Citiți această carte acum, plus milioane de alte cărți în perioada de probă gratuită

Doar $9.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

Plimbându-l pe Fun

Plimbându-l pe Fun

Citiți previzualizarea

Plimbându-l pe Fun

evaluări:
5/5 (1 evaluare)
Lungime:
95 pagini
1 oră
Lansat:
Jun 14, 2016
ISBN:
9786068499338
Format:
Carte

Descriere

Plimbându-l pe Fun este un roman de meditație. El poate fi privit ca un puzzle de patru eseuri, aparent fără legatură între ele, care construiesc o biografie subiectivă.

Citind această biografie, vom descoperi o privire senină asupra unei epoci tulburi. Vom trăi din plin bucuria autorului de a-și îndeplini visul din adolescență, acela de a se transforma, măcar pentru o clipă, din cititorul visător, în autor.

Un autor plin de talent, cu o fermecătoare curgere a povestirii, demnă de a ne umple clipele de răgaz și de reflecție.

Lansat:
Jun 14, 2016
ISBN:
9786068499338
Format:
Carte

Despre autor


Legat de Plimbându-l pe Fun

Cărți conex

Previzualizare carte

Plimbându-l pe Fun - Roman Alex

Plimbându-l pe Fun

Această carte este un roman de meditaţie. El poate fi privit ca un puzzle de patru eseuri, aparent fără legatură între ele, care construiesc o biografie subiectivă.

Citind-o, vom descoperi o privire senină asupra unei epoci tulburi. Vom trăi din plin bucuria autorului de a-şi îndeplini visul din adolescenţă, acela de a se transforma, măcar pentru o clipă, din cititorul visător, în autor.

Un autor plin de talent, cu o fermecătoare curgere a povestirii, demnă de a ne umple clipele de răgaz şi de reflecţie.

ePublishers

COPILĂRIA

Domnul M învârti cheia în broasca uşii de la intrarea în bloc, uşor iritat de poziţia dificilă. Apoi o împinse, încercând simultan să scoată cheia din broască. „Ce stupid!, îşi zise. „O să se rupă cheia înăuntru şi nu o să se mai închidă uşa. Mai greu e la întors, când mă trage şi câinele.

Urcă cu liftul şi descuie uşa de la apartamentul fiicei sale. Fun, un Golden Retriever simpatic, îşi îndesa botul în crăpătura uşii deschise şi dădea din coadă vesel.

„Hai Fun, băiatule, să-ţi dau întâi de mâncare. Lasă-mă acum cu jucăria asta! Tragem de ea după ce mâncăm…"

Îi puse tacticos boabele uscate în strachina inoxidabilă, peste ele o jumătate de măr tăiat bucăţi şi îl privi zâmbitor cum înfulecă cu poftă. După un minut, strachina era goală. Apoi Fun bău zgomotos apa şi, scuturându-şi capul, răspândi o ploaie de stropi de jur împrejurul vaselor sale.

Domnul M luă lesa din cuier, o agăţă de zgarda câinelui şi ieşi din apartament către lift. Fun stătea tare cuminte şi liniştit în lift. Imediat ce domnul M deschidea uşa, câinele însă o rupea la fugă afară, agitat.

Domnul M trase puternic de lesă, ca să-l mai liniştească. Trecu alert, cu paşi mari, tras de patruped printre vânzători ambulanţi, pe lângă bănci pe care vegetau aurolaci soioşi cu priviri pierdute, printre chioşcuri de ziare afişând reviste cu fete dezbrăcate, trecu printre câţiva bătrâni care aşteptau în staţia de autobuz, traversă bulevardul şi ajunse în parc.

La începutul lunii aprilie, când domnul M mai adăuga un an vârstei sale, era melancolic şi îngândurat. Îşi amintea fragmente din copilărie sau tinereţe. Uneori, de emoţie, i se punea un nod în gât.

Fusese o minunată zi de primăvară. Soarele apunea, iar pe cer mai pluteau ici şi colo nori de vată alungaţi de un vânticel firav. Câţiva cireşi izbucniseră deja în floare. Câinele păşea liniştit pe aleile parcului aproape pustiu. Domnul M putea să-şi urmeze gândurile. Ajuns în toamna existenţei, îşi povestea episoade din viaţă, reluând fraze şi căutând cu grijă cuvintele cele mai potrivite pentru a reda întâmplări, situaţii sau caractere. Avea o mare satisfacţie când găsea, după mai multe încercări, fraza simplă şi plastică ce descria exact ceea ce simţea. Deseori îşi imagina că povestea fiului său care trăia de câţiva ani în Germania. Alteori găsea potrivită istorioara pentru fiica sa. Frazele precise şi caracterizările savuroase se roteau în mintea lui, fără ca nimeni să le audă.

„De ce îmi place să îmi povestesc întâmplări de demult?" se întreba domnul M.

„Poate că nu mai am cui să-mi împărtăşesc gândurile", îşi zise el.

Copiii săi se simţeau mai bine în cercul lor de prieteni şi colegi. Tot timpul erau pe fugă. Rareori ascultau. Ştia că i-ar plictisi. La serviciu povestea colegilor mai tineri, pe un ton glumeţ, cu iz didactic, întâmplări cu tâlc legate de experienţele sale anterioare în rezolvarea unor lucrări similare.

Domnul M constata că rămăsese fără prieteni cu care să discute, cărora să le povestească ceea ce îl preocupa. Spiritul gregar îi displăcea profund. Ura aglomeraţia, scandările, participarea la mari adunări populare. Ura să fie manifestant, suporter, spectator-fan. Serviciul, casa, copiii, părinţii vârstnici făcuseră ca cei cu care se vede la petreceri sau aniversări să fie doar un cerc de rude îndepărtate sau cunoscuţi cumsecade, pe care îi frecventa episodic.

Lipsa de interlocutori îşi lăsase amprenta. Încerca o plăcere ludică atunci când analiza întâmplări trăite de mult. Asta îl făcea să îşi povestescă şi să-şi repovestească episoade din viaţă în dorinţa de a se înţelege pe sine însuşi şi, de ce nu, poate şi pe alţii. Se amăgea că, prin povestiri succesive, încetul cu încetul, trecutul devenea mai simplu şi mai clar. În fond viaţa trăită nu constă doar într-o înşiruire de fapte obiective. Ea este numai oglindirea lor în mintea ta, în discusul tău interior.

Credea cu tărie în magia textului şoptit, care îi oferea linişte şi detaşare. Deşi era o fire activă, nu îşi dorea acum înavuţire, lux, funcţii importante. Nu era bogat, dar era mulţumit. Parcurgea un moment de armistiţiu cu sine, încercând să-şi înţeleagă viaţa, jucându-se cu cuvintele. Avea o convingere, aproape religioasă, că gândurile exprimate în cuvinte au o influenţă miraculoasă asupra existenţei.

„Fun, fii cuminte, nu mânca şeveţelul ăla, lasă… lasă! Mănânci toate porcăriile." Câinele continuă să adulmece, schimbându-şi mereu direcţia de mers.

Domnul M era conştient de vulcanul adormit care clocotea în adâncul sufletului său. Ştia că în el zace un prădător iraţional, pândind întâmplarea care să-i ofere acţiune, efort şi o poziţie dominantă. Acum stătea cu piciorul pe frână, căutând să privească calm şi înţelept viaţa. Raţiunea îl sfătuia să evite activitatea intensă, febrilă, cu emoţii şi tensiuni care i-ar ruina sănătatea.

Amintindu-şi episoade din copilăria sa, se simţea străin de copilul acela. De ce oare? Sigur nu mai era acelaşi. Zâmbea derulând în minte aserţiuni de genul: „50.000 de celule din corpul tău au murit şi au fost înlocuite chiar în timp ce citeşti. Scheletul tău este unul nou la fiecare trei luni şi ai o piele nouă în fiecare lună".

De ce nu poţi să mai gândeşti la fel, să te pui exact în situaţia de atunci? Doar celulele din creier se menţin până pe la 25 de ani. Apoi, încetul cu încetul, creierul uman îşi reduce volumul. Deci nu apare nimic nou acolo unde zac amintirile. De ce nu poţi să închizi ochii şi, pentru un minut, să fii copilul care, cu respiraţia întretăiată, întinde mânuţa către un fluture imobil cu aripi purpurii aşezat pe petalele unei petunii în soarele arzător al unei după-amieze toride de vară?

De ce creierul tău foloseşte imagini din albumul de familie când încerci să fii din nou personajul unor episoade din copilărie sau adolescenţă?

De ce îţi aduci aminte doar imagini ale lucrurilor exterioare ţie, ca şi cum ai fi spectatorul inert al unui film?

Doar uneori în vis se simţea puternic apăsat de grija unor întâmplări de mult trecute. Şi nici atunci mintea lui nu putea să retrăiască un moment real. Cu respiraţia întretăiată, în vis se lupta cu apăsarea unor îngrijorări şi temeri distorsionate, care veneau de demult.

Primele amintiri? O alee pietruită rudimentar, străjuită de case pe de o parte şi de un gard înalt pe cealaltă. Poate că aleea nu mai există de mult. Oraşele se schimbă. Oare chiar era gardul înalt? Multe dezamăgiri a trăit când a revăzut după ani locuri din copilărie. Totul era altfel. Totul intrase la apă. Dacă îşi aduce bine aminte, în poza din albumul de familie apare un băieţel smead, înăltuţ pentru vârsta sa, cu păr negru ca pana corbului, frezat cu cărare, destul de vânjos. Poza pe alee cu camaşă albă şi pantaloni scurţi, pepit, cu bretele din acelaşi material, curat „ca scos din cutie". În fundal, o casă albă cu trepte de ciment către o veranda.

Imagini din prima copilărie: un balansoar – căluţi de lemn – de culoare gris,

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Plimbându-l pe Fun

5.0
1 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor