Găsiți următorul dvs. carte preferat

Deveniți un membru astăzi și citiți gratuit pentru 30 zile
Paradoxul obezității. Kilogramele în plus. Avantaje și dezavantaje

Paradoxul obezității. Kilogramele în plus. Avantaje și dezavantaje

Citiți previzualizarea

Paradoxul obezității. Kilogramele în plus. Avantaje și dezavantaje

evaluări:
3/5 (2 evaluări)
Lungime:
329 pages
6 hours
Lansat:
Apr 3, 2017
ISBN:
9786065874527
Format:
Carte

Descriere

Kilogramele în plus: avantaje și dezavantaje Descoperiți știința din spatele paradoxului obezității și modul în care puteți obține sănătatea maximă, mai degrabă decât greutatea minimă! Nu trece nicio zi fără să ne gândim la „grăsime”. Suntem asaltați de mesaje care ne avertizează că trăim într-o societate în care mai mult de două treimi dintre indivizi sunt supraponderali sau obezi. Cărțile, revistele și articolele online ne învață cum să scăpăm de kilogramele în plus ca să ne bucurăm de o sănătate mai bună. Produsele alimentare sunt promovate prin sublinierea conținutului caloric redus. Nu e de mirare că cei mai mulți dintre noi credeau că longevitatea depinde de menținerea unui indice de masă corporală normal. Până la apariția acestei lucrări revoluționare... Cu ajutorul bestsellerului „Paradoxul obezității” veți descoperi că puteți fi în acelaşi timp gras, într-o formă bună și foarte sănătos. Această teorie este susținută de rezultatele uimitoare ale cercetărilor efectuate în ultimii 10 ani: persoanele supraponderale și chiar moderat obeze cu anumite boli cronice – boli de inimă sau cancer – trăiesc adeseori mai mult și au o viață mai bună decât persoanele cu greutate normală care se confruntă cu aceleași afecțiuni. Cardiologul Carl Lavie ne explică de ce avem nevoie de grăsime, cum contribuie la procesele vieții și care este modalitatea prin care ne oferă combustibil suplimentar în lupta cu boala. Ne sunt dezvăluite și motivele pentru care unele persoane care par slabe și cu un fizic de invidiat pot suferi totuși de afecțiuni metabolice, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2 – așa-numitul „paradox al supleței”. Am ajuns atât de preocupați de obezitate, folosind-o ca argument pentru a încadra problemele de sănătate, încât trecem cu vederea alte cauze posibile ale bolii. Informațiile inovatoare din această carte le vor schimba viziunea despre grăsime și ce înseamnă să fii sănătos atât celor care încearcă să nu se îmbolnăvească, cât și bolnavilor care trăiesc cu o afecțiune de durată. Ea se adresează în egală măsură celor tineri și supli, ci și persoanelor mai în vârstă care se luptă cu acele încăpățânate kilograme în plus. Este o carte pentru oamenii care se consideră în formă, dar și pentru cei care preferă un stil de viață mai sedentar.

Lansat:
Apr 3, 2017
ISBN:
9786065874527
Format:
Carte

Despre autor


Legat de Paradoxul obezității. Kilogramele în plus. Avantaje și dezavantaje

Cărți conex

Previzualizare carte

Paradoxul obezității. Kilogramele în plus. Avantaje și dezavantaje - Carl Lavie

tr.

INTRODUCERE

Grăsimea – un eșec educativ

²


² Notele din acest volum se referă la anumite date și idei menționate în text. Ele vă vor îndruma către surse utile, pentru a obține mai multe informații. Aici veți găsi doar o mică parte din cercetările și datele la care aveți acces în prezent și care sunt legate de tematica acestui volum. Puteți găsi mai multe recomandări de lectură și trimiteri la publicații științifice ce v-ar putea fi de folos dacă doriți să înțelegeți mai bine conceptele din domeniul paradoxului obezității, pe site-ul meu, la adresa www.TK.com.

Gândiți-vă o clipă la imaginile pe care le asociați cu termenul „grăsime. În prezent, această înșiruire de șapte litere ocupă un spațiu considerabil în conștiința noastră colectivă și reprezintă, s-ar putea spune, o prezență la fel de puternică în vocabularul nostru, precum negația „nu. Și, într-adevăr, aceste două cuvinte au parcă aceeași rezonanță negativă. Pentru multe persoane, cuvântul „grăsime" trimite la imagini ale sănătății precare, la mâncăruri grele, la cute ale pielii, ba chiar la urâțenie, neglijență și lăcomie. Vedem rareori oameni grași ocupând prima pagină a revistelor de mare circulație. Dimpotrivă, observăm exact opusul, ca și cum a fi extrem de slab ar întruchipa definiția frumuseții și a sănătății.

Nu cred că vreunul dintre noi poate trăi o zi fără ca undeva în minte, oricât de subliminal, să nu i se strecoare cuvântul „grăsime". Suntem asaltați de mesaje care ne spun că trăim într-o societate în care mai mult de două treimi dintre indivizi sunt supraponderali sau obezi³. Oriunde am privi, ni se spune să slăbim – de la ambalajele produselor alimentare care își promovează marca subliniind conținutul caloric redus, până la promisiunile legate de pierderea în greutate sau alte beneficii de sănătate, ori la batalioanele de materiale din media, cărți și articole care discută fără încetare despre epidemia de obezitate și care încearcă să ne învețe cum să scăpăm de kilogramele în plus. Știm cu toții că avem o problemă. De asemenea, cei mai mulți oameni au o idee despre cum anume excesul de grăsime lezează organismul. Acesta produce tulburări grave metabolismului, deschide calea diabetului și a bolilor de inimă (printre alte afecțiuni periculoase) și, în general, crește riscul unui deces prematur.

Există însă o chestiune asupra căreia ar trebui să medităm: nu cumva am demonizat grăsimea până la a ne face rău? Așa cum s-a demonstrat că un pahar de vin pe zi are efecte pozitive asupra sănătății, dar că patru sau cinci pahare înseamnă riscuri de a dezvolta numeroase probleme de sănătate, oare nu este adevărat că o cantitate adecvată de grăsime în organism (și probabil o cantitate mai mare decât cea pe care v-ați dori-o în prezent) este exact lucrul de care avem nevoie pentru a trăi mult și pentru a avea cea mai bună calitate posibilă a vieții? Pe scurt, oare nu cumva cultura noastră modernă ne-a înșelat, făcându-ne să credem că excesul de grăsime este întotdeauna rău și că aceasta ar trebui eliminată indiferent de costuri?

Ce vreau să vă spun este că, în multe privințe, grăsimea a fost foarte rău înțeleasă, fiind reprezentată eronat. În aceeași ordine de idei, sporturile de rezistență și mișcarea efectuată în mod disciplinat au fost pe nedrept ridicate în slăvi. După cum binecunoscutul „paradox francez"⁴ arată o corelație inversă între incidența afecțiunilor cardiace coronariene și consumul de grăsimi saturate, așa-numitul „paradox al obezității" indică o relație inversă, prezentă în multe cazuri, între grăsimea din corp și riscul de a muri. Chiar dacă multe cercetări științifice au demonstrat că obezitatea a contribuit la problemele pe care le avem cu bolile cronice și că mișcarea este adesea un antidot care nu poate da greș, nimeni nu a explicat unele dintre reacțiile cauză-efect mai bizare, care au loc în profunzimea alcătuirii noastre, la nivelul celulelor, și care sunt foarte legate de latura pozitivă a grăsimii. Este vorba, în fond, despre ceva destul de simplu. Grăsimea nu face întotdeauna rău. Iar mișcarea nu face mereu bine.

Acestea nu reprezintă niște afirmații lipsite de importanță. Faptul conform căruia grăsimea din corp ne protejează într-o mulțime de moduri surprinzătoare – ca să nu mai spunem că ea ne poate ajuta să avem o viață lungă după un diagnostic sumbru sau după un infarct – a fost abordat discret în ultimii ani în cele mai prestigioase publicații medicale. Așa cum s-a discutat și despre faptul cert că prea mult sport ne poate scurta viața. Din postura mea de cardiolog (și alergător entuziast) interesat profund de relațiile dintre domeniile care se ocupă de inimă, grăsime, obezitate, mișcare, boală și longevitate, am avut un rol central în dezbaterile stârnite de aceste descoperiri. Informațiile furnizate de cercetările mele, precum și de cele efectuate de mulți alții, sunt cu adevărat uimitoare și trebuie să fie cunoscute și de publicul larg, care este din ce în ce mai manipulat de o întreagă industrie care îmbină propaganda împotriva grăsimii cu promovarea mișcării și a sportului. Aceste date au avut și efectul de a-i face pe colegii mei medici și oameni de știință să pună sub semnul întrebării o bună parte din ce înțelegem prin „a fi sănătos".

Când v-am cerut să vă gândiți la cuvântul „grăsime, la începutul acestei introduceri, v-a trecut prin minte ceva pozitiv sau frumos? Nu ar fi oare minunat să fim în stare să privim cu mai multă relaxare problemele legate de greutate? Să nu fiu înțeles greșit: nu recomand un stil de viață care să ducă la îngrășare, nu vă spun să evitați banda de alergat și să vă îndopați zilnic cu dulciuri. Nu promovez ideea de a fi gras și nici nu aș sugera ca persoanele care au o „greutate normală să înceapă să pună intenționat kilograme. Mesajul meu este ceva mai subtil, dar sper că îl veți considera la fel de puternic și de benefic. Dacă ar trebui să rezum ideea principală a acestei cărți, ea ar fi următoarea: în ciuda a ceea ce se afirmă în mass-media și a ceea ce vi se predică dinspre învățătura medicală generală, nu este sfârșitul lumii dacă aveți ceva grăsime în plus, mai ales dacă vă mențineți cât de cât în formă (voi explica ce înseamnă mai exact să fii „în formă" (în limba engleză: fit), pentru că nu este vorba despre a fi capabil să alergi un kilometru și jumătate în șase minute sau să te supui unui regim de antrenament comparabil cu cel al unui atlet de performanță). În cazul a milioane de oameni considerați „supraponderali sau „ușor obezi, conform celui mai utilizat standard de astăzi – indexul masei corporale* IMC (body mass index – BMI) –, atingerea stării ideale de sănătate poate însemna să rămână exact la greutatea pe care o au în prezent. Da, ați citit bine: nu este necesar să pierdeți în greutate și nu sunteți obligați să vă stabiliți obiectivul de a duce valoarea BMI sub 25 de unități. Ba chiar s-ar putea să vă fie mult mai bine dacă mențineți valoarea BMI undeva între 25 și 30 de unități sau chiar puțin peste această limită, în funcție de tipul dumneavoastră de corp. Vă voi explica de ce și cum este posibil ca lucrurile să fie așa. Iar dacă alegeți să pierdeți în greutate, asigurați-vă că faceți respectivul efort având motivele corecte – o temă pe care, de asemenea, o vom aborda.

Pentru că sunt cardiolog practicant și mă ocup zi de zi de persoane care se confruntă cu probleme grave ale inimii, mă simt obligat să clarific această situație. Și asta poate pentru că nu sunt doar medic specialist în cardiologie la unul dintre cele mai respectate centre din domeniu din SUA (John Ochsner Heartand Vascular Institute din New Orleans, Louisiana, cotat printre primele 20 de institute de cardiologie). Sunt, de asemenea, autor sau coautor – am semnat mai mult de 800 de publicații medicale, printre care două manuale de cardiologie și aproape 40 de capitole de carte.

Totuși, așa cum am sugerat, doar câteva dintre aceste informații relevante, depozitate în rafturile de medicină, au ajuns până în cărțile destinate persoanelor ca dumneavoastră – oameni care doresc să afle „secretele" unei vieți lungi și active, secrete care uneori pot merge împotriva înțelepciunii tradiționale. Și, așa cum veți afla curând, este foarte limpede că noile descoperiri științifice nu se potrivesc cu ce vi s-a spus să credeți până acum. Activitatea mea clinică și de cercetare îmi oferă o perspectivă unică. Adăugați la asta pasiunea mea intensă pentru a alerga – mai mult decât ar trebui, probabil – și aveți în față o persoană care ar merge până la capătul Pământului pentru a descifra misterele sănătății optime. Apoi, să nu omitem nici faptul că locuiesc și lucrez într-unul dintre statele americane cele mai afectate de obezitate – Louisiana⁵.

Pentru că sunt om de știință – adică trebuie să respect întotdeauna rigorile metodei științifice, să elimin subiectivitatea și părtinirile și să nu ignor niciun factor de influență posibil și nicio variabilă fezabilă – nu voi lăsa nimic pe seama imaginației sau a ipotezelor pe măsură ce discutăm rând pe rând toate problemele, pentru ca apoi, la final, să le punem cap la cap și să extragem o serie de concluzii valide. Acest demers va implica o privire captivantă și proaspătă asupra unor elemente fundamentale de fiziologie, definirea indexului masei corporale și a fitnessului, explicarea relației dintre factorii genetici și cei de mediu, precum și discutarea modului în care știința gestionează o modificare bruscă de gândire, perspectivă sau dogmă.

