Găsiți următorul dvs. carte preferat

Deveniți un membru astăzi și citiți gratuit pentru 30 zile
Experimente privind viața de după moarte

Experimente privind viața de după moarte

Citiți previzualizarea

Experimente privind viața de după moarte

evaluări:
4.5/5 (4 evaluări)
Lungime:
501 pages
8 hours
Lansat:
Jun 14, 2016
ISBN:
9786068566139
Format:
Carte

Descriere

Dragostea și viața sunt eterne?

Cartea de față prezintă dovezi care ar putea zgudui din temelii bazele învățăturilor științifice. Dr. Gary E. Schwartz și partenera sa de cercetare, dr. Linda G. Russek, au avut curajul să-și riște reputația internațională și le-au cerut unora dintre cele mai cunoscute mediumuri din America, printre care John Edward, Suzane Northrop și George Anderson, să participe la o serie de experimente extraordinare pentru a confirma sau infirma existența vieții de după moarte.

Cititorul este pus în fața unor dovezi științifice uluitoare, care atestă contactul cu lumea de dincolo în condiții controlate de laborator. În cadrul unor experimente monitorizate cu cea mai mare strictețe, mediumurile au încercat să contacteze prietenii și rudele subiecților care nu și-au dezvăluit identitatea și au păstrat tăcerea pe parcursul experimentelor. Mesajele transmise i-au surprins atât pe subiecți, cât și pe cercetători. Datele pozitive covârșitoare l-au convins pe autor să renunțe la poziția lui de sceptic și să își prezinte concluziile în această carte captivantă.

Lansat:
Jun 14, 2016
ISBN:
9786068566139
Format:
Carte

Despre autor


Legat de Experimente privind viața de după moarte

Cărți conex


În interiorul cărții

Citate de top

  • Îmi spune că și-a întâmpinat tatăl. Asta îmi arată și îmi dă sentimentul că, bum (pocnește din degete), unu, doi, trei, cineva a murit foarte brusc. Asta mi se transmite.

  • Da.  Am obținut răspunsul așteptat. Mike a murit atât de recent și totuși lui John nu i-a fost deloc greu să devină conștient de prezența sa.

Previzualizare carte

Experimente privind viața de după moarte - Simon William L.

(1842-1910)

Cuvânt-înainte

Există o istorioară minunată despre un guru și discipolul său morocănos, care se îndreptau către senectute. Într-o după-amiază așteptau împreună, într-o cămăruță murdară, ca cineva să le aducă ceva de mâncare.

— De ce ești altfel decât mine? a mormăit nemulțumit discipolul. Suntem doi moșnegi care așteaptă cu nerăbdare cina.

— Așa este, răspunse gurul.

— Vedem aceeași încăpere, continuă discipolul. Trăim în aceeași lume. Nu există nicio diferență între noi.

Gurul scutură din cap.

— Spui că trăim în aceeași lume, dar nu este așa. Lumea ta îți aparține; nimeni altcineva nu poate pătrunde în ea. Este alcătuită din amintiri, dorințe, sentimente și vise personale. Lumea mea nu este doar a mea, ci deschisă tuturor. Este eternă și nesfârșită. În ea nu există nimic ce aș putea numi al meu. Oriunde privesc, văd iubire, încredere, adevăr, eternitate.

Discipolul continua să fie nemulțumit.

— Dacă lumea ta este atât de bună față de a mea, de ce mai ești aici?

— Pentru că lumea ta este doar un vis, răspunse gurul încetișor. Și mă bucur atunci când cineva se trezește.

Deși frumoasă în sine, istorioara aceasta, pe care am repetat-o de multe ori de când am auzit-o prima dată, în urmă cu douăzeci de ani, cuprinde unul dintre marile adevăruri ale spiritualității. Există o lume absolută pe care lumea noastră abia dacă o oglindește. Sfântul Pavel spunea că vede această lume ca și cum ar privi printr-o sticlă întunecată. Ceea ce înseamnă că zărim doar părți neclare și că rareori se obține o imagine clară și completă. Ieșim din lumea noastră personală plină de senzații și amintiri doar pe durata unor episoade de introspecție, acele momente când se spune că „pășim în lumină". În restul timpului, se pare că ne mulțumim să acceptăm foarte puțin din ceea ce se petrece în afara celor cinci simțuri.

Chiar și așa, există un număr mic de oameni care nu au acceptat niciodată realitatea obișnuită. Marele psihiatru R.D. Laing se referea la aceștia ca fiind o gașcă de nebuni: poeți, genii, sfinți și vizionari — rebeli a căror percepție este oarecum modificată. Îi venerăm pe acești rebeli ai sufletului, dar îi și ținem oarecum la distanță, deoarece a crede în lumea materială a devenit un fel de mecanism de supraviețuire, sinonim cu a fi sănătos mintal.

Abia în zilele noastre gardienii realității au început să conteste sistemul de păreri general acceptat. Majoritatea erau, în primul rând, credincioși, persoane cu o sensibilitate specială la energiile subtile de diverse tipuri — telepați, mediumuri, clarvăzători, mistici. Iar câțiva au fost raționaliști cu mintea deschisă. Strategia lor consta în aplicarea legilor științei pentru a contesta unele dintre ipotezele științifice general acceptate.

Cu această teorie a sufletului supraviețuitor, Gary Schwartz aplică unele proceduri experimentale pe care nu le-ar putea contesta niciun sceptic adevărat. El nu pleacă de la presupunerea că planul subtil trebuie să fie real, ci doar că ar putea fi astfel. În această carte, interesul său este mai degrabă acela de a explora și de a răspunde unor întrebări despre viața de dincolo și mai ales aceleia dacă putem intra în legătură cu morții.

Părerea mea este că această carte vizionară este o privire asupra unuia dintre acele aspecte esențiale în care iubirea și amintirea se intersectează și nimeni nu pierde vreodată pe cineva drag. Chiar și cea mai scurtă vizită în acest univers deschide un domeniu vast de cunoaștere.

Dr. Deepak Chopra

Prefață

Sunt oare viața și iubirea veșnice?

Dacă există, va fi dezvăluit.

Dacă este fals, vom identifica eroarea.

Motto al Human Energy Systems Laboratory

(Laboratorul Pentru Sistemele Energiei Umane)

Dacă s-ar dovedi fără nicio putință de tăgadă și într-o manieră perfect convingătoare, demonstrată științific, faptul că viața și iubirea sunt veșnice

ar fi mai mare iubirea pe care o trăiți?

vi s-ar risipi temerile?

scopul dumneavoastră în viață ar fi mai ambițios?

Cum vi s-ar schimba viața dacă ați ști că, așa cum tiparele luminii dinamice provenind de la astrele îndepărtate continuă să se extindă în univers, lumina noastră, informațiile și energia noastră dinamică, sufletul și spiritul nu doar continuă să se extindă în univers, ci există și se dezvoltă așa cum facem și noi pe pământ? Că sufletul supraviețuitor poate fi asemuit unui curcubeu dinamic și viu, un spectru vibrant de energii vizibile și invizibile care strălucesc și licăresc pentru totdeauna?

Să ne gândim cum ar fi dacă viața veșnică ar fi o parte acceptată a universului nostru. Să ne imaginăm un moment în care toate relațiile noastre ar continua dincolo de anii petrecuți fizic pe pământ.

Această carte prezintă posibilitatea științifică conform căreia toate acestea și mai multe chiar au fost demonstrate și sunt reale. Depinde de dumneavoastră cum folosiți aceste informații; chiar și scepticii vor începe să se dezvolte spiritual ca urmare a acestor descoperiri.

Evaluarea explorării științifice a sufletului viu

Această călătorie se desfășoară ca povestea unei aventuri științifice care analizează viața de după moarte. Ea ilustrează capacitatea oamenilor de a evalua procesul explorării științifice și de a da crezare descoperirilor acestuia, oricare ar fi ele. Este o poveste care vorbește despre potențialul înnăscut al nostru, al tuturor, de a iubi oamenii, natura și pământul întreg.

Într-o carte anterioară, Universul energiei vii: o descoperire fundamentală care transformă știința și medicina, am explicat, împreună cu Linda Russek, modul în care știința modernă conduce la concluzia că, în univers, totul este veșnic, viu și în continuă dezvoltare.

De data aceasta, vom descrie continuarea călătoriei noastre în aceeași direcție și vom explica modul în care știința modernă investighează ipoteza supraviețuirii conștiinței după moartea fizică, posibilitatea ca sufletul sau spiritul sau cum vreți să-l numiți să existe pentru veșnicie. Această lucrare vă va arăta cum abordează știința, în mod experimental, ipoteza realității spirituale vii, de la nemurirea conștiinței până la natura continuă, dinamică și în expansiune a universului însuși.

Această carte se adresează persoanelor care doresc să descopere demersurile științifice care au impact asupra lucrurilor celor mai importante pentru ei, și anume că iubirea contează, că ea se dezvoltă și dăinuie veșnic. Descoperirea existenței sufletului viu poate fi unul dintre cele mai valoroase însușiri ale umanității.

Toate acestea sunt expuse argumentat pentru prima dată în prezenta lucrare.

Escrocheria „citirilor la rece"

În aceste pagini, voi prezenta cronologia cercetărilor pe care le-am întreprins, mergând dincolo de detaliile limitate menționate în articolele noastre tehnice publicate în revistele științifice.

Veți parcurge transcrieri reale și veți fi martori la ceva ce niciun om de știință nu a avut privilegiul de a trăi vreodată: contactul cu lumea de dincolo, în condiții experimentale de laborator tot mai bine controlate.

Majoritatea încercărilor de a contacta morții se realizează prin intermediul persoanelor care își câștigă existența din fabricarea speranței pentru cei necăjiți, ceea ce, probabil, nu este complet necinstit, deoarece le induce acestora o stare de mai bine; cu toate acestea, ele tot au la bază o formă de escrocherie.

Acești șarlatani, cunoscuți în domeniu drept „cititori la rece, obișnuiesc să spună fiecărui „client (persoana care apelează la ei) lucruri precum „Spiritele îmi spun că știți pe cineva, viu sau mort, pe nume Charles. Cunoașteți vreun Charles?"

Aproape oricine cunoaște pe cineva cu numele Charles sau Charlie. Dar dacă nu obține nicio reacție în urma acestei întrebări, mediumul va continua cu altele, ca de exemplu: „Văd o persoană căruntă, care merge cu dificultate, și o femeie îmbrăcată în alb… Văd o femeie al cărei nume conține litera M, L… o persoană tânără care a murit, un fiu sau un frate… un câine tocmai a intrat în încăpere, un câine bătrân…"

Cine nu are o bunică sau un bunic cărunt, suficient de bătrâni încât să aibă dificultăți de deplasare și care poate au petrecut ceva vreme în spital sau într-un azil unde să fi fost ajutați de o femeie în alb? Dacă nu nimerește, mediumul continuă agățându-se de indicii și urmărind atent reacțiile, chiar și cele mai subtile indicii precum o clipire bruscă, o respirație întreruptă, mișcări tensionate sau o smucitură. Imediat ce observă un astfel de indiciu, mediumul va continua cu ceea ce începuse mai devreme, nicidecum conducând schimbul de idei, ci urmărind indiciile despre afirmațiile care sunt corecte sau relativ corecte.

Mediumul continuă să vorbească ignorând afirmațiile la care nu a primit nicio reacție, ca și cum nu ar fi fost pronunțate deloc. Afirmația „o femeie al cărei nume conține un M, un L…" este tipică. Nicio reacție la M? Nicio problemă, încearcă altă literă.

La sfârșitul ședinței, clientul poate fi în lacrimi, convins că a auzit informații despre care mediumul nu avea cum să știe, convins că a intrat în contact cu persoanele iubite și decedate, când, de fapt, în mod inconștient, el i-a semnalat tot timpul mediumului care afirmații anume aveau sens pentru el.

Aceasta este tehnica citirii la rece. Este ceea ce fac multe persoane care se autointitulează mediumuri. Și ceea ce scepticii presupun că se întâmplă întotdeauna.

Cu toate acestea, în experimentele noastre științifice de laborator, am lucrat cu un grup de mediumuri de renume, care au primit constant mesaje, se presupune că de la morți, și care sunt imposibil de explicat ca fiind exemple de citire la rece sau ca o escrocherie oarecare. Am primit sprijin de la magicieni profesioniști, o supraveghere atentă din partea altor oameni de știință, precum și o analiză a materialelor filmate din partea unor documentariști profesioniști. În cadrul ultimelor noastre experimente, realizate cu mai multă atenție, nimeni dintre cei care au luat parte la activitatea noastră sau au analizat datele nu a putut detecta vreo eroare de procedură și nu a putut oferi vreo explicație rațională care să sugereze măcar modul în care aceste mediumuri ar putea recurge la înșelătorii.

O citire obișnuită în laborator

Dacă citirile la rece sunt ușor de identificat de către oricine este familiarizat cu această tehnică, tipurile de citiri pe care le realizăm în laboratorul nostru sunt foarte diferite. Aceasta nu înseamnă că nu conțin erori, dar prezintă, într-adevăr, un procent foarte mare de informații corecte, iar o mare parte dintre acestea sunt foarte la obiect.

Iată un exemplu, pentru a vă convinge singuri. Mai jos sunt câteva fragmente dintr-o citire prezentată mai în detaliu în paginile următoare, care va avea un final neașteptat pe care îl veți găsi, sunt sigur, amuzant și surprinzător.

Era imposibil ca mediumul să știe ceva despre subiect — nume, nici măcar sexul, categoria de vârstă, orașul de reședință sau orice astfel de detalii. Subiectul stătea într-un scaun, chiar în spatele mediumului, care, prin urmare, nu putea obține niciun fel de indicii inspirându-se din aspectul fizic sau reacțiile acestuia la afirmațiile sale. Pentru ca totul să fie și mai complicat, în prima parte a citirii, subiectului i s-a cerut să nu răspundă și să nu scoată niciun sunet.

Profesioniștii cititului la rece spun că sunt incapabili să realizeze o citire de succes în acest mod.

După o scurtă explicație despre maniera în care va realiza citirea, mediumul a început:

Primul lucru care mi se arată este o figură masculină despre care aș spune că se află undeva deasupra, care ar putea fi imaginea unui tată… Pare să fie luna mai… Spiritele îmi spun să vorbesc despre Marele …ăăă H, legătura cu H. Mi se arată ca un H cu sunetul N. Vorbesc despre Henna, Henry, dar există și o legătură HN.

Să fi fost simple presupuneri? Oare aceste fapte sunt suficient de generale pentru a se potrivi mai multor subiecți? Se potrivesc vreunei persoane pe care o cunoașteți?

În acest caz, clientul a recunoscut imediat „Marele H ca pe o expresie potrivită pentru a-l descrie pe capul familiei, un bărbat foarte respectat de către colegi, care îl numeau cu afecțiune „uriașul blând. Iar despre HN: numele lui era Henry; numele mamei sale era Henrietta. El a murit în mai. Probabilitatea de a obține acest tipar din niște indicii este de una la un milion.

Niciunei alte persoane din familia subiectului nu i se potrivesc informațiile despre „imaginea tatălui, Marele H, Henry, luna mai" cu excepția răposatului său soț, Henry.

Mediumul a mai vorbit despre legăturile acestuia cu literatura și educația.

Simbolism foarte puternic legat de educație și cărți… Cărțile îmi apar unde se publică ceva.

Soțul decedat al subiectului fusese un distins om de știință care a publicat două sute de lucrări științifice, a editat șapte cărți și a fost un profesor cunoscut. O interpretare perfectă.

După ce s-a trecut la partea unde mediumul a avut voie să adreseze întrebări de tipul da/nu, ritmul a crescut.

O legătură din afara statului… Vorbesc despre gemeni sau despre semnul zodiacal al Gemenilor, așa că de fiecare dată când mi se arată asta, spiritele vor ca eu să vorbesc, de fapt, despre gemeni, ca și cum ar exista în familie, sau despre cineva care se află acum în zodia Gemenilor.

Fiica subiectului locuiește în afara statului, are gemeni și s-a născut în zodia Gemenilor.

— Dumneavoastră sunteți geamănul?

— Nu.

O eroare clară.

Îmi spun să îl aduc pe Marele S. De asemenea, că apare Henry sau H. Mi se arată un mare S — am senzația că este important să menționez asta…

Fiica celor doi și mama gemenilor se numește Shelley.

Îmi arată lucruri legate de laborator, așa că fie este cineva care lucrează în sistemul medical, fie are vreo slujbă în vreun laborator, dar în orice caz, provine dintr-un mediu care are legătură cu laboratoarele.

Shelley este doctor în biologie moleculară și psihofarmacologie și conduce un laborator din cadrul Facultății de Medicină a Universității din Boston. Și mai multe potriviri.

Dar trebuie să vă cicălesc din partea lui H, grăbit să plece la plajă, unde s-a petrecut ceva nostim…

Este o întâmplare mai veche, nu e recentă, dar presupun că este vorba despre ceva nostim pe care trebuie să îl memorez sau să îl menționez cumva… Am impresia că aveți poze sau alte amintiri despre acea întâmplare, ceva de genul acesta.

Clienta, care fusese cântăreață profesionistă, a fost foarte frumoasă în tinerețe, dar considera că nu are picioare perfecte, ceea ce o nemulțumea profund. Pe când erau doar amici, ea a mers pe plajă cu tânărul doctor cu care avea să se mărite într-un final și nu voia să își dea jos halatul pentru că ar fi însemnat să își arate picioarele. El se întreba dacă nu cumva avea cicatrici sau avusese vreo boală care a mutilat-o. Când, într-un final, ea și-a învins reticența, el i-a spus: „Ai picioare frumoase". Era o poveste pe care fata clientei a auzit-o de nenumărate ori în copilărie.

„Și bea ceaiul cu plăcere… Habar nu am ce înseamnă asta, „Bea-ți ceaiul cu plăcere — cumva… bea ceai și savurează-l. Nu știu despre ce este vorba, dar cred că e un fel de glumă știută numai de el. „Savurează-ți ceaiul".

Clientei nu i-a plăcut niciodată ceaiul pe când trăia soțul ei, dar de la decesul acestuia, a început să bea ceai cu regularitate.

* * *

Câte dintre afirmațiile mediumului vi s-ar potrivi? Pentru clientă erau corecte în proporție de 70%.

Unii insistă că tot ceea ce am văzut în experimentele noastre de laborator sunt exemple de tehnici de citire la rece pe care orice clarvăzător profesionist le poate realiza. Dar, de fapt, cititorii la rece se blochează atunci când îi provocăm să ofere informații cu atâta precizie și cu un client pe care nu îl cunosc. Cât despre scepticii care susțin că este vorba despre o escrocherie, mediumurile care lucrează cu noi nu au putut să indice vreo eroare în tehnica noastră experimentală care să explice rezultatele.

Mediumurile au oferit informații care uneori îți dau fiori, alteori sunt dureroase, șocante, necunoscute chiar și de către subiect, dar ulterior verificate ca fiind corecte.

Dar alteori sunt de-a dreptul amuzante, ca atunci când mediumul a spus despre mama unui subiect: „Clar este o figură; sigur avea dinți falși, pentru că îi tot scoate și îi pune la loc. Și nu se cade să facă așa ceva în fața tuturor". Pentru subiect a fost un moment uluitor datorită preciziei descrierii, dar la fel a fost și pentru celelalte persoane prezente, deoarece informația era foarte diferită de orice ar fi putut produce un cititor la rece, adică un medium care se bazează pe presupuneri. Totuși, cu cât efectuam mai multe experimente, cu atât descopeream tot mai multe astfel de afirmații remarcabile.

Dar oare asta înseamnă că mediumurile chiar primesc informații de la morți? Pare puțin probabil și contrazice legile științifice acceptate. Totuși, nu am reușit să găsim altă explicație convingătoare pentru toate descoperirile. Și, după cum veți afla, multe dintre citirile prezentate în aceste pagini sunt corecte în proporție de 90%.

Veți vedea că, pe parcursul procesului, am insistat mai întâi pe argumentele științifice, elaborând constant experimente tot mai riguroase și mai atent controlate. Veți afla că fiecare experiment a adus noi surprize și revelații și cum până și noi ne-am revizuit constant și cu precauție părerile sceptice. Veți parcurge această călătorie de descoperire alături de noi, călăuziți de dovezi științifice.

Căutarea adevărului într-o mare de scepticism

Deși totalitatea descoperirilor se potrivește în mod surprinzător cu conceptul vieții de dincolo și cu ceea ce noi numim „ipoteza sufletului supraviețuitor, datele, ca în orice domeniu științific, sunt deschise interpretărilor alternative. De exemplu, mesajele provin din mintea clientului sau a persoanei decedate? Oare persoanele cu care lucrăm recurg la un truc extrem de sofisticat sau fac ceva cu adevărat deosebit? Parafrazându-l pe regretatul Carl Sagan, laboratorul nostru urmează filosofia „Afirmațiile extraordinare impun dovezi extraordinare.

Suntem extrem de conștienți de necesitatea realizării unor studii responsabile și creative cu integritate absolută. Principiul după care ne ghidăm poate fi rezumat într-un cuvânt, care este mottoul Universității Harvard, pe care am urmat-o. Cuvântul este veritas: adevăr.

Una dintre problemele care ne apasă se referă la fraudă și înșelătorie. De nenumărate ori ne-am întrebat și continuăm să ne întrebăm „Oare suntem trași pe sfoară? sau, și mai rău încă, „Oare ne amăgim singuri? Deoarece cu cât rezultatele sunt mai surprinzătoare, cu atât este mai mare tentația de a ne spune „Așa ceva este imposibil. Trebuie să fie o greșeală pe undeva!"

Pe măsură ce studiile își urmau cursul, am creat împreună cu Linda experimente care să permită cât mai puțin fraudarea. Când veți citi aceste pagini, veți descoperi zbaterile conceptuale și emoționale cu care m-am confruntat, deoarece am fost tentat de multe ori să accept ca fiind adevărat ceea ce vedeam cu propriii ochi — că se petrecea ceva extraordinar și minunat.

Oameni de știință sau nu, tot suntem supuși unui test de credință; în acest caz, dacă ne putem încrede în metoda științifică folosită. Pentru că, dacă ne încredem în metoda științifică folosită și în datele obținute, suntem conduși către ipoteza că universul este mult mai minunat decât ne-am imaginat în cele mai frumoase vise.

Cum ați putea face ca această metodă științifică să fie relevantă pentru viața dumneavoastră personală? Răspunsul este că ceea ce veți descoperi în această carte poate fi rafinat și dezvoltat, iar aptitudinile dumneavoastră din acest domeniu se vor putea dezvolta. Puteți deveni mai deschis și conștient de legăturile pe care le creați cu alții, atât în viața aceasta, cât și după, atât aici, cât și dincolo.

Se impune un avertisment: fiți pregătiți pentru surprize. În acest domeniu aparte al științei, surprizele sunt regula, nu excepția. Din când în când, s-ar putea să descoperiți că ați rămas cu gura căscată. Cu toții am trecut prin așa ceva și știm că experiența aceasta vine la pachet cu surprize maxime și uimire fără margini.

Să fie dragostea eternă?

Oare există viață după viață?

Dacă vom avea cu adevărat dovezi că așa este, atunci înseamnă că ne aflăm într-adevăr într-un moment crucial din istoria conștiinței umane și al evoluției sufletului uman.

Să fie aceasta lecția supremă a omenirii pe pământ?

Judecați singuri.

Partea I

Nu dumneavoastră vă găsiți menirea, ci menirea vă găsește pe dumneavoastră

Capitolul 1

Începe călătoria

S-a spus că adevărul este mai ciudat decât ficțiunea și că nebănuite sunt căile Domnului. Darurile pot apărea în cele mai ciudate momente și în cele mai neașteptate locuri. Uneori, un dar ia forma unei întrebări. Alteori, darul este efemer, în vreme ce alteori ne rămâne pentru totdeauna.

În primăvara lui 1993, la o conferință a Societății Americane de Psihosomatică (American Psychosomatic Society), am cunoscut un psiholog clinician, dr. Linda Russek.

După conferință, i-am făcut o vizită acestei noi cunoștințe. La încheierea vizitei, la ora 4 dimineața, Linda mă conducea cu mașina la aeroportul Fort Lauderdale, deoarece aveam o cursă devreme pentru a mă întoarce la Universitatea din Arizona, Tucson. Pentru mine, ce s-a petrecut atunci m-a luat complet prin surprindere, deși presupun că ea așteptase momentul oportun. Știu acum că Linda mi-a oferit un dar special adresându-mi o întrebare diferită de orice mai fusesem vreodată întrebat:

— Crezi că este posibil ca tata să fie încă în viață?

Obosit, dar curios, m-am întrebat de ce Linda mă întreba pe mine o chestiune atât de personală și importantă.

— Nu sunt sigur, i-am răspuns. Ar conta dacă ți-aș spune că, după părerea mea, este posibil?

Linda m-a privit îndelung.

— Da, a răspuns.

— De ce ar conta părerea mea?

— Deoarece ești un om de știință respectabil și dacă tu crezi că este posibil, probabil că ai tu un motiv.

Fără a ști prea bine de ce, m-am simțit impulsionat să îi spun un secret pe care nu îl mai dezvăluisem nimănui.

— Cu ani în urmă, pe când eram profesor la Yale, m-a preocupat o ipoteză referitoare la modul în care sistemele depozitează informații.

I-am povestit că aceasta m-a condus, de fapt, m-a forțat să recunosc posibilitatea supraviețuirii conștiinței. Dar nu am discutat niciodată această ipoteză cu cineva, deoarece chestiunea era atât de controversată.

Încântată, Linda a vrut imediat să afle detalii. Dar răspunsurile trebuiau să aștepte până când aveam să mă reîntorc în Florida.

După două săptămâni, m-am întors. În timp ce mă plimbam cu Linda pe plaja de la Boca Raton, i-am explicat:

— Toate sistemele, în procesul de a deveni și de a-și păstra integritatea, depozitează informații în mod dinamic. Sistemele sunt alcătuite din componente care distribuie informații și energie, de la atomi și substanțe chimice, prin celule și organisme, până la planete, galaxii și universul ca întreg. Logica matematică duce la concluzia că toate sistemele nu numai că sunt „vii" în diverse grade, dar și că informațiile continuă să supraviețuiască precum un sistem de energie vie, ce se dezvoltă după ce structura fizică a încetat să existe.

Urmând șirul logic al raționamentului, tot ce știam despre fizică și psihologie m-a obligat să dezvolt ipoteza „sistemelor vii de infoenergie". Cu alte cuvinte, folosind o expresie mai accesibilă, dar și mai controversată, am folosit cuvintele suflete vii (Anexa A oferă mai multe informații despre ipoteza sufletului viu).

Atunci când i-am expus aceste idei Lindei pentru prima dată, scepticismul ei mi s-a părut a fi la fel de puternic ca al meu. Și-a ridicat sprâncenele, într-un mod pe care la puțin timp după aceea aveam să îl respect și să îl ador, în timp ce căuta cu febrilitate erori în raționamentul meu. Am așteptat și am observat-o încercând. În acel moment, cel puțin, nu a putut găsi niciuna. În schimb, m-a întrebat dacă m-am gândit la posibilul impact al ipotezei mele.

— Îți dai seama de implicațiile ipotezei tale?

— Sunt conștient de unele dintre ele, i-am răspuns emoționat, și sincer să fiu, sunt destul de speriat.

La puțin timp după aceea, am aflat că Linda era motivată să investigheze subiectul dintr-un motiv foarte personal, cel care lansase conversația de la bun început. Dorea să știe dacă ar fi fost posibil să comunice cu tatăl ei. Dr. Henry I. Russek fusese un respectat cardiolog și om de știință, iubit de colegi, pacienți și familie. La moartea sa, în 1990, Linda a încercat să descopere, în mod științific, dacă tatăl ei, care îi fusese mentor, coleg și cel mai bun prieten, mai era alături de ea.

Așadar, nu era nicio surpriză că m-a îndemnat să investighez această posibilitate. Mi-a spus:

— De dragul tatălui meu și al familiei mele, trebuie să testăm această ipoteză. Mă ajuți?

Puneți-vă în locul meu. Tocmai ați dezvăluit o posibilă bombă științifică unei femei frumoase și amabile pe care abia o cunoașteți. Sunteți conștient că mulți dintre colegii de la Universitatea Arizona și dintre profesorii de psihologie din întreaga lume v-ar ridiculiza și chiar ar încerca să vă distrugă cariera academică dacă ar ști că v-ați gândit serios să faceți cercetări în această direcție.

Și iată-mă îndrăgostit de iubirea Lindei pentru tatăl ei. Mă aflam față în față cu visul ei de a afla pe cale științifică, dacă într-un fel sau altul, conștiința tatălui ei mai exista.

Am privit-o în ochii aceia întrebători și nu am putut rezista rugăminții ei de a iniția aceste cercetări de temut.

— Da, am încuviințat. Dar cu condiția să nu mai spunem nimănui.

Cercetările încep… în secret

În următorii doi ani, în timpul nostru liber, ne-am luptat să definim modalități de a explora prin experimente ipoteza sufletului viu. Cercetările noastre s-au desfășurat în mare secret în Boca Raton. Unele experimente au fost realizate în biroul tatălui Lindei. Altele, în apartamentul ei, iar unul chiar în cel al mamei sale.

De-a lungul a doi ani, am efectuat douăzeci de experimente diferite. În cadrul unei serii, de exemplu, folosind analizatoarele de spectru Hewlett-Packard și mașinile Lexicor cu 24 de canale care analizează undele cerebrale, am măsurat semnele vitale și activitatea cerebrală a Lindei în două perioade: prima în timp ce se gândea pur și simplu la tatăl ei, apoi în timp ce încerca să comunice cu el.

Am adunat o cantitate impresionantă de date interesante care păreau să sprijine ipoteza că Linda putea să comunice cu tatăl său. Dar aceste prime eforturi exploratorii erau departe de a fi concludente. Am început să ne întrebăm dacă am putea crea niște protocoale științifice care să îl implice pe Henry în mod activ ca participant la aceste cercetări, participare sub forma unui rol pe care într-un final l-am denumit partener ipotetic, decedat de investigații.

„Ipotetic". Scepticismul și precauția științifică care dominau întreaga noastră activitate în acest domeniu suspect impuneau o etichetare care să nu ofere nimic drept sigur. Împreună cu Linda, m-am dedicat unui program de cercetare sistematic.

Despre experimentele noastre din această perioadă nu pot spune decât că nu au produs nimic ce ar putea fi publicat, ci doar câteva elemente derutante. Una mai ales ne dă încă bătăi de cap: după o încercare de a-l contacta pe tatăl Lindei în care analizatorul de spectru și datele undelor cerebrale păreau să sugereze că ceva imposibil de definit chiar avusese loc, Linda mi-a spus că ceasul pe care îl primise de la tatăl ei nu mai mergea bine.

Când i-am dus ceasul la un ceasornicar pentru a-i înlocui bateria, acesta a descoperit spre surprinderea lui că ceasul acesta digital marca Seiko mergea de fapt înapoi; atât el, cât și alți ceasornicari pe care i-am contactat atunci mi-au spus că nu mai întâlniseră așa ceva. Nu susțin că ar fi vreo legătură cu experimentele; doar că este una dintre acele anomalii care par să abunde în acest domeniu, încât nu mai știi dacă să te amuzi sau să te îngândurezi.

Două vieți

În perioada în care desfășuram acest proiect de cercetare secret, lucram la Universitatea din Arizona ca profesor de psihologie, medicină, neurologie și psihiatrie. Probabil că unora dintre colegii mei li se părea neobișnuit că activam acolo, având în vedere instituțiile mai prestigioase pentru care am lucrat. Dar aveam motivele mele întemeiate. Cariera mea academică nu urmase o cale obișnuită. În primul an ca student la inginerie electrică la Cornell, mi-am dat seama după doar două săptămâni că nu era de mine; am schimbat macazul și am absolvit după patru ani Colegiul de Arte și Științe de pregătire medicală, cu specializarea principală în psihologie și secundară în chimie (probabil că mama ar vrea să adaug că am făcut parte din grupul Phi Beta Kappa).

Când am mers la facultate, am făcut altă greșeală, aceea că am ales Universitatea Wisconsin deoarece profesorii din departamentele de psihologie, psihiatrie și medicină se concentrau pe un domeniu care mă interesa: psihofiziologie și medicină psihosomatică, care este studiul modului în care mintea afectează corpul. Am schimbat macazul din nou și m-am transferat la Harvard, unde mi-am luat diploma de master în psihologie clinică și doctoratul în psihologia personalității, după care am fost recrutat ca asistent universitar.

Trei ani mai târziu am fost recrutat de Universitatea Yale. La treizeci și doi de ani am devenit unul dintre cei mai tineri profesori asociați titulari din campus și am fost rapid promovat la titlul de profesor de psihologie și psihiatrie. În anii petrecuți la Harvard și Yale, cercetările mele s-au concentrat pe domenii de avangardă ale psihologiei și medicinei, precum biofeedback și relaxare (am fost printre primii președinți ai Societății de Cercetare în Biofeedback — Biofeedback Research Society —, dar și fondatorul și primul președinte al Direcției de Psihologie a Sănătății din cadrul Asociației Americane de Psihologie — American Psychological Association), și în domeniile reprimării și relației dintre emoții, personalitate și sănătate.

De asemenea, am jucat un rol important în crearea domeniului interdisciplinar al medicinei comportamentale. De-a lungul anilor, am publicat peste patru sute de articole în reviste științifice și am prezentat peste șase sute de lucrări la sesiuni științifice.

Mutarea mea la Universitatea din Arizona, în 1988, s-a datorat în parte faptului că departamentul lor de psihologie și facultatea de medicină ofereau ocazia unică de a lucra în domenii interdisciplinare, aflate în plină dezvoltare, care mă interesau (dar, ca să fiu sincer, și pentru că mă inspirau cultura și mediul din sud-vestul țării). Așa că lucram la această universitate, unde predam și eram îndrumător pentru teze de master și doctorat, atunci când eu și Linda ne-am început cercetările secrete.

Unele lucruri sunt veșnice

Primul pas în noua direcție a vieții mele a început de fapt pe când eram profesor la Yale, în timpul unei călătorii la Vancouver, Canada, unde fusesem invitat să susțin o prelegere la o conferință.

Într-una dintre nopțile albe din acea călătorie, pe când stăteam la fereastra camerei de hotel privind stelele și lumina care se vedea de la alte ferestre din jur, m-am gândit că lumina astrelor, care călătorește în spațiu veșnic, ar putea fi interpretată ca o exprimare a veșniciei. În acel moment citeam o carte despre fizica cuantică și proveniența luminii. Cartea explica faptul că la multă vreme după ce stelele au murit, fotonii energiei lor, adică lumina, continuă să existe.

Dintr-odată mi-am dat seama că și raza de lună care îmi lumina corpul călătorea în spațiu, chiar dacă sub forma unor unde electromagnetice minuscule. Deși energia undelor reflectate de mine era infimă prin comparație cu cea a lunii, acele unde conțineau istoria esenței mele. O ființă din spațiu, cu un instrument suficient de sensibil, ar putea detecta cu ușurință fotonii mei.

M-am întrebat: „Ce fel de Dumnezeu ar permite luminii provenind de la stele îndepărtate să existe pentru totdeauna, chiar și după ce steaua a murit (o premisă fundamentală a astrofizicii contemporane) și nu ar acorda aceeași șansă biofotonilor noștri?"

Astrofizica contemporană a avansat chiar și dovezi că fotoni mai vechi de 12 miliarde de ani, datând, se pare, din vremea așa-numitului Big Bang, continuă să existe în universul nostru. Dacă aceste „pachete info-energetice" cosmice străvechi există în univers în prezent, de ce nu ar fi și cazul propriilor noastre pachete de informații și energie? S-a spus că oamenii sunt creați din același material ca și stelele și că avem aceleași energii.

Filosoful-om de știință din mine s-a întrebat: „Dacă chiar ar exista un Mare Organizator și acesta a creat lumina astrală veșnică, de ce să nu fi permis ca propriile noastre unde electromagnetice, informațiile și energia noastră, să fie și ele veșnice?"

Acest gând a fost însoțit de o revelație personală profundă, în care mă simțeam ca o ființă cu energie care reflectă continuu lumină vizibilă și invizibilă în spațiu. Am aflat de la sursă cum energia noastră individualizată se aseamănă cu orice alte forme de energie, că ea se întinde în spațiu cu viteza luminii pe durata vieții noastre fizice și nu numai.

Deși această teorie stimulează multe idei inovatoare care au consecințe interesante și uneori complexe pentru viață și societate, ea este destul de simplă la bază. Tot ce am făcut a fost să iau câteva idei acceptate științific și să le combin pentru prima dată. În acest sens, teoria mea nu impune să ne imaginăm un univers complet nou, ci, așa cum spunea Marcel Proust, doar să „îl vedem cu alți ochi" (pentru curioși, vezi Anexele A și B unde veți găsi o analiză mai detaliată a raționamentului științific care a stat la baza cercetărilor noastre).

Dar unele lucruri sunt greu de dovedit

La câțiva ani de la acea călătorie memorabilă în Vancouver, când am început să o ajut pe Linda să deruleze cercetările privind posibilitatea contactării tatălui ei, efectuam un proiect care poate părea suspect multor oameni de știință, dar care este, pentru persoanele cu imaginație, un subiect fascinant. O explorare a acestui subiect mi-a rămas vie în memorie. Filmul Contact, care se bazează pe o carte a lui Carl Sagan, provoacă mintea adresându-se inimii în același timp. Mai ales o scenă exprimă provocarea documentării științifice a existenței inefabilului. Ea vorbește despre provocarea de a vedea și cerceta existența a ceea ce poate fi numit suflet cu energie vie sau, și mai simplu, suflet viu.

Pe la mijlocul filmului apare un om de știință, dr. Ellie Arroway, care îi explică eruditului credincios Palmer Joss că are nevoie de dovezi științifice pentru a crede. Dr. Arroway este de neclintit cu privire la necesitatea unor dovezi irefutabile atunci când vine vorba despre credința în existența lui Dumnezeu.

Am înțeles bine personajul doctorului Arroway, pentru că eram învățat să privesc lumea ca un intelectual, ca om de știință. În știință, creăm ipoteze, nu credem. Și, în fond, știința nu stabilește dovezi, ci oferă date pentru sau împotriva acelei ipoteze. Mi-am însușit filosofia și metodele

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Experimente privind viața de după moarte

4.3
4 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor