Sigur?
This action might not be possible to undo. Are you sure you want to continue?
În permanenta transmitere a înțelepciunii practice a Indiei către Occident, nimic nu a avut un impact mai mare decât Maharishi Mahesh Yogi și a sa Meditație Transcendentală. Această antrenantă și cuprinzătoare ediție revizuită a cărții originale a lui Jack Forem apare într-un moment cum nu se poate mai potrivit, deoarece cunoștințele pe care le conține sunt vitale în epoca noastră atât de stresată și suprasolicitată.Philip Goldberg,autor al cărții: Veda Americană: De la Emerson și Beatles la Yoga și Meditație;cum a transformat spiritualitatea indiană occidentul Revoluționara carte a lui Jack Forem - Meditația Transcedentală, a inspirat mii de oameni, inclusiv pe mine, să învețe meditația și să investigheze fundamentul științific din spatele eficacității acesteia. În această nouă ediție, el prezintă într-o manieră strălucită esența celor mai recente progrese în acest domeniu și sute de lucrări științifice publicate în renumite reviste academice si jurnale medicale. Așa cum a spus chiar Maharishi însuși despre ediția originală, această carte «oferă o prezentare clară, cuprinzătoare și atentă a esenței învățăturii noastre» și sunt convins că aceasta este cu siguranță adevărat și în ce privește această nouă ediție. Recomand cu multă căldură tuturor să citească această carte și să profite din plin de programele pe care le descrie. Este o resursă de neprețuit pentru toți cei care doresc un viitor luminos atât pentru ei înșiși cât și pentru lumea noastră.John Hagelin, profesor și fizician cuanticPreședinte al Uniunii Globale a Oamenilor de Știință pentru Pace,Prezentat în filmele What the Bleep Do We Know!? și Secretul Un studiu cuprinzător, ușor de citit asupra învățăturilor unui mare maestru modern. Cartea lui Jack Forem nu este doar despre tehnica MT și volumul său masiv de cercetare științifică, dar dezvăluie abordări practice și inspirate asupra domeniilor educației, sănătății, relațiilor personale, psihologiei, religiei și afacerilor, precum și o nouă și puternică strategie pentru atingerea păcii în lume. Este o lucrare cu adevărat informativă și inspiratoare!James S. Brooks - medic, autorautor al cărții: Secretele Ayurvedice ale Longevității & Sănătății Totale,Director al Centrelor de Sănătate Mentală din Chariton și Fairfield, Iowa În calitatea mea de rabin și practicant de mult timp al programului MT, apreciez în mod special noul capitol despre Religie și Spiritualitate din cartea lui Jack Forem. Jack citează învățătura lui Maharishi Mahesh Yogi care spune că religiile au «un numitor comun: acela că lumina lui Dumnezeu este aprinsă în fiecare inimă» Aceasta este ceea ce a adus MT în viața mea. N-aș fi dorit niciodată să devin și nici nu mi-ar fi fost cu putință să reușesc să fiu un rabin, fără conștiința spirituală pe care practica MT a trezit-o în mine.Alan Green - rabin seniorSinagoga Shaarey Zedek, Winnipeg, Canada Multe cărți au fost scrise despre tehnica Meditaţiei Transcendentale și gama de beneficii de care se bucură cei care o practică. Cartea lui Jack Forem iese în evidență nu numai pentru că este eminamente lizibilă și antrenantă, ci pentru că este cu adevărat o introducere clară și cuprinzătoare în practica MT, principiile din spatele ei și cercetările întreprinse demonstrându-i eficacitatea. Este o bucurie să o citești și este o adevărată gură de aer proaspăt.În plus, în afară de delimitarea valorii MT pentru orice persoană, Forem explică prin argumentele cercetărilor de ultimă oră, care schimbă paradigma, cum grupuri de oameni care practică MT împreună au redus semnificativ nivelul de tensiune și ostilitate din mediul înconjurător. El susține cu convingere că, în MT, avem de fapt o tehnică ce aduce beneficii individuale și, în același timp, generează armonie și reduce stresul în societate, privită ca un întreg.Aceasta este o carte de citit și de păstrat în inimă.dr. Gary P. Kaplan - medicProfesor asociat de Neurologie laȘcoala de Medicină din cadrul Universității Hofstra Noua carte a lui Jack Forem despre MT ofe
muncă
Meditația Transcendentală și învățăturile esențiale și tehnicile pentru dezvoltarea conștiinței oferite lumii de Maharishi Mahesh Yogi oferă o cale directă pentru oricine, în orice moment sau loc, pentru a ne spori fericirea, creativitatea, dinamismul, pentru a obține o sănătate bună și un profund sentiment de pace interioară, indiferent de circumstanțele vieții. Acestea oferă nu numai niveluri profunde de împlinire individuală, ci aduc, de asemenea, căldură și iubire în relații, promovează armonia și vindecarea în mediul social și în cel natural și contribuie la crearea unei lumi pașnice.
Acesta este mesajul pe care Maharishi l-a prezentat atunci când l-am auzit prima dată vorbind în noiembrie 1966. A rezonat profund cu mine: l-am crezut și am crezut în el ca fiind o viziune asupra posibilităților demne de a fi realizate. Întreaga sa ființă radia un ceva indefinibil, o autenticitate și autoritate blândă care a inspirat încredere în adevărul cuvintelor sale.
Prima versiune a acestei cărți a fost publicată opt ani mai târziu, după ce am învățat Meditația Transcendentală (MT), m-am pregătit în India să o predau și am făcut cercetări ample cu privire la rezultatele și beneficiile sale. A fost prima mea carte și am fost recunoscător și fericit că s-a bucurat de un succes substanțial în Statele Unite și în diversele ediții apărute în întreaga lume.
Acum, aproape o viață mai târziu, bazându-mă pe mai mult de patruzeci de ani de experiență personală cu învățăturile și conversațiile lui Maharishi și interviurile cu sute de oameni, am revizuit-o și actualizat-o, luând în considerare, printre altele, cantitatea considerabilă de cercetare științifică care continuă să verifice adevărul profund, frumusețea logică și eficacitatea universală a învățăturilor lui Maharishi.
Cititorii ediției originale s-ar putea întreba dacă există ceva de valoare pentru ei în această nouă ediție. Cu riscul de a mă autopromova - un principiu pe care e posibil să fiu ultimul american în viață care îl consideră respingător - trebuie să spun că această versiune revizuită este, în esență, o carte nouă. În procesul de revizuire a cercetărilor științifice publicate de la apariția primei ediții, intervievarea oamenilor despre beneficiile de care s-au bucurat în practica MT și încercarea de a selecta doar cele mai importante din multele programe din întreaga lume care folosesc această practică, am realizat că o mare parte a materialului precedent ar trebui să cedeze locul celui nou. Iată principalele modalități prin care această carte a evoluat:
Noi cunoștințe. Când ediția originală a fost publicată, tehnica Meditației Transcendentale a cuprins întreaga învățătură a lui Maharishi. De atunci, el a lansat noi programe și inițiative de promovare a sănătății, pentru dezvoltarea personală, viață durabilă, crearea de pace la nivel mondial și multe altele, pe care le voi descrie și explica în continuare.
Cercetare. Când am scris versiunea inițială a cărții, existau doar câteva studii științifice privind MT. Acum, mai mult de 350 de lucrări de cercetare despre MT au apărut în renumite jurnale științifice despre psihologie, fiziologie, sănătate și schimbare socială. Veți găsi multe (dar promit, nu pe toate!) dintre aceste documente analizate pe scurt aici, în ceea ce privește beneficiile pe care le-au descoperit pentru indivizi și societate.
Creștere personală pe termen lung. Ediția originală conținea interviuri și mărturii provenind în cea mai mare parte de la studenți și alți tineri care meditau de o perioadă de timp relativ scurtă, de la câteva luni până la aproximativ cinci ani. Acum, există mai multe mii de oameni care meditează de zeci de ani. Ce au experimentat? Cum au crescut? Cum i-a ajutat meditația să facă față provocărilor vieții așa cum le-au apărut pe măsură ce înaintau în vârstă? Veți găsi răspunsuri la astfel de întrebări în cadrul acestor pagini, împreună cu noi observații de la tineri și nu chiar atât de tineri cu privire la valoarea pe care au găsit-o în MT în lumea de astăzi.
Extinderea la nivel mondial. Prima versiune a cărții s-a concentrat aproape exclusiv asupra Statelor Unite și aproape în întregime asupra beneficiilor pentru individ. Acum, MT este predată în școli, închisori, în birourile corporatiste și în fabricile din întreaga lume. Programe speciale derulate în spitalele gestionate de Departamentul Veteranilor predau MT soldaților cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD) și există clase de meditație pentru copiii cu tulburare de deficit de atenție/ hiperactivitate (ADHD), precum și pentru copiii expuși unui grad mare de „risc" care provin din cartierele cu mari tensiuni sociale. Aceste programe de meditație sunt peste tot, de pe vârfurile munților din Peru și câmpiile din India până în rezervațiile nativilor americani. MT este predată oamenilor din întreaga Americă de Nord și de Sud, precum și celor din Europa, Asia, Africa, Australia și Orientul Mijlociu, la fel și celor din Bali, Ecuador, Thailanda, Marea Britanie, Brazilia, Africa de Sud, Uganda, India, Australia, Noua Zeelandă și în peste 100 de alte țări.
Experiența personală a autorului. În prima ediție, am făcut tot ce am putut pentru a nu mă amesteca în poveste și să mă rezum doar la a prezenta cât mai clar și obiectiv cu putință cunoștințele și cercetarea asupra MT. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, mulți oameni mi-au spus că le-au plăcut în mod special acele părți ale cărții, unde am relatat propriile mele experiențe cu Maharishi, cum era să fii în preajma lui și să lucrezi cu el. Astfel, veți găsi un pic mai mult din povestea mea în aceste pagini.
Maharishi a folosit mereu „el și „om
, atât în limbajul scris cât și în cel vorbit, chiar și în cazul în care sensul mai universal de „umanitate", a fost intenționat. Personal nu simt că ar fi oportun să se schimbe felul de utilizare a acestor termeni, în special în materialele publicate, chiar dacă sunt conștient de modul în care s-ar putea simți cititorii de sex feminin. Mi-am permis libertatea de a reformula notele mele personale asupra remarcilor sale pentru a evita aceste construcții.
