Găsiți următorul dvs. carte preferat

Deveniți un membru astăzi și citiți gratuit pentru 30 zile
Hanuman. Devoțiunea și puterea zeului cu chip de maimuță

Hanuman. Devoțiunea și puterea zeului cu chip de maimuță

Citiți previzualizarea

Hanuman. Devoțiunea și puterea zeului cu chip de maimuță

evaluări:
5/5 (1 evaluare)
Lungime:
505 pages
5 hours
Editor:
Lansat:
Jan 19, 2016
ISBN:
9786069261354
Format:
Carte

Descriere

Sri Hanuman este cel mai mare dintre toţi adoratorii Domnului. Este un jnani (o fiinţă care deţine întreaga cunoaştere) în sensul cel mai strict al cuvântului. El a fuzionat cu Domnul său, Sri Rama, în propria sa fiinţă şi Îl vede în tot şi în toate. Cunoaşterea asupra adevărului pe care a atins-o nu se limitează însă doar la aceasta.


Aşa cum spune Sri Krishna:


Când cineva mă vede în orice
şi vede totul ca fiind eu însumi,
Atunci pe acela eu nu îl părăsesc niciodată şi nici el nu mă va părăsi nicicînd pe mine.
Iar cel care în această uniune a iubirii
Mă adoră în tot ce i se înfățișează privirii,
Oriunde s-ar afla,
Acela trăieşte în mine cu adevărat...



Aceasta este cheia de care ne putem folosi pentru a-l înţelege pe Sri Hanuman. El îl slujește pe Sri Rama în toate fiinţele, îndepărtând obstacolele din calea lor pentru ca ele să poată descoperi adevărul în universul lor lăuntric.


El realizează că de fapt NU EXISTĂ „alte“ fiinţe, ci doar Rama. Motivat de iubirea născută din Adevăr care se manifestă sub forma compasiunii faţă de fiinţele care cred că sunt separate de El, Hanuman acţionează constant, neobosit, pentru a le îndepărta suferinţa.

Editor:
Lansat:
Jan 19, 2016
ISBN:
9786069261354
Format:
Carte


Legat de Hanuman. Devoțiunea și puterea zeului cu chip de maimuță

Cărți conex

Previzualizare carte

Hanuman. Devoțiunea și puterea zeului cu chip de maimuță - Mataji Devi Vanamali

NUME ALE LUI HANUMAN

Aum Sri Ramaaya Namaha!

PREFAȚĂ

Sri Vanamali este o ființă rară. Ea este o adoratoare a Domnului în toate formele sale și a fost binecuvântată cu aspirația plină de compasiune de a transmite lila-urile Sale (jocurile divine) vorbitorilor de limbă engleză.

În Occident există mulți adoratori care au o nevoie stringentă să ajungă la veneratele Scripturi străvechi ale Indiei. Sri Vanamali se aseamănă acelei brize răcoritoare de grație care umple inimile și mințile adoratorilor cu povești despre jocul extatic al Domnului. În această carte despre Sri Hanumanji, la fel ca în toate celelalte cărți ale ei, ea ne mijlocește calea spre trăsăturile tainice ale lila-urilor Preaiubitului nostru Domn.

Sri Hanuman este cel mai mare dintre toți adoratorii Domnului. Este un jnani (o ființă care deține întreaga cunoaștere) în sensul cel mai strict al cuvântului. El a fuzionat cu Domnul său, Sri Rama, în propria sa ființă și Îl vede în tot și în toate. Cunoașterea asupra adevărului pe care a atins-o nu se limitează însă doar la aceasta.

Așa cum spune Sri Krishna:

Când cineva mă vede în orice

și vede totul ca fiind eu însumi,

Atunci pe acela eu nu îl părăsesc niciodată și nici el nu mă va părăsi nicicînd pe mine.

Iar cel care în această uniune a iubirii

Mă adoră în tot ce i se înfățișează privirii,

Oriunde s-ar afla,

Acela trăiește în mine cu adevărat...

BHAGAVAD GITA, CAPITOLUL VI

Aceasta este cheia de care ne putem folosi pentru a-l înțelege pe Sri Hanuman. El îl slujește pe Sri Rama în toate ființele, îndepărtând obstacolele din calea lor pentru ca ele să poată descoperi adevărul în universul lor lăuntric.

El realizează că de fapt NU EXISTĂ „alte" ființe, ci doar Rama. Motivat de iubirea născută din Adevăr care se manifestă sub forma compasiunii față de ființele care cred că sunt separate de El, Hanuman acționează constant, neobosit, pentru a le îndepărta suferința.

Alt mister al lui Sri Hanuman i-a fost revelat lui Dada Mukerjee, unul dintre cei mai mari și vechi adoratori ai săi, de către Sri Neem Karoli Baba. Un mic grup de adoratori, împreună cu Maharaji, au urcat pe dealul Hanuman Dhara din Chitrakut. Au poposit lângă izvorul care țâșnește din stânca din vârful dealului. Maharaji i-a spus lui Dada: „Acesta este locul unde a venit Hanumanji pentru a se liniști și răcori după incendierea Lankăi."

Apoi, după câteva secunde a spus foarte încet, ca pentru sine: „Evident, Hanumanji se afla mereu într-o stare de pace".

Nu contează ce făcea, fie că era vorba despre incendierea Lankăi, despre distrugerea demonilor, fie că intona Ram Naam sau îi slujea pe adoratori - Hanuman nu era niciodată în afara ființei lui Sri Rama.

Fie ca Domnul să-și reverse grația asupra tuturor oamenilor.

SRI KRISHNA DAS

Sri Krishna Das este binecunoscut tuturor iubitorilor de muzică, mai ales celor din Occident, pentru numeroasele sale înregistrări cu versuri devoționale pline de iubire. Chiar dacă este cunoscut sub numele de Krishna Das, la fel de bine ar putea fi numit Ram Das sau Hanuman Das, din moment ce este un adorator al amândurora.

Aum Sri Hanumathe Namaha!

Aum Sri Ramachandraaya Namaha!

INTRODUCERE

Yatra Yatra Raghunatha Kirtanam

Tatra Tatra Krita Mastaka anjalim

Bashpavari pari purna lochanam

Marutim nammascha raakshasantakam.

Mă închin în fața lui Maruti, distrugătorul demonilor,

Cel care stă cu mâinile împreunate,

În toate locurile unde faptele de glorie ale lui Sri Rama sunt cântate,

Vărsând lacrimi de devoțiune și fericire.

RAMACHARITAMANAS DE TULSIDAS

Știința modernă poate pretinde că a identificat legile mecanice ale evoluției, dar anticii rishi (înțelepți) ai Indiei au descoperit legea spirituală a valorilor eterne numită Sanatana Dharma (legea eternă), forța divină inerentă psihicului uman care îi permite să atingă culmi și mai înalte de evoluție. Aceasta este marea contribuție pe care India a adus-o lumii, o contribuție care inspiră ființei umane o puternică dorință de a se scutura de natura sa inferioară și de a aduce la lumină divinitatea implicită din interiorul fiecăreia.

Aceasta este ceea ce este cunoscut sub numele de iluminare. Epocă după epocă, India a oferit suflete iluminate care au înnoit și împrospătat încontinuu această mare dharma - Sanatana Dharma - și a făcut-o accesibilă întregii rase umane. Înțelepții au dorit ca țara noastră să progreseze nu numai din punct de vedere material, ci și printr-o constantă reînnoire interioară a legii cosmice a dreptății care este ghidată de înțelepciunea interioară în moștenirea noastră.

Marile epopei în versuri ale țării noastre numite Mahabharata și Ramayana și masivele culegeri de povestiri cunoscute sub numele de Purane sunt, prin urmare, depozite de înțelepciune care ne amplifică ritmul de evoluție spirituală dacă le citim. Adevărul poate fi realizat în mod direct prin intermediul eforturilor noastre individuale, dar înțelepții ne-au oferit diferite metode pentru a-l atinge. Acești sfinți erau suflete alese al căror nivel de evoluție era mult peste cel al mulțimii vulgare care vrea doar să-și vadă numele etalat pe orice scriere. Ca atare, numele lor rămâne un mister. Ne putem manifesta recunoștința față de ei doar încercând să parcurgem și noi la rândul nostru multiplele căi pe care aceștia ni le-au pus la dispoziție.

Aceștia manifestă o dorință arzătoare de a împărtăși experiențele lor de viață cu toți cei care au inimile deschise să înțeleagă. Această experiență este cea mai înaltă dintre cele accesibile psihicului uman și este cunoscută ca brahmajnana (cunoașterea Spiritului Suprem sau Brahman). Nu cunoașterea în sine este scopul vieții. Aceasta trebuie să devină o înțelegere vie în care, de fapt, noi experimentăm unitatea vieții care există în toate ființele vii - de fapt, în întregul cosmos. De aici se naște o iubire copleșitoare pentru toată creația și o dorință arzătoare de a vedea ființele umane eliberate de limitările închistatoare și iluziile acestei lumi care se trezește din existența noastră banală. Acest tip de iubire este lipsit de egoism, caracterizat de o dorință profundă de a împărtăși cu întreaga umanitate cea mai de preț comoară pe care un om o poate avea. Așadar, putem observa că acești rishi au urmărit prin toate mijloacele pe care le aveau la îndemână să îi ofere posibilitatea tragicei și ignorantei noastre rase umane să dobândească ceea ce cândva reprezenta sumum bonum din viața umană. Fiecare ființă umană nu este nimic altceva decât o reflectare a divinului. Doar atașamentul față de iluziile acestei lumi ne oprește să ne conștientizăm natura divină.

Upanishadele ne-au oferit calea jnana sau înțelepciunea spirituală, care pentru mulți este dificil de urmat. Acestea fac apel doar la cei care sunt deja dăruiți cu mari învățături spirituale. Totuși, se afirmă că Absolutul, Prezența Eternă și fără Formă, coboară în acest plan al muritorilor sub forma zeilor cu anumite scopuri misterioase cunoscute doar de El. Acest aspect este cunoscut sub numele de lila sau jocul divin. Înțelepții care au existat după epoca Upanishadelor erau hotărâți să o ofere majorității ființelor umane care poate nu au avut deloc acces la nici un fel de învățături spirituale. Aceștia s-au întors pentru a aduce în forță adevărurile Upanishadelor pentru mințile ființelor umane obișnuite sub forma unor povești.

Înțeleptul Vyasa, autor al Mahabharata-ei, a fost cel mai important dintre acești povestitori. El a spus că dacă ascultăm cu atenție o povestire, nu vom mai fi niciodată la fel. Povestea, mai ales dacă are o anumită bază spirituală, își va croi drum în inima noastră și ne va dărâma barierele pe care singuri ni le-am construit față de divin. Chiar dacă începem să citim aceste povești ca o formă de relaxare, una sau două dintre ele se vor strecura până la urmă printre tiparele noastre de apărare și vor face să se crape carapacea dură a umanității noastre pentru a lăsa să iasă la lumină esența noastră divină. Aceste povești conțin în ele o vitalitate inepuizabilă astfel încât oamenii să nu se sature niciodată să le audă. Ele pot fi ascultate sau citite și apoi să se mediteze asupra lor. Așadar, acestea sunt capabile să plonjeze ascultătorul într-o stare profundă de înțelegere a vieții, a morții și a destinului. Fiecare poveste are o valoare morală intrinsecă care poate fi asemuită cu parfumul unei flori frumoase. Acești rishi ne-au învățat că toate formele sunt literele unui alfabet alcătuit din forme-cuvânt-putere al unui limbaj care ne poate ajuta să ne conștientizăm realitatea spirituală, necondiționată de vreo formă cu excepția sursei tuturor formelor.

