Bucurați-vă de milioane de cărți electronice, cărți audio, reviste și multe altele cu o perioadă de probă gratuită

Doar $11.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

Explorari in enigmatic: Vol I
Explorari in enigmatic: Vol I
Explorari in enigmatic: Vol I
Cărți electronice161 pagini3 ore

Explorari in enigmatic: Vol I

Evaluare: 5 din 5 stele

5/5

()

Citiți previzualizarea

Informații despre cartea electronică

Cartea de față deschide o miniserie de 4 volume care vor cuprinde o retrospectivă a publicisticii lui Dan Corneliu Brăneanu, întregită cu note și materiale inedite, sub îngrijirea editorială a mai tânărului său discipol, Vlad-Ionuț Musceleanu.
Cititorului i se pun la dispoziție studiile de o viață ale unui om, prin care nu se oglindesc doar persoana autorului și rezultate individuale ci, poate chiar mai important, mediul pe alocuri ermetic din care acesta provine”.

LimbăRomână
Data lansării19 iul. 2016
ISBN9786069418079
Explorari in enigmatic: Vol I
Citiți previzualizarea
Autor

Dan Corneliu Braneanu

Din motive obiective(dl. Braneanu a decedat la inceputul anului 2017), al IV-lea volum din "Explorari in enigmatic" nu va mai aparea.

Citiți mai multe din Dan Corneliu Braneanu

Legat de Explorari in enigmatic

Cărți electronice asociate

Recenzii pentru Explorari in enigmatic

Evaluare: 5 din 5 stele
5/5

3 evaluări0 recenzii

Ce părere aveți?

Apăsați pentru evaluare

Recenzia trebuie să aibă cel puțin 10 cuvinte

    Previzualizare carte

    Explorari in enigmatic - Dan Corneliu Braneanu

    Cuvânt înainte

    În general, criticii nu s-au hotărât dacă opera trebuie analizată independent de autor, sau dacă binomul Om-Operă trebuie tratat ca un întreg, date fiind multiplele influenţe reciproce. Nu dorim să facem în această scurtă introducere Filosofia Culturii, însă credem că este posibilă o sinteză între aceste două tendinţe aparent antagonice: opera D-lui. Dan Corneliu Brăneanu transcede persona autorului; în acelaşi timp, influenţele epocii în care s-a format şi a activat au fost suficient de importante pentru a influenţa direcţii şi abordări.

    Deşi însoţite de o bogată activitate publicistică în periodice şi cotidiene, o bună parte din cercetările D-lui Dan Corneliu Brăneanu sunt şi vor rămâne inedite şi acum, şi mult după trecerea sa în nefiinţă. Pentru că, în pofida deschiderii reale către public, scrierile sale nu violează interdicţii şi nu profanează misterul: spune, nici mai mult şi nici mai puţin decât ceea ce trebuie spus. Am fost, în ultimii 20 de ani un apropiat al lui; am putut vedea cum oscila între ironia fină şi resemnarea demnă faţă de acei care tot vroiau să spună ceva, deşi n-aveau nimic de spus.

    Dan Corneliu Brăneanu îşi explică opera ca o permanentă căutare, în domenii diverse, dar complementare. Câteodată, o vede chiar ca o împrăştiere, marcată de o aparentă nestatornicie ideatică. Recunoaşte totuşi o unitate structurală: aparentele ramificaţii au doar menirea să clarifice unele detalii mai deosebite, explorând şi exploatând unele nişe nu pentru ele însele, ci în beneficiul întregului.

    Dan Corneliu Brăneanu este un căutător; deşi pentru metodă şi perseverenţă l-am putea numi uşor cercetător, nu o vom face. Le lăsăm altora orgoliul plăpând şi satisfacţia minoră de a se socoti savanţi, profesionişti într-un domeniu aparent ignorat, pe nedrept, de lumea universitară şi academică, şi în care diplomele şi distincţiile exterioare au, cel mult, o circulaţie periferică.

    Ca astrolog, Dan Corneliu Brăneanu poate fi considerat un veritabil iniţiat. Cunoaşterea sa în acest domeniu - considerat osatura Filosofiei Oculte - nu este livrescă, ci este dobândită prin transmitere directă, printr-o venerabilă filiaţie. Ne-am putut convinge personal asupra exactităţii extraordinare (deplin improbabilă statistic) a predicţiilor sale. Din păcate, poate datorită vârstei, poate din alte motive, Domnia-Sa a pierdut (sau i-a fost luat) acest dar. Poate aici se află nodul care leagă lucrurile: predicţiile nu aveau o origine exclusiv astrologică; cercetarea astrologică fiind dublată de o capacitate personală deosebită, dar perisabilă.

    Şi, pentru a înlătura din start orice neclarităţi susceptibile a da naştere unor interpretări nedorite: Dan Corneliu Brăneanu este un creştin ortodox practicant. Şi el, şi noi, respingem hotărât orice încercare de a lectura cartea propusă într-o cheie contrară învăţărurilor credinţei noastre tradiţional-creştină!

    Intenţia acestei Ediţii este de a oferi o privire caleidoscopică asupra publicisticii lui Dan Corneliu Brăneanu. Am fost nevoiţi - de comun acord cu Autorul şi Editorul - să operăm o selecţie, care pe de o parte să exemplifice concludent preocupările sale, iar pe de altă parte să corespundă spaţiului editorial avut la dispoziţie.

    Nu am dorit să operăm stilistic deloc asupra textului, deşi probabil am fi obţinut permisiunea de a o face. Dan Corneliu Brăneanu este de formaţie inginer, iar scriitura sa nu are totdeauna frumuseţea ornamentală a creaţiei unui literat. Credem însă că intervenind la editare am fi afectat atât autenticitatea materialului, cât şi mesajul transmis, câteodată, printre rânduri.

    Volumul de faţă poate fi considerat şi o tatonare, o prospectare a dorinţei publicului de a fi publicat in-extenso bogatul material strâns de Dan Corneliu Brăneanu într-o viaţă dedicată cercetării misterelor materiei şi tainelor spiritului.

    Musceleanu Vlad-Ionuţ

    Geografie sacră

    O hermeneutică a munţilor Retezat

    Catena munţilor Carpaţi româneşti, semnificativă prin însăşi forma ei cu două mari curburi, este alcătuită dintr-o serie de piese componente, fiecare cu o individualitate foarte marcată atât sub aspect fizic, cât mai ales sub aspect subtil, cel care, prin valenţele încă neelucidate, ne interesează în cea mai mare măsură.

    Pentru Carpaţii răsăriteni, din aceste puncte de vedere cei mai importanţi sunt: munţii Căliman, Rarău-Giumalău şi Ceahlău, ale căror valenţe deocamdată nu le discutăm.

    Prima curbură, care cuprinde munţii Vrancei, Penteleul, Ciucaşul şi chiar Bucegii, ridică de asemenea extraordinare mistere, în special în zona subteranului care însă doar enunţăm că există.

    A doua curbură este reprezentată prin munţii Cernei superioare, Godeanul şi Retezatul. Aliniamentul între cele două curburi conţine şi el munţi cu probleme: Făgăraşul, Cozia, munţii Lotrului ai Sebeşului şi Parângul.

    În ordinea importanţei acestor munţi, consideraţi ai ultimei curburi, se detaşează Retezatul şi Godeanu care par să păstreze straşnice mistere ale acestui spaţiu primordial al civilizaţiei europene (şi nu numai) care este spaţiul carpato-danubiano-pontic, recte în special ţara noastră.

    Pentru cei neinformaţi şi deci neaveniţi la această lectură, atragem atenţia că această primordialitate a fost deja bine stabilită şi de cercetători englezi şi nord americani şi că, prin urmare, nu mai este cazul de a reveni cu tot felul de explicaţii.

    Retezatul şi mai ales Godeanu şi-au apărat secretul şi o mai fac încă prin faptul că, din motive obiective de amplasare, au fost mai puţin cercetaţi. În Retezat a început, în ultimele decade, să umble mai multă lume, existând puncte de sprijin (cabane, refugii). Godeanu este însă din acest punct de vedere rămas în urmă, ceea ce în realitate este un mare avantaj, prin nepoluarea cu populaţii turistice nespiritualizate şi nici măcar corespunzător educate.

    Din punct de vedere fizic Retezatul deţine cele mai numeroase recorduri în comparaţie cu ceilalţi munţi ai Carpaţilor.

    Munţii Retezat au mai multe masive adiacente care nu pot fi separate în mod clar. Toată această suprafaţă ocupă cca. 4800 km2, muntele Retezat propriu-zis acoperind doar a şasea parte de 750 km2, mai mică decât cea a Făgăraşilor, dar de trei ori mai mare decât a Bucegilor.

    Retezatul Mare şi cel Mic au cea mai mare înălţime medie a munţilor noştri. În plus au peste 60 de piscuri care depăşesc 2200 m. altitudine. Retezatul deţine recordul şi la lacuri alpine prin cele 82 unităţi. Dintre acestea lacul Bucura are recordul de suprafaţă (9 ha) şi lacul Zănoaga, pe cel de adâncime (29 m.). Retezatul a păstrat cel mai bine urmele florei terţiare şi are cel mai mare număr (20) de gheţari diluviali din Carpaţi, inclusiv gheţari subterani (hipogeni). Gheţarul Lăpuşnic de 10 km. lungime şi 200 m. grosime a fost cel mai mare dintre cei ai munţilor noştri. Cursurile de apă subterane redau vara prin izvoare apa acumulată, astfel că în anii secetoşi (ca în 1921 şi 1926) nu s-a resimţit lipsa ei aşa ca în Bucegi şi Piatra Craiului. Mai sunt şi alte unicităţi având caracter pur fizic care însă nu prezintă cel mai mare interes demersului nostru. Totuşi mai este de arătat că prima zăpadă care cade în ţara noastră este pe muntele Oslea şi cea care se topeşte ultima este tot acolo. Vânturile sunt mai puternice ca în ceilalţi munţi ai ţării. Precipitaţiile, la rândul lor sunt cele mai mari, ele vin brusc şi sunt de o violenţă deosebită.

    Aceste caracteristici climatice definesc munţii Retezat ca o regiune glacială tipică în care Retezatul Mic este format din calcare în timp ce Retezatul Mare este din rocă dură (cristalin).

    Peisajul, prin prezenţa tăurilor şi a blocurilor de granit, uneori sub formă de lespezi risipite haotic ca urmare a acţiunii gheţarilor, are aspectul cel mai selenar întâlnit în munţii continentului nostru.

    *

    Aspectele subtile ale zonei la care ne referim încep în legătură cu amplasarea în cadrul geografiei sacre, o disciplină care la noi n-a pătruns, deşi are rădăcini şi în cultura veche elenă la care ne referim ca fiind cea care este mai apropiată de noi.

    În acest sens este de remarcat că Vf. Gugu (2290 m.) ca şi Vf. Şilegul Mare (1682 m.) se află pe latitudinea nordică de 45o16’ a Insulei Şerpilor, insulă a cărei importanţă deosebită într-o reţea de comunicaţie informaţional-spirituală nu a fost înţeleasă în vremurile noastre. Menţionăm că vârfurile indicate fac parte din masivele adiacente dar funcţional legate Retezatului, respectiv munţilor Godeanu şi Vâlcan.

    Vf. Gugu, care probabil se leagă şi cu alte puncte ale reţelei informaţionale din zonă, prezintă şi unele ciudăţenii care ar putea fi tratate separat, dar şi problema guganilor: cei mai vechi oameni din lume. Tot în categoria specificurilor subtile se include şi cel pastoral, deşi în aparenţă aceasta ar apărea neinteresant. Octavian Buhociu, mare etnolog, consideră că masivul Retezat apare în ordinea vetrelor pastorale printre cele mai arhaice sau probabil chiar cel mai arhaic din Europa, adăugăm noi. O particularitate excepţională în acest sens o constituie stânele alcătuite numai din fete care fiinţau în masivul Buta Mare. Studiile marelui geograf Ion Conea au ajuns la concluzia că în anul 1957 se cunoşteau în România circa 60 de munţi-nedei, nedeia fiind o manifestare specifică de o mare valoare spirituală. Cercetările ulterioare au ridicat numărul munţilor nedei din ţara noastră la peste 100, centrul de greutate al acestora menţinându-se tot în Retezat.

    Deci în Retezat vetrele pastorale erau cele mai vechi din ţară, iar nedeile cele mai numeroase. Circumstanţa aceasta de simultaneitate a unor astfel de întâietăţi prezintă o valoare deosebită, căci există munţi care au numeroase stâne dar n-au nedei şi invers.

    Revenind în Retezatul propriu-zis (750 km2) problematica unor aspecte misterioase şi bineînţeles încă neelucidate este foarte variată şi găsirea unei ordini oarecum logice obişnuite a prezenţei lor, nu prezintă interes.

    Efecte sonore. În diferite ocazii cei aflaţi pe munte au auzit uruituri subterane sau sunete care ar putea proveni de la scurgeri subterane care de altfel nu sunt de imaginat în masive cristaline. Unul din cei mai mari cunoscători contemporani ai Retezatului, domnul Nicu Jianu din Deva, semnalează că a avut senzaţia că, în anumite zone stranii, se poate auzi curgerea unor râuri subterane şi aceasta în Retezatul de nord construit din roci dure. De altfel marele montaniard Mihai Haret scria într-o publicaţie în anul 1938 că ape subterane se aud curgând chiar la cota 2250, fără însă a-şi pune problema cum este posibil aşa ceva, această cotă realizându-se numai în Retezatul de Nord cristalin.

    Un alt eveniment consumat a fost înregistrat pe ziua de 5 auguat 1960 în masivul învecinat Parâng. Aflându-se campat în cort pe malul lacului Câlcescu domnul Ionel Hozoc din Bucureşti, de asemenea mare montaniard, între orele 2130-2200 a suferit o puternică zdruncinătură care i-a scos cortul din ţăruşi şi l-a ridicat la 10 cm deasupra solului. Toată echipa aflată în cort după terminarea episodului a constatat că nimic de fapt nu se clintise din loc, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu a existat nici un cutremur la acea dată în toată ţara.

    În altă ocazie, la 18 iulie 1991 ora 1456, aflându-se pe culmea Şesele la vest de vf. Judele, marele cunoscător al munţilor României Ică Giurgiu din Bucureşti şi alţi drumeţi în alte puncte ale Retezatului au simţit o zguduitură foarte puternică ca un ecou al unui cutremur real produs în zona Timişoara. Întrebarea care se pune, este cum de a putut un cutremur minor dintr-o zonă relativ atât de îndepărtată să provoace în Retezatul de Nord o mişcare a solului atât de puternică încât oamenii instinctiv să se aşeze jos, iar la lacul Bucura lespezile să salte şi pereţii verticali să se mişte.

    Acest exemplu a fost dat pentru uruiturile subterane care se aud în zona lacului Bucura.

    Este foarte probabil ca zgomote subterane în Retezat să fi înregistrat şi mulţi alţi turişti de-a lungul anilor. Deoarece apare ca evident faptul că nu se pot găsi explicaţii coerente pentru acest tip de fenomene, este de mirare că ele nu ajung să fie imediat publicate sau comunicate unei persoane de încredere. Există în continuare o asemenea teamă de a ieşi din normal şi de a nu fi taxat drept neserios, nu numai în munţi ci în toate domeniile, încât vom fi întotdeauna în urma evoluţiei Vieţii însăşi.

    Efecte luminoase. În Retezat, mai mult decât în alţi munţi, au fost semnalate manifestări de tip luminos

    Îți este utilă previzualizarea?
    Pagina 1 din 1