Găsiți următorul dvs. carte preferat

Deveniți un membru astăzi și citiți gratuit pentru 30 zile
Partea pozitivă a stresului. De ce stresul îți face bine și cum să-l folosești în favoarea ta

Partea pozitivă a stresului. De ce stresul îți face bine și cum să-l folosești în favoarea ta

Citiți previzualizarea

Partea pozitivă a stresului. De ce stresul îți face bine și cum să-l folosești în favoarea ta

Lungime:
358 pages
6 hours
Lansat:
Nov 30, 2016
ISBN:
9786067890303
Format:
Carte

Descriere

În Partea pozitivă a stresului sunt reunite pentru prima dată cele mai noi descoperiri privind corelația dintre reziliență (capacitatea umană de dezvoltare în condiții de stres) și mentalitate (puterea convingerilor de a modela realitatea). McGonigal combină cu talent elementele științifice, povestirile și exercițiile într-o carte antrenantă și practică, în care ne arată:

  • Cum să cultivăm o mentalitate de acceptare a stresului;
  • Cum stresul ne poate oferi energie și putere de concentrare;
  • Cum ne poate ajuta stresul să ne întărim relațiile cu cei apropiați;
  • De ce creierul este construit astfel încât să învețe din stres.
Lansat:
Nov 30, 2016
ISBN:
9786067890303
Format:
Carte

Despre autor


Legat de Partea pozitivă a stresului. De ce stresul îți face bine și cum să-l folosești în favoarea ta

Cărți conex

Previzualizare carte

Partea pozitivă a stresului. De ce stresul îți face bine și cum să-l folosești în favoarea ta - Kelly McGonigal

ta."

Introducere

DACĂ AR TREBUI să rezumi ceea ce crezi despre stres, care afirmație ar fi mai potrivită pentru tine?

A) Stresul este dăunător și ar trebui evitat, redus și gestionat.

B) Stresul este util și ar trebui acceptat.

Acum cinci ani, aș fi ales A) fără nicio ezitare. Eu sunt specializată în psihologia sănătății și, pe toată durata pregătirii mele în psihologie și medicină, am primit un mesaj clar și răspicat: stresul este toxic.

Ani de zile, în timp ce țineam cursuri și ateliere, făceam cercetare și scriam articole și cărți, am preluat acel mesaj și l-am acceptat ca atare. Le-am spus oamenilor că stresul te îmbolnăvește, că îți sporește riscul de orice, de la răceală la cardiopatie, depresie și dependență, și că ucide celulele creierului, deteriorează ADN-ul și te face să îmbătrânești mai rapid. În canale media ce variază de la Washington Post la Martha Stewart Weddings, am dat sfaturi pentru reducerea stresului pe care le-ai auzit, probabil, de o mie de ori. Exersează respirația adâncă, dormi mai mult, gestionează-ți timpul. Și, desigur, fă tot ce poți pentru a reduce stresul din viața ta.

Am transformat stresul în dușman și nu eram singura. Eram doar una dintre mulți psihologi, doctori și oameni de știință care duceau o campanie împotriva stresului. La fel ca ei, credeam că acesta era o epidemie periculoasă, care trebuia oprită.

Însă mi-am schimbat părerea despre stres, iar acum vreau să ți-o schimbi și tu.

Dă-mi voie să încep prin a-ți povesti despre descoperirea științifică șocantă care m-a făcut, prima oară, să reconsider stresul. În 1998, treizeci de mii de adulți din Statele Unite au fost întrebați prin cât stres trecuseră în anul precedent. De asemenea, au fost întrebați dacă erau de părere că stresul este dăunător sănătății lor.

Opt ani mai târziu, cercetătorii au căutat prin arhivele publice pentru a afla care dintre cei treizeci de mii de participanți muriseră. Dă-mi voie să dau mai întâi vestea proastă. Nivelurile ridicate de stres au sporit riscul de deces cu 43%.¹ Dar — și asta e ceea ce mi-a atras atenția — acel risc sporit era valabil doar pentru persoanele care și credeau că stresul dăuna sănătății lor. Oamenii care au raportat niveluri ridicate de stres, dar care nu considerau stresul dăunător, prezentau un risc mai mic de deces. De fapt, ei au avut cel mai mic risc de deces dintre toți participanții la studiu, chiar mai mic decât al celor care au declarat că au trecut prin foarte puțin stres.

Cercetătorii au conchis că nu doar stresul îi omora pe oameni, ci combinația dintre stres și convingerea că stresul este dăunător. Cercetătorii au estimat că, de-a lungul celor opt ani în care și-au realizat studiul, 182 000 de americani e posibil să fi murit prematur, deoarece crezuseră că stresul dăuna sănătății lor.

Acel număr m-a surprins. Vorbim despre mai mult de douăzeci de mii de decese pe an! Potrivit statisticilor făcute de Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, asta ar face din „convingerea că stresul îți face rău" a cincisprezecea cauză principală de deces în Statele Unite, ucigând mai mulți oameni decât cancerul de piele, HIV/SIDA și crimele.

După cum îți poți imagina, această descoperire m-a tulburat. Și eu care consumam o mulțime de timp și energie convingându-i pe oameni că stresul era dăunător pentru sănătatea lor! Luasem drept sigur faptul că acest mesaj și munca mea îi ajutau pe oameni. Dar dacă nu era așa? Tehnicile pe care le predam pentru reducerea stresului — cum ar fi exercițiile fizice, meditația și interrelaționarea socială — erau cu adevărat utile, dar oare le subminam efectul bun, livrându-le alături de mesajul că stresul este toxic? Era oare posibil ca, în virtutea gestionării stresului, să fi făcut mai mult rău decât bine?

Recunosc, am fost tentată să mă prefac că nu am văzut niciodată acel studiu. La urma urmei, era un singur studiu — și corelațional, pe deasupra! Cercetătorii examinaseră o gamă largă de factori care puteau explica descoperirea, inclusiv sexul, rasa, etnia, vârsta, educația, venitul, statutul profesional, statutul matrimonial, fumatul, activitatea fizică, problemele cronice de sănătate și asigurarea medicală. Niciunul dintre aceste lucruri nu explica de ce convingerile despre stres interacționau cu nivelurile stresului, prevestind decesul. Totuși, cercetătorii nu vizaseră efectiv convingerile oamenilor despre stres, deci nu puteau fi siguri că acestea erau cele care îi omorau. Era oare posibil ca oamenii care nutreau convingerea că stresul le dăuna să fi avut și un alt stres în viețile lor — unul care să fi fost, cumva, mai toxic? Sau poate aveau personalități care îi făceau deosebit de vulnerabili la efectele dăunătoare ale stresului.

Și totuși, nu reușeam să îmi scot studiul din minte. În mijlocul acestei îndoieli, am simțit și o oportunitate. Le spusesem mereu studenților mei de la Psihologie, din cadrul Universității Stanford, că cel mai interesant gen de descoperire științifică este acela care pune la îndoială modul în care gândești despre tine și despre lume. Dar apoi am simțit asta pe pielea mea. Eram, oare, pregătită ca propriile mele convingeri să fie puse la îndoială?

Descoperirea peste care dădusem — aceea cum că stresul este dăunător numai atunci când crezi că este — reprezenta o ocazie de a reconsidera ceea ce predam. Chiar mai mult, era o invitație pentru a-mi regândi propria relație cu stresul. Aveam să profit de ea? Sau aveam să clasez lucrarea și să continui lupta împotriva stresului?

DOUĂ LUCRURI, în pregătirea mea ca specialistă specializată în psihologia sănătății, m-au făcut să fiu deschisă la ideea că modul în care te gândești la stres contează — și la posibilitatea ca mesajul „Stresul te va ucide!" să aibă consecințe nedorite asupra oamenilor.

Mai întâi, știam deja că unele convingeri pot influența durata vieții. De exemplu, oamenii cu o atitudine pozitivă cu privire la îmbătrânire trăiesc mai mult decât cei care vădesc stereotipii negative despre înaintarea în vârstă. Un studiu clasic efectuat de cercetători de la Universitatea Yale a monitorizat niște adulți de vârstă mijlocie timp de 20 de ani. Cei care, la jumătatea vieții, aveau o opinie pozitivă despre îmbătrânire au trăit în medie cu 7,6 ani mai mult decât cei care aveau o opinie negativă.² Pentru a realiza cât de important este acest rezultat statistic, gândește-te la asta: s-a arătat că multe lucruri pe care le considerăm factori de protecție evidenți și importanți, că exercițiile fizice regulate, evitarea fumatului și menținerea unor niveluri sănătoase ale tensiunii arteriale și colesterolului adaugă, în medie, mai puțin de patru ani la durata vieții cuiva.

Un alt exemplu de convingere cu impact pe termen lung are legătură cu încrederea. Cei care consideră că poți avea încredere în majoritatea oamenilor tind să trăiască mai mult. Într-un studiu cu durata de 15 ani, realizat de cercetători de la Universitatea Duke, 60% dintre adulții cu vârste de peste 55 de ani care îi considerau pe ceilalți demni de încredere erau încă în viață la finalul studiului. Pe de altă parte, 60% dintre cei cu o viziune mai cinică asupra firii umane muriseră.³

Astfel de descoperiri mă convinseseră deja că, atunci când vine vorba de sănătate și de durata vieții, unele convingeri contează. Dar ce nu știam încă era dacă modul, printre ele, se număra și în care ne gândim la stres.

Al doilea lucru care mi-a crescut disponibilitatea spre a recunoaște că s-ar putea să mă înșel cu privire la stres a fost ceea ce știam despre acțiunile trecute de susținere a sănătății. Faptul de a le spune oamenilor că stresul îi ucide este o strategie proastă pentru sănătatea publică; cu toate astea însă, nu e prima dată când o acțiune de amploare pentru susținerea sănătății publice a avut un efect contrar. S-a constatat că strategiile de încurajare a comportamentului sănătos utilizate cel mai frecvent au produs exact opusul a ceea ce sperau specialiștii din domeniul sănătății.

De exemplu, când port discuții cu medici, le cer uneori să aprecieze efectele asupra fumătorilor ale faptului de a afișa avertismente grafice pe pachetele de țigări. În general, ei sunt de părere că imaginile vor reduce dorința fumătorilor de a-și aprinde o țigară și îi vor motiva să renunțe. Însă studiile arată că avertismentele au adesea efectul opus. Imaginile cele mai amenințătoare (să zicem, un bolnav de cancer pulmonar aflat pe moarte într-un pat de spital) de fapt sporesc atitudinile pozitive ale fumătorilor față de fumat.⁴ Motivul? Imaginile declanșează frica și ce mod mai bun există pentru a te calma, decât să fumezi o țigară? Doctorii plecau de la premisa că frica ar inspira schimbarea comportamentului, dar ea doar produce dorința de a scăpa de senzația neplăcută.

O altă strategie cu efect opus este să pui oamenii la colț pentru comportamentele lor nesănătoase. Într-un studiu făcut de Universitatea California, filiala din Santa Barbara, un grup de femei supraponderale a citit un articol din New York Times despre faptul că angajatorii încep să aibă atitudini discriminatorii față de lucrătorii supraponderali.⁵ După aceea, în loc să-și ia angajamentul că vor slăbi, femeile au consumat de două ori mai multe calorii mâncând nesănătos decât un alt grup de femei supraponderale, care citise un articol despre o altă problemă de ordin profesional.

Frica, stigmatul, autocritica, rușinea — toate acestea sunt considerate de mulți specialiști din domeniul sănătății drept semnale puternic motivante, care îi ajută pe oameni să își îmbunătățească calitatea vieții. Și totuși, din cercetările științifice reiese că aceste semnale îi împing pe oameni tocmai către comportamentele pe care specialiștii din domeniul sănătății speră să le schimbe.⁶ De-a lungul anilor, am tot văzut această dinamică: doctori și psihologi bine intenționați transmit un mesaj despre care cred că va ajuta; în schimb, beneficiarii mesajului sfârșesc prin a fi copleșiți, deprimați și împinși către comportamente de adaptare autodistructive.

După ce am descoperit studiul care stabilea o legătură între convingerile despre stres și deces, am început să fiu mai atentă la modul în care reacționau oamenii când vorbeam despre efectele dăunătoare ale stresului. Am observat că mesajul meu se dovedea la fel de copleșitor precum avertismentele medicale menite să sperie sau să provoace rușine. Când le-am vorbit unor studenți extenuați despre consecințele negative ale stresului, chiar înainte să aibă examenul final, aceștia au plecat din sala de curs și mai deprimați. Când le-am prezentat niște statistici înfricoșătoare despre stres unor infirmieri, unii au început să plângă. Indiferent de public, nu a venit nimeni niciodată la sfârșit să spună: „Vă mulțumesc mult că mi-ați spus cât de toxică este viața mea stresantă. Știu că pot scăpa de stres, dar până acum, pur și simplu, nu m-am gândit să o fac!"

Mi-am dat seama că, oricât aș fi crezut eu că trebuie să vorbim despre stres, felul în care o făceam nu era neapărat de ajutor. Tot ce învățasem despre gestionarea stresului pornea de la presupunerea că acesta este periculos și că oamenii trebuiau să afle asta. Odată ce înțelegeau cât de rău este stresul, aveau să-l reducă, ulterior devenind mai fericiți. Dar acum nu mai eram atât de sigură de acest fapt.

CURIOZITATEA MEA cu privire la modul în care atitudinea față de stres influențează impactul acestuia m-a condus spre căutarea mai multor dovezi. Voiam să știu: chiar contează modul în care gândești despre stres? Iar dacă este dăunător să crezi că stresul aduce prejudicii, care este alternativa? Are stresul ceva bun, care să merite implementarea?

Aplecându-mă asupra unor studii științifice și sondaje din ultimele trei decenii, am examinat datele fără idei preconcepute. Am găsit dovezi pentru unele dintre efectele dăunătoare de care ne temem, dar și pentru beneficii pe care rareori le recunoaștem. Am investigat istoria stresului, aflând mai multe despre cum au devenit psihologia și medicina convinse că acesta este toxic. Am vorbit, de asemenea, cu oameni de știință care fac parte dintr-o nouă generație de cercetători asupra stresului, a căror muncă redefinește felul în care îl înțelegem, lămurind partea lui bună. Ceea ce am aflat din aceste studii, sondaje și conversații a schimbat cu adevărat modul în care gândesc despre stres. Cea mai recentă cercetare dezvăluie că stresul te poate face mai deștept, mai puternic și mai prosper. Te ajută să înveți și să crești. Acesta poate chiar să inspire curaj și compasiune.

Noua cercetare arată, de asemenea, că schimbarea părerii despre stres te poate face mai sănătos și mai fericit. Modul în care gândești despre stres afectează totul, de la sănătatea cardiovasculară la capacitatea de a găsi un sens în viață. Cea mai bună modalitate de a gestiona stresul nu este reducerea sau evitarea lui, ci, mai degrabă, reconsiderarea sau chiar acceptarea acestuia.

Așadar, țelul meu, ca specialistă în psihologia sănătății, s-a schimbat. Nu mai vreau să te ajut să scapi de stres — vreau să te fac să funcționezi normal în prezența lui. Aceasta este promisiunea noii cercetări asupra stresului și scopul acestei cărți.

