Încărcare
Găsiți următoarea book favorită
Deveniți un membru astăzi și citiți gratuit pentru 30 zileÎncepeți perioada gratuită de 30 zileInformații despre carte
Aisha
Până la Ariadne Belmondo
Acțiuni carte
Începeți să citițiEvaluări:
Evaluare: 4 din 5 stele4/5 (10 stele)
Lungime: 246 pagini4 ore
- Editor:
- Dexon Office
- Lansat:
- Sep 30, 2015
- ISBN:
- 9789737014856
- Format:
- Carte
Descriere
Experiențele anterioare cu femeile din viața sa l-au făcut pe Alex să aleagă o viață libertină, devenind escortă plătită. Dar ce se va întâmpla când o femeie diferită de toate celelalte va apărea în viața lui? Va acorda Alex o șansă iubirii sau va alege să fugă de ceea ce simte?
Informații despre carte
Aisha
Până la Ariadne Belmondo
Evaluări:
Evaluare: 4 din 5 stele4/5 (10 stele)
Lungime: 246 pagini4 ore
Descriere
Experiențele anterioare cu femeile din viața sa l-au făcut pe Alex să aleagă o viață libertină, devenind escortă plătită. Dar ce se va întâmpla când o femeie diferită de toate celelalte va apărea în viața lui? Va acorda Alex o șansă iubirii sau va alege să fugă de ceea ce simte?
- Editor:
- Dexon Office
- Lansat:
- Sep 30, 2015
- ISBN:
- 9789737014856
- Format:
- Carte
Despre autor
Legat de Aisha
Mostră carte
Aisha - Ariadne Belmondo
ani
Capitolul 1
Eu sunt încă tolănit în pat, dar Erika se îmbracă în viteză. Și dușul a fost la fel de rapid, ceea ce mă face să cred că a primit un mesaj chiar de la soțul ei, de-aia are acum un arc în fund.
— Următorul futai în weekendul următor? o întreb eu.
— Da, da, te caut eu.
— Ca de obicei. Îmi împrumuți și mie…
— Ți-am lăsat bani pe noptieră, mă întrerupe ea.
— Perfect. Ne vedem când vrei tu, sunt la dispoziția ta, doamnă.
— Logic, doar plătesc bine.
— Hei, unul îți dă tot confortul din lume, dar mai mult nu poate, iar eu îți satisfac alte nevoi, totul costă în viața asta. Sunt sigur că soțul ți-ar trage-o gratis, dar dacă nu mai poate… noroc cu mine. Dacă ar ști…
— Dacă ar ști, tu ai rămâne fără banii aceia, spune ea, puțin cam furioasă.
Credeam că va fi ceva mai relaxată acum, dar cum în restul săptămânii este frustrată…
Pleacă fără să se mai uite în urmă, apoi o aud cum răspunde la telefon.
— „Da, viața mea, acum ajung, sunt prinsă în trafic…". Eu mai am două ore la dispoziție, așa că mai rămân întins vreo cinci minute. Azi am program lejer, mă văd doar cu tipa aia, pentru pariu – alți bani, altă distracție. Și voi câștiga și acest pariu, Călin va vedea. Mâine mă văd cu tipa înțepată, care mă vrea mereu la costum, dar măcar plătește bine. De-aș putea strânge rapid suficienți bani ca să-mi încep o afacere… Ce afacere însă, asta-i întrebarea. Nu știu câți ani aș mai putea presta pe bani. Aș putea chiar să consider asta drept afacere, adică chiar am noroc că sunt mereu în călduri, altfel ar trebui să-mi găsesc o ocupație plictisitoare. Și tot nu aș face atâția bani.
Mă ridic și eu și intru la baie. Fac un duș rapid, mă parfumez și mă îndrept spre ținta mea. Am aflat acum mulți ani ce fac eu bine, așa că nu-mi fac probleme pentru restul pachetului. Și când îmi amintesc că eu voiam cu disperare să mă căsătoresc cu „prințesa" Mirabela… Nu, toate-s pițipoance. Și Mira aprecia modul în care i-o trag, însă nu și lipsa banilor. Ei bine, acum le dau cu plăcere exact ce vor. Situația următoare este exact ce merit eu de la viață: tânără, virgină, 17 ani, din provincie, stă în București în gazdă, nu știe unde locuiesc eu, o duc la un hotel, apoi câștig și 500 de lei. La dracu, o făceam și gratis – cineva tot trebuie s-o facă la un moment dat – de ce să fie un începător? Un lucru am învățat eu de la viața asta: când viața îți dă lămâi, o arzi pe una mișto, apoi îți faci o limonadă rece și-o bei, ca să-ți refaci forțele.
Ies din casă și mă îndrept spre mașină – împrumutată – a mea este mai mereu în service în ultima perioadă. Totul se cumpără în ziua de azi. Iubirea? Cine are banii, are și iubire. Mă rog, doamnele par să-mi iubească la nebunie o anumită parte, iar eu mă împart darnic la toată lumea care mă iubește – și anume, celor care-o fac în cash. Nu mai sufăr cum făceam în adolescență, și nici cum am făcut-o pentru „doamna" mea măritată. Asta da viață, acum toate femeile cărora le permit să intre în viața mea fac orice pentru mine. Bun, așa și trebuie să fie, nu să facă fiecare ce-i tună prin căpșor, mai ales când căpșorul este cam gol, iar sufletul plin de dorințe care pe restul ne mutilează.
În ziua de azi nu mai există vreo diferență între prostituate și soțiile de bogătași – unele și-o trag pe bani, pe autostradă sau prin bordeluri, ilegal. Iar altele în vile, legal, dar tot pentru bani... ai soților. Să le fie de bine. Ajung și în fața blocului, dar parchez la o oarecare distanță și o aștept – nu vreau să vadă cineva cum în mașina mea urcă o fată de 16-17 ani. O văd deja cum țopăie în direcția asta și o aștept să se urce în mașină. Este toată un zâmbet. Doamne, ce n-aș da să am din nou vârsta ei, și să am șansa să fac totul diferit.
— Ciao, spune ea odată ce-a intrat în mașină, apoi se uită la mine ca la soare – e clar, e-n limbă după mine.
— Mergem?
— Mergem, spune ea și se hlizește în continuare.
— Ești sigură că asta vrei?
— Da. Am puține emoții, dar știu sigur că asta vreau.
— Bun. Dacă te răzgândești, îmi spui. Nu-mi spui după, că așa nu rezolvăm nimic, da? Ai spus cuiva unde mergi?
— Le-am spus că merg să mă întâlnesc cu o rudă care stă aici, în București.
— Bun, pornim deci. Vorbim în continuare în drum spre motel. Noroc că-l știu pe patron, că altfel nu știu cum aș putea intra cu o minoră. Și până la urmă ai 16 sau 17 ani? o întreb eu.
— Fac 17 peste doar două luni, îmi spune ea, apoi își mușcă buzele.
Deja vârsta este oricum irelevantă, doar știe ce vom face. Ce-i voi face, mai corect spus. Ajungem și în cameră. Este la fel de zâmbitoare, dar pare mai reținută. I-aș oferi alcool, dar nu mai are rost s-o și îmbăt, ajunge că deja fac ceva imoral. Nu, ar fi chiar prea multă nesimțire din partea mea. Mă apropii de ea, o prind de mână, apoi de talie și mă apropii de ea s-o sărut, dar mă opresc și o privesc în ochi – la pușcărie chiar că nu vreau să ajung, și sunt foarte conștient de ceea ce fac.
— Ești sigură că asta vrei? o întreb eu.
— Da, spune ea, dar o simt cum tremură ușor și cum îi bate inima. O iau încet, o sărut drept încălzire. Data trecută era s-o pățesc, noroc că aia era beată, apoi ne-am înțeles noi altfel. Din păcate, însă, și eu eram beat, așa că regret anumite lucruri. Atunci nici măcar nu știam că-i virgină, cu-atât mai puțin minoră. Era mai simplu așa, să nu știu… O sărut pe gât, mâinile îmi alunecă pe spatele ei, una ajungând între picioare. O ating și respirația i se accelerează, apoi își lasă capul pe spate. Și încă nu are motiv să gâfâie. Îi dau drumul ca să-i scot tricoul, apoi mă trezesc că-și scoate singură și sutienul. Ok… fata știe ce vrea. Lănțișorul ei îmi sare în ochi, modelul este interesant, îmi aduce aminte de crucea primită la naștere, înainte să... Las însă acest gând. Are niște sâni perfecți, îi prind, simțindu-i în palmă, mărimea perfectă, apoi o trag înspre mine și încerc să-i scot lănțișorul de la gât, înainte să bifez pariul și să uit – un suvenir – de ce nu?
— Ce faci? mă întreabă ea.
— Interesantă crucea, îi spun eu.
— O am de la mama. Singura amintire, așa că o port mereu cu mine.
— Și mama ta? Lucrează în străinătate?
— Aș vrea eu... mama a murit într-un accident de motocicletă, când eu aveam doar cinci ani.
— Te-a crescut doar tatăl?
— Bunica, tatăl a plecat la muncă în Italia, când eu aveam nouă ani.
O, să-mi bag ceva-n ea de curiozitate, mă joc cu o orfană de mamă, părăsită și de tată și crescută de-o bunică – dar știu că soarta se mai joacă și ea cu mine. Ce naiba?
— Ești sigură că vrei să continuăm? o întreb eu. Știi, de la un punct încolo, asta-i fără întoarcere.
— Știu, dar te iubesc atât de mult… nici nu știi ce simt pentru tine.
O, futu-i, n-am noroc. I-am tras-o azi de două ori Erikăi, femeie măritată, asta la cerere, dar acum…
— Cum să mă iubești, o întreb eu. Tu ai 16 ani…
— 17 în curând.
— 16 ani, continui eu. Iar eu am 32 – ce iubire?!
— Ce? mă întreabă ea, și acum zâmbetul i-a pierit.
— Nu merge așa, spun eu și-mi vine să-mi dau palme – și pentru că nu profit de ocazie, dar mai ales pentru că era să profit de ocazie. Nu, oi fi eu putred, dar nici chiar așa. Mă fut în ea de viață.
— Nu, Ioana.
— De ce? Nu-ți place de mine?
— Cum să nu-mi placă te tine?
— Și-atunci ce s-a schimbat, așa brusc?
— Mi s-a trezit conștiința, înainte să mi se trezească altă parte.
— Nu te cred, spune ea și începe să plângă, apoi își acoperă și sânii.
Îi iau sutienul și vreau să il pun la loc, dar îl ia, se întoarce și și-l pune singură. Îi dau și tricoul, dar de data asta o ajut să și-l pună. Bravo, acum tremură mai tare ca la început. Sculă am? Da. Creier am? Asta mai puțin. În ce belele știu să intru. Țin la tine, îi spun eu, și tocmai pentru că îmi pasă decid să nu încep ceva ce s-ar termina imediat după. Mă înțelegi tu? Tu nu poți fi iubita mea, aș intra în probleme. Tatăl tău cred că s-ar întoarce din Italia în mod special, doar ca să mă spânzure pe mine. Nu era corect dacă ți-o trăgeam și plecam. „Iubire? ce iubire, este doar sex", îmi spunea și Mirabela, acum mulți ani, iar vorbele ei îmi răsună încă în urechi. Și eu sunt la fel de crud ca ea, suntem oameni fără suflet...
— Ce? întreabă ea și-mi aruncă o privire de… căprioară rănită, asta cred c-o descrie cel mai bine.
— Scuze, pentru limbajul meu… obscen. Scuze. Te protejez acum, crede-mă.
— Și prietenul tău este la fel?
— Ce?
— Prietenul tău. Mi-a spus că nu ai cuvânt.
— Călin?
— Da.
Ce dracu face și ăsta?
— Când ți-a spus asta?
— Mă mai așteaptă uneori la ieșirea din școală. Îmi aduce mereu mesaje de la tine. Așa m-am îndrăgostit.
Ce mesaje? N-am trimis niciun mesaj. Ce să-i trimit, o erecție?
— Ți-a mai spus ceva?
— Îmi tot spunea că, dacă relația mea cu tine nu ar merge și mă dezamăgești, ceea ce s-a și întâmplat... cred că te cunoaște bine – el este la dispoziția mea.
— Nu, Doamne ferește-mă!
— De ce, ți-e ciudă?
Trebuie să-i spun adevărul, nenorocitul ăsta nu joacă corect.
— Am făcut un pariu cu el. Cel dintre noi care ți-o… se culcă primul cu tine, câștiga 500 de lei. Nu-l căuta, nu meriți să-și bată joc de tine. Iar eu…
— Tu ești un nenorocit! îmi spune ea, și nu o pot contrazice. Deja lacrimile îi curg șiroaie.
— Te duc acasă, spun eu scurt.
— Nu!
— Ioana, nu te las să te întorci singură. Eu te-am luat, eu te duc înapoi. Mă apropii de ea s-o îmbrățișez, dar face un pas înapoi și mă opresc. O, la naiba… dacă află cineva, am pus-o. Se mai consideră pedofilie când are aproape 17 ani? Nu, nu cred, dar ar părea tot tentativă de viol cu o minoră.
— Ioana, adaug eu, dacă află cineva… voi avea probleme.
— Ce să afle? Cum încercai să-ți bați joc de mine, dar nici măcar… nici măcar nu mi-ai tras-o? Te citez frumos? Crede-mă, nu aș povesti asta nimănui.
— Lasă-mă să-ți dau măcar bani de taxi.
— Nu! nu mai vreau nimic de la tine.
— Nici de la Călin, sper, oricât ar insista, eu îl cunosc.
— Te cred și eu, sunteți la fel, dar de el nu m-am îndrăgostit.
— Slavă Domnului, meriți mai mult decât doi nenorociți ca noi.
— Da… Știi, atâta ești, cât dai, îmi spune ea mie.
Și din nou, nu o pot contrazice. Nu are nici 17 ani și deja știe… nu sunt om. O văd cum își ia poșeta și pleacă, trântind ușa. Ies după ea, dar nu mă mai apropii. O urmăresc cum intră în taxi, mă urc în mașină și pornesc după ea. Mă asigur că ajunge înapoi acasă, și când văd că intră în siguranță în bloc, mă întorc și eu acasă. Asta nu a fost una dintre zilele mele cele mai bune. Sper ca ziua de mâine, duminică, să fie ceva mai plăcută. Sau măcar lipsită de astfel de incidente. Decid să ies să alerg, ca să mai scap de tensiune. Eu am mai câștigat astfel de pariuri, dar știu că de fiecare dată pierdeam și câte-o bucată din suflet. Dacă aș mai avea unul…
Și oricum nu erau minore, aia a fost o întâmplare. Peste două ore mă sună și Călin și ne întâlnim la bar.
— Ei, cum a fost? mă întreabă el. O dată, sau de două ori?
— Nu i-am mai făcut nimic, știam prea multe.
— Știai cum s-o fuți diversificat, dar nu i-ai mai tras-o deloc? Nu-ți mai merge așa bine în ultima vreme? Mă ofer eu voluntar, ba te ajut și cu Erika dacă vrei.
— Eu te las să încerci, dar Erika nu se plânge.
— Și-atunci, care-i faza?
— Am aflat prea multe despre viața ei, copilăria ei…
— Mie nu-mi pasă. Îmi datorezi 500 de lei. Iar eu nu mă dau bătut, mâine încep s-o cuceresc.
— Cam târziu, deja știe tot.
— Ce anume?
— I-am spus despre pariu, asta după ce am aflat că tu deja te dădeai la ea. Ce mesaje de amor îi transmiteai de la mine? Eu nu acționez așa, sunt orice, doar romantic nu. Și nu mint.
— Nu te cred, te joci cu mine… chiar i-ai spus?
— Chiar i-am spus, Romeo, îl anunț eu și mă distrez pe cinste. Și n-ai câștigat nici un pariu, nu ai jucat corect.
— Te-am ajutat! îmi strigă el.
— M-ai ajutat, pe naiba. Mai aveai puțin și-o cereai în căsătorie ca să i-o tragi, și am stabilit de la bun început că nu așa ne jucăm. Ideea era să pice ea singură în plasă, nu să o aburim.
— Și ailaltă pe care-ai agățat-o tu?
— Nu știam ce vârstă are, ți-am povestit că abia apoi am aflat și eu cu stupoare. Eram amândoi beți atunci. Tu ai venit apoi cu ideea pariurilor, iar eu te anunț de pe acum că nu am nevoie de astfel de probleme, am suficiente cliente, nu duc lipsă de acțiune. Mă ridic și am de gând să-l las pe el să plătească și consumația, dar mă trezesc că mă prinde de gât și mă blochează. Mă eliberez din strânsoare, nu știu ce l-a apucat. Mă întorc la el să-i zic vreo două, dar el acționează primul și-mi dă un pumn.
— Nici eu să nu mai am vreo șansă, așa-i? urlă el la mine.
— Nu-mi spune că acum ai vrea și scuze din partea mea. Sau să întorc celălalt obraz? îl întreb eu, și-mi ling sângele din colțul gurii.
— Da, acum chiar sunt de aceeași părere, îi spun eu „prietenului" meu, apoi îl pocnesc. Eu întorc mereu celălalt obraz, obrazul celui care m-a lovit, și-i dau și eu cu și mai multă dărnicie, adaug eu. Doar proștii dau hârtie celor care tocmai au făcut pe ei. Se pare însă că nu l-am potolit, ci revine cu încă un pumn. Mă enervez și îi mai dau și eu un pumn, apoi un genunchi în stomac, de-l las lat, dar plec înainte să cheme barmanul poliția – doar ne cunoaște bine. Pe drum remarc că-mi curge sânge din nas, ba mai mult, nu pot opri hemoragia. Perfect, mâine voi arăta ca naiba pentru clienta mea cea fițoasă. Urc într-un taxi și merg spre spital. Sper că era beat, că altfel n-are nicio scuză. Eu m-am apărat doar. Nici măcar nu l-am mai atins când era la pământ.
Îmi aștept rândul la urgențe, și nu prea mă bagă nimeni în seamă. Și când mă observă o asistentă, îmi spune să aștept, de parcă nu asta făceam, iar alta mă trimite la pansamente. De la pansamente sunt trimis înapoi și mai că-mi vine să merg acasă. Dacă nu aș avea nasul rupt, chiar asta aș face – dar ce să vezi?! – nu pot. Dacă aș face și eu așa în meseria mea, m-ar trimite la plimbare, dar ăștia cred că și-o freacă singuri. Pe care trebuie s-o fut ca să mă remarce și pe mine? După aproape patru ore se uită un doctor și la mine. Scap destul de ușor și mă îndrept spre ieșire – vreau doar să fac un duș și să dorm, mi-am pierdut și apetitul. Bine că n-am pățit-o mai rău, am văzut cum îl aduceau pe unul pe-o targă, fusese înjunghiat. De-un „amic" oare?
Cum naiba mă mai prezint eu mâine la datorie? Exclus să ies așa în oraș, la vreo petrecere de bogătași. Și tot eu pierd acum bani. Bravo, voi avea un alt weekend plictisitor. De fapt, de ce mă mint singur? Mă plictisesc în fiecare weekend, și-asta de mult timp – am intrat într-o rutină sufocantă. Nasul fracturat este probabil un bonus. Mergând pe hol, cu gândurile într-altă parte, mă trezesc că cineva intră direct în mine. Îmi duc instinctiv mâna la nas, ca să-l protejez, și atunci o văd – este o domnișoară, își cere și scuze. O iert cum să nu, mă scuz și eu, apoi o privesc cum pleacă mai departe. De ce să nu-mi clătesc ochii?! Era bună tipa. Ajung și acasă, apoi o sun pe Ramona să-i explic cum stă treaba. Decide să ne întâlnim oricum a doua zi, apoi după cinci zile plecăm în Mediterană. Pornim în ultima săptămână din aprilie și ne plimbăm timp de trei săptămâni. Plecăm cu iahtul doamnei și vizităm Grecia, Italia, apoi Spania. Doamna Ramona este văduva unui milionar, pe care culmea îl cunoscuse tocmai în Grecia, și care acum se bucură de toată moștenirea lui. Ea are 48 de ani, dar se pare că „plus 16 sau „minus 16
se tot lipește de mine în viața asta. Măcar acum nu fac nimic ilegal. Din prima săptămână primesc drept cadou un ceas din aur, lucru care mă motivează să fiu și mai drăgăstos cu ea. Încep însă foarte repede să-mi doresc să ajungem și pe uscat – și nu doar pentru că acolo sunt magazinele de unde îmi cumpără haine și accesorii, și unde ieșim la restaurante scumpe, ci și pentru că urăsc să dorm în iaht, plutind pe apă. Nu am vomitat până acum, dar nu găsesc sentimentul de „plutire" deloc liniștitor. Acum știu precis că în viața asta nu voi achiziționa vreodată o saltea cu apă.
Deja m-am obișnuit și cu privirile din restaurante, dar cred că știu cu toții că dacă vrei tinerețe și frumusețe lângă tine, dacă tu nu le mai ai, asta costă. Nu mă mai simt rușinat, îmi asum ceea ce sunt. Da, sunt un păun, dar nu ajunge să te uiți la mine cu admirație, banul domnește. La sfârșitul celor trei săptămâni primesc oferta de a deveni iubitul ei oficial. Nu o refuz, ba îi arăt din nou motivul pentru care vrea să mă păstreze aproape. Am nevoie de-un răgaz, știe și ea. Propunerea ei necesită analiză…
— Nu ne vom căsători, dar vreau să-ți petreci sărbătorile cu mine, toate. Ai fi liber de ziua ta, iar dacă mă înșeli, vreau s-o faci cu cap și cu decență. Dacă aflu, vei simți furia mea. În rest, ai fi destul de liber în timpul săptămânii, știi că lucrez 10-12 ore pe zi. Te ajut și să-ți deschizi pizzeria, sau cabinetul de avocatură, asta dacă decizi să-ți termini facultatea. Te las să te
Ați ajuns la finalul acestei mostre. Înregistrați-vă pentru a citi mai mult!
Pagina 1 din 1
Recenzii
Recenzii
Ce cred oamenii despre Aisha
4.0Evaluare: 4 din 5 stele
10 evaluări / 0 recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: din 5 stele