Laudate Dominum

Laudate Dominum

Valeria Manta Tăicuțu

OVAL GREEN PUBLISHING

Plevnei 41

Buzău, BZ 120218

România

www.ovalgp.com

Copyright © 2014 OVAL GREEN PUBLISHING

Toate drepturile rezervate, inclusiv dreptul de a reproduce această carte sau porțiuni din aceasta, sub orice formă. Pentru mai multe informații, contactați-ne pe email la office@ovalgp.com sau la telefon +40 744 625 296.

Numele și logo-ul OVAL Green Publishing sunt mărci înregistrate

ale SC OVAL Green Publishing SRL.

Lector de carte: Doina Cernica

Copertă şi tehnoredactare: Florin Dochia

Corectură: Mioara Bahna

Acest produs este distribuit pentru consum personal. Acest produs nu poate fi revândut sau dat altei persoane. Dacă citiți această carte și nu ați cumpărat-o, vă rugăm să cumpărați copia dumneavoastră personală. Vă mulțumim că respectați munca autorului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MANTA TĂICUŢU, VALERIA

Laudate Dominum / Valeria Manta Tăicuţu - Râmnicu Sărat: Valman, 2012

ISBN 978-606-8369-02-0

821.135.1-1

ISBN 978-606-8369-02-0 (print)

ISBN 978-606-93642-1-5 (epub)

Nota autoarei

Volumul de față nu intenționează o rescriere orgolioasă ori o „răstălmăcire" a Psalmilor; el cuprinde 150 de rugăciuni poetice, inspirate din Psalmi și turnate în forma fixă a sonetului.

În acest demers, m-am ajutat de câteva lecturi fundamentale: Biblia (Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005); Noul Testament cu Psalmii (Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991); Psalmii (traducere, note și comentarii de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău, pr. Iosif Răchiteanu, Editura Sapientia, Iași, 2009).

1

mai fericit e cel ce nu se-omoară

să umble-n viclenii pe căi bătute;

cuvântul său prin mlaștini nu-l împute

și nu înoată-n zarvă și ocară;

ca pomul bun, dă roada potrivită;

înfipt adânc în mal fără prihană;

nu-i trunchiul lui a viermilor pomană,

ci viață fără moarte, miruită;

povara cea de frunze însorite

ascunde umbra cugetului vie,

pe când, uscat și vesel în prostie,

ca pleava-i păcătosul, căci ursit e

să-i intre iadu-n mintea sa pustie:

când nu ai legi, te zbați între ispite.

2

ne cere Domnul să-L slujim cu frică

și nu ca fariseii, din trufie,

ca tremur să simțim în bucurie,

căci doar când ești smerit El te ridică;

mult răbdător, pe toate le așază

într-un cântar ce nu dă greș vreodată

și, când alege-o minte luminată

să-mpărățească, proștii, ce cutează

să umble cu scorneli pe-ntins meleagul,

reduși sunt la tăcere cu toiagul,

făcuți fărâme, oale și ulcele;

căci Tatălui ceresc nu-I trece pragul

decât cel cu privirea către stele,

vindecător ca nalba și omagul.

3

s-au înmulțit cei ce mă necăjesc

și, Doamne, câți se scoală împotriva

a tot ce sunt în mare, milostiva

și-n veci dreptatea Tatălui ceresc!

Tu ești sprijinitorul meu de sus,

în Tine mi-s nădejdea și credința,

dar mulți cei răi, uitându-și cuviința,

mă tulbură spunând că ai apus;

din muntele Tău sfânt auzi, Părinte,

bolboroseli și cuvântări acerbe,

ce au valoarea apei care fierbe,

și nu Te mânii; dar lipsa de minte

a vorbelor, doar aparent superbe,

e moștenirea robului cuminte.

4

m-ai auzit când Te-am chemat ca dreptul

ce-și pune tâmpla-n piatra de altar

și se aduce doar pe sine-n dar

căci, Doamne, Tu ai milă de-nțeleptul

îngrijorat să nu-Ți greșească Ție,

să nu atingă nici c-un gând măcar,

așa cum fac cei ce nu au habar,

eterna și divina-Ți măreție;

sunt încă fiii oamenilor grei

la inimă, iubind deșertăciunea,

dar Domnul nu-i acceptă pe acei

ce-n așternuturi lasă lângă ei

minciuna și-ndoiala de cât lumea

și-n ceruri nu e loc pentru atei.

5

ascultă-mi, Doamne, graiul și-nțelege

că sprijin îmi găsesc în rugăciune,

atunci când toate-n juru-mi par a spune

cât de urât trăim și fără lege;

ridică răul ziduri de cuvinte

golite de-nțeles și înțărcate,

pentru-a spori confuzii nou create

între ce spui și tot ce plimbi prin minte;

și sufletul, Părinte, mi se-ncurcă

într-un hățiș din care nu-l mai scoate