Despre această carte

Această carte se bazează pe un curs pe care îl predau în cadrul unui program de formare continuă la Stanford, numit „Noua cercetare asupra stresului". Cursul, la care sunt înscriși oameni de toate vârstele și din toate categoriile sociale, este menit să schimbe modul în care gândim despre stres și în care trăim cu el.

Este util să știm câte ceva despre această cercetare care vizează acceptarea stresului, din două motive. În primul rând, pentru că e fascinantă. Când subiectul este natura umană, fiecare studiu este o ocazie de a te înțelege mai bine pe tine însuți și pe cei la care ții. În al doilea rând, pentru că cercetarea asupra stresului prezintă niște adevărate surprize. Anumite idei despre stres — inclusiv premisa centrală a acestei cărți: aceea că stresul îți poate face bine — sunt greu de conceput. Fără dovezi, le-am respinge numaidecât. Având cunoștință de cercetarea de la baza acestor idei reprezintă un fapt ce te poate ajuta să le iei în considerare, împreună cu modul în care s-ar putea aplica ele la experiențele tale.

Recomandările din această carte nu sunt bazate pe acel singur studiu șocant — chiar dacă acesta m-a inspirat să reconsider stresul. Strategiile pe care le vei învăța se bazează pe sute de studii și pe perspectivele a zeci de oameni de știință cu care am vorbit. Nu merge să sari peste cercetare și să treci direct la recomandări. A ști ce se află în spatele tuturor strategiilor ajută la fixarea lor. Prin urmare, această carte include un curs intensiv despre noua cercetare asupra stresului și ceea ce psihologii numesc mentalități. Vei face cunoștință cu cercetători aflați în plină ascensiune și cu unele dintre cele mai interesante studii ale lor — și asta într-un fel care sper că va fi pe placul oricărui cititor. Dacă ești dornic de mai multe detalii științifice și informații, notele de la finalul acestei cărți îți vor facilita aprofundarea subiectului.

Mai presus de toate însă, acesta este un ghid practic prin care vei deveni mai bun la gestionarea stresului. Acceptarea acestuia te poate face să simți că ai mai multă putere în fața provocărilor. Îți permite să folosești mai bine energia stresului, fără a te epuiza. Te ajută să transformi experiențele stresante într-o sursă de racordare socială, și nu de izolare. Și, în sfârșit, te conduce spre noi căi de a găsi sens în suferință.

Pe tot cuprinsul acestei cărți, vei găsi două tipuri de exerciții practice de încercat.

Exercițiile de tipul „Reconsideră stresul", din partea 1, sunt menite să modifice modul în care gândești despre stres. Le poți folosi ca puncte de plecare în scris sau sub orice altă formă de autoreflecție care funcționează pentru tine. Poate că te vei gândi la subiect în timp ce te afli pe banda de alergare, la sala de sport, sau mergi cu autobuzul la muncă. Poți să-l transformi într-o reflecție personală sau să începi o conversație în baza lui. Discută despre el cu soțul sau cu soția la cină sau menționează-l în cadrul grupului de enoriași frecventat de părinții tăi. Scrie o postare pe Facebook despre el și întreabă-i pe prietenii tăi ce cred. Pe lângă faptul că te ajută să te gândești altfel la stres, în general, aceste exerciții te încurajează și să reflectezi asupra rolului pe care îl joacă stresul în viața ta, inclusiv în raport cu cele mai importante țeluri și valori ale tale.

Exercițiile de tipul „Transformă stresul din Partea a 2-a cuprind strategii de moment, de folosit în situațiile stresante, precum și teme de reflecție care te vor ajuta să faci față unor provocări specifice din viața ta. Te vor ajuta să-ți accesezi rezervele de energie, forță și speranță atunci când te simți anxios, frustrat, furios sau copleșit. Exercițiile de tipul „Transformă stresul se bazează pe ceea ce eu numesc „resetări ale mentalității" — adică o serie de schimbări în modul în care gândești despre stres, așa cum îl trăiești în momentul de față. Aceste resetări ale mentalității pot să îți modifice reacția la stresul fizic, să îți schimbe atitudinea și să inspire luarea de măsuri. Cu alte cuvinte, ele transformă efectul pe care îl are stresul asupra ta exact în momentul în care te simți stresat. Aceste exerciții sunt bazate pe studii științifice și te încurajez să le tratezi chiar ca pe niște experimente. Încearcă-le și vezi ce funcționează pentru tine.

Toate exercițiile din această carte au fost concepute în funcție de reacțiile studenților mei și de experiențele pe care le-am avut când am împărtășit aceste idei în rândul unor comunități din întreaga lume, formate inclusiv din profesori, personal medical de elită, directori, specialiști în coaching, terapeuți de familie și părinți. Am inclus practicile despre care oamenii au spus că au avut sens din punct de vedere personal și profesional, ducând la schimbări în viețile lor și în grupurile cu care lucrează.

Luate la un loc, aceste exerciții te vor ajuta să îți schimbi relația cu stresul. Ar putea părea ciudat să concepi că ai o relație cu stresul, mai ales dacă ești obișnuit să te gândești la stres ca la ceva care, efectiv, ți se întâmplă. Dar ai o relație cu stresul. Poate că te simți o victimă a stresului — neajutorat în fața lui sau încătușat din cauza lui. Sau poate relația dintre voi e una de iubire și ură — te bazezi pe stres ca să îți atingi țelurile, dar îți faci griji pentru consecințele sale pe termen lung. Poate simți că te afli într-o luptă permanentă cu stresul, încercând să îl reduci, să îl eviți sau să îl gestionezi, fără să reușești însă vreodată să îl controlezi. Sau poate simți că experiențele stresante din trecut au prea multă influență asupra ta, în prezent. S-ar putea să vezi stresul ca pe un dușman, ca pe un oaspete nedorit sau ca pe un partener în care nu ești chiar sigur că poți avea încredere. Oricare ar fi relația ta actuală cu stresul, atât modul în care gândești despre el, cât și modul în care reacționezi la el joacă un rol important cu privire la felul în care te afectează. Reconsiderând și chiar acceptând stresul, poți schimba efectul lui asupra oricărui lucru, de la sănătatea fizică și binele de ordin emoțional până la satisfacția din plan profesional și optimismul cu care privești viitorul.

Pe tot cuprinsul cărții, vom avea în vedere și modul în care cercetarea asupra stresului și asupra mentalităților te poate ajuta să susții oameni, comunități și organizații. Cum putem încuraja reziliența printre cei dragi nouă? Cum s-ar schimba cultura la locul de muncă, prin acceptarea stresului? Cum construiesc oamenii rețele de sprijin privind trauma sau pierderea? Îți voi prezenta câteva dintre programele mele preferate, care utilizează această cercetare cu scopul de a crea comunități capabile să transforme suferința în dezvoltare personală, sens și conectare. Aceste programe pot servi ca modele și inspirație, întrucât arată cum să transpui cercetarea în ajutor concret și ideile abstracte în acțiuni cu impact.

Cartea aceasta mă va ajuta în privința stresului din viața mea?

Până acum am evitat să definesc stresul — parțial, deoarece cuvântul a devenit un termen universal pentru orice lucru prin care nu vrem să trecem și pentru tot ce este în neregulă cu lumea. Oamenii folosesc cuvântul „stres atât pentru a descrie o întârziere în trafic, cât și un deces în familie. Spunem că suntem stresați când ne simțim anxioși, prinși cu treburi, frustrați, amenințați sau presați. Poți oricând să fii stresat de un e-mail, de politică, știri, de vreme sau de lista ta crescândă cu lucruri de făcut. Iar cea mai mare sursă de stres din viața ta, actualmente, pot fi munca, creșterea copiilor, o criză de sănătate, faptul de a scăpa de datorii sau de a trece printr-un divorț. Uneori, folosim cuvântul „stres pentru a descrie ce se petrece în interiorul nostru — pentru a ne referi la gândurile, emoțiile și reacțiile noastre fizice — și, alteori, îl folosim pentru a descrie problemele pe care le avem. Termenul este frecvent utilizat pentru a face referire la supărări banale, dar poate, la fel de bine, să fie o abreviere pentru probleme psihologice mai serioase, precum depresia și anxietatea. Nu există o definiție unică a stresului care să includă toate aceste lucruri și totuși folosim acest cuvânt pentru a ne referi la fiecare dintre ele.

Faptul că folosim cuvântul „stres pentru a descrie atât de multe lucruri din viață este și o binecuvântare, și un blestem. Inconvenientul este că poate complica discuția noastră privind cercetarea asupra stresului. Chiar și oamenii de știință — care, de obicei, au definiții fixe — folosesc termenul „stres pentru a descrie o multitudine uluitoare de experiențe și rezultate. În cadrul unui studiu, stresul poate că e definit drept senzația că ești copleșit de imaginile pe care trebuie să le acorzi, în timp ce un alt studiu echivalează stresul cu epuizarea la locul de muncă. Un studiu descrie prin stres tracasările cotidiene, în timp ce altul îl folosește pentru a vorbi despre efectele pe termen lung ale traumei. Ba mai mult, când o cercetare e preluată de mass-media, titlurile știrilor cuprind adesea cuvântul familiar „stres", dar nu oferă detalii despre ce a măsurat, de fapt, studiul, lăsând la latitudinea ta să vezi dacă descoperirile sunt valabile sau nu pentru viața ta.

În același timp, există un beneficiu legat de folosirea universală a cuvântului. Deoarece folosim termenul „stres" pentru a descrie atâtea aspecte ale vieții, felul în care concepi stresul are un efect profund asupra modului în care treci prin viață. Schimbarea mentalității poate avea un efect profund, intervenind atât la nivelul problemelor de fiecare zi, cât și asupra modului în care te raportezi la cele mai mari provocări ale vieții. Așadar, în loc să dau și eu o definiție restrânsă și convenabilă a stresului, mai bine întrețin sensul larg al acestuia. Da, ar fi mai simplu să spun: „Cartea aceasta este despre cum să îți meargă bine sub presiune, la serviciu sau: „Cartea aceasta te va ajuta să gestionezi simptomele fizice ale anxietății. Însă puterea de transformare a faptului de a alege să vezi partea bună a stresului e dată de capacitatea acestuia de a schimba modul în care concepi și te raportezi la atâtea aspecte diferite ale vieții.

Prin urmare, acum, că pornim împreună în această călătorie, vreau să propun următoarea idee: stresul apare atunci când este în joc ceva de care îți pasă. Această definiție este suficient de laxă pentru a include atât frustrarea legată de trafic, cât și durerea provocată de o pierdere. Include atât gândurile, emoțiile și reacțiile tale fizice când te simți stresat, precum și modul în care alegi să faci față situațiilor pe care le-ai descrie ca fiind stresante. Această definiție subliniază și un adevăr important: stresul și sensul sunt legate în mod inextricabil. Nu te stresezi pentru lucruri de care nu îți pasă și nu poți să ai o viață cu sens fără a trece printr-un oarecare stres.

Scopul meu, prin scrierea acestei cărți, este să furnizez o cercetare, precum și relatări și strategii care abordează gama completă a ceea ce vrem să înțelegem prin stres, fiind totuși conștientă că nu toate exemplele își vor găsi ecou în tine și că este imposibil să abordez fiecare aspect al experienței umane etichetat ca „stresant". Voi examina stresul în plan academic, stresul profesional, stresul familial, stresul legat de sănătate, stresul financiar și stresul social, precum și provocările pe care le presupune confruntarea cu anxietatea, depresia, pierderea și trauma — care ar putea fi descrise, cel mai bine, ca suferință și pe care oamenii le menționează de fiecare dată când le cer să se gândească la stresul din viețile lor. Am inclus și părerile studenților mei, pentru a vedea cum au aplicat ei ideile din această carte. Am schimbat numele și unele detalii de identificare ale celor care au dorit să rămână anonimi. Dar să știi că toate sunt relatări adevărate făcute de oameni reali, care speră că, împărtășindu-ți cunoașterea lor, te vor ajuta să ai o experiență diferită a stresului. Contribuția lor se face simțită pe întregul parcurs al cărții, prin întrebările și interesele pe care încerc să le abordez. Le sunt recunoscătoare pentru că m-au ajutat să aflu mai mult despre ce înseamnă să accepți stresul în circumstanțe mult diferite de ale mele.

Am încredere că vei acorda o atenție foarte mare descoperirilor și relatărilor care își găsesc ecou în viața ta de acum. Același lucru este valabil și pentru exercițiile și strategiile din carte. Așa cum niciun studiu științific nu se pliază pe toate formele de stres, strategiile nu sunt valabile pentru orice situație stresantă. O strategie care îți permite să învingi anxietatea de a vorbi în public sau să rezolvi un conflict din familie e foarte posibil să nu te poată ajuta să faci față problemelor financiare sau unui doliul. Te încurajez să alegi metodele care par cele mai potrivite pentru provocările tale.

Ori de câte ori vorbesc despre partea bună a stresului, cineva mă întreabă: „Dar cum rămâne cu stresul foarte dăunător? Mai este valabil ceea ce spui?" Oamenilor le este ușor să vadă cum îi ajută acceptarea stresului minor — o oarecare presiune la serviciu, o ușoară nervozitate cauzată de un eveniment important. Dar cum rămâne cu lucrurile de amploare? Conceptul de acceptare a stresului este valabil și pentru traumă, pierdere, problemele de sănătate și stresul cronic?

Nu pot garanta că ideile din această carte vor fi de ajutor în raport cu toate formele de stres sau de suferință. Dincolo de asta, am convingerea că beneficiile acceptării stresului nu se aplică doar cu privire la lucrurile mărunte. Spre surprinderea mea, acceptarea stresului m-a ajutat cel mai mult în situațiile cele mai dificile — confruntarea cu moartea cuiva drag, lupta cu durerea cronică și chiar învingerea unei frici paralizante de a zbura cu avionul. Asta am auzit și de la studenții mei. Poveștile împărtășite de ei la finalul cursului nu sunt despre îmbunătățirea tehnicii de jonglat cu termenele-limită sau despre confruntarea cu un vecin iritant. Sunt despre împăcarea cu pierderea soțului sau a soției. Despre înfruntarea luptei de o viață cu anxietatea. Despre împăcarea cu un trecut care a presupus abuzul în copilărie. Despre pierderea unui loc de muncă. Despre a trece printr-un tratament pentru cancer.

De ce ar ajuta, în aceste împrejurări, să vedem partea bună a stresului? Eu cred că deoarece acceptarea stresului schimbă modul în care te percepi pe tine și situațiile prin care treci. Nu este un exercițiu pur intelectual. Concentrarea pe partea bună a stresului transformă modul în care îl simți din punct de vedere fizic și emoțional. Schimbă felul în care faci față provocărilor din viața ta. Am scris cartea aceasta cu acel scop anume în minte: să te ajut să îți descoperi puterea, curajul și capacitatea de compasiune. A vedea partea bună a stresului nu se referă la a decide dacă stresul este în totalitate bun sau în totalitate rău. Se referă la faptul că această alegere, de a vedea partea lui bună, te poate ajuta să faci față provocărilor din viața ta.


¹ Keller, Abiola, Kristen Litzelman, Lauren E. Wisk et al., „Does the

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Partea pozitivă a stresului. De ce stresul îți face bine și cum să-l folosești în favoarea ta

0
0 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor