Bucurați-vă de milioane de cărți electronice, cărți audio, reviste și multe altele

Doar $11.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

101 tehnici favorite ale terapiei prin joc

101 tehnici favorite ale terapiei prin joc

Citiți previzualizarea

101 tehnici favorite ale terapiei prin joc

evaluări:
3.5/5 (12 evaluări)
Lungime:
530 pagini
7 ore
Editor:
Lansat:
6 aug. 2015
ISBN:
9786067194159
Format:
Carte

Descriere

Pornind de la tendința naturală a copilului de a imagina roluri și de a construi povești relevante pentru viața sa interioară, terapia prin joc este larg folosită în abordarea problemelor psihice ale copiilor și adolescenților. Cele 101 tehnici prezentate în acest volum oferă psihologilor, educatorilor, dar și părinților și pediatrilor un instrument eficient și neintruziv pentru a-i ajuta pe cei mici să-și verbalizeze emoțiile, să-și gestioneze furia, să facă față pierderilor și doliului, dar și să vindece vechi răni, cum sunt cele pricinuite de abuzuri și traume. Cartea include contribuțiile unor autorități mondiale în terapia prin joc, cu orientări variate, de la psihodinamică la cognitiv-comportamentală. De asemenea, diversele tehnici, utile atât în evaluare, dar și în cură, sunt grupate în șapte secțiuni: de la povești vindecătoare și arte plastice la jocuri de grup și marionete.


Copiii pot spune cu ușurință cum se simt câtă vreme este „doar în glumă“ sau doar „în joacă“. Mulți copii se simt foarte confortabil și mai puțin amenințați când răspund la întrebări într un format de joc, datorită distanțării pe care o simt față de realitate. – Heidi Gerard Kaduson


Piesele geometrice ale jocurilor de construit oferă infinite posibilități: zgârie-nori, grădini zoologice, autostrăzi, aeroporturi, poduri, castele sau case ale dinozaurilor. Toate acestea asigură copiilor un sentiment real de împlinire, care le optimizează imaginea de sine și le satisface impulsul de stăpânire a mediului. – Charles E. Schaefer

Editor:
Lansat:
6 aug. 2015
ISBN:
9786067194159
Format:
Carte

Despre autor


Legat de 101 tehnici favorite ale terapiei prin joc

Cărți conex

Previzualizare carte

101 tehnici favorite ale terapiei prin joc - Heidi Gerard Kaduson

inspiră

PREFAȚĂ

Cartea de față este precedată de un volum similar, 101 Favorite Play Therapy Techniques, publicat în 1997, și considerat o resursă excelentă pentru practicienii, profesorii și studenții ce se ocupă de terapia prin joc. Prezenta lucrare adună alte noi tehnici ale terapiei prin joc, elaborate de terapeuți din toate colțurile lumii. Am invitat autorități de elită în terapia prin joc să împărtășească fie tehnica lor preferată, fie una dintre cele ce implică o modificare inovatoare a unei proceduri bine cunoscute.

Am împărțit tehnicile în șapte categorii, pentru ușurarea accesului la metoda căutată. Fiecare autor a inclus o descriere și/sau o aplicare a tehnicii, pentru a ilustra cum a folosit-o terapeutul în practică. Secțiunile sunt grupate similar ca în primul volum: Tehnici narative, ce ilustrează folosirea a diferite metode pentru îmbunătățirea verbalizării la copii; Tehnici ale artelor expresive, ce includ diferite mijloace folosite în artă pentru a ajuta copiii să facă față dificultăților psihologice; Tehnici de folosire a jocurilor, ce utilizează jocurile pentru a ajuta copiii să se exprime într-un mediu de joacă lipsit de amenințări; Tehnici ale jocului cu păpuși, ce ajută la exprimarea emoțiilor conflictuale; Tehnici cu jucării și obiecte de joacă, ce ilustrează folosirea a diferite jucării și obiecte în camera de joacă, precum și felul în care acestea pot fi utile în joaca terapeutică; Tehnici de joc în grup, ce cuprind metode și tehnici de joc utilizabile în cadrul grupurilor; și Alte tehnici, ce sunt un grup de tehnici variate, utile în multe situații.

Psihiatrii, psihologii, asistenții sociali, asistenții medicali, specialiștii în viața copilului, specialiștii în activități terapeutice recreaționale, profesorii și consilierii cu orice nivel de pregătire și experiență vor găsi în prezenta carte o mulțime de informații utile pentru practica lor clinică.

Heidi Gerard Kaduson

Charles E. Schaefer

SECȚIUNEA ÎNTÂI

TEHNICI NARATIVE

1. TEHNICA PUNGII DE GUNOI

Heidi Gerard Kaduson

INTRODUCERE

Copiii țin în ei multe din problemele lor, în loc să le comunice adulților sau măcar altor prieteni. Indiferent dacă sunt prea înspăimântați să-și dezvăluie problemele sau nu sunt conștienți de ceea ce-i deranjează, copiii se simt încărcați până la refuz de aceste sentimente, având dificultăți în comunicarea emoțiilor lor și eliberarea de ele. Părinții își pot întreba de multe ori copiii care e problema, iar răspunsul va fi adesea „nimic sau „nu știu. Tehnica pungii de gunoi a fost creată pentru a ajuta copiii să se elibereze de problemele pe care le țin în ei, pentru ca apoi să continue să le exploreze prin joacă, în scopul găsirii unei rezolvări sau soluții.

ARGUMENT

Este foarte terapeutic pentru copii să se focalizeze pe problemele lor și să găsească soluții la acestea, pentru a face față dificultăților cotidiene din viața lor. Aplicând tehnica pungii de gunoi, copiii își notează lucrurile care îi deranjează (acasă și la școală), apoi se concentrează pe descoperirea prin joc a soluțiilor la acele probleme. Acest lucru le dă putere să se simtă mai stăpâni pe viața lor și să fie mai responsabili față de ei înșiși. Pentru copii, este foarte dificil să comunice prin cuvinte. Și totuși, prin puterea terapeutică a jocului, ei sunt capabili să înțeleagă cum să „spună care sunt problemele lor și cum să le „rezolve, astfel încât să se poată elibera de presiunea pe care o poate cauza neexprimarea acestor probleme.

DESCRIERE

Materiale necesare

Două pungi de hârtie maro pentru sendvișuri

Creioane sau carioci colorate

Douăsprezece bucățele de hârtie pentru notarea problemelor

Proces

Terapeutul introduce tehnica dându-i copilului una din pungile de hârtie, pentru ca acesta să deseneze pe ea orice dorește. Și terapeutul desenează pe propria sa pungă. În timpul desenului, terapeutul vorbește despre „gunoi" în felul următor:

Știi ce e gunoiul? Este ceea ce arunci la coș când nu-ți mai trebuie. Sunt lucrurile din frigider care devin verzui când sunt lăsate acolo prea mult timp. Știi cum le cresc niște chestii deasupra și arată dezgustător?

Terapeutul continuă să descrie gunoiul până când copilul prinde ideea și este de acord cu comentariile terapeutului. Odată realizat acest lucru, terapeutul continuă:

Ce-ar fi dacă tot gunoiul pe care îl aruncăm la coș n-ar fi golit niciodată? Ce-ar fi dacă gunoiul ar rămâne în casa ta săptămâni după săptămâni, luni și luni de zile? Atunci n-ar mai exista niciun loc pe unde să trecem sau unde să ne așezăm și ar trebui să ne cărăm gunoiul peste tot pe unde am merge. Ar trebui să-l ducem la școală, la aniversările zilelor de naștere, să-l luăm cu noi în pat și n-am mai scăpa niciodată de el. Ei bine, și noi ținem gunoi înăuntrul nostru. Lucruri care ne deranjează. Lucruri la care nu ne putem opri să ne gândim. Chestii de genul acesta. Așa că, hai să ne terminăm fiecare de desenat punga, iar după aceea o să-ți dau șase hârtiuțe ca să putem scrie fiecare pe ele șase dintre gunoaiele noastre personale și să le punem în punga noastră de gunoi. Să începem cu ceva de acasă. Ceva ce te deranjează mult, pe care-l poți nota pe bucățica ta de hârtie.

Terapeutul notează o problemă pe care știe că o are copilul și spune cu voce tare ce a scris. Acest lucru îl va ghida pe copil cum să înceapă să-și aștearnă și el propriul „gunoi" pe hârtie. După ce copilul a notat trei probleme, terapeutul îl ghidează să scrie lucruri despre școală.

Acum, că amândoi avem câte trei gunoaie de acasă, hai să scriem pe hârtie și trei gunoaie pe care le putem resimți la școală.

Din nou, terapeutul începe să scrie unul și ghidează copilul să facă la fel.

Acum o să închidem aceste pungi de gunoi și o să le lăsăm așa până data viitoare. Apoi vei putea să alegi un gunoi din oricare pungă și o să ne jucăm cu el ca să aflăm ce putem face în privința lui.

Terapeutul pune deoparte pungile. Următoarea ședință începe cu alegerea de către copil a unuia dintre gunoaie ca temă a unui joc cu figurine sau a unui joc de rol. Terapeutul trebuie să fie pregătit pentru jocul cu oricare dintre problemele notate în ședința precedentă. Dacă nu există figurine adecvate pentru a juca „gunoiul, atunci terapeutul trebuie să asigure copilului lut. El trebuie să facă tot ce e necesar pentru ca ședința prin joc să fie atât de apropiată de realitate cât dorește copilul să fie. De multe ori copilul va găsi o soluție la problemă sau „gunoi, dar uneori terapeutul va trebui să fie mai directiv și să intervină cu unele sugestii pentru jocul cu figurine sau cel de rol. Terapeutul nu trebuie să lege problema în mod direct de copil după ce începe jocul. Folosirea exclusiv a persoanei a treia este importantă pentru a permite copilului să stea la o distanță suficient de mare față de problemă astfel încât să o poată rezolva.

