Citiți această carte acum, plus milioane de alte cărți în perioada de probă gratuită

Doar $9.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

101 Întrebări și răspunsuri despre hipertensiunea arterială

101 Întrebări și răspunsuri despre hipertensiunea arterială

Citiți previzualizarea

101 Întrebări și răspunsuri despre hipertensiunea arterială

evaluări:
5/5 (1 evaluare)
Lungime:
337 pagini
3 ore
Lansat:
Jun 14, 2016
ISBN:
9786068566429
Format:
Carte

Descriere

Ce este tensiunea arterială și de ce ne poate face rău o valoare ridicată a acesteia? Cum se ajunge la hipertensiune și cum poate fi prevenită? Și, cel mai important, ce se poate face pentru tratarea ei?

Pornind de la ultimele cercetări în domeniu, William Manger și colegii oferă o serie de răspunsuri la întrebări legate de exercițiile fizice, regimul alimentar, Viagra, estrogen, vitamine, sare, alcool și fumat. Informațiile privind analizele de sânge și medicamentele folosite în mod curent îi ajută pe cititori să discute în cunoștință de cauză cu medicul despre tratamentul prescris, să înțeleagă ce li se întâmplă și să dezvolte o relație doctorstrânsă, esențială pentru ținerea sub control a tensiunii arteriale.

Menținându-ți tensiunea arterială în limite normale, îți salvezi viața. Ce poate fi mai important?

Cele 101 întrebări și răspunsuri pregătite de experți de frunte din domeniul hipertensiunii arteriale reprezintă un instrument necesar pentru dobândirea unui stil de viață sănătos și gestionarea cu succes a tensiunii arteriale ridicate.

Dr. Alberto Zanchetti, profesor emerit de medicină la Universitatea din Milano

Autorii au făcut o treabă excelentă formulând și răspunzând la numeroasele întrebări pe care oamenii și le pun cu privire la tensiunea arterială ridicată: ce este, cum se manifestă și ce putem face în privința ei. Pentru modul în care au clarificat și au corectat multe dintre miturile și concepțiile eronate legate de această boală, merită toate felicitările.

Dr. Marvin M. Moser, profesor de medicină clinică, Facultatea de Medicină Yale, redactor emerit, Journal of Clinical Hypertension.

PRINTRE CELE 101 SUBIECTE SE NUMĂRĂ:

• cea mai bună metodă de monitorizare a tensiunii arteriale

• principalii factori de risc care duc la apariția hipertensiunii

• sugestii pentru dietă, combaterea stresului, renunțarea la fumat și exerciții fizice

• diferite medicamente pentru tratarea hipertensiunii

• boli și medicamente care cresc riscul de hipertensiune

• căi de prevenire a hipertensiunii la copii

Acum poți să începi să faci schimbările necesare ca să-ți protejezi inima și să duci o viață lungă și fericită!

Lansat:
Jun 14, 2016
ISBN:
9786068566429
Format:
Carte

Despre autor


Legat de 101 Întrebări și răspunsuri despre hipertensiunea arterială

Cărți conex

Previzualizare carte

101 Întrebări și răspunsuri despre hipertensiunea arterială - Manger William

LONGFELLOW

Cuvânt-înainte

Există o nevoie esențială de accentuare a conștientizării și cunoștințelor publicului cu privire la hipertensiunea arterială. Tot mai prezentă, hipertensiunea arterială afectează în prezent mai bine de 72 de milioane de adulți din Statele Unite. Tensiunea arterială crește constant odată cu vârsta. Mai mult de 60% dintre bărbații și femeile având peste 65 de ani au tensiune arterială ridicată și, odată cu înaintarea în vârstă, riscul de a face hipertensiune arterială depășește 90%. Indiferent de vârstă, cu cât tensiunea arterială este mai ridicată, cu atât este mai mare riscul de afecțiuni cardiovasculare, printre care atac de cord, insuficiență cardiacă, angină, accident vascular și insuficiență renală. Hipertensiunea arterială este o cauză principală de deces și incapacitare, clasându-se înaintea nivelului ridicat de colesterol și a fumatului ca factor de risc major pentru afecțiunile cardiovasculare.

Chiar și o creștere mică a tensiunii arteriale poate afecta sistemul cardiovascular, în timp ce mici reduceri ale tensiunii arteriale, în special la cei considerați prehipertensivi, pot duce la rezultate pozitive semnificative. Schimbările de stil de viață care să diminueze tensiunea arterială, cum sunt scăderea în greutate, intensificarea activității fizice și schimbările alimentare în favoarea reducerii cantității de sare sau de clorură de sodiu, alături de un consum ridicat de alimente bogate în potasiu, cereale, fructe, legume și lactate degresate trebuie promovate la nivelul întregii populații. Obezitatea nu este numai una dintre cauzele hipertensiunii, ci este implicată și în ceea ce privește nivelul anormal de grăsimi din sânge și diabetul. Din păcate, prevalența obezității a crescut semnificativ în ultimii 25 de ani, contribuind mult la predominanța hipertensiunii arteriale observate în această perioadă.

Evoluția tratamentelor medicamentoase din ultimii 50 de ani a avut un impact major asupra capacității noastre de a ține sub control hipertensiunea arterială. În prezent există mijloacele necesare de normalizare a tensiunii arteriale pentru cei mai mulți indivizi hipertensivi. În plus, multe studii clinice au confirmat avantajul major al scăderii tensiunii arteriale, respectiv reducerea incidenței unor complicații cardiovasculare grave. În ciuda acestor bine cunoscute avantaje, controlul hipertensiunii rămâne deficitar, chiar și în țări dezvoltate precum a noastră. Pentru aceasta pot fi responsabili mai mulți factori. Cei mai importanți dintre ei sunt atenția insuficientă a medicilor față de controlul unei tensiuni ridicate, pacienții care nu reușesc să urmeze pe termen lung un tratament, precum și problemele legate de accesul la tratament și de costurile acestuia.

Hipertensiunea arterială este o boală cronică, necesitând de regulă un tratament pe termen lung. Pe parcurs, este probabil ca un pacient hipertensiv tipic să primească diverse medicamente ce pot varia în funcție de modul de acțiune și pot avea diverse avantaje sau efecte secundare. De asemenea, pacienților li se poate solicita să facă schimbări majore în stilul de viață, după cum pot să aleagă terapii alternative pentru controlul hipertensiunii arteriale. Prin urmare, este foarte mare nevoie de surse de informație cu autoritate, după care pacienții să se ghideze.

Deși există mai multe publicații de calitate despre hipertensiunea arterială și despre bolile cardiovasculare pentru educarea publicului și a pacienților, niciuna dintre ele nu a utilizat atât de eficient abordarea de tip întrebare / răspuns așa cum au reușit dr. Manger, Kaplan și Roccella în această carte, fiecare dintre ei un lider în domeniul hipertensiunii arteriale. Ei răspund la cele mai frecvente întrebări despre hipertensiune într-o manieră lămuritoare și cuprinzătoare, atingând multe aspecte importante ale problemei, printre care prevenirea hipertensiunii arteriale și nevoia de a ne concentra pe răspândirea tot mai mare a obezității în rândul tinerilor. Cartea reprezintă un adaos valoros în acest domeniu și o recomand atât pacienților, cât și celor interesați să cunoască mai multe despre această boală. De asemenea, ea este și un instrument educațional valoros pentru medicii care se confruntă adesea cu pacienți hipertensivi.

—Dr. Aram V. Chobanian

Decan și rector emerit, Facultatea de Medicină a Universității Boston

Președinte emerit, Universitatea Boston, Boston, Massachusetts

Mulțumiri

Simt că este de datoria mea să le mulțumesc celor implicați în realizarea acestei bine-venite cărți.

Regretatul Ray W. Gifford Jr. este coautor al primei ediții a celor 101 întrebări și răspunsuri despre hipertensiunea arterială, publicată în 2001. Ray, fostul șef al secției de nefrologie și hipertensiune arterială de la Cleveland Clinic, este considerat de către colegii săi drept unul dintre cei mai talentați specialiști în hipertensiune din lume.

Dr. Norman M. Kaplan a acceptat bucuros să ajute la aducerea la zi a celei de-a doua ediții a celor 101 întrebări și răspunsuri despre hipertensiunea arterială. Nimeni nu este mai în măsură să-i urmeze doctorului Gifford în acest demers. Dr. Kaplan are o experiență vastă în domeniul hipertensiunii arteriale. Manualul său, Clinical Hypertension, pe care îl actualizează permanent, continuă să fie un ghid de prim rang pentru medicii implicați în diagnosticarea și tratamentul pacienților cu hipertensiune arterială.

Dr. Edward Roccella are o experiență impresionantă în domeniul hipertensiunii arteriale, asociindu-și talentul cu cel al dr. Claude Lenfant (fostul director al Institutului Național pentru Inimă, Plămâni și Sânge) pentru a conduce eficient, timp de ani de zile, Programul Național de Educare privind Hipertensiunea Arterială din cadrul Institutului Național de Sănătate. Cunoștințele sale au îmbunătățit semnificativ conținutul acestei cărți.

Această a doua ediție a 101 întrebări și răspunsuri despre hipertensiunea arterială a fost scrisă pentru publicul larg, dar este utilă și personalului paramedical și medicilor care au pacienți hipertensivi.

Dorim să ne exprimăm adânca recunoștință pentru excelentele comentarii și pentru sugestiile constructive ce ne-au fost făcute de mulți dintre cei mai distinși specialiști în hipertensiune arterială din țară:

Dr. Phyllis August

Dr. George L. Bakris

Dr. Jan Basile

Dr. Henry R. Black

Dr. Robert M. Carey

Dr. Aram V. Chobanian

Dr. Edward D. Frohlich

Dr. Haralambos P. Gavras

Dr. Irene Gavras

Dr. Francis J. Haddy

Dr. Jules N. Manger

Dr. Samuel J. Mann

Dr. Marvin M. Moser

Dr. Stanley W. Peart, Sir

Dr. Alberto Zanchetti

De asemenea, mulțumirile noastre speciale se îndreaptă către Alla Krayko pentru deosebitele sale servicii de secretariat și către Ruth Johnston și Richard Ruge pentru ajutorul lor excepțional la corectură.

1. Ce este tensiunea arterială?

Tensiunea arterială este forța exercitată de sânge asupra pereților arteriali. Tensiunea depinde de cantitatea de sânge pompată de inimă plus rezistența pe care sângele o întâlnește, aceasta având drept cauză principală gradul de constricție al arteriolelor, cele mai mici artere. Arteriolele au în pereții lor musculatură netedă care se contractă sau se relaxează, afectând astfel calibrul (lumenul sau dimensiunea) vaselor. Constricția acestor vase și creșterea rezistenței opuse fluxului sangvin vor determina creșterea tensiunii arteriale — efectul este asemănător cu cel al reducerii debușeului unui furtun pentru a împiedica fluxul de apă, ceea ce duce la creșterea presiunii apei în furtun. Aceasta mai poate fi intensificată și prin creșterea cantității de apă provenită de la robinet; efectul este analog creșterii fluxului sangvin care apare când forța cu care bate inima sau/și pulsul sunt mărite.

Tensiunea arterială este presiunea exercitată de sânge asupra pereților arteriali.

Tensiunea arterială variază mult pe parcursul unei zile, în funcție de necesitățile organismului. De exemplu, tensiunea arterială va crește în mod deosebit în timpul exercițiilor fizice, când mușchii au nevoie de o cantitate mai mare de oxigen și substanțe nutritive. Această tensiune arterială ridicată este cauzată de un puls mărit și o forță mai mare de pompare a inimii; practic, arteriolele din mușchi se dilată — adică devin mai largi — pentru a permite trecerea unei cantități mai mari de sânge. La fel, anxietatea din timpul reacției de luptă sau fugi poate activa sistemul nervos simpatic, declanșând secreția de adrenalină și de hormoni asemănători; ca urmare, inima bate mai tare și pompează mai mult sânge în timp ce arteriolele se contractă, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale.

În timpul somnului, inactivitatea reduce nevoia de oxigen. Astfel, pulsul și forța de pompare a inimii scad, iar arteriolele se relaxează și se dilată. Ca urmare, tensiunea arterială scade. În mod normal, tensiunea arterială are valoarea cea mai scăzută noaptea și cea mai ridicată dimineața, când trezirea activează sistemul nervos simpatic. Chiar dacă tensiunea arterială este în principal sub controlul sistemului nervos, numeroase substanțe și hormoni secretați de rinichi, inimă, glandele suprarenale și de mucoasa vaselor sangvine joacă un rol important în influențarea calibrului arteriolelor, putând face să crească sau să scadă tensiunea arterială ca răspuns la diverse condiții de stres. În situații normale, arteriolele sunt relativ relaxate și dilatate, iar tensiunea arterială se menține între limite normale.

2. Ce sunt tensiunea sistolică, diastolică și la puls?

Tensiunea arterială este forța pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali ca urmare a forței de pompare a inimii. Ea este determinată de cantitatea de sânge pe care inima o pompează cu fiecare bătaie, precum și de rezistența pe care sângele o întâlnește în cele mai mici vase de sânge, numite arteriole. Orice tinde să contracte sau să îngusteze arteriolele va face să crească tensiunea arterială; invers, orice le relaxează va face să scadă tensiunea arterială. O creștere a cantității de sânge pompate de inimă nu va duce neapărat la creșterea tensiunii arteriale dacă arteriolele se dilată pentru a diminua rezistența pe care o întâlnește sângele.

Tensiunea sistolică este presiunea generată de fiecare bătaie a inimii. Se numește astfel pentru că fiecare bătaie sau contracție a inimii se numește sistolă. Tensiunea diastolică este presiunea din intervalul dintre bătăile inimii, când inima nu se contractă, moment cunoscut sub numele de diastolă. Tensiunea sistolică este întotdeauna mai mare decât tensiunea diastolică, deoarece este generată de forța bătăilor inimii. Tensiunea arterială se exprimă, de regulă, ca tensiune sistolică pe tensiune diastolică în milimetri coloană de mercur (de exemplu 130/80 mm Hg). Tensiunea la puls este diferența dintre tensiunile sistolică și diastolică. De exemplu, dacă tensiunea sistolică este de 130 mm Hg, iar tensiunea diastolică este de 80 mm Hg, atunci tensiunea la puls este de 50 (130 — 80 = 50). Creșterea semnificativă a oricăreia dintre aceste tensiuni face să crească riscul de afecțiuni cardiace, accident vascular și insuficiență renală.

Tensiunea la puls este diferența dintre tensiunea sistolică și cea diastolică.

3. Cum se măsoară tensiunea arterială?

La medic, tensiunea arterială se măsoară de regulă cu un stetoscop și un sfigmomanometru. Acesta din urmă este alcătuit dintr-un tub de sticlă în care nivelul coloanei de mercur indică tensiunea. Unele instrumente au un aparat de măsură, altele au un cititor digital care indică tensiunea arterială. A măsura tensiunea arterială este simplu, nedureros și rapid.

La medic, tensiunea arterială se măsoară de regulă cu un stetoscop și un sfigmomanometru.

Sfigmomanometrul este alcătuit dintr-o manșetă textilă cu un compartiment gonflabil de cauciuc, conectat printr-un tub de cauciuc la un dispozitiv, fie el un rezervor cu mercur, fie un aparat de măsură (vezi Figura 1 de la pagina următoare). Se înfășoară manșeta în jurul părții superioare a brațului pacientului, marginea de jos a acesteia rămânând la distanță de circa 2,5 cm de articulația cotului. Strângerea repetată a balonului de cauciuc pompează aer printr-un alt tub în compartimentul gonflabil. Presiunea din compartiment, indicată prin ridicarea coloanei de mercur, crește până când oprește temporar fluxul sangvin prin braț.

Figura 1. Tehnică de măsurare a tensiunii arteriale, recomandată de Societatea britanică împotriva hipertensiunii arteriale (Sursă: „Blood Pressure Measurement: Techniques Recommended by the British Hypertension Society". Journal of Hypertension 3 (1985): 293–295).

În acest moment, dispozitivul de ascultare al stetoscopului este așezat pe partea interioară a cotului, imediat sub manșetă. Când fluxul sangvin se oprește, nu se aude nicio bătaie a inimii în stetoscop. Și atunci aerul este eliberat treptat printr-o valvă din balonul de cauciuc, reducându-se treptat presiunea din compartiment; în același timp, va scădea și coloana de mercur. În momentul în care se aude în stetoscop prima bătaie a inimii, nivelul coloanei de mercur în milimetri indică tensiunea sistolică; ea arată tensiunea când inima se contractă și sângele începe să curgă prin braț. Pe măsură ce presiunea din compartiment continuă să scadă, bătăile (datorate fluxurilor de sânge pompate cu fiecare contracție a inimii) nu se vor mai auzi. Acest moment indică tensiunea diastolică în milimetri coloană de mercur (vezi Figura 2).

Tensiunea arterială se măsoară ca tensiune sistolică pe tensiune diastolică, având două cifre după cum urmează:

Figura 2. Măsurarea tensiunii arteriale pe braț cu sfigmomanometru și stetoscop

Pentru adulții de peste 18 ani, tensiunea sistolică normală este de regulă între 100 și 120 mm Hg, iar tensiunea diastolică între 60 și 80 mm Hg. O tensiune sistolică între 120 și 139 mm Hg și una diastolică între 80 și 89 mm Hg, considerate înainte la limita de sus a normalității, sunt considerate acum ridicate și sunt numite prehipertensive. În general, persoanele cu o tensiune sistolică și una diastolică relativ scăzute sunt mai puțin predispuse să sufere de afecțiuni cardiace, insuficiență renală sau accident vascular (vezi Figura 2).

Un alt dispozitiv de măsurare a tensiunii arteriale este sfigmomanometrul aneroid. Acesta are un aparat de măsură ce indică tensiunea arterială prin măsurarea tensiunii unui arc în locul coloanei de mercur; chiar și așa, tot este nevoie de stetoscop. Sfigmomanometrele electronice ce indică tensiunea arterială și pulsul pe un ecran digital sunt foarte convenabile pentru că nu e nevoie de stetoscop. Recomandăm utilizarea unor astfel de dispozitive cu manșetă pentru braț. Cele digitale pentru deget sau încheietură sunt de regulă mai puțin precise. Sfigmomanometrele electronice au o calitate deosebită — compartimentul de cauciuc al manșetei poate fi umflat și dezumflat automat prin simpla apăsare a unui buton. (Sfigmomanometrele Omron HEM-704C și Omron 805CP și X, Sunbeam 7560 s-au dovedit a fi destul de precise și ușor de folosit de către pacienți la ei acasă.)

Din ce în ce mai mult, și la medic, și acasă, tensiunea este măsurată cu dispozitive electronice care detectează pulsația arterei. În acest caz, compartimentul gonflabil al manșetei de pe braț este umplut automat cu aer la un nivel care face să se oprească temporar circulația sângelui în braț, moment în care aparatul nu detectează nicio pulsație. Pe măsură ce se reduce presiunea din compartimentul gonflabil, circulația se reia și prima pulsație este înregistrată ca tensiune sistolică. Când presiunea din manșetă nu mai împiedică fluxul sangvin prin artera de sub manșetă, pulsațiile dispar și în acest moment aparatul înregistrează tensiunea diastolică.

De regulă, tensiunea arterială este la fel în ambele brațe. Indiferent de brațul la care este luată, tensiunea arterială trebuie măsurată cu pacientul așezat, căci riscul de tensiune arterială crescută a fost stabilit pe baza unor studii efectuate pe pacienți așezați. Se pot obține informații suplimentare măsurând tensiunea arterială în poziție culcat și în picioare, în măsura în care aceste date pot ajuta să se stabilească dacă tensiunea arterială este normală în aceste poziții și dacă tratamentul ține eficient sub control tensiunea arterială în orice poziție.

Multe dispozitive de măsurare la domiciliu au o manșetă/un compartiment gonflabil prea mic pentru persoanele obeze sau foarte musculoase. Dacă manșeta/compartimentul gonflabil nu este ușor de pus în jurul brațului, trebuie folosite unele mai largi și mai lungi. Unele dispozitive au și o manșetă/un compartiment gonflabil mai mare sau pentru coapsă. Dacă un anumit model nu are această piesă suplimentară, ea poate fi comandată la producător. Se găsesc și manșete mai mici pentru copii.

Este deosebit de important ca persoana să rămână așezată, cu spatele rezemat, și să se odihnească într-un mediu liniștit cel puțin cinci minute înainte de a i se măsura tensiunea arterială. Fumatul, consumul de băuturi cu cofeină și exercițiile fizice trebuie evitate cu circa o oră înainte de măsurarea tensiunii arteriale. Poziția picior peste picior și chiar și vorbitul pot face să crească tensiunea arterială. De asemenea, e important ca manșeta pentru braț să fie la nivelul inimii (adică la nivelul sternului) și să se folosească o manșetă de dimensiunea potrivită, ce depinde de dimensiunea brațului.

Fii pregătit pentru diferențe destul de mari între tensiunile luate chiar și la distanță de câteva minute. Tensiunea arterială variază chiar și în condiții stabile și cu atât mai mult în condiții de activitate fizică, fumat, consum de cafea sau ceai și tulburare emoțională. Te vei obișnui repede cu această variabilitate normală.

Poți să stabilești cu ușurință gradul în care diversele activități îți influențează tensiunea arterială. Ia-ți tensiunea de mai multe ori înainte și după 20 de minute după ce ai băut o ceașcă de cafea tare sau după o ceartă cu partenerul/partenera despre cine să ducă gunoiul. Dacă descoperi mai mult decât o dată că tensiunea ta crește cu mai mult de 10 mm Hg după oricare din aceste activități, încearcă să eviți acea activitate (de exemplu, bând mai puține cești de cafea). Limitarea unei activități normale care face să crească ușor tensiunea arterială nu e necesară.

Mergi la medic cu dispozitivul de măsurare a tensiunii la domiciliu și cere-i asistentei să-ți ia tensiunea la un braț cu aparatul de la cabinet în timp ce tu ți-o iei la celălalt braț cu dispozitivul tău. Dacă tensiunile luate simultan diferă cu mai mult de 10 mm Hg, schimbă brațele și aparatele, pentru a vedea dacă la un braț tensiunea este în mod curent mai ridicată decât la celălalt. Dacă acesta este cazul, când îți iei tensiunea acasă, ia-o la brațul la care măsurătoarea este mai ridicată. Aceasta este o modalitate bună de a stabili dacă dispozitivul tău funcționează bine.

4. Care este tensiunea arterială normală?

Ani de zile, 140/90 mm Hg a fost considerată linia despărțitoare dintre tensiunea normală și cea crescută sau, cel puțin, era acceptată generic ca fiind limita superioară pentru emiterea unei asigurări de viață. De atunci, studii observaționale au adus dovezi concludente că riscul pornește de la o tensiune sistolică peste 115 mm Hg și diastolică peste 75 mm Hg. Tensiunea arterială optimă este de 120/80 sau mai mică, iar prehipertensiunea este între 120 și 139 sistolică sau între 80 și 89 diastolică.

Tensiunea arterială optimă este de 120/80 sau mai mică, tensiunea arterială normală este sub 130/80, iar tensiunea arterială normală spre crescută este de 130–139/80–89 mm Hg.

Recunoscând riscul cardiovascular sporit, când tensiunea arterială este peste limita normală de 120/80 mm Hg, dar nu atinge și nu depășește limita de 140/90 mm Hg, definită ca hipertensiune arterială, cel de-al Șaptelea raport al Comisiei naționale reunite pentru prevenirea, detectarea, evaluarea și tratamentul hipertensiunii arteriale, publicat în 2003, recomandă ca tensiunile dintre aceste limite să fie definite ca prehipertensive. Raportul nu recomandă ca persoanele cu prehipertensiune arterială să înceapă un tratament medicamentos, ci mai degrabă să se concentreze pe încercări mai susținute de a face schimbări într-un stil de viață nesănătos ce presupune fumat, kilograme în plus și lipsa activității fizice. Recomandările comisiilor de specialiști britanici și europeni nu au cuprins încă această definiție, dar toate sunt de acord că aceste persoane trebuie să-și verifice mai frecvent tensiunea arterială și să-și îmbunătățească obiceiurile ce afectează sănătatea.

Nu trebuie uitat că o măsurare a tensiunii arteriale s-ar putea să nu fie reprezentativă pentru tensiunea arterială uzuală — în special dacă rezultatul este crescut sau ridicat. Din acest motiv, mulți medici nu recomandă tratament pe baza unei singure măsurători a tensiunii arteriale ridicate, decât dacă aceasta este extrem de ridicată sau dacă pacientul manifestă deja anumite semne de afectare a organului-țintă (precum probleme cardiace, cerebrale, renale sau oculare) sau prezintă alți factori de risc. Printre aceștia se includ un nivel ridicat de colesterol rău (lipoproteină cu densitate joasă [LDL]) sau de trigliceride în sânge, fumat, diabet zaharat, un stil de viață sedentar și un istoric familial de atac de cord sau accident vascular prematur la părinți sau frați.

5. Sunt precise tensiometrele din farmacii, malluri, aeroporturi și alte locuri publice?

Tensiometrele din locurile publice pot să fie precise dacă sunt calibrate corect la instalare și dacă sunt verificate și recalibrate frecvent (mai ales dacă sunt folosite intens). Dacă nu știi despre un aparat anume că este verificat regulat, atunci nu prea merită efortul de a-l folosi, căci un rezultat eronat poate provoca probleme grave. În plus, să-ți iei tensiunea după ce te-ai ușurat de o grămadă de bani la supermarket s-ar putea să nu fie momentul cel mai potrivit pentru a vedea care este tensiunea ta arterială uzuală.

Tensiometrele din locurile publice pot să fie precise dacă sunt calibrate corect și dacă sunt verificate și recalibrate frecvent.

Pentru a obține cel mai precis rezultat, e important să nu uiți că persoana căreia i se ia tensiunea trebuie să stea jos și să se liniștească timp de cel puțin cinci minute înainte de măsurare (vezi Întrebarea 3). Dacă mai sunt și alții care așteaptă să folosească sfigmomanometrul într-un loc public aglomerat, s-ar putea să nu fie posibil să aștepți cele cinci minute înainte de

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre 101 Întrebări și răspunsuri despre hipertensiunea arterială

5.0
1 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor