„Stejarul din Borzești", subintitulată încă de la prima apariție "Legendă istorică", este o reevaluare a unei legende populare povestită lui N. Gane de V. Alecsandri – așa cum singur autorul mărturisește într-o notă ce însoțește scrierea. In centrul legendei stă marele Ștefan, înfățișat în două ipostaze distincte: copil – jucându-se “de-a războiul“, “motiv“ pentru care Gheorghie, prietenul și tovarășul lui de joacă este ucis de săgețile tătarilor invadatori, și domn – după bătălia de la Lipinti, când fiul hanului, luat prizonier, este judecat și osândit sub același stejar, unde, cu trei decenii în urmă, pierise, în timpul unui joc nevinovat de copii, micuțul Gheorghie. Evocarea celor două momente oferă scriitorului prilejul unei grandioase și inedite imagini în centrul căreia stă Ștefan cel Mare, ocrotitor al Moldovei, “domn și erou, în gloriosul veac de aur“. — Constantin Mohanu