Citiți această carte acum, plus milioane de alte cărți în perioada de probă gratuită

Doar $9.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

Reglarea emoțională și importanța ei clinică

Reglarea emoțională și importanța ei clinică

Citiți previzualizarea

Reglarea emoțională și importanța ei clinică

evaluări:
3/5 (2 evaluări)
Lungime:
275 pagini
2 ore
Editor:
Lansat:
Nov 28, 2016
ISBN:
9786065873971
Format:
Carte

Descriere

Cum definim și cum tratăm tulburarea de reglare emoțională Emoțiile sunt o parte importantă a vieții noastre, afectându-ne major acțiunile, deși nu întotdeauna suntem conștienți de prezența lor. Abilitatea de a înțelege și balansa emoțiile se numește reglare emoțională sau control emoțional. De ce este importantă reglarea emoțională? Pentru că reprezintă un element esențial pe care se sprijină civilizația umană. Interacțiunile dintre oameni depind de modul în care simțim și ne exprimăm emoțiile. Conceptul de „tulburare de reglare emoțională“ intervine atunci când apar probleme în privința controlului emoțiilor. De cele mai multe ori, o persoană care are astfel de probleme își va descrie stările alegând etichete precum depresiv, anxios, nervos, supărat, agitat. Mult mai rar va apela la nararea autentică a trăirilor personale, declarând că este instabil, impulsiv, emoțional, necontrolat, incapabil de a se calma, ușor de frustrat etc. Cartea lui Radu Vrasti prezintă într-o formă succintă problema tulburării de reglare emoțională, așa cum se prezintă din perspectiva medicinei și a psihologiei clinice. În plus, aduce informații de ultimă oră despre cum trebuie înțeleasă, definită, diagnosticată și „tratată“ atât medicamentos cât și psihoterapeutic.

Editor:
Lansat:
Nov 28, 2016
ISBN:
9786065873971
Format:
Carte

Despre autor


Legat de Reglarea emoțională și importanța ei clinică

Cărți conex

Previzualizare carte

Reglarea emoțională și importanța ei clinică - Radu Vrasti

INTRODUCERE

Am dorit să scriu o astfel de monografie sub presiunea din ce în ce mai mare pe care emoțiile o exercită asupra omului modern.

Omul de astăzi este o persoană care primește o mulțime de informații la „input, el este absorbit de prelucrarea acestora și de comunicarea pe rețelele de socializare. Din acest motiv, când cineva vrea să se facă auzit își îmbracă mesajul într-un înveliș emoțional. Este ușor să ne lăsăm convinși că astăzi se comunică emoțional din ce în ce mai mult. Un eveniment oarecare devine știre pe mass-media în măsura în care are potențialul de a emoționa posibilul receptor. Pentru simplul fapt că reclamele trebuie să atragă atenția, ele trebuie să provoace o emoție. În mod individual, când vrem să fim în centrul atenției, încercăm să facem sau să spunem ceva care să emoționeze. În mare, mesajul de astăzi ca să fie receptat trebuie să fie emoțional competent. Pe de altă parte, profesioniști de diferite formații, precum medici, psihologi, asistenți sociali, profesori, educatori, asistenți medicali, lucrători în organizații nonguvernamentale, sunt confruntați din ce în ce mai frecvent cu cazuri „emoționale, cu oameni care au probleme să-și controleze emoțiile. Studiile epidemiologice relevă fără dubiu magnitudinea în creștere a cazurilor de persoane cu tulburări emoționale, de vârste variabile, care asaltează cabinetele medicilor de diferite specialități și ale psihologilor de diferite orientări doctrinare. Aceste voci se strâng pentru a contura un nou concept operațional, „tulburarea de reglare emoțională", concept care ajută la identificarea persoanelor cu probleme și aplicarea metodelor specifice de ajutorare a acestora în beneficiul liniștii sociale.

Cartea de față prezintă într-o formă cât mai succintă problema tulburării de reglare emoțională, așa cum se vede din perspectiva medicinei și a psihologiei clinice, și aduce informații de ultimă oră despre cum acest nou cadru nosologic trebuie înțeles, definit, diagnosticat și „tratat" atât medicamentos cât și psihoterapic.

PARTEA I

Definirea conceptului, evaluare, diagnostic

1. Introducere

Bunul simț și teoriile populare ale psihologiei obișnuiesc să pună rațiunea înaintea emoțiilor. Cu toate acestea trebuie să recunoaștem că emoțiile sunt o parte tot atât de importantă a vieții noastre, afectându-ne major acțiunile, deși nu totdeauna suntem conștienți de prezența lor. Emoțiile nu ne forțează să răspundem într-un anumit fel, ci ne fac să fim mai înclinați să facem ceva care să aibă sens într-un context anume. Deși se poate crede că oamenii sunt sub tirania emoțiilor, acestea sunt de fapt maleabile, ceea ce ne permite să le controlăm. Abilitatea de a înțelege și balansa emoțiile se numește reglare emoțională sau control emoțional. Gross (2002)¹, o autoritate în domeniu, spune că „una dintre cele mai mari provocări ale vieții noastre este capacitatea de a ne controla emoțiile". Reglarea emoțională nu este un singur proces, ci cuprinde mai multe componente, printre care a fi conștient de emoțiile experimentate, a fi atent la evoluția acestor emoții, a le înțelege și denumi, a le sorta și categorisi, a le dirija sau modifica, astfel încât individul să poată atinge scopul acțiunilor pe care le desfășoară.

Reglarea emoțională implică schimbări într-unul sau în mai multe aspecte ale emoțiilor, precum situația care generează emoțiile, atenția, evaluarea, experiența subiectivă, comportamentul sau modificările fiziologice ale organismului. Ea conduce la schimbări în „dinamica emoției" precum a latenței, a timpului de apariție, a magnitudinii, a duratei și a felului răspunsurilor în domeniul subiectiv, comportamental și fiziologic. Ea poate diminua, intensifica sau menține emoția, în funcție de scopul individului. La fel, ea poate schimba gradul în care răspunsul la emoție este coerent cu emoția care l-a declanșat, precum în cazul în care un individ caută ca expresia sa facială să nu corespundă cu experiența subiectivă și fiziologică a emoție pe care o trăiește. Dar cel mai așteptat rezultat al reglării emoționale este descreșterea duratei și a intensității emoțiilor negative.

De ce este importantă reglarea emoțională? Reglarea emoțională este un element important pe care se sprijină civilizația umană, pentru că societatea poate fi definită ca suma de interacțiuni sociale coordonate ale indivizilor care o compun, interacțiuni ce o solicită să regleze modul în care emoțiile sale sunt trăite și exprimate.

2. Ce sunt emoțiile

Ca să înțelegem reglarea emoțională mai întâi trebuie să știm ce trebuie reglat sau controlat, ce trebuie să aibă cineva ca să fie o emoție (condiție necesară) și ce garantează că ceva este o emoție (condiție suficientă).

Emoția este un termen care a fost luat din limbajul comun și care se referă la un răspuns multifațetat la o situație care are înțeles pentru subiect și care conduce la modificări în experiența subiectivă, comportamentul și fiziologia individului. Ea apare mai ales atunci când un individ este într-o situație care este relevantă pentru scopurile sale. Această definiție incumbă o secvență cronologică a evenimentelor, precum apariția situației, deplasarea atenției subiectului, evaluarea ei și răspunsul emoțional, secvență ce stă la baza procesului generativ al emoție. Există însă și alte stări mentale care sunt caracterizate de secvența subiectivă, expresivă și fiziologică și acestea nu sunt emoții.

Această constatare stă la baza idei că emoțiile nu sunt evenimente mentale susținute neapărat pe procese dedicate lor, ci ele apar contingente pe fluxul proceselor mentale generale, precum percepția și cogniția. Teoria sociologică a emoțiilor clamează faptul că emoțiile sunt artefacte sociale sau culturale construite prin participarea la roluri în contexte sociale. Cu toate acestea, doar teoriile biopsihologice ale emoțiilor pot conduce la explicarea și înțelegerea mecanismelor de reglare emoțională. Astfel, emoțiile sunt un semnal care indică nevoia unui răspuns cu caracter adaptativ, în sensul că orientează subiectul în mediul lui natural și social. Semnalul pentru declanșarea unei emoții poate fi intern sau extern organismului. Uneori, ele pot orienta subiectul în mod greșit, mai ales atunci când ambianța fizică sau socială în care au apărut este diferită de cea în care emoțiile s-au format cu mult timp în urmă; în aceste condiții emoțiile pot fi dezadaptative și pot produce pagube pentru individ.

3. Trăsăturile esențiale ale emoțiilor

După Gross și Thompson (2007)² există mai multe trăsături esențiale ale emoțiilor:

3.1. Emoțiile sunt un răspuns multifațetat al individului atunci când el este într-o situație pe care o vede ca relevantă pentru scopurile sale. Această situație poate fi privită ca o provocare sau ca o oportunitate. Aceste scopuri pot fi conștiente sau nu, complicate sau simple. Acest înțeles dă naștere la o emoție. Dacă acest înțeles se schimbă în timp, și emoția se va schimba.

3.2. Emoțiile sunt multifațetate, conducând la schimbări ale expresivității individului, ale experienței subiective, ale comportamentului și la schimbări fiziologice (Mauss și colab., 2005)³. Aspectele subiective ale emoțiilor sunt dominante, drept pentru care emoție și sentiment sunt termeni utilizați interșanjabil.

3.3. Emoțiile ne fac nu numai să simțim ceva, dar și să simțim ca și cum am face ceva (Frijda, 1986)⁴.

3.4. Emoțiile sunt maleabile; nu este obligatoriu ca emoția să antreneze cascade de schimbări în organism, ea poate să se întrerupă oricând sau poate să se modifice, conducând la un răspuns care este conform cu matricea socială în care emoția se revelează. Este vorba de o maleabilitate a emoțiilor al căror răspuns poate fi modulat într-o multitudine de feluri.

3.5. Individul comunică cel mai adesea emoțiile sale prin cuvinte, dar și printr-o varietate de sunete, expresii faciale sau gesturi.

3.6. Înțelegerea emoțiilor se face prin conștientizarea procesului emoțional (de exemplu, individul este conștient de starea lui emoțională sau dorește să controleze răspunsul lui emoțional) sau prin cunoașterea felului cum emoțiile îl influențează (Southam-Gerow & Kendall, 2002)⁵.

4. Modelul modal al emoțiilor

Trăsăturile de bază ale emoțiilor descrise mai sus constituie modelul modal al emoțiilor (Gross și Thompson, 2007). În Fig. 1 se prezintă secvența desfășurării emoției: o situaț1ie relevantă (internă sau externă) solicită atenția individului, care o evaluează, atribuindu-i o semnificație care generează un răspuns în concordanță cu reprezentările mentale ale subiectului, experiența anterioară etc. Răspunsul conduce la o anume trăire subiectivă și la modificări comportamentale și neurofiziologice. Acest răspuns poate schimba situația generatoare a emoție, situație care poate reveni la input și genera o nouă secvență a emoției, care poate fi diferită de cea inițială. Această buclă reprezintă aspectul recursiv al emoției, faptul că fiecare schimbare a situației se constituie ca o situație nouă, un nou input, care generează cascada atenție-evaluare-răspuns.

Figura 1. Procesul secvențial al generării emoției (după Gross și Thompson, 2007)⁶.

5. Este posibil să se separe emoțiile de reglarea emoțională?

Conceptul de reglare emoțională presupune că este posibil să se separe generarea emoțiilor de reglarea acestora, deși cele două procese sunt interconectate. Frijda (1986)⁷ spune că reglarea emoțiilor este parte a procesului de generare a emoțiilor, arătând că emoțiile sunt totdeauna reglate în oarecare măsură, pentru că emoțiile și procesul de reglare a lor se petrec la același nivel cerebral și în același timp. Se pune problema dacă acestea sunt separabile, tot așa cum sistemul limbic care generează emoțiile este separat de centrii corticali care reglează emoțiile. Se crede că reglarea emoțiilor apare din punct de vedere evolutiv odată cu apariția emoției, iar în apărarea acestei idei vine faptul că reglarea emoției angajează aceleași regiuni cerebrale implicate și în generarea lor (Gross și Thompson, 2007).

6. Reglarea emoțională ca parte a proceselor de autocontrol

Studiile despre reglarea emoțională sunt înrădăcinate în concepția lui Freud despre defensele psihologice (defensele sau reprimările fiind considerate ca forme particulare de reglare a emoțiilor), în concepția stresului psihologic și a copingului (Lazarus, 1966)⁸, în teoria atașamentului a lui Bowlby (1988)⁹ și în teoria emoție a lui Frijda (1986); ulterior, conceptul de reglare emoțională și-a găsit o dezvoltare distinctă în teoriile dezvoltării care descriu formarea proceselor emoționale și reglatorii la copii (Campos și colab., 1989)¹⁰.

Sunt teorii care spun că reglarea emoțională este parte a procesului mai larg de autoreglare individuală, proces prin care individul își menține homeostazia fizică și psihică, se autoactualizează, își construiește identitatea și dobândește sensul selfului. La rândul ei, reglarea emoțională a capturat sub umbrela ei și alte procese precum îngrijorarea, ruminația sau senzitivitatea anxioasă (Berking și Wupperman, 2012)¹¹.

Conform teoriei cogniției sociale a lui Bandura (1991)¹² comportamentul uman este motivat și reglat printr-un proces continuu de autoinfluență. Acest proces cuprinde trei mecanisme operaționale: i) automonitorizarea comportamentului propriu în ceea ce privește determinanții și efectele lui; ii) judecarea comportamentului în relațiile cu standardele personale și circumstanțele exterioare și iii) autoreglarea emoțională. Aceste trei mecanisme operează după același principiu, cel al autoeficienței, principiu prin care se dobândește sentimentul self-ului și al identității și care are un impact major asupra proceselor emoționale, de gândire, motivație și comportamentale. În timp ce reglarea emoțională implică modularea emoțiilor prin procese interne, procesul de autoreglare este conceput ca implicând controlul, direcția și corecția acțiunilor proprii în drumul lor spre un scop. Prin procesul de autocontrol se stabilesc scopurile, competiția dintre acestea și ierarhizarea lor, prioritățile și standardele utilizate pentru monitorizarea și evaluarea progresului. Astfel, în timp ce reglarea emoțională este focalizată pe experiența emoțională și consecințele ei, lăsând scopul nespecificat, în procesul de autoreglare, scopul acestuia este mereu ținut în vizor (Diamond și Aspinwall, 2003)¹³. Reglarea emoțională se poate concepe ca o pare a întregului, adică parte a procesului de autocontrol individual.

7. Cum se definește reglarea emoțională

Nu există un consens unanim asupra definiției și a conceptualizării procesului de reglare a emoțiilor (Eisenberg și Fabes, 2006)¹⁴. Acest lucru se explică prin greutatea de a deosebi procesul de generare a emoției de cel de reglare a ei, cât și prin natura complexă, multifațetată a acestui proces. Cicchetti și colab. (1991)¹⁵ definesc reglarea emoțională ca „factorii intra- și extraorganismatici prin care reacția emoțională este redirecționată, controlată, modulată și modificată pentru a permite individului să funcționeze adaptativ în situații emoționale". Pentru Thompson (1994)¹⁶ procesul de reglare emoțională este dat de „procesele intrinseci și extrinseci responsabile de monitorizarea, evaluarea și modificarea reacțiilor emoționale, în special intensitatea și durata lor, prin care un individ caută să-și împlinească scopul". După Mauss și colab. (2007)¹⁷, reglarea emoțională poate fi definită ca „încercarea deliberată sau automată a unui individ de a influența ce emoții să aibă, când și cum să le aibă și cum să le exprime". Această reglare emoțională nu este nici bună, nici rea, ea este pur și simplu un sistem reglator integrat printre alte procese de autocontrol. Eisenberg și colab. (2007)¹⁸ includ în definiția lor mult mai multe elemente: „autoreglarea emoțională (uneori numită și reglare emoțională) se referă la procesele menite să dirijeze și să schimbe modul în care, când și cum cineva trăiește emoțiile; la emoțiile legate motivațional și stările fiziologice consecutive; precum și la felul în care aceste emoții sunt exprimate comportamental. Astfel, reglarea emoțională include procese utilizate să schimbe stările emoționale ale unui subiect, să prevină sau să inițieze răspunsul emoțional (de exemplu, prin selectarea sau schimbarea situației), să modifice semnificația evenimentului pentru sine și să moduleze expresia emoțională (de exemplu, prin expresii verbale sau nonverbale)".

După Kopp și Neufeld (2003)¹⁹ procesul de reglare emoțională cuprinde trei aspecte: i) conținutul, respectiv ceea ce trebuie reglat, ii) funcția de reglare, ce cuprinde activitățile care sunt implicate și iii) procesul de reglare, adică felul cum se produce reglarea emoțională. Aceste procese pot fi intrinseci, în sensul în care emoția se reglează în sine, sau extrinseci, în care răspunsul emoțional se reglează prin contextul extern.

Procesele de reglare emoțională pot fi controlate sau automate, conștiente sau inconștiente, intenționale sau incidentale, ceea ce constituie modelul dual al reglării emoționale. Conform acestui model, procesele de reglare pot fi automate, implicite, incidentale și impulsive, atunci când sunt inconștiente sau deliberate, controlate sau intenționale, atunci când ele sunt conștiente, explicite sau reflexive (Strack și Deutsch, 2004)²⁰. În timp ce reglarea deliberată necesită atenție, motivație, efort și un scop explicit, reglarea automată este inițiată de simpla înregistrare a inputului senzorial care

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Reglarea emoțională și importanța ei clinică

3.0
2 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor