Citiți această carte acum, plus milioane de alte cărți în perioada de probă gratuită

Doar $9.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

Poeticile cotidianului de la Seri de literatură în mișcare la Republica poetica

Poeticile cotidianului de la Seri de literatură în mișcare la Republica poetica

Citiți previzualizarea

Poeticile cotidianului de la Seri de literatură în mișcare la Republica poetica

Lungime:
177 pagini
2 ore
Lansat:
May 20, 2016
ISBN:
9786068628462
Format:
Carte

Descriere

Aproape că nu a existat epocă, de la primele texte scrise până azi, în care să nu se vorbească despre o criză a literaturii. Periodic, fie regimul politic, fie situația economică ori exuberanțele filozofarde au făcut să fie puse semne de întrebare după cuvântul „literatură“.


Timp de cinci ani, o serie de întâlniri organizate în spații neconvenționale la București (și, de câteva ori, în afara României) a încercat să adune scriitori de toate vârstele pentru a-i pune față în față cu publicul lor. Nici acum, dicționarul limbii române nu include termenul „performare“, dar, dacă în cazul artelor spectacolului traducerea „interpretare“ poate să funcționeze, atunci când este vorba despre literatură, limba română nu oferă decât termenul „lectură“.


Acest cuvânt nu acoperă complexitatea unei prezentări ce implică și publicul în calitate de participant activ la întâlnirea cu scriitorul, și cu textul acestuia.


Inițiat ca un proiect de promovare a literaturii contemporane pentru un public larg, „Poeticile cotidianului“ s-a transformat, după ani de întâlniri săptămânale, într-un eveniment literar cu propria sa concepție despre literatură: poetica relațională.

Lansat:
May 20, 2016
ISBN:
9786068628462
Format:
Carte

Despre autor


Legat de Poeticile cotidianului de la Seri de literatură în mișcare la Republica poetica

Cărți conex

Previzualizare carte

Poeticile cotidianului de la Seri de literatură în mișcare la Republica poetica - Răzvan Tupa

www.poetic.ro.

Poetici relaționale

Prolog

„Performarea" literaturii

Aproape că nu a existat epocă, de la primele texte scrise până azi, în care să nu se vorbească despre o criză a literaturii. Periodic, fie regimul politic, fie situația economică ori exuberanțele filozofarde au făcut să fie puse semne de întrebare după cuvântul „literatură".

Timp de cinci ani, o serie de întâlniri organizate în spații neconvenționale la București (și, de câteva ori, în afara României) a încercat să adune scriitori de toate vârstele pentru a-i pune față în față cu publicul lor. Nici acum, dicționarul limbii române nu include termenul „performare, dar, dacă în cazul artelor spectacolului traducerea „interpretare poate să funcționeze, atunci când este vorba despre literatură, limba română nu oferă decât termenul „lectură". Acest cuvânt nu acoperă complexitatea unei prezentări ce implică și publicul în calitate de participant activ la întâlnirea cu scriitorul și cu textul acestuia.

Inițiat ca un proiect de promovare a literaturii contemporane pentru un public larg, „Poeticile cotidianului" s-a transformat, după ani de întâlniri săptămânale, într-un eveniment literar cu propria sa concepție despre literatură: poetica relațională.

Originalitate, dar originalitatea cui?

Subiectul preferat al lamentațiilor care priveau literatura la începutul secolului XXI în România era publicul. Mai exact lipsa lui. Totuși, nici de-a lungul anilor ’90, nici în primii ani de după 2000, la București nu au lipsit întreprinderile literare adresate publicului. Club A programase mai multe întâlniri dedicate celor care au fost înregimentați de istoriile literare drept „Generația ’90". În mod paradoxal, însă, autorii care au debutat în jurul anului 2000 la București nu au venit ca o continuare naturală în activitatea publică a literaturii momentului, ci și-au constituit propriile instrumente de comunicare, mai întâi între cei preocupați de literatură, și, apoi, cu publicul.

