Sigur?
This action might not be possible to undo. Are you sure you want to continue?
Autosugestia. Sănătate prin autosugestie conștientă
de Coué Emile
Evaluări:
100 pagini1 oră
Rezumat
„Nu voința, ci imaginația ne pune în mișcare“ – Emile Coué.
Gândind într-un anumit fel, așa cum arăta Coué, omul poate să-și păstreze sănătatea amenințată, sau să o redobândească, complet mai întotdeauna, dar, fără excepție să și-o îmbunătățească măcar; poate să-și mărească considerabil spiritul de inițiativă; poate să se vindece de obsesii primejdioase; poate să-și dezvolte încrederea în sine; poate scăpa chiar de acel îngrozitor cancer al personalității, timiditatea; poate să dea puterii sale de muncă proporții pe care nici nu le-a visat vreodată; din trist poate deveni vesel; din descurajat, plin de speranțe; din leneș, harnic; din mediocru, capabil; din nenorocit, fericit... și din fată, băiat!
Editor: Dexon OfficeLansat: Jun 14, 2016ISBN: 9789737013255Format: book
Mostră carte
Autosugestia. Sănătate prin autosugestie conștientă - Coué Emile
Coué.
INTRODUCERE
Omul este ceea ce gândește
(Pascal, după psalmistul David)
Gândind într-un anumit fel, așa cum arată Coué, omul poate să-și păstreze sănătatea amenințată, sau să o redobîndească, complet întotdeauna, dar, fără excepție să și-o îmbunătățească măcar; poate să-și dezvolte considerabil spiritul de inițiativă; poate să se vindece de obsesii primejdioase; poate să-și dezvolte încrederea în sine; poate scăpa chiar de acel îngrozitor cancer al personalității, timiditatea; poate să dea puterii sale de muncă proporții pe care nici nu le-a visat vreodată; din trist poate deveni vesel; din descurajat, plin de speranțe; din leneș, harnic; din mediocru, capabil; din nenorocit, fericit ...și din fată, băiat! Întrerupe desi-gur, cu cochetăria scepticismului, raționalistul atotștiutor; adăugând încă, în ironie; și toate aceste minuni le poate face omul, numai repetând seara și dimineața: din zi în zi sunt tot mai bine din toate punctele de vedere
. Adevărat descântec!... Farmece!...
Și cu toate acestea, lucrul este chiar așa, cu o singură, mică, dar esențială condiție: Gândul cu care spui formula, credința ce pui în ea, să fie de natură a provoca sugestiile urmărite. Atât: ba mai este încă ceva: formula deși generală, deși prezentată de Coué ca suficientă în toate cazurile, în orice fel de rău fizic sau moral, totuși trebuie ajutată de sugestiile speciale, în împrejurări mai grele, sau când este necesară o anumită vindecare rapidă și chiar cu prețul neglijării stării generale. Dealtfel Coué însuși a practicat sugestia specializată, paralel cu aceea a formulei generale.
Aceia care au copilăreasca și prosteasca pretenție de-a nu admite decât numai ceea ce cade sub modestele noastre simțuri și intră în îngusta inteligență omenească, formează, împreună cu idioții, categoria pe care Coué și după el Baudouin1 (1 C. Boudouin, Profesor la Universitatea și la Institutul Rousseau din Geneva Psychologie de la Suggestion
) o declară cu totul incapabilă de a putea vedea binefacerile autosugestiei conștiente. Într-adevăr, acești autori spun că nu poate fi și nu-i nici o deosebire între acela care nu poate înțelege frazele ce le aude și acela care nu consimte să le înțeleagă.
Coué, înțelegând primejdia raționalismului într-un domeniu atât de nebulos încă, cum este știința sufletului, nu dă nici un fel de explicații și declară că nici n-ar putea da; de la început însă, lovește cu fapte precise și elocvente. Indiferent de calitatea bolnavului ce-i stătea în față, om simplu, cultivat, sau civilizat, înainte de orice convorbire, sub numele de experiență premergătoare tratamentului, îl făcea să facă... o minune. Să cadă din picioare fără voie, să nu poată să-și descleșteze degetele, să nu poată ridica de pe masă un creion, sau propria lui mână, în disprețul celui mai tare efort de voință. Astfel, acela care a vrut să ridice creionul și n-a putut, numai fiindcă în prealabil și-a pus (sau i s-a pus) în minte ideea că acel creion cântărește o sută de kg, este un om convins că avem în noi o putere superioară voinței și înțelegerii noastre, și că ea ne conduce.
Acest pas făcut, omul cu adevărat înțelept, devine modest și primește cu bunăvoință explicațiile și sfaturile ce i se dau. Ba încă și acela cu care experiența n-a reușit, dar a văzut sau citește, că a reușit cu alții, cade pe gânduri și admite că nu strică să creadă și unele lucruri pe care nu le pricepe. Însă omul înțelept, acela care nu consimte să înțeleagă ceea ce contrazice filozofia ce și-a permis să-și facă asupra vieții, va găsi fenomenului o explicație idioată, pentru a-l reduce dacă nu chiar la o simplă scamatorie, dar la ceva fără importanță, fiindcă ceea ce se clădește pe el este mai puțin palpabil decât experiența însăși.
Omul cuminte își zice așa: dacă în urma sugestiei (pe care ți-o faci singur, sau ți-o face un altul, fie și prin hipnotizare este tot una) că un creion cântărește o sută de kg, întreaga ta ființă, fizică și psihică, se comportă față de creion ca și cum într-adevăr ar avea 100 de kg, de ce să nu admit că orice altă sugestie, poate schimba tot atât de radical - și de ce nu și mai mult încă? - funcționarea organelor și atitudinea sistemului nervos? De ce să nu admit că ideea că sunt (adică sugestia), bolnav de ficat, va face mușchii, venele, arterele și nervii din regiunea acelui organ, să funcționeze ca la omul bolnav? De ce să nu admit că ideea, ideea sinceră, credința (adică sugestia) că ficatul meu bolnav funcționează în fiecare zi tot mai bine, poate determina o reală mai bună funcționare a acestui organ? Am văzut doar că sub influența unei idei, mușchii unui atlet nu pot ridica un creion, cu tot efortul sărmanului voinic.
Și gândul celui impresionat de experiențele premergătoare
se duce la alte minuni văzute sau auzite. La descântece și farmece cu efecte precise. La faimoasele experiențe științifice ca aceea a profesorilor Rapin și Bonjour, făcută într-o clinică și în prezența studenților (o femeie este sugestionată să nască la dată fixă și fără dureri).
Un fakir (om ca toți oamenii, se așează cu capul pe un scaun și cu picioarele pe un altul. I se pune pe pântece o scândură, pe care se urcă și stă în echilibru un călăreț cu cal cu tot. O bară de fier s-ar îndoi, dar omul acesta nu se îndoaie. Ori, rezistența fizică a oaselor, ligamentelor și tendoanelor, experimentată în laborator, se dovedește inferioară greutății pe care totuși o suportă fakirul. Explicația nu-i decât una, sau măcar această întrebare se impune: Nu cumva este în om o putere superioară materiei, căreia îi comandă, o transformă și care scapă controlului ei? și atunci de ce să nu admitem că aceeași putere, poate, în anumite condiții să redea elasticitatea unor mușchi de 30 de ani paralizați.
Sau: unii reușesc, prin autosugestie sau heterosugestie, să aibă, instantaneu, în oricare parte a corpului, la alegere, o hemoragie. Atunci, trebuie admis, că aceeași putere misterioasă sub influența altei sugestii poate să provoace o acumulare de sânge, în orice organ, pentru vindecarea sau îmbolnăvirea lui).
*
... Și gândul celui impresionat de experiențele premergătoare
, dacă este un credincios, și se mai duce și la cuvântul lui Dumnezeu, că prin credință te vei mântui, că prin credință se mută din loc munții...
Unii nu îndrăznesc să cedeze evidenței că în om este o misterioasă putere superioară materiei și cu aparențe de atotputernicie, pe care totuși ar putea-o stăpâni, de teamă să nu se facă vinovați de profanarea încercată de Titani. Însă, cu mai multă îndrăzneală de gândire, aceste spirite de adâncă religiozitate, ar ajunge să admită că Dumnezeu n-a putut să se dea pe sine însuși omului drept ideal, pentru ca apoi
Ați ajuns la finalul acestei mostre. Înregistrați-vă pentru a citi mai mult!
Pagina 1 din 1