Calea lui bhakti sau a devoțiunii față de un dumnezeu personal este pusă în discuție cu putere în epopee și Purane, care spun povești despre marile încarnări și despre numeroșii zei din cadrul panteonului hindus care sunt în complet acord cu adevărul vieții. Cultura subcontinentului indian s-a dezvoltat în climatul acestor mari epopee. Fiecare copil era învățat să se emuleze după exemplele clasice oferite în acestea și prin urmare să își desăvârșească viața. Mintea hindusă nu a întâmpinat nicio dificultate în a-și imagina Supremul fie în formă animală, fie în formă umană. Așadar, îl întâlnim pe Ganesha, descris ca o ființă umană cu cap de elefant, și pe Hanuman, care era o maimuță.

Hanuman este unul dintre cele mai iubite personaje din cadrul panteonului hindus al zeilor numiți Kimpurusha-și, ființe mistice care sunt jumătate-om și jumătate-animal. El este simbolul devoțiunii totale și al altruismului față de zeitatea sa supremă, Sri Rama, cea de-a șaptea încarnare a Domnului Vishnu, descendent al rasei solariene, apogeul perfecțiunii umane. Hanuman a dobândit întreaga sa putere prin repetarea numelui lui Rama, cea mai importantă mantra pentru această epocă a lui Kali, care dacă este invocată cu devoțiune, oferă eliberarea de înlănțuirea vieții muritoare. În fiecare templu închinat lui Rama există o statuie a lui Hanuman care se află așezat la picioarele lui și i se închină. Oriunde este citită sau recitată Ramayana este lăsat un loc liber pentru Hanuman, dat fiind faptul că se crede că el este mereu prezent atunci când este citită povestea despre preaiubitul său stăpân.

Poate că cea mai bună modalitate de a introduce cititorul occidental în lumea descrisă de Ramayana este să ne reamintim de Odiseea lui Homer, altă epopee antică binecunoscută, în care eroul grec Ulise trece prin multe încercări și aventuri înainte de a se reîntâlni cu credincioasa sa soție Penelopa. Dar Rama, ca încarnare a zeului Vishnu, al doilea din triada vedică a zeilor, se află într-o călătorie divină. El îl supune pe regele-demon Ravana și reface echilibrul dintre bine și rău pe pământ. Ravana, cel lasciv și plin de mândrie, îl reprezintă pe monstrul care putem deveni atunci când le permitem instinctelor noastre primare să ne stăpânească în totalitate. Prin contrast, Rama este văzut ca victoria supremă a umanității și ne învață cum să ne comportăm cu curaj, demnitate, compasiune și cavalerie/demnitate. El reprezintă arhetipul conducătorului măreț și al soțului. Soția sa Sita este încarnarea grației terestre, a frumuseții și a virtuții. Rama a fost descris ca Soarele sau conștiința divină, iar Sita ca lumina razelor sale calde pe pământ. Așa cum afirmă Sita în Ramayana lui Valmiki, în capitolul 5.21.15: „Sunt inseparabil unită cu Rama așa cum strălucirea soarelui este inseparabil unită de soare".

Împreună, aceștia alcătuiesc cuplul ideal, iar versurile în care este descrisă iubirea dintre ei sunt unele dintre cele mai frumoase care au fost scrise vreodată. Hanuman, fiul zeului vântului, este suflul care îi unește. Fiind o maimuță din regnul inferior nu ne-am aștepta să încarneze autocontrolul deplin și disciplina, și cu toate acestea prin concentrarea minții el reușește exact aceasta, oferindu-și statornic ajutorul său domnului Rama în înfrângerea regelui-demon și în salvarea Sitei. El îi demonstrează cititorului că dacă și el își concentrează mintea asupra divinului și nu oscilează niciodată, poate și el la rândul lui să își controleze instinctele primare și să fuzioneze cu conștiința supremă.

Uneori Hanuman este descris ca fiind primul Superman al lumii și, ca atare, poveștile despre el pot fi apreciate chiar și de copiii mici. El dă dovadă de fapte eroice de o putere extraordinară, însă ceea ce îl face să fie un personaj atât de admirat este dăruirea sa personală față de principiile curajului și justiției, împreună cu atitudinea sa plină de umilință. În India zilelor noastre există un desen foarte popular în care sunt descrise multele fapte eroice, excepționale ale lui Hanuman. Cu toate acestea, așa cum s-a mai afirmat, personajele Rama, soția sa Sita, zeul cu cap de maimuță Hanuman, demonul-zeu Ravana, și altele care apar cu precădere în Ramayana fac toate parte dintr-o alegorie foarte profund filosofică și spirituală care poate fi analizată pe multiple niveluri de înțelegere, acesta fiind de fapt motivul pentru care aceste povești deosebite au rezistat de-a lungul atâtor milenii.

Cuvântul sanscrit sadhana face referire la orice metodă prin care aspirantul sau sadhaka, poate intra în legătură cu universurile interioare ale ființei sale. Una dintre cele mai ușoare sadhana-e este cunoscută sub numele de japa sau repetarea numelui lui Dumnezeu în orice formă ni-l imaginăm.

Hanuman ne oferă imaginea unui animal care a atins perfecțiunea doar prin incantarea numelui lui Rama, zeitatea sa personală, și care a atins abnegația absolută prin completa renunțare de sine în favoarea celor ale Domnului și zeului Rama. Umilința și altruismul sunt barometrele cunoașterii pe care am atins-o. Cu cât cunoaștem mai mult, cu atât conștientizăm cât de puține lucruri știm și cât de puține lucruri putem să facem singuri. Așa cum s-a mai afirmat, conform legendei, Hanuman este fiul zeului vântului. Aerul susține toate ființele vii. O ființă poate să trăiască fără mâncare, să treacă zilele fără să bea apă, dar este imposibil să existe chiar și pentru o perioadă scurtă de timp fără aer. Aerul este viața. Prin urmare, Hanuman mai este numit și Pranadeva sau Zeul Suflului sau al Vieții.

Vishnuiții sau adoratorii lui Vishnu, cred că zeul vântului Vayu și-a asumat trei încarnări pentru a-l ajuta pe Domnul Vishnu. Ca Hanuman, el l-a ajutat pe Rama, ca Bhima l-a asistat pe Krishna, și ca Madhvacharya (1238–1317) a fondat gruparea Vaishnava cunoscută sub numele de Dvaita.

În simbolismul hindus, o maimuță semnifică mintea umană, care este în permanență agitată și niciodată liniștită. Această minte-maimuță este, de fapt, singurul lucru asupra căruia omul poate avea control deplin. Nu putem controla lumea din jurul nostru, dar ne putem controla și îmblânzi mintea printr-o disciplină asiduă. Nu ne putem alege viața, dar putem alege modalitatea în care să îi răspundem. Într-adevăr, Hanuman este simbolul minții perfecte și încarnează cel mai mare potențial pe care aceasta îl poate atinge. El este imaginea vie a sthitha prajna (omul cu o minte focalizată) din Bhagavad Gita (literal, Cântarea lui Dumnezeu) și care deține controlul perfect asupra propriei minți. Numele Hanuman ne oferă un indiciu asupra caracterului său. Este o combinație din două cuvinte sanscrite, hanan (anihilare) și man (minte), indicându-l așadar pe cel care a biruit asupra propriului ego. Conform învățăturii yoga (o serie de tehnici fizice sau mentale practicate pentru a facilita uniunea cu Divinul), corpul este doar o extensie a minții. Deci, Hanuman, stăpânindu-și perfect mintea, avea cel mai dezvoltat corp. Uneori el este numit Bajarangabali (cel al căruit corp este precum un trăsnet și ale cărui mișcări sunt precum fulgerul). El este așa de puternic încât poate ridica munți, așa de agil încât poate să sară peste mare.

Puterea sa este proverbială, și de aceea el este patronul educației fizice. Imaginea sa este expusă peste tot în India, iar luptătorii îl venerează înainte de a-și începe practica. Tehnica cunoscută ca surya namaskara, salutul zeului soarelui, este o combinație formată din posturile yoghine principale, și a fost creată de Hanuman în onoarea guru-lui său celest, Surya. Vayu, tatăl său celest, l-a învățat pranayama sau știința controlului respirației, pe care, l-a rândul său, a predat-o ființelor umane.

Scripturile fac referire la mai multe evenimente în care Hanuman și-a arătat puterea asupra corpurilor celeste, inclusiv asupra Soarelui și a lui Saturn. Deci, a dobândit putere asupra navagraha-elor sau a celor nouă planete din cosmologia hindusă. Aceste planete sunt Ravi (Soarele), Soma (luna), Mangal (Marte), Buddha (Mercur), Brihaspati, (Jupiter), Shukra (Venus), Shani (Saturn), cel fără de corp - Rahu (nodul nord lunar) și cel fără de cap - Ketu (nodul sud lunar). Se presupune că aranjarea lor în harta astrologică a unei persoane îi decide acesteia destinul. În multe dintre imaginile în care apare, Hanuman apare călcând în picioare o femeie și ținând-o de creier. Această femeie o încarnează pe Panavati sau influențele astrologice nefaste. Vrăjitoarele manipulează puterile cosmice pentru a invoca spirite malefice. De obicei, oamenii îl invocă pe Hanuman pentru a-i proteja de asemenea persoane. Atunci când Ravana a invocat doi asemenea vrăjitori, pe Ahiravana și Mahiravana, Hanuman a întors situația împotriva lor și a invocat puterea lui Kaali pentru a-i distruge.

Mulți practicanți tantra îl venerează pentru că el are multe siddhi-uri (puteri paranormale), precum capacitatea de a-și modifica mărimea și capacitatea de a zbura, pe care le-a dobândit prin practica strictă a brahmacharya-ei (continenței) și a tapasya-ei (austerității). Așadar, el încarnează caracteristicile duble atât ale bhakti (devoțiunii), cât și ale shakti (energiei divine). Ambele sunt puse în valoare în templul său interior.

De asemenea, el este patronul vindecătorilor ayurvedici pentru că a jucat un rol esențial în salvarea vieții lui Lakshmana aducându-i planta magică din munții Himalaya. Ulterior, i-a salvat viața lui Shatrughna cu aceeași plantă. Lakshmana și Shatrughna erau gemeni și erau frații mai mici ai lui Rama.

Ca războinic, Hanuman nu are egal. El se folosește atât de putere și de istețime pentru a-și învinge dușmanul. Acest aspect a fost demonstrat de multe ori în timpul războiului cu regele demonilor, Ravana. El s-a folosit atât de puterea fizică, cât și de cea intelectuală pentru a obține victoria asupra dușmanilor săi.

Hanuman era, de asemenea, un diplomat desăvârșit. El știa cum să vorbească cu blândețe și să îi facă pe ceilalți să vadă punctul său de vedere fără a se folosi de forță. De aceea, el a fost purtătorul de cuvânt al lui Sugriva, regele-maimuță, când acesta l-a abordat pe Rama pentru a descoperi ce intenții are. Sugriva l-a trimis din nou să încerce să-i slăbească mânia lui Lakshmana spre propria lui decădere. Rama l-a trimis de două ori ca sol al său la Sita - o dată pe insula-fortăreață Lanka ducând inelul său pecete, și din nou pentru a o aduce înapoi după terminarea războiului. El l-a mai trimis și la fratele său Bharata pentru a afla care sunt intențiile lui înainte de a păși în Ayodhya. Toți cei care au venit în contact cu el au fost foarte impresionați de modalitatea sa diplomatică de a vorbi și de manierele sale încântătoare.

Hanuman i-a impresionat atât pe Rama, cât și pe oponentul său Ravana cu măiestria de care dădea dovadă în stăpânirea limbajului: gramatica sa impecabilă, modul de a alege cuvântul potrivit la momentul potrivit și în contextul potrivit, precum și dicția sa perfectă. Destul de surprinzător, el era și un bun muzician. El fusese binecuvântat de zeița Saraswati și era prin urmare capabil să cânte la lăută și să fredoneze versuri de slăvire a lui Rama. El a fost primul care a cântat bhajan-e (cântece de adorare) și kirtan-uri (cântece de slavă). Muzica sa era o efuziune de iubire frenetică față de preaiubitul său stăpân și de aceea avea chiar puterea de a topi pietrele.

Hanuman este modelul perfect al aspirantului. El era în totalitate concentrat, lucra din greu, era umil, ferm și genial. A zburat în sfera solară fiind hotărât să obțină ghidare din partea zeului-soare, Surya. Totuși, el nu s-a lăudat niciodată cu genialitatea și educația sa ci întotdeauna stătea așezat la picioarele lui Rama - ca etern slujitor umil.

Hanuman nu avea nicio dorință de renume sau faimă. El a preferat să trăiască în munți retras în peșteri. Așa cum am menționat anterior, el a practicat celibatul, fapt care era foarte ciudat pentru o maimuță. Chiar și atunci când a trăit la palat, el s-a comportat ca un pustnic nelăsându-se niciodată atras de împlinirea simțurilor sale. Acest aspect este cel care i-a dat atât de multă forță spirituală.

El a fost, de asemenea, și hatha yoghin realizând asana-e (posturi yoga) și pranayama (controlul respirației). El a fost și laya yoghin (cel care practică yoga fuziunii, dizolvării în Suprem), din moment ce știa cum să își controleze mintea cu ajutorul mantra-elor (sunete secrete) și yantra-elor (simboluri sacre). Așadar, așa cum am menționat, el a dobândit multe siddhi-uri sau puteri paranormale.

Dacă yoga este capacitatea de a ne controla mintea, atunci Hanuman a fost un yoghin perfect, dobândind un nivel perfect de măiestrie asupra simțurilor printr-un mod de viață disciplinat și, după cum s-a mai menționat anterior, printr-o asumare strictă a celibatului și a devoțiunii altruiste. El și-a controlat mintea printr-o credință absolută în divin. Fiecare eveniment din viața sa era un cadou de la ghidul său spiritual pe care el îl accepta fără a ezita.

Viața sa este un exemplu clasic de urmat de toți adoratorii lui Dumnezeu sub orice formă. El ne arată modalitatea în care un adorator ar trebui să își petreacă viața astfel încât să ajungă la Suprem. El simbolizează apogeul căii bhakti, iar hindușii îl consideră a fi cel de-al unsprezecelea avatara sau încarnare, a lui Rudra sau Domnul Shiva.

Se spune că odată Narada l-a întrebat pe Brahma pe cine îl consideră el a fi cel mai mare adorator al lui Vishnu. Fără îndoială că înțeleptul spera ca numele său fie cel sugerat. Cu toate acestea, Brahma l-a îndrumat către Prahlada, regele asura-șilor (demoni) de dragul căruia Vishnu și-a asumat o formă specială de avatara ca Narasimha (omul-leu). Prahlada, care era un mare adorator al lui Vishnu, cu umilința sa caracteristică i-a spus să meargă la Hanuman, pe care îl considera a fi cel mai mare adorator al lui Vishnu pentru că incanta în permanență numele lui Rama.

Hanuman a fost un perfect karma yoghin (cel care practică yoga acțiunii divin integrate), pentru că își îndeplinea acțiunile sale cu detașare, consacrându-i totul lui Rama, dumnezeul său. El nu avea nicio dorință de mărire personală. În toată desfășurarea Ramayana-ei, nu există nicio situație în care el să fi făcut ceva pentru el. Tot ceea ce făcea era spre binele celorlalți. Când i-a descris războiul mamei sale, ea l-a mustrat pentru că nu l-a ucis pe Ravana și pentru că nu a salvat-o pe Sita de unul singur, căci acest lucru l-ar fi făcut mai faimos decât Rama. Hanuman i-a răspuns că viața sa nu i-a fost dată pentru a câștiga faimă pentru sine, ci pentru a-l servi pe Rama. Altruismul său absolut este evidențiat foarte mult atunci când el a văzut cât de descurajat a fost scriitorul Valmiki de opera sa. Fără ezitare, el și-a aruncat opera sa nemuritoare în mare.

Hanuman și-a petrecut întreaga viață în serviciul celorlalți. Mai întâi el l-a servit pe Sugriva, apoi pe Rama. El este personificarea căii bhakti prin dasa bhava sau atitudinea servitorului. Acest tip de devoțiune este instrumentul perfect pentru a distruge ego-ul. El și-a realizat îndatoririle cu umilință, modestie, și cu mare dăruire. A ales să nu se căsătorească și să nu aibă o familie a sa pentru a se putea dedica în totalitate ajutorării celorlalți și nu a trecut niciodată peste ordinele primite nici măcar atunci când ar fi putut să o facă. De exemplu, l-ar fi putut omorî cu ușurință pe demonul Ravana și astfel ar fi putut să cucerească insula Lanka de unul singur, așa cum îi spusese mama sa, dar s-a abținut de la a face aceasta pentru că a vrut să fie un adevărat servitor care respectă ordinele stăpânului.

El este unul dintre cei șapte chiranjeevi (cei care trăiesc până la sfârșitul acestui ciclu al creației). Se remarcă prin inteligența sa sclipitoare și se consideră că este singurul învățat care cunoaște toate cele nouă vyakarana-e (comentarii ale Vedelor). Se crede că a auzit Vedele de la zeul-soare însuși.

Hanuman este cel mai înțelept dintre cei înțelepți, cel mai puternic dintre cei puternici, și cel mai curajos dintre cei curajoși. El a avut puterea să își asume orice formă și-a dorit, să își mărească corpul până la mărimea unui munte sau să și-l micșoreze până la mărimea unei albine. Cel care meditează asupra lui va dobândi putere, forță, glorie, prosperitate și succes în viață.

Hanuman este un model de înțelepciune, autocontrol, devoțiune, curaj, dreptate și forță. Rolul său indispensabil în a-i reuni pe Rama și Sita este asemuit de unii cu acela al unui ghid spiritual care ajută un suflet individual să își realizeze natura divină.

Rama însuși îl descrie pe Hanuman astfel: „Eroismul, ingeniozitatea, forța, fermitatea, sagacitatea, prudența, vitejia și puterea și-au găsit sălașul în Hanuman. Înțeleptul Agastya subscrie la această perspectivă și îi spune lui Rama, „Ceea ce spui referitor la Hanuman este adevărat, O, Raghava! Nu există nimeni altul care să îl egaleze în tărie, viteză sau inteligență. El este ușor de accesat prin incantarea mantra-ei „Rama." Și reciproca este valabilă, se consideră că cea mai ușoară modalitate de a ajunge la Domnul Rama este adorarea lui Hanuman.

El este adorat în zilele de sâmbătă și marți, zile care sunt asociate cu Shani și Mangal sau Saturn și Marte. Ambele planete sunt asociate cu moartea și războiul și se știe că sfâșie viața umană prin influența lor malefică.

Ofrandele care îi sunt oferite sunt simple: sindoor (miniu de plumb), ulei de til (specie de susan), linte neagră în coajă și ghirlande dintr-un anumit copac (Calotropis gigantica) din nord și ghirlande de frunze de betel din sud. Tot în sud, statuile sale sunt lipite adeseori cu unt care, într-un mod neobișnuit, nu se topește niciodată, nici măcar în timpul celor mai toride veri. Mai sunt împodobite cu ghirlande de orez și apetisante gogoși cu linte (vada-e). Motivul folosirii pastei purpurii va fi oferit în capitolele următoare. Însă, din punct de vedere esoteric, roșul este culoarea puterii și a virilității. Uleiul de este folosit de luptători și gimnaști pentru a-și masa corpul. Untul și lintea sunt surse de proteine și generează energie, vitalitate și putere fizică.

Cele două scripturi pe care orice adorator al lui Hanuman le citește sunt Sundara Kanda din Ramayana, în care el o descoperă pe Sita în Lanka, și cele patruzeci de versuri din Hanuman Chalisa de Tulsidas, marele poet al secolului al XVI-lea. Și așa cum am menționat anterior, oriunde este citită Ramayana, un loc special este mereu rezervat pentru Hanuman pentru că se crede că el este mereu prezent la o asemenea lectură.

Care sunt caracteristicile sale fizice? Oare este o maimuță langur cu fața neagră sau una bandar cu fața roșie? Uneori este descris ca fiind o maimuță de aur cu fața roșie. Se presupune că fața sa s-a înnegrit după ce și-a șters fața cu coada după ce a distrus Lanka.

Coada sa este arcuită în sus și este simbolul puterii sale, a agilității și a virilității.

El poartă cercei din cinci metale: aur, argint, cupru, fier și cositor. A venit pe lume gata împodobit cu ele.

În mod normal, el poartă doar un material care îi acoperă șalele după moda luptătorilor și a culturiștilor.

Imaginile în care apare îl arată de obicei salutându-l pe Rama sau stând de pază și arătându-și puterea în timp ce ține într-o mână un munte și în cealaltă buzduganul său.

În Hanuman Chalisa se afirmă foarte categoric că nu există nicio binecuvântare pe care să nu o poată acorda. Sita i-a oferit puterea de a acorda cele opt siddhi-uri și cele nouă tipuri de prosperitate. Totuși, cea mai mare binefacere pe care cineva i-o poate cere lui Hanuman este trezirea calităților spirituale pentru care el este recunoscut.

După ce mi-am șters oglinda sufletului cu praful

de pe picioarele stăpânului meu,

Povestesc despre măreția lui Raghupati (Rama), care acordă împlinirea celor patru dorințe fundamentale în viață.

Considerându-mă lipsit de înzestrări intelectuale,

Îl invoc pe Sri Hanuman, fiul zeului vântului.

Acordă-mi puterea, inteligența și cunoașterea.

Ridică-mi bolile trupești și însușirile vicioase.

(Și ajută-mă să scriu această carte.)

HANUMAN CHALISA DE TULSIDAS

Aum Sri Hanumathe Namaha!

Aum Mahaviraaya Namaha!

1

MAHAVIRA

HANUMAN CA PERSONAJ ISTORIC

More man prabhu biswasa,

Ram the adhik Ram kar dasa.

Doamne, în inima mea stăruie această convingere,

Că mai presus de Rama se află slujitorul lui Rama.

RAMACHARITAMANAS DE TULSIDAS

Prima noastră întâlnire cu Hanuman, zeul cu chip de maimuță, are loc în marea epopee a lui Valmiki, Ramayana. Aceasta ocupă un loc unic în cultura hindusă datorită reprezentării lui Rama ca bărbatul ideal și a Sitei ca femeia ideală. Dintre toate marile texte ale spiritualității, acesta a captivat nu doar imaginația continentului indian, ci și pe cea a multor altor țări din Orientul Îndepărtat, unde a avut efecte profunde asupra diferitelor culturi. De fapt, dintre numeroasele operele literare hinduse, Ramayana este poate singura cunoscută de toți indienii.

Există mulți sfinți în India care au atins realizarea de sine doar prin incantarea numelui lui Rama. Hanuman este exemplul clasic al acestei devoțiuni frenetice. El a fost mesagerul ales, războinicul și slujitorul lui Rama. El a trăit doar pentru a-l sluji pe Rama. De fapt, el face parte integrantă din această epopee într-o asemenea măsură, încât zicala conform căreia „Acolo unde se spune povestea lui Rama, acolo este și Hanuman" se află pe buzele tuturor.

Totuși, în jurul apariției spontane a acestei remarcabile „ființe" în epopeea lui Valmiki s-au adunat multe ipoteze, având în vedere că nu e regăsită în Vede ori în Purane. Aceste ființe extraordinare, care au venit să-l ajute pe Rama în Ramayana, și-au făcut pentru prima oară apariția în cartea lui Kishkinda, o parte din Ramayana, și erau numite vanara-e sau maimuțe. Dar pe cât se poate de evident, aceste creaturi nu erau niște maimuțe obișnuite. Aveau o putere imensă, iar unele dintre ele aveau puteri paranormale și capacitatea de a-și schimba forma la voință. Deși rakshasa-ele lui Valmiki (spirite răuvoitoare, demoni) au precursori în literatura vedică, vanara-ele sale nu au. Ravana ceruse favoarea să nu fie omorât de zei sau de alte ființe supranaturale, dar nu menționase nimic despre oameni sau despre maimuțe, din moment ce le considera a fi nedemne de aprecierea sa. Astfel, se pare că vanara-ele au fost create pentru această necesitate specială. Mulți dintre conducătorii lor erau zămisliți de către zei prin femei vanara pentru a-l ajuta pe Rama.

Așadar, Hanuman a fost o vanara sau o maimuță. El reprezintă o etapă de evoluție inferioară celei de chandala sau paria și s-a ridicat la statutul de zeu prin pură putere de caracter și devoțiune focalizată.

Pe măsură ce povestea se desfășoară, putem constata că Hanuman combină agilitatea și energia simiană cu sagacitatea umană, cu elocvența și devoțiunea, și până la urmă devine unul din personajele cele mai complexe și fascinante ale epopeii. A fost oare o creație a geniului lui Valmiki sau mai există mențiuni despre el în Purane sau în străvechile Vede, considerate a fi o culegere a tuturor aspectelor tradiționale cu privire la ființele zeiești?

Unii oameni ar putea să afirme că își datorează măreția faptului că a fost fiul zeului vântului. Dacă aceasta este adevărat, atunci în Mahabharata, toți Pandava-șii care erau fii ai zeilor ar fi trebuit să fie zeificați, dar niciunul dintre ei nu s-a ridicat la înălțimea lui Hanuman. Îi considerăm pe Pandava-și ca fiind muritori, dar nimeni nu se gândește la Hanuman ca la o maimuță sau ca la un om. El este un zeu! De fapt, Valmiki nu ne oferă detalii despre prima parte a vieții acestuia, descriere ce ar fi putut să ne conducă la o înțelegere a zeificării sale. Suntem lăsați să înțelegem aceasta prin ființa sa desăvârșită. Însuși Hanuman explică secretul atingerii perfecțiunii spirituale:

Na mantradikritastata,

Na cha naisarngiko mama,

Prabhava esha samanyo,

Yasya yasyachutho hridi.

Nu am atins perfecțiunea prin repetarea mantra-elor,

Nici prin înclinații moștenite,

Ci printr-o concentrare fermă a minții

Asupra lui Dumnezeu.

Hanuman afirmă foarte clar că măreția sa se datora efortului său constant și nu caracterului său înnăscut, acela al unei maimuțe obișnuite. Brahmajnana poate fi atinsă de toată lumea. Moksha, „eliberarea" este dreptul din naștere al tuturor. În cazul său, Hanuman afirmă că întreaga sa evoluție spirituală a fost atinsă prin devoțiunea focalizată doar asupra lui Dumnezeu. Cel care se gândește în mod constant la Suprem, devine Supremul. Abandonul total în fața lui Dumnezeu este secretul perfecțiunii spirituale. Transformarea spirituală nu poate fi obținută doar prin simpla incantare a unor mantra-e, prin ofrande aduse în temple sau prin alte ritualuri superficiale. De asemenea, nu este ceva ce se poate moșteni. Un bebeluș, fie el zămislit de un zeu sau de un om, rămâne un animal. Evoluția îl ajută să se dezvolte doar din punct de vedere fizic. Evoluția spirituală este imposibilă fără efort. Învățătura și disciplina trebuie să fie prezente dacă ne dorim să atingem această formă elevată de evoluție. Un suflet imperfect devine desăvârșit atunci când este transformat într-un instrument de manifestare a lui Dumnezeu. În momentele acelea chiar și slăbiciunile noastre se vor transforma în avantaje. Când întreaga personalitate este topită în ființa Supremă, chiar și defectele sunt de ajutor. Astfel descoperim că tocmai natura sa de maimuță este cea care l-a ajutat să treacă oceanul, să ajungă în Lanka, să o găsească pe Sita și să-i aducă mesajul înapoi lui Rama. Nu s-a bucurat de nicio recompensă personală. Rezultatul bun al acțiunilor sale a revenit mereu celorlalți. Așadar, Valmiki a schițat un personaj remarcabil prin Hanuman, un model pentru toți cei care aspiră să obțină eliberarea.

Prin tehnica sa de a crea ființe reale, pragmatice, și care totuși sunt capabile sa atingă nivelul zeilor în evoluția lor, Valmiki îl întrece pe Vyasa, autorul Mahabharatei. Personajele din Ramayana sunt o combinație fericită de realism istoric și simbolism religios, fiind de un mare interes atât pentru persoanele cu o gândire religioasă, cât și pentru cele profane. Cu singura excepție a lui Krishna, niciun alt personaj din Mahabharata nu a atins îndumnezeirea. Pentru a-i dovedi divinitatea, Vyasa îi permite lui Krishna să realizeze miracole și să își arate forma sa cosmică de multe ori. Totuși, portretul lui Rama realizat de Valmiki este în alb și negru, fără alte ornamente. El nu a permis niciodată poeziei sale să devină unealta misticismului. Rama este Maryada Purusha sau ființa umană perfectă, care prin exemplara sa adeziune la dharma cosmică a devenit un zeu, iar Hanuman este o maimuță obișnuită care, prin devoțiunea sa neclintită față de Rama și realizându-și cu o extraordinară atenție misiunea spirituală, a devenit o ființă zeiască.

Conform punctului de vedere hindus, lumea în care trăim nu este una obiectivă. Întreaga lume manifestată este un fenomen subiectiv creat de noi înșine. Ca oameni, avem capacitatea unică de a ne condiționa mințile. Cu alte cuvinte, avem puterea de a ne modifica perspectiva asupra vieții. Prin transformarea acestei viziuni asupra vieții, avem puterea să modificăm propria lume. Când Hanuman a intrat în viața lui Rama, el a modificat lumea Acestuia. A transformat o criză (pierderea Sitei) într-o oportunitate de a scăpa lumea de Ravana. El a transformat o victimă într-un erou.

Chiar dacă Hanuman nu apare în timpuriile Shruti Veda, el invocă paternitatea unor zei care apar în aceste Vede: Vayu, zeul vântului și Rudra, zeul distrugerii. Rudra este în același timp unul și mai mulți și reprezintă prototipul lui Shiva care va apare ulterior în Purane. Asocierea lui Hanuman cu Vayu este demonstrată de iuțeala sa. În Ayurveda sau știința vedică de a vindeca, boala este enunțată ca fiind dezechilibrul dintre cele trei umori ale corpului: vata (vânt), pitta (soare) și kapha (lună). Dintre acestea trei, vata joacă un rol crucial în întreținerea trupului. Multe boli, incluzând reumatismul, guta, epilepsia și paralizia sunt atribuite excesului factorului vânt. Hanuman este îndeaproape legat de această umoare esențială, așa cum este descrisă în enumerarea ulterioară a caracteristicilor sale. Unele dintre numele importante pe care le poartă sunt Vayuputra, fiul lui Vayu, zeul vântului, și Vatamaja, născut din Vayu. Toate funcțiile corporale sunt controlate de cele cinci sufluri sau vayu-uri. Acestea sunt prana, apana, vyana, samana și udana. Ele se ocupă de diferitele funcții automate ale trupului, cum ar fi respirația, digestia, excreția și așa mai departe. Există o imagine a lui Hanuman cu cinci capete care corespunde acestor cinci sufluri și se spune că el se ocupă de funcțiile noastre involuntare și prin urmare, devoțiunea față de el ne va aduce sănătate.

Evident, în afară de aceasta, imaginea actuală a lui Hanuman este aceea creată de către Valmiki în Ramayana, așa că debutul său în panteonul hindus al zeilor este foarte recent. El aparține categoriei zeilor „din a doua generație". Totuși, așa cum adoratorii săi o evidențiază, în majoritatea regiunilor din India există mult mai multe altare închinate lui Hanuman decât maestrului său preaiubit. De fapt, din trinitatea compusă din Brahma, Vishnu și Shiva, doar descendenții lui Shiva par a fi ieșit în evidență, și în unele cazuri depășește chiar nivelul înalt atins de părinții lor. Cei trei binecunoscuți fii ai lui Shiva sunt Ganesha, Kartikeya și Dharma Shasta sau Ayyappa. Hanuman susține la rândul său că este fiul lui Shiva. De fapt, se spune că este cel de-al unsprezecelea Rudra, așa cum am mai menționat. Ravana a fost un mare adorator al lui Shiva, și, prin urmare, este ciudat ca fiul lui Shiva să-i devină dușman. Povestea care s-a conturat în jurul acestei dileme derivă din faptul că Ravana și-a sacrificat odată cele zece capetele ale sale lui Shiva, dar nu l-a împăcat și pe cel de-al unsprezecelea Rudra, fără îndoială pentru că nu mai avea nici un alt cap!

Se pare că toți fiii lui Shiva au exercitat o mare putere de fascinație asupra gândirii indiene.

Ganesha este universal slăvit și adorat de toate grupările hinduse. El a ajuns chiar și peste hotare și putem întâlni mulți adoratori ai lui Ganesha chiar și în vest.

Kartikeya era foarte popular în nordul Indiei la un moment dat, dar acum templele sale se află aproape în exclusivitate în sud și în Sri Lanka. El este cunoscut ca Skanda, Murugan și Swaminathan în sud.

Ayyappa este o apariție oarecum modernă. Principalul său templu se afla în Kerala, în locul numit Shabari Hills. El este zeul corespondent acestei epoci a lui Kali, din moment ce se presupune că s-a născut atât din Shiva, cât și din Vishnu și deține puterile amândurora. Popularitatea sa este în creștere în multe alte state din sud, și acum pot fi întâlnite templele sale chiar și în Delhi.

Hanuman, pe de altă parte, era mai popular în nord, din moment ce este aproape eroul lui Tulsidas din Ramacharitamanas (Ramayana hindusă), versiunea Awadhi din secolul al XVI-lea a Ramayana-ei, studiată zilnic de majoritatea vorbitorilor de limbă hindi. Dar acum constatăm că adorarea sa devine din ce în ce mai populară în sud. La un moment dat nu existau temple închinate doar lui, dar acum unele dintre cele mai mari temple ale sale se află în sud, precum cele din Namakkal și Suchindram. El dă dovadă de o versatilitate care este mai mare decât a celorlalți zei din a doua generație. Ganesha are anumite particularități, dar el nu este o încarnare a compasiunii fără margini, a sacrificiului de sine sau a disciplinei ascetice precum este Hanuman.

Hanuman are atribute din ambele părți - Shiva și Vishnu. Tatăl său este Shiva, iar el este cel mai mare adorator al lui Vishnu prin avatarul său, Rama. Prin urmare, a devenit foarte popular atât printre shivaiți (adoratorii lui Shiva) cât și printre vishnuiți (adoratorii lui Vishnu). Ca și în cazul celorlalți fii ai lui Shiva, există numeroase

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Hanuman. Devoțiunea și puterea zeului cu chip de maimuță

5.0
1 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor