Începeți să citiți

Izgonirea din iad

Evaluări:
85 pagini19 minute

Rezumat

„Poemele dense, pline de miez ale lui Andrei Fischof curg unul după altul. Fără ostentație. Firesc, așa cum ploaia se scurge din orbitele zeilor fără nume, așa cum iarba poate fi numită iarbă numai dacă este păscută, din timp in timp, de pegașii morților tineri. Înfășurat în toga marelui frig, poetul refuză zgomotul, învălmășeala, furtunile agitațiilor zadarnice, optând mereu pentru ipostaza martorului tăcut, marcat de o sensibilitate atentă, ochiul său, da, cel triunghiular, din frunte, înregistrând totul, aproape totul. Poemele-peisaje conturează o lume a sfârșitului întunecat, a degenerescentei, a decadenței și pierderii reperelor. E o lume de coșmar, o lume înșurubată în albia apocalipsei care se inventa, clipa de clipa, provocând martorul – adunat, strâns în el însuși, atent la forurile-i lăuntrice și la vocea căreia i se supune necondiționat – să imagineze discret, evaziv, surpat în uimirea de a fi el însuși: o șansă de salvare. Și martorul răspunde provocării, așa cum un copil, fiind, pe malul mării, harponat spre orizonturile mirabile ale dorinței de a fi, desenează, cu un bețișor, pe nisip, o uriașă corabie fantastică...“ – Aura Christi.

Citiți pe aplicația mobilă Scribd

Descărcați aplicația mobilă Scribd gratuită pentru a citi oricând, oriunde.