Sigur?
This action might not be possible to undo. Are you sure you want to continue?
Augustin Frățilă (1953-2010), scriitor și cantautor, a fost un apropiat al lui Nichita Stănescu și membru al Cenaclului de Luni. A publicat în cele mai importante reviste culturale, iar între 1991 și 2010 a fost redactor-șef al Editurii ALLFA, departamentul de literatură al Grupului Editorial ALL.
Cărți publicate: Gramatica morții, poezie, 1995 (premiul USR), El-Roi, poezie, 1996, Plaja nudiștilor, poezie, 1998. Dintre cărțile traduse de Augustin Frățilă din engleză: Legende franceze, Povești japoneze, 1001 de nopți, Moby Dick, 100 de minuni ale lumii, 100 de orașe ale lumii, 100 de muzee ale lumii, Islamul și Vestul. A tradus poezie din limbile franceză, italiană și spaniolă. Cărțile sale au fost traduse în germană, croată, greacă, spaniolă, engleză.
Ca muzician, a înregistrat și editat discul O recitare, 1982, muzică originală pe versurile lui Nichita Stănescu, și două CD-uri în 2005: Mai sunt pentru că el mai este și Așa am trăit. Al treilea CD, Baladă pentru Transilvania, cântece originale pe versurile lui A. Frățilă, a apărut în 2007.
Voce muzicală și poetică unică în literatura română contemporană, el declara într-un tulburător, ultim interviu publicat în revista Luceafărul: „N-am făcut niciodată nici cel mai mic efort de a cultiva vreo relație, m-am lăsat doar în voia valului – asumându-mi riscurile de rigoare, – am lăsat destinul să lucreze pentru mine, să-mi arate dacă trebuia să fiu acolo ori nu. Asta m-a costat, însă: imagine, notorietate, carieră, viață de familie, viață socială... n-a fost zi să nu plătesc prețul dezordinii, aventurii mele existențiale.“
Gramatica morții (1995)
Am fost o familie obișnuită, am fost
și eu un copil obișnuit, ai mei –
nu mulți dar devotați – au făcut o
barieră de morți în calea
dispariției mele, am crescut astfel liniștit, am
rămas în viață,
pot povesti. Lucrurile s-au petrecut
cam așa: bunica
din partea tatei l-a omorât pe bunicul
din partea tatei, bunica
din partea mamei l-a omorât pe bunicul
din partea mamei, mama
a omorât-o pe bunica
din partea mamei (doar unchiul Artur, fratele
mamei, ne-a creat ceva probleme, a murit
pur și simplu
înaintea bunicii din partea mamei, nu contează
bunica oricum n-a aflat niciodată că i-a murit fiul, familia
a hotărât să nu i se spună, să se treacă peste
această eroare) deci, mama a omorât-o pe bunica
din partea mamei, tata
a omorât-o pe bunica din partea tatei, mama
l-a omorât pe tata, eu
am omorât-o pe mama... eu
mi-am făcut datoria, noi
ne-am făcut datoria. Privesc mulțumit înapoi: noi
ne-am făcut datoria, am fost
o familie obișnuită, am fost
un copil obișnuit...
La capăt
Se află un mort.
Haidem,
el
trebuie să știe.
1
nu te-am iubit; te
credeam
nemuritor! (Mazilescu către Nichita)
Carnea nu-mi mai trebuia; acolo
păsări ușoare îți pătrund
în vene, auzi
în sânge țipătul lor scurt și
scuipi zborurile – ele cuibăresc în
inimă, adânc, plutind temeliile lumii – de-ai fi
fost la câteva existențe distanță, aș fi
simțit, dureroasă, atingerea…
și ridicasem corăbii,
înarmasem singurătăți! te-aș fi găsit dacă nu
te-aș fi luat cu mine căutându-te.
2
o alcătuire sunt
un lucru, prin care
trece viața,
o arteră aglomerată între
maternitate și cimitir. Iată: fiul meu, Augustin,
cum este el o alcătuire
un lucru, prin care trece viața.
3
singura sursă a nefericirii mele
este necunoașterea lucrurilor. (Augustin)
nefiind
nu puteam să mai pier,
credeam pe atunci că
gropile din cimitir
se închid cu pământ
să nu cadă morții, noaptea, în cer.
Mă temeam nespus; orizontul
se prăbușea – clopot răsturnat
în bătaie – și ploaia cădea
undeva în sus…
Unde sunt: bunicul, tata,
unde-s viețile de-a gata?
4
primăvara
torentul acela de
sânge, bunul rămas.
5
orice amintire e un semn
al bolii (Cioran)
mă temeam pentru extemporalul
de a doua zi. La lumina
ochilor tăi am scris
acele poeme.
Lunec prin memorie ca prin
țeava unei teribile
arme – ochiul țăndări: Eu n-„am biruit lumea:"!
seara, țâțele moi ale luminii;
viața mea, revoltă
într-un azil de bătrâni!
6
Clopot
astfel trăiesc,
pedeapsă orientală pentru
greșeli europenești,
de-a lungul meu, nervii, îngeri triști…
când în sălbăticiuni bat
prăzile și în
oameni, sălbăticiunile, greu,
tot mai greu
de funia spinării atârn.
7
secunda următoare:
This action might not be possible to undo. Are you sure you want to continue?