Deși cochetam de multă vreme cu acel „Vaaai, ce mi-ar plăcea să scriu și eu o carte!”, aventura mea scriitoricească a început destul de târziu.Împlinisem deja 44 de ani și tot nu găseam cartea care...view moreDeși cochetam de multă vreme cu acel „Vaaai, ce mi-ar plăcea să scriu și eu o carte!”, aventura mea scriitoricească a început destul de târziu.Împlinisem deja 44 de ani și tot nu găseam cartea care să mi se potrivească ca o mănușă.Singura soluție era s-o scriu chiar eu :)Mi-am rumegat câteva zile ideea, apoi i-am spus nevesti-mii:- Știi ceva? Dacă tot nu găsesc o carte care să-mi placă, probabil c-a sosit timpul să scriu eu una. Vorbesc serios. Eu sunt Alesul! Eu o să salvez literatura română! Tipele o să doarmă cu poza mea sub pernă și-o să se pișe pe ele de emoție când o să vină la lansările mele de carte.- Doamne, ajută! mi-a răspuns ea.Și m-am așezat la masa de scris. Și-a trecut 2014... și 2015. Apoi 2016.Prin 2017 am început să mă îngrijorez. Afurisita de carte nu mai voia să se termine.Am pus pixul jos și am clipit des. Mi-am analizat rezultatul muncii, apoi am oftat și am tras concluzia:- E clar, omule! Ești grafoman.Și adevărul m-a eliberat instantaneu, mi-a luat o piatra de pe inimă. Am aruncat într-un folder toată munca mea, după care (să nu faceți ca mine) m-am dus repede și mi-am cumpărat șase beri și o sticlă de vodcă.Și, uite-așa, am scăpat de păcatul scrisului și mi-am reluat viața obișnuită.Totuși, la începutul lui 2018 am dat accidental peste afurisitul de manuscris. L-am recitit și, culmea, chiar mi-a plăcut. Jur că m-am bucurat de fiecare pagină.Acum a venit vremea să vă bucurați și voi.Hai, lăsați naibii vodca și berea! Puneți mâna și citiți o carte adevărată!view less