APLICARE

Tehnica pungii de gunoi poate fi folosită cu copii cu vârsta între 4 și 16 ani. Ea poate fi utilizată cu clienți care au dificultăți de verbalizare a problemelor lor în terapia verbală. Permițând scrierea „gunoiului", copiii își pot exterioriza problemele și se pot elibera de presiunea inerentă menținerii lor în interior.

Samantha era o fetiță de șase ani trimisă la tratament pentru anxietate. Avea dificultăți la adormire seara și era extrem de timidă la școală, ceea ce o făcea să nu participe la ore. Părinții și profesorii erau îngrijorați de comportamentul ei, dat fiind că își mesteca porțiuni din haine, își rodea asiduu unghiile și era retrasă față de prieteni. Samantha nu le putuse spune niciodată părinților și profesorilor ei ce anume o supăra. Când a intrat în terapie, era foarte rezervată și reținută. I s-a prezentat tehnica pungii de gunoi și a înțeles imediat metafora „gunoiului. Când a fost întrebată ce ar face dacă ar trebui să-și ia cu ea gunoiul peste tot în fiecare zi, a comentat că ar arăta precum cocoșatul de la Notre Dame. Când terapeutul a început să scoată la iveală „gunoiul scriind „Detest să mi se pună întrebări la ore, Samantha a continuat cu „Mă simt proastă când nu știu răspunsurile. Apoi Samantha a mai relatat și notat încă două probleme legate de școală: „Nu-mi place să lucrez în grupuri și „Prietenii mei se cred mai deștepți decât mine. Când terapeutul a inițiat notarea dificultăților de acasă, scriind „Nu pot să adorm noaptea, Samantha a spus „Detest să am vise urâte. Celelalte două probleme pentru Samantha erau „Detest când părinții mei se ceartă și „Sora mea primește întotdeauna mai multă atenție decât mine.

În ședința următoare, Samantha a ales un gunoi din propria ei pungă. L-a pus pe terapeut să-l citească. „Mă simt proastă când nu știu răspunsurile. Joaca a început cu setul de figurine Playmobil „Școala. A aranjat totul exact ca în clasa ei. Ea a jucat rolul elevilor, dându-i terapeutului rolul învățătoarei. În jocul ei era clar că avea sentimentul că ceilalți elevi erau mai deștepți decât ea, iar învățătoarea trebuia să modifice comportamentul elevilor. Cu anumite restructurări cognitive, Samantha a fost capabilă să găsească o rezolvare a problemei, afirmând că păpușa ei era deșteaptă în multe privințe și că a nu ști răspunsul nu înseamnă că ești prost.

În restul terapiei, a fost pusă în joc câte o problemă pe săptămână, iar Samantha a fost capabilă să-și rezolve propriile probleme în majoritatea situațiilor. A început să afișeze o ameliorare comportamentală, participând mai activ la ore, cerând să iasă la joacă și manifestând un comportament mai asertiv.

2. SCENARIUL UNEI EMISIUNI TV

Loretta Gallo-Lopez

INTRODUCERE

Majoritatea copiilor au rezistențe față de discutarea deschisă și dezvăluirea sentimentelor lor legate de probleme sau evenimente perturbatoare. Copiii care au trecut printr-o traumă sunt deosebit de atenți și precauți în terapie, fiindu-le adesea dificil să aibă încredere în adulți. Totuși s-a descoperit că acești copii răspund pozitiv la tehnicile prin joc și la terapia expresivă. Tehnica scenariului ilustrat (story board) al emisiunii TV, pe care o prezint copiilor drept „Emisiunea .................." (copilul completează spațiul liber), oferă copiilor traumatizați un mod amuzant, neamenințător, de explorare a problemelor semnificative.

ARGUMENT

Utilizarea de strategii ce oferă atât distanțare emoțională, cât și structură poate reduce natura amenințătoare a evenimentelor traumatice. Scenariul Emisiunii TV oferă copiilor și adolescenților un mijloc sigur de confruntare a acestor probleme. Copiii aderă ușor la tema emisiunii TV, iar copiii mai mari și adolescenții tind să vadă această activitate mai adecvată vârstei și, ca atare, opun mai puțină rezistență.

DESCRIERE

Înaintea ședinței, terapeutul pregătește cadrele scenariului ilustrat. Planșele cu replici și desene pot fi generate pe computer sau desenate de mână. Pot fi fotocopiate cadre goale, pentru a avea la îndemână planșe suplimentare. Pentru crearea originalului, îndoiți o coală albă de hârtie A4 întâi orizontal pe jumătate, apoi vertical pe trei coloane, creând șase pătrate egale. În fiecare pătrat desenați un televizor simplu (un pătrat cu câteva cerculețe în partea de jos și un „V" deasupra, reprezentând antena).

La începutul ședinței terapeutul îi dă copilului câteva planșe de schițe, creioane și carioci. Terapeutul îi explică apoi copilului că vor crea povestea unei emisiuni TV imaginare, scriind cuvinte și făcând desene pe planșe. După aceea, terapeutul îi cere copilului să aleagă un titlu pentru emisiune, completând spațiul liber din „Emisiunea ................ Majorității copiilor le place să dea emisiunii numele lor, de exemplu, „Emisiunea lui Emily sau „Emisiunea lui Nick. Alți copii ar putea dori să inventeze un titlu pur fictiv. Titlul trebuie scris în primul cadru, alături de un desen. După ce i se dă un titlu emisiunii, începe dezvoltarea poveștii. Este posibil ca terapeutul să trebuiască să ghideze activitatea în cazul în care copilul face acest lucru pentru prima dată. În al doilea cadru, terapeutul poate ajuta la continuarea emisiunii scriind ceva de genul „Bună ziua, doamnelor și domnilor! Bun venit la Emisiunea lui Emily! În ediția de azi... Copilul trebuie să completeze spațiul rămas liber. Unii copii vor fi capabili să creeze ei singuri povești de la acest punct încolo, terapeutul trebuind să intervină doar cu întrebări de genul „Și ce se întâmplă mai departe? sau „Cum se va termina povestea? Alți copii pot avea nevoie ca terapeutul să ajute procesul oferind o idee de poveste, cum ar fi „Hai să inventăm o poveste despre un bătăuș". Cu copiii sau adolescenții care au dificultăți de citire sau scriere, terapeutul trebuie să se ofere să scrie cuvintele, astfel încât copilul să nu resimtă anxietate în legătură cu acest aspect al activității. Copiii care sunt deosebit de rezistenți sau ezitanți pot răspunde bine la o poveste de tipul completează-spațiile-goale, în care terapeutul dezvoltă cursul poveștii pe baza problemelor sau preocupărilor copilului. Terapeutul începe propoziția în fiecare cadru și cere copilului să completeze spațiile goale. Urmează un exemplu.

Copilul are 11 ani, este hărțuit de bătăuși și temător, fiind în primul an de gimnaziu.

Cadrul 1: Emisiunea lui Andy.

Cadrul 2: Doamnelor și domnilor, bun venit la Emisiunea lui Andy! În ediția din această seară, Andy face o călătorie pe o planetă îndepărtată necunoscută, unde întâlnește niște extratereștri ciudați, mai mari și mai puternici decât el.

Cadrul 3: Extratereștrii îi fură curajul lui Andy, iar Andy se simte foarte nefericit.

Cadrul 4: Andy și-ar dori să-i poată distruge pe extratereștri, dar este prea speriat.

Cadrul 5: Așa că el le spune cu glas tare extratereștrilor „Plecați și lăsați-mă în pace!!"

Cadrul 6: În cele din urmă, câțiva dintre extratereștri încep să fie prietenoși cu el și îi trimit pe extratereștrii cei răi pe o altă planetă.

Cadrul 7: Urmăriți-ne și săptămâna următoare, când Andy îl învinge pe regele maimuțelor.

Când povestea este încheiată, terapeutul poate dori să-i ofere copilului interpretări sau se poate focaliza pe răspunsul emoțional al copilului la poveste. Poveștile pot fi folosite și ca bază pentru jocurile de rol, și pot implica înregistrarea audio sau video.

APLICARE

Am descoperit că tehnica scenariilor de emisiuni TV este eficientă atât la copiii mai mici, cât și la adolescenți. Adolescenții sunt mai dispuși să se angajeze în acest tip de activitate decât în alte tehnici ale terapiei prin joc pe care le-ar putea percepe drept prea copilărești. Atât copiii mai mici, cât și cei mai mari par să se conecteze rapid la tema televizorului. Deși „Emisiunea ................." este o tehnică amuzantă și utilă pentru majoritatea copiilor, ea este valoroasă în mod special pentru acei copii care au trecut printr-o formă de traumă sau care sunt deosebit de rezistenți la tratament. Ea oferă distanța emoțională necesară sporirii stării de confort și a stabilirii încrederii, simultan cu propunerea unui format oarecum structural și delimitat, ce duce la sporirea sentimentului de siguranță și securitate.

3. NOUL CĂMIN AL CANARULUI CANDIE: O INTERVENȚIE BIBLIOTERAPEUTICĂ PENTRU COPIII DIN CENTRELE DE OCROTIRE, CENTRELE DE TRATAMENT ȘI ADĂPOSTURI

Jeanine Austin

INTRODUCERE

Am dezvoltat această tehnică pentru că am descoperit goluri în literatura de specialitate dedicată terapiei prin joc cu copiii din centrele de ocrotire socială, centrele de tratament și adăposturi — adesea o populație trecută cu vederea. Cu siguranță, în aceste tipuri de instituții sunt mai puțini copii abandonați decât în familiile sociale. Dat fiind că problemele din sistemul de plasament familial sunt atât de diferite de cele din centrele de ocrotire, centrele de tratament și adăposturi, această tehnică abordează caracteristicile specifice acestora din urmă, chiar dacă mulți copii din aceste instituții au trecut anterior prin sistemul familiilor sociale. Acești copii sunt adesea cei mai traumatizați dintre toți, având nevoie de o îngrijire specializată. Directorii medicali, terapeuții și asistenții sociali din aceste instituții se simt adesea copleșiți de nenumăratele nevoi terapeutice și intervenții din gama managementului de caz necesare pentru acești copii. Această tehnică oferă oportunitatea de a ajunge într-un mod proactiv la acești copii.

ARGUMENT

Asemenea tehnici biblioterapeutice (vezi Bibliografie) sunt intervenții neamenințătoare ce pot oferi copilului un model de coping (ajustare). Îl pot ajuta pe copil să se simtă mai puțin singur și izolat, dat fiind că el poate să se identifice cu necazurile similare ale unui personaj și, în ultimă instanță, să depășească evenimente și circumstanțe dificile sau traumatizante. Datorită componentei educative a tehnicii „Noul cămin al canarului Candie, copilul este ajutat să se acomodeze noului său mediu. Unele întrebări își găsesc răspunsuri, iar fricile latente pot fi abordate și eliminate. Datorită complexității aspectelor multidimensionale ale îngrijirii colective, copiii pot deveni mai puțin copleșiți și mai puțin traumatizați în gestionarea situației lor curente. Această tehnică poate fi utilizată într-o situație unu-la-unu cu un adult îngrijitor sau într-un grup de terapie, în special la începutul stadiului de „cimentare a unui grup, când încrederea nu s-a dezvoltat încă și discuțiile directe cu participanții la grup pot fi prea amenințătoare. De asemenea, această tehnică poate prezenta evenimente situaționale unui individ sau grup fără ca facilitatorul să fie nevoit s-o facă într-o manieră directă, ceea ce oferă un anumit nivel de relaxare copilului. Cărțile de povești cu personaje interesante, precum „canarul Candie", pot fi o introducere pentru alte intervenții terapeutice, cum ar fi jocul dramatic, terapia prin artă, jocul cu marionete și jocul cu nisip. Această tehnică poate fi folosită pentru îmbunătățirea unei abilități, în crearea unei scene de joc sau pentru gestionarea unei situații.

Jurnalul cu întrebări legate de acomodare, oferit la finalul cărții de povești, poate fi folosit pentru a aborda problemele unui grup de copii instituționalizați sau cazuri individuale. Răspunsurile verbale, scrise ori desenate ale copiilor pot fi utile în crearea unui plan de tratament.

DESCRIERE

Noul cămin al canarului Candie (Candie Canary’s New Home) este o carte creată special pentru copii cu vârsta de dezvoltare de 4, 5 sau 11 ani, pentru a aborda și oferi un model de coping și acomodare la probleme unice specifice cu care se confruntă copiii în centrele de ocrotire socială. Canarul Candie, eroul poveștii, rezolvă multe dintre dificultățile specifice centrelor de ocrotire, centrelor de tratament și adăposturilor.

Unele dintre dificultățile și chestiunile specifice noului cămin cu care se confruntă canarul Candie sunt: plecarea din familia de îngrijire maternală împreună cu asistenta lui socială, barza Shelley, pentru a ajunge într-un cămin foarte diferit; sentimentul că e rău, fiindcă e convins că și-a „dezamăgit" familia socială; părăsirea unui cămin de canari (familia biologică sau de îngrijire maternală) pentru a fi cu alte tipuri de animale (din centrul de ocrotire, centrul de tratament sau adăpost); întâlnirea multor animale îngrijitoare și animale colege diferite, despre care are idei preconcepute negative (se confruntă cu diferențe etnice, cu personalități diferite și cu propriile-i părtiniri); trimiterea la asistentă pentru controlul medical îndată ce sosește; familiarizarea cu programul personalului (trei ture ale animalelor îngrijitoare); învățarea noțiunii de activități recreaționale și întâlnirea cu coordonatorul recreațional; învățarea noțiunii de pauză de tăcere (time-out); dezvoltarea abilităților de rezolvare de conflict și conștientizarea așteptărilor comportamentale; executarea muncilor de curățenie; contactul cu mâncăruri nefamiliare; confruntarea cu tranziția altui animal într-un loc nou; confruntarea cu un incident de udare a patului și alte probleme nocturne; cunoașterea sistemului recompenselor și a magazinului de recompense; confruntarea cu momentul băii; adaptarea la un coleg de cameră; venirea în contact cu problemele legate de tribunal și oamenii legii; adaptarea la o nouă instituție școlară; experiența hărțuirii; întâlnirea cu un terapeut; și practicarea terapiei prin joc.

Secțiunea de jurnal a cărții poate fi utilizată pentru abordarea problemelor specifice legate de ședința individuală sau de grup. Terapeutul ce practică terapia prin joc trebuie să ajute copilul să-și țină cartea în siguranță, ferită de privirile altora.

APLICARE

Noul cămin al canarului Candie poate fi citită copiilor care se acomodează unui centru de ocrotire, unui adăpost sau centru de tratament, ori celor care se află deja în mod curent într-o asemenea instituție. Mulți clinicieni folosesc această carte în nenumărate moduri creative. Unii citesc copilului un mic capitol din carte și îl folosesc ca material pentru exercițiile terapiei cu nisip sau prin joc dramatic. Alții folosesc indicele tematic pentru a se focaliza pe o zonă-țintă, cum ar fi obișnuirea cu diferite mâncăruri, crearea de păpuși, scrierea de poezii și desenarea. Partea de jurnal a cărții poate fi folosită fie cerând copilului să noteze răspunsurile, să deseneze ca răspuns la întrebări ori să dicteze răspunsurile, fie punând întrebările din jurnal în terapia de grup, ca mijloc de stârnire a discuțiilor.

Utilizarea de către un manager de caz

Cartea poate fi citită copilului de către managerul de caz înainte sau după tranziție. Poate fi utilizat ca obiect tranzițional. Treceți numele copilului pe carte. Pot fi urmărite zonele de frică sau confuzie prin utilizarea indicelui tematic. Informațiile pot fi transmise terapeutului copilului pentru a-l ajuta în crearea unui plan de tratament.

Utilizarea de către un terapeut în terapia individuală

Cartea poate fi utilizată de un terapeut pentru a ajuta copilul să se pregătească pentru noul loc unde se mută. Pot fi urmărite zonele de frică sau confuzie prin utilizarea indicelui tematic. Cartea poate fi utilizată apoi imediat după sosirea copilului în noua instituție. Copilul o poate citi terapeutului sau terapeutul o poate citi copilului. Întrebări precum „Așa te simți și tu? și „Asta ți s-a întâmplat și ție? pot fi adecvate când copilul este pregătit.

Cartea poate fi dată, de asemenea, și unui copil care se află deja într-o instituție de îngrijire colectivă, pentru că oferă un model de coping și o poveste cu care copiii se pot identifica, demonstrându-le că nu sunt singuri și că nu sunt răi. Noul cămin al canarului Candie este o intervenție biblioterapeutică legitimă de identificare a planului de tratament al copilului. Ea oferă (1) un model de coping, (2) un model de interacțiune socială, (3) un model de soluționare a conflictelor, (4) un model de mediu social ce poate ajuta copilul să se familiarizeze cu așteptările și normele, și (5) un prim pas în construirea relației terapeutice și a încrederii de bază (pentru că terapeutul demonstrează înțelegerea situației curente a copilului).

Cartea ajută copilul să se acomodeze unor concepte precum sistemul recompenselor, pauzele de tăcere (time-out), schimbul turelor, sosirea și plecarea altor copii, terapia, așteptările din interacțiunile cu colegii, tolerarea celor din alte culturi și structurarea activităților zilnice.

Secțiunea Jurnal din carte poate fi completată pe parcurs, în săptămânile și lunile de după sosire, și poate fi un excelent indicator al progreselor copilului. De exemplu, copilul poate să-și identifice vreunul din propriile obiective de tratament?

În multe centre de ocrotire este foarte dificil pentru copil să aibă cu adevărat în posesiune ceva. Cartea s-ar putea dovedi un astfel de obiect. Ar putea fi util dacă fiecare copil ar avea propria sa carte, astfel încât furtul să fie mai puțin tentant, sau dacă volumele ar putea fi ținute în siguranță de către terapeuți.

Paginile cu zone de interes ar putea fi copiate și apoi colorate de către copil. Desenele ar putea fi întărite cu hârtie colorată, pe care s-ar putea lipi bețe de la înghețate/apăsătoare de limbă medicale sau paie alimentare, pentru a fi transformate în marionete. Personajul animal marionetă poate vorbi despre frici sau poate pune întrebări. Imagini copiate, figurine animale sau lucruri similare pot fi folosite în terapia cu nisip.

Copiii își pot asuma diferite roluri, intrând în pielea fiecărui personaj. „Cum e să fii ornitorincul Polly când a fost pus la colț?, „Ce-ai fi făcut dacă ai fi fost șarpele Sung, iar prietenul tău, albatrosul Angel, ar fi plecat? Jocul dramatic al copilului poate fi înregistrat video sau audio (poate fi nevoie de un accept semnat în prealabil).

Utilizarea de către terapeut în terapia de grup

Cartea poate fi, de asemenea, foarte utilă în cazul grupurilor de copii. De vreme ce biblioterapia este o activitate deloc amenințătoare, cartea este foarte adecvată în etapele inițiale ale terapiei de grup, când activitățile interactive pot fi prea amenințătoare înaintea formării încrederii între membrii grupului. Secțiunea de jurnal din carte poate fi folosită pentru discuție și comentariile ce urmează după o activitate relevantă. Acesta este un indicator excelent al modului în care progresează grupul. Poate numi grupul vreun aspect pozitiv al instituției? Această informație poate fi transmisă directorilor executivi, medicali și de programe, dacă pare oportun.

Fiecare copil își poate asuma rolul unui personaj din carte. Permiteți fiecărui copil să încerce diferite tipuri de personaje. Puneți copiii să utilizeze diferite personaje pentru a născoci diferite scenarii. Schimbați rezultatul. Ce se întâmplă atunci? Faceți situația mai complexă. Către ce roluri tinde copilul și de ce? Este amuzant să punem copiii să construiască o instituție sau să fie directorul.

Imagini copiate, figurine animale sau lucruri similare pot fi folosite în terapia cu nisip. Puneți împreună mai multe tăvi cu nisip. Ce relații între personaje pot fi dezvăluite? Faceți fotografii de tip Polaroid tăvilor cu nisip și dați-le fiecăruia dintre copii.

Utilizarea de către directorii medicali

În cazul unui copil proaspăt sosit, în locul cumpărării unui cadou de bun venit care poate să-i fie furat sau stricat, o carte terapeutică precum Noul cămin al canarului Candie poate ajuta copilul să se acomodeze cu succes în noua instituție. Cartea poate fi dată și copiilor care sunt deja rezidenți acolo, pentru că oferă un model de coping, precum și o poveste cu care copiii se pot identifica.

Gândiți-vă să cereți unui grup filantropic să doneze cărți. În calculul numărului necesar, țineți cont să fie comandate cărți atât pentru toți copiii care sunt deja rezidenți, cât și pentru copiii ce vor veni în viitor. De asemenea, fiecare terapeut, director executiv, director de punct de îngrijire și de program trebuie să aibă și ei exemplare ale cărții, la fel cum ar trebui să le aibă și întreg consiliul director, pentru a înțelege mai bine obiectivele tratamentului și provocările cu care se confruntă copiii, precum și mediul terapeutic pe care îl creați zilnic.

Un mod excelent de utilizare a cărții este furnizarea de exemplare pentru ședințele de pregătire a personalului de îngrijire care lucrează cu copilul. Animalele îngrijitoare din carte constituie un model excelent în ceea ce privește adecvarea, răbdarea și tehnica personalului.

Bibliografie

Candie Canary’s New Home: A Trilingual Book and Journal in English, Spanish and Vietnamese for Children Transitioning into or Residing in Residential Treatment, Shelter, or Group Home Settings, de Jeanine Austin, master în asistență socială, asistent social certificat; ilustrații de Will Duke.

4. CAVALERI ȘI BALAURI

Judith Hart

INTRODUCERE

Acum câțiva ani am aflat că mai mulți copii cu care lucram fuseseră trimiși la terapie din cauza dificultăților de socializare. Colegii îi hărțuiau și se luau de ei. Acești copii se simțeau victime și nu vedeau nicio cale prin care ar fi putut avea vreun rol în schimbarea situației lor. Îmi ascultau sugestiile, după care îmi răspundeau cu „Da, dar...", explicându-mi de ce era imposibil ca sugestiile mele să funcționeze. Se descurcau bine la grupurile de abilități sociale, unde comportamentul fiecărui membru era sub supravegherea atentă a unui adult, dar nu puteau transfera aceste abilități în lumea de afară — pe terenul de joacă. Am inventat acest joc pentru a-l juca împreună cu acești copii, în speranța că îi va inspira să încerce lucruri noi, să gândească optimist și să-și rezolve problemele ei înșiși.

ARGUMENT

Această tehnică este una de conferire de putere. Le arată copiilor că dacă-și acordă timp pentru a se gândi la ceea ce-i preocupă, pot găsi o cale de a face față dificultăților și de a se descurca cu alții fără să fie nevoie să se lupte fizic. Îi învață că nu trebuie să fii mare sau puternic pentru a ieși învingător. De asemenea, are calitățile unui basm. De vreme ce aproape orice copil este familiarizat cu anumite basme, ei reacționează bine la acest joc și se simt confortabil cu el. Se ține cont de unicitatea fiecărui copil, nu există soluție corectă sau greșită, iar copilul poate duce jocul cât de departe îi permite imaginația.

DESCRIERE

Terapeutul îi spune copilului că vor juca un joc bazat pe imaginație:

Amândoi suntem doi cavaleri viteji care au fost trimiși de rege într-o misiune importantă. Trebuie să ne aventurăm într-o pădure adâncă și întunecată, unde ne putem întâlni cu balauri sau monștri, ori trebuie să depășim obstacole periculoase. Trebuie s-o salvăm pe prințesă. Trebuie să ne dăm unul altuia anumite obiecte care să ne ajute. Tu îmi dai ce crezi că m-ar putea ajuta, iar eu îți dau ce cred că te-ar putea ajuta. Fiecare primim câte trei lucruri. Avem voie să facem schimb între noi sau să împrumutăm obiecte unul de la celălalt. Apoi vom inventa unul pentru altul monștri sau obstacole, pentru a le depăși.

De obicei, dau copilului obiecte precum o frânghie, o sticlă de ulei, o pătură mare neagră sau o baghetă magică. De obicei copilul îmi dă la început o sabie, un cuțit, un topor, o bâtă. Eu furnizez modele de rezolvare creativă de probleme. De exemplu, în cazul confruntării cu un monstru metalic uriaș, care nu poate fi străpuns de sabie sau cuțit, eu sugerez să i se verse ulei în cale, astfel încât să alunece, să cadă și să nu se poată ridica. Uneori folosesc una din armele pe care copilul mi le-a repartizat și îi arăt un mod creativ nonviolent de a trece peste, pe sub sau pe lângă o prăpastie. De pildă, aș putea folosi sabia ca să tai crengi și să le folosesc pentru a construi un turn, de unde îmi pot da drumul pe o frânghie (împrumutată de la copil) peste un hău fără fund. Această tehnică încurajează, de asemenea, cooperarea.

Puteți schimba și structura jocul pentru a se potrivi participantului. De pildă, dacă aș juca jocul cu o fată pentru care rolurile de gen sunt importante, aș schimba cavalerii cu prințese ori fecioare, iar misiunea ar fi să salvăm un pui de cățel sau o zână bună. Pe măsură ce copiii joacă acest joc ședință de ședință, devin mai creativi cu lucrurile pe care mi le dau mie — odată a fost vorba de o „mantie invizibilă" și o perucă.

Un băiat de opt ani a avut rezultate deosebit de bune cu acest joc. Se născuse cu un defect la inimă și a avut nevoie de o operație pe cord la vârsta de numai câteva săptămâni. După operație i s-a format un cheag ce i-a provocat un accident vascular, în urma căruia a rămas cu vederea afectată și fără vedere periferică. Această afecțiune a făcut să-i fie foarte greu să participe la sporturi, de vreme ce era foarte predispus să fie lovit în față, fiindcă nu putea să vadă mingea sau vreun alt jucător venind spre el din lateral. Când a început să vină la terapie era convins că situația lui era fără speranță și că ceilalți copii pur și simplu nu-l plăceau. La început a refuzat să joace jocul, preferând, spunea el, doar să „vorbească" despre problemele lui. Dar am insistat și în cele din urmă a acceptat să încerce. A început să-i placă jocul și după câteva ședințe a decis să mute jocul la tava cu nisip, unde a pus în scenă povești cu mici figurine și animale, piese de lego și alte obiecte. La școală a început să le ceară colegilor să se joace cu el în pauze, sugerând jocuri de imaginație în locul sportului, și a găsit prieteni dispuși să facă acest lucru. Perspectivele lui au devenit mai pozitive și a încetat să se ascundă în spatele dizabilității sale.

Acest joc conferă putere copiilor care nu sunt atletici sau nu sunt puternici fizic; le dă capacitatea de a-și învinge propriii balauri din cap și de a ști că au opțiuni.

APLICARE

Această tehnică poate fi aplicată în cazurile copiilor care sunt timizi, retrași, pesimiști și cu dizabilități fizice. Copiii care au fost intimidați ar putea fi capabili în mod special să transfere în viața reală ce au învățat din joc despre abilitățile de coping, devenind mai optimiști și mai siguri pe ei.

Unul dintre avantajele acestui joc este acela că nu necesită materiale. De asemenea, poate fi jucat oriunde. Terapeuții care trebuie să meargă ei la clienți, care fac naveta dintr-un loc în altul sau care au un spațiu limitat pot folosi acest joc foarte eficient. Jocul poate fi extins la orice nivel dorit de terapeut — la tava cu nisip, de pildă. De asemenea, poate fi jucat pe o planșetă artizanală rudimentară, folosindu-se cărți de joc pentru alegerea obiectelor ce vor fi folosite în misiune. Poate fi un joc activ fizic, completat cu costume. Terapeutul poate ajusta jocul astfel încât să se potrivească pentru client.

5. POVEȘTI DIN CABINET DUSE ACASĂ

Mary Margaret Kelly

INTRODUCERE

Am aflat această tehnică de la o fetiță de șase ani cu care începusem recent terapia. Tocmai fusese plasată într-o familie maternală de urgență, după tratarea în spital a rănilor produse de abuzul fizic parental. Într-o seară, târziu, asistenta maternală mi-a cerut sprijinul pentru a ajuta copilul să se liniștească și să meargă la culcare în noua sa casă maternală. După câteva discuții, copilul a indicat că avea nevoie să i se spună o poveste înainte de culcare. Împreună, am creat o poveste „suficient de bună" și i-am împărtășit-o asistentei maternale, care i-a spus din nou povestea copilului pentru a-l ajuta să adoarmă.

ARGUMENT

Mulți copii trimiși la terapie au în trecutul lor o traumă emoțională, fizică sau sexuală ori încearcă să facă față unor circumstanțe de viață ce par insurmontabile. Narațiunea este recunoscută ca facilitând depășirea traumei și poate fi integrată în contextul terapiei prin joc folosindu-se figurile semnificative pentru copil. Adesea, în cadrul jocului, copiii atribuie diferitelor personaje aspecte ale propriei personalități și situații. De fapt, o mare parte din terapia prin joc constă în nararea de către copil, în fața terapeutului, a diverse povești despre aceste personaje.

Dacă un copil traumatizat e afectat de anxietate, tulburări de somn și incapacitatea de a se liniști singur sau de a găsi confort în mediul său, pot fi create povești liniștitoare „pentru acasă" cu personajele și liniile narative dezvoltate în ședința de terapie prin joc.

DESCRIERE

În mod obișnuit, această tehnică este folosită către sfârșitul ședinței de terapie. După ce joaca s-a domolit, terapeutul poate alege să întrebe copilul dacă vrea să i se alăture

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre 101 tehnici favorite ale terapiei prin joc

3.7
12 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor