Regim naturist de slăbire

Despre inginerul Fănică-Voinea Ene

Repere biografice

Fănică-Vonea Ene s-a născut în 8 noiembrie 1946 în comuna Gura-Caliţei din judeţul Vrancea, ca fiu al agricultorilor Voinea Ene şi Ileana Bughiurlan.

A urmat în ordine Liceul „Unirea din Focşani (1960-1962), Liceul Militar „Dimitrie Cantemir din Breaza (1963-1964), Şcoala Superioară de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu" din Sibiu (1964-1968), Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti (1976-1978), Facultatea de Ziaristică din Bucureşti (1975-1979) şi Cursul Postuniversitar de Analişti-Programatori la Institutul Central de Informatică în anul 1980.

Este membru al Fundaţiei „Terapia Naturistă" din anul 1999, fiind fondatorul şi preşedintele acesteia, al Ligii Scriitorilor din România din anul 2012, al Societăţii Scriitorilor Militari din anul 2004 şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din anul 1991.

Pasionat încă din copilărie de tehnicile de tratament naturiste, a efectuat cercetări medicale proprii în acest domeniu, rezultatele lor fiind sintetizate într-o serie de comunicări ştiinţifice la conferinţele internaţionale ale Asociaţiei Naţionale de Terapii Complementare („Folosirea organelor animaliere în tratarea bolilor în anul 2001, „Tratarea diabetului zaharat de tip doi cu mijloace naturale în anul 2001, „Tratarea cancerului cu mijloace naturale în 2002, „Imunoterapia cancerului cu mijloace naturale în 2005, „Cele 10 porunci ale regenerării psihofizice a omului în 2007, „Reducerea numărului de bolnavi de cancer în 2008, „Câteva principii ale alimentaţiei de viaţă lungă în 2011 şi „Principii naturiste de slăbire în 2012), toate fiind publicate în compendiile lucrărilor acestora. Spirit novator de excepţie, a introdus în terapia naturistă noi formule de tratament şi a brevetat, în anul 1993, la Oficiul Naţional pentru Invenţii şi Mărci invenţia „Dispozitiv portabil pentru localizarea semnelor iridiene pe subiect". Preocupările şi experienţa sa în sfera metodelor de combatere a bolilor cu mijloacele oferite de natură îşi găsesc o mai largă abordare prin publicarea volumelor: Să ne tratăm singuri, ediţia I în anul 1996 şi ediţia a VI-a revizuită şi adăugită în anul 2009, Terapie naturistă. Cazuistică în 2005, Ghidul turistului în 2006 şi Secretele longevităţii în anul 2010.

Dar Fănică-Voinea Ene a desfăşurat şi desfăşoară şi o rodnică activitate literară. A debutat în anul 1973 cu scurte poeme în proză în ziarul Înainte la rubrica „Inscripţie pe armă; le-au urmat referinţe de critică literară în aceeaşi publicaţie sub genericul „De vorbă cu tinere condeie, poezia „Gând de pace" în Suplimentul ilustrat al Revistei gărzilor patriotice şi epigrame şi catrene în aceeaşi publicaţie şi în ziarele La datorie şi Apărarea patriei; toate aceste creaţii de început au avut drept tematică şi izvor de inspiraţie viaţa sub drapel. Iubitor de natură şi împătimit vânător şi pescar sportiv, îşi exersează talentul literar şi în sfera acestui fascinant sanctuar iniţiatic, colaborând cu povestiri vânătoreşti şi pescăreşti la ziarul Observatorul militar şi la revistele Viaţa militară şi Vânătorul şi Pescarul Român şi publicând, totodată, volumele de povestiri de vânătoare Ochi de poieniţă ascunsă în anul 2010 şi Vânător prin lume în anul 2012. Răspunzând acţiunii generoase şi îndatoritoare faţă de eroii Revoluţiei din 1989, iniţiată de Editura Militară, de a le aduce un pios omagiu, a colaborat, de asemenea, cu reportaje la volumul colectiv Însemnări din zilele revoluţiei. Decembrie 1989 apărut în anul 1990. Drept preţuire a activităţii sale prodigioase în domeniile jurnalistic, literar şi al medicinei complementare i s-au acordat mai multe diplome: în anul 2002, Diplomă de merit pentru rezultatele remarcabile ale cercetării ştiinţifice în sfera terapiilor complementare, de către Asociaţia Naţională de Terapii Complementare din România; în 2005, Diplomă de preţuire pentru emisiunile prezentate la postul de radio „Ora armatei", cu ocazia aniversării a 65 de ani de la prima emisiune a acestuia; în anul 2009, Diplomă de onoare pentru întreaga activitate în domeniul medicinei naturiste, de către Fundaţia „Terapia Naturistă" cu prilejul aniversării a 10 ani de la înfiinţarea acestei instituţii; în anul 2009, Diplomă de merit pentru întreaga activitate de jurnalist militar, de către Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale, cu prilejul aniversării a 150 de ani de la apariţia primului număr al ziarului Observatorul militar; în anul 2010, Diplomă „pentru devotamentul cu care a apărat, la microfonul emisiunilor militare, idealurile Armatei României, a sprijinit corecta informare, consolidând astfel încrederea publică în Oastea Ţării", după cum consemnează acest document, cu prilejul aniversării a 70 de ani de radiofonie militară, în 2010, Diplomă de onoare pentru susţinerea şi promovarea activităţii Bibliotecii Militare Naţionale, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la înfiinţarea acesteia, şi în anul 2012, Diplomă de merit acordată de Liga Scriitorilor din România, filiala Vrancea, pentru volumul Vânător prin lume, „cel mai bun roman de aventură", aşa cum se specifică pe document.

Prezenţă în dicţionare, antologii, monografii şi alte lucrări: ale personalităţilor medicinei alternative: Fitoterapie tradiţională şi modernă, ed. a III-a revizuită şi adăugită, Editura Fiat Lux, Bucureşti, 2003, p. 481 şi Naturalis. Ghid de medicină şi terapii naturale, Editura Aldo Press, Bucureşti, 2003, p. 597; ale personalităţilor literare şi jurnalistice: Arma de care aveţi nevoie. O antologie a jurnaliştilor militari 1990-2004, Editura Militară, Bucureşti, pp. 121-124; Între istorie şi legendă, Monografia comunei Gura-Caliţei, Editura „Fundaţia Tradiţia Românească", Bucureşti, 2010, pp. 234-236, şi Concert pentru şapte scriitori şi o antologie, Antologia Ligii Scriitorilor din România, Filiala Vrancea, 2011, Editura Editgraph, Buzău, 2012, pp. 104-127.

Un pasionat al medicinei naturii

Terapia naturistă este un domeniu aparte al medicinei. Situată undeva la graniţa acestei ştiinţe, ea are rădăcini adânci în istorie. De fapt, medicina modernă s-a născut pe teritoriul medicinei naturii. Dar, din păcate, s-a depărtat de ea, uitând de unde a pornit. Şi consecinţele negative n-au întârziat să apară. Cu timpul s-a constatat astfel că mijloacele alopate de tratare a bolilor, mai ales cele chimice, au şi efecte nocive, spre deosebire de cele naturale, la care aceste repercusiuni lipsesc sau sunt mult diminuate. Atunci s-au găsit oameni care să reabiliteze medicina naturii, să o dezvolte şi să întemeieze din ea o ştiinţă, cu nimic mai prejos decât medicina alopată. Un asemenea om este colonelul în rezervă inginer Fănică-Voinea Ene. Pasionat încă din copilărie de acest fascinant domeniu al alinării suferinţei umane, a studiat leacuri vechi de mii de ani, a consultat lucrări de specialitate şi a înlăturat din arsenalul mijloacelor terapeutice tradiţionale tot ceea ce nu corespunde rigorilor ştiinţei. Totodată, a efectuat cercetări proprii privind folosirea plantelor medicinale, a produselor apicole, argilelor şi a altor remedii în tratarea bolilor, formulând principii, reguli şi metode practice de combatere a maladiilor cu ceea ce ne oferă Mama noastră Universală – Natura. Nu lipsit de interes, mi se pare să subliniez faptul că în acest demers, disciplina supravieţuire deprinsă în armată şi predată apoi personalului din subordine şi nu numai, mai ales când a fost şef de cercetare de regiment şi ofiţer de stat major, a constituit un bun prilej de a-şi perfecţiona cunoştinţele şi tehnicile de terapie naturistă. Pentru că supravieţuirea (în sensul militar al termenului) în esenţă înseamnă a te alimenta şi a-ţi trata bolile cu ceea ce-ţi oferă mediul în care sorţii nefavorabili ai războiului te pot izola de restul trupelor. Iar experienţa atestă indubitabil că acest lucru este posibil vreme îndelungată. Să nu uităm că după cel de-Al Doilea Război Mondial, militarii japonezi care s-au refugiat în junglă de ruşinea prizonieratului, au trăit zeci de ani acolo, neştiind că războiul s-a terminat, cu nimic altceva decât cu ceea ce le-a dăruit natura.

Fănică-Voinea Ene a desfăşurat în primul rând activitate ştiinţifică în sfera terapiei naturiste. Iată pe scurt câteva repere:

● a realizat invenţia Dispozitiv portabil pentru localizarea semnelor iridiene pe subiect, brevetată în anul 1993 la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci din România (Brevet nr. 107818 B1), care, după cum îi spune şi numele, permite efectuarea cu precizie a investigaţiilor iridoscopice în condiţii de campanie (în zone sau situaţii în care nu se pot folosi computerele);

● a efectuat importante cercetări medicale în domenii cum ar fi: diagnosticarea bolilor prin iridoscopie (a cooperat în această sferă cu unii specialişti chinezi); tratarea cancerului (în colaborare cu medici din Elveţia şi Italia), a bolilor cardio- şi cerebrovasculare, a diabetului zaharat de tip doi, a obezităţii şi a bătrâneţii cu mijloace naturale; folosirea cartilagiilor de rechin de Marea Neagră şi a coarnelor imature de cerb comun şi căprior, specii din Carpaţii României, în tratarea unor boli; lărgirea plajei afecţiunilor tratate cu Argilă; remedii naturiste pentru intervenţii în caz de intoxicaţii cu plante medicinale; principiile de bază ale unei alimentaţii sănătoase; regim naturist de slăbire ş.a.;

● a făcut cunoscute rezultatele acestor cercetări în numeroase comunicări ştiinţifice susţinute cu diferite prilejuri;

● a publicat peste 100 de articole în presa militară şi civilă şi în circa 80 de emisiuni de radio şi televiziune despre medicina naturii;

● cu ocazia misiunilor militare în străinătate, a făcut explorări în diverse zone de pe glob privind utilizarea unor plante medicinale în tratarea naturistă a bolilor: stepele Federaţiei Ruse, pustiul Kapustin Iar (din nordul Kazahstanului), Somalia, Africa Ecuatorială ş.a.;

● pentru a conferi un cadru organizat şi instituţional promovării şi desfăşurării activităţilor specifice medicinei naturiste, a înfiinţat, în anul 1999, împreună cu alţi pasionaţi ai acesteia, Fundaţia „Terapia Naturistă", al cărei preşedinte este.

În ceea ce priveşte activitatea practică a autorului lucrării, pot spune că este unul dintre puţinii specialişti în terapii complementare care efectuează, pe de o parte diagnosticarea bolilor, iar pe de alta tratarea lor. Referitor la diagnostic, metoda principală pe care o aplică este iridoscopia. La aceasta adaugă: studiul aspectului pielii, analiza semnelor diagnostice ale feţei, investigarea culorii şi depozitelor limbii; interpretarea unor vise, a corelaţiilor în raport cu grupele sanguine, a zodiilor, a caracteristicilor psihosomatice ale bolnavilor ş.a. Privind tratarea bolilor, foloseşte numai mijloace naturale şi dispune de reţete eficiente (majoritatea rezultat al cercetărilor proprii) pentru combaterea a peste 400 de afecţiuni, dintre care unele grave: cancer; SIDA; ciroză hepatică; hepatite (inclusiv forme grave); boli autoimune; fibrom uterin; chisturi ovariene şi noduli mamari (abordarea factorilor etiologici ai acestora); afecţiuni ale prostatei; meningite şi encefalite; obezitate (tratarea cauzelor ei) ş.a.

Merită cred subliniat şi faptul că la baza reţetelor concepute, autorul cărţii situează principii terapeutice importante cum sunt: cauzalitatea; neutralizarea oxidanţilor; folosirea a cât mai multe remedii şi căi de aplicare a lor (pleacă în acest sens de la un memorabil adagiu militar: ,,Cu cât tragi într-o ţintă din mai multe direcţii, cu atât şansele de a o doborî sunt mai mari"); fortificarea sistemului imun; echilibrarea metabolismului; integralitatea (abordarea organismului ca un tot unitar, în interdependenţa funcţiilor şi organelor sale); Ai grijă să nu vătămi ş.a.

Folosind metodele terapiei complementare, colonelul în rezervă Fănică-Voinea Ene, în colaborare cu medici de prestigiu din ţara noastră şi din străinătate, a ajutat mulţi suferinzi să-şi redobândească sănătatea, mai ales acolo unde metodele convenţionale nu au dat rezultatele aşteptate. Fie ca această carte să constituie un îndreptar într-un astfel de domeniu pentru toţi cei interesaţi.

Colonel în rezervă doctor Cristian OBROCEA,

Medic primar de medicină internă

În slujba suferinţei umane

Fănică-Voinea Ene este de când îl ştiu un pasionat al naturii. De aici poate s-a născut şi preocuparea sa de a alina suferinţa umană cu mijloacele dăruite de această generoasă Mamă Universală. În căutarea celor mai valoroase leacuri pentru a conferi unor asemenea osteneli putere tămăduitoare de excepţie, cutreieră încă din copilărie munţii, dealurile şi câmpiile noastre, observând, studiind, experimentând – cel mai adesea pe propria-i persoană, expunându-se conştient riscurilor –, notând concluzii, sacrificându-şi zile şi nopţi pe altarul fascinantei ştiinţe a medicinei naturii.

Am avut prilejul să fiu martorul primelor sale frământări în acest teribil travaliu, al eforturilor sale stăruitoare în a înţelege suferinţa umană şi adâncurile acesteia, în a-şi biciui în laboratorul său – cel cu nimic mai prejos decât al unui vraci din Munţii Stâncoşi, ori din înălţimile Himalaiei – molecula de inteligenţă, spre a găsi cauzele bolilor celor ce-i bat la uşă uneori cu o ultimă zguduitoare speranţă, precum şi cele mai eficiente mijloace pentru combaterea lor. Am călătorit apoi cu el pe drumul descoperirilor uimitoare pe care le-a făcut într-un răstimp destul de scurt. Am călătorit la propriu şi la figurat. La figurat, asistându-l în neobositele strădanii de concepere a unor noi remedii de tratare a diverselor afecţiuni, de creare a unor dispozitive originale de diagnosticare a bolilor, de elaborare a noi modalităţi de investigare a irisului uman. (Ce fascinantă metodă de prognosticare a stării de sănătate este iridoscopia – arta de a privi în ochii oamenilor şi de a vedea dincolo de ei interiorul lor fizic şi sufletesc!). La propriu, însoţindu-l uneori în raidurile prin munţii noştri, unde ţelul drumurilor sale îl duceau spre căutarea celor mai de preţ plante tămăduitoare, argile, ape minerale şi a altor daruri dumnezeieşti ale naturii, pe care o minte sclipitoare şi binecuvântată ca a sa avea ulterior să le dea compoziţia şi dimensiunea lecuitoare. Am putut constata astfel cu sinceră admiraţie, cum după îndelungile cercetări şi încercări a găsit propria cale de ameliorare şi vindecare a durerii, a suferinţei umane în general.

Astăzi, după ani şi ani, când spiritul şi sufletul său sunt mai bogate, găsesc pe deplin rodnicia cutreierărilor munţilor şi a cercetărilor efectuate, rodnicie care înmulţeşte zilnic numărul bolnavilor însănătoşiţi prin puterea miraculoasă a licorilor, ceaiurilor şi altor suplimente nutritive create în laboratorul său de la Vălenii de Munte.

Fănică-Voinea Ene reuşeşte să vindece suferinţe tocmai pentru că el se însoţeşte cu omul bolnav în adâncimea naturii, unde îi caută ruptura din „lanţul nucleic", îi înţelege răul şi îi găseşte alchimia binelui. Însăşi mutarea laboratorului său din Bucureşti într-o zonă fericită cum este cea a Subcarpaţilor României înseamnă deja primul pas spre vindecarea celui bolnav, al cărui psihic se simte astfel eliberat din start.

Ocupat până peste cap cu munca de cercetare ştiinţifică şi cu cea de tratare a pacienţilor, Fănică-Voinea Ene putea să nu scrie cărţi despre tehnicile remediilor sale. Dar a făcut-o şi o face totuşi. Cu aceeaşi pasiune, cu aceeaşi cheltuială spirituală şi risipă de timp (în sensul frumos al cuvântului) cu care îi tratează pe cei ce bat la uşa sa deschisă permanent pentru toţi cei aflaţi în suferinţă. O face pentru că nu are nimic de ascuns, în afară de zbuciumul său interior din zilele şi nopţile când nu găseşte calea înlăturării răului şi punerii binelui în viaţa noastră. Iar dacă îi citim cărţile, adevărate mesaje de speranţă transmise suferinzilor şi totodată nouă tuturor, pătrundem adânc în viaţa sa de cercetător şi de specialist în medicina naturii şi realizăm că în remediile sale nu este nimic întâmplător şi nimic risipitor. Citindu-i cărţile şi pătrunzându-i tehnicile şi puterea lui Dumnezeu care se află într-însele, reuşim totodată să călătorim în existenţa noastră şi să înţelegem bolile pe care tot noi ni le-am dat şi pe care oameni cu dar şi cu suflet, precum Fănică-Voinea Ene, ne deschid minţile, ca să ne înveţe cum să ni le ameliorăm sau vindecăm.

Colonel în rezervă Grigore RADOSLAVESCU,

jurnalist

Notă: colonelul ing. Fănică-Voinea Ene poate fi contactat la sediul Fundaţiei „Terapia Naturistă", str. Cismari nr. 38, Vălenii de Munte, cod 106400, jud. Prahova, tel. 0244-28.33.28, e-mail: fv_ene@yahoo.com, www.terapianaturista.ro, www.ro.wikipedia.org/wiki/Fănică-Voinea_Ene, www.FanicaVoineaEne.ro, www.facebook.com/Fanica-Voinea.Ene.

Prefaţă

Amplă pledoarie pentru mijloacele naturale de slăbire

Indiscutabil, progresul ştiinţific şi tehnic a adus lumii un uriaş salt înainte al civilizaţiei şi al calităţii vieţii, dar în entuziasmul general al promovării celor mai moderne sisteme de producţie au fost neglijate efectele secundare, pernicioase asupra mediului înconjurător. Am agresat natura cu fel de fel de procese distructive, de la intoxicarea cu noxe industriale, radiaţii electronice, substanţe chimice dăunătoare până la devastarea ecosistemelor sale globale cum sunt atmosfera, solul şi subsolul, apele, pădurile şi munţii; pe de altă parte, ne-am izolat de natură, petrecându-ne majoritatea timpului în birouri, săli sau sub carapacea automobilului. Aceste nesăbuinţe s-au întors ca un bumerang împotriva noastră; am devenit astfel un fel de „vietăţi de seră", firave, lipsite de vigoare, veştede, cu rezistenţă slabă în faţa factorilor atmosferici şi a bolilor.

Scăpate de sub control, tehnicile nocive de masacrare a naturii au cotropit până şi unul dintre locurile noastre cele mai intime – bucătăria; sub imperiul lor, hrana noastră de azi, bazată pe alimente înalt procesate industrial sau casnic, plină de E-uri toxice, hipercalorice, spoliate de enzime, de vitamine, de minerale importante şi de fitonutrimente active, a devenit astfel dezechilibrată şi dezechilibrantă, contribuind, alături de viaţa sedentară, la extinderea fără precedent a epidemiei de obezitate.

Iată de ce lupta eficientă cu această maladie presupune întoarcerea la natură, la matricea noastră originară – ţelul suprem pentru care pledează această carte.

Mass-media abundă astăzi de sute de regimuri de slăbire, care de care mai „miraculoase": cu pilule de eliminat kilogramele, cu supă de varză în capsule, cu mere coapte, cu disocieri periculoase ale alimentaţiei etc., dar niciunul nu abordează atât de pertinent şi convingător procesul obţinerii deficitului ponderal dorit pe baze naturale, ca Regimul Naturist de Slăbire tratat în lucrarea de faţă. Pornind de la rezultatele unor cercetări şi experimente îndelungate în domeniul alimentaţiei, Fănică-Voinea Ene, autorul ei, renumit specialist în medicină complementară, ne demonstrează cu argumentele ştiinţei, pe parcursul a aproape 300 de pagini, că numai o dietă naturistă ne poate conduce spre o pierdere în greutate lesnicioasă, cu puţine frustraţii şi fără să ne afecteze sănătatea, fiindcă ea presupune consumul alimentelor integrale, aşa cum se găsesc ele pe planeta aceasta de milioane de ani, cu matricea structurală nemutilată ori care au suferit puţine prelucrări, hrană vie, provenită din lanţuri trofice scurte, de tip ecologic şi pastoral, înglobând enzime nutriţionale active.

Un alt argument pentru care pledează autorul în favoarea consumului alimentelor naturale în procesul