Găsiți următorul dvs. carte preferat

Deveniți un membru astăzi și citiți gratuit pentru 30 zile
Recomandări psihanalitice pentru mame

Recomandări psihanalitice pentru mame

Citiți previzualizarea

Recomandări psihanalitice pentru mame

evaluări:
1.5/5 (3 evaluări)
Lungime:
233 pages
4 hours
Editor:
Lansat:
Jun 14, 2016
ISBN:
9789737077929
Format:
Carte

Descriere

Adesea, ca părinți, ne creștem copiii ghidați de prejudecăți pe care le-am moștenit de la părinții noștri. Cea mai răspândită și cea mai dăunătoare dintre acestea este că, la începutul vieții, copilul este pur la suflet și la trup ca un înger. Așa încât, dacă vom constata că fratele mai mare nu-și iubește frățiorul sau surioara, suntem foarte contrariați și uneori îl pedepsim. Sau, dacă vom constata la copilul nostru anumite activități erotice, ne întrebăm dacă nu cumva e ceva grav și trebuie să mergem la pediatru. Cartea lui Stekel ne eliberează de prejudecățile tradiționale și, inspirată din rezultatele psihanalizei, ne așază pe terenul realității psihice: la naștere, copilul este un mare egoist (și hedonist), pe care doar treptat educația îl poate transforma într-o ființă altruistă.
Cuprins:
Prefață
Prefață la a doua ediție
PARTEA ÎNTÂI
Prima scrisoare
Introducere. O căsnicie fericită, condiție preliminară pentru un copil fericit. Educația copilului înainte de naștere. Alimentația femeii însărcinate
Scrisoarea a doua
Presimțirile femeilor însărcinate. Poftele viitoarei mame. Greșeala femeii însărcinate. Voma femeii însărcinate
Scrisoarea a treia
Nașterile fără dureri. Incapacitatea de a alăpta. Educarea nou-născutului. Tandrețe normală și patologică. Viața sexuală a sugarului
Scrisoarea a patra
Singurătatea sugarului. Educația către independență. Fantezia copiilor. Voința de dominație. Tot ce este pentru prima dată rămâne veșnic în copil. Vânătoarea de plăcere. Bătaia și urmările sale. Spasmul glotei
Scrisoarea a cincea
Iubirea față de soț și iubirea față de copil. Onanismul sugarului. Acțiunile însoțite de plăcere ale sugarului. Lupta împotriva suptului. Educația în spiritul curățeniei
Scrisoarea a șasea
Urmări grave ale jocului „inofensiv“ cu copiii. Zonele erogene. Înțărcatul
Scrisoarea a șaptea
Pericolele sistemului copilului unic sau al celor doi copii. Educația care face din copil tiranul casei. Despre obligația de a mânca. Fără diferențe mari de vârstă între copii
Scrisoarea a opta
Bazele megalomaniei și ale sentimentului de inferioritate. Educația care cultivă teama. Despre povestiri și cântece. Atenție față de toate impresiile timpurii
Scrisoarea a noua
Educația în spiritul curățeniei. Educația în spiritul rușinii. Primele impresii ale copilului. Basmele. Tendința către cruzime. Iubire, dar nu și slăbiciune. Supunerea exterioară și cea interioară
Scrisoarea a zecea
Despre capacitatea de aducere aminte. Refulările. Psihanaliza. Răsfățul copiilor bolnavi. Pedeapsa, o nedreptate? Constrângerea produce o reacție împotriva ei
Scrisoarea a unsprezecea
Animism. Legea bipolarității. Ura originară. Gelozia față de următorii născuți. Explicația cu privire la sexualitate. Adevăr față de copii
Scrisoarea a douăsprezecea
Sugestie și educație. Hipnoză. Boala obsesională. Arta pedagogiei. Educația întru iubire prin iubire
PARTEA A DOUA
Prefață
Prima scrisoare
Al doilea copil. Extreme în problema copilului. Omul este născut pentru a fi fericit. Nașterea acasă sau în afara casei? Relațiile de rivalitate între copii. Clipitul din ochi, tremuratul și tulburările de vorbire. Deochiul, o superstiție stupidă. Copilul nu este nici bun, nici rău
Scrisoarea a doua
Gelozia împotriva surioarei și efectele ei. Tulburările de alimentație. Copii mici lăsați în seama fraților. Deșteptarea instinctului sexual. Instinctul de distrugere. Jucării cât mai simple posibil
Scrisoarea a treia
Împopoțonarea copiilor. Mersul desculț. Alimentația greșită. Foamea de afect a copilului. Râsul și chiuitul. Copiii palizi. Plânsul „fără motiv“. Lupta pentru iubirea copilului. Educația în spiritul adevărului. Nevoia de somn. Somnul de după amiază. Evanghelia iubirii
Scrisoarea a patra
Operațiile. Organe inutile? Onestitatea față de copii. Înșelăciune „inofensivă“? Promisiunile trebuie să fie respectate. Pușculițele. Impresiile copilăriei se păstrează. Instinctul de cercetare. Sentimentul de dreptate al copilului. Lauda de sine. Înălțarea personalității prin valori
Editor:
Lansat:
Jun 14, 2016
ISBN:
9789737077929
Format:
Carte

Despre autor


Legat de Recomandări psihanalitice pentru mame

Cărți conex

Previzualizare carte

Recomandări psihanalitice pentru mame - Stekel Wilhelm

Prefaţă

De multă vreme doresc să adun laolaltă rezultatele activităţii mele îndelungate ca medic al sufletului şi practician şi să le pun la dispoziţia comunităţii într-o formă uşor de înţeles.

De ce am publicat scrisorile tocmai în „Wendepunkt"? Pentru că sunt de părere că „dietetica sufletului" şi a corpului trebuie să meargă mână în mână.

Oamenii sănătoşi trebuie să fie sănătoşi corporal şi sufleteşte. Acesta este un vechi adevăr banal, dar unul dintre acele adevăruri fireşti pe care oamenii le repetă şi totuşi niciodată nu ţin seama de ele. Piatra de temelie pentru asigurarea unui corp sănătos şi a unui tineret sănătos trebuie să fie pusă în copilărie.

M-am străduit să învăţ mamele cum trebuie să facă aceasta. Nu este o misiune uşoară. Dar este profitabilă şi aduce câştiguri mari. Această muncă îmi produce bucurie şi am intenţia de a continua această carte ocupându-mă de anii mai mari¹ ai copilăriei, de a scrie apoi Recomandări pentru taţi şi în cele din urmă Recomandări pentru copii².

Fie ca ele să-şi atingă scopul şi să devină o mică piatră de construcţie pentru templul sănătăţii şi al fericirii pe care o doresc fierbinte omenirii rătăcite!

Wien-Salmansdorf (Lindenhof), februarie 1927

DR. WILHELM STEKEL

1 Între timp apar la Editura Wendepunkt cărţile cu nr. 10 şi 12.

2 Şi aceste scrisori vor apărea în revista „Der Wendepunkt im Leben und in Leiden" (Verlag Basel, Leipzig, Wien).

Prefaţă la a doua ediţie

Dacă aş fi întrebat care dintre cărţile mele este pentru mine cea mai importantă, aş răspunde: Recomandări psihanalitice pentru mame. În acest caz, este de înţeles cât m-a bucurat marele succes al acestei scrieri. Cea mai arzătoare dorinţă a mea este ca principiile unei educaţii corecte să rodească în cele mai largi cercuri. Deja există trei traduceri ale lucrării în limbile olandeză, maghiară şi română. În scurt timp vor urma altele. Sunt în pregătire ediţiile engleză, portugheză, poloneză, sârbă şi cehă. Vor fi făcute tratative şi pentru o ediţie franceză. Curând, Recomandări psihanalitice pentru mame va deveni ceea ce eu am dorit fierbinte: o carte populară internaţională care este de folos unei noi generaţii mai sănătoase.

Am pregătit această a doua ediţie cu o deosebită satisfacţie. Intenţia mea iniţială a fost să dezvolt diferitele capitole şi să adaug altele noi. Diverse activităţi care s-au succedat m-au împiedicat să pun în practică această intenţie. Dar îmi rezerv dreptul de a scrie în viitor un al patrulea volum: Completări la teoria modernă a educaţiei³. Aş fi recunoscător pentru orice iniţiativă sau întrebare care ar proveni din cercul cititorilor mei. Fiecare nouă experienţă ne învaţă să evităm greşelile şi devine germene de noi cunoştinţe.

Wien-Salmansdorf, martie 1930

Autorul

3 Completările vor apărea în revista „Der Wendepunkt im Leben und in Leiden („Punctul de cotitură în viaţă şi în suferinţă).

Partea întâi

Capitolul 1

Dragă prietenă,

Priviţi viitorul cu nelinişte. Vă simţiţi mamă şi deja vă gândiţi la toate grijile pe care le aduce cu sine educaţia unui copil. Aţi citit atât de mult despre greşeli de educaţie, ştiţi că multe tulburări nervoase (pe care le numesc parapatice, ceea ce înseamnă tulburări afective pentru că nervii ca atare nu au nimic de-a face cu starea de nervozitate) sunt urmări mai mult sau mai puţin grave ale intervenţiilor greşite în educaţie. Mă întrebaţi dacă există vreo carte care într-o manieră concisă şi totuşi cuprinzătoare să reprezinte un ghid pentru mame şi persoane care vor să devină mame. Ei bine, nu cunosc o asemenea carte. Majoritatea sunt unilaterale şi tratează pe larg chestiuni lipsite de importanţă. Prin urmare, m-am decis să scriu această carte şi să v-o dedic. Reuniţi scrisorile separate şi veţi şti ceea ce este cel mai important despre educaţie, atât cât eu însumi ştiu. Căci multe sunt încă neclare şi necercetate în noua psihologie abisală. Multe reprezintă doar un modest început şi numai puţine sunt sigure.

Acest puţin vreau să vi-l comunic. Veţi pretinde de la mine totuşi mai mult decât pot oferi?

Educarea unui copil începe încă din momentul opţiunii pentru căsătorie. Căci un principiu care mi s-a confirmat adesea este acela că în căsniciile nefericite apar copiii parapatici⁴. Ştiu, v-aţi căsătorit din dragoste. În alegerea soţului nu v-aţi lăsat condusă de motive meschine, materiale. Nu aţi vrut să vă „aranjaţi din teama de a rămâne nemăritată şi de a ajunge „fată bătrână, batjocura lumii dintotdeauna atât de răutăcioasă. V-aţi lăsat călăuzită de licărul sigur al iubirii. Vă armonizaţi cu soţul dvs. sufleteşte şi trupeşte. Nu suferiţi de acele chinuitoare tulburări ale vieţii sexuale care ne dovedesc nouă, medicilor sufletului, că ceva în căsnicie nu merge. Nu sunteţi o „femeie frigidă". Sunteţi sănătoasă, la suflet şi trup. Sunteţi un om fericit.

Dar vai, ce rari sunt oamenii fericiţi în zilele noastre! Fiecare pare nemulţumit, se agită după bani şi succes, invidiază averea şi prestigiul celuilalt şi se consumă tânjind după irealizabil. Dvs. şi soţul dvs. sunteţi excepţii. Ştiţi să uniţi obligaţia cu fericirea, să vă bucuraţi de viaţă, însă fără să faceţi din plăcere o datorie şi din datorie o suferinţă. Amândoi iubiţi natura şi arta.

Vreţi să faceţi din copilul dvs. un om fericit care de asemenea să iubească viaţa, să se bucure de existenţă şi pe care să nu-l chinuie întrebarea: „Ce rost are să trăieşti?".

Acest fapt este deja un câştig cert pentru copil! Aveţi nevoie de copil nu pentru a umple golul existenţei, ci pentru ca el să împărtăşească plinul vieţii dvs.

Să vă prezint faţa întunecată a lucrurilor? Oamenii nefericiţi nu au dreptul de a avea copii! Dar ce vedem peste tot? Femei nefericite care au nevoie de un copil pentru a avea un scop în viaţă. Ele vor să se amăgească în legătură cu golul vieţii lor. Ele caută un obiect al iubirii sau un obiect de distracţie, ceea ce, şi într-un caz, şi în celălalt, este fatal şi dăunător pentru copil.

Copilul nu trebuie să fie un înlocuitor pentru oameni fără rost şi nefericiţi care ştiu că nu mai este nimic de făcut cu viaţa lor.

Oamenii deziluzionaţi fac din copii sediul speranţelor lor sfărâmate (ceea ce nu am reuşit eu trebuie să reuşească copilul meu!). Ei transferă asupra copilului planurile lor ambiţioase sfărâmate, ei vor să stoarcă de la copil cel mai ridicat randament şi uită că nu există decât o linie directoare a educaţiei, aceea de a-l ajuta să depăşească în mod fericit pericolele primei copilării şi ale pubertăţii şi de a-l face „independent", adică în stare să ducă lupta pentru existenţă.

Poate este deja locul să vă fac atentă la pericolele tandreţei exagerate. Cine nu cunoaşte tipul copiilor răsfăţaţi care devin, toţi, oameni nefolositori, avizi de tandreţe, de nepotolit în aceste cerinţe, deziluzionaţi şi morocănoşi, întotdeauna în căutare, întotdeauna cu privirea îndreptată înapoi, spre tărâmul de neuitat al copilăriei. Toate aceste femei şi toţi aceşti bărbaţi deziluzionaţi în iubire caută în copil înlocuitorul pentru căsnicia lor nefericită. Parteneri nefericiţi, găsesc în sfârşit ceva „comun", care le aparţine numai lor şi le stă la dispoziţie lipsit de putere.

Greşeala principală mi se pare a fi aceasta: aşteptăm de la copii să ne facă fericiţi, în timp ce datoria noastră este de a-i face noi pe ei fericiţi.

Deci nu aşteptaţi prea mult de la copil! Nu vă puneţi speranţele în el! Nu visaţi la un geniu, la un copil minune, la ceva special. Copilul va fi un om cu toate calităţile şi slăbiciunile unui om. De dvs. depinde care se vor exprima mai târziu mai puternic: calităţile sau slăbiciunile.

Deja puteţi contribui la a transmite copilului impresii plăcute. Încă nu cunoaştem legile acelei mneme, memoria secretă despre care a povestit atât de mult cititorilor săi iubitul meu coleg dr. Bircher⁵. Încă nu ştim căile prin care se transmit asupra copilului impresiile sufleteşti. Cert este că într-un corp sănătos şi care se bucură de viaţă se dezvoltă o fiinţă pe măsură. Unele femei însărcinate suferă de tot felul de reprezentări pline de teamă, necugetate. Se văd murind la naştere, inima lor tremurândă se umple de presimţiri negre. Adesea aceste temeri sunt consecinţe ale vechilor dorinţe răuvoitoare pe care femeile respective le aveau când erau copii şi mama le anunţa sosirea în curând a unui nou rival. Gelozia nu cunoaşte nici măsură, nici limite. Şi toţi copiii sunt geloşi. Toţi vor să fie unici şi de neînlocuit. Fraţii sunt apreciaţi mai întâi ca rivali şi nu sunt primiţi în mod prietenos. Legea revanşei (a talionului) ne determină să ne temem tocmai de ceea ce am dorit altora. Rămânem copii toată viaţa. De ce ni s-a vorbit atât de mult despre pedeapsa divină şi atât de puţin despre capacitatea lui Dumnezeu de a înţelege totul şi de a ierta? Credeţi într-un Dumnezeu al iubirii, şi nu într-unul al răzbunării.

Trăiţi în continuare viaţa de până acum. Munciţi ca şi înainte, faceţi mişcările dvs. obişnuite, alimentaţi-vă raţional, feriţi-vă atât de supra, cât şi de subalimentaţie! Şi bucuraţi-vă de viaţă!

Văd o întrebare pe buzele dvs. Cum rămâne cu iubirea fizică? Pot să îl îmbrăţişez pe soţul meu în timpul sarcinii?

Această întrebare conţine multă superstiţie. Fanaticul spune: te poţi îmbrăţişa numai dacă vrei să procreezi. Altfel este un păcat. Preoţii raţionali râd de aceşti fanatici care vor să transforme viaţa frumoasă într-o vale a plângerii. Dar există şi medici care propovăduiesc abstinenţa pentru a nu dăuna copilului. Eu nu am remarcat niciodată aşa ceva. Cunosc căsătorii în care iubirea a fost practicată până la limita posibilului şi copiii au fost superbi, s-au dezvoltat admirabil. Şi poate tocmai de aceea! Plăcerea iubirii aparţine necesităţilor vieţii, ea întreţine tinereţea şi bucuria de a trăi.

Cunosc din păcate bărbaţi pe care femeia însărcinată îi dezgustă. Ce suferă aceste sărmane femei! Nu numai din cauza lipsei de plăcere şi iubire, ci şi din cauza sentimentului de inferioritate, din cauza sentimentului că produc impresia de respingător şi urât. Aceşti bărbaţi parapatici ar trebui să consulte un medic. Cele mai multe femei şi toate femeile care concep cu iubire devin mai frumoase decât înainte. Sunt ca un mugure care devine apoi floare. În ochii lor apare o lumină care le transfigurează, iar pe buze le înfloreşte un surâs minunat, ca surâsul imortalizat de Leonardo da Vinci în a sa Mona Lisa.

Dragă prietenă, înţelegeţi la ce mă refer: educarea copilului începe din prima zi a sarcinii. Sângele dvs. hrăneşte copilul, forţele sufletului dvs. se răsfrâng asupra sa, gândurile şi emoţiile dvs. i se transmit.

Apreciatul meu coleg dr. Bircher-Benner vă va ţine poate o prelegere despre alimentaţia femeii însărcinate. Am citit cândva că femeile care au urmat un regim vegetarian în ultimele trei luni de sarcină nasc foarte uşor, oasele craniului copilului fiind mai puţin dure. Nu pot spune nimic despre aceasta din experienţă proprie. Un lucru este cert: copilul mănâncă tot ceea ce mâncaţi dvs.

Ştiu că mai aveţi întrebări de pus. Prima scrisoare este suficient de lungă. Nu ştiu dacă data viitoare voi putea fi mai concis. Dar avem destule să ne spunem, nu-i aşa?

Salutări prieteneşti,

Al dvs., dr. W. Stekel

4 Parapatic = nervos.

5 Vezi articolul „Despre trebuinţa sufletului omenesc, îmbolnăvire şi însănătoşire, de dr. Bircher-Benner în revista „Der Wendepunkt im Leben und im Leiden. Prima parte a acestei lucrări este apărută cu nr. 8 în Editura Wendepunkt.

Capitolul 2

Dragă prietenă,

Nu, nu mă supăr dacă mă asaltaţi cu întrebări şi extindeţi asupra prietenelor dvs. cercul celor ce-mi cer sfatul. Sunt destul de egoist pentru a aduna aceste scrisori şi a le publica în folosul altor mame. Cu cât întrebaţi mai mult, cu atât îmi procuraţi mai mult material pentru acest proiect.

Încep cu problema care vi se va pune cât de curând. Sunteţi o fire senină şi obişnuită să abordaţi viaţa în mod lesnicios. Cu toate acestea, vă dau târcoale presimţiri întunecate. Câteodată vă ia prin surprindere o anumită teamă şi vă întrebaţi: „Cum voi suporta naşterea?". Din spate pândeşte o îngrijorare malignă pe care nu aţi dori să o treceţi în cuvinte. Presimţiri tulburi vă asaltează sufletul şi un nor apăsător acoperă soarele zilelor dvs. Ştiţi că eu am o bogată experienţă. Rareori am găsit o femeie însărcinată care să nu fi avut de luptat cu aceste gânduri nefaste. Cunosc femei care au crezut în presimţiri cu putere şi şi-au închipuit că au talent telepatic. Toate acestea îmi spuneau: „Veţi vedea că nu voi supravieţui naşterii. Ştiu sigur!". Şi toate aceste femei au suportat bine naşterea şi apoi au râs de presimţirile lor, chiar dacă a trebuit să-şi tăgăduiască profeţiile renunţând la pretenţia de a avea un dar al profeţiei infailibil.

Noi, psihologii, trebuie să încercăm să ajungem la cauza acestui fenomen curios. Ea se află destul de aproape de înţelegerea noastră. Naşterea şi moartea sunt cei doi mari poli ai vieţii noastre, uriaşa antiteză între instinctul vieţii şi cel al morţii. Cunoaşteţi în mod sigur profundul basm al lui Andersen în care moartea a pregătit în câmpul ei o lumânare pentru fiecare; această lumânare trebuie să ardă atât timp cât omul trăieşte şi se stinge când el moare. Când o lumânare se stinge, este aprinsă o alta. Sesizaţi legătura? Trebuie să aprindeţi lumii o nouă lumânare. Care lumină trebuie să se stingă odată cu aceasta?

Nu apare imediat concluzia că mama trebuie să plătească viaţa copilului ei şi de fapt cu propria viaţă? Nu aţi sacrificat sângele inimii dvs. pentru a permite micuţului să se dezvolte în corpul matern?

Cu acest copil vă luaţi rămas bun cu adevărat de la adolescenţa lipsită de griji şi primiţi cununa de lauri a mamei pe care din păcate nu toate mamele ştiu să o poarte în mod demn… Cu acest copil vă legaţi şi mai puternic de bărbatul pe care îl iubiţi. Îmi veţi replica: „Nimic altceva nu îmi doresc mai arzător decât să fac această legătură mai puternică!". Vă cred. Dar ceea ce nu ştiţi şi nu vreţi să ştiţi este că toate forţele noastre sufleteşti au dublu sens. Cu cât este mai puternică legătura, cu atât mai puternic vă atrage libertatea. Legea necruţătoare a bipolarităţii cere ca nevoia de legătură (monotropia) şi nevoia de libertate şi variaţie (alotropia) să se afle în luptă una cu cealaltă.

Există în natura umană ceva faustic, care doreşte neîncetat şi îşi pune întrebarea: este aceasta tot ceea ce îmi poate oferi viaţa? Tocmai pericolul legat de naştere — şi de ce să negăm că un oarecare pericol există — trezeşte instinctul vieţii, care este un seducător. El ştie să ne şoptească la ureche cântece ademenitoare, dulci melodii mângâietoare, ştie să strecoare în imperiul incomensurabil al viselor noastre fantasme întunecate sub formă de imagini colorate, el posedă arta de a devaloriza prezentul frumos şi de a ne ademeni ca o luminiţă rătăcitoare în mlaştina vieţii instinctuale nestăpânite. Această voce înşelătoare trebuie recunoscută şi învinsă în mod deschis.

Cu aceasta, v-am răspuns la a doua întrebare de care aţi vrut să vă feriţi. Ce înseamnă poftele ciudate care vă invadează brusc şi aproape par irezistibile? Vreţi dintr-odată să mâncaţi hering. Nu aţi mâncat aşa ceva de luni de zile. Apoi vă este poftă de castraveţi, de tot felul de picanterii, condimente, apoi vă produce greaţă un aliment pe care l-aţi dorit foarte mult. Vedeţi, acestea sunt poftele ciudate ale femeilor însărcinate, care pot avea cauze diferite. Organismul dvs. cere alimente pe care nu i le daţi, în general vitamine şi săruri minerale, el cere calciu pentru oasele fiinţei ce se dezvoltă. Dar şi dorinţele dvs. de natură erotică interzise se exprimă în acest mod în formă simbolică. Atunci când te afli în faţa morţii — fapt de care vor să vă convingă presimţirile dvs. rele —, vrei să goleşti cupa vieţii până la sfârşit.

Nu avem voie să uităm — orbiţi de amploarea luminii psihologice — legăturile organice. Şi iubirea este într-un anume sens o problemă chimică. Există cercetători care vor să reducă tot ceea ce înseamnă iubire la substanţele sexuale masculine şi feminine. Nu ştiu dacă există asemenea substanţe. Existenţa lor nu a fost dovedită chimic până acum. Un lucru este sigur: glandele sexuale lucrează febril, întregul corp este zguduit, expresia feţei se schimbă; unele femei devin mai frumoase, pur şi simplu înfloresc, faţa lor capătă o expresie aproape divină, altele devin mai urâte, cu o expresie accentuat animalică. Această invadare a corpului de către substanţele sexuale trebuie, de asemenea, să se impună ca o mai ridicată excitaţie a sferelor sexuale. Dorinţa devine mai puternică sau pare să se stingă atât timp cât nu mai urmăreşte normalul.

Dar în toate aceste cazuri iubirea este călăuza sigură care ajută la depăşirea tuturor obstacolelor şi pericolelor. Amor omnia vincit!

O altă nemulţumire pe care o aduceţi în discuţie este iritarea dv. nervoasă. Nu trebuie să vă miraţi de aceasta după tot ce v-am scris astăzi. Fireşte, există femei care nu lasă procesele din organism să tulbure echilibrul lor sufletesc. Dar multe femei îşi ies din fire chiar în perioada menstruaţiei. Ce să mai spunem de perioada sarcinii! Este cunoscut că, în multe cazuri de sinucidere feminină, acţiunea a fost săvârşită fie în perioada menstruaţiei, fie în perioada sarcinii.

Trebuie chiar să ne aşteptăm la o predispoziţie corporală. Adaptând un cunoscut dicton, aş putea spune că sarcina este o piatră de încercare a creierelor slabe. În acea perioadă a sarcinii, femeile sunt capabile de actele cele mai necugetate. Adesea fug de acasă, se lasă antrenate în aventuri incalculabile, apar cele mai serioase tulburări. Din fericire, acestea sunt doar excepţii. Nu aveţi de ce să vă temeţi. Dar feriţi-vă de impresiile penibile şi dezagreabile. Nu lăsaţi să acţioneze asupra dvs. decât frumosul şi sublimul.

Mi-aţi scris de asemenea despre „greşeala" femeilor însărcinate. Nu am niciun exemplu cules prin experienţă personală, dar se susţine de către cercetători raţionali că există un asemenea fenomen. Gândiţi-vă la faptul că fiecare impresie pe care o trăiţi este transmisă copilului. Bucuria dv. este bucuria lui, durerea dvs. este durerea lui, impresiile dvs. sunt impresiile lui. O carte bună, o muzică bună, o conversaţie antrenantă, bucuria în faţa naturii şi a frumuseţii de orice fel dau frumuseţe copilului dvs. Viaţa are un mare duşman: vulgaritatea. Înălţându-vă, înălţaţi şi copilul dvs., înjosindu-vă, îl înjosiţi şi pe el.

Doriţi explicaţii cu privire la voma femeilor însărcinate. Una dintre prietenele dvs. suferă de aceasta şi medicul nu poate să o ajute. Copil iubit! Această prietenă nu este fericită în starea în care se află, chiar dacă ea susţine contrariul de o mie de ori. Încă nu am văzut vomând nicio mamă care se bucură de copilul ei şi îşi iubeşte bărbatul. Fireşte, am văzut femei care se autoamăgesc, care se conving pe ele însele că iubesc şi că se bucură de copil pentru că aşa cere imperativul etic al vremurilor noastre.

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Recomandări psihanalitice pentru mame

1.7
3 evaluări / 1 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor

  • (1/5)
    Carte scrisa in anii' 30 si prin asta am zis tot.