Jurnalul Juliei Jones - Cea Mai Proastă Zi Din Viața Mea

Cartea 1

Cea mai proastă zi din viața mea!

Uite așa a început totul...

Ultimul lucru pe care îl țin minte este privirea îngrozită de pe fețele spectatorilor. Dar ceea ce m-a făcut să mă simt atât de umilită era faptul că l-am observat pe Blake Jansen, tipul cel mai popular din clasa mea, privindu-mă fără să-i vină să creadă.

Amintirea acelei nopți încă mă copleșește de rușine. Toată lumea spune că am avut noroc că am scăpat doar cu o comoție ușoară și un cucui mare. Dar rușinea pe care am simțit-o fiind subiectul batjocorii al întregii școli era încă foarte proaspătă în capul meu. Mi-aș dori din tot sufletul să pot să uit toată ziua aceea, s-o șterg din amintirile mele pentru totdeauna, dar în prezent continuă să mă bântuie. Sunt o ratată cu „R" majusculă! Iată cum mă simt acum. Încă nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat în acea zi fatală. Ce bine ar fi să fi fost un coșmar din care m-aș putea trezi și să nu mă mai gândesc niciodată la el. Dar, din păcate, nu e cazul!

Mama spune că timpul vindecă toate rănile și că, probabil, toată lumea a uitat complet de acel incident, însă eu cred că mie îmi va lua mult timp să uit. Totuși, dintr-un oarecare motiv, suspectez că o fată anume din clasa mea a cauzat incidentul. Numește-l instinct sau intuiție, dar am o vagă impresie că a fost implicată într-un fel.

Gândindu-mă la trecutul meu, înainte de acea zi blestemată, viața mea era destul de bună. Eu și prietena mea cea mai bună, Millie, am aplicat pentru muzicalul școlar și amândouă am fost alese pentru rolurile principale. Fiind în clasa a șaptea aveam mai multe șanse decât copiii mai mici, de asemenea faptul că eram ambele dansatoare era un avantaj. Partea cea mai bună a fost faptul că ni s-a cerut să facem coregrafia unor secțiuni ale spectacolului, ceea ce era o mare onoare.

Domnișoara Sheldon, profesoara de arta spectacolului care era responsabilă de producție, ne-a dat responsabilitatea de a inventa câteva rutine și să-i învățăm pe ceilalți copii mișcările de dans pe care trebuiau să le însușească. Eram foarte entuziasmate, în special pentru că noi eram la conducere. Domnișoara Sheldon e cea mai de treabă profesoară din lume!

Avem și câțiva dansatori excelenți în clasa noastră; chiar și unii băieți sunt deosebit de buni. Un băiat pe nume Alex dansează de aproape toată viața și probabil este cel mai bun dansator din toată școala. Ne-a povestit că, când era mic alți copii îl terorizau și îl numeau fetiță și multe alte cuvinte oribile pe care el a preferat să nu le menționeze. Însă eu puteam să observ că toată lumea a ajuns să-l respecte pe Alex, iar cei care încă nu-i cunoșteau talentul, aveau să aibă o surpriză deosebită. Specializarea lui este Hip-Hop și este extrem de plăcut să-l privești. Îi tot spuneam că atunci când va fi destul de mare, ar trebui să aplice pentru So You Think You Can Dance („Crezi că poți dansa" – spectacol de televiziune) și el mi-a zis că ar fi încântat.

Mai e un băiat în clasa noastră ca și Alex, care e un pic grăsuț și arată cam prostuț, dar s-a dovedit a avea o voce minunată. Nu știam că școala noastră are atât de mulți copii talentați și de asemenea a fost o surpriză enormă să aflu că Liam știe să cânte atât de bine. Uimirea noastră s-a răspândit ca focul sălbatic când i-am auzit audiția. Chiar și pe profesori i-am prins ridicând surprinși din sprâncene. Aceasta demonstrează că nu poți să judeci cartea după copertă! Eu nu am știut la ce se referă zicala până când l-am auzit pe Liam cântând. Acum nu cred că-l voi privi la fel ca înainte vreodată. De asemenea este o învățătură pentru mine. De acum voi aștepta până am să-i cunosc cu adevărt, pentru că am înțeles că nu ajungi să cunoști un individ cu adevărat până când nu afli ce fel de persoană este sau ce fel de talente ascunse ar putea să aibă.

În fine, muzicalul începea să prindă formă și urma să fie un adevărat succes. Trupa de dans pe care am ales-o se înțelegea foarte bine și am exersat în timpul fiecărei pauze de masă și uneori chiar și după ore. Apoi, într-o după amiază, s-a întâmplat un lucru minunat; Blake Jansen, băiatul de care îmi plăcea în secret încă din clasa a patra, s-a ivit la repetiții cu prietenul lui, Jack.

La început m-am rușinat să-i văd cum ne privesc, și colac peste pupăză, câteva fete au început să chicotească și să continue repetiția. O fată chiar flutura din gene! Am auzit despre acest gen de comportament, dar niciodată nu l-am văzut în realitate până acum. Vorbind de umilință! Am încercat să-i ignor pe băieți la început, dar după aproape zece minute de urmărire a rutinei noastre, ei s-au apropiat de mine și Millie și ne-au întrebat dacă ar putea să ni se alăture.

Nu-mi venea să cred! Blake Jansen chiar își dorea să se alăture trupei noastre de dans! Eram sigură că se datora faptului că Alex era implicat și toată lumea începea să audă cât de fain este el. Dar nu-mi păsa de motiv. Dacă mai includeam doi băieți în trupă, ar fi și mai bine! Cu toate acestea, nu-mi doream să recunosc că eram deosebit de fericită că unul din băieți s-a întâmplat să fie Blake.

Millie mi-a zâmbit și mi-a zis în șoaptă, „Julia... îți vine să