DI'H

SI ADEVAR

cel cu scurgerea sdminlii spurcd orice unealtd pe care o atinge $i patul lui si trupul gi vasele gi apa pi vasele cle lenn, ariitinclu-seprin ghicitnri cd de necurdfia lui se impxrtdgegte cineva chiar gi numai clacd se apropie de el prin afecliunea sufleteascd. cdci s-a scris : <pdzeste-te curol,.5i nu te lace pdrtas Ia pdcate strdine, (I Tim. 5,22). D4r, gi patimile necunoscute gi boliie ascunse sau, simplu, toatii sldbiciunea din noi, o alungd Hristos gi curdfirea cea prin El, lucru pe care 4u, l-a putut face legea. cdci, <Nimeni nu se inclrepteazd prin leger, dupd cum s-a scris (Gal.3, 11). Aceasta iardgi o pofi veclea ca un lucru nemincinos, privind la cele scrise in continuare. cdci a zis iardgi ;. ller dupd ce se vo curdli cel cu scurgerea cte sdminld cle curgerea /ui, se va nuntdra lui sapte zile spre curdfirea.lui gi i$i va spdlo lninele sole gi va scd.Idetrupul lui in apd $i curat va fi. Ictr in ziua a opta 1$i va luo sie.gi clouri turturele sau doi pui cle porumbel gi Je vo da pe ele preotului gi le va jertti pe ele preotul, una pentru pdcat si uno spre ardere de tot gi va ispdqi pentru eI preotul inaintea Domnului pentru curgerea /ui" (Lev. 15, 13-15). Deci, il curdld pe cel cu scurgerea sdminfii gi il izbdvegte de boald, dar in Hristos, prin apd gi singe. cdci, se va numdra lui, zice, gapte zile, spre curdtirea lui $i-gi va spdla hainele lui gi va scdlda trupul lui gi curat va fi. A intinde pind in ziua a gaptea curdfirea, inseamnd, fdrd indoiald, cd cei ce s-au hotxrit sd treacd de la r5utatea lumeascd rla sdvirgirea celor bune, trebuie sa se curete toatd viafa gi in toata vremea viefii prin faptele bunei cuviinte. cdci, mdsura unei sdptdmini indicd totalitatea timpului gi e o intoarcere circulard la inceput, clupx ce ajunge la sfirgit. Dar, zice c6 la faptele noastre de bundcuviintd trebuie sd se adauge, in chip necesar, curdfirea prin Hristos gi purificarea prin apd, prin spilarea trupului gi a hainelor intelegindu-se sfintul Botez, la care se adaugd gi curdfirea prin singe. Cdci .nin ziua a opta, zice, va lua siegi ciorrd turturele sau doi pui cte poruntbel>>. Ziua a opta inseamnd iardgi veacul de dup& petrecerea ln trup, cind a rdbdat junghierea pentru noi Emanuil, turtureaua bineciripitoare gi bine rdsundtoare,care prin singele Sdu a desdvirgit pentru de-a puiuri pe cei ce se sfinlesc. . Iar c6. moartea lui Hristos arc toatd buna nireasmd {cdci s-a fdcut pentru viala lumii pi spre desfiinfarea pdcatului), o aratd faptutl c[ turturelele sint doud, din care una se jertfegte pentru pdcat, iar ceaialtd spre ardere de tot. Iar cd Hristos S-a fdcut gi ispdgire pentru pdcatele noastre, dupd Scripturi, q ardtat-o zicind: <$i vc ispdqi pentru el preotul inaintea lui Dumnezeu pentru curgerea lui>.

SF: CIiTRIL AL ALEXANDRIEI

PALADIE.. Bine ai zis. CHIRIL: A;a e rinduit dumnezeiasca iege cd trebuie sd se curele cel cu scurgerea de sdminld. Iar pe acesta il intineazd fie curgerea fdrd de voie, fie cea de voie, avind ca izvor miqcarea sddit[ in fire. Cu voia e cea care se intimplS in legdturile cu ferneia gi dupd legea uuntii. Fdrd de voie e cea clin inchipuirile de noapte. cdci a zis iardgi : "$i omul cdruia li va ieSi sdntinld in vretnea legdturii, va spdla tot trupul sdu cu apri pi necurat va ti pind searo. gi temeia cu care va dormi gi bdrbatul cdruia 1i va iesi sdminla 1n vremea legdturii. vor spdla trupurilor lor cu apd si necurali vor ti pind searu" (Lev. 15, 16-18). Pdcatele amindurora sint egale, 9i nu e nici o deosebire. In curgerea seminfei ni s-a descris boala lung5 gi continud. Iar in acest loc, scopul legii e sd arate cd cineva va fi intinat chiar dacd nu va suferi de o stricare continud 9i deplinx, ci va fi vdzut pdtimind in parte gi arareori. Ceva asem6ndtor a spus qi ucenicul Mintuitorului : <Cind va Amplini cineve, zice, toatd legea, d.ar va gre$l l,ntruno, s-o td-cut vinovat de toate. Cd.ci cel ce a zis: sd nu preacurvegti, a zis si: sd nu ucizi. Iar dacd nu vei preacurvi, dar vei ucide, te-ai tdcut cdlcdtor de /ege> (Iacob 2, 10-11). pentru c6 cel ce a gre$it odatd, fie r:d a cdlcat legea in intregime, fie cd intr-o singurd privin[d pi in parte, in mod necesar trebuie socotit vinovat. Deci intinat este dupd lege cineva chiar dacd nu va ajunge pind la ultimur grad de intinare, ci e surprins pdtimind fie miicar in parte. Dar nu e lepddat cu totul i se curdfd gi el prin api in Hristos. cdci spunlnd c6 cel intinat e necurat pind seara, a indicat timpul venirii Domnului. pentru cir Hristos a '.'enit spre sfirgitui lumii, cind a ajuns \reacul acesta la apusul insu$i. $i prin El gi in El ne-am spdlat de toat5 intindciunea din pdcat 9i ne-am izbdvit de vinile mari gi mici, noi, cei ce eram finufi in greqeli. Iar cd nu era cu putin|5 sd ne spdl5rn de intindciuni inainte de timpurile venirii Domnului (cdci nimeni nu s-a indreptdfit prin lege, dupd scripturi), o pofi afla prin cuvintul clar: <Atrecurofva ti plnd
SeAfA).

lnteleg ce spui. gi adevdrat este cuvintul. CHIRIL: La acestea legea a addugat cele despre femeia care suierd de curgerea singelui gi din pricina curgerii nerefinute, se imboln6vepte de intindciune. $i precum din pricina celui cu scurgerea sdminfii se intina tot vasul 9i tot patul 9i toatd haina gi tot ce se atingea de eI venind aproape, a;a gi din pricina ei. Dar li ea se izbdvegte in acelapi mod, spdlindu-se cu apd gi.jertfind doud turturele prin ispHgirea preotului mijlocitor. Dar ridicindu-ne legea la cugetiri duhovPALADIE;

INCHINARE

IN DUII

SI ADEVAR

tricegti gi neldsindu-ne sd zdbovim in bolile trupului (cdci acestea au fost luate ca chip (tip) aI celor dinlduntrui minfii gi spirituale), adaugf, Itmpede : <$i veli da grijd Iiilor lui Israil sd se curdleascd de necurdliile lor, ca sd nu moard pentru necurd.lia 1or, pentru cd ar pingdri cortul Meu cel dintru ei> (Lev. 15, 31). CIci de-abia dupd ce am fost cur5fifi 9i sfintifi prin Hristos, ne apropiem cu adevxrat strdlucitori gi nu mai pingdrim cortul sfint, ci ne inchin5m curafi in chip curat preasfintului Dumnezeu, venind in biserici. PALADIE: Foarte bine ai spus. CHIRIL: Iar cd tirea omeneascd era bolnavd. mai inainte de intindciune pi nu s-a curdlit altIel decit prin Hrisfos, jertta cea cu adevdrat stinlitd si stintd, o vei inlelege toarte clar, cercetind si altd poruncd. a legii. Cdci s-a scris iar69i in Levitic : "gi o grd.it Domnul cdtre I4oise, zicind: Grdieste tiilor lui /sroil gi vei zice lor: vreo Iemeie d,e va ti insdminlatd qi va nogle fecior, necuratd" va Ii $apte zile, dupd zilele rinduielii ei, necuratd va ti. gi In ziua a opta, va tdia Amprejur marginea cd.rnii lui. $i treizeci pi frei de zile va sedea in singele necurat al ei. De tot ce este sfinf nu se va atinge gi ln iocagul sfint nu vd. intre, pind se vor lntplini zilele curd.liei ei. Iar de va naqte iatd., necuratd. va ti qapte zile, dupd rlnduiala ei, ,gi gosezeci Si gose de zile va gedea in singele necurat a/ ef. gi cind se vor implini zilele curdlirii ei pentru tecior sau tatd., va aduce un miel nepdtat de un an, spre ard.ere de tot, ti un pui de potumb sau o turturea penttu pdcat, inaintea uqii cortului md.rturiei, Ia preot, si lI vo aduce pe eI lnaintea Domnului, 6i va ispdgi pentru ea preotul, Si o va curdli d.e izvorul singelui ei, (L.ev. 72, l-7). PALADIE.. Cine e femeia care naqte ? $i care e scopul legii cu privire Ia ea ? CHIRILT Pe cit se vede e necesard aci o explicafie subfire. cxci infelesul poruncii e foarte greu gi nu poate fi ugor de priceput. Dar il vom cerceta pe cit se poate. Am admirat inainte de altele mai ales un lucru. PALADIE: Care ? . CHIRIL: I-egea supunind pedepsei orice femeie care na.gtefecior sau fatd gi dind o sentinfd generald impotriva noastrd, de sub osinda aceasta e scoasd numai Sfinta Fecioard, din care spunem cd s-a n5scut Hristos dupd trup. Cdci nu zice : toate femeiie fdrd. deosebire, ci : vreo femeie de va fi insdminfatd gi va nagte fecior, necuratd va fi. Dar din Sfinta Fecioard s-a ndscut trupul dumnezeiesc, pldsmuit negrdit in Sfinta Fecioard, nefinind seama de legile firii. Cdci rr-a avut lipsd de o aducere in fiintd prin s6min|d intiiui ndscut din-

5.10

SF. CHIRIL

AL

i\LEXANDRIET

tre sfinli, incepdtura celor ce au primit naEterea a doua din Dumnezeu prin Duhul, despre care s-a spus limpede : "Ccre nu din singe, nici din voia trupului, ci din Dumnezeu s-au nciscur, (Ioan 1, 13). Deci a scdpat de osinda legii sfinta Fecioard, nefiind insdminlatd nicidecum, c'i zdmislind Pruncul dumnezeiesc prin lucrarea Sfintului Duh b86. : Iar femeia care nagte gi pentru aceasta e necuratd, este, dupd cit se pare gi dupd inlelesul cel fdrd gregeald, firea omeneascd.cdci pentru moment ii atribuim firii ins5$i fafa femeii 587.$i firea e osinditd rle lege gi e socotitd vinovatd de intindciuni, pentru cd nagte intru stricdciune (corupere) gi nu este in cele ce era indatd ce a primit de la Dumnezeu existenta (cdci a f5cut-o spre nestricdciune), ci a fost abdtutd mai degrabd la trebuinla de-a se corupe, fiind osinditd din pricilra neascultdrii. De aceea firea a luat asuprd-gi pedeapsa blestemului dumnezeiesc, impotriva firii. Cdci ,,Dumnezelt moarte nu a idcut,, clupd cum s-a scris, "nici nu se bucurd. d.e pieirea celor vii Si nu impdrdleste iadul pe primint. Fiindcd a zidit toate spre a ti qi mintujtoare sint nasterile lumii> (Inf. sol. t, 13-14). <Dar prin pizma diavolufui a intrat moartea 1n lume" (inf. Sol. 2, 24) k%. Deci stricdciunea (coruperea) ivitx pe urmd intineazd firea gi pricinuiegte moartea care a pus stdpinire prin pizma diavolului, avind drept rddxcini pdcatul. o intineazd insd gi altfel faptul de-a fi semdnafi in voluptate cei ce se nasc. Aceasta o indicd, pe cit se vede, rlumnezeiescul David, cintind gi zicind ; nlatd in Idrddelegi m-am zd'mislit si in pdcate n?e ndscut maica msq, (ps, s0, z). Necuratd e deci firea prin aceea cd a luat asuprd-gi stricdciunea (clezagregarea)din neascultare gi blestem, impotriva voii iui Dumnezeu. <Cdci le-a zid,it toate spre o fi>. $r adevdrat e cuvintul. ' PALADIE; Adaugd deci, in ce mod se izbdve$te cineva de necurdlie ? CHIRIL; lnsd;i legea care osindegte ne-a ardtat, paladie, calea. "sd lje separatd, zice, ca necuratd gapte zile,,. Apoi sd se numere alte
586. Nagterea Domnului nu din legea singelui, ci din puterea Duhului care coplegeqte legea singelui, o vede Sf. Chiril ca temelie a nagtcrii noastre celei de-a doua de la sfintul Duh, nagtere de care avem nevoie pentru viala noastra cea noud. Dacd Fiul lui Dumnezeu nu S-ar Ii ndscut de la Duhul Sfint, nu S-ar li inaugurat aceastd noud nagtere a oamenilor prin naqterea Lui. Din CeI nascut fhri de sdminfd, prin Duhul sfint, lucreazd Duhul sfint ca sd ne nagtem $i noi a doua oari nu din sinqe, ci din Duhul Sfint. 587. Firea lmeneascd are o fafd de femeie, ca una care primegte de la Dumnezeu puterea roditoare. El e cel puternic, El e izvorul vietii. Ea e vasul care primegte de 1a El tot darul pe care il fructificE. 5BB. Nagterea in dureri, deci gi conceperea ln pldceri gi peste tot coruperea spre moartea care fine de nagterea oamenilor a intrat prin pdcat sau prin' despdrlirea de Dumnezeu gi de lucrarea Duhului Sfint. Conceperea' $i lla$terea Domnului nu s-a ldcut prin aceastd lege nolmald prin pEcat, ci din Fecioard. De la ea i s-a ridicat blestemul, cdci i s-a spus: <Binecuvjnlold e$tj lu intre lemeir,

INCI{IN.\RE

IN DUII

St ADEVAR

541

treizeci gi trei, ln c'are va gedea in singele necurat al ei, se intelege de e fecior cel ndscut. Iar de va nagte fatd, separarea va fi indoitd gi indoit va fi gi numdrul celorlalte zile. Agadar, de va fi cel ndscut fecior, cea care l-a udscut va fi necuratd gi in intindciuni gapte plus treizeci pi trei de zile, adicd patruzeci. Iar de va fi fatd, de doud ori gi 5apte,plus gasezeci gase,adicd optzeci. PALADIE r gi care e rafiunea acestui lucru ? CHIRIL.'Legea ne ridicd iardpi de la pilde trupegti, la infelegerea celor ascunse gi descrie cele sensibile ca pe un chip al inlelesurilor cluhovnicegti. spun cleci cei inlelepli in acestea, cd dac5 cel zdmislit in pintece e parte Lidrbdteascd,primegte formd in curs de patruzeci tle zile ; dar de e ferneie, ajunge mai tirziu la formd, fiind mai slabd si mai pldpindd, are lipsd pentru a primi o formh vdditd de indoitul a patruzeci de zile, adicd de optzeci. Deci cea care ndgtea b6rbat; era necuratd patruzeci de zile ; iar maica femeii era in numdr de optzeci ce zile intregi in intindciuni gi necurdfii; adicd pinl la formarea exactd a ceea ce se n66tea din pintece, adicti pinf, ce ajungeau la chipul omenesc. Iar pentru curdfire; dupd hotdrirea legii, se junghiau un miel' gi o turturea la uga cortului sfint, preotul mijlocind gi sdvirqind cele'ale iertfei. Pe lingh aceasta, bdrbatul trebuia sd fie tbiat imprejur, dupd hotdrirea .legii, in ziua a opta. Acesta e cuprinsul literei. Noi ins5, ridicindu-ne la iufelesul duhovnicesc, sd spunem in ce mod firea care ne-a ndscut pe noi spre stricdciune gi necuriitire, a Iep{dat intindciunile 9i a scdpat de necurdfie gi de osinda legii. Cdci a petrecut ani indelungafi separatd de la fafa lui Dumnezeu. Anii acegtja au fost cei dinainte de venirea Domnului, in care a imptirdfit moartea de la Adam Si pind la Moise gi a stilpinit peste cei de pe pdmint pdcatul de rnulte felr.rri. Dar dupd ce in ziua a opta, adicd dupd timpul Iegii gi acel vechi sabatism, am fost tdiafi imprejur prin Duhul cu tdiere imprejur nefdcutd de mind gi ne-am moclelat dup6 Hristos, fdcindu-ne pdrtagi tlumnezeiegtii Lui firi, am lepddat fdrddelegea,,a dispdrut intindciunea gi toati necurdlia noastrd s-a dus. cdci nu ne n:ai nagtem stricdciune, din pricina neascultdrii in Adam, ci spre viaib pi curdfie, din pricina dreptdtii in Hristos, care a suportat junghierea pentru noi, ca un miei nevinovat qi adevdrat, ca o turturea clumrtezeiascd 9i spirituald (inteligibild), cici nu ne-am mintuit aitfel. sau oare nu e a;a ? PALADIE; Ba e chiar asa. Pilda e foarte clard.

CARTEA A $AISPREZECEA Trebuie sd ne aducem pe noi jertfe duhovnicegti gi daruri Iui Dumnezeu

Ajung deci, precum socotesc, cele spuse ca sf, pornim bdrb5tegte Ja desfiinfarea pdcatului 9i la curS|irea cea pentru Hristos, care poate sd gteargd murd5ria din noi ti sd o mistuie prin lucrarea Duhului, 9i sd ne facd curati 9i sfinfi. cdci 9i cuvintui sfint a prevestit viitoarea lucrare a Duhurlui asupra noastrd, zicind : <<cdva veni Jo Bjserjco so Domnul, pe Care voi iI cdutali, Si ingerul legdmintului, pe Care voi al voili. Iatd. vine, zice Domnul Atotliitorul, si cine va suporta ziua ntrdrii lui ? sou cine va putea sta drept la ard.tarea Lui ? cd EI este ca locul topitorului qi cc Je,giacelor ce spo/ri. ,gi EI se va a$eza sd to.peascd Si sd.curele, cum se curdfd. argintul $i aurul> (Mal. 3, l_3). Cu acestea consund gi Isaia, zicind : "spdJa-va Dotnnul intind.ciunea liilor si liieelor sionului y va curdli singeJe dintre ei in duh de juclecatd si fttt duh de ardere, (Isaia t, 27-281;as. Dal oare, chipul dreptdlii celei cugetate in Hristos, il desdvirlim noi numai prin aceastS curdfire ? $i, spune-mi, gtergerea vechilor intindciuni oare ne a]unge spre slava cea asemenea sfinlilor 6i spre incununarea cu cele mai inalte cinstiri ? sau, ne vom ridica mai sus 9i ne vom impodobi capetele noastre cu laudele cele mai inalte, aducind l'iafa in sfinlenie gi pietate lui Dumnezeu ca pe un dar duhovnicesc gi ca pe un bun cu adevdrat sfint, inchinat Lui, 9i desdvirsincl astfel slujirea duhovniceascd ? PALADIE.. Desigur, aga vom face. CHIRIL; De fapt, Iucrul acesta este conform legilor dumnezeieqti si pldcut lui Dumnezeu gi unul din cele mai de ]aud5. Cdci a noruncit sr se inceteze orice lucru Simbdta gi n-a ldsat sd se lucreze in acea z; nimic, zicind in legire : <Adu-fi ominte d.e ziua simbelei cc sd o slinlesti pe ea. $ose zile sd \ucrezi gi sd faci toate lucrurile tale ; iar
589. Sf. Chiril atribuie ln mod special Sfintului Duh curdlirea noastr5 de pdcate, cum o spunem 9i in rugdciunea olmp6rate cerescD.El ne umple de simlirea prezenlei lui Dumnezeu ; El surpd zidul egoismului nostru ; El ne insufld entuziasmul dragostei de Dumnezeu, aceastd pornire de-a ne dbrui viata lui Dumnezeu, ca pe un dar sfinlit, cum se spune ln continuare.

'*

INC}IINAF.E

IN DUH

SI ADEVAR

t
r*.

f
}

An ziua a $aptea, Simbdta, odihna Dumnezeului tdu, sd nu Iaci in ea nici un lucru" (Ieg. 20, B-10). Chipul (tipul) acesta indicd sabatismul (odihna) in Duh, cind am fost chemafi prin Hristos lnsugi la incetarea gi oprirea de la orice lucru trupesc gi de la strdduinfele pdtimaqe, lepdctind povara pdcatului 9i iubind despdrlirea de rdutate gi incetarea de la cele din afara legii. Cdci acest sabatism a lipsit fiilor lui Israil. I'entru cd ei n-au intrat nicidecum la odihna lui Hristos (Evr. 4, 6), dupS cuvintul fericitului Pavel. Dar pe noi ne-a odihnit Hristos gi Ire-a convins sd sabatizdm spiritual, eliberafi pe seama virtulii ca sd ne indeletnicim cu buna nelucrare a pdcatelol 580. PALADIE.' Foarte bine zici. . CHIRIL; Desigur, Dumnezeu a rinduit gi odinioard, ca toti sd se odihneascd de lucru Simbdta. Dar cei incredintafi cu slujba clurnnezeiascd gi rinduili sd petreacd in cortul sfint, sdvirgeau totuqi cele sfinte. $i intinind Simbdta, rdmineau cu toate acestea, dupd cuvintul Mintuitorului, fdrd vind (Matei t2, 5), neavind de suportat pedeapsa pntru cdlearea legii. Agadar, ne vom opri gi noi in Flristos de la strdduinfele pdmintegti, implinind sabatismul spiritual. Dar, nu ne vom opri de la faptele sfinlite, adicd de la datoria de-a aduce iui Dumnezeu jertfe cluhovnicegti li daruri spirituale. Ci, pdgind pe urmele lui Hristos, dupd cum s-a scris (I Petru 2, 2l), ne vom jer'tfi ca preoli noi inqine; gi nu vom cinsti pe Dumnezeul tuturor prin Junghieri de oi gi prin singe de vitei, ci ne vom dXrui mai degrabd pe noi ingine intru miros de bund mireasmd. Cdci vom fi mai pldcufi decit vifelul tindr, cdruia ii cresc coarne gi unghii, clupd cuvintul Psalmistului (Ps. 68, 32;;st.
590. Odihna lui Hristos, egald cu transformarea intregului timp intr-o Stmbit5, este oprirea de 1a toate oboselile in slujba patimilor trupegti, este vieluirea in Hristos care ne insulld lucrarea plinE de elan a faptelor bune, a sporirii in toate virtulile. Cind ne-am deschis iubirii lui Hristos, lucrarea celor bune nu ne mai este impreunatd cu oboseald, ci cu bucuria de-a ne face asemenea Lui. ln noi lucreaz6 atunci puterea lui Hristos, atracfia Lui. 591. Legea veche poruncea oprirea de la toate lucrdrile trupesti, dar nu oprea pe preoli de-a junghia animale la templu spre a le aduce ca jertfe. Ei intinau prin aceasta intr-un lel Slmbdta, dar nu erau osinditi pentru aceasta. Cdci era slujbi adusd lui Dumnezeu. In Hristos noi ne oprim de asemenea de la lucrurile trupesti, dar trebuie sd aducem slujire lui Dumnezeu in biserici. Dar nici aceasta nu e acum lucrare trupeasci, ci lucrare duhovniceascd. Cici acum nu mai aducem lui Dumnezeu jertfe cle animale, prin junghierea lor, ci ne ddruim pe noi ingine. E o intilnire cu Dumnezeu in dragoste. Iar dragostea nu oboseqte, ci odihnegte. Fapta ddruirii noastre e mai pldcutd lui Dumnezeu decit ddruirea vilelului junghiat. Prin ddruirea aceasta ne sfintim pe noi ingine qi in acelagi timp facem toti o slttjbd de preofi ; nu se sfintesc animalele gi nu sdvlrgesc jerttele numai cei rindu)fi anume ca preoti. A;a cum Hristos aducindu-Se jertld pe Sine a fost $i jertfd

544

SF. CHIRIL

AL

ALEXAIVDRIEI

PALADIE.' Bine cugefi. Dar treci mai departe gi zugrivegte din Sfintele Scripturi, chipul acestei slujiri luminoase si minunate,.; CHIRIL.. A spus Dumnezeu in ,,Levitic,,, deci cdtre toli cei din I;:rail : <om dintre voi de va aduce daruri Dontnului, djn vite si ctin boi gi din oi veli aduce darurile voastre. De va fi ard.ere cie tot rlarul lui, din boi parte bdrbdteascd neprihdnitd iI va educe, /a u,'a cortului marturiei iI va aduce pe eI ptimit inaintea Domnului. Si va. junghia vilelul inaintea Domnului si vor aduce liii lui Aaron, preofit, singele pi vor vdrse singele in jurul altarului, care este,la usile cortului md.rturiei. $i jupuind jertta (arderea de tot), o vor lmpdrli dupd,maclulare. gi vor pune liii |ui Aeron, pr:eolii, Ioc pe arltar Si vor cldd.i lemne pe toc. $i vor cldd.i tiii lui Aaron, preolii, pdlfile cele tdiate qi capu/ 5i grdsimea pe'lemnele care sinf pe tocul ce este pe altar. lar md.runtaiele (cele din pintece) si picioarele Ie vor spdla cu apd. gi vo'pune preotul toate pe altar. Ardere de tot este, jetttd, mjros cle bund mir e a s r n dD o m n u l u i >( I . e v . 1 , 2 - g ) ; ; :i,i::ji oare nu este acesta un chip (tip) clar al vieJii sfinfilor qi alrunirii desdvirgite cu Dumnezeu in duh si sfinfenie ? Deci ne facem aseraenea animalelor domestice, adic5 vitelului, $i qii, murind lumii, prin jmortificarea trupului, ca sd trdim lui Dumnezeu prin viefuirea evanghelic5. Dar ne indifdm la starea de jertfd cu adevdrat duhovnicgpl,q4 qi '"',' ' preabinernirositoare Tatdlui, prin FiuI sez. Dar sd vorbim despre fiecare din acestea, fdcind, pe cii se poate, o tilcuire mai subfire. Fiecare 1;i oterd vialq sa ca pe ul? aai Dumnezeului Atoatestdpinitor.-Dar tiecare, precum i s-a cict bJ dupa tnrisuro ce o are- Unul aga, aliul aga, aducind fiecare darul s5u, dupd cuvintul preainfeleptului Pavel (I Cor. z, 71. C6,ci mdrimile animalelor sau cleosebirile dupd specie, indici poate, indirect, neega,litatea nesi asemanarea in tdria duhovniceascd gi in cea a infelegerii. Deci fie cb rpreJos e mare ,pi foarte puternic, ca vifeiul, fie cd e mai mic ai mai de cel desdvirgit, se aduce pe sine dar lui Dumnezeu ;i anume spre ardere de tot; adicd spre ddruire totald, neavind viafa impdrtitd:rspre cele din lume, ci intreagd primitd gi sfintd lui Dumnezeu. Aceasta sb
gi arhiercu 9i S-a sfinfit ca om, pentrx .noi, aga facem $i noi : tre aclucem jertfa, sintem preofii ce o aducem 9i ne sfinfirn. Desiqur, aceasta nu exclude, luirarea preotului slujitor, deosebit de creclincioSi, rcprezentind pe IJristos, ca <lebseb,itde ei. Cele doud preofii se conciliazd cum se conciliazd jertfa lui Hristos adusi rle El insu5icujcrtfacrerlirrciosi1ordinputerealuiHristos' 592. Jertfele rle animale din legca veche inchipuiau nu numai jert,fa lui Hristos, ci li jertfa credinciogilor in Hristcs, care constd in mortificarea trupului, adicd a poftelor gi patimilor trupegti. Aceasta inseamnd in acelaqi timp o d6mire a propriei pcrsoane, curalitd dc egoismul plScerilor proprii, lui Dumneieu. Dar ea se face deodatd pi impreunh cu continua ddruire a lui'Hristos ca om pentru ,noi, ddruire care se arat{ in planul vdzut prin slujirea preotului.

INCH{NARE

IN

DUH

SI

ADEVAR

545

fie modut jertfei. $i sd fie, zice, ceea ce aduce parte bdrbdteascd $i neprihdnitd. cdci sfinfii sint totdeauna in chipul lui FIristos, care este birbat 9i neprlhdnit cu adevdrat, bdrbdtia indicind insugirea de conducdtor, iar neprihdnirea, sfintenia mai presus de fire gi de netrecut, Pentru cd unul este conducdtorul nostru, 9i fdrd asemdnare intru atotcurdfia Lui : Emanuil5es,pe de altd parte (cdci socotesc cd trebuie sd o spun gi aceasta) se cuvine ca cei ce se ddruiesc lui Dumnezeu si fie bdrbafi gi neprihdnifi, neavind. nimic muieresc, adicd nici o moiegeal5 a trinddviei ; ci sd le strdbatd toate cu bdrbdfie, pdstrirrdu:$i mintea bdrbiteascd gi ridicatd. pe linqd aceasta, ag mai spune cd trebuie sd fie curati pi fdrd patd, pe cit e cu putint5 firii omenegti. cdci zice undeva foarte inielept dumnezeiescul David : <Judecd.-md., Doemne, dupd dreptatea mea $i dupci nerdutatea din mine, (ps. T, g). cdci e mdsurat dupd Dumnezeu modul dreptxtii omeneqti, oarecum fiind mai presus aclicd de cea a sfintilor ingeri 9i intrecind mult mhsura noastrd5e4. Deci sd fie ceea ce se aduce jertfr parte bdrbiiteasc{ 9i neprihdhitd. $i se va aduce la insegi ugile cortului sfint. cdci nu ne desdvirgim in altd parte, ci, desigur, r&tmai 1n biserici vom ti binewimiti lui Dumnezeu $i ratdl, aducindu-ne ca prcot Hrjstos 594b. pentru c6 prin [l avem intrare gi El ne-a inagurat trecerea la existentd, intrincl ca Inaintemergdtor al nostru in sfintele Sfintelor gi ardtindu-ne calea adevdratSsss.$i a poruncit sd se punr miinile peste vilel, indicind
593. Hristos e nu .numai- sfintit ca jertfele legii vechi gi ca noi care ne d5ruim lui Dumnezeu,.ci. qi_-sfint.prin sine, cdci e nu numai om, ci qi Dumnezeu, Sfintirea umanitiJii Lui jertfite vine din slintrenia firii Lui clumnezeieqii. oe aieei 9i Clpetenia mlntuirii noastre, sau Izvorul er', dar gi jertfa nefrihdnitn prin !l e 'adicd Siue,. singura care e. cu aclevdrat pli*ili_ la- Dumnezeu reprezentat prin fatai. E Clpetenia mintuirii perltru cd e nepiihdnitd, ri e ueprihdnitd in umairitatea Sa jertfitd pentru cd e a lui Dumnezeu, sau a celui Core e sfint prin sine, sau Dumnezeu. Cdcl -neprihinirea e tdrie fatd de ispita inrobirii prin pdcat. dar aceastd <tdrier proprie lui Dumnezeu, e inchipuitd prin bdrbdfie, Trebuie sd fie intre oulnu"i unul care e nu numai sfinfit. din altd parte, ci sfint prin El insuqi ca om .u "rtu totodatd 9i Dumnezeu. N"p?i .a9a q putut veni sfintirea acleviratd in oameni. gi numai a$a ne putenr impdrtigi qi noi de neprihdnire. Sf. Ciriril insistd co-ntinuu asupra lui Hristos ca Mijlocitor al sfinteniel $i neprih6nirii noastre, prin faptul cE e gi Dumnezeu 9i oni. Nu juridic ir"-i-oiitinut iertarea, ci prin calitatea de mediu al sfinfirii noastre, Elanuri ddruirii iotale de sine a oamenilor lui Drtmnezeu, nu Ie putea veni decit din elanul unei umoriita;i care e a ipostasului dumnezciesc. 594. Dreptatea la care sg poaJe ridica omul e cea potrivltE lui Dumnezeu f6cut om' cea care nu e neconvellabiid lui Dumuezeu fdcut om. Deci e mai presus 6e cea a ingerilor. 594 b. chiar ambianfa in care ne aducem jertfd. sau ne d6ruim lui Dumnezeu, trebuie si fie o ambianJd dumnezeiascd, adicd Biserica. Acolo ituj"ite preotql,- p-e,ntru cd acolo s-a a-dus gi Se aduce jertfa Tatdlui pentru noi Hristos. 595. Hristos ca cel ce e unul gi Acelapi_1i om 9l Dumnezeu, e singurul prin care. putem intra la Dumnezeu. Numai prin Fiul fdcut om putem intra" ta Titat. El a inaugurat trecerea noastrd de la moartea fiinfei, la fiinid, Ia existenfd, pen$ ST. CHIRII,

546

ST.. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

prin aceasta, indirect, cd aceia aduc in locul lor, prin tip, un chip al vieluirii intru sfinfenie, murind lumii. Pentru aceasta fdceau junghierea animalului. Privegte deci cum inchipuieqte urnbra adevdrul. Se junghia vifelul inaintea Domnului, dar se vdrsa singele Ia altar. Cdci moartea fald de lume pi mortificarea migcdriior cdrnii, e un lucru prea pldcut lui Dumuezeu qi vrednic de privirea de sus. Poate aceasta ne-o cintd dum.uezeiescul David, zicind : .,cinstitd. este inaintea Domnului moartea cu' viopilor Lui" (Ps. 115, 15). Cdci moartea cuviogilor e ca ul1 dar sfinfit adus lui Dumnezeu, Dar nu infeleg, de sigur, moartea dupd trup. Ci cuvintul ne indicd, mai degrabd, moartea aceea pe care au ei de gind sd o suporte, murind lumii, dar trdind lui Dumnezeu, intru cuviogie pi sfinfenie. Cdci e cu neputinfd sd infdptuim o viafd sfintd, dacd nu am murit mai inainte lumii. Pentru cd scrie Petru despre Hristos cd <c ridicat pdcatele nocslre In trupul Lui pe lemn, cd murind noi pdcatelor, sd vieluim dreptdlii" (I Petru 2, 241.Deci junghierea vifelului obignuiegte sd arate trebuinfa de-a muri pdcatelor gi de-a suporta moartea cea cinstitd la Dumnezeu, pe care binevoiegte a o gi privi 5s. Cdci zice: ..Vor junghia vilelul inaintea Domnului". Iar vdrsarea singelui la altar, socotesc cd indicd ddruirea vielii gi inchinarea sufletuiui spre slava lui Dumnezeu. Apoi victima se jupoaie qi se taie dupd mddulare. Jupuirea inseamn5 dezgolirea gi descoperirea celor din noi ; rar tdierea dupd mldulare, aratd pdtrunderea cuvintului lui Dumnezeu pind la incheieturi gi mdduv5. Cdci zice: ,<Viu esle cuvintul lui Dum' rrczeu Si lucrdtor Si moi aseulit ca toate, sabie cu doud tdi,guri Si pd' trunde pind la d.espdrfirea sufJetului ,gi o duhului, a incheieturilor gi a mdduvei pi esle judecdtor gindurilor Si cugetdrilor inimii. ^Si nu esle
tru cd in El umanitatea e sustinutd in viata adevdratd de Insuti FiuI lui Dumnezeu, Cel ce este. El a intrat primul ca Om in Slinta Sfintelor dumnezeieqti, ln interiorul lui Dumnezeu, sau al Izvorului existentei, care e totodatd izvorul sfinteniei, pentru cd pdcatul e una cu ruperea de Dumnezeu izvorul vielii, e dimi'vietii. Hrisios nu e numai primul Om care a intrat ln interiorul Dumnenuarea zeirii, ci gi calea prln care putem intra gi noi. El rdmine mereu cu noi ca suslinetor al nostru in inaintarea spre Dumnezeu. rln El e 9i (vi{a) tinta 9i calea noastrd, aflindu-se la nivelul fiecdruia, ca sprijinitor al inaintdrii noastre. 596. Hristos a murit cu trupul, peotru ca sd lnvie, pregdtind lnvierea noastrd. Noi inainte de-a muri cu trupul, murim trupului, adicd pdcatelor }ui, iar aceasta nu o putem lace decit continuind str trEim lntr-un fel nou, Hristos a putut trdi fdrd rte pdcate lnainte de-a muri cu trupul peltru cd era gi Dumnezeu. Noi nu putem lua aceastd putere decit din moartea 91 invierea Lui. Trebuie sd lim 5i hoi jertfd vie, jertfd lnainte de moarte, cum a fost Ei Hristos. Dar puterea aceasta n-o l>utem lua declt din Hristos Cel inviat din moarte, din Hristos Care a biruit moarica,. Prin aceasta ne putem pregdti o (moarte cinstitdr la Dumnezeu, schimbind moartea noastrd ca Pedeapsd.

INCITII(ARE

IN

DUII

$I

ADEI'AR

547

rljci o Idpturd neardtatd inaintea Lui, ci toate sint goo/e gi clescoperite ochilot Lui, cdtre Care ne esle noud cuvintul> (Evr. 4, l2-t31 ssz. Apoi aprinzind preotul focul, pune pdrfile tdiate pe jertfelnic, impreund cu capul gi cu picioarele gi cu mdruntaiele spdlate in apd. cxci toate ale sfinfilor sint binemirositoare, nimic din cele ce se cred cd sint in ei nu e lepddat la Dumnezeu. cdrnurile sint chipul (tipul) viefii lor mai groase 9i corporale; cdci e gi aceasta cuvioasd gi atotcuratS; capul e semnul mintii ; mdruntaiele, al ralionarnentelor qi gindurilor ; picioarele, sint semnul sublire al mersului lucritor spre fapte. PALADIE; A.scufit cuvint ! CHIRIL: Aceasta ne aratd totugi adevdrul, degi ca prin ceatd gi prin intuneric. cdci e adincd legea. <Iar d,e va Ii din oi, zice, darul ca Domnului, spre ardere de tot iI va aduce d,in miei gi din iezi. parte bdrbdteased curatd il va aduce pe el si va pune mina pe capul Jui 9i iI vor junghia pe eI pe latwa drnspre miaziinoapte a jeillelnieului, inaintea Domnului> (Lev. 1, 10-11). se imparte apoi dupr mddulare, spdlindu-se mdruntaiele in acelaqi fet ca ale vilelului. $i iardgi s-a tinduit sd se aducd pe altar. $i aceeagi explicafie o au gi acestea. Dar e aei qi ceva schimbat. cxci mielul s-a junghiat pe latura clinspre miazdnoapte a altarului. PALADIE.' Care este intelesul acestui lucru ?
597, Dacd ne ddruim Domnului, murind egoismului nostru trupesc, ne deschidem deplin Lui cu iubire Ei astfel ne descoperim in toatd fiinla noastr6, ln toate glndurile roastre bune 9i rele, acceptind judecata Lui intru smerenie. Iar simlind . . judeeala Lui asupra noastri, simfim qi mai puternic ceea ce nu_i place Lui 'clin noi qi aceasta ne dd gi mai mare putere sd ne indreptdm. E 9i ln firea noastrd dorinfa dupd o judecatd inlelegetoare a noastrd din parlea cuiva, judecatd pe care nu o gdsim la nimeni, nefiind nici noi in stare sd ne descoperim cu adevdrat cuiva. Fiecare om rdmlne o- tain; pentru fiecare din noi. Cine poate trdi durerea altuia ata cum o doregte el ? cunoaqtem pe celdlalt mai mult ln' ceea ce inseamnd el pentru noi, dar nu ceea ce simte el insuqi. $tim ci suferd, tr6im lntr-un fel suferinla lui, dar nu o putem trdi cum este gi in toatd intensitatea ej, Nici cuvint_elenoastre.nu__ne pot cxprima simfirea durerii noastre. Cici sint prea generale. 'unde "9i De aici judecdfile gre$ite ce se rostesc de altii asupr.a noastrd, oe iuaecata deosebiti a fiecdruia in ce ne privegte, Aceasta ne mdreEte durerea. Cbmunicarea intre noi e relativd, Ni ie comunicd cel5lalt, i ne comunicim, dar ne rdmlne gi-i rEminem intr-o. anumitd incomunicabil. setea noastrd dupd o judecald dreaptd, lnfelegdtoare, pe _privinfd baza unei comunicdri depline, ne lace sd credem in existenta unui .Jude-cdtor clrept, intelegdtor, care va'fi nu numai drept, ci qi atotmilostiv, degi chiar gi asa vor li unii aare se vor duce tn iad, merglrid' cu mindria lor plnd la disprelul milei Lui. _ Kan-t a dedus existenla unei judecEfi finale drepte pentru lnveglicirea valorii reale a faptelor noastre. Dar nu numai aceasta postuleazh un Judecitor clesdvirgit, ci gi setea noastr6 dupd o adevdratd infelegere a motivelor taptelor noastre si' j tuturor durerilor noastre neinlelese in cursul vietii noastre. llrislos e intr-un fel subicctul, - sau ipostasul nostru al tuturor, trbind durerile noastre ca ale Lui, fdr& sd se conluncle insd cu noi.

SF. EHTRIL

AI.'ALITATIDETTI

CHIRIL.' Oare nu stii cd fira iudeilor e mai spre miazdzi, pe cind turmele (multimile) neamurilor celorlaite seminfii, au primit laturile dinspre marea care e mai Ia miazdnoapte, fiind apezate acolo dup[ tinuturi Si cetSti ? PALADIE; Ader'drat CHIRIL: Deci jertfirea mielului ln partea de miazbnoapte, e o imagine a faptului cd gi turmele (mulfimile) de Ia miazdnoapte vor fi sfinfite IUi Dumnezeu. Aceasta a prezis-o gi Mintuitorul despre turma (mulfimea) neamurilor 598, zicind : <<$ialte oi Qm, care nu slnt din stouIuI acesta, fi pe acelea trebuie sd Ie aduc ; 9i rro Ii o turmd" 9i' un pdsfor, (Ioan 10, 16).

ni:X,':*il#tffi::iJ,lt*",

pirepresusorice nep'sare de

nevire pe cei ce se vor hotdri sd implineasci cele legiuite, Ie netezegte intr-un fel oat'ecare calea spre a se aduce ca jertfe. De aceea poruncegte sf, se aducd jertfe gi animale mai mici, ca oaia' zicind : olar cle va arluce clin cele zburdtoare jertta ca dar Domnului, va aduce darul sdu d.in turturele, sou din porumbi. Si-I va aduce preotul la ierttelnic Si-i va tringe caput lui ti-I va pune preotul pe ierttelnic. ,$i va curge singele la temelia (altarului) jerttelnicului. $i-i vo scoote gusa t:u penele gi /e va lepdda pe ele lingd jerttelnic edtre rdsd.rlt, la locul cenu$ii. $i-i va tringe aripite gi nu-I va tdia tn pdrli 6i'I va pune prcotul pe jerttelnic lresfe lemnele de W toc. E dar de ietttd, miros de bund mireasmd.Domnului., (Lev. 1, L4-L71, sfinfii Privegte iardgi cum au infdfigat de bine ti de potrivit (scriitori), capacita{.eade-a manifesta chipul lui Hristos; C&ci El este cu adevdrat turtureaua de sus gi preardsundtoarei de asemenea 5i porumbelut atotblind. De fapt in Cintarea Cintiirilor s-a scris despre El : <GiasuJ turlurclei s-a auzit in pustie" (Cint. Cint. 1, 12). $i Ei insugi se infdti$eazi pe Sine ca pildd 9i chip aI bllndetii celei mai inalte, zicind : <Invdlafi de la Mine cd sint bllnd ,9i smerit crJ inima,t {Matei. 12, 241. Dar gi in sfinfi s-a pdstrat foarte bine frumuselea $i podoaba acestor buhdtdfi, pentru faptul cd sint in chipul lui Hristos. Cdci 9i ei poL fi inielegi foarte potrivit ca ni$te turturele ce trimit in auzitori cuvintul dumnezeiesc ;i sfint, silindu-se sii inalte imne $i cintdri intru slava lui Dumnezeu. De aceea pi zic : "Limba mea t,e cugeta dreptatea Ta, toatd ziua lauda Ta, {Ps. 7A, 271, Dar ei ili petrec Ai viafa in Hristos 9i umbld pe cdrarea atotblindd a vietuirii falca evanghelice, intorcind celor ce voiesc s5-i lorreascd peste
598. Cele l2 sernintii ale lui Israil lnchipuiesc neamurile phmintului.

r
INCHINARE IN DUII SI ADEVAR'

dreaptd $i pe cea stingx gi celor ce voiesc sd-i sileascd sd meargb cu ei, o mild, fdgdduindu-le, dacd o cer, de bund voie, sd meargh doud (Matei 5,39-41). Agadar, se ddmiesc pe ei inqiqi, spre miros cle bund mireasmd qi spre ardere de tot lui Dumnezeu, dupd chipul turturelelor gi porumbeilor. Apoi fringindu-Ie preotul capul, iI pune pe altar, vdrsincl singele. cldci slinlri este cu adevdrat mintea slinlitor prea slinlili gi ea se cuvine in primul rind sd fie ddruitd Dumnezeului Celui preacurat. pentru cd e plind de cugetdri bune gi rdspindeste mirosul bine mirositor al cunogtinfei adeviirate de Dumnezeu. Cdci ocugstlrile clrepfilor sint judecdfi,>, duph cunr s-a scris (Prov. 12, S). Dar gi viala celor cu fricd cle Dumnezeu este sfint6. Aceasta ni se face clar prin porunca de-a se vdrsa singete la sfintul altar. Cdci singele e chipul (tipul) viefii. $i se scoate guqa pdsdrilor, impreund cu penele. Se scoate ca ceva cu totul netrebuincios. Iar aceasta este un semn cd viafa sfinfilor e mai presus de pldcerea trupeascd, incit pare sd nu mai aibii nevoie nici de stornacul care primegte mincarea, cdci aga este viafa celor preaiubitor.i de ostenealS. Ei nesocotesc deodatd cu hrana gi stomacul insugi, gi iqi topesc trupul 9i igi mortificir pldcerile gi s-au fiicut liberi 9i strdini de tot ce este iumesc ai de prisos. Aceasta socotesc cd inseamnd lepddarea penelor. Fdrd indoial6, penele le sint rlecesare phsdrilor. La fel gi noud ne sint necesare cele prin care e servit trupul acesta de pe pdmint in cele ce-i sint de trebuinf5, adicd vegmintele gi organele de hrdnire gi pe lingd acestea numaidecit Si cele prin care se satisfac acestea, bunurile procurate gi faptele care luptd cu ndvala lipsurilor, paturile moi gi cele asemenea. Dar degi acestea sint Ce trebuin|d gi necesare celor de pe pirmint gi in trupuri, sfinlii le-au socotit ca nimic, ba au lepddat pur gi simplu posesiunea acestora ca pe o povard degartd gi vietuiesc in lume in trupuri aproape goale pi neimbrdcate, de-abia satisfdcind trebuinta trupului cu ceea ce se nimeregte gi cu ceea ce e u$or de procurat. . Iar dupd ce au fost smulse penele qi a fost scoasd gu;a, o va Iringe, zice, de la a.ripi, qi nu o va impdrti, Si o va pune, in stirgit, pe altar. Fringerea aripilor e chipul (tipul) gi imaginea clard cd mintea sfinfilor nu cugetd cele umflate gi nu zboard in sus, ci petrece maidegrabd cu cele smerite Ei cautd cele de jos (Rom. 12, 3), Cdci mintea celor ingimfafi e pururea in vdzduh gi e purtatd spre cele de sus, nesuferind sd convieluiasc5 cu cele umilite gi disprefuind cugetul mdsurat gi smerit. Deci fringerea aripilor indicd prin ghiciturl lepddarea i:rgimfirii. Iar neimp6rfirea pdsdrii inseamnd cd sfintii au inchinat lui

550

SF, CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Dumnezeu viafa lor toatd gi, ca sd spunem ata, in intregime, nefiind impdrfifi intre EI gi iume. Cdci sint impdrfi{i numai cei cdsdtorifi, cum a spus infeleptui Pavel. Deci mintea sfinfiior e sfinfitd, iar viafa lor e sfint5, mai presus de pldcerea trupeascd, liberd de grija lumeascS, frumoasd prin cugetul ei mdsurat gi neimpdrfitd intre Dumnezeu gi cele din lume. Pentru aceea se predd Iui Dumnezeu spre miros de buna mireasmd. . PALADIE: Aga este. CHIRIL..DaT rinduiegte jertfe irrcd pi mai mici, care se pot aduce tot anui gi nu sint greu de procurat. Prin aceasta socotesc cd deschide largi calea bunei primiri gi celui mic Si celui mare. Cdci s-a scris : <Largd. esfe porunca ta focrte" (ps. 1lB, 96). Cdci fdrd indoialf, nu 'Dumnezeu, sinceritatea ddruirii numaidecit iudecd iubitorul de virtuti dupd mdrimea darului adus, ci cel mic este egai cu cei de frunte, cind dd ceea ce are gi voiegte sd cinsteascd pe Dumnezeu din cele ce are gi poate. Apoi a zis iardgi : oler dacd. vreun sullet va aduce un dar ca jertfri Domnului, td.ind curatd sd tie darul lui. gi vo turna peste ea untdelemn Si va pune peste ea td.miie; jerttd. este. ^ti o va aduce Ia tiii lui Aeron, Weolii. gi /uind un pumn plin de tdind cu untdelemn Oj lootd tdmlia ei, ve pune preotul spre pomenirea ei pe altar i Jerttd esle, miros de bund mireasmdn (Lev, 2, I-2), Observd cum indicd smerenia celui ce aduce. Cdci legea dumrrezeiascd il numegte suflet, chiar dacd e foarte neinsemnat in viafa aceasta. Prln aceasta aratd purtarea egald gi nepdrtinitoare a firii preainalte fafd de toti. E ceea ce arat5 9i cind spune : <Toate sutletele ale MeIe sint" (Iez. 18, 5). C[ci nu cautti Durnnezeu la fatd, precum am spus adineaori (Rom. 2, llJ, Agadar, de va voi cineva, zice, din cei ce nu au strdlucire in lume, sX aducd dar lui Dumnezeu, fdina curatd sd fie feiul jertfei. Dar sd fie stropiti cu untdelemn Si amestecatii clr tdmiie. Iar cuvintul nostru a ldmurit de multe ori cd fdina e chipul {tipul) viefii, untdelemnul al bucuriei din nddejde, iar tdmiia, aI bunei miresme cea din fapte, din virtufi Si din f iata cea dupd lege. Deci legea spune cd cei ce voiesc sd veseleascd in ei in5iEi pe Dumnezeul tuturor, trebuie sd-I predea gi sd inchine Lui viafa Ior fdrd sd se intristeze de ostenelile pentru virtute. (<Nu murmurafi>, zice dumnezeiescul Pavel, I Cor. 10, 10), ci plind cle buna mireasmd spiritualf, 5se. $i atunci va aduce preotul pomenirea ei lui
599. Ddruindu-ne viata lui Dumnezeu, ea se umple de puterea Lui de.a sluji binele. Dcci nu se anuleazd, ci. se intiregte din legdtura cu izvorul vieiii. Totodatd ea se imbibE de buna mireasmd, contrar viefii egoiste care e riu mirositoare.

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

551

Dumnezeu. Cdci in Hfistos ne apropiem de Dumnezeu gi Tatdl, prin jertta duhovniceosc<i $j doblndim putinla de o stc ln pomenirea luj ooo.Pentru cd prin cele ce ne-am obignuit sd ne facem binepldcufi, prin acelea ne gi arXtdm cd (sintem) ne-am f5cut vrednici de pomenire gi ne-am ridicat la cunogtinfa lui Dumnezeu in Hristos. PALADIE.. Foarte subfire ai grdit. C^F//R/I : $i la acestea adaug5 : oler d.e vei aduce dar, jerttd coaptd In cuptor, dar Domnului d.in Idind, sd fje plini nedospite, trd.mlntate in untdelemn ,5i turte ned.ospife unse cu untd.elemn. Iar de va Ii darul lui din tigaie, sd.tie tdind trdmlntatd 1n untdelemn, ned.ospitd. .Si o vei stdrlma in bucdli ti vei turna peste ele untdelemn; jerttd este Domnului. Iar de va ti darul tdu Jeiltd. d.e pe grd.tar, sd se focd clin tdind cu untdelemn. Iar de vei aduce jettfd Domnului din pirga roedelor, sti fie boabe noud. coapte lj sfdrimate i ,ti vei aduce jertfa primelor roduri ;i vei pune pe ele tdmlie i jerttd este. gi va aduce preotul pomenirea ei din boabe cu untdelemn gi toatd. tdmiia ei jertld i Domnului" (Lev. 2, 4-15). PALADIE; Adinc este infelesul legii. spune deci cum sd pdtrundem cu mintea gi in aceste lucruri subfiri, ca sd nu ne abatem de la scopul ior. CHIRIL.' Socotesc cii e vrednicd de {uat in seam6 intelepciunea qi buna intocmire a legii. Cdci Dumnezeu coboarS.la fiecare fel gi prime$te darul cel mai mic, dar ii ddruiegte gi aceluia buna rnireasmd $i veselia. CSci ai auzit qi pe Hristos zicind : <gi cel ce ve addpa pe unul din aceqti trali prea mici cu un pahar de apd. rcce, dor in nume de ucenic, amin zic voud, nu va pierde plata sa" (Matei 10, 12). Ceva de felul acesta trebuie si cugetdm gi aci gi sd aprobdm cu laudele cuvenite bundtatea legiuitorului, Fiindcd iI primegte, cum am -cpus, chiar gi pe cel ce a hotf,rit sd implineascd cele legiuite prin cele mai modeste lucruri. Cdci fie cd e piine, fie c6 e turt5, fie cd e din cuptor gi din tigaie, sau de pe grltar, gi chiar dacd nu e din
ln acelagi timp, ca viatd in sporire ea cre$te in bucuria nddejdii plindtdJii viitoare. Ostenelile generoase pentru bine, sau pentru virtute nu intristeazd, cdci ele se umplu de rdspunsul intdritor al mullumirii. 600. Preotul in legea veche prezentind lui Dumnezeu cele aduse de Israelit, il pune pe acela in pomenirea lui Dumnezeu. Aceasta inchipuie punerea noastr5 prin Hristos, Arhiereul cel mare, in pomenirea Tatdlui, pentru viata curati ii de bine roditoare ce i-o aducem din puterea jertfei Lui, ln jurul cEreia ne adund ia mod vazut pe toti preotul slujitor. Cine face bine cuiva e tinut minte, sau e pomenit de acela. Numai r6ul e de dorit si nu fie tinut minte. Cine bate Ia usa cuiva cu un dar din iubire, e bine primit qi fata lui din acel moment rdmine in amlntirea aceluia. Dumnezeu tine in amintire toate faptele noastre bune ldcute oricdror oarneni, pentru ci tofi sint fhpturile Lui si se bucura sd-I stdm aldturi in iubirea noastrd fa!i de ei qi in suslinerea vietii lor $i .a bucuriei de ea.

SF. CHIRTL

AL

ALEXANDRIEI

griu, ci boabe sfdrimate, adicd fSind din regume, sr se imbibe clarul adus cu untdelemir gi sd se pund peste el tdmiia. prin acestea Scriptura se pare cd vrea sb ne indice laudele ce gi le ciqtigir slinfii prin ardere, prin osteneli gi prin zdrobiri. Cdci cuptorul, gratarul ri sfdrimarea prin moar5, sint semne ale zclrobirii gi ostenelii celor cercafi ca prin foc. De aceea gi strigd psalmistul, strdbdtind acest drum aga de sldvit : "cd. ne-ai cercat pe noi, Doantne, cLr loc ne-ai ldmurit pe noi, precum se ldntureste arginrul, (ps. 65, l0). $i dumnezeiescul David cintd undeva : <<Inimazdrobitd 6i umilitd Dumnezeu nu o ve disprclui, (Ps. 50, 19). Dar e o orinduire cuvenitd cei ce se sococd tesc astfel cigtigd bunamireasmd a lui Hristos. De asemenea, e ciar celui ce cugetd la rostui tdrniii gi untdelemnului cd aceia ajung sd fie miluifi qi sd se ingrage imbelgugat cu harul Duhului. Cdci oare cele din lege nu sint prevestiri gi umbre ale unor ghicituri subliri ? PALADIE : Foarte adevdrat. CHIRIL; Deci r1e vom ad*ce iui Dumnezeu cind vom muri pdcatului gi vom suporta aceastd moarte in chip spiritual, iar pe de alta vom vielui dreptilfii, dupd cum s-a scris (I petru 2,24); cincl ii si vom preda ca pe un dar de recunogtinfd viala noastrd, cinstitd gi fdrx patd gi impodobitd cu semnele iubirii de Dumnezsu 60r. Aceasta o vom intelege iimpede 9i din alte porunci. cdci s-a scris in Levitic : nler d.e va Ii d.arul |ui cdtre Domnul jerttd de mintuire, de-l va aduce ciin vite, tie parte bdrbdteascd, Iie parte lemeicscd, aI va aduce Idrd. prihand inaintea Domnului. ^!i vo pune miinile pe capul darului si-l va junghia pe eI flnaintea Domnului Ia uqa cortului lndrluriei. gi vor varsa tiii lui Aaron, preolii, singele pe prtletnicul arderilor de tot de jw imprejur. gi vor aduce din jertla tnintuirii dar Domnului grdsimea ce ocopere pintecele si amindoi rdrunchii si grdsimeo de pe ei, care esle pesle co0pse gi pielila d.e pe tiecare o va scoale impreund. cu rdrunchii. $i /e vor aduce pe ele tiii |ui Aeron, pteolii, pe altar spre ardere de to1 peste lemnele ce sint pe Iocu| de pe jertlelnic ; jertld, miros de bund mireasmd" Domnului> (Lev. 3, 1-6).
601. Darul viefii noastre adus 1ui Dumnezeu e un dar al recunostinlei cd ne-a d-at-o. Dar prin aceasta viala noastrd umplindu-se de puterea lui Dumnezeu de-a sluji prin viafa ce ni s-a dat binelui, eidruirii noastre ii rispulde alt'dar al lui Dumnezeu. Darul-vielii noastre poartd in el semnele iubirii'fata ae-oumnezeu pentru cd ne-a dat viafa. Dar chiar iubirea aceasta inseamnd o in6llare prin noi la .b treaptE, noud^a darului primit. Nu existd iubire in afar6 cle clai qi nici dar fird iubire. Intre Dumnezeu gi om e un continuu schinb de daruri, din iubire, ceea ce inseamnd o continud cre;tere a omului. Toatd aceastd creqte,re e suslinutd de Dumnezeu, izvorul a tot darul, clar in mo{ negrdit f)umnszeu lace -9i loc 9i iubirii noastre in acest dar. In mod paracloxal iubirea darul nostru sint 9i ale lui Dumnezeu gi ale noastre,

INCIIINARE

IN DUH

SI ADEVAR

Deci vitelul e fdrd prihand. cdci cei ce se aduc lui Dumnezeu spre miros de bund mireasmd trebuie sd fie curafi gi cit mai ctepdrtati de orice pat5. $i se junghia la uga cortului mdrturiei, punindu-se mii'ile celui ce-l aducea peste el. Iar raliunea acestui lucru, s-a ardtat clar. Se aducea apoi spre jertfd grdsimea de pe pintece gi amindoi rdrunchii, socotindu-se impreund grdsimea de pe ei 9i pielifa ficaturui. Grdsimea de pe pintece indic6, precum socotesc, prosperitatea minlii gi g'dsimea celor dinrduntru, hrdnite cit se poat6 de bine de darurile spirituale ale Duhurui. cdci belgugul de hrand pricinuiegte ingrdqarea atit a animalelor necuvintdtour", "it gi a trupurilor omenegti. Iar impdrt5girea bogatd de darurile dumnezeiegti, umple mintea sfinfilor cte tot ]:inele. De aceea sint sfinriti gi pugi de o parte rui Durnnezeu spre rniros de bund mireasmd. Iar rdrunchii servesc de chip (tip) at rucrdrii de dreapta socoteal5 dinlduntrul minlii, prin care se ieapddd ceea ce e nedrept gi se alege ;i se judeci rzrednir: de primire ceea ce forosegte. cici scrie gi dumrrezeiescul pavel : <Toate cetclnd.u-re, lineli ce esle brrn ;i vd. crepdrtali de tot IeIuI de rdu, (I Tes. s, 2r), Deci pentru cx rdrunchii sint in trup pdrticica ce deosebepte (cdci inldturd cele fxrd foios 9i intro_ duce in fire ceea ce e bun gi folositor gi imparte cu bund rintluiald celor 'prin ce trebuie sx re impartd gi cit trebuie), se cuvine sd se inleieagd rxrunchi dreapta socoteard a minfii. Deci sint sfintili gi inchi'afi lui Dumnezeu rdrunchii sfinlilor, ad.ic5 dreapta 'socoteald ce-o au in rninte. Cdci cei ce se dedicx rui Dumnezeu sint ca nigte zarafi price_ ltufi qi scrupulo5i, care totcleauna resping ceea ce e fars gi cinstesc prin aprobare preabu'd ceea ce e forositor. De aceea socotesc ca gi dumnezeiescul cintdref, cer care a binepldcut lui Dumnezeu, a strigat cdtre Domnul : "Cci Tu ai cistigat rdrunchii Mei> (ps. 138, 12). Iar pielita ficaturui ru se aratd artcerra decit iucrarea sufreturui, prin care er tincle spre poftd. cdci cei ce au cercetat acestea n, zdbovesc sd spund cd tot animalul igi are poftele in ficat. Deci trebuie ':redatd rui Dumnezeu gi pielifa ficatului, adicd izvorur a toatd pofta troastrd, dupd cintdreful care zice <Doemne, inaintea ,ra e toatd : polla mea" (ps,37, r0). Iar cu aceasta se poate rducraci'eva gi poate cinta un cuvint aga de cuvios gi de minunat despre si'e, clacir are clorinlele sale indreptate numai spre ceea ce prace rui Dumnezeu qi s-ar tredea insetind dupF.cele ce vrea Acela sa ie facii. PALADIE: Sint de aceeagipdrere. Drept cugefi. CHIRIL; Iar c'privire ia oaie gi capr,, stabilegte aceeagi lege. Cdci Ei jertfele lor se sdvirgeau in acelagi mod. Iar deosebireain md_ rime a animalelor i'dica in mod subfire mdsura evraviei 6i a vredni_

SF, CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ciei celor ce le aduceau jertf6. Unul se cuvine sd fie infeles cd e bogat gi mai inalt ca tcfi, asemenea vifelului. Altul de mijloc, asemenea oii. Iar altul incd nrai prejos. Cdci oaia e mai micd decit capra. gi aceasta, socotescr cd inseamnd a produce pdmintul roditor o sutd, sau gasezeci, sau treizeci, dupd parabola din Evanghelie (Matei 13, 2B). PALADIE; Sint de aceeagi pirere. CHIRIL.' Dar qr plata e proporfionald cu faptele fiecdruia. Cdci . Dumnezeu va impdrfi celor ce s-au hot{rit sd facd fapte b6rbite$ti, ldspldfi egale cu osteneliie. Despre aceasta ne va incredinfa gi Mintuitorul lnsugi, Care spune cd impdrfirea talanfilor nu s-a fdcut intr-un mod egal, ci dintre cei ce s-au purtat vrednic de laud6, pe unul I-a a;ezat peste zece cetdfi, iar pe altul peste cinci. Cdci se cintiiregte vtafa fiecdruia gi plata se va mtisura cu ceea ce ni se cuvine nouX. Acelaqi lucru ni-l ilrate, precum am spus, .gi legea lui Moise. Cici a spus iardgi in Numeri : o$i o vorbit Domnul cdtre lvIoise, zicind: GrdieSte liilor lui /srail 6i vei zice cdtre ei : Cind veli intra ?n pdmiliul loculnlei voestre, pe care Eu ll dau voud, veli lace arcteri de tot Dotnnului din boi sau din oi, ardere de tot sau jerttd., Iie spre a tndri prin Idgdduinld pe Domnul, de buniL voie, Iie spre o foce in sdrbatorile voastre mir-os de bund mireasmd. Domnului. $i va adduga cel ce aduce darul lui Dutnnezeu, jertld de ttiinti curatd., o zecitne de eta,' Irdmlntatd intr-un pdtrar de in Le untdelemn. gi ueli pune peste orderea de tot, sou pe,ste jertfd, vin spre turnare, a patta parte dinft-un in. Atita dar la un miel spre miros de bund. mireosmd. gi Io un berbec, cind il veli aduce pe eI spre ardere de tot sou spre jerttd, vei tace jerttd de td.ind. curatd, doud zeeimi de efa intr-o treime, trdmlntatd, de in de untdelemn i gi veli aduce vin spre turnare o treime d.e in spre rniros de bund mireasmd Domnului. Iar de veli aduce din vite, spre ardere de tot, Iie spre jertfd qi mdrirea Domnului 1'trinftigtiduinld sau de mintuire, vo adduga Ia vilel jerttd. de tdind. curatd., trei zecimi t(tind trdmintatd lntr-o jumdtate de in de untdelemn gi vin spre turnare o jumdtate de in, dar spre miros de bund. mireasmd. Domnului. A$a vei Iace la un vifel, scu Ja un berbec, sou la un miel d.in oi sau Cin capre. Dupd numdrul pe care-lveliaduce,agosd tacelilaunul,dupd numd.rul lor. Tot ntosneanul va tace a$a, aducind aceslec sprc jerttd rle bund mireasmd Domnului. Iar de va Ii vreun strdin (prozelit) infre t'oi, in pcimintul vostrlt, sou vreun nemetnic ar ti lntre voi, A.ngeneraliile voostre qi vo aduce jerttd spre miros de bund mireasmd Domnului, in telul in cere tacefi voi, ve lace Si eL. A$a va tace adunarea DomnuLui. O lege va Ii voud. Si celor strdini, care |ocuiesc intre voi.

INCI{INARE

IN

DUI:I

SI ADEVAR

I'ege vegnicd in generaliile voostre. precum voi, aga va ti si strdinul tnaintea. Dontnului. a bge va fi gi o lndreptare voud gi sirdinului ce locuieyte intre voi> (Num. 15, 16 9.u.). PALADIE; Dar de unde putem vedea cX fiecare ia, precum ai zis, rdsplatd egald gi proporfionald cu ceea ce lucreaz[ ? CHIRIL.' oare nu auzi, cum zice legea, iimpede cd i' cazul cind voiepte cineva sd iinplineascd fdgirduinfe sau arderi de tot, dacf, jertfegte un miel, trebuie sd adauge la jertfd o zecime de efa de fdind 9i un pdtrar de in de vin gi de untdelemn (iar acestea, socotesc, cd sint mdsuri, in limba evreiasci ?). Iar de e berbee, zice, sd fie mai mare ceea ce urmeazd, adicd o treime. cxci mdsura pdtrimii e mai micd decit a treimii. ln sfirSit, de se aduce vifel, fdina qi celelalte sint iar6gi mai rnulte decit o treime, deci o jumr"rtate. PALADIE r Am auzit. Dar ce inseamnd aceasta? CHIRIL; gtii, ftird indoiald cd fdina de griu e chipui viefii, iar untdelemnul, al bucuriei. cdci s-a scris : <cc sd bucure tala cu untdelemn, (Ps. 103, 17). iar vinul e semn al veseriei spirituale de sus gi prin Duhul. c{ci zice z "vinul vesele.Steinima omului,, (ps. r03, 16). PALADIE,: gtiu,

CHIRIL: Agadar, proporfional cu ceea ce va jertfi cineva, ii va fi gi hdrdzirea viefii de la Dumnezeu, impreunatd cu bucurie veselie602. si Nu zicem, desigur, cd in a viefui sau in a fi fdcut cineva viu de Dumrlezeu' se cuprinde mai multul sau' mai pufinul. Aceasta ar fi o aiureald' Dar spunind viafd, spunen strdlucirea in viefuire @3.In aceasta rtnul intrece poate pe altur. Iar acela iardgi e poate mai mic decit nltii. Dar nu e in afard de cinste gi de slavd. cdci <stea de slec se cleosebe.gte slavd.>(I Cor. lS, 4l). in Deci deosebirea jertfelor e gi aci o icoand a viefii intru slav5 a sfinfilor, ardtindu-ne in cantitatea celor ce se adaugf, la ele, mdsura strxlucirii. Iar ad6ugind cd strdinul nu va asculta de alte legi, a ardtat
602. Se confirmd ceea ce am spus la nota anterioard cE Dumnezeu hdrdzeste celui ce-;i d6ruiegte viara proportiorial cu viata deruita a" er. 4.il ;;, ;;;i;-;".;: me$ti, chiar in relafiile dintre oamr:ni. Oarecum chiar in .Jarul t6u, ca deschidbre, e viafd pi bucurie. cdci chiar ddruindu-te, te large$ti. ln valul ddruirii u prererri un adinc de vialS ce vine de dincolo de tine, diri izvorul viefii. In talantii -t.i;iii 'talantli e dat _virtual putinta inmulfirii lor. Nu poate innruifi cineva prirnili' deCit lucrind cu ei. Dar dacd nu i-ar avea, n-ar avea cu ce lucra. Aceasta e persoana: virtualitate a darurilor po.sibile rte inmultit si de d6ruit prin iubire, n1 dbsfdsurare tiri elanul iubirii gi libertitii ca in naturd. 603' Sf. Chiril avea o viziune proprie vremii sale in cee.a ce priveqte vietuirea 9i strdlucirea in vietuire.

SI"

CFIIRIL

AL

ALEXAIVDRIEI

c'd cei dintre neamuri igi vor supune grumazul aceluiagi jug aI Mintuitorului, impreund cu cei din singele lui Israii, gi vor trece prin aceleagi jertfe gi prin aceleagi fapte de laudd duhovnicegti. Cdci una este calea care ii duce pe to[i la unirea cu Dumnezeu gi ratdl. Iar aceasta este Hristos 604.caci a spus dumnezeiescul petru ; .,|y'u esfe ort nun'te sub cer, clat intre oameni, in care trebuie sd ne mintuim noi> (Fapte 4, r2). PALADIE.. Foarte drept qi bineinocmit e cuvintul. CHIRIL.' Dar ;i preainleleptul pavbl ne va iirmuri cd nu vom minti' afirmlnd cd modurile viefuirii vrednice de laucld sint deosebite gi cd Dumnezeu va impdrti rirspl5ti egale cu miisurile fiecdruia. cdci zice : <ceJ ce seomcnd i.ntru zgfucenie, intru zgircenie va ,gi secero; intru binecuvintare, intru binecuvintare ve si secero) ryicel ce seamd.nd (II cor. 9, 6). Dar a strigat qi David : <gi imi va fispldti mie Dotnnul cl.upd dreptatea mect; si dupd curdlia miinilor mele va rrispldti mie> (Ps, lV, 23). cdci oare dreptatea lui pavei nu e, cle pildd, alta, decit a oricdruia din cei ce nu sint aga de mari ? Nu este ea mai mare decit am putea cugeta cd este (vorbesc de vigoarea duhovniceascd), incit sd poatd striga deschis z <<Iermie sd nu-nti Iie a md ldud.a clecit numai in crucea /ui Hrislos, prin care mie lumea s-o rdstignit gi eu lumii> (Gdl. 6, 14). PALADIE: De sigur cd da. CHIRIL; $i oare nu vom admite cd curdfia miinilor lui loan e alta decit a altuia, dat fiind ci s-a indlfat la virful vietuirii evanghelice ? PALADIE: Vom admite, cum sd nu. cHIRIL: Apoi, spune-mi, Juclecdtorul tuturor drept fiincl, va cere de la noi o dreptate egaid gi cu totul asemdndtoarecu fapiele de laucid .rle sfinfilor, sau probind mdsura sldbiciunii noastre, nu va cere cle la nimeni mai mult decit are Si poate implini ? PALADIE r Aga zic 9i eu. cdci aga a spus Hristos: <Cd.ruioi s-a clat mult, mult i se vo cere de Ia eI, (Luca 12, 4B), Deci e adevdrat gi inversul : de la cel ce a luat pulin, pufin se va cere. ' CHIRIL: Privegte deci lucrul acesta scris in lege gi pe Dumnezeu cerind de la fiecare proporfional cu mdsurile lui. Ciici iiind izvorul si obirgia bundtdfii gi al iubirii de oameni mai presus de cuvint, nu respinge pe nirneni dintre cei ce aleargd la El prin creciinfd, ci pri604. Pe aceeagi cale, prin Acela$i Hristos ajungem toti la Tatil. Aceasla lnseamnd cd prin Acelaqi Hristos jertfit 5i inviat, insuqindu-ne puterea Lui pentru a dgce o vial6 de Jertfd impreund cu El, murind cu El pdcatelor, treclnd la viala noud din puterea invierii Lui.

I
rIiTCIIINARE TAT DUH $I ADEVAR

:):) /

rnegte pe fiecare cu ceea ce are gi acceprd darurile duhovnicegti, necerind nicicind ceea ce e mai presus de putere. cdci iatd ce sllune in privinfa aceasta legea din Levitic : osi a grdit Duntnezeu cdtre Moise, zicind: vorbeste tiilor lui /srail gi "pun" Ior : omur care va tace tdgdduinld egald cu prelul suileturui sdu Domnurui, sci tie prelul l:drbatului de Ia d.oudzeci pind. Ia laizeci d.e ani, cincizeci de drahme de argint, de greutatea stintd, iar prelul lemeii sd fie treizeci d.e drahme. Dar d'e va ri de ra cinci ani plnd ra d.oudzeci d,e ani, sd fie prclul bd.rbatului doudzeci de drahme, iar aI Iemeii, zece drahme. Ior de Ia o luna plnd Ia cinci ani, sd Jie prelur bdrbaturui cinci crrahmede argint, iar al Iemeii, trei drahme d.e argint. Iar cte Ia laizeci de ani moi sus, de va ti bdrbat sd fie prelul rui cincisprezece d.rahme de argint, iar de va ti temeie, zece irrahme d.e arginf. gi de va Ii d.e un prel umilit, sd steo inaintea preoturui qi sd-/ preluiascd pe eI preotul ; precum va putea mlna celui ce a tdcut tdgdduinfa, oga sd-/ preluiascd pe el preoful> (Lev. 27, l_g). veneau unii gi se inscriau spre sfinfire gi d{ruire rui Dumnezeu qi predau de bund 'oie suma de drahme rinduitx de rege. Dar dacb era careva dintre t'ei nu prea in putere, adicd dintre cei mai neinsem. nafi, nu mai f5cea plata dupd lege. ci, cercindu-l preotul acerui timp hotdra o datorie pe potriva mdsurilor rui. Acesta este cuprinsur gi infelesul mai clar al literei. Dar socotesc cd cei ce zdborresc cu mai multd iubire de inv&fdturd pe lingd cuvintele sfinte, trebuie s6-gi aclucr aminte cd Hristos grdind odinioard fariseilor, a fdcut pomenire limpede gi clard de porunca aceasta. cdci aceia alegindu-gi o viald degartd $i nu una aprobatd de lege. gi inrrxtincl, clupd cum s-a scris, porunci ale inJelepciunii omenegti, s-au apropiat, zicincl : opentru ce ucenicii rdi calcd porunca celor mai bdtrini ? Cdci nu-gi spald miinile c'ind mdnincd piine,,. La acestea, Mintuitorul indatd a zis cdtre ei : '<Pentru ce gi voi cdlcali porunca hui Dumnezeu ? cd Dumnezeu a zis : pe tatdl tdu 6i pe m,.ma t.., ca sd-li tie .cinsle.tte lie bine. Iar voi ziceli : cel ce va zice tetd.rui sdu ,gi tnaicii sare.. e d.ar aceea cu care le'ai putea folosi de Ia mine, nrt ve cins/i pe tatdl sdu 6i pe maicd. gi ali destiinlat porunca lui Dumnezelt, pe,tru preclctniavoaslrd>> {Matei 15, 2-o), Fariseii fiind foarte iubitori cle bani pi dornici de cigtig, d.oreau sd vadd pe cit mai murfi venind sd contribuie potrivit legii, ca se umple pungile lor, in care adunau cu minb nssdturatd 1it cele ce Ie aduceau cei ce veneau. Dar era firesc ca unii sd refuze contributia avind ca motiv de nedispretuit sxrrcia, 9i trebuinfa de-a ingriji de bxtrinfea tatdrui sau a maicii din cele ce le agoniseau nu cu pufind sudoare. Ticdrogii de farisei insd cum auzeau aceasta, ii indemnau s5

SF; CIiIRIL

AL

ALEXANDRIEI

vind cu contribufia, nemaicugetind cele cuvenite gi nemaicinstind intenlia legii, care poruncea sd se arate tot respectul pdrinfilor gi sd li se poarte de grijd, ci spunind cd ea cere mai degrab5 sd implineasc6 cele leguite. Cdci dat fiind cd, dupd lege, era o nelegiuire gi o osindA e-gi insugi cineva ceva din cele inchinate spre slava lui Dumnezeu, iar numele celor inchinate era dar, invdtau pe oameni sd zicd pdrinlilor care cereau ajutoare: ..8 dar aceea cu care te-ai putea folosi de la mine,,, adicd cele ce fi-ap putea da e lucrul inchinat ,Si Stii cd calcd legea cel ce sustrage qi ia fdrd pietate cele ce sint spre slava lui Dumnezeu. Deci susfineau cE e liberd de osindd aceastd neomenie fafd de pdrinti gi le procurau aceste ndscociri preaurite celor ce preferau sd inchine mai degrabd lui Dumnezeu bunurile lor, conform legii. Aceasta socotesc ci inseamnd cuvintele : "Cel ce ve zice tatdlui sdu sau maicji so/e.' e dar eceea cu core te-oi lolosi de ta mine, nu va cinsli pe tatdl sdu sou pe mama so". Deci se ingdduie sd nu se cinsteascd tatdl gi sd nu se dea respectul cuvenit maicii, celor ce zic : nE dar aceea cu care te-ai folosi de la mine', adicd aceea cu care te-ai folosi poate dindu-fi-o, e dar dumnezeiesc, 9i deci ai fi fur al celor inchinate. PALADIE: Socotesc cd drept gi adevdrat s-a spus. CHIRIL; Dar dupd ce s-a ldmurit inlelesul istoric, sd trecem la cele duhovnicegti gi sd ne ocupdm cu inlelesul cel mhi presus de cele sensibile. PALADIET Sd trecem CHIRIL: Fiecare dintre noi cei indreptali prin credinfd 9i sfinfifi in Duh, a devenit un dar sfinfit lui Dumnezeu. $i fiecale datordm lui I{ristos viafa noastr6. Cdci precum a spus dumnezeiescul Pavel : <Cu prel am fosl rdscumpdrali $i nu sinlem ai noStri" (I Cor. 7, 25); Si: .<Unul a murit pentru tofi, ca cei ce lrdiesc sd nu mai trdiascd loru-qi,ci Celui ce-a murit qi S-o sculot pennu ei,, (II Cor. 5, 15). Cdci ne-a cigtigat prin Sine insugi lui Dumnezeu gi Tatdl, punind ca pe un pret pentru noi, singele Sdu. Sd ne apropiem deci de Hristos, Mintuitorul tuturor, prin credinfb gi sfinfenie, aducind ca'rdsplatd pentru cele ce le-am primit de la El, inchinarea vietii noastre intru evlavie 60s.Dar
605. Fdclnd ale satanei, eram ai lui. Flristos a primit moartea veniti de la acela, in locul nostru, dar ea nu L-a putut line, El S-a ddruit lui Dumnezeu. El a invins deci moartea In Dumnczeu Cdruia S-a dEruit, scoflndu-ne gi pe noi de sub puterea ei. EI a schimbat directia noastrd: ea nu mai e drum spre stdptnirea deplind a omului de chtre satana, ci spre stdpinirea deplini de cdtre Dumnezeu. El a pldtit pretul morlii noastre, dar L-a plStit lui Dumnezeu. Sintem acum ai lui Dumnezeu. De aceea viala ce ni s-a ddruit nu o mai trdim noui, ci lui

INCI'TNARE

IN

DUH

SI ADEVAR

rnodul acestei aduceri, pe drept cuvint, nu se cugetd cd e unuL singur, ci variat. Cdci unii vin la aceasta nu cu destuld tdrie, alfii cu rivnd mai fierbinte gi cu inlelegere viguroasd gi cu minte treazr ; si pornesc cu avint puternic spre infdptuirea celor ce trebuie implinite gi spre s6virgirea a ceea ce-i place Aceluia. Acegtia sint, dupd indicaiia istoriei, cei de la doudzeci pind la gaizeci de ani. cdci corpul se menfine in vigoare gi in miqcdrile viguroase pind la gaizeci de ani. gi pind atunci std drept si e in putere gi e aptd gi mintea sd primeascd cele ce vrea sd le cunoascd. Iar cel ce cunoagte fdptura noastre, dupd cum s-a scris (Ps. 102, L4), cunoaqte, fdrd indoiald, 9i in suflete o astfel de virstd. cdci ratiunea trece de la asemdndrile trupeEti la cele spirituale. Deci fie cd e bdrbat, fie cd e femeie, plnd se afld incd in vigoarea rrirstei spirituale, sd aducd cele rinduite, gi anurne bdrbatul, cele cincizeci de drahme, adicd fructul intreg qi cu totul desdvirgit al slujirii duhovnicegti, care prin gapte ori gapte se recunoagte ajuns la capdtui cel mai de sus gi la desdvirgire. Iar ferneia, cele treizeci de drahme. cdci e de mai putin pre| ca bdrbatul, dar aduce 9i ea dupd firea proprie, fructul desdvirSit al ostenelii ei, indicat prin cele trei zecimi. cel de la cinci pind ia doudzeci, dacd e bdrbat, achitd doudzeci cle drahme, iar de e femeie, zece. cdci de la cinci ani socotesc cd incepe sd se deschidd mintea infelegerii, care e incd copildreascd si slabd, clar inainteazd spre ceea ce e mai inalt, precum trupul igi face necontenit inaintarea spre vigoare. Sau nu infelegi ce zic? PALADIE.. Ba, infeleg foarte bine. CHIRIL; Deci s-a mdsurat cu treptele de tdrie duhovniceascd gi fructul ce trebuie adus de fiecare. $i pretutindeni femeia e mai prejos de bdrbat gi adeseori e numai pe jumdtate. cdci a mdrturisit clar dumnezeiesculPavel ci acest vas e slab (I cor.7,3; I petru 3, z). Ea e in urma vigoarei bdrbatilor gi tace in biserici. cdci nu i s-a increclinfat slujba cuvintului gi nu e aga de tare spre infdptuirea virtufii, cunr se aratd bdrbatul. Deci de la o lund, zice, pind la cinci ani, bdrbatul plbtegte ci'ci drahme, iar femeia trei. Dar ce inseamnd jertfa (rodul) de ra copii ? Scriptura ne dd sti infelegem prin pruncii de curind ndscufi in Hristos, de care sfintui Pavel a spus cd se cuvine sd fie hrdnili cu lapte (Evr. 5, 72; I cor. 3, 2). Cdci cei ce au fost de curind chemafi prin credinld ri sint incd prunci, aduc jertfd (rod) micd. Aceasta ptiind-o duinnezeDumnezeu, cine din dragoste se ddruie;te lui Dumnezeu ? Dar numai Hristos a putut face aeeasta. Dar din puterea Lui putem face 9i noi din viala noastr{ rdscumprratd o viald moartd- pdcatului 9i plind de Dumnezeu, pregdtindu-r,, "i ie facem gi din moartea cu trupul o trecere spre viala vegnicd.

SF. CTIIRIL

AL ALEXANDnIEI

reEtii ucenici, scriu celor din neamuri, cu toate cX s-au dat foarte muite porunci evanghelice, cd trebuie sd se pdzeascd numai de desfrinare, de jurdmint gi de singe. Ei ziceau cd vor face bine de le vor pdzi acestea (Fapte 15, 20\. Cdci nu trebuie impovdratd mintea cind e incd prunceasc5,cu greut5fi prea mari. Apoi adaugd legea cd cei de la gaizeci de ani mai sus trebuie sd pldteascd bdrbatul cincisprezece drahme, iar ferneia zece. Ciici cel'ce s-a aplecat spre sldbiciune gi lipsd de vigoare nu poate aduce fruct imbelqugat. E ceea ce se intimpld qi pomilor imbdtrinifi, a cdror rdcldcind invechindu-se, cu greu mai scot fructe. Deci Dumnezeu Cel cu adevdrat clrept gi milostiv, primegte rodurile (jertfele) proporfional cu rivna gi cu aptitudinea mintii fiecdruia, nelepddind nici sldbiciunea gi rrirsta trecuth gi neldsind nici pe cel in vigoare neonorat, ci liirgind celor ce vor cimpul faptelor de laud5, dup6 putinfa ce-o are fiecare. Pe cei mai slabi in aptitudini qi poate qi mai simpli ia judecath ii va avea El Insupi in grij5, mdsurind fiecdruia rodirea dup6 putere.'Ciici aceasta socotesc cd inseamnd cuvintul : <Vc sta inaintea preotului $i il va prelui pe el preotul, dupd cit poate mLna celui ce-a tdcut tdgdduinld,. PALADIE r Ce subfire este explicafia ! CHIRIL r Deci trebuie dlruitd lui Dumnezeu, o Paladie, ca un miros de bund mireasmd gi ca o datorie, o petrecere sfintd gi strilrrcirile unei viefi alese. Cdci gtii cd a scris careva dintre sfinti ; nCinsle-tte-l pe Domnul din ostenelile cele drepte $i adu-I Lui pirgd. din rcdwile dreptdlii lale> (Prov. 3, 9). Cei vechi socoteau cf, ll cinstesc pe Dumnezeu prin jertfe de animale gi prin arome. Cdci aceea era calea vietuirii dupd lege. Iar noi cei in l-Iristos prin credinfd, merglind pe calea mai bund gi mai suitoare, vom ddrui lui Dumnezeu inchinarea iri cluh qi adevdr, punind totul in migcare ca sd putem sdvirpi cu bdrbf,fie ceie ce trebuie Si sd lSuddm pe Dumnezeu cu daruri duhovnicegti Si sfintite. Cdci socotesc cd trebuie sd ne aducem aminte de Cel ce a spus limpede prin preainfeleptul Moise : <CeIe ce ies prin buzele iale Ie vei pdzi" (De,lt, 23, 22), adicd ceea ce fdgdduiegti, gr5begte-te sd implinegti cit mai repede. Pentru cd intirzierea in acestea nu e fdrd pagubd. "De ai tdcut, zice, o tdgdduinld Domnului, sd nu intirzii a o da pe ea; e nlai bine sd nu tdgdduieSti, decit sd.td"gdduiegtigi sd nu clai, (Eccl. 5, 3). PALADIE r Adevdrat. CHIRIL; Iar scopul frumos al bunei rinduieli de-a face fflg6duinfe Ei voturi, nu-l va afla cineva fdrd gregeald din alt[ parte, declt din iege. Cdci S-a scris : <Fdclie este picioarelor mele legea Ta ,9i luryind

INCHINARE

IN DUI{

SI ADEVAR

cdrdrilor mele> (Ps. 1rB, 105).sau oare nu prin regea dumnezeiascf, sintem cf,lduzifi ca printr-o rumind gi nu primind strdlucirea ei pe o ca fdclie pdgegtecineva pe calea ctreaptdgi nerdtdcitd ? PALADIE: cine spune cd nu ? cdci cintd undeva d'mnezeiescul David : <Porunca Domnului strdluceste departe ea lunlineazd i ochii> (Ps. 18, 9). 1HIRIL: Iar in ce mod ne vom face vrednici de laudd, trdincr o viaf5 strdlucitoare qi cu totul curatd, in ce mod vei inchina lui Dumca pe un dar strSrucit moravurile cuviinciogiei, vei cunoagte :ezeu lirnpede gi din alte porunci date noud de Dumnezeu. cdci scrie in Numeri: <gi a grdit Domnul cd.tre Moise, zicind: vorbeste tiilor lui Israil gi zi cd.tre ei: Bdrbatul sau f,emeia cere va face Domnului o tcigtictuirtld mare de a trdi in curdfenie, se vainlrina d.e vin gi sicherd. $i olet d,.in vin .pi olet din sicherd nu ve bec ri cite se tac d.in struguri nu va bea i gi slrugure woaspdt qi stafldd nu ve mi.nca toate zileli cl.t va dura td.gdduinla curdliei sale. Din toate cite se foc d.in vifd, vin d.in lstruguri pind la sirnbure nu vo tninca toate zilele curdleniei sale. Brici nu ve trcce pe capul lui, pind nll se va imprini zilere, cite le-a tdgdduit Dotnnului. stint va ti, ldslnd. sd-i creoscd chica, pdrur capurui toate zilete ftn care s'a tdgdduit Domnurui. La tot suiletul care murit e nu va merge nici la tatd", nici la mamd, nici Ia trate, nici ra sord. Nu se va spurca prin ei, clnd vor muri ei, cd ldgdduinla Dumnezeului lui este peste capul lui. Toate zilele tdgdd.uinfel lui stint va Ii Dontnului. Iar d.e va tnuri cineva cu maarte ldrd de vesre lingd el, ind.atd se vo plngdri capul tdgdduinlei lui. .ti va rade capul lui in ziua in care se va curdfi. In ziui a $dptea se va rade. gi in ziua a opta va ad.uce doud turturele sau d.oi pui de porumb la preot,la uga corturui mdrtufiei. $i vo aduce preotul una pentru pdcat gi una spre ardere d.e tot. gi va isprigi pentru eI preotul, cd" a pdcdtuit pentru nrorf. $i va slinli capul lui in ziua aceea, in care l'a stinlit Domnului pentru toate zilele tdgdduinlei; si va aduce un miel de un dn spre atd.ere pentru greqeald. zilele d.inainte vor ti $i nesocotite, qd s.o sfinlit capul tdgdduinlej luj> (Num. 6, l_12). PALADIE: Nu e ugor de inferes cuvintur acesta, dacd nu se va face o cercetare mai amHnunfitd a legii. cdci ce fel de srujire a lui Dumnezeu se cuprinde in a nu-gi tunde cineva pdrul, ci in a-gi rdsa chica 'lung5 gi a o scuturar apoi in a se refine de la vin, ofet gi struguri, pind la sdmintd ? CHIRIL: Cu adevdrat nici unul, paladie, dacd. pri'egte cineva iucrul insugi dupd ceea ce este prin fire. Dar nu putem sd nu admirdrn scopul legii, care inalfd cele ale elinilor printr-un meptegug iscusit pe
3O _ Sf. CHIR'IL

s62

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDNIEI

un plan mai inalt gi preschirnbd infelepfegte in icoane ale viefii evanghelice gi pe cele ce par degarte 606. Agadar, dacti cineva iqi ia drept lui Dumnezeu printr-o fdgdduinfd mare, adic6 scop sd se curdleascd prin modul viefuirii celei mai inalte gi prin alegerea cdii drepte 9i fdrd prihand a dreptdfii desdvirgite, sE se depdrteze de vin 9i sicherd, adicd sd-;i elibereze mintea de tot ce poate sd-l imbete Si de tot ce obignuiegte sd-l tulbure. Iar acestea socotesc cd sint cugetul lumesc, poftele pdmintegti, grijile trupului, distracliile deSarte. Ciici cuvintul proorocesc plinge pe unii preofi care suferd de acestea, zicind: <Preolul 9i proorocul ;i-ou iegit din minli din pricina vinului, de belio, sicherej" (Isaia 28, 7). Dar gi despre alfii zice proorocul : <Cd din vla Sodomeilor esle via .lor ti vila lor din Gonora, sDugutele lor de Iiere, ciorchine de amdrdciune e aI lor, mlnie de balauri e vinul /or> (Deut. 32,32-33), De asemenea se zice despre alfii cX adapd pe aproapele cu rdsturnare (perversiune) tulbure {Apoc. 2, l3). Deci opregte mintea sfinfitd de la tot ce obi;nuiepte sd o imbete. $i spune cd nu trebuie sd fie pdrtagd Ia olet, numind, socotesc, ofet pldcerile contrare firii gi perverse. De asemenea opregte intrebuintarea stafidei Si a simburilor, neldslnd mintea sd coboare nici m5car la vechile rdmdgife a1e pldcerilor din noi. Din aceastd pricind gi nu din alta socotesc cX sint osindite de lege vinul 9i toate cele din el, Dar sd spunem acum ce lnseamnd trebuinfa de-a l5sa chica lungd lui Dumnezeu, ardtlnd mai lntii aceasta: Cei mai nebuni dintre elini, urmlnd obignuintelor lor contrare firii li trdind ca niqte dobitoace necuvintdtoare, gi-au idsat chica, motivind cd o cresc pe seama demonilor; gi unul o tdia din cind in cind nimfelor muntilor, altul vreunui riu. Astfel, lucrul acesta le era un mod al cultului lor religios. Deci prealnleleptul Moise, mai bine zis prin Moise, Atotinleleptul qi desdvirgitul Megter Dumnezeu, poruncette israelitilor, care anevoie se puteau curdfi de rdtdcirea din Egipt, aceiagi lucru, prin moravurile 9i modurile vechi strdmutindu-i ugor de la scopul acelora ca sd nu mai dea cinstire demonilor, ci, ca prin chip gi umbrd, Dumnezeului tuturor. De aceea a rinduit pi iegile despre jertfe qi primea, fdrd sd-i placd, jertfe singeroase. Cdci a zis clar prin proorocul Isaia : "Cd cine e cerut oce.sleo
606. Toate ale lumii $i ale viefii ar fi detarte, pri incetarea lor, dupd o scurt6 ddinuire, dacd n-ar Ii cdi li chipuri ale unei vieli mai presus de ele. Numai ddinuirea eternd a spiritului intr-un pl,an mai presus de lumea sensibild Si viala ln ea poate da o valoare formelor gi monumentelor din viala pdmlnteascd. Lumea capdta valoare numai din faptul cd toate ale ei ne pot li cale spre viata eterne. Lumea aceasta si viata ln ea e atlt de nesatisfdcitoare prin necazurile ce ni Ie prilejuiette gi prin scurtimea momentelor rie mulfumire, cd nu poate fi supretna formd de existenlS, nu poate fi cu adevdrat. Ea iqi capitd o valoare reald prin caraclerul ei de simbol al unui plalt desdvlrSit :yi etern al existentei.

fi\TCrIINArrE

IN DUII

sI ADEVAR

din miinile voaslre 3" (Isaia r, lzl. Deci era un obicei atotnebunesc la elini ; dar legea invafd cele mai inalte gi preschimbd prin rafiune ceea ce pdrea degert spre ceea ce e bun 607. Dar poate voiegti sd vorbim, pe cit e cu putinld, despre fiecare in parte ? PALADIE.' Foarte mult. CHIRIL.'Poate cd gtii, cdci am mai pomenit aceasta,cd scriptura a pus capul in locul minfii, ca sdlag al minfii. cdci aga socotegte de Dumnezeu insuflata Scripturd. PALADIE: Sint de acord. Dar ce e cu aceasta? CHIRIL: Perii slnt rodul capului gi rdsar ca nigte odrasle naturale. Dar gi cugetdrile gi toate cele clin minte, ce tignesc ca o leqe, sint un rod al minfii gi ca o chicd frumoasd gi bine infloritd care o impodobegle. Deci trebuie sd avem in noi inqine nu o minte goald 9i lipsitd cle cugetbri bune, ci una care fignegte din sine gtiinla exacti a celor buni, inchinatd ca o chicd lui Dumnezeu. prin ea mintea va cerceta gi frumusefea dumnezeiascd ce fel este gi va privi clar cele ascunse ca intr-un adinc ai va dobindi raliunile credinfei celei atotdrepte, ca sd poatd alege cunogtinta cea cu totul fdrd vind despre Dumnezeu gi sd meargd pe calea cea atotnerdtdcitoare, adicd pe cea care duce spre cele vrednice de laudd. sau nu vei recunoagte cd un astfel de om urcd la culmea a toatd lauda ? PALADIE.. Foarte adevdrat. cHIRlL.'gi oare tunderea gi lipsirea capului de pdr, tdinclu-l plnd la piele, nu pricinuiegte o formd de ocard, celor ce poate li s-ar intimpla ? PALADIE: Aga gindesc. CHIRIL; cdci Dumnezeu zice cbtre maica iudeiror, adic6 cdtre Ierusalim : <Rade-te si te tunde pentru liii tdi cei iubili. Ldleste-li pleguvia ta co vulturul, cd liii tdi au Iost luali in robie>> (Miheia 1, 16). Raderea e pricinuitoare de ocard gi de necinste gi foarte potrivitd celor ce jelesc. PALADIE; Bine zici. 1HIRIL; Deci e o minte goal5, atotnecinstitd 9i plind de rugine, cea care nu are in sine cele prin care e vrednici de laudd. In numdrul acestora sint, pe drept cuvint, cei fdrd judecatd gi care au o pdrere
607, E o interesantd.-explicare a jertlelor de animale din legea veche. ln orice caz, intrucit oamenii se hrdnesc din carnea animalelor, socdtindu-se actul junghierii unora din ele act de jerttire a lor lui Dumnezeu, oamenii puneau gi _un.. act necesar viala lor in legdturd cu Dumnezerr, sau le intoarcem :pi pe ele, in pirgi lor, lui Dumnezeu ca clar, odatd ce existenta lor era un clar dat ]oi de Dumnczeu. "

lz

./

SF. CIIIRIL

AL

ALEXANDE'IEI

stricatd despre Dumnezeu, incit se inchind pietrelor, adicb cuteaz5, fdrd pricepere. sA dea zidirii cinstea ce se cuvine Ziditorului pi Fdcitorului, gi sX cugete gi sd spund cele cu totul perverse gi sd lepede credinfa adevdratd qi fdrd pat6, alergind mai degrabi rla cele ce nu le-ar spune cineva decit din prostie, pentru cd nu are mintea impodobit5 cu chica rafionamentelor celor bune. PALADIE: Foarte bine grdieqti. CHIRIL: Sd fie deci mintea plinb de rafionamentele drepte gi de cugetdrile in stare sd descopere tot ce e vrednic de laudd, impodobitd cu ele ca gi cu o chicd. Cdci o astfel de minte e cit se poate de in[eleaptd 9i aptd sd priveascd in sine iluminarea in Hristos prin creclinfii. Iar cel ce se nevoiegte intr-o viatd aga de frumoasd gi de aleasd gi o astfel de minte, e impodobitd cu cuvintul dumnezeiesc, poruncegte sd se depdrteze de tot ce obignuiegte sd-l spurce $i sd se refind de la fap'sd tele trupegti, iar pe cele care privesc spre moarte Si stricdciune le arunce cit mai departe. De aceea porunca aceasta ne lasd sb infelegem cd nu trebuie sd ne apropiem de cei ce au murit, nici sd ne atingem de cadavru. Legea opregte cu desdvirgire de la aceasta,punind voia lui Dumnezeu mai presus gi de respectul fafX de pdrinfi. <La tatd 6i Ia maicd nlt ve intru.D.Cdci unde se s{virgegte virtutea, sd se depdrteze iubirea trupeascd gi Dumnezeu sd fie in cinste mai mare decit legrtura de singe. Aceasta a spus-o qi Hristos Insugi : oCeI ce iubeSte pe totdl sdu, sou pe maicd mai mult decit pe Mine, nu esle Mie vrednic, $i cel ce nu ia crucea sc, ccr sd utmeze Mie, nu.este Mie vrednlcrr.(Matei 10, 37-38). Iar cd cele ale lui Dumnezeu sint in mai mare cinste decit respectul de pdrinfi, ne-a inv6fat, de asemenea, Mintuitorul lnsuSi. Cdci s-a apropiat careva dintre ucenicii de curind, zicind : <Doelnne, ingdduie-mi mai intii sd merg Si sd ingrop pe tatdl melr),. Iar EI a zis : <Urmeazd-mi Mie pi Iosd pe morli sd-pi ?ngroape morlii /or, (Matei B, 2l-22),,numind, socotesc,morfi, pe cei ce au ales sf, cugete cele din lume pi nu s-au rupt de faptele mortii. PALADIE;.Apa este. CHIRIL: Acesta este modul viefuirii preacurate gi alese, dupd lege, mai binYzis cel in duh gi adevdr. Cdci legea e umbr5. Dar de s-ar intimpla, zice, sd se spurce cel sfintit de cadavru, sH se tundd gi sd-gi radd capul, avind chica acum intinatS. $i in ziua a opta va aduce o pereche de turturele, sau doi pui de porumbi. Dar sd aducd, zice, $i un miel de, un an. $i zilele dintii nu vor fi socotite, cd s-a spurcat capul fdgdduinfei lui. Cdci de s-ar intirnpla ca cel sfintit sd neglijeze ceea ce se cuvine 9i s5 se spurce prin faptele spre moarte, aplecindu-se spre

INCITINARE

IN

DUH

sI ADEVAR

565

cele ale trupului, urmarea sigurd va fi cd va pierde semnele viefuirii preacurate gi-gi va face cu totul de ocar6 capul sdu. Aceasta ne-o dd sd inle,legem tunderea. Cdci dindu-gi seama cd a pierclu,ttimpul trecut ostenindu-se in zadar, va plinge pierderea sudorilor. Aceasta socotesc cd inseamnd cuvintul : "Zilele lui dintii nu vor ti socotite>. Aceasta o spune gi prin Iezechiel t <<Dreptateadreptului nu-I va mintui pe eI in ziua in core ve pdcdtui Si Idrd"delegea celui ldrddelege nu-I va pagubi fin ziua in care se vo intoarce de la Iiirdd,elegeo/ui> (Iez. 33, 12) 608. Deci dacd s-ar intimpia intre timp ca cei sfinlifi sd se spurce, se va pdgubi de cele ,lucrate mai inainte, dar nu vor suferi o pagubd ce nu se mai poate indrepta. cdci se spald in Hristos, care S-a aclus pentru noi lui Dumnezeu gi Tatdl ca o turturea qi ca un porumbel gi S-a jertfit ca un miel gi ne-a indreptat prin moartea trupului Sdu. Fentru aceea a poruncit ca cel ce a suferit tunderea sd aducd jertfe ca chip (tip) al lui Hristos, care a indreptat pe cel necuvios, a intdrit pe cel neputincios, a ridicat pe cel cdzut, a intors pe cel rdtdcit gi a spdlat pe cel intinat. PALADIE: Foarte biney ai grdit. CHIRIL: Dar socotesc cd scrutind putin inlelesul celor spuse, vom putea privi qi alt adinc al unor sensur{ subfiri gi'ascunse. cdci legea insd$i ne indeamnd la aceasta, zicind nu .fdrd scop despre cel ce-gi cregte pdrul lui Dumnezeu : "Iat de va muri cineva Idrd de veste lingd el, indatd se va intina capul tdgd.duinlei iui tj va rad.e capul lui in ziua. in care se vo curdli. in ziua a $aptea se vo rade 6i in ziua a opta va aduce doud turturele sau doi pui de porumbi, la preot. gi vo stinli capul lui in ziua eceee> (Num. 6, g-11). Apoi a poruncit sd aducd 9i un miel de un an. PALADIE: Pe drept cuvint se va intreba cel dornic sd cunoascd pe Hristos, ce inseamnd ghicitura aceasta? $i spune-mi mie, celui ce doresc sd invd|, spre ce tinte9te ? CHIRIL; Voi spune pe, cit se poate. Dar sd md ierfi, de md voi abate de la cale, cdci greu este cuvintul gi intunecoasd ghicitura. PALADIE: Sint de aceeagi pdrere. CHIRIL; Capul trupului inchipuiegte deci, paladie, prin sine, mintea. Cdci asa a socotit dumnezeiasca gi Sfinta Scripturd. Iar cugetdrile ce rdsar in mod firesc din ea gi in ea, prin care sintem cdlduzifi spre cunoagterea oricbrui lucru, le asemdndm cu perii gi cu pletele. cEci acegtia rdsar din cap.
608. O f,aptd nelegiuitd readuce ln sufletul care I tr6it in curdtie toatd nesimtirea, E ca o prdbugire de pe un virf de lingd ea. Dar gi o ,taptd de urare lrumusefe, rcstabile:ite in sufletul nesimlit toatd delicatetea.

566

SF. CIIIRIL

AL

PALADIE: Mi-aduc aminte. CHIRIL; Deci mintea din noi e oarecum nerase qi impodotritd cu plete pentru Dumnezeu, cind e plind de cuget[ri bune. Dar e goald 9i rasd gi sufer5 de o ple$uvie atotnecinstitd cind nu are cugetdri drepte despre Dumnezeu fr nu e imbogifitd cu gtiinfa aleasd 9i fdrd patd a celor ce trebuie sdvirgite. PALADIE; E adevdrat. Cdci acestea le-am aflat ceva mai inainte. CHIRIL; A;adar, Israil a fost chemat prin Moise la cunogtinfa lui ' Dumnezeu lnainte de venirea Mintuitorului. De aceea a fost Si sfinlit pi pi-a fdcut, in oarecare fel, lui Dumnezeu o fdgdduinfd de curdfire. CXci a fdgiiduit lirnpede in rnuntele Horeb cd va pdzi legea, zicind : <$i toate cite le-a zis Dornnul Dumnezeu Ie vom tace ;i Ie votn ascuJta> (IeS.24, l3). Deci avea mintea plind de rinduiala legii 9i lmpodobitd cu frumusefea poruncii datd prin Moise, ca Fi cu o chicd inchinat{ Domnului. Dar s-au spurcat prin atingerea de cadavru. Cdci au omorit pe Emanuil. $i fdrd indoiald sfintd a fost cu adevhrat rnoartea lui Hristos. Dar crirna omoririi Dornnului a fost intinare pentru ucigagi. Deci legea , Ie poruncegte sd-gi tundd, ca pe o chic5, deprinderea in cele ale legii Si sd-ti radd chipurile (tipurile)'zilei a qaptea, adicd cele dinainte de ziua a opta, in care a inviat Hristos, innoindu-se spre nestricdciune gi preschimbindu-se ,in viafa cea noue 9i evanghelicd. Dupd ce gi-a'tuns, agadar, cele dinainte de ziua a opta, se impodobegte iardgi cu plete gr igi sfinfegte capul dupd ziua a opta, iar mintea se impodobegte acur.n 'nu cu pdrul'chipurilor,(tipurilorf gi umbrelor, ca inainte, ci cu cel al dogmelor credinfei gi adevdrului. Sau oare nu socotegti cd cei indreptdfifi prin credinfd trebuie sd se radd de rlauda slujirii dupd lege 9i sX odrdsleascd iar5gi Si sd primeascd inlf,untrul minfii pi a inimii gtiin{a viefurii evanghelice, ca una ce e cu mult mai bund gi mai inaltd decit cea veche ? PALADIE: Cum o dovedegti ? \ CHIRIL.' Oare n-a strigat limpede Ei fbtif Pavel, cunoscdtorul legii zicind despre podoabele acelea vechi ale legii: <CeIe ce lmi erau mie cistig, le-am socofif pentru Hrisfos pagubd. Ba mai virlos toate Ie socoresc a ti pagubd, pentru covirsirea cuno$tintei lui ljsus Hristos. Dom: nului nostru, pentru care de toate m-am pdgubit gi Ie socoteisc a fi gunoeie, ca sd cigtig pe Hrisfos gi sd md aIIu lntru EI, neavind dreptatea mea-cea intru lege, ci cea prin credinlo ln Iisus Hrisfos> (Filip. 3, 7-g). PALADIE: Am auzit. CHIRIL.'Dar ii certa gi pe allii cd cinstesc t6ierea imprejur a legii dupd taina lui Hristos. <V -ali golit de Hrisfos. zice, de ce vd in'

INCHINARE

IN DUH SI-ADEVAR

dreptdfili pfin lege i ali cd"zut din har. Iar noi a$teptdm prin credinfd, nddejde de indreptarer (Gal. 5, 4-5). Ba mai zicea cd s-a fticut nefolositoare porunca vec'he, ca una ce nu e lipsitd de pat6, iar in locul ei a intrat alta, adicd cea evanghelicX. PALADIE; Adevdrat. CHIRIL: Agadar, ghicitura aceasta, poruncind ca Israil cel ce a fdcut o fdgdduinfd sd se radd, ca unul ce s-a spurcat de cadavru, adicd s-a fdcut vinovat de crima uciderii Domnului, aratd cd rinduiala legii trebuie s5 inceteze. El trebuie sd-gi sfinfeascd altd chicd lui Dumnezeu, dupd ziua a opta, adicd dupd inviere, gi anume cuviinf{ qi disciplind exactd gi find a poruncilor evanghelice. Cdci legea a poruncit celui ce-gi cregte pdrr-rldupd ziua a opta, sd aducd ,turturele, gi porumbei, indicind 9i prin aceasta pe Cel ce curdfegte pe cei intinafi, adicd pe Hristos. Pentru cd prin amindouai e indicat, Acesta, prin turtureaua, ca cel atotbinegldsuitor, iar prin porumbel ca cel atotblind, fafd de legea zxbavnicd la limbh gi lipsitd de blindete, care impune indat{ pedepse 'celor ce-au gregit. Dar se aduce deodatd cu pdsirrelele si un miel, ca prin toate sb se infeleagd Hristos, prin pdsdri ca Cel ce e de sus gi din cer, iar prin miel, ca Cel ce e de jos 9i din pdmint. CXci fiind Dumnezeu dupd fire, sau Cuvintul, S-a fdcut trup (Ioan l, l4l. Dar era gi este gi aga Durnnezeu. $i ne izbdvegte de umbra leqii gi sddegte in inimile tuturor cunogtinfa poruncilor Lui. $i ne face cu adevdrat sfinfi, curdfindu-ne cu singele propriu, dup6 Scripturi (Rom. 5, g) 6rp. PALADIE; Aga este. CHIRIL: Iar dacd cel ce-gi lasd pdrul dupd ziua a opta va imilini bine modul fdgdduinfei, se va desdvirgi atunci. gi poruncind cum sd se facd lucrul acesta, zice: <gi eceasta este legea celui ce-a tdcut tcigdduinld.. In ziua ln carc va lmptini zilele tdgdduinlel lui, va aduce Ia usile cortului mdrturiei. $i va aduce daruJ lui Domnului un miel curat de un cn spre erdere de tot gi o mie.lug curatd.de un an pentru pd.eat ea fi un berbec curat spre mintuire gi o cosnild. de azime din tdind curatci, plini Irdmintate cu untdelemn 6i turte ned"ospite unse cu untd,elemn gj iertta lor $i turnarca /or. gi Ie va aduce preotul inaintea Domnului si va iertli ceee ce e pentru pd"catul lui gi arderea de tot a lui, gi va jertti berbecul pentru mintufue Domnului peste co$nitd. de azime. gi vo tace preotul jertla lui ;i turno rea lui, gi va rade cel ce s-d tdgdduit capul tdgdduinlei lui Ia uga cortului mdrturiei 6i va pune pdruJ pe tocul
609. Sf. Chiril arat6 din toate detaliile legti vechi cu privire la iertfe cd ea era pedagog spre Hristos (Gal. 3, 24), li cregtea pe cei prirncl cu sufletul din vremea ei spre primirea lui Hristos, dupd cum a spus sf. Apostol pavel (Gal. 3, 24).

Str'. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

care este sub jertla de mintuire. $i va lua preotul bralul liert d.e la berbec gi o piine nedospitd din cosnild. si turtd. ned,ospitdqi Ie pune pe miinile celui ce s-a Idgdduit dupd ce si-a ras capul.lui. gi le va aduce pe ele preotul punere inaintea Domnului. sfint va ti preotutui pieptul cel ridicat si bralul ce.l scos. gi dupd ecestee, cel ce s-a tdgdduit va bea vin. Aceasta este legea celui ce s-a tdgdduit, care va tdgddui Domnului darul sdu de Idgdduinfd, atard. d.e cele ce le va aIIa mina |ui dupd puterea tdgdduinlei sole, pe care o va idgdc)ui <lupd legea curdfiei> (Num, 6, 13-21). cel ce s-a indatorat lui Dumnezeu cu fdgdduinfa de-a se curdti, lepddind grosimea istoriei mozaice gi eliberindu-gi mintea de slujirea in chip gi umbr5, ca de o chicd'lungd gi grea gi bucurinclu-seca de o noud odrdslire a pdrului, de cunogtinta gi pdzirea cu adevdrat curdfitoare a poruncilor lui Hristosr va fi sfint gi sfinfit gi pe lingd aceasta, vrednic de primire. $i se va aduce pe sine spre miros de bund mireasmd lui Dumnezeu 9i va oferi ca jertfd primitd, cuviinfa strdlucitoare gi fdrd prihand a viefuiri sale. cdci <ve educe, zice, d.arul sdu, un miel d.e un on spre ardere de tot si o mielugea pentru pd"cat,si un berbec spte mintuire,gi o cognild de azime, imbibate in untdelemn gi turte ned.ospile unse cu untdelemn>. prin miel se va intelege, in chip potrivit, pruncia in Hristos a celui ce aduce, iar prin berbece plindtatea in minte gi in rodnicie. cdci zice: <Frafilor, nu tili prunci la minte, ci Iili prunci intru nerd.utate, iar Ia minte Iili d.esdvirgili,, $ cor. 15, 20). Iar la mijloc e o mielugea pentru pdcat. prin aceasta nu e usor sd vedcm cd 9i viata celor ce s-au curdfit mult 9i s-au desdvirgit in simplitatea, nerdutatea gi nevinovdfia in Hristos, nu e cu totul fdrd patd, ci mai are lipsd numaidecit de curdfire. Cdci nimenea nu poate cigtiga o stare cu totul fdrd reprog, ci numai lui Emanuil s-a rezervat gi numai Lui ii este propriu sx I se spund cu aclevdrat: <<cd. vine cdpetenia veacului oceslc qi infru lvline nu va afla nimic> (Ioan 14, 30). Agadar, in miel gi in mielugea gi in berbec poate vedea cineva ceea ce am spus. Iar prin piinile nedospite se indic5 viafa fdrd vicienie gi curatd. Cdci scrie undeva gi preainfeleptul pavel celor sfinf ili : <curdlili cteci vechiul aluat, co sd Iili trdmlntdturd noud, precum sinteli tdrd de aIuat> (l cor. 5, 7). Iar prin turtd se indicd dulceafa vietii sfintiley 6ro. Sd ne adueem, a$adar, pe noi ingine ca pe un miel pentru pruncia in Hristos; ca pe o mielugea, pentru sldbiciunea firii noastre $i
610. viata sfinlilor e dulce pentru ei ingigi. cici e dulce Hristos cu care se _hrinesc spiritual. Dar ei slnt dulci 9i celorlalfi. Cdci le spun nrrnai lucruri dulci. $i au fafd de ei. o .purtare plind de delicatele. Dulce e mili lui Dumnezeu pe care .o simt fati de ei gi pe care le-o fac cunoscutd qi celorlalfi.

|"'
twcrmvanp lN DUIr sI ADEVAR, 569

pentru ugurinla cu care sintem dugi-rla-pdcat; cdci partea femeiascd e chipul (tipul) srdbiciuniir ""-0"; berbec, uai"a a"Javir;ili la mdsura virstei celei 9i ajungi in Uirt*, nigte piine nedospite, adicd curafi; pi ca nigte -ca turte, udi"t ;;lci, dar miluifi prin Hristos. cdci rtu din faptele dreptdtii pe chre t"-u* fdcut noi ,r"iu* indreptdfit, ci cea

llfi

H*rui

multd. Pentruaceasta drept pe

," trrrru untdeiemnui

lr
F

$i mijrocegie preotul gi aduce rntii jertfa pentru p.cat, clerea de tot si in al apoi artreilea ,i"al a,rpa ateasta, lurt""uf. Cdci mijlocind Hristos ri oducin du-ne it nt"ou^n"r"u -noastre $; i;i;i, vom ti primili, aduclnd rugdciuni pentru pa"orci, 611.gi ne aducem $i cerind. iertarea vechiror vini ardere de tot spirituald, adicd, cu totul gi in intregime sfinfi 9i sfinfifi $i ne .,rom pr"aa spre miros de bund mireasmd lui Dumnezeu, neimpdrtindu-ne de cele ce sint in lume. cdci toatd arderea de tot se misiuia i" r3"_ sd aducem mire pentru mintuirea li-'""r" de rnurfu_ li lriaiu ,rouroe, cinstindu_L pe prin cere stricdcioase Dumnezeu nu gi pdmintegti, ci viafa noastrd curatd 9i nedospitx, dulce $i sfintd, _aducindu-I ." p"-"" oar vrednic de primire. e viala sfinfilor 612' cdci aga Iar aupi ""'u uau, preotur jertfa dupd rege, .sd-rj 'l,il;i,[,7,";:

;;:.'"
or, "::jlt

Iagdauit, cep,,r, usa coitu]ui ta mdrturieisisd-si

votului ei sfirsitut celor fdsdduite. cdci mo-

PALADIE: gi ce spui cd este aceasta?

",*T de d r cre ca a avru li":"" ;LT ff,',li,'"':J ci ca unul ce s-a desdvirrit i1i i: ;{:'"3:il1 gi-a crescut in rrri.,o, gi
;Ht"*ffiil
alt pdr, gi-l predd lui Dumnezeu ca pe un chip al celor fdg'duite. Iar semnul primirii de
urr u Lcl

"i ,tffj:"tr"a

pentru jil'l", de.roc. ed ffi',I i*'*:::*" firii dumnezeiegtichipul focului. Cali u "i,

lti3,ii''"','.J"'1,',:,;:"'3l,Ii"qdi,"J:d;n *".i:'i::'i fi'+: :iUi4;",1#in":'"i',i,',":''g:';'i"lJ,::"lJ::t.#';$'d,

ne aducem^rui. Dumnezeu, depdrtdm noi sd din :'-,^,dji_"tl,fl1::113: J.l.:u.'".

ii:l:.:Lil!-ti#Iii*:ilti'{,l""Yx#i'1',,"j.,1i$*]rt qtH[T -ii,

i-f.: -;;"ili;;: .""._",ii-.,"?ii si"si, ci altei persT"iu.,"i,ina. r" -umitinau-slgil"i:'iflltrt L,i,u,o3'it^u ln numere nostru.

9-ll. noi ca prin Hristos desi.",;,. ratdr. Cel jertfit pcrrtru ;;;l."T:"rilii,l&,"01,ff"J""".r1,"fJ"::","1 cdci aouce Siesi,pentru ?i,Fi;e;;.;l;".-p9 "ralg. "i

"y""J;,T' ii'T""',1':i,$:. f&,ill";;i;:.,:;;i?J:# l;1,,,:t*;1;i'; Jilf,ld'3;,",jj

570

SF.' CHINIL

AI- ALEXANDRIEI

dumnezeiescul Moise : ,<Dumnezeul noslru este toc mistuitot" 613(Deut. 4, 241,inchipuind, socotesc, prin foc, atotputernicia firii nestricdcioase. Si ia seama cA tunderea intru desdvlrgire, adic6. sfir$itul a toatd dreptatea gi curdfia, se face la uga cortuiui. Cdci cum ne-ar putea introduce in Sfintele Sfinfilor numai curdtia 9i dreptatea pdzite de noi, care nu au in chip desdvir;it nevinovdtia gi lipsa de pdcat ? <Cd' cine va ti curat d"e intindciune ?, (Iov 14, 4). Dar ne introduce Hristos, eliberindu-ne fdrd nici o pomenire a rdului gi iertindu-ne tot p5catul. Cdci a intrat inaintemergdtor pentru noi (Evr. 6, 20), netezind intrarea nu Sie-gi, ci celor dinafara ugilor, care au ajuns deJa pe pragul cortului sfint 614. PALADIE: Adevdrat CHIRIT: Cdci se spune cX El ne-a deschis o cale proasp[t5 $i vie. Iar dupd ce se tunde cel ce a ajuns la uga cortului sflnt, gi-gi arde pdrul in foc, "v4 Iu.Q,zice, preotul bralul tript de Ia berbec, o piine Si o turtd, Si Ie va pune pe miinile celui ce s-a fdgdduit Si lulndu-le iardsi Ie va oteri punerc inaintea Domnului. $i va Ii slint preotului, ca Si pieptul despdllit>, PALADIE..DaT ce voiegte sd arate legea? CHIRIL: Bratul e infeies totdeauna de Scriptura de Dumnezeu insuflatd ca chip al celui tare, adicd al faptelor implinite intru tf,rie i piinea nedospitd ca chip al vietii sfinte gi curate; turta unsd cu untdelemn, in forma pldcintei, aratd ceea ce e pl5cut gi dulce. Iar rolul preotului care mijloceSte, il poate atilbui cineva toarte potrivit lui Llmanuil. Deci cel ce a dobindit cea mai inaltd curdtie gi a adus ca dar strdlucit preacuratului Dumnezeu faptele tdriei duhovnice;ti, inchipuite prin berbec, pi viata fdrd patd, inteleasd prin piinea nedospitd, qi dulceafa pldcutd a vietii intru sfinfenie, infeleas5 prin turtd, punindu-le pe miinile sale le aduce lui Dumnezeu, prin mijlocitorul Hristos, Care primegte ca din mind in minX darurile, onorind gi prin aceasta cu cinstirile cele mai inalte pe inchindtorul cu adevdrat sincer.
613. Cind ll simfi pe Dumnezeu ca adevdrat prezent .qi lucrEtor ln tine, nu mai simti nici un egoism, nici un interes egoist ascuns ln tine, nici o aplecare spre vreo patimd uritd. Toate acestea le simti arse de prezenla lui Dumnezeu, ca de un foc, Te simfi diruit intreg Lui, sau cu totul curat in aceastE ddruire. 614. Prin jertfa pi invierea lui Hristos, cei ce vor sd se alipeasc5 de El au ajuns la usa cortului de sus. Hristos e lnlduntru, dar i;i lntinde bratul sau pre' zenta prin Duhul Sfint $i Ia noi, ca sd ne ducd inlSuntru. E Ia Tatdl 9i la noi. Ca om, ca umanitate jertfitd a Fiului e la Tatdl, dar intrucit e jertfd pentru noi ii rdmine mereu in aceastd stare de pledoarie pentru noi, e Si la noi cei de la uga cortului. Uga cortului e acum pdrmanent deschisi. Avocatul care pledoazd e si ln fata judecdtorului, dar e gi ling6 clientul sau. De bratul lui Hristos se vorbegte prin chip in cele ce urmeazd.

r:

INCHINARE

IN DUH

$I ADEVAR

571

De aceea zice cd acestea pe miinile sale cel ce gi-a implinit ,p""ild c fdgdduintd atit de sfintd pi de aiotcuratd, le va da preoturui ca dar al sdu gi rezervat lui, ca gi pieptul berbecului, potrivit cu hotdrirea Iegiuitorului. cdci precum zicem cd brafui e semn'al faptelor din tdrie sau al tdriei insdgi, aga gi pieptul berbecului e inletegerea minfii. pen_ tru cd in inimd gi in piept avem infelegerea. Cdci du"mnezeiasca Scrip_ tur. infdtiEeazS,fdr, deosebire, cind ca chip at -i.r1ii, cind piep-capul tul ca chip al infelegerii. Iar cele sfi'iite si uiuru-ii aduse din mind itr gi bine primite prin Hristos rui Dumnezeu 9i ratdl sint tdria -mind duhovniceascd gi infelegerea, dacS trebuie sd spunem cu adev5rat cd 'u ar putea infdptui sfinfii altfel cere plScute rui Dumnezeu, decit prin tdria duhovniceasc6 gi prin infelegerea cea bund. PALADIE; Bine zici. .HIRIL; gi a poruncit s5 se ia braful fript, c'ci nu primea ca txria sfintilor sd fie crudx pi nerafionald. pentru cd cei ce s-au -r.addruit lui Dumnezeu nu trebuie s& fie repezifi gi aspri, ;;"t ; ," seasc' de o minte violentd, ci s5 se s'eascd s5 inf'ptuiasc' cere are virtufii in chip delicat, lin gi cu multd infelepciune. Numai aga, gi nu altfel vor fi prdcute rui Dumnezeu 9i potrivit Lui spre mincare faptele sfinfilor, de nu vor avea in ere ceva crud gi neprdcut rui Dumnesss 6rE. cdci gtii cd Hristos a numit mintuirea celor ce viefuiesc in curdfie, mincare proprie, zicind sfinfilor ucenici : oEtrem sd mdnlnc o mlncere, pe c*re voi nu o cunoastefi> (Ioan 4, 32). gi ifi aduci aminte ci Dumnezeu poruncind sd se jertfeascd mielur ca ctrip (tipf ar rui Hristos, a addugat zicind: <sd nu mlncali d.in eI ceva crud, nici tiert 'n apd, ci tript Ia tocv (Ieg. 12, g). crud socotesc cd nume$te ceea -----vYwvv\ ce e nepri_ mit 9i greu Ia mistuit. Agadar, poruncegte ca brafur sd fie luat fript, c6ci ceea ce nu e fript indicd ceva ce nu e incd durce, nici bun de mincare, deci din pricina aceasta neprimit. PALADIE.. Foarte subtire pi adevdratd explicare.
615. Dumnezeu <m6ninc6 faptele noastre-r bune>. Tot binere fdcut in crealia Lui venind de la El si fiind ,;l"i;-1""'.iJ"u rept.,ril"; ;;;s;;i;: se adund Cum mincdm noi faptete_ bune-ce-ni;"'f;; 'ii urfii, Uucu.iriil_*.A ete, aqa in El. -;;il "inii nincd Dumnezeu toare faptele nur" le md_ "" "I r" i* ""u cu faptele de rrultumiru artora impreund si a" lirJa ". primiti in El ca autori ai' u""rtoi-iJptli ju"i .udu. Lui. Toti cei ce Ie fac slnt ,ry.0:i.rli-..r"i"pi"r" bucurie' Mai bine-zis te- "simii"iri H;irilr"umanid'gii-Gru-piJiunti"au-ne lor care-r fac pe toti ratdrui- Aceste fapte nu cu Sine .; ;;i;;;" .rua.,-lraii!-'""i,i-,iiut" "r""i; -;;--.;' In bunEtatea Lui. Si ei neasimirate ;;i ;; trebui,e .ra iei ff;;ie prin srnercnie.

*Ti,":l

ti,,p,,rui'n,,"J"-ii..r,"usa intre ;i,,t;':liigi:?fr1"X ere P"tn":,i:ol'bu,"tu

a'
SF. CIIIRIL AI- ALEXANDRIEI

CHIRIL..Se cuvine agadar, sd I se dea lui Dumnezeu cele fdgdciuite pi cele ce le-a promis cineva sd le implineascd fdrd nici o zdbavd, cdci neimplinirea in grabd a acelora, socotesc, ba mai bine Sfinta Scripturd socotegte cd e un lucru din cele mai infricogdtoare gi mai primejdioase. CXci dacd cugetind drept, socotim cd e un lucru din cele mai urite a se face cineva vinovat de minciund, cum nu va fi un lucru cu totul urit sd fdgdduiascd li sd promit5 lui Dumnezeu cevar dar dupd aceea s5-gi calce fdgdduinta ? Agadar, tot cel ce a fdgdduit ceva gi a intirziat sau chiar a refuzat cu totul sd dea, s-a fdcut vinovat de un pdcat. Dar dezleagd de vind pe cei ce nu au nimic al lor, ci sint supugi unei legdturi silnice gi lucreazd sub puterea altuia. cdci s-a scris in Numeri : <^ti a grdit Moise ccitre cdpeteniile seminliitor fiilor lui Isail, zicind r Acesto e cuvintul pe cue I-a poruncit Domnul : Omul care va Iace vreo tdgdduinld Domnului, sou vo jura vreun jurd.mint, sdu va lua vteun legdmint cu privire Ia suIletullui, sd nu-gi calce cuvlnlul sdu. T'oate cite vor iegi din gura lui, sd. tacd. De va tace o temeie vreo ldgdduinld Domnului, sau vo lua vreun legdmint ln caso Iatdlui ei, in tinerelea ei, si va auzi tatd.l ei ldgdduinlele ei .5i legdmintele ei cu care s-a legat pentru sulletul ei ,5i va tace tatdl ei, vor ste toate Idgdduinlele 'ei qi toate legdmintele ei cu care s-a tegat cu privire Ia sutletul i; vor rd.minea ei. Iar de nu va lncuviinla tatdl ei, in ziua in care va auzi toate Idgdduinlele ei gi legdmintele ei pe care Ie'a luat cu privire la sutletul ei, nu vor sta si Domnul o va curdli pe ea, pentru cd. n-a incuviinlat tatdl ei> (Num. 30, t-7). Dar gi de va fi femeia rndritatd dupd lege cu bdrbat, sx domneascd aceeagi lege. Leqdmintele vdduvelor gi ale celor pdrdsite, zice ci vor sta insd in picioare gi fdgdduin{ele lor trebuie numaidecit implinite, supunind totcleauna osindei pe cel liber 9i in afard de jug, de nu va voi sd facd cele fdgdduite, iar pe cel ce nu e a$a, ci e sub alfii pi deci fdrd putinfd de a implini fdgdduinla, 9i deci ldsindu-l pe drept cuvint neosindit. Dar pe stdpini, adicd pe tatil gi pe mama care au aprobat 9i au incuviinfat fdgdduinfele celor de sub stdpinirea lor, ii supune pedepsei, de nu vor vrea sd implineascd cele fdgdduite. Insd pe cei ce nu le-au incuviintat, ii las5 liberi de pdcate. cdci cele ddruite lui Dumnezeu stnt roduri ale libert5fii, nu ale'necesitdfii.

CARTEA A $APTESPREZECEA Despre sfintele sdrbdtori

Despre curdfire, despre fdgiduinfe gi despre preofi, s_au spus destule. Dar la acestea socotesc cI trebuie si se adauge, care e rdsplata de la Dumnezeu pentru osteneri gi ce este aceea spre care 'dzuind oamenii, se vor acoperi de cinstirire cere mai inalte gi vor fi partagi de nddejdea vegnicd ? ?ALADIE: Bine zici, CHIRIL: Cdci se cuvine, o paladie, ca cei ce s-au exercitat in viafa aleasd gi prea cinstitd gi au ajuns ra mdsura unei astfel de viefuiri luminoase, incit sd fie socotili ca cei mai buni, sd se bucure de zile fericite indelungate, prdznuind gi bucurindu-se gi avind drept cd_ petenie a sdrbdtorii pe Emanuil 9i stind tari in naaelai neciintite. PALADIE.. Se cuvine, desigur, e adevdrat ce zici. CHIRIL" Vrei, agadar, sd cercetdm sdrbdtorile in chipul lor din lege gi si descriem_modurile jertfelor din ele, mutind, pe cit se poate, infelesul lor spre adevdr. PALADIE.. Vreau, cum sd nu ? .HIRIL; Fiindcd vdd deci cd infelegi rimpede cd se cuvine sd cercetdm pi acestea, sd cercetdm inainte de toate cind gi pe,ntru ce pricini a poruncit Scriptura cd trebuie sd finem sdrbdtori. cdci in felul acesta cuviniul nostru va inainta drept spre ceea ce se cuvine. $i pe lingl aceasta, nu se va dovedi intocmit fiird megtegug. PALADIE: Inainteazd deci cum voiegti. cdci ne vei forosi in c'hip bogat. .HIRIL; Adu'indu-se odinioard fiii rui Isra' in pustie, sub mun_ tele Horeb' Dumneieur tuturor a dat regea care stabiregte cele ce trebuie sd le facem' $i dupi ce le-a dat nenumdrate porunci folositoare, a addugat zicind: <Trei timpuri ale anurui serbali lvrie,.$i care srnt aceste timpuri, a ldmurit iar'gi : <sdrbdtoarea az,rniror pizili sd o tacefi' 'sopte z,e veri minca azime, precunT ,m-poruncit rie, in \lremee .unii celei noi cd in ; ea ai ieSit clin Egipt. Nu te ""; ;r;;; inaintea Mea d,esert.gi vei 'ace sd"rbdtoarea secerigului primelor ro-

SF. CHIRIL

AI- ALEXANDRIEI

duri ale lucrurilor ta|e, pe care le vei semdna in larina to. $i sdrbdtoarea sfir,tifu,lui la iegirea anului, la adunarea lucrurilor tale, celor din |arina ta. in trei timpuri ale anului se vo ardta toatd partea bdrbdleoscd inaintea Domnului Dumnezeului tdu" (Ieg. 23, 13-17). Spunind : <<1ntrei timpuri ale anuiui se va ardta toatd partea bdrbdteascd inaintea Domnului Dumnezeului tdu>, a ardtat cd se cuvine ca sdrbXtorile Domnului sd le prdznuiascd mai ales cei ce vieluiesc bdrbdteqte ii nu cei ce au cdzut gi au in ei o minte pldpindd gi incovoiatd pururea spre cele ale trupului gi lumii. Cdci partea bdrb6teascd e vrednicd de privirea de sus a lui Dumnezeu, dupd modurile spuse mai inainte. Dar cu folos a poruncit sd se prdznuiascd sdrbdtori sfinte. Cdci trebuia sd le arate celor ce veneau sub autoritatea pedagogiei celei drepte gi intrau sub jugul iui Dumnezeu, cd finta vieluirir celei dupd lege e ca ei se sfirgeasci in desfdtdri qi pofte, se infelege in cele duhovnicegti. Pentru aceasta dind Dumnezeu legea gi dezaprobind prin ea indirect tot ce e necuviincios, pe de altd parte ldudind tot ce aduce un folos, Ei ardtind calea petrecerii qi vieluirii pldcute Lui, a l6sat sd se infeleagd cd osteneala lor va sfirgi odatd in desfdtdri 0{6.Drept aceea cea dintii slrbdtoare e la luna noud. A doua gi vecind cll ea, e cea a secerigului primelor roade. A treia ti cea din urmd e cea de la iegirea anului, dupd ce'am adunat rodurile, in luna a gaptea a anului. Sau nu a spus aqa Sfinta Scripturd ? i PALADIE.. Aga este. CHIRIL.' Agadar, e necesar sd infdlipdm cele proprii fiecdrui timp gi sd ldmurim, pe cit se poate, cum gi pentru care pricini se cuvine sd-l sdrbdtorim. Preamilostivul Dumnezeu a poruncit intii ca fiii lui Israil sd plece din Egipt 9i sd lepede jugul stdpinirii de nesuportat qi sd porneascd spre pdmintul fdgdduinfei. Dar Faraon s-a empotrivit celor poruncite gi a scos cuvint nebunesc impotriva slavei negrdite, zicind : "Nu qliu pe Domnul" (Ieg. 5, 27). $i a afirmat de multe ori cd nu va ldsa pe israeliNi. De aceea a fost ,lovit cu pldgi dese, ce au urmat una dupd alta. Dar fiindcd rdminea incdpdtinat gi cugeta invirtoqat sd se impotriveascd lui Dumnezeu, a slobozit pe pierzdtorul asupra celor intii ndscufi 9i Cel ce are stdpinirea peste toli a hotdrit ca aceia sd moard intr-o singurd noapte. Dar a potrivit de mai inainte ca multimile iudeilor sd nu fie supuse rdului gi sd se afle cit mai departe de mina sau minia pierzdtorului. Aceastd insd nu se putea face cuiva decit prin Hristos, care este viald gi fdcdtor de viaf5, ca Cel ce a
616. O sdrbdtoare inseamnd iegirea din robia pdcatelor, a doua viefuire cele plScute Domnului, iar a treia desfdtarea ce urmeazd acesteia. in

; :

INCHINARE

TN DUH

SI ADEVAR

575

l/

odrirsrit din Tatdr, viafa cea dup6 rile il?. Deci regea a preinchipuit taina privitoare ra El, ziclnd : <A grdit Domnur cdtre Moise gi Aaron fin pdmintul Egiptului, zicind.: Luna aceasta este voud incepdturd a luniror, cea dintii este voud f;ntre lunile anului, Grdieste cdtre toatd aclunarea Iiiror lui Israir, ziclnd.: In ziua a zecee a tunii ocesteia sri io Iiecare cite un n'tiel cre |iecare casd a tud.eniei, tiecare un miel d,e casd' Iar de vor Ii pulini 1n casd, co sd nu tie d.e ajuns Ia un miel, 'n'QlLtQ cu sine pe vecinul sdu ce1 de aproape, dupd. numarur sutleteIor, Iiecare va numd.ra huisi cili fi slnt d.e ajuns Ia miel. sd fie mielul desdvirgit, parte bdrbdteas;cd,d.e un an. Din miei gi c)in iezi sd_r ruari osjsd'J pdstrali pind fin ziua a patrusprezeceQ Q lunii acesteia. ,si sd_/ lunghie toatd muJlimea adundr'ii tiilor rui Israil cdtre seard. ^fi sri io clin singe gi sd pund pe amindoi stirpii si pe wagul usii, in caserein care ir vor minca pe er. gi sd mdnince cdrnur,i in noaptea aceasta tripte ln Ioc $i azimd cu ierburi emere sd indnince. sd nu mlncali d.in ele erude, nici liert frn apd, ci tripte frn Ioc i capul cu picioare,fegi cu ntdruntoiele. sd nu se /cse d.in e,r plnd a ai.oui',;. i os crin eI sd nu sldrimali' Iar eere ce vor rdmlne crin eI pind a d.ou. zi, in toc sd re ndeli' $i oso sd-r mlncali pe eL ",i tiu ntijloacere,oo"tr" ineinse, inedlldmintele 'oasfre in picioarcIe voastre 6r toiegele voastre in miinile vocslre' sj sd-l mincali in grabd. Este poscha Domnu.ui. $i voi trece in noaptea aceasta prin pdmSntur Egipturui gi voi lovi pe tot cer intii ndscur rn pdmlntur Egipturui d.e Ia im pind Ia d,obitoc si osupro tuturor dumnezeilor Egiprurui t,oi Iace rdzbunare, Eu . D >mnur' $i va Ii singele semn vou-d. in casele, pe ccse/e voastre, in enre veli Ii voi si voi vecrea singele ^5i vri voi acoperi pe voi,gi nu 'a veni intru voi ltdtaie co sd vd piardd, clnd voi .ovi in pdmintul Egiptului' $i 'q Ii voud ziua aceasta pomenire gi o veri serba pe ea frntru toate generafi,e voastre, tege vegnicd sd o serbali pb ea. gapre rile azime veli minca, si ctin ziua intii u"yi ,"oat"l" "rr" dospir din cosele vocsrre. T'ot cel ce 1.'o mlnca dospit, din ziua intii pind 1n ziua a $aptea, sullerur acera se va pierde d.in lsrcil. gi ziuainlii se vo numi sfinld, gi ziua a saptea numitd stintd va Ii voud. Tot lucrul de stujbd sd nu'/ Iaceri in ele, decrt numqi ceea ce se va face d.e liecare suIlet, aceee sd se locd de voir, (Ieg. 12, l_16).

*, spunem cere cuvenite ? cSci vom sd *.to.Yt:^",111i:^:il:t::0. da astfel pr'ej

toateacestea am5nunfitr de aproape, t ei u E d P r u d p ( ) ,

de gindire infelep-

617. Fiul lui Drrmnezeu e Cel D.eci 9i Er e viata prin-excel.entd. odrEslit-din-Tat6l,. obirgia prin fire a vielii. H-;;;ada. ca viala prin fiie nu e rard rod_ nrcle, Du e uscatd, stearp6. DacE ar fi ala, n_ai mai fi viatd,

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

fiior gi le vom face cunoscute drepfilor, dup5 cum s-a scris (Prorr. 9, g). Fiindcd vor adbuga gi ei cele de la ei gi vor fi cu muit mai buni. PALADIE; Voiesc, fdrd indoiald. CHIRIL; Agadar, taina lui Hristos se ivegte la inceputul anului gi in luna dintii. Fiindcd timpul in care a venit Mintuitorui nostru ne-a fost un veac nour mutind toate spre mai bine qi prefdcind in zidire noud ceea ce se invechise, imb{trinise qi ajunsese aproape de pieire. Cdci <cele 1n Hristos sint zidire noud i. gi cele vechi au trecut, iatd toate noi s-au fdcut> (II Cor. 5, l7l. Deci gi noi du mai viefuim in chip mozaic, ci am fost trecufi mai degrabd ia viefuirea evanghelicd, clat fiind cd Hristos ne-a innoit pe noi prin Duhq| 6t8. PALADIE: Drept ai zis. CHIRIL: $i fiecare ia mielul gi se adun6 mesenii ca o mulfime Ailr-o singurd. casd. Cdci gi noi, fiind impirfiti, prin faptul cd existdm prin fire cite unul, ne-am adunat in unitatea cea duhovniceascd. intru flristos. Pentru cd un suflet este in noi gi o inimd. $i cei junghiat e din oaie. E din oi, pentru blindetea gi nerdutatea neasemdnatd a Lui; gi pentru puterea Lui de rodire. C{ci "ca o oaie spre junghiere s-c oclus pi ca un rniel Idrd de glas lnaintea celui ce-I tunde pe eI" (Isaia 53, 7). $i e miel, pentru cd S-a junghiat pentru noi qi pentru pdcatele noastre S-a dat, dupd Scripturi (I Petru 3, 18 ; Ioan 2, 2). Cdci se jertfegte pentru pdcate, dupd lege. $i mielui e desivirqit gi parte bdrbdteascS. Desdvirqirea indicd sau libeftatea de orice patd gi vigoarea gi sdndtatea (cdci fdrX patd e Hristos ti liber de orice patimb), sau desf,virgirea cu adbvdrat. Pentru c5 atotdesdvirgit este Emanuil, avind de la sine gi prin fire cele prin care este Dumnezeu. Iar partea bdrblteascd inseamnd cd e conducdtorul tuturor. Cdci partea bdrbdteascX e totdeauna conducXtoare, iar partea cea femeiascd e pretutindeni in rindul al doilea. $i se ia mielul din ziua a zecea a lunii. Dar se jertfegie in ziua a patrusprezecea cdtre sear5. Cdci nu s-a ardtat de curind taina lui Hristos, nici nu s-a fdcut cunoscut5 prima datd atunci cind au socotit iudeii cd il pot batjocori. Ci cunogtinfa patimii Lui a fost cu mult mai veche, grdind-o sfin{ii de mai lnainte 9i strigind-o legea 9i taina ei inchipuind-o de rnai inainte Sfinta ScripturS. Agadar, arn avut la noi Mielul prin preqtiinfd, pind nu era junghiat, dar qtiind cd va fi
618. Hristos vine la lnceputul unui veac nou, sau Ia inceputul veacului pou prin excelenti. El e Omul nou, qi din El se innoiegte tot omul prin Duhul Lui de viatd Fdcdtor. Aceasta se simboiizeazd prin faptul cd El se nagte l,a inceputul anului. Iar venirea lui Hristos era preinchipuitd ln legea veche prin sirbdtoarea din luna Nisan (Martie), care era prima lund a ,anului.

;i
INCHINARE TN DUH SI ADEVAR

,i

r E
f aH: '
'i

juttghiat spre sear5. Cdci moartea tui Hristos s-a sdvirgit in ultimele timpuri ale veacului, c'ind timpul era aproape de apus 6te. $i se junghie de toath mulfimea, fiindcd pentru toti a murit, ca sd gtie aceptia aducind mielul pentru mintuirea lor, c5ci cu pref au fcst rtiscumpdrali gi nu sint ai lor, ci unul pentru tofi a murit, ca cei ce viefuiesc sd nu mai viefuiascd lorugi, ci Celui ce a murit 9i S-a sculat pentru ei (II Cor.5, 15)620, Cdci deoalece pentru pdcatele noastre S-a dat, se spune cd pentru noi a murit. $i de aceea noi sintem cei ce-L junghiem. Cdci cei pentru care a murit, aceia sint ln chip necesar pricina patimii Lui, chiar dacd aceea s-a sdvirgit prin altii 621. Iar cd stropirea singelui mintuiegte pe cei un$i, a ardtat indatd, spunind sd se ungd cu singele intrdrile caselor, adicd stilpii gi pragurile ugilor. Cdci taina lui I-Iristos face cu neputinfd intrarea morfii. Deci gi noi, odold ce-em fost un,5i cu scumpul singe, vom fi mai presus de moarte $i vom disprefui stricdciunea, netemindu-ne de pierzdtorul. Cdci ne izbdvegte singele viefii, adicd al lui Hristos 62. Dar cere sE se ('onsume cdrnurile mielului intr-o singurd noapte. Ctci unut cu adevdrat este timpul patimii gi odatd ce-a murit, nu mai moare ; dupd clrm s-a scris, moartea asupra Lui nu mai domnegte. Cdci CeI ce a murit, pdcatului a murit oclatb; iar cel ce viaz6, viazd lui Dumnezeu (Rom. 6, 9-10). Iar cdrnurile sint fripte $i se mdnincd cu piini nedospite 9i cu ierburi amare. Frigarea indicd desivirgirea lui Emanuil prin patimi 623. Pentru cd trebuia, zice, ca pe conducdtorul mintuirii noastre sd-L desiivirgeascir prin patimi,r (Evr. 2, l}J. Iar mincarea cu azime gi ierburi amare, zugrdvegte prin ghiciturd, cd va trebui ca gi noi, cdrora ni se
619. Clnd a venit Hristos ti S-a jertfit pentru noi era aprodpe de sfirpit timpul. Prin inviere a inceput eternitatea pentru pirga umanitdfii noastre in Hristos. $i aceastd eternitate a ptrtruns ln parte gi ln noi qi inainteazd pind a coplegi timpul in care ne mai afldm. 620. Rdscumpdrati de Hristos, am fost sco;;i din rnoarte $i ar crn in loi viafa ciin Via|a dumnezeiascd la care a ridicat umanitatca Lui. Pini eram in rnoarte, erarn ai nogtri, sau ni se pdrea cd sintern ai no;tri, in rca.litatc iiind ai celui rdu. Acum dacd trdim e viafa din Dumnezeu, sintem ai Lui, sau sintem ai Lui dacd trdim din viata Lui, care se afltr in umanitatea lui Hristos ca in pirga noastrE. $i cie'abia fiind ai lui Dumnezeu stntem ai nottri, pentru c{ sintem liberi, nu robi pdcatului tiranic. De-abia aga trdim viafa omului realizat, sau in continuE realizare. l)e-abia a9a trdim viata in iubire. Iar" in iubire c libertate, e bucurie. 621. Dacd n-am fi fost robi pEcatului, u-ar fi trebuit Si moard. Piicatul nostru e pricina mortii Lui. 622. Singele lui Hristos e purtAtor de viatd adeviratd, nesupusd coruptiei pi morfii. Cici in El e puterea ipostasultti dumnezeiesc ai elanul dragostei jertfelnice. 623. Omenitatea lui Hristos s-a ridicat prin moarte la treapta superioar{ mortii si afectelor ireproqabile. Aceasta e cles6virqirea lui Emanuil la care a ajuns suportind patimile ca sd se ridice deasupra 1or, prin tdria spiritualS care luu s-a ldsat incovoiatd prin durerile mor{ii spre grija de Sine, ci a rdmas in dragostea de Dumnezeu. De aceea nici la cei uniii cu El nu mai intr5 moartea,
3? _ Sf. CHIRIL

fir
li

SF. CHIRIL

AL ALEXANDRIEI

[ir

oferd Hristos spre impdrtdgire, sd ne instrdindm de aluatul spiritual, adicd de rdutate gi viclenie, gi sd iubim cit mai mult.a suferi pentru iubirea fafd de El gi a suporta osteneli, p5gind pe urmele Celui ce a mers pentru noi la moarte. Cdci indemnindu-ne la aceasta, zice : oNu este ucenicul deasupra invdfdtorului, nici sluga deasupra stdpinului sfra" {Matei 10, 24). <<Dacdpe Mine M-au prigonit, $i pe voi vd" vor prigoni ; dacd pe StdpinuJ casej L-au numit Beelzebul, cu mult mai mult pe slujitorii lui> (Ioan 15,20; Matei 10,25). Apoi legea opregte sd se mdnince mielul crud gi fierf in apd, degi, socotesc, cd nimenea nu l-ar fi mincat crud, chiar dacd n-ar fi spus legea. Deci indicd prin ghicituri cd taina lui Hristos nu e nici de lepddat din pricina mdrimii minciunilor, nici de amestecat cu apd 9i de inmuiat. Poelii gi scriilorii vestifi ai eliniior pi inteleptii lor in ce privegte cuvintui, descriind orgiile zeilor lor, u:int, cu neruginare gi aicdtuiesc povegti crude gi neprirnite de mintile oamenilor Si avind in ele mult6 apd. Cdci au ndscocit preacurvii Si iubiri de ale femeilor gi stricdri de adolescenfi 9i tdieri ale pdrtilor de rugine gi prefaceri de fecioare in arbori $i pe lingd acestea, alte mituri gretoase gi urite. Dar cele in Hristos sint toate adevdr, toate 1r.gor de primit Ei bune de mincat cu mintea, negi qvind nimic moale gi apos 624. conduc mai degrabd pe cei ce voiesc sd infeleagd la buna cuviintd in loc Sd-i lase in voluptdfi pi ln poftele cdrnii, ca poveptile reci 9i imbdtrinite ale elinilor. Intelegi, deci, limpede ceea ce spun. PALADIE: Da, desigur. CHIRIL: Iar cd cel ce s-a fdcut pdrtaS de Hristos prin impdrtdgirea de sfintul Lui trup gi singe, trebuie sd aibd 9i mintea Lui qi sd iubeascd sd treacd gi prin izbinzile Lui, lduntrice, a ardtat prin faptul cd spune cd acela trebuie sd mdnince capul impreund cu picioarele gi mdruntaiele. Cdci oare nu au spus despre cap cd e chipul mintii, iar despre picioare cd indicd pdqirea.dreapt5 prin fapte ? Iar mdruntaiele nu sint cele dinlduntru gi ascunse ale celor jertfite ? PALADIE.. S-a vdzut cd aga e drept sd se cugete. Dar spune-mi c este mintea Jui Hristos, ce e pbpirea gi ce sint cele ascunse ? CHIRIL; Mintea lui Hristos std in a cugeta numai cele care privesc la siava lui Dumnezeu gi Tatdl gi in a voi sd impiineascd cele plXcnte Celui ce L-a ndscut. "Cdci M-am pogorlt din cer, zice, ru ea sd
624. Povestile despre desfrlndrile zeilor ii aratd cd nu sint zei, cd declararea Ior ca zei e o minciunE. Prin raceasta nu contribuie la explicarea existentei, nu s.rtisfac mintea care cautd o astfel de explicare gi nu-i gdsesc sens decit lntr-un Dumnezeu mai presus de legile legate de lume qi d9 Patimile cdrora se .supun rlsor oamenii. De aceea numai grdirea clespre un astfel de Dumnezeu o gdsegte mintea ca ader'5ratd.

INCHINARE

IN DUH

ST ADEVAR

Iac voia Mea, ci vcsia Celui ce M-a trimis pe Mine, (Ioan 6, 3g). Aceasta hotdrindu-se sd o cugete gi sd o facd dumnezeiegtii ucenici au spus limpede : <Ier noi avem minteo. lui Hristos > (r Cor. 2, 16). $i de aceea invdfau sd se spund in rugdciuni : <Tatal nosrru care esti 1n centri, stinleascd-se nuntele Tiiu, vie impdrdlia Ta, Iacd.-se voia Ta, precum in cer si pe pdmint> (Matei 6, g-13). vezi cd fdcindu-se dupd chipul ]ui Hristos 9i de un cuget cu El, afirmd clar cx au rnintea Lui ? Aceasta socotesc cd inseamnd mincarea capului mielului. Iar drumul lui Flristos sth in faptul de-a fi suportat cu vitejie, moartea gi a nu fi f.git de ea, ca sd mintuiascd, precum zice pavel, pe pdcitogi (I Tim. 2, IS). Deci se cuvine ca gi noi sd fim pregdtifi spre aceasta gi gata sd ne chertuim viafa cea.in trup pentru frafi. De aceea a zis unul dintre sfinlii ucenici : l/ristos pd.timind.pentru noi in trup, $i voi sd vd inarmali cu acerasi gind pentru EL $ petru 4, r): Iar Pavel ceartd pe unir, zicind : opentru ce plingeli intristind. inimq Mea? Cdci eu sint gate nu numai sd md rog, ci gi sd mor pentru Domnul nosrru lisu,s Hrisros> (Fapte 2r, r3). gi lnsugi Flristos poruncind sd se meargd pe urmele Lui, zice : ocel ce nu ia ctucea ,sa in tiecare zi ca sd urmer,e Mie, nu este Mie vrednic> (Matei 10, 3B). Dar li altfel pdgirea qi calea lui Hristos e sfintd peste tot pi prin toatd virtutea. Iar prin mdruntaie sd infelegi raliunea ascunsd gi invdluitd in El. cdci Unul Ndscut fiind, Dumnezeu dupd fire gi nxscindu-se clin Dum-. nezeu, S-a fdcut trup gi S-a sdldgluit intre noi gi fiind chip qi ase; mdnare a celui ce I.-a nxscut, S-a pogorit pe sine spre golire 9i spre chip de rob. Drept aceea sd primim in sufleteie noastre nu numai cele omenegti gi clin afari ale lui Emanuil, ci umplindu-ne mintea 9i cu mdruntaiele insegi, aclicd cu tainele cele ascunse, sd avem hrana cea
bund duhoyni6g65gi 625.

ti lt

I I

A spus apoi sd se consume mielul in aceeagi singurd noapte, nerirminind nici o rdmiigifd pentru a doua zi dimineata. $i nu lasd sd se zdrobeascd nici un os. primul Iucru inseamui cd in veacul viitor Hristos va sfinli gi binecrivinta in alt mod pe cei ce se vor ddrui Lui prin credinfd qi sfinlenie gi nu-i va hrdni iardgi cu trupul Sdu, nici
. 625. Hristos c Fiul lui Dumnezeu cel coborit la intrup,area ca om. Aceasta irrseamnd ci in umanitatea ardtatd a Lui e ascunsd Dumnezeirea. cdci Et n_a lepidat prin coborirea aceasta Dumnezeirea, cum ziceau chencticii protestanti - germani din sec. xIX. El a iuat un mod cle-a ardta Dumnezeirea iui ln cele omenesti. Dar ce este in El insugi ca Dumnezeu, e cu neputinfi sd cu_ noagtem. Nu inlelegem in_ concret nici putinfa Dumnezeirii de-a se ardta in cele omenegti. In orice caz existd o anumitd corespondenld intie nrodul tle-a fi al tui Dumnezeu 9i modul cel mai inalt de-a fi al omului, chiar dacA intre nivelele lor c s t e o n e g r i i t d < i i s t a n l i ,c a r e n u e s t e e g a l 6 c u s e p a r a t i a .

I I t.
I
2

SF. CHIRIL

AL

ALI'XANDRIEI

nu va face vii cu singele SXtl, cta 9i acnrll dat fiinclcd moartea se va , fi desfiinlat gi stricticiunea se va fi dezlegat, va fi un mod spiritual de sfinfire 626.lar al doilea lucru, aclicd trebuinfa de-a nu se zdrobi nici un os, ne indaamnd sti ne ginclim lo Hristos ;i ne lnduplecd sa urmdm cuvintele grbitorilor de Drtmnezeu. Ceci dumnezeiescul Evanghelist, referind porlmca in chip trupesc la l{ristos, zice : "Nu i'art (Ioan zdrobit ostaqii fluiertle, ca sit se plineasc5 ceea c'e s'a scris>> 19,33-36) $i mdnincd mielul cu mijloacele incinse, . cu picioarele incdlfate qi avincl toiege in tniini, 9i,. simplu vorbind, afiindu-se in infdfiqarea ceior ce obiqnuiesc sd plece la drum, $i aceasta, pe bunb dreptate. Cdci ne vom imp5rthli de Hristos in chip sfint 9i curat, de vom fi gata de-a ne muta spiritual Si oarecum grdbifi sd ie;im din imprdEtierile acestei lumi gi rir,'nind sd trecem ia tot ce e buu' Pentru cZrnu ne-am obignuit sti zXbovirn in cele rrremelnice, ci alerghm cu bdrb6fie la cele necldtinate gi statornice. $i despdrtinCu-ne de necurdtiile trupegti, ne ridicdm la frumuselea duhovniceascd, aducindu-tle aminie de Hristos, Care zice: "Sculati-vd, sd mergem de oci, (Ioan 14,31). Pentru aceasta iau, cei ce mdnincd mielul ca chip (tip) al lui Hristos infS627. tiqarea cuvenitd celor ce obignuiesc sd plece la drum Pe lingd aceasta,trebuie sd se mdnince in grab5. Pentru cd e pasca Domnului, adicd trecere, sau sacrificiu pentru trecere. Cdci venind timpul, in care trebuie sd trecem de la rdutatea lumeascd la sdrrirsirea celor pldcute lui Dumnezeu, dacd n-am face ac'easta in toatX graba, ci am intirzia gi ne-am iSsa retinuti de cete vechi, ca unii ce sintem lipiti incd de cele rele, cum ne-am face un lucru din cele mai primejdioase ? 62E.De aceea zice dumnezeiescul Pavel : "Alergali ca sd apucafi" (I Cor. 9, 24\. Deci trebuie sd mergem spre impdrt5girea de I{ristos prin credintd, cdlcind peste toatd zdbava, nel.lsindu-ne impie' dicafi de nici o gor'diaid, ci cu toatd graba. Cdci numai aqa vom trece de la pdcate la indreptare, din rnoarte ia viald, qi ptergind uriciutrea robiei, vom dobindi harul strdlucitor al inlierii 62s.
626. ln vcacui viitor nu se va primi Hristos cu trupul :7i singt'lc Slu, cdcr atunci nu se va mai minca si bea trupeste nimic, tri:rnaiexistind i:oruptibilltatea de acum a trupului nostru. Hristos ne va sfinti tntr-un mo(l spiritual, nefnleles de noi acum. 627. Ne impdrtdgim de tr upul Ei tle slnqele lui Hristos, nu ca unii ce sintem hot6riti sd r6minem ln ceea ce sintem, ci si ne ridlcEm la ceea ce este Hristos insusi dupd invierea Sa. 628. Trebuie sh ne impdrtdgim de Hristos cu vointa de-a ne trece imediat r l e l a f c l u l v i c l u i r i i c l c p i n d t r c u n t ,l a o . r t t a m a i i n a l t d , n r ' a i c u r a t d . 629. Ne imp{rtdsim de Fiul Care S-a fdcut om rhmlnind Fiul dttnne'zelesc, cra sE ne facem si noi fii, seru dumnezei dupd har, rdmininrl oameui dup,1 nattlri.

INCHINARE

IN DUH sI ADEVAR

581

PALADIE.. Foarte bine ai spus. .HIRIL; Acestea fiind astfel pdzite gi duse la capdt, potrivit cu porunca Legiuitorului, spune cd va trece gi va inconjura tot pdmlntul egiptenilor 9i va piercle pe cei dintii ndsoufi gi va face rdzbunare asupra zeilor egiptenilor, adic6 asupra a tot cel indlfat gi riclicat ra ei ti atezat pentru marea lui stare intre cele de inchinat, pedepsind o ' astfel de socotintd invirtogatd gi dezordonatd gi o ingimfare aga de mare' Dar a fdgdduit cd 'a acoperi pe fiii lui Israil, ale cdror praguri vor fi unse cu singe. Cdci aceasta a numit-o semn ar legdturii (fami_ liaritdfii) cu El. "Cd. voi veclea, zice, semnuI 6i vd voi ac.operi pe voi>> (Ies' 12, l3)' pentru cd pornindu-qi Dumnezeu urgia gi minia asupra a tot cer indrfat gi mdret, dup. cuvintur prooro"itri (Isaia 2, 12) gi osindind la moarte..pe cer nelegiuit gi pe cel ce n-a incetat sd disprefuiascd credinfa fafd de Er, nu 'Jor scdpa gi nu vor fi ferili de peleapsd decit cei care au fost pecetluifi cu semnur cer bun gi au fost stropifi ctr singele lui Hristos. cdci auzi-L ce zice : nAmin, a.min zic voud, cer ce mdnincd trupul i\,teu Sj ltea singele Meu are viqlfi vegnicd gi "d.in lc judecatd nu va veni, ci s-a mutat moarte ra viard. Iar cer ce ntl ctede nu ve ved.ea vnfe, ci minia lui Dumner", orupro 1ui, (Ioan 6, 55 ; 5' 24 i 3' 36)' Agadar, cei sfinfili prin aceea cd s-au impdrt'git de Hristos in modul tainic, ri au iort .rrrgi cu singele cer sfint, vor fi piirtagi 'iefii vegnice ri prieienj gi cunoscufi ai rui Dumnezeu 9i ratdl ;i biruitori ai morfii. Apoi le porunce'cte sd se sileascii sd pdzeascd cere cu privire Ia acesta in veci. cdci nu vom inceta sd prdznuim intru Hristos, inrdtttrind aluatur di' hotareie noastre, adicd din tot pa-irrtur in care 'e vom face petrecerea. pentru c5 cei chemafi prin credinlh ,a indreptarea lrri' Hristos, praznuim cluhovnicegte, nu trebuie sd o facd aceasta in aiuatul rirutdfii si ar vicreniei, ci curdlind mai degrabx .aruatul vechi, . Fidse preschimbe spre mai bine gi sd se arate ca o frdmintdturd noua, crt tot neamul $i cu toatd casa gi cu tofi di' locul acela. prin aceasta se (indicii) aratd cd mare gi nennm5ratd e mullimea cnrrioasd a celor ce au primit credinla. Iar ziua cea dintii a sdptdminii a spus c5 trebuie sr] se numeasci sfinid ; si sfintii va li numitd 9i a gaptea. prin aceasta regea a ardtat cred' cd timpur de ra inceput al vietii omenetti, cer in Adam, protopdrintele neamului, era sfint, pind ce acera nn a cdlcat ceie ri'duite ""t*lit poruncile clumnezeie;ti.Dar cu mnlt mai sfint e cel :'*j " tmbrdcatii*rotlurile r;rrrriirii simtirii orne,,erri ri fi;f;"a$Tl;"",\";r".rl :r;"L "ot sE primim iii ui'itl'iir""'1T'.imlirite iun'oi.i* aceea$i rrragoste nr*,,.lrJjlllttJ ,:,|'

SF. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

din urmd, adicd cel in Hristos, care este Adam cel de-al doilea, care reface neamul, ridicindu-l din ceie ce i s-au intimplat intre timp Ia innoirea vietii, in duh. $i se poruncepte ca in ziua a gaptea sd se odihneascd (sd o sabatizeze), oprindu-se de la orice lucru. Cdci se cuvine, pe drept cuvint, celor ce-au intrat in odihna lui Hristos sA se retind de aci inainte de la orice faptd trupeasci pi de la strdduinfele pdminteqti 9i de la um- . blarea de$artd, silindu-se sd implineascd mai degrabd numai acelea ce duc spre viata cea nepieritoare 9i spre cele ce-i fac cuviogi 9i sfinfi. Cdci precum ne scrie inteleptul Pavel : nCel ce a inftat in od.ihna Lui, adiCd a lui Hristos, s-d odihnit ti el de lucrurile [ui, ca 5i Dumnezeu de a/e ScIe, (Evr. 4, 10). PALADIE: Asa e.ste. CHIRIL: Aga ne-a poruncit cuvintul dumnezeiesc:Iar dumnezeiescul Moise explicind Israelifilor ceea ce s-a poruncit, a zis : "Mergind Iuali-vd voud. un miet dupd rudeniile voastre 6i ierttili Pasco. $i luafi un mdnunchi de isop ti intingind in singele de lingd uSd puneli pe pragul ti pe aminctoi stilpii ctin singele care este lingd u$d. lar voi sd nu ieSili nici unul din uga casei voostre pind dimineafo' $i va ftece Domnul sd Joveoscdpe egipteni 6i vc vedea singe pe Wog 5i pe amlndoi stilpii qi va ftece Domnul la uqri li nu va ldso pe pierzdtorul sd intre in casele vooslre> (Ieg. 12, 2I-231. Prin porunca de-a se iua mielul dupb casele pdrintegti sau rudenii cred cd se indicd unitatea legdturii duhovnicegti in credintd 9i cugetare. Cdci nu vom serba impreund cu cei ce s-au hotdrit sd cugete ' cele pieritoare, nici nu ne vom impdrt5gi de jertfa sfintd 9i de viatrd fdcdtoare cu cei ce s-au obisnuit sd se impdrtdgeascd de cele strdine de ceea ce e drept gi adevdrat, ci cu cei ce cugetd aceleaqi cu noi .:i ne slnt truli in unitatea duhului gi in aceea$i ueclinId62eb. $i cu bun rost se unegte isopul cu singele mielului. Iar infelesul acestui lucru, il vom spune pe scurt. Isopul, Paladie, se spune cd este o iarbd Si medicii o admird ca avind insugirea generald sd topeascd necurdfia din rndruntaie 9i sd reducd cu totul inflamafiile crescute,
629 b. Nu e pldcut si stai la masd cu cei ce nu cugetd ca tine. Cici masa comuni e un prilej de manifestare a prieteniei, a bunei intelegeri, a unitdtii suflete;ti care bucuri pe toli. Deosebitd bucurie e masa l,a care se intilnesc toli ai casei, toti cei inruditi. Cdci ia o masE igi comunici r)amcnii iubirea intre ci, ardtatd ln acelagi fel de a cugeta. O masd la care se nasc discutii contr'ariictorii nu e deloc plicutd. Cu atit mai mult se cere de la o masd sfintd, menitA in moci deosebit sd ire uneascd in iubire, unitatea in cuget. Iar cea nr,ai sfint6 masi, menitd sd ne uneascd in cele mai adinci infelegeri ale existenlei este masa la care avenr (lrept mincare pe llristos. Dar cci ce nu mdnitrcd impreund, ^sint in dezacord chiar in privinta ,a ceea ce mdnincd ; cum ya mai fi Sfinta Impdrtiganie prilej de bucurie pentru unitatea lor in credinti ? Ea va fi mai mult prilej de vrajbd.

TNCHINARE IN DUH sI ADEVAR

5'83

datoritd vigoarei cdrdurii naturale ce se afld in el. Deci s-a unit, precum am spus adineaori, singeie cu isopul, ardtindu-ne incrirect prin acest chip cd scumpur singe al rui Hristos ne izbdvegte pe noi nu numai de stricdciune, ci gi de toatd necurdfia, ur"rr.r, ;;l;;;;.;; ;;

ff

jnXr:,

ne rdcim prin nepdsare, ne face mai ci degrab, fierbinli

r I

Iar cerind legea celor ce:au mincat mielul sd gadd inlduntrui u;i_ lor, prin aceasta ne aratd cd e necesar gi forbsitor ceror ce s_au i'vrednicit odat' s5 se impdrtdgeascd de Hristos, sd-gi tind viafa intru sfinfenie neclintitd, necldtinatd gi statornicd, ca sd nu fie pierduli impreund cu egiptenii, iegind din case. Cdci nu trebuie sd ne incroim cd tot cel ce face parte crintre cei ce s-au sfintit, avind virtutea ca p3 ., casd, dacd iese din slinfenie, va fi pierdut impreund cu ceilalli Si va fi supus pedepseior ca.e vin peste cei ce suferd de o triard neinfrinatd gi de nevincrecat630. De u"""u gi dumnezeiescur cintiire! zice : <sd nu pierzi impreundcu cei necred.incio.gi sufleru I meu si cu bdrbarii singiuriror, in are crfuot' miini sint necheptdrile,viara meo, (ps. 25,g). Dar privegte curn zice : *sd nu iesiri din usa cosei voos tre pini dimineala'. slinta Scripturd aseamdnd cu noaptea veacul de fat' ; trar ziua agteptatd va fi veacul viitor. cdci fericiiur pavel vdzind veacul de fafir coborindu-se spre s{ir'it gi veacul viitor apropiat, ba chiar ra usd' a strigat, zicincr: oNoaprea a inaintat, iar ziuQ's:-0 upfopioi. s:i Iepdddm, asacrar,Iapiele intunericului ;i sd imbrdcdm armele .uminii, sd umbldm cu bund cuviinlci co ziua)) (Rom. 13, 12-_13). Deci cuyintele "pind dimineafa, inseamnS toatd viafa, pin' se va ardta timpul viitor. Dar cum o putem face noi" aceasta? La sfirgitur viefii fiecdruia, a gi intrat veacul viitor, clacd este adevdrat cd cel ce a suportat moartea s'a indepdrtat de pdcat, <cdci Dumnezeu a incuiat in u''a Lui 'iara lumii, dupd cum s-a scris, (Rom. 1I,32),9i e pdstrat pentru -:;;:; juclecata lui Hristos. cdci cum a ruDL uruLr r'a fost cind l-" aprcat f:::i:"t mOartea, a'a Se ira infiitiga cSr. Si
rTpdrtd$anie trebuie ".:,,%,{:}"?: sd ne cresptirlim cle cei cu !!1'fi1,i,fi,".1j,!i i.i."'il.h'i:f :ff#tfn}t'ii1",'" eicisi 630' Nu numai inainte cte sli,ta

'H!i,i.,, I*'"";:"$'.,ft:l*" :^-:i,rlt"i"il"ri#li'X'noaptea "]"".&:"tilii,,i"Tl-i:i c'mun, aL in -adici ,l; f;"l"fj;r,*Xr,.:,H

viitoare,sau pind se lumineazd tbuti "i"iiiu-la invierea de obste.

rii ;t,Tryi:: :;n*ri:,1 il';t';i"f;:ix;,1,o".1"'""uu llyi:iltrittri sq=fqii1,"f6y -:t" 11, :'"1,:,1' . trupu,ui i:fi

ilJ'1?;,"0'i,"u"T"' ,I"'"lll;"':,:i "l"=tf,t',:'n"\ll':f ,si:,#f'!:%,7 ;l[ii*=H

584

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

PALADIE: Infelcg ce zici. $i foarte drept este cuvintul. CHIRIL; Astfel li s-a inchipuit celor de odinioard taina lui Hristos' junghiindu-se mieiui in timpul in care a suportat 9i Emanuil cu adevdrat junghierea pentru viafa tuturor, De aceea scrie 9i dutnnezeiescul Parrel'. .,PaStiIenoslru pentru noi s-a junghiat, Hrislos, (I Cor. 5' 7). Dar porunca dumuezeiasch a spus sd se sdyir;eascd ceie sfinte 9i in Iuna a doua pi sd se implineascd gi atunci rinduiala sdrbdtorii, dacS vreo piedicd silnicd ne-ar impiedica 9i ne-ar opri sd implinim in luna dintii cele poruncite. Voieqti deci ca, dupd cc \iom reda cuvintul duntnezeiesc, sd spunem cele cuvenite gi despre aceasta? PALADIE: Foarte mult. :HIRIL; Agadar, s-a scris in Nurneri: <,$l a gtuit Domnul catte Mojse in muntele sinoi in anul ai <)t;ileu, dupa ce au ie;it ei clin Egipt in luna intii, zicind: Spune sci scivirqecscci fiii luj Isrcil PaStiIe zi Ie vremea so. ln a pcrtrusprezeceQ a lunii dintli spre seord sd'| taci lui qi dupd rincluiala /uj sd-l faci. $i a grdit la vremea sa. Dupii legea Moise tiilor lui Isroii sd facd Paqtile incepind din ziua a patruspre' zecee a lunii dintij in pustio Sinaj. Precunt a poruncit Domnul Jt-ti Moise, dtd ou tdcui iiii lui Israil. ,$i ou venit bdrbalii care eIaLt ne' de curali pentru cd se rrfinse^serd om molt $i n'au putut Ioce Pa$tile otr venit inaintea lui Mojsc Si Aaron 1n ziuo ocee1 in ziua aceea. $i ti au zis bdrbalii aceia cdtre eI ; Noi sintem necutali pentlu cd ne'am afins de mort. Drept aceea sd nu ne tipsim de-a aduce Domnului dorul Ia vremea so intre liii lui Israil. $i a zis Moise cdtre el : Stali aci tj voj auzi ce va porunci Dontnul pentlu voi. $i a grdit Domnul cdtle Moise, zicincl; VorbeSte tiilor |ui Israil, zicind: Oricine va' li necurat pentru cd s-o ofins de om mort, sou fiincl Ia drttm lung, sau intre neamurile voastre) \;a tace PaStiIe Domnului in luna a doua, in a p1tr1sprezecea zi spre seOrd o \ior Iace. Cu azine qi cu ietbuti amare il t'or minca noaptca. $i nu vor lcisa din el pind a doua zi qi os nu vor fringe din eI. Dupd. Iegea Pa$telui sd'| tacd. Iar omul care va Ii curat si nu va Ii Iu drum lung ,yi va lntirzia s(t Iacd PaStile, se vo pierde sulletul acelrt din poporul lui, cd n-o cdus Dctmnului clarul Jo vren?eo sa. Pdcatul sdu vo. purta omul acela. Iar de va veni la voi un strdin (prozelit) in pdmln|ul r'osfru qi vc face Pastile Domnttlui dupd legea Pa$telui gi dupd rinduiald, oga sd.l lacd. O singurd,lege va li voud, ti slrdinului (prozelituiui) qi pdtt^finteanului, (Num. 9, l.-14\. PAI.ADIE: Asi voi sd Stiu limpecle cine sini cei uecttrafi pentrtt ci s-au atins de mort, care ili fac clin aceasta o scuzd cd rru au putut sdviiEi Pastile?

INCHINANE

N{'DUH

SJ ADEVAR

CHIRIL; E lungd explicafia acestei istorii. Voi aminti lnili cd Dumnezeu a zis cdtte Moise, tilcuitorul celor slinte: nGrdie$te tiilor lui Israil sd scoald din tabdrd pe tot leprosul si bolnav de curgerea sdmlnlei $i pe tot cel necurat din pricina atingerii de om mortD (Num, 5, 2). Dar despre acestea s-a vorbit rnai inainte destul. Voi spune deci nurnai ceea ce e de folos acum. Sfinta Scripturd numeEte necurat pe cel ce s-a intinat prin atingere de cadavru. cdci era opritd atingerea de corp neinsuflelit 5i legea veche osinciea pentru necurdfie pe cei ce plingeau pe vreurrul din cei apropiali gi rudd cle singe. De aceea erau scogi gi din iabdr6. Prin aceasta legea inchipuia cd cel ce se va impdrtdgi de starea cle moarte in care se afld cineva prin moravuri gi purtdri, va fi intinat qi plin de necurSfie spirituald. cdci sint morfi prin moravuri cei de care a spus Hristos : .lasd pe morli sd-ti ingroQpe morlii lor" (Matei B, 22). Drept aceea se scoate din curtea dumnezeiascd qi dintre cei dintii ndscuti ai Bisericii gi din ceata dreptilor cel ce a comunicat cu cei ce cugetd gi sdvirgesc cele moarte, sau a venit aproape de ei, prin aceea cd s-a hotdrit sd cugete gi sd facd aceleapi lucruri. Aceasta este ghicitura legii. Dar dacd \/rem sd afldm infelesul aderrdrat ti cit mai potrivit noud celor duhovnice$ti, r,,om socoti cd cei ce s-au fdcut necurafi pentru atingerea cie om mort gi din aceastd pricind sdvir,;esc sdrbdtoarea in luna a doua, junghiind, dupd legea Pagtelui, mielul ca chip aI lui Hristos, nu sint aifii decit iudeii, spurcafi pentru omorirea lui Hristos gi osindifi pentru necurdtie, din pricind cd au batjocorit pe Emanuil. cdci acegtia au cdzut in chip necesar de la sdrbdtoarea noastrd. pentru cd au intlrziat gi n,au prins timpui in care cdpctenia viefii tuturor S-a sdvir$it prin patimi, Dar sc vor impdrtdgi gi ei din mila celui ce voieFte ca pe tofi sd-i mintuiascd, de Flristos, ;i vor serba impreunx cu sfintii cei chemafi la vreme, adicd cu cei dintre neamuri. cdci privegte cum aceia aflindu-se in EgJiptau qters indatd intindciunea slujirii la idoli gi junghiind mielul in luna dintii s-au fiicut incepdtori in credinfri 6i liinct unsi cu singe/e Dr:mnultti, vor dispretui pe pierzdtctrul ,si vor birui sfticciciunea. Jar" ace5tia de-abia vin, ca. in anul gi in luna a doua, qi-gi mdrlurisesc intindciunea gi declarb iimpede cd s-au fdcut necurafi prin atingerea de om mort, gi cer sd primeascd binecnvintarea gi sd implineascd mai pe urmd qi dupd cei dintii, sdrb5toarea.Cdci zice : <Clnd va intra plindtctteaneanturilor, atunci.tot lsrailu] se vo mintui> (Rom. ll, 25). Dar ;;i Proorocul a spus mai inainte despre ei : "$i dupd acesteo se t,or intource |iii lui /sroil gi vor criuta pe Dotnnul Duntnezeul lor si pe David impdratul lor $i se vor minuna intru Domnul gi de bundtdlile Lui ln zilele cele din urmd), (osea 3, 5). cdci va fi cdutat iir timpurile

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

din urmd de rdmdsitele lui Israil, Hristos, Cel ce e din David dupd trup. PALADIE : E e.devdratd explicalia. Cdci i s-a ldsat lui Israil nddejdea. CHIRIL; Dar cd nu e fdrd gregeald,ba e foarte pericrrlos,sd nu se implineascd de cirtre ceilaltri sdrbdtorile in Hristos, a ldmurii indatd spunind cd cel ce nu e necurat prin atingerea de om mort, nici 1a drum lung gi nu are o piedicd silnicd, va fi supus pedepselor celor mai mari, de nu va vrea sd facd cele legiuite. Iar noi vom infeiege, precum au zis, prin cel necurat pentru atingerea de om mort, pe iudeul care a ucis pe Domnul. Iar la drum lung, adicd afard de Ierusalim sau de sfinta Bisericd a Mintuitorului nostru e <<celce zice lemnului : Dumnezeul meu eStt tu, Si cel ce zice pietrei : Tu m-ai ndscut pe ntine" (Ier. 2, 27), adicd cel ce se inchin6 fdpturii in locul Fdcdtorului, sau cel ce s-a imboindvit de vreo altd rdtdcire. Dimpotrivd, este cu adevdrat aproape dc Dumnezeu tot bdrbatul bun gi care are despre Dumnezeu o pdrere dreapt6, precum s-a instrdinat gi s-a riespdrtit 9i c departe de El totc el ce nu e a$a. Agadar, cei ce nu sintem nici necurati prin atingerea de om mort, ca iudeii, nici la drum lung, ca pdginii gi ereticii, sf, aducem cu grabd gi fdr5 intirziere jertfa, gi sd cinstim sdrbdtorile Dcmnului. Iar impreund cu noi care serb5m gi ne bucurdm, va serba d:rpd aceeagilege gi se va bucura prozelitul (strdinul rrenit la noi). Cdci pe cei ce au primit in di{erite timpuri podoabele credinlei in Hristos, ii facem pdrtagi de jertfa nesingeroasd qi ii chemdm la impdrtEpirea de sfinta masd. Dar gindeqte cd trebuie sb addugdm gi aceasta, cd s-a instdpinit obiceiul in Biseric5, pornind, socotesc, de la aceastd lege, cd de va cddea ziua a patrusprezecea a lunii de la prima lund, sI se cerceteze iuna a doua gi apropiatd gi si se caute ln ea ziua rinduitS, ca sd nu iasd din adevdr timnul sdrbdtorii. PALADIE; Drept ai spus. Dar explicd-mi aceasta: Oare nu a ingSduit legea fiec6ruia, chiar dacd s-ar afla Ia drum lung, gi cit de departe cle Ierusalim, sd sdvirgeascd Pagtile fdrd vind ? CIIIRLL: Nicidecum. Cdci a poruncit sd jertfeascd numai in sfinta cetate, in care a zidit Solomon templul de odinioard. Aga le-a spus Moise in "A doua lcge,r fiilor lui Israil, zicind : "Pcize$te luna spicelor noi pi si facd Pa>tile Dontnului Dumnezeului tdu, cci in luna spicel'or noi ai ieqit clin Egipt noaptea.$i sd jertleqti Paqtile Domnului Dumnezeului tdu, oi pi boi, in locul care-l va alege Domnul Dumnezeu tdu, co sd se cheme nunre,'eLui acolo. Sd nu ntdninci cu ele clospit. Sapte

INCHINARE

IN DUII

SI ADEVAR

zile sd mdninci cu ele azimd, piinea necazului, cd in grabd ali iesit din din Egipt, co sd vd aduceli aminte de ziua iesfuii voasrre d.in pd_ mintul Egipturui, in toate zilele vielii voasrre. sd nu se vad.i Ia tinc aluat in toate hotareie tare qapte zile. .!i s,:i nu rdmind d.in cdrnurile pe c,re re veli jertli seara in ziua cea dintii pind dimineofa. N, r,ei putea sd jertfesti pagtile in niciuna ctin cetdlite ta!e, pe cere li re cli DomnLtI Dumnezeul tdu, ci nurtai in locu|, care-r va arege Domnul Dumnezeur tdu, ca sri se cheme numere Lui acolo. sd lertfe,t i pastire se,ra cdtre apusttl soarerui in timpul in care ci ie,'ir di, Egipt. gi s i Iierbi gi sd frigi qi sri mdninci in locur pe care ii va arege Domnur Dumnezeul tdu" (Deut. 16, l_61. cu toate c5 era plind fara iudeilor de zeci de mii de cetdli 9i sate, Dumnezeu a poruncit sd se prineascd cere sfinte gi Iegea cu privire la Pagti numai in sfinta cetate, ritera legii inchipuind, socotesc, prin aceasta, cd nu e ingdduit gi nu se ingdduie cuiva sd irnplineascb taina lui Hristos in orice mod ar vrea, adicd in orice loc. cdci singurul loc cuvenit ei gi cu edevd.ratpotrivi| esle sfjnto cetate, ad.icd Biserica in cere esre 6i preotul regiuit. gi prin miini sfinlite se sdvirgesc cele sfinte gi se aduce tdmiie iui Dumnezeu Cerui ce fine toate $i jertfd curatii, dupd cuvintul proorocului (Mal. .1, I l ). Agadar, ereticii care strimbd cele drepte dispreluiesc legea cu privire la aceasta, cdci jertfesc mieiul nu in slinta cetate, nici prin miinire celor aiegi prin Duhul pentru sfinta srujbd ci, cum scrie dumnezeiescurpa'er, rdpindu-$i loru-;i cinstea gi jertfincl i' tot locul. cdci ca nigte tauri batjocoritori gi ingirnfafi, se pornesc fdrd judecatd, numai spre cele ce le place lor 632. ' Deci aceia urmi'd pornirii neinfrinate spre mindrie vor suporta pedepse amare cre ra judecdtorul acestor fel de cugetdri. Iar noi sd umblSm pe carea bdtiitoritx qi dreaptd, cercetind .""Iu .u spune reEea amintitd. Cdci ai auzit ci zice limpede: <pcizili luna spicelor noj $i ,su Iaci Pastile Domnurui Durtnezeului tdu, oi si boi>. Dar de ce, ar zic.e: cineva' invocind legea cu privire ra pagti celor din Egipt, a poruncil aceea sd jertfeascd numai u' rniel, gi nu vom afla pornenindu_sede oi 9i de vifei ? oare s-a abdtut Moise de la ceea ce se cuvine ? Nici_
632. Numai in biserici se poate prezenta jertfd- Hristos pi numar prin prc.tul .ca care prime$te de la El calitatea sd-i repiezrntefiincl *6;-;;;; vazut al cclui ce se aduce El lnsuei ratdlui "a lertie,-ali"ita ipoi .ur,ir'?i-"n'iliricd. Circi 'unai <:eror din Bisericd, care. sint unili in iroii-i,a;f j;;i ;;"iiil',l, 'dzut in jurul ]ui Hristos, prin crerrinfa-'areapta ,-,, e, ,,, mocr 'e_ in_ ceea ;;-;;;; Er, se poatc ria Hristos i'stare de iertfi. Attora "u,^-pe"tir -i"rtta nu-r. primesc ei ingiqi ca ceea este Nu rni pot uni cy cgl ce s-a ultu, 9.1 ce pentru mine, dacd nu cred cd s-a aoL- ^rr adcvlrat jertfd pentru rnine," el nu-l admit drept ceea ce se cld, ci-mi clisting ...."i"i'lur, ai l,i, neirje'ti. .u "llu

SF, CHIRIL

AI,

ALEXANDRIEI

decum. Cdci in oNumeri,r Dumnezeu a legiuit sd se adauge la miel boi li oi, zicind : <.!i in luna. cea dintii, in a patrusprezecea zi a lunli serbati PaEtile Domnului. ,$i in a cincisprezeceQ zi a lunii acesteia esle scirbdtoare, $apte zile azime veli minca. $i ziua dintii va Ii numitd sfintd, nici un lucru cle stuibci nu veli foce. $i sd aduceli atderi de tot jerttd Domnului, doi vilei din vaci, un berbec, $apte miei de un Qn, fdrd prihand vor Ii voud. $i jertta lor |dittd curatd stropitd cu untde' Iernn, trei zecimi la un vilel Si doud zecimi Ia un berbec. Cite o zecime sd faci Ia tiecare miel, la cei Sapte rniei. $i un lap din caltre pentru piicat, spre impaccreo voastrd. Atura de atclerea de tot de'a pururea cea de dimineafd, care este atderea de tot neincetatd, ocestea le veli tace. Dupd acestea in Iiecare zi in cele 6cpte zile, d(tr ca iertld' spre miros de bund mireasmd Domnului peste ardetea de tat cea de'apurLrree, vei tace turnurea ei. $i ziua o $aptea numitd sfinld va Ii voud, tot lucrul de slujbd sd nu-/ faceli in ea" (Num. 28, 16-24r. Am spus mai inainte cd e necesar sd se implineascd Pagtile dup6 lege in luna dintii Sl anume in ziua a patrusprezecea. $i cuvintul a ardtat mai inainte clar ce voie$te sd 'indice mincarea azime'lor Si oclihna de Simbbta 9i pe lingd aceasta faptul de-a se chema ziua intlia ;;i a gaptea sfinte. Deci incetincl de-a rnai zdbovi in acestea, sf, venim iard;i la felurile jertfelor. Doi sint deci viteii pentru arderea de tot ;i pentru jertfd ; un berbec qi gapte miei, tofi fdrd prihanir gi de un an. $i jertfd peste ei, fdind imbibatd in untdeiemn ; dar nu in miisurd egald, ci trei zecirni la fiecare vifel, doud ia berbec ai una la fiecare dintre miei. Apoi se aduc ai un fap din capre pentru pdcat' ,t$i acestea toate, zice, afard de arderile de tot cele neincetate>. Deci priveqte, Paladie, cum rnoartea lui Ernanuil aduce multe roade, precum a spus El lnsugi in chip clar gi adevdrat : "Amin, Qmin zic voud, fle nu va ntttri grduntele de mustar cdzind 1n pamint, rdmine singur ; iar de va tnuri, road.d multd a(Iuce>)(Ioan 12, 24-25). Cdci se jr"rnghie mielul ca chip (spre tip) al lui Hrisios in luna intiia dup{ lege gi in ziua a patrusprezecea.$i se adaugd vilei 9i berbec ai miei spre jertfd pi arderi de tot, care indicfi in chip, precum socotesc, mulfirnea celor chematri prin credinld la sfinfenie 9i mdsura vigoarei duhovnicesti, Cdci clacrinu murea Hristos pentru noi, n-am fi fost primili spre miros de bund mireasm6 a lui Dumilezeu Ei Tatdl. Dar odattl ce s-a desdvirqit El prin patimi, rrenim dupd El indatX ca dar sfintit lui Dumnezeu Si TatSl gi ne oferim pe noi ingine ierttii ctt adevdrat duhovniceascd633.
633. Dacd Dumnezeu n'ar li finut sE se facd lnsugi Fiul Sdu om r" ,. L! a S E .irlucc jer-tfd pentru ltoi, s-ar Ii vEzut cE Dumnezeu nu vrea "Y . - apropie d e

INCHTNARE lN DuH gI ADEVAR

Apadar, .oi sint viieii cdci ; dou' sint popoarele, adicii Israii r:ei clintre neamuri. ;i $i unul berbecul, cdci ne unim in Hristos <core o ldr:ut tmincrctttd unc qi a surpat peretele d.in mijroc ar despdrliturii , destiinlat legea p<-truncrlor si ln crogne, c0 pe ce d.oi sd"-i zrdeascd .intr-un om nou, tdcind. peceD,dupd curn s_a scris iEfes, 2, 14-.lS), gapte erau mieri ; cdci fdcindu-ne $i toli una in Hristos, sintem o turmi-i mare gi petrecem in iume umblind sub conducerea unicului Arhipdstor al tuturor, adunati din clouti turme intr-una ;i cleosebinclu_ne printr_tr viaf5 curatd si neprihr'itii, pentru cer ce p"rriru ,rJ-r-u numdrat intre cei fdrddelege 9i pentru pdcatul tuturor a rdbdat junghiere, Cei - ittdicat ce e Pi prin tap.$i pomenind legea de vilele, ae berbec ai de miel, a inclicat cele trei_trepte are vief irii prdcute lui Dumnezeu a sfinliror: adicii cea de tot ."u *ijro"ie gi cea mai rnic' gi .inartd, mai cle jos. Pentru cd mSrimire corporate aiu animalelor au inchipuit mdrimea vlrstei duhovnicegti. Cdr:i oare nu a spus Scriptura c5 gi p'mintul

;::l:1 lillf|.it"
^rr"i:#::.E:

viefurii",,u,'sn"ti"e trei tiepre (Matei i' a t3,23i

Aea este. C6ci una zi(:e a fdcut o sut5, atta i;aizeci si

"""" u'tdern cdi Jijilll"1,""T ;: ;:JrH I ji", jH;, em c . "' J i'::i: ;: ll ia Dumnezeu GJ'l. niare va gi fi varietatea
_.--El cu vreo jertfd. Toate jertfele sint se apropie de Er u' om i'rr o ju.tll- o premisd ir faptului cd Dumnezeu vrea sE uioipia"rta, iar cer mai nr; Ii decitFiul Lui

.HINL; Agadar, in contitalea jertlelor gi in m'rimea corporar{ se inchipuie deosebirea in virtute gi varietatea i' r,ieruire. cea din virf gi mai presus cle toate e inchipuitd prin r.itel ; cea ae mijioc pi inferioard celei desrlvirgite,prin berirec; iar cea de los gi inci rnai micd pri' mier. cdci mielur e mai -i" .u b*r:;r;, precum berbec.l e mai mic ca viteluJ.' De aceea proporfional cu. mbrimile 'rtip'rt fiecdruia se adatigd ei mdsura Jbinii, care e "nip,rt ;t;;;;.'au", ," pun trei zecimi la vilel, doul la berbec Ai una ia miel. ln afard de r vielii in strdiucire gi in feri_

il,.,i!"uil",["Ti?I,;l.l;*mi,:lti"":_;r:,[ :*,ti;.";p;liii,,*,l3ilio",ii
atita ,ui.ii63l'fl1uoft.jilioP-lTn.:1gu, ne d1 li.e', proporrionar. in actulddi'nu'.iii- cici "cii'i,ri,i, atita ,rn*''p.'irr'lie srntem .,ir,iii"i.ii'3iiil,"iii;111"',fi,iil;iu"tu"

c"i f"i.i"".r*9"1.f""'T"u"liJ,ri si_r_ Biff'X'iir:l"#::",1:l-prrn,ncz(,u doresre iu.

il,"l,T'3,,i,!""""" i"'i!1,,,'i:!ii,J"i!:ii,,!i!;"!{i:JJ*';,;i4:ftf,i" Jii:,".,i:l?.,:,t1,{i:ru:::ili;il^il#r^g;,J|**:?;# ;:?f

$i ceamai.p.raiitiiil"iiiii.iuro p". ;ii;'",';:l"p;,T, r"r. lx,"l?lli

SF; CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

cire. Cdci unora Ii se cuvine, pe.drept cuvint, treapta cea mai inaitd, altora una mai de jos, dar totugi in cinste 9i in slavi, iar altora una jn gi mai de jos $i mai coboritd. <Cd sleo cle stea se deosebegte slcvoD (I Cor. 15, 4l). $i chiar intre sfinfii ingeri misura strdlucirii are multe varietdti. Dar in orice mdsuri s-ar afla, viafa s{infilor se va afla intru str6lucire Si se va veseli 9i se va ingrdqa de bundtdtile de la Dumnezeu' Cdci observd cd untdelemnul nu se toarnd numai in trei zecimi, ci 9i in doud gi intr-una 635. Iar jertfd gi ardere de tot neincetatd numegte mielul ce se junghia in cortul sfint dimineata 9i spre seard. Prin aceastaiardEi se poate inlelege cd multd este buna mireasmd a cortului sfint qi fdrd sfirqit cu adevdrat bunul miros al bisericilor gi aI sfintilor din ele. Pentru ci r6spindegte buna mireasmd a lui Emanuil 9i sdvir;esc taina lui Hristos, aducind lui Dumnezeu slujba cea nesingeroasd.Cdci aceasta socotesc cd inseamnii a adttce rnie;i spre ardere de tot dimineafa 9i cdtre sear6. Prin aceasta se infelege la inceput, la sfirgit 9i la mijloc. Agadar, de la inceput pind Iq sfirgit stdruiegte buna mireasmd a Bisericii, prin mielul Hristos 636. PALADIE: Iline ai snus. CHIIilL; Dar legea teagd de prima sdrbdtoarea o alta, ba leagd ;i timpurile inqigi, zicind in Nurneri : <$i in ziua spicelor celor noi cind acluceli jertld noud a sd.ptdminilor Domnului, ierttd. sflntd va ti voud. ; nici un lucru sd nu tacefi. $i veli aduce arderi de tot spre lnilos d.e bund. mireasmd, Dontnului, d.oi vilei din v'aci, un belbec, sapte miei dc un an Idrd priha.nii.JertIa lor tdind curatd. lmbibatd" in untdelemn, trei zecimi la un vilel, douri zecinti la u4 berbec Si cite o zecime de un miel Ia cei qaple rniei. ,Si un iap din cople penttu pd.cat,cc sci ispti635. Varietatea in fericire gi in strdlucire va fi potrivitd cu nundrul celor ce \ ()r ajunge la vlata viitoare lntru fericire, IingE Flristos, a Cdrui lumini iubitoare " pdminii va uriplea pe mdsura apropierii duhovnicetti de El, sporitd in viaf a ieascd. Dar cei' mai fericiti in iubirea gustatd, ntl se vor simti distanlafi de cei ntai prejos de ei, qi nici cu cit sint aceia mai sus, cu atit ii iubesc mai mult pe .l"i mui'ae jos. Cei mai prejos ii vor simti pe aceia mai presus de ei nutnai prin mai marea iubire ce te-b f ot ardta. Mdrimea variatd a gr,adelor de iubire nu va sldbi comuniunca intre ci. - --646.-Faptur cd Hristos se afli permanent in stare de jertfi in lafa Tatalui pentru noi, se ,arat; in faptul cd El se afld permanent in stare- de jertfd pe alta' iuU chlput'piinii 9i vinului. Planul nevizut al jertfei unegte ccrul iJ.'nir"iiiff". insuqi cerul ne este aproape sub chiprl. piinii gi.vinului, din biserici' ;;;t;t.t"i. prezelta lui Hristos in stare de jertfd ii in cer qi in biserici inseamnd ci El se 'ail.r blserici, din comunitdiile noastre ca jertfd ,c.6tre Tatdl. Dar buna ei i.tatti mireasmd se rdspindeqte pe pdmint intle oameni, ardtind cd creStinii care se 'oameni disponibilitatea de jertfd pentru oameui. imoirtisesc de 81, cluc. intre

!t

lNcHr\AnE

ltv bun Sr abevaR

Jvl

geascd pentru voi, atard de arderea d.e tot cea cle totd.eauna. $i jertla 10r sd o faceri Mie. Curari vor Ii voud gi turndrilLe lo.,-iNrr-. 28, 26_31). 'n runa intiia, dupi reg'e evreilor, se j,nghia mierul. Iar in cea apropiatd gi vecind era obiceiul sd se adune ce]e de pe ogoare, adicd cele dintii dintre regume ,9i un mdnuncrri din ele gi din grine e secerat. Agadar' era vremea celor noi, in care trebuia s5 se adune de pe ogoare cele semdnate in ele. sdrbdtoarea aceasta spune sd fie gi ea numitd sfintd ri sd se serbeze dupd lege, incetindu-se osteneala gi sudoarea. Cdci era obiceiul in sdrbdtori ia oamenii sd se odihneascd gi sE se refind de la lucrurile mai obositoare. Deci ar putea inferege cineva gi din aceasta cd cei ce fac lui Dumnezeu sdrbdtoarea sfintd nu se cuvine sd sdvirgeascd pdcatul urit, lipsit de str5lucire gi atotobositor, ci odihnindu-se qi umplindu-gi mintea, sd se desfdteze cu strdduinfele Pentru villuls 637. Deci se aduc spre ardere de tot gi jertfd doi vitei, un berbec, gi gapte miei, fdind curatS stropiti cu untdelemn gi ,rn iup din capre, ce intenfioneazx ghicitu'a legii prin fl s{,rtu, "; ;";^ ,'i.,rr" iardqi, cdci am spus-o odinioard. Dar e n"cusui*,3?i spunem un ],'"ru gi anume cd noi inchipuiegte taina invierii Mintuitorului _c_elor nostru. cdci in Hristos a odrdsrit din nou firea omului cel dintii, scuturind. stricdciunea $i lepddind invechirea din pdcat. De aceea s-a gi-bucurat pentru aceasta foarte, zicind : osd se bucure sutletur meu intru Domnul cd i m'a imbrdcat an haina mintuirii gi in vegnrintur veserLei, (Isaia 61, 10). Haind a mintuirri gi vegmint al veseriei a numit, fdrd indoiald, nestri_ cdciunea de sus gi din cer gi in Hristos. Dar mai clar a infdfigat legea aceastd sdrbdtoare gi prin murte ghicituri, in (Leviticr, unde zice: uGrdie$te Iii1or lui Israil qi le spune Ior : Cind. veli intra in pdmintul pe care ir claud voud gi veli secera seceri$ul ei, veli aduce un snop pirgd a secerigului vostru la preot. $i
637' prima sdrbdtoare era a jertfei m-ierurui,. "ne -iianspund inchipuind jertfa lui Hristos adusd perma'ent pentru noi ca sd gi menfini gi pe noi i' starea de depiigire a eqoismului nostru. A doua era. sirbdtoarea care extindera "r""t! omurui asupra roduriror pdminturui, ddruite dEruirea ,ie Du;;;;;;. cerc ce ni se crau de Dumnezeu, trebuie sd I re intoar.ur"i. n."irtu-r" ,xii""urr,a prin pirga roadelor aduse ra tempru. Dar acoasta iupr"""niu--ioJoilta,*no'ornnu de rnunca reqard de dobindirea roaderor panrintuiui-peniru viali ;;;*;. Ex inchipuia viitoarea noastrE ridicare oeste acesie trebuinte peste_ m,rrr* i"n"u de ea. Iar in al tfeirea rind, sirbdtoarea aceasta..rupru^n1o'9i 9i ..aiir,.u-.rJ .'i.t?'riir,t"ru pentru virtute prir incununarea -noastrE viitoire ae-stratuciie;;;.;"';;-'l."rru stradujnle. Ea va fi odihna in iubirea tui Oumnezeu lo "bei-iiir'iur, pentru virtuti. odihna aceasta o vom ur,"u ^, o,_"_ .nc_aln ridicat prin strdc_luintele in rrrirtor ,uu imprcund cu El ca om in TatEI. Aceasta se spune in iexf m"i (leparte. Deci pentru cregtini aupa iaruatoaiei- rristigiri.ii "6omrrut,ri, a doua este cea a..invierii, adicd dupE pdtimirea cu HrisG csoismul si comoaititii" p.rr' j;il;;""#;erea in unirea iubitour"o"e.]ttfil,.iorinvinse

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDHINT

va aduce snopul inuintea Dontnului primit vouii i in a doua zi de Ia cea clintii a Pa$telui il t,a acluce preotttl. $i sti ocluceli in ziua 7n care veli aduce snopul, o oaie neprihinitd de un on spre ardere de tot Domnului, Si jertlu ei doud zecimi de taind curatd imbibatd. 1n unt' clelentn, jerttd Dontrns.lui,miros de bund" mireasmci Domnului. ,ti lur' neree ei un sferl de in de vin. $i piine gi spice noi fuecate sd nu m1n' cali pind in ziua aceasta. Lege veSnicd.in neamutile voastte in tottQ lacuinla voastrd. $i sd numdrali voud de dupit a doua zi a Simbetelor, din ziua in care veli. echtgs snopui punerii inainte, sapte sdptdmlni intregi ; pind dupd a doua zi a sriptaminii celei din urntd sd numarali cincizeci de zile, (Ler'. 23, 9-16). Sdrbdtoare cu adevdrat mintuiioare e moartea lrti Emanuil pentru noi. Cdci a pldtit datoriile pentru noi gi s-a implinit adevhrul cii .EJ ridicd pdcatele noastre qi pentru noi sulere dureri $i cu rana Lui noi toli ne-em vindecat" (Isaia 53, 5 q.u.). Pentru cd a pironit pe crucea Sa zapisul cel impotriva noastrd 9i p biruit in El asupra celor ce stdpineau odinioard peste pdmint, adicd anll - cdpeteniilor qi puterilor Si asupra duhurilor rdutdfii, Si inaintea tutiii'or, asupra Satanei. Iar o sdrbdtoare vecind, nu mai micir decit cea dintii, este invierea din morti, care a inldturat stricdciunea, a nimicit pScatul gi ne-a trecut la o viafd nou6, Ia cea intru sfinfenie gi nestricdciune, odatd ce moartea a fost desfiinlatd. Cdci am dezbrdcat pe omul cel vechi gi l-am imbrdcat pe cel nou, adicd pe Hristos, sau petrecerea gi viafa lntru Hristos. Priveqte deci, privegte pirga omenirii reinnoite, adicd pe Hristos, in chipul (tipul) snopului qi ca primul rod al |arinii 9i ca pirg{ din roduri adusii clar sfinlit lui Dumnezeu gi Tatdl. Sau nu am odrdslit din nou in Iume ca nigte spice ? ffi8. PALADIE; Aga este. De aceea $i Hristos lnsugi a spus despre noi sfinfilor ucenici ; <Au nu voi ziceli cd mai sinl pdtru luni pi vine secerigul ? Iatd vd zic \;oud, ridicali ochii voStri Si privili cimpurlle, cd sint albe pentru secerig Si cel ce secerti Si cel ce adund.platd ia, (Ioan 4, 35-36). Cdci ne a:;eamdn[ pe noi cu spicele qi cu griul63e.
638. Un nou inteles al primelcr rotluri aduse lui Dumnezeu dupd secerig, este intoarcerea noastra ca dar innoit lui Dumnezeu, clupd osteneala noastri de-a nt: cur5fi, din puterea Iui Hristos, tle picate in vederea eliberarii de coruptibilitat(' si moarte. Dar primul rod e snopul, care e Hristos, pirga firii noastre innoite pi inviate. ln El este impiicatd innoirea rroastrd a tuturor in vederea inlierii. lrt Hristos Care Se aduce Tat6lui, sintem implicati noi, in ttoi care ne aducerrn lui Dumnezeu, este implicat Hristos. In invdtdtura despre mintuirea noastrt'i in llristos e intemeiatd conceptia despre implicalea lui Hristos iu noi 9i a noastrd in l{ristos, in baza unitltii de naturd (omeneasci) intre El 9i noi, care desigur, ntt se acti' veazd fdrd voia noastr6. 639. Stntem griu pi spice, penttu cd ne innoim prin moarte, 9i ne inmullim trupette gi spiritual. E pusE in noi viala ce se lnnoieEte 9i se inmulleEte. Aceaslt

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

593

rf

CHIRIL: Agadar, ca pe o pirgd si ca pe un rod nou in chipur snopului trebuie sd infelegem pe Hristos, pe cel dintii ndscut clin nrorfi, pe Cel ce ne deschide noud calea spre inviere, pe cel ce preschimbd toate spre o stare noud gi alungb vechimea 6a0.c6ci <ce/e vechi au trecut, iatd toate s-au Idcut noi qi dacd e cineva in Hrisfos, ; e zidire noud.D, dupd Scripturi (II Cor, 5, l7l. Iar snopul se aclucea inaintea Domnului. cdci dupd ce s-a sculat din morli Emanuil, uoul rod ai omenirii intru nestricdciune, S-a suit la cer, ca sd se arate acum pentru noi fefei lui Dumnezeu gi ratdl iEvr. 9, 2-1),nu aducindu-Se pe Sine insugi sub vederea Lui (cdci este lrrivirea impreund cu Er gi nu e lipsit de Tatdl ca Dumnezeu), ci aducindu-ne in sine sub vederea Aceluia mai mult pe noi cei ce eram in afara fetei g sub minia Lui clin pricina neascultdrii in Adam si a pcicatului ce stdpinea siinic asupra noastrx. A$adar, in Hrislos elgtigdm plttinla de a veni 1n tala \ui Dumnezeu. Cdci ne invredniceste d.e acum de privirea Lui, ca pe unii ce sintern stinlitie/,r. Dar observd cum ne-a preinchipuit legea gi timpul rinduit invierii adicd a treia zi. cdci in ziua a doua dupd cea dintii va aduce, zice, preotul snopul inaintea Domnului. Iar ziua care e dupd cea dintii, nu e a doua, ci dupi a doua, e cresigur a treia. $i Hristos a inviat in ziua a treia.
nu poate fi declt de Ia Dumnezeu. Omul nu poate produce numai cu puterea s nimic care sE se poatd invia qi inmulli. 640. Numai cel ndscut din Tatd ca poate fi 9i primrd ndscut clin morli ca om. Tatdl ne-a creat prin Fiul-Dumnezeu, El readuce ia viala la lnceput.' noui tot prin Fiui, fdcindu-L in trup pe El ca om nou. El are intiietatea in amincloud acestea, pentru ce El este nemijlocit clin Tatdl vielii, Numai din Tatdl prin Fiui se. podte .innoi viata, pentru cd numai clin Tatit este viata eternd a 'Fiului pi p.rln El .vine gi in noi viata. Dar se innoiesc gi cu voia ioi. De aceea animalele 9i lucnrrile nu se innoiesc. _ .611._No! 1e putem invechi 9i in noi .pentru ci e vorba de o invechire prin pdcliul despdrfirii de Dumnezeu cu voia gi. de o innoire in revenirea la legdiura cu Dumnezeu tot cu voia. Animalele li obiectele nu se pot invechi gi inno"i spiritual peltru c6 nu au congtiinfd gi voie liberS, Ele se lnvechese numai material. Dar innoirea noastri prin revenirea in comunicarea conEtientd r:u Dumnezeu nu o^ p-uteq. infdptui singuri. Numai Dumnezeu poate face aceasta, dar nu din afari, adicd nu fdri voi,a omului, de care nu are nevoie la creatie. $i aceaiii lnnoire a-noastrd prin Dumnezeu, dar gi prin om, se face i1 i,Iristos, care aduce ln om iubirea sa filial{ fald de Dumnezeu. De aceea ea presupune existenla in 'Care Dumnezeu a unui Tati Cdruia sd i se arate iubired gi a unui Fiu ia i-o uiote, intipdrindu-i-o gi umanitdlii asumatd de El. Aqa face si se verse viata Tatdlui gare- curge mereu in Fiul ca Dumnezeu gi in El ca om, innoincl pe om. Viata Tatdtli prin Fiul nu se mai cl& acum unui om clespErtit ca persoand de Fiul sdu, poatE si piertle aceasta, ci umanitatii nbde;pdrtite cte persoana Fiului. :.o.:E 9 ratal, care_ nu-Si poate lua privirea iubitoare de la Fiul SEu CeI rleofiintd cu El, nu .9i'o mai poate lua, nici de la El ca om, cdci nici omul in Hristos nu fi.o mai poate lua de la Tatdl. tt - tt. cHrnIL

I
l-

594

SF, CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

PALADIE: Adevdrat. 1HIRIL; Dar se aduce impreund cu snopul 9i o oaie neprih[nitd, adirugindu-se la ea doud zecimi de fdin6 curatd, amestecatd 9i aceasta cu untdelemn. cdci acelagi, precum este zugravit in snop ca pirgd a rodurilor, e luat gi ca pirgd din turmd, se intelege din turma vie, intru grdsimea harului gi veselia duhului. Iar fdina e semn al vietii' precum am spus de multe ori. $i untdelemnul aI grdsimii, iar vinul al veseliei. Dar se aduce gi ln piine, in spice sfdrimate ; iar spice se numesc seminlele, pentru cd se varsd spre sfdrimare in morile ce le macind. Prin iceasta se infelege tot Hristos, frdmintdtula cea nou5, dupd aI carui chip ne modeldm noi. $i ni s-a poruncit sd facem sarbbtori, clupd ce am curSfit aluatul cel vechi, ca 9i noi sd fim frdmintSturd noud, dupd asemdnarea Celui ce ne-a deschis noud cale spre viefuire noud, adicd a lui Hristos (I Cor. 5, 7-B1aa8. PALADIE r Bine zici. 1HIRILT Pe lingd aceasta le mai poruncegte sd se refind de la roduri noi li sX nu mdnince din ele nimic, aqteptind dfiruirea snopului. Sd nu mincati roduri noi, zice, pin6 la ziua aceasta, plnd nu vefi aduce darurile Dumnezeului vostru. Cdci, timpul cuvenit pentru a se impxrtdgi de viata cea noud gi nepieritoare e, pe drept cuvint, numai acela in care a rdsdrit Emanuil. Inainte de EI n-a fost nimeni ln stare si ne prefacd spre viafa cea noud, ci El este pirEa 9i Cel dintii intre cei creati spre nestricdciune, intrucit S-a ardtat om gi in trup ca noi, pentru asemdnareacu noi, Apoi a addugat lndatd preinchipuirea clarS a sfintei cincizecimi' zicind cd trebuie sd se numere gapte sbptdmini de la aducerea snopului' Cdci addugincl dupd ziua invierii Mintuitorului gapte sdptdmini, noi cei ce credem, facem sdrbdtoare'
este pentru 642.Hristos e <pllnea core 8-o cobotlt din cett (Ioan 6, 5B),- Dar ctr ptine e vieti-cibt-tt"r"o 9l ca om umplut de Dumnezelre. ir"orrii rupi!*"i "i ot" prin ldrtmarea'Sa ca-grtu purtdtor de viatf, li ;i';;;il-;i'rJ'pi"g'it"rt" prin aceasta ca sdmint6 ." ," oorplliJ ca se ne'fie ugor de mtncat. El Se coboard punlndu-Se p-rin $aii.i"a durerile moitii ca om pentru.nol,-tl ii*ii-iirirrt-ia-noi, stare de iupreme iubire Si apropiere de 1o! 9i f{ctndu-ne prin lm;;";;;-tntr-o piitiii.""-a" El s{ "u-rie.i.i9i.noi din.lubtie Jeryetnicf,pentru altii, f{clndu-ne 'do om mlncat ca piinea. Aceajte capacitate de coborlre extremtr la noi ca [uni o-uitf chiar'ln El ca Fiul lui Dumnezeu'El ne-a ftrcut pii" :"itri Si, trebuie--tf de'a mergg ptq6 -mitoasa [i" iiuiiJ iar tn iubirea Lui trebuie sd fie lmplicati capacitateaduhovniceqte' de petttru noi. Nu s-ar sfdrlma omul. lndltat i"'-ari"i"i uttii, auia n-ar avea o pulere pentru aceasta in. dispozitia-lui Dum*iff p""i* noastre n"r""l Am fost obiSnuiti sd c6utdm in Dumnezeungmai modelele mdririlor do iu: lumeqti putere, "n"oiii"i", duratd, nu 9i. modelele sentimentelornoastre la Uire,he mite, ae coborire intrelegetoare cei lndurerati'

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

PALADIE: Explicafia e limpede. .HIRIL: Dar tirnpul invierii Mintuitorului nostru ii mutd pe cei sfi'fifi in Duh pi pe cei indreptali prin credin|d la putinfa de_a oferi rodul unei vieti noi gi nepdtate. Aceasta a ardtat clar, zicind indatd : "$t veri aduce jertld noud Domnului; d'n rocuinra voastrd. veli aduce piini spre punere inainte, doud piini; din doud z,ecimi d.e tdind curatd va Ii o piine ; dospire .se vor coace d.in cele d.intii rod.uri Dctmnurui. 'si cu piinire veri acruce sapte miei 'drd prihand d.e un an gi un virer din vite gi doi berbeci Idrd prihand. gi vor li spre ardere cte tot Domnului. $i iertlele lor gi turndrile si iertld, miros c?e bund mireasmd.Domnului. $i vor lua un lap d'in capre pentru pdcat gi doi miei d.e un an spre jerttd de mintuire cu piin,e cele crin pirgd. gi /e va pune pe ere preotur cu piinile din plrgd punere lnainte Domnurui cu aoi miei. slinf e vor ti Domnului. Ale preotului care re-a adus pe ere vor ti. $i veli chema ziua aceasta numitd, stintd va Ii ttoud, nici un rucru de slujbd nu veli tace 'n ea. Lege velnicd lntru neamurile voastre, Tntru toatd rocuinla voastrd> (Lev. 23, 17_21). Emanuil este pirga gi fruntea zldirii ce se preface spre innoire. $i e cugetat cer dintii intre noi, ca piine gi frdmintdtura noud. Iar noi luinclu-L de caie spre acea stare, dupd asemdnarecu El, ne numim gi noi frSrnintdturd noud' $i chip clar al acestui fapt e prrr."u adusS din roduri noi' Dar nu e Ltna piinea, ci spune cd trebuie sd se aducd doud. cdci doud sint popoarere, chiar dacd apar adunate intr-o unitate prin mijlocitorul Hristos. Dar se vor coace dospite, zice. Sd spunem ce inseamn' ghicitura aceasta, cerceiind cu atenlie adincimea regii, pe cit se poate' oare se cuvine sd intelegem aci prin aluat pe cel aiterat prin viciu ?' Dar cum n-ar fi nebunie aceasta ? cum am mai socoti izbdvifi de patimi p'e cei preschimbali spre noutatea viefuirii evanghelice ? Sau cum s-ar mai cugeta aceasta drept noutate ? $i cum s-ar mai numi unii frdmintdtur' nou', dacd ar mai r,minea rn ei vreo rdmdgif' de aluat gi n-ar fi cu totul Iipsifi de rdutatea necredincioasd gi spurcatx ? Trebuie sd ne gindim, agadar, potrivit cu lnfelesul celor ce ne sint date spre tilcuire, la alt fel de aluat, care nu are ln sine nimic vrednic de ocari, ci e'mai mult admirat de scriptura de Dumnezeu insuflatb. Astfel, Mintuitorul inseamnd cu aruatur puterea vrednicd de raudd gi folositoare a invdfdttrrii evanghelice, zicind : <Asemenee este impdrd_ lia ceruriror aruatului, pe care |uindu-I temeia, /-a oscuns ln trei stdsuri de tdind, pind ce s-a dospif toatd, (Matei 13, 33). Cdci pXtrunzind in minte 9i in inim6 rucrarea (energia) de viafd fdcdtoare a invd|Sturii evanghelice, preface sufletul gi trupul 9i duhur, aga zicind, in

SF. CHTNIL

AL

ALEXANDRIEI

calitatea ei. Apadar prin astfel de aluat trebuie sd cugetdm cd s-au dospit popoarele ; atluse in chipul piinilor Gae. fiecare piine e din dou6 $i zecimi. Chipul acesta ne aratfi in ghiciturd cd invd|dtura e itidoitii' PALADIE: Ce vrei sd spui ? CHIRIL : Au oare nu vei recunoagte, Paladie, cd printr-o inr'6td' turx dub,l[, a legii gi a Evangheliei, voln fi sfinli li bine primiti lui Dumnezeu gi aga vom trece ia acea viatd noud gi aleasb? PALADIE r Recunosc. :HIRIL; Aceastn ne-a lxmurit-o pi .Mintuitorul iusugi, zicild: v-om spps voud, cd. tot cdrturarUl cale se laCe ucenic <<PentruOCeaStA lmpdrdlia cerurilor, este asemene1 omului bogat, cAIe sc'ogte din lntru vislieria lui noi 9i vechi> (Matei 13, 52).Cdci cei ce au mintea c'unosc6toare a celor legiuite prin Moise 9i plind de poruncile acelea vechi 9i clate in chipuri (tipuri), apoi pe lingfi aceea s-au lmbog5|it cu cunogtinla cea noud gi evalghelicd, sinL impoclobiti, socotesc, cu o indoitii inr,dldturS. PALADIE: Drept ai zis. :HIRIL; Dar nu nurnai in piini s-a zugrdvit niulfimea celor ziditi spre innoirea viefii, ci'legea mai porunce;te sd se atluci gapte niei impreund cu un vifet gi doi berbeci, addugindu-se, se intelege, la jertfe tunderea, adicd vdrsindu-se o pdtrime de mdsurd de vin, ceea ce lnseamdnd gase gesimi, exprimat in limba noastrd. Cei $apte miei sint iardgi chipul {tipul) turmei credincioqilor, aflatd in pruncia cea intru Hristos (cdci mielul e simtrolul prunciei), dar inaintind spre riesdvlrSirea gi spre mdsura virstei piindtdtii lui Hristos. PALADIE: Pe ce bazd spui aceasta? )HIRIL: Numincl mieii, apoi punind ia mijloc vifeiul, adaug5 berbecii. Iar mieii sint chipul (tipul) turmei, vitelul al bxrbdfiei (c6ci acest animal e plin de vigoare), iar berbecii ai virstei desdvirgite. A5adar, cei ce cred, prin faptul cd se imbdrbdteazd impotriva celor pdmintegti, se inalfX spre desdvirgirea cea cugetatd in Hristos. Cdci berbecii sint desdvirgifi in virstS, indicind prin ei mdsura desdvirpirii 'desdr:irgirea spirituale. $i berbecii sint doi, cdci indoitd este in noi cea intru Hristos, care se infelege in faptd 9i in cunogtinfd. "ce.l ce
6,13.Sdrbitoarea de dupd gapte s{ptdrnini, dupd aducerea snopului lnnoit, sau aI lui Hristos, piinea cea nou{ Tatdlui p.ritr itlviere, fine de-a doua. In ea ne adtlcem si pe noi, asiniilati lui Hristos prin Duhul Cel Sfint al Lui, TatSlui ca piini clospite ae'ast{aata, ca piini bune cle mlncat de toti oamenii in liecare zi. Aluatul in'hrbnitoare a altora prin seamn6 aici puterea transformatoare a noastrd ca piine buttui f"i Hristos. Cei din legea veche au rdrnas cu azime intr-o capacitate de hrdnire nesatisfdcdtoare.

INCHINAnE

IN DUH 9I ADEVAR

\rQ tace gi va invdla, zice, acela mare se vo chema intru impdrdlia cerurilor> (Matei 5, lgr. $i peste cele sfinfite prin jertfd se varsd iardpi vin. cdci cei ce s-au strdduit sx urce spre desdvirgirea cea infeieasd intru Hristos, au parte pe urmd de veselie. <cd vinur, zice, veseleste inima omului, (Ps. 103, l5).

t
)r

piinile spre jertfd de mintuire. Ce inseamnd aceasta? Emanuil, care a murit pentru pdcatere noastre. Cdci EI e inchipuit in rap, fdcind viafa noastrd sfinfitd gi bine primitd pi pricinuinclu-ne prefacerea noastrd in fr'mintdtur' nouS 9i d'ruirea gi sfinfirea in suflet gi trup, precum ne-am obisnuit sd o suportSm, murind impreuna .u Cel ce pentru noi S-a fdcut intre morfi' ca sd gi viem impreund cu EI. ceva de felui dresta ne scrie gi infereptul pavei, zi.cind: <A, nu stitricd toti clli in /lrislos ne'ent botezat, i.n moartea Ltii ne-am aot"roii-'Ne-ant ingropat, Qqadar, impreund cu EI prin botez in moartea Lui, ca ptecum s-a sculat Hrislos prin slava Tatdlui, ofc .rj noi intru irmoirea vielii sd. umbldm> (Rom. 6, 34). ASactar S-a junghiat EI pentru pdcatele noestre, dar ne-am ingropat qi noi impreuid cu EI, suportind moertea, ntt cea trupeascii, ci ontorincr mddularele cele cle pe pdmint $i ne mai.vieluind. lumii, ci rnai mitt.lut Hrislos prin El, Tatcilui. Cdci pofi observa Si cd impreund cu |apul care se Sungliie mor gi mieii gi se aduc ai turnd_ rile inmiresmate. cdci e primitd ddruirea ,pr" ,iirrlire a noastrd, 9i viafa noastrd noud gr evanghelicd spre miros de bund mireasmd, intip5rindu-se intr-un mod oarJcare cle patimile lui Hristos gi insugindu-qi imitarea Lui' "cd pdtimim impreund, vom gi intparri impreund; .dacd gI ducd sinlem pdrtagi ai patimilor:, uo^ ti si noi pfuta$i ai sraveio (Rom, B, t6-tZ1t44. Iar jertfa aceasta spune sd se nurneascx de mintuire gi pe drept cuvint' CSci mintuiegte pe cei pentru care a rdbdat Hristos junghierea, dacd scapii cle pdcat gi de moarie gi-i face biruitori ai siricxciu'ii pe cei ce s-au ingropat impreun5 cu Er gi au murit, clup5 nroaur in care am zis. Adincd este iilcuirea pi intunecoasde porunca legii. E o ghicitur', paladie, gi o umbrH necrard .cHIRlL: a urlor i.|eresuri subfiri gi fine.
644' Noi nu murim tru-peste cu Hristos, cEci .din_moartea qi invierea Lui tiebuie tlli putere pentru a fi o <jerud "i",'rji"ia,"iR;;:"ii :-d, aceasta it,.,p'.," voia noastrd. lar nu poate torrsta decit dintr-o imrtare a patirnilor Lui, rdminind totugi 'ii' adicE o omorire a omurui tro.tru ".trri, a po'ririlor noastre spre pdcatere cgoismului, ddruincru-ne p11nns2su iitar ir"'prlulr{""u"iiri.io. De aceea qi i n ' i e r e a l o r e r r H r i s t o s o t.lui. : ; t r - " n i i . i p u isi " i riie . in in viara aceasta.

,A.'ADIE:

l I i

8'.

CHIIIIL

Al, ALEXANDRIEI

PALADIE: Bine ai zis. CHIRIL.' A9adar, legea a rinduit trei tirnpuri ln care se cuvine ca noi sf1 serbdm. .Cdci ln trei timpuri ole onului 1mi veli serba Mlen, zice. Voiegti deci ca duptr ce ne-a fost cuvlntul destul despre doud, sd spunem care e al treilea 9i pentru ce motiv ? Cdci ai auzit pricina fiec5reia : una pentru cd Hristos ne-a mintuit, suportind moartea pentru mintuirea tuturor I cealaltd se sdrb5toregte cu folos pentru cd, topind stricdciunea, a lnviat gi iarf,gi ne-a innoit spre o viafd noud. $i timpul celei dintii era primul 9i la inceput intre lunile anului i iar al celei de a doua, era imediat cel vecin gi legat de acela, clnd se cuvenea sd in' tre fierul secerii in spice 9i trebuia sd se adune celelalte seminfe. Cdci nenumdrate sint rodurile tarinii. Deci sd spunem 9i cele cuvenite despre al treilea timp al sdrbitorii, cercetind cum 9i pentru ce pricini trebuie sd o savirgim. Dar sE ciutdm cuno$tinta ei in lege $i sd o ludm din Sfintele Scripturi. Cdci numai aga va lnainta tilcuirea spre adevdr. Sau nu fi se pare cd vorbesc ai cuget drept ? PALADIE; Ba foarte drept. CHIRIL: Deci s-a scris in Levitic: <,$i o grd-it Domnul cdtre Moi' se, $i o zis: Vorbe$te tiilor lui Israi|, zicind: In ziua cea dintii a lunii a Saptea, va Ii voud od,ihnd, amintfuea veSnicd. a trlmbilelor, numito sfirrtd Domnului. Nici un lucru de siuibd sd nu taceli 9i sd aduceli arderi de tot Domnului,r (Lev. 23, 24-25). Luna a gaptea ni se pare' a;adar, cd indicd timpul de la sfirpit 5i aI celor din urmd. Cdci in luna a gaptea trebuiesc aduse toate cele din farind nu in vreo arie, ci se cuvine sd fie in jitnifele fieclruia. A trecut timpul rodirii 9i se ivegte inceputul iernii, se usuctr plantele 9i se vestejesc florile. Dar mutind cele ale timpului la noi ingine, vom spune cd veacul acesta lunecd spre sfirpit gi std gata s5 intre in cel viitor, ln care trebuie sd fie pedepstfi pdc5to,gii pi cind fiecare va aduna rodul ostenelilor sale, daed a fost tnfelept, 9i le va duce in vistieriile de sus. Atunci fiecare igi va aduce aminte de Hristos, Care zice : "Nu vd. adunali voud' comorl pe pdmint, unde moliile gi rugina le stricd $i unde turii le sdpal S, Ie lu.rdi ci adunali mai bine comori in ceruri, (Matei 6, 19-20). Agadar, odatd ce S-a sculat Hristos, cuvintele sfinfilor invdtdtori ne aduc in amintire sfirqitul lumii. Cdci au strigat sus 9i au zis : <Este ceosul din urmd, (i loan, 2, lB), Fiecare sd adune de acum, zice, ale sale in vistieriile de sus. Dar in ziua intiia a lunii, zice, in care inchideti rodurile, va fi voud odihnd, spre amintirea trlmbifelor. Cdci igi inchide fiecare ln vistierie bun{t6}ile ostenelilor sale 9i se va tngriJi 9i se va slrgui pentru desfdtarea gi odihna cea din veci, amintindu-gi cd,

INCHTNARE lN DUH gr ADEVAR

I t
I

preicutn zice dumnezeiescui pavel alnsu,ri ; Domt.u| intru poruncd, Ia giosu/ rtrhangrrcru,rui rl intru trimbila rui Dumnezeu se ye pogori d.in cer> (r res' 4' 15)' (cd va trimbila, zice, si morlii se vor scu/c neslrjcd'ciosr>(I cor. 15,52). <cd noi tori trcbuie sd ne ardtdmlnaintea scau_ nulur de jud'ecatd ar lui Hrislos , "1.rd ia tiecare ctupd cele fc\cute prin trup, IIe bune, Iie rele> (II Cor. 5, 10). Ne aducem astfel aminte de aceastd sfintd gi preainfricogatd trirnbif6' Ia aceastd sdrbdtoare preainsemnatd a sfinfiior, numitd sfintd, a celor ce-am primit de pe acum sorfur lor, adicd rdsprata bogatd a strd_ lucitelor fapte bune sxvirritu irrtrl nddejde. neci e necesar ca noi indlfindu-ne prin aceste ginduri la cea mai desSvrrgitd cuviin!6, sd ne oprim de Ia orice lucru cire nu ne aduce nici un toior, ci mai cregrabd cbi$nuie$te s5 ne intineze. cdci aceasta socotesc c5 u ' infeleptul pavel: c."a ce ne_a spus <<Vremee de acum scurld esfe; o$a cd, au temei, sri /je ca Si cei ce si cind. n-ar Qve', gi cei ce se fol0sesc -de runtca aceeste,ca Si clnd.nu s_ar tolosi> (I Cor. 7, Z}_ JI).-PALADIE: Aga mi se pare. CIIINL; Apoi zice: uln a zecee a lunii ccesleo a $aptea, e ziua lmpdcdrii, numitd slintd va ti voud. gi veli smeri suf/etele vocsrre gi veli aduce ard.eri d.e tot Domnului. Nici un ,ucru nu veli Iace in ziua aceQstQ' zi de impdcate esre cd oceasla pentru voi, spre a se ispd,gi ;:entru voi lnaintea Domnurui Dumnezeului vostru. Trot surretul, cerenu se vo smeri 'n ziua Qceeste,va pieri din poporul sdu. $j lot sulletul, care va tace vreun rucru ,n acecsld zi, se va pieide din poporul sdu. Nici un lucru de srujbd nu veli 'ace. Lege ve^'nicd rn neamurire voastre irt toate .ocuinrere voastre. simbdta simbeteror vor Ii voua gi veri smeri sulletele voQstre. De ra Q nouQ a runii, de seoro pind seara veli serba Slmbetele voestre> (Lev. 23,2T_321. A spus cd trebuie sd se fac' smerire gi post gi aducere de arderi de tot gi incetare de Ia orice lucru. pri' post a inchipuit omorirea poftelor trupegti, prin arclerile de tot ddruirea intru miros de Lruni-r mireasrnd,nu in parte, ci cu totul gi deplin. prin odihnd, " ;;";;;;ril; cd se cuvine a ne opri'cu totul gi de ra lucruri. cdci nu socote$ti, oare, cd cei ce au ajuns la sfirgitul timpurilor gi gi-au adus aminte de sfinta trimbifd de Ia sfirgit gi au in minte pe Judecdrorul gi de aceea $i-au adunat si trimis bogdfia rodniciei duhovnicegti rn vistieriile de sus, tre_ buie sd-gi omoare pldcer'e gi sd se arate biruitori patim'or trupegti, oferind de pe acum Domnului ea pe o bund mireasmd moduri,le unei viefi ds bund cuviintd depdrtindu-se ; 9i lep{dlndu-se de strdduintele

SF. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

degarte? Iar acestea slnt i socotesc, cele din lumea aceasta si imprdltierea cea rea a viefii. desigur. PALADIE: Aga socotesc, 1HIRIL; Dar atunci, cei ce-$i biruiesc patimile 9i-9i omoard md' dularele cele de pe frdmint, curvia, necurdfia, patima, pofta cea rea' nu se vor ddrui lui Dumnezeu intru miros de bund mireasmd 9i nu rror fi ca nigte arderi de tot, fdcind din acest lucru ca un fel de pret de r6scumpXrare Si ispdlire pentru sufletele proprii ? PALADIE; A$a este. 1HIRIL.. A$adar, legiuitorul a numit ziua postului'9i zi de ispagire 5i aceasta cu multd dreptate 9i potrivit legii. Cdci cel ce iSi mortific6 trupul gi cele ale lui 9i oferd ca pe o bund mireasmd modurile virtutii' dar nu se opregte cie la orice lucru lumesc, \'a fi, fdrd indoiald, in cele mai mari rele. Aceasta a arhtat-o limpede, spunind cX va pieri din poporul sdu atit cel ce ntt posteqte, cit Si cel ce nu acluce ardere de tot gi nesocotegte legea odihnei. Iar spunind cd timpul rinduit peutru acestea este Simbdta Sirnbetclor, a ldsat sd se inleleag[ ci este odihna odihnelor, adicd lepf,clareadesivir$itd gi in mdsurf, desdvirqitd a lucru' rilor, se inlelege a celor ce iin de rdutate 9i pdcat. Cdci sfirgindu-se veacul acesta Si irnbdtrinincl vremea, ce loc va mai avea peste tot itl noi sirguinta pentru cele degarte ? Oare nu vom cugeta mai mult la cele bune, sdvirgind odihna cea prea pl5cutd lui Dumnezeu .9i instrSi? ninclu-ne cu totul de imprd;tierile proprii 645 ' PALADIE; Bine zici. 1HIEIL I Dar poruncegte iar{gi : <$i 1n ziua a cincisprezece7o /unii acestea a $opteT, dupri ce veli strlnge roadele pdmintului, veli setba Domnului qapte zile. in ziua intiia odihnd Si in ziua a opta octihnci..$i veli lua ln ziua intii rocl clin pom Irumos 9i romuri de linic Si still-tciri sfufoase de pom qi sdlcji 6i crengi de arbu$ti de la piriu Si vd veli bu' cura ineintea Domnului Dumnezeului vostru $apte zile ale anului. Lege vesnicd in nean'uri]e r.oaslre. In luna a galrteo o vefi serba pe eQD. (Lev. 23, 39-41). Infelegi, a$adar, cd adunate fiind in jitnild cele de pe ogoare qi strinse fiind rodurile fiecdruia, e aproape sdrbdtoarea prealiiudatf, a
trepte ale -vielii 645. Sl. chiril pare a vedea cele trei sdrbatori ln cele trei a tiecairuia : lea dintii, legatE dc jertfa lui Hristos, e cea a infrlndo"rro"ni"eiii cloua, cea a eforturilor rilor si patimilor "u Hii.tos pentru elib"er'area de plcate ; - a opriiea de .la toale osterielile, starea tle nepdtimire -5i .de il;r;r,i' "ili;G';'"-iteia, veqnicd iu iu'temeill ae oaifin; Aupii"f Ti nesfirgit5, prin care anticipdm- odihna il-i$ rosturilor clrthoynice$ti adlnate in birea lui Hristos .fi" viata'viitoare, lir viata aceasta.

INCHINARE IN DUH 9I ADEVAE

601

:H'Y:il#;,*:: f:"",:'lT'fii:.::,_'"::::"_dinrai si readuce --- -e ruapqrLcDrrea 7r rsouuce pe pe Cte inceorrf- CX-; .^;::.-.-' turitor rixarea cele de la*;; este spirituatd ;Lir:"l? ,, ror din stricdciuneu,' 1".""?Tfi1:Tff:ri1; ""-]'iitervenit gi readucerea :::ffi::
ra nestriIar prima zi pi a opta este odihnd. Cdci fnainte de neascultarea

I l
I

Pentru u.;";ru";il":r'#Tt"i: dera in."put. "a u'n "'. Hristos cd;;-;;;; ;,li;n'"_,t111'9u.' fostduriinrauntru prin auzi_L
zicind titharului in'p."unl l,lirr"rru, : <Amin,

;; ,,; JJ Dum,r ;'.,;:,1,:: i:f f Tff r'# ::1"{ ezeu pricina

noastr,r 11).cdci urr,ri ;murit ca izbdvindu-neo,u.To1*" ii;.';, pentru tofi, ti O" ol"ur, sd ne etin"reze de ostenelisi sd dobindim de pedeapsd 5i prin iioornrru cea de Ia inc (Evr. 4, 1r), ln ziua intiia, zice, vor rru ,oa*a.':,::"r:,:*,a_Inceput de pom frumos stilp5ri si celelalte ,"*r.r. prin 9i de finic aceastani

"-"0-*, intii sdpziua a {=o':rui,'fi:T# !Y#'# crihnr aoftu, "u,u ,ilfilT,i:,:Tl*,:t;..""::""J:"1:""i ziua in u pisul cet impotriva

ceind. ;; :1, i,,"*: r crf "' 1T. i,:i: :;:;f 2B).I*"ff ,tfii}#;T; Deci

pdodihnirea (sabatistdi ;:";il: 1"g,,, j: ffiT:"";:f arpdcatriria",f:;f;:"f:l I ff:f iJ,ffi1;3t".ltl3r""i"'o'*at p"surretur nostru, "

innoi pd";;;i;;;;obositor, "u," ,,"-u A*ffit ir,Td;Xl''#J*11 ruire siusoars "ili:ffiJ:,?,x",111i".1,1"i,"*.ljl" riberd flrd si s s, t ffi:1,::l",T,fj,T in,t u t *""J:*t"ilri o "* ; ;;; ;;..d u." in","_t

"rT, ';:l ".,,J "" neascurrsrii

i,"?i,Jlj,"t"?,ilih:':'l,ij,ifj:+ir,l:"-x":":#41l:L*lt ,t,ll.:li:iT$ u ;;i; ,n,, fJ"r"l ,i.*,,, "ot''" ;" ;;;"il il"l,nifl ".X1?;,';i,":,
turru ?f _ ; Bi#tlit

H,T;'i',i,fg';iil'"j1,.t""c*1

j1,",'"::,, j,';fJ;,j:,,i::*t:tde.,nroarcere, au ::,:,{,j,1,:jjiTi'ti,:', au cind e ii,,rii,ii r'ainceput'

rl'illT-Yli'": orrmri

,iTi+jil'l?l,fliili=l"fi *u*l*;l*d**liii,ffi $i*if,'l'"' ..., onoo.i,a^x;,"".":'"lriili:i:i.l"j:?,'il'i"J,*,

b F

*-dtt#lit*,1#:r'I{i*i*.;ri;4;;1;'riiiil"i i"',,,li.,,ijlli.,jt_f ii"l";,,t,ffij;-;"*'-i1ill" -n, ,ui:,'1i,1, :,ilTii,;

ST" CIIIRII,

AI,

AIEXANDRTEI

zic lle, astdzl vel II cu MIne ln roi" (Luca 23, 43). Pentru cd Hristos a imblinzit sabia invlr,titoare gi se lngdduie de acum celor credinciogi intrarea, intrucit El toate le readuce in forma de la lnceput gi te reface in ceea ce erau odinioard. Iar ramurile din pomi sint pururea verzi, ardtlnd vegnicia harului qi nevegtejirea nddejdii in noi lngine. <Cd Idrd pd.rere de rdu slnt dorurile Si chemarea lui Dumnezett,,,dupd cum s-a scris (Rom. 11, 2g). $i fdrd sfirgit cu adevdrat e desfdtarea sfinfilor. Despre aceasta strigd 9i lnfeleptul Isaia, ziclnd : "Veselie vegnlcd peste capul lor : Iaudd ti veselie ve.pnicit il va primi pe ei i tugit-a Tntfistarea, durerea 9i suspinul,r (Isaia 35, t9). La poruncile despre sdrbdtoare s-a addugat gi aceea cil trebuie sd se veseleasc5din riu. Cdci a.spus cd in ziua cea din urmd a sXptdminii, adicd in a opta, sd scoat5 apd din piriu gi aga sd se veseleascd credinciogii. Iar riul spiritual 9i ceresc este Hristos, care udd sufletele ce se lnchind Lui cu undele de sus. De aceea a qi zis prin glasul proorocului : <<latdEu abat spre ei, ce un riu de pace $i ca un ptfiu cc se reversd, sJavc popoarelor> (Isaia 66, 12). Dar gi dumnezeiescul David a strigat undeva cdtre Dumnezeul gi Tatdl tuturor : <Cit ai innullit ntila ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor intru acoperdmintul aripilor TaIe vor ndddjdui. Ingrdsa-se-vor dln grdsimea casei TaIe gi cu pifiul desfdtdrii TaIe ii vei add.pa ei" (Ps. 35, 8-g). Cdci se cuvine, 9i cu drept pe cuvint, ca cetdfenii raiului sd se irnp5rtdgeascdbogat de Hristos gi sX se veseleascdde darurile imbelgugate ale Duhului 6a8. PALADIE: Se cuvine, drept ai spus, CHIRIL; Dar observd cd sdrbdtoarea se sdvirgea numai ln lerusalim gi era necesar ca locuitorii din toatd Iudeea sd se adune in el. Iar aceasta era incd un semn cd tofi cei ce au trdit o viafd cinstitf, 9i vrednicd de laud5, trebuie sd se adune in Ierusalimul de sus, cel ceresc ca sd fie acolo impreund cu Hristos gi sd serbeze impreune cu El 64e. Iar celor ce sint incd necredinciogi gi n-au primit harul invierii ci au {disprefuit) respins mai mult o taind atit de adincd $i de vrednicl de ciustire, judecata le va fi spre pieire qi le este rinduit sd fie, fiird indotoate nodurile de viatd, de la cea a lui Dumnezeu, plnd la cea pornitd din duhurile rele. Ce atitudine nesflrgit6 de viatd poate lua loc ln om ? E locagul virtutilor lui Dumnezeu $i al satanei. Te coplegegte cu fericirea iubirii 9i te ucide cu ura. 648. De rlul acesta care lzvordgtc din lzvorul lui Dumnezeu gi al Mielulul, vorbegte Si Apocalipsa (cap. 21, l-2). Izvortnd de acolo apa viefii, ea nu seac{ niciodati. Ea adapd purure6 pe cel ce o beau, pe cei care se afltr ltngtr riul care curge din Dumnezeu. 649. VeSnica odihnd In iubirea 9i lumina lui Hristos va fi o veqnic[ sf,rb6toare. C.dci e proprie s{rbf,torii odihna, lumina gl lericirea iubirii.

I
i

U\CHINARE

IN DUH

$I ADEVAR

t I

ial[, ln tot rrul.. c{ci vor merge la chinuri. $i martor ar acestui lucru este credinciosur prooroc Zaharia, care zice , .$r: ro, tl cei ce nu se vor sui din toate seminliile pdmintului ra leruiarim co sd se rnchine Impdraturui, Domnurui Atotfiitorr-,,rui gi ocegtio ra aceia,se vor adduga. Iar dacd seminfia Egipturui nu se va sui, nici nu va iegi acolo, gi asu_ pra acestora va fi bd'taia, cu care va bate Domnur toate neamuriie, oricine nu se va sui sd serbeze sdrb{toare" r"rig;rii corturilor, (Zah. 14' 17-_18)' Agadar, sdrbdtoarea de trei ori doriti a infigerii corturilor vom socoti cd este rnvierea tuturor cgrpuriror, care au ca pirgd pe Hris_ tos' cSci a fost numit cer dintii ndscut din morfi (Cor. 1, 18) aceas9i ta este cu adevdrat. PALADIE.. Foarte drept gindegti. CHIRIL: Dar vreau sd gtii Si aceasta. PALADIE; Care ? .HIRIL; In cuvintere regii date de noi mai inainte s-a pomenit jertfa neincetatx, de de ra incJputui runilor, de jertfele de simbdta, de post ;i pe lingd acestea, de sdrbdtoarea prea dorit' a Infigerii cortu_ rilor' gi totdeauna Ja fiecare $i din cere spuse, regea adaugd : <veti aduce arderi de tot Domnurui>>. Dar care si't feruritele jertfe ce trebuiesc aduse de noi, cele cuve'ite in ziua in_tiiaa runilor siir-tr","le, postul gi cele ce vor fi ra Infingerea corturiror, sau ce este jertfa neincetatr, n-a spus regiuitorur in <Leviti'r, dar a addugat cuvintut despre acestea 9i S-a ocupat cu multd amdnunfime despre acestea in <Numeri,,. vo_ iegti sd vorbim despre fiecare din acestea in parte, pe cit se poate ? PALADIE: Foarte mult. CHIRIL: Deci-s-_ascris aga: <,gi a grdit Domnul catre Moise, zicind : Porunceqte tiilor rui tsrait si grdieste cd.tre ei zicind. : Darur,c MeIe, ddr,e MeIe ; jerttere MeIe intru miros cre bund mireasmd sd pdzili a Ie aduce Mie in sdrbdtorile Mele. $i sd zici cdtre ei.. Aceslea jertlele Mere care sd sinl /e aduceli Doinurui: miei de ua an neprihdniri, doi pe zi spre arcrerede tot tdrd incetare..I!n mier vei jertli d,imineala si mielur ar d-oilea ir vei jertti cdtre seard. $i vei aduce o zecime de etd de ldind curatd pentru ierttd iiiiaata intr-o pdtrime de in de untclelemn. Ard'ere d.e tot neincetatd, jertla core nai ,ntru miros d.e bund mireasmd'Dtontnurui. s-o tdcut in munfele sigi turnarec ei o pdtrime de in la un mier, peste cer stint vei turna turnare de siche rd. Domnului. $i mierul ar d'oilea 1r vei jeilti cdtre-"eara ; d.upd jertla rui gi d.upd turnerea lui , ver jertti lntru miros d.e bund miieaima io^nutu,. (Num. 28, 1-g)' Inferegi cum regea dumnezeiascd afirmd rn acestea cd mai ales rn sdrb{tori se cuvine s5 se aducd jertfe. c'ci socotes" "r mai ales

60.4

AF. CHInIL

AL ALEXANDNIEI

in ele noi trebuie numaidecit sd indlfdm lui Dumnezeu ca pe o bund mireasmd modurile viefuirii in Hristos, f6cindu-ne ca nigte miresme qi aduclndu-ne pe noi iui Dumnezeu ardere de tot binemirositoare, potrivit socotesc, cu ceea ce s-a zis cu dreptate : .Intdlilatri, asadar, trupurile voaslre jettld vie, slintd., binepld"cutd lui Dumnezeu, slujba voastrd cuvintdtoare" (Rom. 12, l). Iar jertfa neincetatd spune cd trebuie s[ se sdvirgeascd junghiindu-se un miel dimineafa Si altul cf,tre sear.I, arzindu-se lmpreunii cu ei fdind curatd la care se adaugd untdelernn gi vin. C[ci in toatd vremea gi fdrd incetare, de la inceput pind la stirgit rdspindim in Hristos bunamireasmd prin toatd virtutea in cortul sfint, odicd in Bisericd. Pentru cd fumul. ce se ridicd din arderea mieilor dimineafa 5i cdtre sear5, este iardgi un chip al Celui ce din pricina noastrd gi in favoarea noastrd se inalfd spre Tatdl intru miros de bund mireasmd, aducind im1;reundcu Sine gi viafa celor ce au crezut in El, care au intru n5dejde strdlucirea slavei gi a irnpdrdfiei sigure 9i pe lingH aceasta, bucuria de: desfdtdrile veg'nice649b. Iar semnul acestei vieli este fdina irnbibatd in untclelemngi stropitd cu vin. Iar aceasta e jertfa de mintuire, ca ti cea sdvir$itd de Moise in muntele Sinai. Cdci s-a scris in .IeFire,r, clnd Dumnezeur care stdpinegte peste toate, a rinduit legile pentru toate cele ce trebuiesc fdcute; <$i minecind Moise de dimineald, u zidit jerttelnic pe munte qi doudsprez,ece pietre pentru cele dourisprczeceseminlii a|e lui Israil. gi o trimis pe tinerii Ililor lui lsrajl qi au odus arderi de tot Si jerttd. de mintufue lui Dumnezeu, vilei> (IeS. 24, 4-5). Socotesc cd rafiunea jertfei rdmine aceeagi, fie cX cele jertfite se numesc miei, fie vifei. Cdci in amindoud cazurile se pdstreazd chipul (tipul) nevinovdtiei, pe Care il poate vedea cineva in persoana lui Hristos, Care zice prin glasul'lui
6.{9 b. Mereu accentueazd Sl. Chiril cuprinderea noastrd in Hristos. E o conceplie despre implicarea noastrd in Hristos, pe baza unitElii de nhtur& intre El Si noi, fdrd de care nu s-ar putea inlelege mintuirea, ca fericire a comuniunii cu El. Flristos Care se prezintd permanent ca jerttd a Tatdlui ne cuprinde in Sine pe noi, c6ci, cum s-a spus mai tnainte, El nu intrd la Tafdl ca om in stare de jertfii, pentru Sine, cl pentru noi. Tot tn baza acestei cuprinderi a noastre in El, noi nu putem intra la Tatdl declt ln starea de Jertfd ce-o avem in El. Aducindu-Se Tatdlui ca jertfi, ne aduce pe noi, se inlelege dacE voim. Comuniunca aceasta are la baz6 iubirea. Ne aducem Tatdlui in El si impreund cu El, dacE ne insugim iubirea [,ui fatd de Tat61. El se aduce jertfS Tatdlui pentru noi intruclt ne iubeFte 9i ne insufli dragostea Sa fald de Tatdl. Persoanele nefiind despdrlite in Sfinta Treime, ne unesc qi pe noi cu iubirea ce-o au intre ele. Taina mintuirii este taina iubirii dintre Pcrgi noi 9i din puterea iubirii lor, Ei llltre noi. Din Sfinta soanele 'freime Sfintei Treimi sorbin iubirea adusd in noi de Fiul care S-a f6cut de o fire cu noi $i S-,r jertfit pentru noi gi rEmine in aceastd stare cle suprcrnd iubire mereu unit cu noi. lar intruclt iubirea nu se lntrerupe, nici starea de jertfA a lui Hristos din biserici citre Tatdl ln favoarea noastrfi nu trobuie str inceteze.

INCHINARE

'N

DUH

5I ADEVAR

Ieremia: <rar Eu ca un ntiel nevinovat, dus spre junghiere, n-am Ftiutr> ( I e r e m .1 l , g ) . Iar dacf, ar voi sd spund cd gi in alt mod trebuie sd se inlereagd jertfa de dimineafd gi de searar din cortul sfint, acricdpentru cd ti'rpul omenirii a fost binemirositor inainte de neascultarea cea in Adam, ,gi la fel s'a fdcut iardgi cel de pe urmd si in viafa trdit' potrivit -a$a Lui, clepdrta de la ]int' qi infelept ar cuqeta. Cdci de fapt a;;a este [l;;ir PALADIE :,Sint cle aceiagi.pdrere. (:I11RlL: Iar jertfele de simbdta re hotdr6ste zicincr i'datd: *p-i in zittcr slmbeteror sd aduceli doi miei d.e un on ,-,'"priiaiiu u, doud. zecintr de fdind curatd imbibatd in untderem/? spre jerttd ^5i iurnare. Acestea sint arderile de tot ale simbeteror in sintbete, pe lingd u(ierea cre tot ceo de totdeauna si de turnare' ei> (Num. za, b-rot. Nu e artur ferul jertfei, decit cel spus de noi inainte, ci acestea sint intru totur ra fel, fdrd nici o deosebire. observb deci cd jertfa neincetatx e o srujbd neintreruptd 5i se sdvirqegte in fiecare zi dupd lege. Iar cea a Simbetelor, nu e in fiecare zi, ci in Simbete. pentru cd, sd nu creacrdcd ajunge jertfa neincetat5 din fiecare zi 5i sd fie nepdsdtori fald cre datoria de a aduce jertfe simbetele,_a adaugat in chip necesar : <<AceastQ esle arrlerea de tot o simbetelot in simbitu, p" Iingd arderea de tot cea de totdeauna Si de turnaree ei,). PALADIE: Agadar, pe lingd jertfa neincetatd se sh'irgegte gi cea a Simbetelor dupd lege ? .HIRILT Aga este. Nu e permis sd ne indoim. cdci sabatizind Ei noi in Hristos oi intrind ra odihn6, vom aduce in chip incloit rui Dumnezeu cele ale bunei miresme duhovnicegti, dacx este ade.vdrat c& bu'a mireasmd a celor de_demurt era pdzirea gi rauda dreptdtii cea din leqe. Pentru c{ legea e llh.ovniceascd'pi *poruo"a sfintd pi clreaptd gi buni,, dupd cuvintul fericiturui pa'er. Dar e'superioard totugi viefuirea cea in Hristos gi sabatismul in Duh rntrece in bunur miros dreptatea din lelegg o5o.

,^":3::nurui, aoit,iiei d.invaci pi un berbe .:ce, ;uple Inlel ce,sapte miei 1::,::::_!: idrd ptlhand, trei de un an zecinti de ldind curatii, imbibatti in untde-

PALADIE: Bine ai zis. .HIRIL; rar ra acestea a addugat: <gi.la lnceputur lunilor veri a-

'.iil!" oclihrr,r -u*irin. ",erri noistr-e rui,"u," irr f:r"",[n":ffi';":;,fi:1, *"i";i,;, ;lf-.{::l[ jertru tnfdptuii." i.p*una oameni.odihria ei
comunlirnuu,-.uli Ji"p3uX::i;ti"t:":ore

650. Odihna de odcate 9i <le osteneala pentru cele trupe$ti, adici

St.. CIIINIL

AL

ALEXANDRIEI

Iemn Ia vifel, doud zecimi de tdind curatd. lmbibatd in untdelenrn Io un berbec, cite o zecime de ldind culatd, imbibatd in untdelemn ]a un miel jerffd. lntru miros de bund mireasmd, dar Domnului. lar tulnalea Ior va Ii o jumd.tatede in lo un vilel Si o treime de in Ia un berebec 8i o pdtrime de in de vin Ia un miel Aceosla e arderea de tot djn lund ln Iund, in lunile anului. $i un lap din caple pentru pdcat Domnului se va iertti pe lingd arderea de tot $i turnarea lui> (Num. 28, IL-LS). Jertfa aceasta cle-a pururea 9i nesfirgitd a fiecdrei 'luni 9i de la lnceputul lunilor se adaugll la cea a fiecdrei zile, care este cea neincetatd. Iar acestea au Si ele un tilc care nu e simplu. Cdci ghicitura e foarte clard. Astfel, ca lund noud (inceputul lunii) spiritual[ 9i mai adev5ratd trebuie sd infeiegem veacul cel nou in Hristos, dupd ce a trecut cel dintii, adicd cel al legii. Dar luna nouit ne poate servi 9i ca chip (tip) al veacului ce va sd fie dupS acesta gi care nu e inc6 de fatd, dar lgi are ca inceput invierea lui Hristos. Cdci prin acesta ne-am strdmutat la inncire, avind Duhul harului ca arvund 9i nSdejdea sigurd in nestricdciunea vielii. Cdci preschimbafi fiind intru fericire 9i sfinfenie gi mergind spre starea de Ia inceput gi inapoi, sintem fdcufi dupd chipul veacului viitor. Deci care e jertta ce se cuvine ]a inceputul lunilor, se inlelege jertld spirituofti in Hristos, potrivitd. cu viala ve(tcului viitor ? A nturi lui Dumnezeu $i a nu rnai voi sd trdint pdcatelor, ci sd ne despd'rlim cu totul de vieluirea pdmlnteascd gi sd viefuim lmpreund cu Hlistos' A$a scrie 9i dumnezeiescul Pavel celor ce-au fost sfinfiti ln Duh gi au tost indreptafi ln Hristos gi au cunoscut puterile veacului viitor, zicind: .Dacd ali murit in Hristos, pentlu cc moi iudecali ca ni$te trditori in Iume ?, (CoI. 2, 20). $i iardgi : <<cdciali murit gi viala vocstrd s-o ascuns cu Hrjstos 1n Dumnezeu. Cind Hristos se vd ardta, viala voastrd, Grt' atunci gi vof impreund. vd veli ardta lntru slavd, (Col. 3, 3-41 Dar observd cX cei ce s-au obignuit sd fie vrednici cle laudd mor afundindu-se prin)iertfd lui Dumnezeu in grade dilerite de lorld du'
v:ato d3 651. Ne preschimbdm dupd chipul r,icfii veacului viitor, merglnd -spr-e la lnceput. Viata omenirii se desfigoard intr-un cerc. Desivirgirea de la lnceput' 'lrrtr-o stjare inferioard, qi-a reluat de la invierea in Hristos revenirea "lruta fi tnceput, d;;- sp;; o treapt6 la care ar fi urcat aceea dacd n-ar lJ ;;;-;; progres, aar irtr progres implicat ln ceea ce era dat la lnccput, cdzut. E un fals -la din care s-a cizut. ecJista eiptica 9i piogresul adevdrat, dar 9i iluzia unui protncepdt trebuia' sd- se fac6, gi ea se face..9i ln f,alsul O migcare ae il;g.* qrui, cure nu e intru totul cum se cuvenea si lie progresql adevdrat. La el se reain aspectele acestui fals piogres. Ca desdvlr$ire e ln parte ili""'ri,irir-tti"al"-"iuft" prog.resul progres, in parte o inioarcere la poten;ele ce td-ari avut la inceput' La un intoarce prin moartea fate de pEcatele in care ne antreneaza faladevirat ne vom sul progres 9i la revenirea la legdtura CU.DumnezeU ce-a avut-o omul la inceput' oar Hriitos reprezintd inlr-o formd progresat5 starea de la inceput'

INCT.IINARE iN DUH 9I ADEVAR

607

I
:

l: ; ! :

hovniceasca gi doblnlesc lnd.atd premiile vierii virtuoase. Cdci se jert_ fesc doi vitei, gi pe ringx ei un ioru". 9i gapte *iui rara prihand. Iar prin aceasta ni se zugrdvegte mulfimea tuturor sfintilor, care strdlucegte lntru virtutea cea mai inaltd, prin vifel, dar e gi mai jos gi in locu) prin

ilrjlt'""'

berbec' precumsi'in rocui 'nui *i""ii mai coboritprin

Iar viteii sint doi, c'ci doud sint popoarele. gi unul e la mijloc berbecur, pentru unirea celor doud rn unltatea ""1- irr,ru Hristos. Iar mieii sint gapte ; cdci murfim"u ,tirrlito. este in prindtatea cea mai desdvlrgitd' Deci doud fiind popoaiJ ut unul prin'unirea duhovniceascd, dau murfimea preadesSvirsi,id a lrinuror. cdci e foarte intinsd turma "" cred, 9i se distinge prin simpritatea gi pruncia cea intru Hris_ rl:t Dar observd cd la un vifel sint rinduite trei zecimi de fdind curatS gi o jumdtate de in, adicd sur"-i"ri*i, de untdelemn gi de vin. Iar ra un berbcc, doud zecimi de fdind curatd gi o treime de in din cele spre turnare' $i la fiecare din miei, o zecime de f'ind curatd e jertfa 9i o pdtrime de in turnarea de untderemn gi vin. cdci mdsura viefii intru str{_ ' lucire, fericire, intru unitatea cea de la Dumnezeu gi intru veselia du_ hovniceascd' se va da egal de cel ce judecd cu dreptate, potrivit cu ostener'e fiec'ruia. am spus adeseori cd tSina -Cdci are rorul de chip viefii, untderemnur

:lillr::

al srdsi_,i, ,u, vinul al vesetieicelei spi-

it

PALADIE; Aga e. .HIRIL: gi iardgi adaugd ra jertfe un fap ce se junghie pentru pdcate' ca chip (tip) aI lui Hristos. Cdci jertfa noastrd e primitd 9i pld_ cutd lui Dumnezeu pentru patirna lui Hristos cea mintuitoare. gi aceasta socotesc cd este ceea ce a spus Insugi Mintuitorui ,itrrttro, Apostorl <Fdrd de Mine nu puteli lace nimic, {Ioan 15, S) 612. Agadar, in chip bunelor noastre miresme cea a lui Hristos,r a m e s t e r r D t u s amesre:r"r":i:r::_a::ri cfndu-se intr-un mod oarecare cu cere ale noastre gi impreunS ridi_
652.E remarcabild -aceastdi-nterpretare $tie ce fapte impun'lou,l: pg pru" iur".i a^cuvintelor citate. Nu e vorba de cine b'ndere' curdrie' j"rr*'..,y3-o.i .iin -i"lt"[" ,,gi_.d: tapte usemenla cetor ale Lui : iui ]rrisros ;" prr;;';;;fi si numai avind

persoa_ iubitoare. i"1itl"l,li""Yl,1i'J,f1",",,1t'jlllui"'u""i;rJi c"-.tit ,li murt prezent' e

:'"','"lili'"*:n:lld,'".tiJ;"Tff nor injertra eran ;"",1._",9 f #i#:i"y:r$lil!:ltnxi:'.i:l;';',' "j ;;d;;itE';;;#*,-i:!i!?:r".i:,fii!;lJJ,r#iii tos in jertra noastrd.o persoan_E ilr#;if iuuitoare?p::1::lti r" .il'iiriiff rln jerlfa

nu^n","u futlrlNimai jerrra riind de iij:.:iT:n'{".'5"i'Fi"illt1'fi,i"Xi*ii{g.u

SF. CTIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

cindu-se spre Tatbl. Ctici uu sintem primifi altfel decit numai pr'in I{ristos. PALADIF: Foarte bine ai sPus. CHIRIL; Acestea erau jertfeie din Sirnbete 9i din lund noud (in' ceputul lunilor). nlar luna 0 $aptea, zice, in cea dintii a lunii, nunlitd slintd va Ii voud. Nicj un lucIu de sluibd sd nu Iaceli. Zi insemnatd v'a ti voud. $i vefi aduce arderi de tot spre mifos de bund mfueasmd Domnului, un vilel din vaci Si un berbec ,li Sapte miei de un an fdrd pri' hqnciD (Num. 29, l-2). $i trei zecimi de ff,ina curatf, la vifel' dou5 la berebec gi cite una la fiecare dintre miei, addugindu-se in mod propoltional cele ce se toarnd, untdelemnul gi vinui, adicd o jumdtate de in al evreilor, o treime gi o pdtrime. Iar intelesul sdrbdtoririi l-a indicat, zicind : <Zi insemnatd va fi voud". Cdci inseamn{ trimbifa din urm6, cea prin glasul ingerului, la care vor invia mortii 9i se vor scula cei clin morminte, precum am spus mai inainte. A mai poruncit ca Si in a zecea a aceleiagi luni, in care cade posLrul,ce infdtiteazd in sine mortificarea poftelor trupe$ti Fi instr6inarea de patimile pdmintepti, sd se aducd aceeaqi jertfd intr-un mod egal cu cea din ziua intii. Iar car e tiicui celor ce se sdvirgeau, dupd ra' fiunea potrivitd intelegerilor spiritualer am spus indeajuns. PALADIE: lmi aduc aminte. CHIRIL.' Poruncegte de asemenea ce jertfe trebuie sd se aducd potrivit cu infigerea corturilor pi zice : <<$i ziua a cincisptezecea a lunii, a goptea celei numite, sfintd va ti voud. Nici un lucru de sluibd sd nu lacefi. $i sd o lineli pe ea sdrbdtoare Domnului qapte zile. $i sd a' cluceli ardere d.e tot clctr Domnului spre miros. de bund mireasmd., trei' sprezecevilei d.in va.ci, doi berbeci, pottusprezece miei de un an. Fdrd prihand. voI ti. Jeillele 1or, Idind imbibatd in untdelemn. TIei zecimi de vllel la cei tleisplezece vilei, doud zecimi de berbec Ia cei doi berbeci pl cife o zecime d.e miel Ia cei patrLlsplezece nriei. $i un lap din capre pentru pdcat, atard" de arderea d,e tot de totdeauna, ieltlele lor $i tur' ndrile /or" (Nurn. 29, 12-16). Apoi ln fiecare zi, imputinindu-se doar cite un vifel, se sdvirseau cele ale jertfei in aceiapi mocl 9i aceeaqi mdsur6. Cdci se jertfeau doi berbeci, patrusprezece miei qi un fap. Iar in ziua a doua se aduceau doisprezece vifei, in a treia, unsprezece, in a patra, zece, in a cincea noud, in a tasea, opt, in a gaptea, gapte. observd deci cd in fiecare zi singur num5rul vifeilor scddea, dar al berbecilor,' al mieilor, mdsurile fdinii li ale celor de turnat rdmineau egale.

TITCHINARE IN DUH $I'ADEVAR

PALADIE; gi ce insearnnd aceasta? Din ce pricind vileii sint Ia inceput treisprezece, apoi se irnpulineazd, scdzind in fiecare zi cite unul ? $i pentru ce berbecii si't doi gi mieii patrusprezece, addugindu-se un 1ap la jertfe ? CHIRIL.'E greu de vdzut infelesul celor poruncite gi obscur este lucrul in firea lui, Dar voi i'cerca pe cit se poate sd spun cele ce-mi vin in minte. Iar tu md vei indrepta cind nu voi merge drept spre ti'td. PALADIE: Aga voi face. cHIRIL.' Porunca aceasta dumnezeiascdinchipuie atit cdrlduzirea israelifilor in ale rlegii, cit gi chemarea celor adugi prin credinfd la sfinlenie. cdci ghicitura jertfei socotesc c6 aratd, cd doud au fost timpurile in care trebuie sd inlelegem cd au fost cdlduzite turmele iudeilor spre cunogtinta de Dumnezeu gi spre viefuirea cea dupd lege. $i care sint aceste timpuri, dac6 nu acela in care era incd Moise, Isus (Navi) ,gi Judecdtorii gi acela in care au fost proorocii pind la Ioan Botezdtorul, care, dupd cuvintul Mintuitorului, a avut o mai mare trimitere gi sIuSbd prooroceascd. gi Sfinta Scripturd ne dd sd intelegem cd in amlndoud aceste timpuri au fost unii care au mers pe cdrarea de laudd a vietii' dar nu in aceeagimdsurd gi nu pe una cu totur asemenea in putere gi vigoare duhovniceascd. Cdci unii aveau vigoarea cea mai inaltd ; si chipui (tipul) lor e vitelul. Allii, u'a cugetatd la mijloc, iar sem-, nul acesteia este berbecul. $i cei de al treilea, dupd acegtia, aveau. una pufin mai micd gi inferioard in ce privegte mdsura ei, precum se poate inlelege din rndrimea trupeascd a mieilor. cdci 'u e berbec'l mai mic decit vifelul, gi nu e inferior in mdrime mielul berbecului ? PALADIE; Recunosc,cum a, nega | , CHIRIL: Agadar, animalele numite sint chipur (tipul) fiecdrei mdrimi, se infelege in virtute. Fiindcd ceea ce e in frunte gi ales e mai mic in numdr decit al doilea gi al treilea, cdci e mai rar, pentru aceea vifeii sint treisprezece, berbecii doi gi mieii patrusprezece. Iar fiindcd zicem cd berbecii sint doi, indoit este numdrul jertfeior aduse. cici pentru gapte mlei, vifeii sint patrusprezece berbe,ciidoi. sau oare nu gi se cuvenea sd fie mulfi cuviogi 9i sfinli gi impodobifi cu neprihdnirea in dreptatea cea din lege ? Pentru cd a scris dumnezeiescul evanghelist
E
? a

,{
t! ifi

tq

.\

despre Zaharia gi Elisabeta, cd <erou drepli amindoi inaintea lui Dum39 _ SI. CI{IRIL

SF. CTIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

610

dreptdtrile DomnuIui, ldrd' patd> nezerr, umblind 1n toate poruncile si (Luca1,6). mustrd pe maica ludeilor' PALADIE; Recunosc' C6ci Dumnezeu zicind:<culnte.aiid'cutdeslrinatd,cetatecredincioasdasionului,pli. ?> (Isaia t ' 2I't' nd cle iudecatd, lntru care dteptatea a adormit dupd care se cuvenea sd CHIRIL: Era deci o dreptate dupd lege' m6car c5 legea nu des5\'irfie bine intdriti in ascultarea lui Dumnezeu, gea in sfintenie. PALADIE: Bine ai zis' .CHIRIL:Aqadar,infdtigindchemarealuilsrailingradeleceleinaijertfesc lui Dumnezeu vitei' berbeci 9i te, de mijloc ai rnai de jos' se se mereu mai mic' deoarece cei aleqi miei ; dar numdrul vifeilor era inalfi tot mai mult de raritatea celor impulinau mereu 9i timpul suferea Mintuitoadicd pind' Ia venirea gi preaincercafi, pind Ia ziua o $aptea' pdca' (sobotismu\ 1n duh Si sflr$itul rului nostr u, cind' s-o ivit odihna rului.CdciamfostlndreptaiiinHristos,cindveaculdefa}Sacoborit . s p r e p 6 c a t . I a r s e r n n a l a c e s t u i f a p t e srinduiegte tlegeae z a t d l Simbdta t u l t e S i m b d a a g pind a s f i r g i intregii sdptdmini' De aceea inlelept aducereajertfelor,adicdchemareategiigislujbadesfintireprinjertfe c e r u t d d e e a , p i n d c l n d i n t r o d u c e p e c e a i n H r i s t o s , z i c l n d z < < $ i fsd znu a ln iu un lucru de sluibd' veli avea iegirea prcznicului' Nici a opta, | a c e | i 7 n e a ' i s d q d u c e | i a r d e r e d e t o t j e r t t d s p t e m i r o s d ' e b u n dpriha' mi. un an tdrd. vifel, un berbec, gopte miei de reosmd Domnului un n d . J e r t l e l e l o r g i t u r n d t i l e l o r l a v i | e l s i l o b e r b e c ' i l a m i e i , d u p d n u . de d'in capre pentru pdcat Atard mdrul 1or, potrivit cu ei' $i un lap jeilIadetotcleauna,jetttelelorgiturndrilelor.Acesteosdlelace|t Domnuluilnsd'rbdtorjlevoosrre,alorddeldgdduinte]evoastrefjde celedebund,voiealevoostregideturndrilevocstresjdecelede nrtntuire ale voastue, (Num' 29' 35-39)' Auzicumspunelegealimpede:cflncheiereapraznicrrluitgsfg').Cdci in chip (tip) in ziua a opta' s-a sfirrit slujirea in umbre 9i cdlduzirea timpul tdierii imprejur ln duh' Cdci cind a lnviat Hristos 9i a intrat chemati, suferind de pdcatul necre' s-a inchis multimea veche a celor clinteigiarXshriti.nlocpoporulcelnouSialesprintdrieduhovniceas. c5(c6ciaceastainseamnEvitelul),fdclndu-sedesdvlrsitvredniede taudd,caunulceseafl5inplindtateavirstei(cdciaceastainseamnd

INCHINARE

IN DUI{ 9T ADEVAR

6ll

berbecul) gi are lrumuselea a.leasd6,prunciei gi nevinov5tiei in Hristos (cdci aceasta inseamnd mielul), mdcar cd e cunoscut intr-o multime atotdesdvirgitd. Cdci aceasta se indicd prin faptul cd rnieii sint qapte. Pentru cd iFi cigtigd in Hristos lauda prin credinfd, urcind spre Dumnezeu intru miros de bund mireasmd, precurn am spus adeseori. PALADIE.. Aga este. CHINL: Iar cd incetdm de la lucruri (sabatizdm) in Hristos, ajungind'la odihnd, intrucit ne oprim de ia strdcluinlele tumegti gi nu rnai suportdm grija pxminteascd, ci ne desfdtdm mai degrabf, de Domnul, precum s-a scris (Ps. 36, 4) pi avem chemare'aleasd la El, ne spune iardgi limpede Leviticul, zicind c6tre Moise, tilcuitorul iucrurilor sfintc : <Grd.ie;te Iiilor lui Israil gi vei zice cdtre ei : cind. veli intra in pdmintul pe care Eu 1I dau voud, odihni pdmlntul pe care Eu il d.au \iotrd, .veli simbetele Domnului. gase oni vei semdna larina ta gi gase ani vei tdia via ta gi vei stringe rodul ei. Iar ln anul al gaptelea, simbdtri oclihnd t'a Ii pdmintului, slmbdta Domnului. !'afina ta nu o vei semdna gi vio ta nu o vei tdia si cele ce crcsc singure in larina ta nu le vei secerc gi strugurele cel spre stinlirea ta nu-l vei culege. An d.e oclihnd va Ii pdmintului. ^ti slmbdto va ti hrana pdmintului gi slugi i tale gi slujnicii fie loJe gi celul pldtit d.e tine si strdinului ce s-o lipit d.e tine ; $i animalelor tale $i Iiarelor d.in pdmintul tdu va Ii rod.ul lui spre mincare. gi vei numdra lie $apte oclihne de ani, de $apte ori gopte ani. gi vor ti lie sapte sdptdmini de ani patruzeci $J noud de ani. tt veli vesti prin g/os de trimbild in tot ptimintur vostru, 1n luna a gaptea, in a zecea o lunii. In ziua ispdgirii veli vesri clin trimbild in tot pdmintut vostru. gi veli stitgi anul, aI cincizecilea on gi veli vesti slobozire pe pdmint tuturor ce'l locuiesc pe el. Aceasta va Ii vouci serr?ncci e an cle slobozire gi va pleca tiecare la avutul sdu gi liecare la |amilia so vo plecc, (Lerr. 25, t-|1). observd deci cd legea ingdduie sd se are, sd se semene si sd se cultive viile inainte de anul al Saptelea? Dar a poruncit ca in aI gaptelea sd ne ugurdm de grija acestora. $i ne ugur5m odihnindu-ne (sabatizind) in Hristos gi depdrtind grija celor pdmintesti gi instrdinindu-ne de imprdgtierile deqarte, <$apte sdptdmini cre anir, adicd in vecii vecilor, vom petrece desfdtindu-ne de bunurile duhovnicegti pregdtite gi puse la indemlna noastrx de Dumnezeu gi rrom prdznui. cdci

612

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

celor ce ue timpul acela din urm5. ne va fi timp de slobozire a tuturor va reintoarce la avutul lui, adicd afl6m in toatS lumea, cind fiecare se la sortul cuvenit lui $i rinduit de Dumnezeu. Pentru c5 precum feluritd este viafa sfinfi]or, a$a e 9i a cununilor, Dumnezeu mdsurind rdsplata potrivit cu faPtele fiecdruia. Dar aminteste gi de trimbifa care veste$te acestea. cdci invierea odin morti ce va avea loc la glasul trimbifei 5i aI ingeru,Iui, e timpul al preddrii cdtre noi a dihnei (sabatismului) in Hristos, al eliberdrii si mo$tenirii. Atunci mulfimea strdlucitoare a sfinfilor va auzi pe Hristos zicind i <Yenili binecuvintalii Pdrintelui Meu de moglenili impdrdlia gdtitd voud. de Ia intemeierea lumii,, (Matei 25, 34)' Fie ca pe aceasta sd o dobindim Ei noi prin harul gi iubirea de oameni a Domnului gi Dumnezeului gi Mintuitorului nostru Iisus Hristos, prin care, 9i cu care, fie slava lui Dumnezeu gi Tatil, impreund cu Duhul Sfint, acum si pururea gi in vecii vecilor. Amin.

'-r_:_

.l

'

.'t

CUPRINS

Inttoducere CARTEA INTIIA Despre cEderea omurui in p6cat, despre robia pdcatului, despre chemarea pi intoarcerea prin pocdintd 9i despre revenirea la bine CAITTEA A DOUA Despre neputinta de a scdpa de moartea cle pe ur*n pS.utrrtri' ;i de stdpinirea riiavorului altfer decit prin sfinfirea rn Hristos; 9i cd nu i' Iege e indreptarea, ci in Hristos CARTEA A TREIA Despre neputinla de a scdpa de moartea din pdcat 9i de stapinirea dia'olului altfel decit prin sfinfenia cea dupi Hristos ; s;i despre aceea cd nu in lege e indreptarea, ci in Hristos CARTEA A PATRA chem'at de Dumnezeu Ia indreptare si rdscumpdrat, trebuie s6-I urmeze Lui 5i sd se lepede de toatE moleqeala ce duce Ia patimi qi sd se sileascd mai degrabd sd vietuiascd dupE rinduiald 9i cu avint tineresc CARTEA A CINCEA Despre berbetia tn Hristos 14?

13 '

t)!

cel

il4

CARTEA A SASEA Trebuie sE ne alipim numai de Dumnezeu cel aupd fire 9i pe Er isd-L iubim din tot suftetul Si clin toate inima . CARTEA A SAPTEA
Despre iubirea de frati

176

221

Iardeidespre tuo,."ude rrati ,,tlil"ri

CARTEA Despre cortul sfint, care a fost chipul

i, ::t1,,
A NOUA (tipul)

un ,bousau o oaie
lui Hristos

2sJ
285

Bisericii

CARTEA A ZECEr'. Tot despre acelea gi despre cele ce sint ln cortul

sftnt

325

t
CARTEA A UNSPRSZECEA 373 Desore preotie 9i c6 preofia cea dup! lege era chip al celui ln Hristos CARTEA A DOUASPREZECEA
Despre preolie 410

CARTEA A TREISPREZECEA
Lardsi despre preotie CARTEA A PATRUSPREZECEA Cei ce vor sd intre ln biserici, trebuie sd fie curali pdcatului gi a9a sd se lnftrliSeze lui Dumnezeu CARTEA A CINCISPREZECEA 9i spdlafi; ti curatia noastra 507 Si spdlall de pata 472 448

Trebuie sE ne tnfatiqdm lui Dumnezeu curali este ln Hristos

CARTEA A $AISPREZECEA Trebuie sd ne aducem pe noi Jertfe duhovnicegti li daruri lui Dumnezeu 542 CARTEA A SAPTESPREZECEA
; DesPre slintele sdrbdtori

573