În învățăturile sale, Maharishi a folosit câțiva termeni într-un mod special, pentru a transmite sensuri în afara utilizării lor obișnuite. Această utilizare specială este indicată prin scrierea cu majusculă a unor termeni, de exemplu, Natură, Legea Naturală și Câmpul Unificat, printre altele.*¹
¹* O particularitate a limbajului folosit de Maharishi si continuată și aici in această carte de către autor este folosirea cuvântului „Beeing pentru a se referi la acel aspect al transcendenței care este pe cale să se manifeste. Termenul recomandat de către dl. Nicolae Stoian, instructor MT în România, este „Fiire
. Cuvântul original „Beeing s-ar mai putea traduce și prin „Ființă
sau „Existență. Pe parcursul acestei cărți veți găsi termenul „Beeing
tradus atât prin „Existență cât și prin „Ființă
(n.ed)
Universitatea California, Berkeley - 8 noiembrie 1966.
Un vânt rece se abătu grăbit dinspre Golful San Francisco și urca spre dealuri. Strângând mai bine haina pe mine, care nu părea să facă față frigului de început de noiembrie, am zărit câteva afișe fluturând în continuare prin campus, în timp ce mă grăbeam să intru în Sala California. Când am ajuns, prezentarea începuse deja. Sala mare de lectură era atât de plină încât zeci de oameni se adunaseră și pe coridor și, la fel ca ei, am fost nevoit să ascult expunerea la difuzor.
Vocea melodioasă a vorbitorului, cu ușorul său accent indian, era moale și totuși plină de viață, calmă, dar extrem de expresivă. El vorbea despre viața în societatea contemporană, menționând că „pe măsură ce progresul sporește, ritmul de viață devine mai rapid și aspirațiile omului se extind până la lună și la stele, iar responsabilitățile și presiunile vieții devin în mod natural din ce în ce mai mari. Dar, a subliniat el, capacitățile noastre nu se dezvoltă în același ritm. „Deoarece oamenii nu au reușit să găsească suficientă energie și inteligență creatoare în interiorul lor pentru a răspunde cerințelor vieții... frustrarea, nefericirea și lipsa de împlinire sunt tot mai frecvente.
Vorbitorul a comparat această situație cu traiul într-o clădire în care pereții au început să se crape. Dacă dorim ca această clădire să continue să stea în picioare, fundațiile sale trebuie să fie consolidate. El a propus tehnica Meditației Transcendentale (MT) drept o modalitate de a restabili echilibrul, de a reda puterea și demnitatea vieții omenești. El a descris MT ca o metodă simplă prin care orice persoană s-ar putea conecta la propria sursă interioară, un „adevărat rezervor de energie nelimitată, inteligență, putere, pace și fericire, aflată profund în minte și dincolo de aceasta. Atunci când o persoană utilizează acest potențial nelimitat, a spus el, „toate aspectele vieții sale înfloresc și prosperă, în același fel în care ramurile, fructele și frunzele unui copac prosperă atunci când rădăcinile acestuia mențin legătura cu hrana din sol
. Apoi el și-a dezvoltat viziunea încă un pas, ducând-o dincolo de nivelul individual, iar acest ultim punct atins de el a fost cel care mi-a captat pe deplin atenția. Când oamenii meditează, a spus el, pacea interioară profundă pe care aceștia o experimentează creează ceea ce el a numit „un aer cald" în jurul lor, un influx de armonie și pozitivitate. Dacă suficient de mulți oameni din societatea noastră ar produce o astfel de atmosferă armonioasă, negativitatea și stresul din mediul în care trăim ar putea fi substanțial reduse sau chiar eliminate și instaurarea păcii în întreaga lume ar putea deveni astfel o realitate.
Deși eram tânăr, n-am fost aproape niciodată la fel de interesat de propria mea fericire așa cum eram de interesat de bunăstarea lumii și, împreună cu mulți alții, am făcut tot ceea ce am putut pentru a servi această cauză, dar în mod clar nu funcționa așa cum ar fi trebuit. Ne aflam la sfârșitul anilor ‘60, erau revolte pe străzile orașelor americane, războiul din Vietnam ucidea mii de oameni și diviza țara, Războiul Rece era în plină desfășurare între SUA și URSS (două superputeri dotate cu arme nucleare), rata infracționalității era foarte ridicată și nimeni nu știa ce să facă cu privire la oricare dintre aceste probleme. Când am auzit argumentul convingător al vorbitorului - care în esență se reducea la simpla afirmație că acele persoane care trăiesc în pace cu ele însele creează o lume pașnică – mi s-a părut perfect logic și plin de bun-simț. Era un mesaj frumos, iar publicul, chiar și aceia dintre noi care stăteam în picioare pe coridor și care nu apucasem să îl vedem pe cel ce vorbea, asculta cu multă atenție. După un timp, câțiva oameni au început să părăsească sala și așa am putut în sfârșit să ajung la ușă și să-l zăresc pentru prima dată pe Sanctitatea Sa Maharishi Mahesh Yogi, stând cu picioarele încrucișate pe o canapea frumos drapată cu mătase albă ce se afla pe scenă.
Mic de statură, cu părul negru lung și o barbă ce abia începea să încărunțească, purtând roba tradițională din mătase albă, Maharishi se mișca și vorbea cu o combinație extraordinară de blândețe și forță. Cuvintele sale erau alese cu grijă și discursul său, deși simplu, era extrem de articulat. Avea un spirit ager și plin de viață și un râs copios.
Un lucru era clar: El era un om fericit. Seren. Trăia în pace cu el însuși și cu lumea. Răspundea la fiecare întrebare care îi era adresată - unele chiar ostile, nepoliticoase și provocatoare - cu răbdare și oferea răspunsuri pline de înțeles și cuprinzătoare. El era un om sensibil la suferința și confuzia provocate de viața modernă, care putea înțelege și explica toate acestea, în același timp reușind să rămână netulburat de iureșul vieții. La un moment dat, în timp ce discuta un aspect filozofic, intelectul său părea să domine; vocea lui se înălța limpede, ochii săi clari și luminoși străluceau și mâinile lui se mișcau rapid și hotărât. Răspunzând apoi la o întrebare diferită, el era o adevărată întruchipare a iubirii, degetele sale mângâiau petalele unui trandafir, iar vocea lui era moale și pătrunzătoare. Părea complet în el însuși, desăvârșit, dar în același timp era pe deplin alert, atent și receptiv la cei din jurul său.
Maharishi răspundea fiecărei întrebări legată de tehnica realizării MT. El a subliniat efectele fiziologice ale practicii sale, a explicat principiile din spatele ei și a arătat relevanța tehnicii pentru orice probleme specifice, fie ele individuale, sociale sau la nivel mondial, care îl interesau pe cel ce adresa întrebarea. De asemenea, a scos în evidență faptul că el nu îmbrățișa filozofia sau religia sau că ar oferi ceva în care să „crezi sau să accepți din credință. Mai degrabă, a spus el, MT este o tehnică practică, bazată pe principii verificabile, validate științific. Este ușor de învățat și are avantaje imediate și concrete pentru toate aspectele vieții. Și, deși era evident că el era cel care aducea acest mesaj în lume, Maharishi nu și-a însușit niciun merit pentru el însuși, ci doar și-a exprimat recunoștința față de profesorul său care l-a învățat această „înțelepciune de a trăi plinătatea vieții
.
Acestea au fost primele mele impresii despre Maharishi Mahesh Yogi. Prima mea impresie despre Meditația Transcedentală (MT), am avut ocazia să mi-o fac câteva săptămâni mai târziu, când am participat la cursul oferit de Societatea Internațională de Meditație a Studenților (Students International Meditation Society) și unde am descoperit că tot ce a spus el în acea prezentare era adevărat.
Deși nu știam mai nimic despre aceasta la momentul respectiv, mișcarea ce crescuse în jurul lui Maharishi era deja extinsă la nivel internațional. După ce petrecuse treisprezece ani alături de maestrul său spiritual, urmați de încă doi ani de izolare în „Valea Sfinților", în Himalaya, el traversa tot globul în fiecare an, începând din 1957, deschizând centre de meditație în Asia, Africa, Europa și în cele două Americi, iar tehnica Meditației Transcendentale, pe care el o preda era din ce în ce mai bine cunoscută în întreaga lume. Dar ceea ce s-a petrecut în vara anului 1967 avea să schimbe cursul istoriei pentru mine și milioane de alți oameni.
Eram în New York în acea vară, lucrând pentru compania de feronerie a unchilor mei și instalând garduri în tot orașul pe post de ajutor în echipele lor de muncitori. Într-o după-amiază înăbușitoare de august, după ce am ieșit de la muncă, când m-am întors la apartamentul pe care îl împărțeam cu niște amici, am luat ziarul și pe prima pagină era o fotografie a lui Maharishi cu fenomenal de popularul grup muzical al acelui moment, The Beatles. Când am aruncat o privire la acea poză, am spus cu voce tare, „Doamne, totul se va schimba!" Și chiar așa a fost. Mișcarea MT era, până în acel moment, un lucru mic și intim. Cei care erau implicați în ea se știau mai mult sau mai puțin unul pe altul, iar atunci când Maharishi venea în oraș, puteam petrece ceva timp împreună cu el. Dar odată cu apariția trupei Beatles, brusc mii și apoi zeci de mii și sute de mii de tineri au devenit interesați, iar în fața centrelor de MT se formau cozi imense la sfârșit de săptămână pentru a învăța această practică.
Când m-am mutat la Los Angeles în acea toamnă, pentru a-mi continua studiile, am început să scriu această carte. Am creat un chestionar în care îi întrebam pe oameni despre experiențele lor în practica MT, pe care l-am distribuit în centrele în care se preda MT, și un număr surprinzător de răspunsuri a început să se adune. Toate relatările erau pline de entuziasm și mulți dintre respondenți au fost destul de generoși cu detaliile în ce privea descrierea experiențelor minunate pe care le aveau practicând MT, transformările din relațiile lor, performanțele școlare și cele de la locul de muncă, cât și despre creșterea nivelului de sănătate și de fericire. Am simțit, din propria mea experiență, beneficiile meditației, dar aceste răspunsuri m-au încurajat să continui să lucrez la această idee, mai degrabă fantastică, de a crea o carte despre MT.
Am citit tot ce mi-a picat în mână, care era foarte puțin la acel moment - doar două lucrări ale lui Maharishi, Știința existenței și arta de a trăi, și lucrarea sa recent publicată Traducere și comentarii asupra Bhagavad Gita.² Niciunul dintre sutele de studii de cercetare științifică care au fost realizate de atunci nu fuseseră încă publicate. Cea mai mare parte a materialului de la primul proiect al cărții a fost creat pornind de la lectura cărților lui Maharishi, din răspunsurile la chestionarul meu, din interviurile realizate cu unii dintre respondenți, dar și din extraordinara inspirație și cunoaștere pe care le-am acumulat prin participarea la fiecare prelegere susținută de Jerry Jarvis, directorul național al mișcării MT.
Jerry era un purtător de cuvânt elocvent pentru Maharishi și un student profund devotat al profesorului său. Nu numai că am participat la toate prezentările ținute de dl. Jarvis în zona Los Angeles, fie că erau introductive sau avansate, dar în câteva luni, m-am alăturat unei echipe de tineri care a început să vorbească despre beneficiile practicii MT la colegiile și universitățile din zonă. Una dintre persoanele ce făceau parte din această echipă era Keith Wallace, absolvent al UCLA, care va publica apoi curând studii de pionierat privind efectele fiziologice ale MT în trei reviste științifice de renume: Science (jurnalul Asociației Americane pentru Progresul Științei), Scientific American și American Journal of Physiology.³
În vara anului 1968, am participat la un program derulat în Squaw Valley, California, la peste 1.800 de metri altitudine, în Sierra Nevada, realizat de Maharishi ca o primă etapă în formarea profesorilor de MT. Participau aproximativ 750 de persoane. Am adus cu mine fragilul manuscris la care lucram, cu dorința de a i-l prezenta lui Maharishi. Am descoperit curând că foarte rar citea ceva el însuși, dar rezerva transmiterea de informații pentru dezvoltarea unei relații cu elevii săi. Cineva îi citea și el apoi comenta. Alții îl ascultau și învățau din aceste interacțiuni. Astfel, dorința mea s-a transformat într-o încercare de a-i citi o parte sau chiar toată cartea mea lui Maharishi. Am încercat să stabilesc o întâlnire prin secretarii și asistenții săi, dar cumva nu s-a petrecut niciodată. În ultima noapte a cursului, am stat treaz până la primele ore ale dimineții (așa cum făcea Maharishi în fiecare noapte și undeva între trei și patru dimineața, atunci când a încheiat ultima întâlnire în sala de curs și trecea prin sala de mese în drum către camerele sale, urmat de un grup numeros de persoane care încercau să se apropie suficient pentru a-i adresa întrebări, în timp ce el își făcea drum printre mese și scaune, m-am oprit direct în fața lui, cu manuscrisul meu în mână și i-am spus cu îndrăzneală: „Maharishi, scriu o carte despre MT."
El s-a oprit - ca și când nu avea unde să se ducă - și a răspuns:
„Foarte bine! Apoi, a adăugat: „Ce profesie ai?
„Sunt încă student."
„Ce studiezi?"
„Religie și filozofie."
„Atunci trebuie să incluzi în carte un capitol bun despre religie!"
„Pot să-ți arăt o parte din carte?", l-am întrebat.
„Când o să fie gata. Între timp, poți vorbi cu Jerry despre asta."
Aceasta a fost toată întâlnirea. Dar m-am simțit inspirat de interesul lui Maharishi și am fost încântat de perspectiva de a o împărtăși cu el și a căuta binecuvântarea lui pentru aceasta, atunci când cartea va fi gata.
În toamna anului 1968, la scurt timp după aniversarea mea de 25 de ani, m-am mutat în Ohio, unde am decis să îmi închei studiile universitare. În acel an, deoarece acumulasem deja un număr mare de credite în specializarea mea, mi-a fost permis să realizez un număr semnificativ de studii independente. Unul dintre acestea a implicat finalizarea manuscrisului pentru această carte. Trebuie că profesorii mei să fi considerat destul de neobișnuit să aibă un student ce își propune să scrie un manuscris de 350 - 400 de pagini pentru trei unități de credit, dar mi-au dat ocazia să fac aceasta și am reușit să-l duc la bun sfârșit. Spre finalul anului, am decis să trec de la concentrarea mea pe religie și filosofie și astfel m-am înscris pentru un master în Arte Frumoase (MAF), programul scris de la Universitatea Ohio, și am primit un post de asistent.
În primul meu semestru acolo, în toamna anului 1969, interesul pentru MT începuse să se extindă fulgerător în nordul și centrul SUA, dar nu existau profesori care să locuiască în zonă. Aveam o dorință atât de puternică de a împărtăși beneficiile meditației cu alți oameni încât m-am organizat singur și am început să ofer prezentări introductive la universități din orașe diferite. În unele dintre aceste locuri, discursul meu despre MT era primul de acel gen susținut vreodată acolo.
Toate afișele aveau o imagine a lui Maharishi pe ele, prezentând o discuție pe tema „Meditația Transcendentală explicată de Maharishi Mahesh Yogi" și bănuiesc că, uneori, publicul trebuie să fi fost dezamăgit să constate că vorbitorul era un student ce purta un sacou și cravată, mai degrabă decât un yoghin din Himalaya, cu barbă și îmbrăcat într-o robă albă. La aceste prezentări participau frecvent 200, 300 sau chiar 400 de persoane. Și eu, un vorbitor complet neinstruit, care nu era încă profesor de MT, m-am trezit singur pe scenă în fața acestor grupuri de oameni, adunați în săli mari și amfiteatre. Privind înapoi la toate acestea acum, îmi este greu să cred că am avut curajul să o fac sau că oamenii din conducerea mișcării MT din Statele Unite au avut încredere în mine să-mi permită să fac aceasta. În orice caz, interesul față de MT era foarte mare; cursuri de lungă durată aveau loc în toate aceste orașe și reveneam în fiecare dintre aceste locuri să mă întâlnesc cu cei ce abia pășeau pe calea meditației sau care își continuau drumul pe această cale a meditației, pentru a oferi cursuri avansate despre învățăturile lui Maharishi.
Era dorința mea cea mai profundă să devin profesor de MT. De fapt, în acea zi de ianuarie la Berkeley, când am primit instruirea inițială în practica meditației, în mijlocul acelui proces, m-am întors spre profesorul meu și l-am întrebat: „Cum devii profesor de MT?"
El a răspuns: „Putem discuta despre asta mai târziu. Acum hai să continuăm să învățăm". Ceea ce am și făcut. Dar această dorință a rămas în mine și a crescut. Aceasta era alimentată de propria mea fericire, ce devenea tot mai mare și pe care am vrut să o împărtășesc cu alții; de ceea ce am văzut în oamenii pe care i-am întâlnit și care au fost vizibil transformați prin practica personală a MT și, probabil, mai presus de toate, de potențialul pe care l-am văzut de a trăi într-o lume mai bună dacă un număr cât mai mare de oameni ar putea să se bucure de beneficiile meditației.
Așa că am fost încântat când, în timpul vacanței de Ziua Recunoștinței din 1969, petrecută în Ohio, când am primit un telefon de la Jerry Jarvis, directorul național. Conversația a decurs ceva de genul acesta:
„Bună, Jack, sunt Jerry."
„Bună, Jerry,"
„Ce faci în ianuarie?"
Pauză lungă.
„Da! Vreau să merg!"
Râsete...
„Bun! Ne ocupăm noi de costuri."
Tocmai fusesem invitat să merg în India pentru a studia cu Maharishi și a mă pregăti să devin și eu profesor. Ceea ce m-a ținut pe loc până în acel moment au fost banii: biletul dus-întors pentru India și costul în sine al cursului de formare a profesorilor de MT, la care nu am îndrăznit să mă uit, crezând că oricum momentan nu mi le puteam permite.
Când entuziasmul mi s-a diminuat suficient cât să pot gândi clar, am realizat că am semnat un acord cu universitatea de a fi student asistent, a primi o bursă și a preda cursuri pe durata timpului petrecut de mine în cadrul universității. Aveam și intenția, și dorința de a merge în India, dar nu eram sigur dacă aș fi fost în stare să fac acest lucru. Așa că m-am dus la consilierul căruia îi eram repartizat și mi-am prezentat cazul cam așa: „Îmi plac orele mele și îmi place să predau. Dar tocmai am primit o ofertă de a studia în India cu un mare maestru spiritual și îmi doresc foarte mult să fac aceasta. De asemenea, doresc totuși să-mi continui cariera mea în cadrul universității. Ce crezi că ar trebui să fac?"
Profesorul se uită la mine cu o neîncredere pe care am interpretat-o greșit la început. „Nici nu se pune problema, a spus el și am știut că securea urma să cadă, că era pe cale să spună: „Cum poți lua în considerare ceva atât de iresponsabil cum ar fi să mergi în India, în condițiile în care ai o bursă atât de generoasă aici și o astfel de oportunitate de a avansa în carieră?
Dar ceea ce am auzit a fost: „Universitatea va fi mereu aici. Poți reveni oricând la facultate. Dacă ai șansa de a merge în India și de a studia, cum poți să mai stai pe gânduri?"
Am râs și am spus: „Ah, bine atunci, deci sunteți de acord?"
„Absolut! Îți doresc să ai o experiență grozavă acolo. Treci pe aici când te întorci și povestește-mi cum a fost."
La începutul lui ianuarie 1970 aterizam pe aeroportul din New Delhi, pregătit să încep una dintre cele mai mari aventuri din viața mea. În valiză aveam prima versiune a acestei cărți, pe care o terminasem în ultimul an de studiu pentru licență și la care apoi nu m-am mai uitat. Mi-am petrecut următoarele trei luni în academia lui Maharishi aflată la poalele munților Himalaya, de cealaltă parte a Gangelui care curgea prin străvechiul centru de pelerinaj Rishikesh, pe un mal abrupt, cu vedere la impresionantul fluviu. Posibilitatea de a întâlni un astfel de profesor genial, înțelept și plin de compasiune de trei ori pe zi este ceva ce, probabil, nu apreciezi pe deplin în timp ce aceasta se petrece. Într-un mod firesc, lipsit de orice efort, am stat așezat în fața lui Maharishi împreună cu alți 176 de oameni din întreaga lume și am absorbit cu nesaț toate cunoștințele oferite cu atât de multă răbdare și în mod sistematic - și în același timp foarte spontan - de acest mare înțelept. El nu a folosit nici note, nu avea nici cărți îngrămădite pe masa mică din fața lui pe care să le folosească drept referință și nu ne-a arătat nici vreun video, diapozitive sau prezentări în PowerPoint. Mai degrabă, timp de trei luni, el doar a vorbit, și a răspuns la toate întrebările noastre atât cele practice (cu privire la procedurile de predare, de exemplu) cât și cele spirituale/ filozofice. Această ființă era o sursă minunată și inepuizabilă de cunoștințe.
Cuvântul rishi înseamnă înțelept sau clarvăzător, o ființă care vede adânc în adevărul vieții, și în special în adevărul Vedelor, cunoașterea vieții, care este exprimată în literatura vedică a Indiei. Termenul maharishi este rezervat pentru cei mai mari rishi (maha înseamnă mare), care nu numai că „văd", dar care întruchipează, de asemenea, cunoașterea și care din compasiunea profundă a inimilor lor o oferă altora, astfel ca viața acestora să poată fi îmbogățită.
Și care este cunoașterea pe care acești rishi o întruchipează și o transmit? Aceea că în fiecare dintre noi se află un vast și în mare parte neexploatat rezervor de energie, inteligență, fericire, pace și că toate acestea sunt de fapt sinele nostru cel mai profund și autentic, iar dacă noi reușim să intrăm în contact conștient și să ne acordăm cu acesta, viața noastră va fi transformată. Nu va mai trebui să căutăm în mod constant fericirea și sentimentul de securitate în alte persoane sau în activitățile și în realizările noastre; nu vom mai fi azvârliți de colo colo de către suișurile și coborâșurile continue ale vieții în această lume; în schimb, vom trăi o viață centrată în pace și mulțumire.
În timpul orelor mele libere de la academie, duceam un scaun pe acoperișul plat al clădirii cu un nivel în care locuiam. Cu manuscrisul în mână, în mijlocul pălăvrăgelii maimuțelor și a chemărilor stranii ale păunilor din după-amiezele de primăvară răcoroasă, bazându-mă pe cunoștințele pe care le primeam, am început să fac revizuiri serioase, aprofundând prezentarea pentru a o face să se potrivească cu înțelegerea mea care pătrundea tot mai mult miezul lucrurilor.
Nu-mi amintesc cât de mult am fost în stare să finalizez din lucrul la carte în timpul cât am fost în India, cum intensitatea cursului creștea odată cu trecerea timpului, atât în ceea ce privește experiențele noastre personale în meditație și prelegerile, cât și instruirea mai restrânsă, în grupuri de practică, care au evoluat pentru a ne ajuta să învățăm. Ne întâlneam în grupuri în fiecare după-amiază pentru a practica prelegerile și, mai important, să exersăm stăpânirea artei subtile de instruire în meditație, astfel încât să ne putem conduce studenții prin multele tipuri de experiențe pentru care aceștia ar putea avea nevoie de explicații și ghidare.
De asemenea, a crescut treptat și numărul de ore petrecute în meditație, mulți dintre noi dublând timpul minim, cuprins între patru și șase ore, de meditație pe zi. La un moment dat, în mijlocul cursului, am avut o meditație de 72 de ore. Maharishi ne-a spus să luăm trei fructe în camera noastră; am fost instruiți să stăm așezați, nu întinși pe jos, timp de 72 de ore și să medităm – ne-a spus să mâncăm câte un fruct în fiecare zi, în timpul zilei, astfel încât să știm câte zile au trecut! Profunzimea tăcerii și expansiunea conștiinței pe care mulți dintre noi le-am experimentat atunci (și mai târziu le-am relatat, când ne-am întors la întâlnirile noastre zilnice, în cea de a patra zi) au fost pe deplin împlinitoare.
La sfârșitul cursului, mi-am pus manuscrisul înapoi în valiză și am uitat de el, fiind imediat implicat cu normă întreagă în activitatea de predare și organizare. Am avut intenția de a merge în California pentru a lucra cu Jerry Jarvis la sediul național, dar fiind în trecere prin New York, m-am oprit să vizitez noul centru de MT din Greenwich Village. Coordonatorul centrului m-a întrebat dacă aș vrea să preiau conducerea centrului pentru o lună, timp în care el participa la un curs avansat pentru profesorii de MT ce se desfășura în Europa. Bucuros de oportunitatea oferită de a începe imediat să predau, am fost de acord.
El nu s-a mai întors și iată că m-am trezit aproape peste noapte fiind șeful centrului din New York și într-un timp scurt devenind coordonatorul zonei New York și New Jersey, oferind cursuri, prelegeri și cursuri de weekend sau de lungă durată la domiciliu pentru mii de meditatori. Coordonam, de asemenea, activitățile a sute de profesori care au început, în următorii doi ani, să se întoarcă de la cursurile de formare oferite de Maharishi în Europa. Numărul de studenți interesați a depășit cu mult capacitatea de cazare a academiei din India, așa că s-au făcut aranjamente pentru închirierea în extrasezon a unor hoteluri în locuri minunate cum ar fi Mallorca, în Spania, unde cei care doreau să fie instruiți în calitate de profesori de MT ar putea fi găzduiți la un cost rezonabil.
În tot acest timp am dezvoltat o dorință puternică de a lucra mai strâns cu Maharishi. În 1971, când a trecut prin New York, am avut câteva momente pentru a vorbi în particular cu el. L-am întrebat două lucruri. În primul rând, atunci când m-a întrebat ce mai fac, i-am răspuns, „eu fac bine, dar există încă unele momente când nu mă simt complet fericit sau calm în comportamentul meu".
El a zâmbit și a spus: „Acesta se va petrece numai atunci când ești obosit". Privind retrospectiv la acest moment, cu greu pot să-mi imaginez cu ce naivitate m-am prezentat la el, un occidental tânăr care practica meditația de aproximativ patru ani și care se aștepta deja să se simtă perfect împăcat și să trăiască într-o fericire continuă! Și mă mai minunez, de asemenea, de capacitatea lui Maharishi de a nu izbucni imediat în râs! Cu toate acestea, răspunsul lui s-a dovedit a fi, chiar și după patruzeci de ani, extrem de adevărat. Dacă mă odihnesc suficient, mă simt mulțumit, liniștit și capabil să mă ocup de tot ce îmi apare în cale.
Dar solicitarea și mai importantă pe care am reușit să i-o adresez a fost: „Maharishi, aș dori să vin să fiu cu tine la sediul internațional".
El s-a uitat atent la mine și a spus: „Dar cine se va ocupa de treburi în New York? I-am prezentat imediat o listă cu jumătate de duzină de profesori care, în opinia mea, erau pe deplin capabili să conducă centrul. Și apoi cu o mare blândețe și delicatețe, m-a întrebat din nou „Dar cine se va ocupa de treburi în New York?
Am înțeles atunci că el își dorea ca eu să rămân acolo și am acceptat acest lucru.
În timpul anului următor am reușit să finalizez o nouă revizuire a cărții mele. Dar neștiind nimic despre publicarea cărților, am pus pur și simplu manuscrisul într-un sertar și l-am lăsat acolo. Într-o zi m-am trezit cu gândul Este timpul să fac ceva cu manuscrisul. Și apoi s-a petrecut ceva care ar face invidios pe orice autor în devenire. În acea dimineață, la centrul de MT, am întrebat prima persoana care a venit la ușă: „Cumva din întâmplare știi ceva despre publicarea cărților sau ai vreun contact cu vreo editură?"
Ea a spus: „Știu un editor la E.P. Dutton", la acea vreme una dintre cele mai mari edituri americane. Și mi-a dat cu amabilitate numele acelei persoane.
Mai târziu, în cursul zilei respective, când am avut o clipă liberă, am sunat la E.P. Dutton, am cerut să vorbesc cu editorul recomandat și am spus: „Am scris o carte despre Meditația Transcedentală. Ați fi interesați să o vedeți?"
Editoarea mi-a răspuns: „Aș fi foarte interesată să o văd!"
I-am spus: „În regulă, am să vă trimit cartea".
„Este posibil totuși să treceți să o aduceți personal?"
În câteva zile, aveam un contract semnat pentru cartea mea ce urma să fie publicată în scurt timp.
În acel moment, lucram la carte în întregime pe cont propriu.
Doar o singură persoană o mai citise - Jerry Jarvis - și care după aceea a avut câteva mici sugestii. Dar în adâncul inimii mele nu eram împăcat: Această lucrare reprezintă învățătura lui Maharishi, iar aceasta este prima carte care se publică despre MT; el ar trebui să aibă șansa să o citească și să corecteze orice erori aș fi făcut eu și să-și dea acordul asupra sa.
Astfel că mi-am luat concediu și am mers în Europa, unde Maharishi susținea un alt curs cu un număr mare de participanți de formare a profesorilor de MT. Am adus manuscrisul cu mine și iată-mă din nou pe cale de a avea o întâlnire privată cu el.
Eram la el în cameră și cel mai minunat lucru s-a petrecut. Am luat manuscrisul în mâini și i-am spus:
„Maharishi, am terminat cartea la care lucram și am un contract să o public. Aș vrea să îți citesc din ea."
El a întrebat: „Ești mulțumit de rezultat?"
Nu puteam minți. Am rescris cartea de cinci ori. Fiecare versiune a fost complet nouă. Sunt destul de sigur că nu a rămas nici măcar o propoziție din prima versiune. Am muncit cu toată dragostea și inteligența ființei mele pentru a face fiecare frază, propoziție și paragraf din carte să fie sincer și clar. Așa că i-am răspuns:
„Da, sunt mulțumit de cum a ieșit. Dar este vorba despre învățătura ta. Aș vrea să fii mulțumit și tu de felul în care am prezentat-o".
„Atunci
This action might not be possible to undo. Are you sure you want to continue?