Scurt interludiu de istorii literare ale prezenței

Ultimii ani ai secolului XX au fost marcați de o efervescență ieșită din comun a cenaclurilor bucureștene. Aproape în fiecare facultate umanistă găseai anunțuri pentru întâlniri în care se citeau și se discutau texte literare. Până în 2000, atât cenaclul de la Facultatea de Litere, unde Mircea Cărtărescu era invitatul special, cât și întâlnirile de la Facultatea de limbi și literaturi străine organizate de Monica Pillat se opriseră. Atunci a apărut în camera 305 de la Litere cenaclul „Fracturi", unde Marius Ianuș îi strângea pe cei care abia intraseră la facultate, dar nu a durat mult până când printre participanți au început să se numere și studenți de la alte facultăți.

Foarte repede, două proiecte au arătat ce se poate în materie de întâlniri cu publicul. un cristian a pus pe picioare o bibliotecă de poezie cu programe zilnice de lectură și dezbateri, care a strâns, timp de câteva luni, poeți contemporani și studenți, la ultimul etaj al Facultății de Litere. În același timp, în 2002, Marius Ianuș a scos Fracturi, o revistă care a surprins lumea literară de la primul număr. Chiar dacă publicația nu a apărut mai mult de câteva luni, articolele au fost dublate de întâlniri cu publicul în Club A. La serile „Fracturi, tinerii autori puneau în scenă momente de performance literar cu un succes nebun. Sala se umplea și s-a întâmplat chiar să se blocheze accesul la eveniment atunci când curioșii se călcau în picioare ca să prindă loc în față la o lectură. O tânără scriitoare promitea că își va citi jurnalul dezbrăcată. Și asta a făcut. Abia pe urmă au venit „Poeticile.

În același fel, nici acum, când proiectul „Poeticilor cotidianului este încheiat, nu se poate spune că întâlnirile dinamice cu publicul ar lipsi. Claudiu Komartin organizează „Institutul Blecher, un club de lectură care recuperează și tradiția cenaclurilor, iar Andrei Ruse a inițiat mai multe proiecte ce pun accent pe performarea literaturii în fața unui public („Ringul de Vorbe, „Clubul de lectură). Mai mult, din 2007 se întâmplă periodic întâlnirile „Schimb de cărți", un proiect cu o serioasă echipă de voluntari, care a replicat evenimentul în diferite colțuri ale țării și chiar și peste hotare, și, de câțiva ani, revista Observator cultural a lansat un format propriu de întâlniri cu scriitori și alți oameni de cultură. De curând, la București, Svetlana Cârstean a demarat o serie de întâlniri lunare, „Cercul Poeților Apăruți, în librăria din cadrul Institutului Francez, iar Librăria Bastilia a pus la dispoziția doritorilor mansarda „Al nouălea cer, decorată de graficianul Ion Barbu, pentru evenimente de comunicare a literaturii (cel puțin până la închiderea sediului din Piața Romană, în primăvara lui 2015).

Geografia vie a literaturii contemporane

Bucureștiul nu deține exclusivitatea întâlnirilor literare regulate. La Suceava se întâmplă periodic „Zidul de hârtie, iar în Timișoara, de ani buni, cu întreruperi, cei interesați de literatură se văd la cenaclul „Pavel Dan. În continuarea eforturilor pe care Alexandru Mușina și Andrei Bodiu le-au făcut pentru dezbaterea literaturii la Brașov, acolo se întâmplă întâlnirile „Lumina de avarie. Studenții sunt cei care au pus pe picioare și cenaclul „Zona nouă în Sibiu, coordonat de Radu Vancu. În Cluj, cu susținerea revistei Tribuna, Ștefan Manasia, Valentin Derevlean și Szantai Janos găzduiesc din când în când serile „Nepotu’ lui Thoreau, dedicate actualității literare. În Craiova, Nicolae Coande a inițiat proiectul „Scriitori la Tradem, invitând „figuri importante ale literaturii române contemporane, autori de cărți care fac obiectul a numeroase monografii, studii critice și istorii literare, profesioniști ai scrisului și ai dialogului. Ceva mai rare, însă la fel de vii sunt evenimentele de genul „Poezia e la Bistrița sau zilele „Constantin Virgil Bănescu", cele din urmă – organizate la Târgoviște în memoria poetului prematur dispărut. La Târgoviște, evenimentele beneficiază din plin de interesul pentru literatură pe care îl cultivă profesori ca Ioana Geacăr în atelierele dedicate liceenilor. Aceasta nu este o listă exhaustivă, demersul meu reținând numai evenimentele vizibile, care au provocat reacții în ultimii ani. Se vor găsi evenimente în toate colțurile țării, de la premiile naționale, până la micile concursuri locale, dar acestea nu fac obiectul prezentării noastre.

Și atunci, ce căutau „Poeticile cotidianului"?

Probabil că singurul lucru special pentru „Poeticile cotidianului" între toate întâlnirile lansate în Club A sau aiurea este continuitatea. Mai bine de 140 de întâlniri au fost dedicate diferitelor perspective contemporane asupra literaturii, timp de cinci ani.

Lansarea seriei de întâlniri „Poeticile cotidianului a fost, în 2005, un demers literar și cinematografic dedicat literaturii celor mai recenți (la acea oră) debutanți în literatura română. Muzica live, recitalurile și discuțiile cu autorii catalogați drept „Generația 2000 au oferit prilejul familiarizării cu individualitățile conturate la linia de start a literaturii din acei ani.

Fiecare ediție a „Poeticilor cotidianului" a avut ca invitați scriitori care și-au pus în scenă propriile scrieri și pozițiile pe care le adoptau față de cea mai concretă actualitate.

În timp, la „Poetici" au fost invitați și scriitori care debutaseră cu decenii în urmă, dar care continuau să influențeze diferite direcții ale scrisului, iar evenimentul a schimbat mai multe tipuri de format.

Din lista edițiilor reținute pentru acest volum lipsesc două întâlniri care nu au fost documentate la vremea lor – a fost păstrată o întâlnire care nu a avut loc (CXI), ca și ediția specială (nenumerotată) care i-a avut ca invitați speciali pe Șerban Foarță și pe Emilian Galaicu Păun la Târgul de Carte Gaudeamus în 2009.

De la mișcarea literaturii la poetici relaționale

În mod tradițional, referințele la literatură în spațiul public românesc sunt obsedate de topuri. Fie că un scriitor este premiat ori publică o carte sau moare, foarte greu găsești un discurs în care să nu fie vorba despre „cel mai mare, „cel mai important. În 2004, Elfriede Jelinek primise Premiul Nobel pentru literatură și a deschis o serie de laureați ale căror cărți apăreau de ani buni în discuțiile românești. Faptul că scriitorii discutați de cei implicați în viața literară românească apăreau, la scurt timp, în prim-planul dezbaterilor literare internaționale a încurajat o deschidere a întâlnirilor noastre.

Desigur, „Poeticile cotidianului" nu pot să aibă pretenția că au acoperit toate problemele literaturii din această jumătate de deceniu. De altfel, au și rămas destul de mulți scriitori care nici măcar o singură dată nu au ajuns la eveniment, însă, treptat, în locul prezentărilor de autori, miza întâlnirilor a devenit identificarea relațiilor care se stabilesc între public, scriitori și diferite tendințe ale literaturii și ale societății.

Mai mult, această mutație a accentelor a făcut ca „Poeticile cotidianului" să renunțe complet la discursurile absolutiste care se încăpățânează să epuizeze potențialul unei discuții, limitându-l la simple liste de nume unde ordinea este doar permutată. În același timp, obiectul întâlnirilor s-a transformat din promovarea cărților și a autorilor contemporani în investigarea instrumentelor literare și a poeticilor propuse publicului.

Matei Florian a scris în Dilema veche, după o lansare de poezie la „Poeticile cotidianului, în 2005: „Cert este că poezia, așa cum s-a auzit (și văzut) citită, interpretată și jucată, a semănat destul de mult cu o domnișoară cochetă, ludică și pusă pe flirt, care în pantofii ei – să fi fost cu toc? – a părut să se simtă foarte bine. Dacă așa, și nu altfel, arată acum lucrurile, nu vă rămâne decât să aflați. S-ar putea chiar că duduia, domnișoara sau ce-o mai fi fiind între timp să vă facă hatârul și să se lase citită.

După 140 de ediții, „Poeticile cotidianului au fost un proiect încheiat. Întâlnirile care au continuat demersul – „AtelieRElaționale – au oferit o schiță de lucru cu instrumentele deja identificate de-a lungul celor cinci ani începuți în Club A și încheiați în Other Side Club.

Când spun povestea „Poeticilor se aude refrenul „Yegelle Tezeta al lui Mulatu Astatke, transformat de Clara Lițescu, pe atunci sunetist la Club A, într-un semnal de start al întâlnirilor, folosind varianta Dengue Fever – „Ethanopium".

Între 2005 și 2010, evenimentele din cadrul seriei „Poeticile cotidianului" au fost anunțate în română și engleză pe două bloguri gratuite: casadepoezie.wordpress.com și poeticsofthequotidian.wordpress.com.

2005 – Dinamizarea lecturii

sezoanele 1-2, 16 ediții

Până în 2005, Paul Radu, directorul de programe de la Club A, organizase deja mai multe întâlniri cu scriitori pe scena din strada Blănari nr. 14. Atunci, însă, a vrut să aibă un eveniment constant. Primele ediții ale „Poeticilor cotidianului" s-au închegat mai greu. Trupa cu care a fost deschisă seria a găsit că este cam complicat ceea ce i se cere (și avea dreptate, pentru că, în afara întâlnirii propriu-zise, totul trecea și printr-o repetiție) și a renunțat la colaborare după prima ediție.

Primul sezon de întâlniri a presupus câte un scriitor și o trupă muzicală pe scenă, performance și interviu live despre literatură și atitudini.

Această primă serie de întâlniri a fost privită ca un eveniment adresat publicului larg, format mai puțin din specialiști sau scriitori.

Nu a durat mult până când „Poeticile cotidianului" au devenit o prezență obișnuită a scenei literare bucureștene, ceea ce nici nu era prea greu din moment ce, la ora respectivă, nimic nu rezista prea mult.

Primul an de poetici a închegat o metodă de lucru destul de eficientă, mai ales din punctul de vedere al promovării literaturii contemporane. Această metodă, însă, avea să își arate destul de repede și părțile mai puțin fericite.

I. Pe 5 mai, invitatul primei ediții a fost Bogdan Perdivară. Scriitor și jurnalist (Cotidianul), Bogdan Perdivară publicase în 2004 volumul Kilometri de pivniță (editura Vinea). Pentru acest volum a primit, la Botoșani, Premiul Național „Mihai Eminescu pentru debut în poezie. Împreună cu trupa Du-te vino, Perdivară a susținut o „confruntare între mijloacele muzicii (rock alternativ) și armele poeziei. Discuția a trecut de la raporturile dintre poezia contemporană și presă la mărcile undergound-ului din provincie, dar și la deziluzia pe care un debut în trombă i-a rezervat-o primului invitat, care de atunci a preferat să se concentreze asupra traducerilor, păstrând o tăcere discretă asupra încercărilor poetice pe care le va mai fi făcut.

„Kilometri de pivniță e poemul unui strigăt de disperare și, totodată, poemul unei resemnări din ce în ce mai firești și mai calde (sic!) în fața exteriorului coroziv. Aproape ca într-o melodie de hip-hop, versurile se înlănțuie gradat, descriptiv, în încercarea tot mai deznădăjduită de a acoperi toate elementele realului: pentru aerul gros ca respirat prin șosete/(…)/ pentru palmele pline de transpirație și bucile/ cuminți dându-și întâlniri zilnice/ în autobuzele patriei/(…)/pentru barăcile auschwitzurilor noastre/(…)/pentru oasele ce ne vor spinteca/ burduful pieptului tăioase și precise precum/

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Poeticile cotidianului de la Seri de literatură în mișcare la Republica poetica

0
0 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor