Bucurați-vă de milioane de cărți electronice, cărți audio, reviste și multe altele cu o perioadă de probă gratuită

Doar $11.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

Privatizacii
Privatizacii
Privatizacii
Cărți electronice128 pagini1 oră

Privatizacii

Evaluare: 5 din 5 stele

5/5

()

Informații despre cartea electronică

Romanul prezinta, intr-un mod amuzant, situatia politico-economica a societatii romanesti din perioada revolutiei romane din 1989. Firul narativ al lucrarii, presarat cu intamplari hazlii, devine motiv pentru un umor de calitate, in care comicul de situatie este la el acasa.
Stefan, personajul principal, este un om linistit, „simplu cetatean, membru de partid, om al muncii” din Republica Socialista Romania, catapultat pe nepusa masa in vartejul evenimentelor revolutiei. „Om cu frica lui Dumnezeu” - si nu numai, muncind „din greu” intr-o intreprindere comunista, este obligat sa pazeasca „cuceririle” muncitoresti in fata hoardelor de banditi ipotetici care urmeaza sa atace.
Satirizind secretarul de partid, militianul, securistul sau noua conducere democratica si idealurile ei („Cioclii astia cocotati pe functii, precum cucuveua pe casa, o sa ne cante la multi prohodu' ”), autorul reinvie grija cozilor la lapte, piine, butelie si a sperturilor, iar personajele - trimise in diverse misiuni „periculoase”, capata „experienta de lupta” si o rasplata pe masura.

LimbăRomână
Data lansării28 mar. 2014
ISBN9781311564498
Privatizacii
Citiți previzualizarea
Autor

Liviu Balac

Caricaturist, scriitor umorist, designer si producator de jucarii din plus, pictor de icoane bizantine, Liviu Balac este un rebel romantic. Un om. Unul dintre "privatizacii" care s-au aruncat in furtuna de praf numita economie de piata, o furtuna starnita de vartejul revolutiei din 1989, cobai al «generatiei de sacrificiu», aventurier in noile domenii de activitate aparute, mereu intr-o goana nebuna dupa profit, pe panta spre sfarsit.

Legat de Privatizacii

Cărți conex

Recenzii pentru Privatizacii

Evaluare: 5 din 5 stele
5/5

2 evaluări1 recenzie

Ce părere aveți?

Apăsați pentru evaluare
  • Evaluare: 5 din 5 stele
    5/5
    Interesant

Previzualizare carte

Privatizacii - Liviu Balac

Liviu Balâc

PRIVATIZACII

REVOLUŢIA

Bucureşti, 2014

COPYRIGHT

Privatizacii - Revoluţia

EDIŢIE PRINCEPS

Copyright ©2014 Liviu Balâc

Coperta: ©2014 Liviu Balâc

Servicii editoriale: Editura Virtuală

www.editura-virtuala.ro

Tel./Fax: 0755335237/0318178309

E-mail: office@editura-virtuala.ro

ISBN ePub: 978-606-8504-02-5 (Editura Virtuală)

ISBN Print: 978-606-632-185-3/ ISBN Vol. I: 978-606-632-186-0 (Editura Teocora)

Published by Editura Virtuala at Smashwords

Toate drepturile de reproducere, integral sau parţial, prin orice mijloace, inclusiv stocarea neautorizată în sisteme de căutare sunt rezervate. Reproducerea se poate face doar cu acordul scris al autorului, cu excepția unor scurte pasaje care pot constitui obiectul recenziilor şi prezentărilor.

This ebook is licensed for your personal enjoyment only. This ebook may not be re-sold or given away to other people. If you would like to share this book with another person, please purchase an additional copy for each recipient. If you’re reading this book and did not purchase it, or it was not purchased for your use only, then please return to Smashwords.com and purchase your own copy. Thank you for respecting the hard work of the author.

Cartea digitală protejează mediul şi pădurile.

Această versiune este validată EPUB.

Versiune digitală realizată de www.editura-virtuala.ro.

Editura Virtuala

Pentru soţia mea dragă, Monica

A fost scris pentru noi, pentru copiii noştri

şi pentru copiii copiiilor noştri,

pentru ca ei să nu uite şi să nu greşească din nou.

Cuprins

PRIVATIZACII

COPYRIGHT

PREFAŢĂ

CAPITOLUL 1

CAPITOLUL 2

CAPITOLUL 3

CAPITOLUL 4

CAPITOLUL 5

CAPITOLUL 6

CAPITOLUL 7

CAPITOLUL 8

CAPITOLUL 9

ÎN LOC DE PREFAŢĂ

Armata, fraţii noştri, fii ai poporului, au fost de fapt copiii noştri, smulşi de lângă familiile lor; aşa cum imperiul otoman ne răpea cândva copiii, transformându-i în ieniceri care luptau împotriva noastră, aşa cum alte puteri ce ne-au subjugat ţara, ne luau tinerii cu arcanul în armatele lor, la fel şi regimul comunist i-a luat cu forţa legii de lângă noi, obligându-i la fratricid. Aceşti adolescenţi imberbi, care de-abia au terminat liceul sau profesionala, au fost aduşi într-un fel de închisori numite unităţi militare. Fără absolut nici un drept de decizie asupra vieţii lor, puşcăriaşi fără vină, eliberaţi în permisii de două-trei zile, o dată pe toată perioada stagiului militar; încartiruiţi în condiţii inumane, degradante de detenţie; puşi să doarmă în paturi metalice suprapuse, înghesuiţi câte douăzeci într-o cameră, obligaţi la muncă silnică în agricultură sau pe şantierele ceauşiste; siluiţi intelectual, obligaţi să spele podeaua cu periuţa de dinţi, să facă târâş pe sub paturi, hrăniţi deseori cu mâncare stricată, batjocoriţi de superiori aleşi ad-hoc – în funcţie de gradul ridicat de prostie – îndoctrinaţi de APV-işti fără scrupule, obligaţi la supunere oarbă fără drept de apel, sub ameninţarea pedepsei cu moartea în cazul nesupunerii, au fost obligaţi să omoare.

CAPITOLUL 1

E frig şi miroase a moarte. Lumina este stinsă peste tot în incintă pentru a preîntâmpina un atac terorist şi pentru a face economie de curent. Pericolul pluteşte în aer.

Din noaptea apăsătoare te aştepţi în orice moment să iasă cineva să te împuşte, să te înjunghie, sau să-ţi rupă gâtul... „Nu te joci cu cei din comandourile bandiţilor de capitalişti… Sunt puternici, ştiu karate, sunt bine înarmaţi, am văzut eu în filme..."

Suntem noi mulţi, împrăştiaţi pe aici să apărăm unitatea de ei, dar degeaba. Ne-au pus să păzim obiectivul fără să ne dea nimic – nici măcar o puşcă cu gloanţe oarbe! Mă gândesc cu teamă: „Dacă apare un terorist acuma, eu cum îl anihilez?... Cum apăr întreprinderea?"

Păşesc cu grijă, strecurându-mă uşor printre clădirile întunecate. Ochii mi s-au obişnuit cu întunericul, ceea ce îmi dă mai multă siguranţă. Acum pot distinge, fără să mă forţez, detaliile în întuneric şi încep să mă simt în mediul meu. Asta-mi dă curaj. Calc cu grijă fără să fac zgomot, ca actorul din Sfântul. Aşez cu grijă piciorul la fiecare pas pe călcâi, rulez pe toată talpa, apoi îl ridic cu grijă şi simt o boare de aer cum îmi intră prin botul bocancului dezlipit, răcorindu-mi plăcut degetele labei piciorului la ridicare. Apoi păşesc cu celălalt, şi tot aşa... M-am transformat într-o umbră. Sunt una cu noaptea. Fără să-mi dau seama, mă obişnuiesc. Sunt ca un indian sioux, care-şi vânează duşmanii. „N-ai cum să surprinzi un specialist al camuflajului. Numai aşa pot să-l văd eu primul şi… şi dacă-l văd eu primul, ce să-i fac?... Să-l sperii, să crape fierea-n el? Şi dacă sare la mine?… Mai bine-l blestem! În felul ăsta păstrez distanţa şi-l omor cu zile. E o idee nu...? Şi pentru asta nici nu e nevoie să stau aici. Mai bine mă duc la baracă, trag o serie de blesteme, mă culc, şi să apere ceilalţi clădirile astea rablagite. Suntem şi aşa prea mulţi şi ne pierdem timpul de pomană pe aici. Că doar n-o să-mi facă mie statuie pentru c-am îngheţat degeaba aici!".

Cu conştiinţa împăcată, cotesc tăcut ca Winnetou prin preerie, după clădire, şi pornesc repejor pe alee către baracă. Zbaaang! Hodoronc!! Mă împiedic de un butoi gol cu piciorul drept, încerc să păşesc cu stângul peste, nu reuşesc decât să mă dezechilibrez; cad peste el, mă rostogolesc odată cu el; vin în cap, rulez pe spate, ajung pe fese, mă împing în mâini şi sar în picioare ca un ninja.

Tarabana rotitoare continuă să se dea de-a dura şi să facă un vacarm ce sigur a speriat toţi bandiţii, de pe o rază de un kilometru depărtare. Rămân în poziţie de luptă, cu urechile ţiuindu-mi de zgomot şi sperietură.

– Stai, stai că trag!

Am înlemnit de frică. Un frison rece mi se strecoară pe sub piele şi părul mi se zbârleşte pe mâini. Trupele de comando! strig cu groază în mine, fără să pot articula vreun cuvânt.

Ridic mâinile sus şi mă uit cu atenţie spre clădirea dinspre care s-a auzit vocea. Razele lunii luminează colţul, de după care se iţeşte uşor o ţeavă de puşcă. Ochii şi viaţa mea au rămas agăţaţi de gura armei.

„Până aici mi-a fost! Gata!! îmi spun îngrozit în sinea mea. „Dar nu se poate, nu pot accepta să mor!. Strâng pumnii de-mi pocnesc încheieturile şi-mi promit că nu mă las. N-o să mă omoare nenorocitul ăsta chiar aşa simplu. Mintea lucrează frenetic clădind planuri care nu-şi găsesc utilitatea.

„S-o rup la fugă, mă împuşcă!

Să mă arunc pe el să-l omor, e departe, mă împuşcă!"

Sunt speriat şi mă simt neputincios. „Ce să fac...?"

Deodată în liniştea întunecată, răsună un glas puternic, autoritar:

– Ce faci mă cu ţeava aia, vrei să repari canalizarea?

„Sunt bulversat!... Nu înţeleg cine a strigat si pe cine!?... Pe atacator?... Despre ce ţeavă vorbeşte şi de ce-l înfurie…!?"

Din clădirea întunecată de vizavi, apare tacticos, mergând agale, şeful de tură... şi se duce – incredibil – către terorist! Sunt copleşit de curajul de care dă dovadă!

Las mâinile uşor în jos şi uşurel, mă iau după el. Privesc cu ochii mari către colţul secţiei, să văd cum arată banditul. Ţeava ameninţătoare a armei, care până acum se îndrepta spre mine, se pleoşteşte uşor în jos şi de după colţ iese Vasile. Mic, sfrijit, căciula cu o ureche ridicată şi una blegită, ţinând în mână ţeava ruginită cu care desfundă wc-ul.

Nu teroristul Vasile – ci Nea Vasile, omul de serviciu!

Nu cu puşca – ci cu ţeava!

Am rămas siderat. „Ca să vezi de cine m-am speriat! Măcar mă pot consola că nu m-am speriat degeaba - era înarmat.

Aprinzându-şi cu emfază o ţigară, trage adânc un fum, îl suflă în jos preocupat şi rosteşte cu aplomb:

– Dacă era un terorist, arunca tot oraşul în aer? Trebuia să fac ceva, nu?

– Ce?, întrebă Vanea, şeful de tură, şi continuă mucalit: Să-i dai să miroasă ţeava, să-i provoci o senzaţie de vomă...?

Mâinile încă îmi tremură, vocea abia mi-o stăpânesc de emoţie, dar mă iau de nenorocitul de moş:

– Ptiu, fi-r-ai al dracu' de moş nebun! Îmi şterg transpiraţia de pe frunte şi strig la el dispreţuitor:

Zi mersi că a venit şefu', că mureai nevinovat! Te făceam chiseliţă!!

– Pfuuu! Ce urât miroase lauda, se strâmbă caraghiosul, făcându-şi vânt cu mâna pe la nas. Eu zic să mergi la vestiar, să-ţi schimbi pantalonii c-ai cam transpirat... Sau o fi altceva? Înainte să-i sar în gât slăbăturii, şeful m-a şi agăţat de mână.

– Păstraţi-vă puterile pentru nenorociţii ăştia care vor să ne distrugă casele, oraşul şi ţara. Nu vă mai jucaţi, aici e o treabă serioasă. Acest om şi-a făcut datoria...

– Da aşa e!, am continuat eu, a dovedit abnegaţie, curaj în apărarea patriei, a demonstrat că e cel mai bine pregătit, e înarmat şi eu propun să-l lăsăm de pază.

„Le-am captat atenţia!" Facem cu rândul. Ne odihnim puţin şi peste patru ore ne trezeşte.

Asta da surpriză! Ochii lui Vasile s-au mărit. Întinde mâna arătând către mine, gura se închide şi se deschide fără să iasă nici un cuvânt, ca la un peşte care se sufocă.

Înainte de a apuca să zică ceva, continuu repede:

– Supunem la vot. Cine-i pentru?

Mâinile s-au ridicat în aer instantaneu. Automatism dobândit prin exerciţiu asiduu în şedinţele de partid, unde, dacă nu votezi pentru, eşti împotriva Partidului, ţării, dezvoltării multilaterale etc. Înainte ca Gură-cască să se dezmeticească, am dat

Îți este utilă previzualizarea?
Pagina 1 din 1