Bucurați-vă de milioane de cărți electronice, cărți audio, reviste și multe altele

Doar $11.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

101 întrebări pe care să le pui medicului tău

101 întrebări pe care să le pui medicului tău

Citiți previzualizarea

101 întrebări pe care să le pui medicului tău

evaluări:
5/5 (1 evaluare)
Lungime:
143 pagini
1 oră
Editor:
Lansat:
14 iun. 2016
ISBN:
9786067192759
Format:
Carte

Descriere

Ai întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui medicului tău? Nu ai simțit niciodată că e momentul oportun? Medic generalist, cercetător medical și redactor al ziaruluiGuardian, dr. Tom Smith se inspiră din experiența sa medicală pentru a răspunde întrebărilor pentru care doctorii obișnuiți par a nu avea timp.

• Există vreo dovadă că vaccinul antigripal actual e bun de ceva?

• E adevărat că, dacă fumezi canabis, ești mai puțin expus riscurilor decât dacă ai fuma tutun sau ai bea alcool?

• Sunt deprimată, dar nu vreau să iau antidepresive. Care sunt alternativele?

• Usturoiul face într-adevăr bine la inimă? Dacă da, de ce?

• Cât de curând după operație pot să călătoresc cu avionul?

• Jenantă, înspăimântătoare sau neobișnuită, oricum ar fi întrebarea, sunt șanse mari ca dr. Tom să cunoască răspunsul!

Editor:
Lansat:
14 iun. 2016
ISBN:
9786067192759
Format:
Carte

Despre autor


Legat de 101 întrebări pe care să le pui medicului tău

Cărți conex

Previzualizare carte

101 întrebări pe care să le pui medicului tău - Smith Tom

Introducere

Una dintre amintirile mele cele mai vii, de când eram mic, este aceea a unui tablou de pe peretele casei bunicului. Se numește „Doctorul" și reprezintă un bărbat distins, cu barbă căruntă, așezat lângă patul unei fetițe bolnave. E îngândurat și se uită în gol. Copila are chipul palid și zace aproape inconștientă. E pe moarte.

Tabloul lui Luke Fildes a fost printre cele mai apreciate opere de artă din epoca victoriană, fiindcă le amintea oamenilor de respectul pentru medici și despre cât de fragilă e viața. Relația medic–pacient avea pe atunci o singură direcție. Cunoștințele și înțelepciunea curgeau dinspre medic spre pacient, iar familia acestuia era, așa cum se cuvenea, uimită de știința medicului. În acea perioadă, medicul era, firește, bărbat.

Ceva din acest respect s-a păstrat până în ultima jumătate a secolului XX. Ca medic tânăr într-un spital și apoi în cabinetul meu particular, eram profund conștient de așteptările pe care pacienții mei le aveau de la mine și de faptul că mi-ar fi fost aproape imposibil să le îndeplinesc. În timp ce pacienții ne ridicau pe un piedestal, ca studenți la medicină eram avertizați de profesori că nu e cazul să ne urcăm noi înșine acolo.

Chiar și mic fiind, știam că bunicul vedea tabloul acela altfel decât îl vedeam eu. Pe el îl atrăgea figura de patrician a medicului, în timp ce pe mine mă întrista fetița din pat. Pentru mine, medicul nu era important. De ce nu făcea ceva ca să vindece copila, în loc să aștepte ca ea să moară? Însă bunicii mei victorieni îl iubeau pe acel doctor. Mie mi se părea total lipsit de importanță. Se purta foarte frumos cu pacienții, dar nu o ajuta deloc pe fetiță. Ea avea nevoie de ceva care să o vindece, iar în epoca victoriană acel lucru nu exista.

Oricând aud despre manierele ireproșabile ale unui doctor față de pacienții săi mă gândesc la acel tablou. Poate că mă port frumos, poate că nu. În ziua de azi, am posibilitatea să-i vindec pe mulți, ceea ce e mult mai important.

Toată medicina s-a schimbat. Vechea legătură emoțională dintre medic și pacient s-a atenuat, iar asta a modificat fundamental relația dintre noi. Medicii au devenit oameni de știință care fac ceva anume pentru fiecare pacient, iar voi, pacienții, ați ajuns să vă mulțumiți cu mult mai puțin din timpul nostru. A fost nevoie să începem să comunicăm concis și la obiect, pentru ca suferințele voastre să fie înțelese, diagnosticate și tratate. Acum a devenit mai puțin important felul în care medicul se poartă cu pacienții lui.

Partea pozitivă a acestei triste schimbări, pe care și eu, ca medic, o simt la fel ca voi, pacienții, este că acum vă putem oferi mai adesea tratamente care funcționează, care nu doar că vă ajută să vă simțiți mai bine, dar vă și feresc de rele mai mari. Totul începe la facultatea de medicină, unde suntem învățați cum să vorbim cu pacienții, cum să cerem un istoric medical, cum să facem examinarea și testarea, cum să punem un diagnostic și cum să începem tratamentul sau când să vă trimitem la un specialist. Așa se explică faptul că o consultație nu se face la întâmplare, ci după o structură foarte clară, și este eficientă, rapidă și precisă. Tot așa se mai explică și faptul că pacienții care vin prima dată la medic pot fie să îl ajute, fie să-i îngreuneze munca. Fiecare consultație durează cam zece minute, așa că e foarte important ce faci în acest timp.

S-ar putea ca tu și medicul să aveți păreri diferite despre ce înseamnă prima consultație și despre felul în care ea trebuie să se desfășoare. De asemenea, s-ar putea să te surprindă că e nevoie de o consultație ulterioară, de un control, și că tu și cu medicul veți avea o relație de lungă durată, având în centrul atenției problemele tale. Petrecem mult mai mult timp decât înainte făcând controale de rutină și prevenind bolile. În acest sens, veți găsi în rândurile următoare multe exemple din experiența mea de medic. Le puteți compara cu experiența voastră.

În carte sunt cuprinse și câteva dintre subiectele care rămân pe dinafară în acest proces. Consultațiile din zilele noastre nu lasă loc întotdeauna pentru întâmplare, pentru lucruri ciudate sau lipsite de importanță. Aici intervin întrebările care urmează. Așa cum veți vedea, ele sunt un amalgam de cunoștințe, începând cu medicină generală și ajungând până la lucruri foarte specifice, care nu sunt valabile decât pentru o anumită persoană.

Vreau să știți că întrebările sunt reale. Fiecare dintre ele mi-a fost adresată de câte cineva, la un moment dat. Unele dintre ele au ajuns la mine prin intermediul ziarului The Guardian, pentru care scriu articole de un număr de ani încoace și unde am făcut tot posibilul să răspund cât mai bine. Altele mi-au fost adresate la petreceri sau în momente în care eram mai mult sau mai puțin pregătit să ofer răspunsuri. Unele întrebări fac parte din categoria celor puse pe picior de plecare, cu un aer indiferent, când pacientul se pregătește să iasă din cabinetul în care a fost pentru cu totul altă problemă. Poate că ele sunt, cu atât mai mult, expresia unei temeri reale. Sper că, din orice motiv ați citi această carte, răspunsurile vă vor reconforta și vi se vor părea informative. Și dacă aveți nevoie să știți mai multe sau sunteți cu adevărat îngrijorat de ceva, mergeți la medic și puneți întrebarea care vă frământă.

1

Obezitatea

Î: Am citit că există două tipuri de oameni obezi. Cei care seamănă cu merele și se îngrașă în zona mediană, și cei care seamănă cu perele și se îngrașă mai mult în zona șoldurilor. În articol scria că „merele sunt mai expuse riscului de atac de cord. Informația aceasta se bazează pe statistică? Știți care sunt cifrele și cât de mare e riscul la o anumită măsură a taliei? Apropo, eu fac parte din categoria „merelor.

R: Circumferința taliei este un indicator bun pentru evaluarea riscului de moarte prematură. Într-un studiu efectuat pe aproape 400 000 de europeni sănătoși, la fiecare cinci centimetri în plus în talie creștea riscul bărbaților de a muri mai tineri, cu până la 17%, iar pe cel al femeilor, cu 13%. E interesant că această corelație este mai mare la cei cu indice de masă corporală mai scăzut. Așa că, dacă ai burtă și nu prea mulți mușchi, ești expus celui mai mare risc. Acest lucru e confirmat și de un alt studiu, care a concluzionat că vârstnicii sunt mai apărați de atacul de cord atunci când au mușchii pulpei mai bine dezvoltați. O diferență mare între talie și șold, mai multă grăsime pe talie decât pe șolduri, indică un risc mai mare decât în mod normal. Așa că, într-adevăr, cei din categoria „merelor" ar trebui să încerce să scape de grăsimea abdominală. Îmi pare rău.

Î: Eu și fiul meu, care are 12 ani, suntem supraponderali și am vrea să alegem un sport care să ne ajute să scăpăm de greutatea în exces. Am încercat înotul și ne plictisește, așa că ne gândeam să ne apucăm de alergat sau de mersul pe bicicletă. Care sunt avantajele și dezavantajele fiecăruia dintre aceste sporturi?

R: Un mare avantaj al mersului pe bicicletă, pentru cineva ca voi, este că șaua susține 70% din greutatea corporală, așa că încheieturile șoldului sunt mai puțin solicitate, mușchii se tonifică și scădeți în greutate. În timpul alergării, încheieturile genunchiului și ale șoldului susțin de trei ori greutatea corpului. E foarte mult de dus pentru organism, până când vă apropiați de o greutate normală. Așa că mersul pe bicicletă e mai avantajos la început. Oricum, depinde cât de mult vă place fiecare dintre cele două activități și dacă puteți amândoi să mergeți în siguranță pe bicicletă. Aveți nevoie de mai puțin echipament pentru alergare, cu excepția faptului că vă trebuie pantofi potriviți, care să absoarbă șocul contactului cu pământul sau cu asfaltul. Puteți merge pe bicicletă până la serviciu și, respectiv, până la școală? Ar fi un început bun și i-ar da încredere în sine fiului tău.

Î: M-am îngrășat 32 de kilograme de când m-am măritat, acum zece ani. Dietele nu funcționează. Ce altceva mai pot încerca?

R: Scăderea în greutate nu înseamnă doar să mănânci mai puțin. Trebuie, de asemenea, să faci mai mult efort fizic. Dacă mănânci variat, dar mai puțin, nu te grăbești atunci când mesteci și mergi repede timp de o oră pe zi, o să pierzi în greutate. O să te simți mai în formă, o să fii pregătită pentru exerciții fizice mai intense și o să-ți scadă și apetitul. Atunci o să intri într-un cerc virtuos de pierdere în greutate și nu o să mai fi într-unul vicios, în care te îngrași. Când mănânci, ia mai puțină mâncare în furculiță sau în lingură, mestecă mai încet și lasă tacâmurile din mână între înghițituri. Mănâncă felul principal în douăzeci de minute sau mai mult, ca substanțele „anti-foame" să intre în acțiune înainte să termini din farfurie. O să vezi că așa vei mânca mai puțin și nici nu o să te înfometezi. E de folos și să bei multă apă la fiecare masă.

Î: E adevărat că unii oameni se îngrașă pentru că au un metabolism altfel decât cel normal și nu pentru că mănâncă prea mult sau pentru că nu fac suficientă mișcare?

R: Nu e adevărat. Rata metabolismului uman, adică ritmul în care consumăm nutrienții din mâncare ca să îi transformăm în energie, e foarte strict controlată și variază foarte puțin de la o persoană la alta. Gândește-te la temperatura corpului. Toată lumea știe că avem 37°C și orice modificare e semn de boală, gândește-te la febră sau hipotermie, de exemplu. Metabolismul cuiva sănătos este construit în așa fel încât să funcționeze între limite stricte, la această temperatură fixă. Rata metabolică se modifică numai în condiții de boală sau stres real.

Un exemplu de boală ar fi problemele cu glanda tiroidă. Aceasta participă la reglarea metabolismului. Dacă e

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre 101 întrebări pe care să le pui medicului tău

5.0
1 evaluări / 1 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor

  • (5/5)
    Foarte interesanta...găsești multe răspunsuri.o recomandat cu încredere..pentru cei care caută mai multe informații.