Citiți această carte acum, plus milioane de alte cărți în perioada de probă gratuită

Doar $9.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

Cele mai frumoase poezii ale anului. Antologie

Cele mai frumoase poezii ale anului. Antologie

Citiți previzualizarea

Cele mai frumoase poezii ale anului. Antologie

Lungime:
216 pagini
1 oră
Editor:
Lansat:
Jun 14, 2016
ISBN:
9786067420456
Format:
Carte

Descriere

Volumul cuprinde poeme semnate de 34 de autori, pe care Alexandru Petria, realizatorul antologiei, le consideră reprezentative pentru anul 2013 și care au fost publicate în reviste, în format tipărit sau online, ori pe diverse site-uri literare. Singurul criteriu de selecție este, așa cum afirmă antologatorul, valoarea materialelor, și nu apartenența autorilor la anumite grupări literare. Dintre autorii textelor, îi amintim pe: Adrian Suciu, Andrei Mocuța, Andrei Zbîrnea, Aura Christi, Doina Uricariu, Dorin Tudoran, George G. Asztalos, Gheorghe Grigurcu, Leo Butnaru, Liviu Antonesei, Liviu Ioan Stoiciu, Menuț Maximinian, Mihail Vakulovski, Nicolae Coande, Petronela Rotar, Ștefan Doru Dăncuș.

Editor:
Lansat:
Jun 14, 2016
ISBN:
9786067420456
Format:
Carte

Despre autor


Legat de Cele mai frumoase poezii ale anului. Antologie

Cărți conex

Previzualizare carte

Cele mai frumoase poezii ale anului. Antologie - Alexandru Petria

olandeză.

Scurtă prefață doi în unu

Antologiile sunt ca văzutul părții pline a paharului. Sigur, mă refer la cele serioase, alcătuite cu gândul la cititor, nu pentru măgulirea orgoliului unor autori. Și sunt tributare gustului antologatorilor, pe umerii cărora stă selecția. De aceea, țin să precizez din capul locului că responsabilitatea pentru alcătuirea antologiilor Cele mai frumoase poezii ale anului și Cele mai frumoase proze ale anului îmi aparține în întregime.

La poezie am selectat 34 de poeți din 264, câți mi-au trimis texte, iar la proză 25 din 114. Criteriul prim a fost ca poemele și prozele scurte să fi fost publicate în reviste, format paper sau online ori pe site-uri literare în 2013. Nu au contat apartenența sau neapartenența la vreo uniune de creație sau generație, simpatiile ideologice ori coteriile literare sau dacă era vorba despre debutanți ori consacrați. A cântărit doar valoarea materialelor.

În mod cert, neincluderea în antologii îi va nemulțumi pe destui autori, unii cu multe cărți. Asta e, îmi asum riscul.

Am ales din „producția" anului 2013 cele mai frumoase texte dintre cele trimise de colegii scriitori, ei fiind cei care au decis cu ce să participe în antologii. Îmi pare rău dacă anumiți poeți sau prozatori au publicat opere valoroase și nu le figurează numele în cele două cărți, dar sper să-mi expedieze creațiile pentru antologiile din anul viitor, care se vor opri asupra anului 2014.

Veți observa că numărul de pagini diferă de la un nume la altul, lucru ce n-are legătură cu valoarea. Nu am impus ca regulă un anumit număr de semne la proză, nici un număr de pagini la poeme, singura cerință fiind o proză/scriitor și trei poezii/poet. Ordinea autorilor în antologii este după prenume, nu după nume, pentru a evita senzația de artificialitate a normelor biblioteconomiei. Cele două antologii cred că sunt reprezentative pentru ce a însemnat 2013 în presa literară.

Vă doresc o lectură plăcută!

Alexandru Petria

P.S. Aceste rânduri le-am scris sec, fără giumbușlucuri stilistice, pentru ca demersul să fie înțeles cât mai exact.

Adrian Suciu a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca și mai multe cursuri și stagii postuniversitare și de perfecționare în țară și peste granițe. Cărți publicate: E toamnă printre femei și în lume (versuri, 1993), Singur (versuri, 1996), Nopți și zile (versuri, 1999), Din anii cu secetă (versuri, 2005), Sex cu femei (roman, 2008), Viața fără urmări (versuri, 2010), Mitologii amânate (versuri, 2011), Un roman de rahat (roman, 2013). Este prezent în numeroase antologii literare din țară și străinătate.

Profetul popular

La bodega Maestrul pozițiilor de rugăciune,

într-o seară, când era seară de rugăciune

cu rugăciune în grup, s-a ridicat de la masă Profetul popular.

El își purta pretutindenea mormântul, ca pe o piele

încinsă peste cealaltă piele și îl spoia în alb de sărbători.

A spus cum îl cheamă, ceva cu litera G, dar nu a ținut

nimeni minte. „Fiecare om are o vacă!

De-aceea zic: să scrie fiecare pe pielea vacii lui!", a tunat

și două morminte s-au izbit cap în cap și vodca unui comesean

cu față de stea de mare s-a tulburat.

„Cei slabi și neîncheiați apucă pe calea erudiției", a mai spus

Profetul popular și s-a notat și asta pe nota de plată.

Lumea și-l mai amintește cum predica adevărul

unei doamne înlăcrimate căreia i se furase portofelul.

„La vremea ei, va muri și ideea nemuririi", i-a spus. „Și nu

va fi nimeni acolo să-i pese, stimată doamnă!"

La urmă de tot, asta fiind acum,

din Profetul popular n-a mai rămas decât

o scoarță stacojie pe care o țin cucoanele la mare preț,

pentru că o pisează și-o presară pe bătături și e bună.

N-am scris nimic

N-am scris nimic. Am așezat pe hârtie o mie

de generații de fum de țigară și căruțele copilăriei.

Am mâzgălit oameni îngenuncheați din vreo pricină.

Am lăsat urme adânci pe hârtie cărând cadavre

de la un cimitir la altul.

Pâinea mea se teme de mine și fuge.

Înger, îngerașul meu, dă-mi mie cuvântul care ucide

și învie! Îl voi scrijeli cu unghiile pe ziduri

și nu-l va vedea nimeni. Îl voi așeza în pântecele

femeilor mele și ele nu vor ști. Îl voi lăsa

în intersecții aglomerate și va zâmbi prafului.

N-am scris nimic. Am fotografiat porți pe care

n-am intrat niciodată și războaie care n-au fost.

Rareori, o scânteie scapără-n beznă,

dar numai ca s-o facă mai neagră.

N-am scris nimic. Numai Dumnezeu știe să scrie

și a scris o singură dată.

Patria de lavandă

Să naști un copil înseamnă să dai de lucru morții.

Să o ții ocupată. Să-i dai peste mână.

Privesc în ochii fiilor mei prin care văd roți

rostogolindu-se prin câmpuri de lavandă pe care

ei le numesc „patrie" și le desenează la școală.

Moartea merge rar la școală. Când merge

la școală, e stingheră și ea ca o fetiță orfană de ziua mamei.

Să naști un copil înseamnă să îmbeți moartea cumplit.

Dumnezeu râde în barbă și-i spune: „Ăștia micii

o să-ți facă ficații praf!". O fetiță orfană,

cu rochiță roșie, prin patria de lavandă,

inventează tot felul de roți. „Stai cu mine", spune ea,

întinzându-mi o roată de la carul Arhanghelului Gabriel.

„Primăvara se nasc mulți pui", îi spun.

Și moartea umblă

nebună, cu capul plesnind de durere și cu ficații praf.

O năclăiesc ierburile crude și laptele fierbinte

din miriade de țâțe.

Privesc în ochii fiilor mei și mi-e milă de ea.

Tribuna, nr. 259, 16-30 iunie 2013

Alice Valeria Micu este jurnalist la Transilvania Business, coordonator al suplimentului Transilvania Cultural al acestei reviste, colaborator permanent la Caiete Silvane (Zalău). A publicat volumele de poezie Mecanica sufletelor (2011), Domino (2012), Lumina din sângele meu (2014). Este prezentă în antologiile Primăvara poeților XI (2012), Primăvara poeților XII (2013), Primăvara poeților XIII (2014). A tradus volumul Cuaderno de ceniza (Tablou de cenușă) de André Cruchaga (alături de Andrei Langa) și colaborează cu diverse reviste culturale (Poesis, Arca, Vatra Veche, Tribuna, Literatorul).

portretul iubitului în

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Cele mai frumoase poezii ale anului. Antologie

0
0 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor