Găsiți următorul dvs. carte preferat

Deveniți un membru astăzi și citiți gratuit pentru 30 zile
Mă eliberez

Mă eliberez

Citiți previzualizarea

Mă eliberez

evaluări:
4/5 (10 evaluări)
Lungime:
151 pages
2 hours
Editor:
Lansat:
Aug 11, 2015
ISBN:
9786067194487
Format:
Carte

Descriere

Imaginează-ți că ești șoferul unui autobuz din care toți pasagerii, odată urcați, refuză să mai coboare. Mai mult, ei te încurcă, spunându-ți pe unde să o iei, iar indicațiile lor sunt contradictorii. Când acel autobuz este chiar viața ta, confuzia și nefericirea bat la ușă. Iar pasagerii insistenți, uneori agresivi, sunt vocile tale critice interioare, cele care te fac să iei decizii de multe ori contrare propriilor interese. Vocea critică interioară îți poate spune, de pildă, că ești o persoană neinteresantă, că nu meriți poziția pe care te afli sau că trebuie să le faci tuturor pe plac. Există însă și un revers al medaliei, și anume valorile susținute de vocea interioară, precum altruismul sau nevoia de a reuși.


Această carte te ajută să-ți recunoști vocea interioară, sub ambele sale aspecte, și, prin „trucurile“ pe care ți le împărtășește, să o poți gestiona cu succes, astfel încât să nu-ți mai influențeze într-un sens negativ atitudinea față de propria persoană, deciziile și comportamentul. Este o lectură plăcută și incitantă, presărată cu exemple din viața de zi cu zi și cu tehnici ușor de pus în aplicare.

Editor:
Lansat:
Aug 11, 2015
ISBN:
9786067194487
Format:
Carte

Despre autor


Legat de Mă eliberez

Cărți conex

Previzualizare carte

Mă eliberez - Frederic Fanget

Introducere

Situațiile din viața noastră nu ne satisfac întotdeauna, adesea ne produc angoase, ne lasă un gust amar de nemulțumire. Avem tendința să credem că starea noastră de disconfort este legată de ce ni se întâmplă la serviciu, în cuplu, în familie etc. Bineînțeles, contextul și relațiile cu alții sunt factori determinanți. Dar nu numai acestea. Există un alt parametru care influențează modul nostru de a vedea evenimentele care ne privesc: acesta este percepția pe care o avem despre ele.

Cel mai des, indispozițiile noastre sau, în orice caz, o parte din ele, sunt de fapt legate de interpretările pe care le dăm situațiilor trăite. Aceste interpretări frecvent greșite provin direct de la vocea slabă din interiorul nostru, pe care o auzim mereu comentându-ne gesturile și greșelile: este vocea noastră interioară critică. Acest radio în surdină ne dictează permanent comportamentul:

„Trebuie să fim iubiți, apreciați de ceilalți, trebuie să reușim, să părem interesanți, să nu explodăm, să ne exprimăm clar, să nu ne bâlbâim, să răspundem la întrebările interlocutorilor, trebuie să-i arăți acestui bărbat că ești o femeie încântătoare, inteligentă, superioară, să-i arăți acestei femei că ești un tip interesant, cu umor, care va ști să-i producă emoții puternice etc." Fiecărei cerințe imperioase pe care ne-o stabilim îi corespund în fapt tot atâtea legi personale cărora ne supunem dintotdeauna, fără să ne întrebăm dacă sunt adaptate la ceea ce trăim acum; totuși, acestea sunt răspunzătoare de o bună parte din indispozițiile noastre.

În terapia cognitivă, aceste exigențe pe care ni le impunem nouă înșine se numesc „reguli de viață" Pentru a înainta, sunt desigur utile: ne-au și permis să progresăm, să ne implicăm din nou, să ne revelăm.

Dar, atunci când devin prea rigide și chiar tiranice, ne fac să suferim pentru că stabilesc obiective inaccesibile, irealizabile. Avem impresia că suntem întotdeauna depășiți, că nu suntem la înălțimea exigențelor personale. Insidioase, ne ghidează viețile fără știrea noastră, fără să fim conștienți de acest lucru. Prin intransigența acestor reguli personale, ne creăm noi înșine propriul eșec.

Cartea de față are scopul de a vă ajuta să ieșiți din acest cerc vicios, din acest impas în care ați intrat în mod inconștient. Dar cum?

Mai întâi, vă ajută să vă dați seama de permanența acestei voci interioare, un fel de radio în surdină pe care nu-l mai auzim până la urmă, atât de mult ne obișnuim cu zumzetul lui. Totuși, dacă avem răgazul necesar să facem o pauză, acest zgomot de fond interior devine audibil.

Să-l ascultăm, mai bine zis să-l auzim, să luăm act de caracterul său intransigent și apăsător, toate acestea constituie prima etapă a eliberării de el.

Apoi trebuie să înțelegem că această voce se strecoară în toate domeniile vieții noastre: serviciu, viață particulară, familială, prietenii, activități sportive, asociative… E întotdeauna acolo: „Hai, fii la înălțime, autodepășește-te; dar nu, vezi bine că nu poți face asta, las-o baltă, nu merită osteneala…"

Astfel vom înțelege că această voce interioară este sursa nehotărârii, inhibițiilor și temerilor noastre.

Pentru a ne detașa mai bine de această voce critică, va fi indispensabil să-i determinăm originea. În ce ocazii s-a manifestat ea astfel? Cel mai des acum mult timp, în copilărie, și din motive temeinice. De exemplu, Adriana și-a stabilit ca obiectiv necesitatea de a munci mult, pentru că provenea dintr-o familie săracă din estul Rusiei, și nu putuse merge la școală. Cât despre Anne, ea nu poate zice nu, de teamă să nu jignească pe cineva și pentru a face pe plac altora. Catherine vrea să fie ca alții, să le semene, de când era foarte mică, se simte altfel, atipică. În sfârșit, Sébastien trebuie să arate cu orice preț că este la înălțime, deși se îndoiește de el în adâncul sufletului.

Aceste personaje reale, transformate la adăpostul confidențialității, reprezintă prototipuri de exigențe larg răspândite care ne dictează în viață. Poveștile lor vă vor ajuta să vă înțelegeți și vă vor arăta că e posibil să vă schimbați.

Când veți reuși să depistați vocea voastră critică interioară, cea care vă este intimă, personală și pagubele pe care vi le aduce în viață, când îi veți fi identificat originea în biografia voastră, veți fi în stare să-i faceți față, să-i răspundeți, să vă eliberați de ea pentru a profita de lucrurile esențiale pentru voi în viață.

Pe acest drum al descoperirii de sine și al schimbării personale vă cer, dragi cititori, să binevoiți să mă însoțiți.

În această lucrare, doresc să vă arăt cum se pot aborda atât problemele simple, cât și cele mai complexe, prin travaliul asupra vocii interioare. Așadar, voi începe prin a aminti câteva noțiuni referitoare la ea. Pe urmă vom vedea care îi este locul în funcționarea obișnuită, relativ normală a fiecăruia din noi. Totuși, mi-am pus mai multe întrebări despre rolul ei de factor agravant la pacienții mei cei mai profund afectați. Cu ei am învățat mult. Ei mi-au dezvăluit secretele lor. Mi-au îmbogățit modelul de reflecție și conceptualizare a cazurilor clinice — conceptualizarea cognitivă constând în a înțelege într-un mod aprofundat funcționarea unei persoane și problemele ei. Aceasta va fi explicată pe larg în carte.

Îmi voi ilustra ideile cu ajutorul câtorva exemple de terapie destinate profesioniștilor, așa cum putem deveni cu toții. De fapt, suntem mereu psihologul cuiva, al unui om apropiat, al unui membru al familiei… De altfel, în general, excelăm în îndeplinirea acestei sarcini mai mult în cazul altora decât al nostru. Nutresc speranța să strecor aici câteva instrumente care ne vor fi utile atât ca să îi ascultăm pe alții, cât și ca să ne înțelegem pe noi înșine.

În această abordare transversală vom întâlni tehnici eficace cum ar fi analiza funcțională, conceptualizarea cognitivă, acceptarea, asertivitatea…

CAPITOLUL 1

Metoda mea de eliberare

Această carte vă poate lua prin surprindere. Până acum, eram noi înșine, terapeuți convinși (să ne facem mea culpa) că etica noastră și obiectivul nostru erau să-i ajutăm pe pacienți să se elibereze de un eșec, de o lipsă. Concepția noastră se baza pe ideea că suferința ființei umane provine dintr-un fel de slăbiciune, o tulburare psihică negativă pe care trebuia s-o depistăm și anihilăm pentru a o elibera.

Toate școlile de psihoterapie sunt de acord cu acest lucru.

În vremurile și mai de demult ale frenologiei, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Gall teoretiza că forma craniului permite diagnosticarea tulburării mentale de care suferă subiectul. Astfel, el a descris umflătura craniului la asasini…

De asemenea cazuri s-a ocupat și neurologia, după care bolile mentale erau localizate în anumite zone ale creierului. Această abordare justifica lobotomia, al cărei scop era de a extirpa partea anterioară a creierului la pacienții cu melancolie suicidară.

Apoi, la începutul secolului XX, psihanaliza a afirmat că nevrozele erau legate de o refulare a problemelor infantile. Această abordare sugera că omul suferă de probleme ascunse în inconștient și nu în creier, care trebuiau scoase la iveală și conștientizate pentru a le neutraliza, prin puterea cuvintelor.

Dacă originea tulburării este diferită pentru psihanaliză și neurologie, ambele școli au în comun ideea că pacienții suferă de o problemă asupra căreia trebuie intervenit.

Neurobiologia modernă are aceleași idei, numai că nu situează tulburarea la nivelul unei modificări anatomice a creierului, ci o pune pe seama unei proaste funcționări în transmisia sinaptică a neuromediatorilor.

Pe de altă parte, terapia comportamentală postulează că problema vine dintr-o condiționare în care sunt asociate două fenomene. În exemplul fobiei de tuneluri, coexistența faptului că te afli în acel loc subteran și că ai simultan un atac de panică va crea, prin condiționare, evitarea tunelurilor în general.

Abordare complementară precedentei, terapia cognitivă susține că problemele noastre provin dintr-o condiționare negativă din trecut. De asemenea, datorită lucrărilor lui Aaron Timothy Beck¹, deschizător de drumuri în terapiile cognitive, am aflat că depresia este legată de o imagine proastă despre sine, dar și de o percepție negativă asupra lumii înconjurătoare și a viitorului nostru. De la Jeffrey Young² încoace, știm că viața ne este influențată de modelele noastre cognitive infantile, adică de credințele despre noi înșine și de felul în care percepem evenimentele. Aceste convingeri ce rămân inconștiente modifică substanțial analiza și interpretarea pe care le facem vieții noastre. De exemplu, una dintre pacientele mele care avea drept model cognitiv abandonul (construit din copilărie) făcea atacuri de panică, crize de anxietate foarte grave, de îndată ce iubitul ei întârzia fără s-o anunțe. Își închipuia imediat că o părăsise.³ Pur și simplu, această pacientă retrăia în prezent emoții din trecut sub forma angoasei de abandon.

Din această panoramare foarte rapidă reiese că punctul comun al diferitelor școli este principiul conform căruia subiectul suferind prezintă o tulburare, o lipsă localizată în creier, în inconștient, în copilărie, sau declanșată după o condiționare…

NU PUTEM FI REDUȘI LA O LIPSĂ SAU LA UN DEFECT GRAV!

Abordarea pe care o propun în această lucrare o apucă pe o cale cu totul diferită de cele tradiționale în psihologie. După treizeci de ani de observare a pacienților, nu cred că se poate spune că ființa umană suferindă care consultă un psihoterapeut se rezumă la o tulburare sau o boală: îmi spun adesea, când mă confrunt cu pacienții mei, că, în fond, aceștia sunt oarecum ca mine. Se zbat în contradicțiile lor interne între ce e bun sau mai puțin bun pentru ei. Care dintre noi nu are momente de îndoială înainte de a lua o decizie importantă? Cine nu este anxios în unele situații din viața cotidiană, ca un examen, un interviu de angajare când e șomer, întâlnirea cu o persoană care îl atrage, o discuție în familie care ar putea genera un conflict?

O anumită anxietate nu e oare normală în asemenea împrejurări? În plus, să nu uităm că teama și stresul ne protejează când suntem în pericol. Le

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Mă eliberez

3.9
10 evaluări / 1 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor

  • (5/5)

    1 person found this helpful

    O carte usor de citit, fara a avea studii in domeniu. Este de folos pentru cei cărora vocea interioară le spune prea multe!

    1 person found this helpful