CUM SĂ ÎMPĂCĂM ȘI CAPRA, ȘI VARZA

Am împărțit acest volum în trei secțiuni. În prima parte („Un paradox al timpurilor noastre), o să vă ghidez într-un tur al obezității – ce reprezintă aceasta de fapt, ce efecte negative are asupra organismului, cum o bună formă fizică (fitness) poate compensa faptul de a fi gras (fiind elementul-cheie pentru a fi sănătos în ciuda unui surplus de greutate) și cum explică știința paradoxul obezității. În acest context, voi arăta de ce a fi slab, dar într-o formă nepotrivită, spre deosebire de a fi supraponderal sau puțin obez, dar într-o formă bună, reprezintă probabil cel mai nociv tip de corp pe care îl puteți avea, în măsura în care doriți să trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Vă voi explica cum anume grăsimea din corp poate fi dătătoare de viață și de ce ar trebui să ne gândim mai bine la ideea de a combate luarea inevitabilă în greutate care vine odată cu vârsta. Tot în prima parte a cărții, voi oferi dovezi științifice care arată cum puteți fi în același timp gras, într-o formă bună și foarte sănătos. În partea a doua („Rolul și puterea grăsimii), voi oferi o prezentare detaliată a datelor pe care le avem despre grăsime. De ce avem nevoie de ea? Cum contribuie la procesele vieții? Voi descrie cele mai noi cercetări din domeniu și voi explica motivele pentru care unele persoane care par slabe și cu un fizic de invidiat pot suferi totuși de afecțiuni metabolice, cum ar fi diabetul de tip 2 – așa-numitul „paradox al supleței".

Într-adevăr, aparențele pot fi înșelătoare. Parcurgând acest volum, veți înțelege limpede că adevăratul ucigaș al zilelor noastre nu este neapărat obezitatea. Sănătatea și starea de bine ne sunt afectate mult mai grav nu doar de presiunea imensă pe care o exercităm asupra propriei persoane, încercând să slăbim prin diete nerealiste, ci și de daunele metabolice pe care le cauzăm corpului cu mult înainte de instalarea obezității. Astfel de vătămări ale metabolismului apar adesea ca urmare a unei combinații letale: un dezechilibru cronic al glicemiei asociat cu sedentarismul. Niciuna dintre aceste probleme nu are de-a face cu masa corporală în sine, ele putând afecta persoane care par, la suprafață, suple și sănătoase.

Eliberându-ne de mituri despre lucruri pe care toți am ajuns să le acceptăm ca literă de lege, cum ar fi importanța indexului masei corporale sau a circumferinței taliei, sper să vă conving să puneți sub semnul întrebării credințele respective și să regândiți presupunerile de bază pe care le faceți în privința grăsimii. Cercetările pe care le vom discuta sunt atât de interesante, încât vor atrage persoane de la ambele extreme – atât oameni sedentari care își controlează greutatea doar prin intermediul dietei, cât și persoane cu obezitate morbidă, care nu au făcut mișcare de ani buni.

În cele din urmă, în partea a treia („Cum să ajungem la echilibru"), voi prezenta concluziile acestei cărți, sugerând cum oricine poate să beneficieze de noile cunoștințe din domeniu. Acesta va fi contextul în care vă voi ajuta să evaluați unde vă situați în spectrul determinat de toți factorii de risc deja discutați. De asemenea, voi prezenta anumite reguli de ordin general, care să vă permită să împăcați deziderate aparent contradictorii. Voi discuta, printre altele, principiile esențiale ale dietei și ale mișcării, sugerând pașii simpli pe care îi puteți urma și strategiile la care puteți apela. Tot în această parte a cărții, voi încerca să răspund multor întrebări frecvente, cum ar fi: Care regim alimentar este cel mai bun? Care program de fitness este de preferat? Când activitatea fizică devine periculoasă sau riscantă pentru sănătate? Ar trebui ca scopul oricărei persoane să fie definirea drept prioritate a pierderii în greutate sau a nivelului de fitness? Există medicamente sau suplimente alimentare pe care ar trebui să le luăm în calcul ca mijloace de control al greutății? Voi oferi răspunsuri pentru fiecare dintre aceste întrebări, adresându-mă atât celor care speră să evite o suferință cronică, cât și celor care au fost diagnosticați cu o astfel de afecțiune. Pentru a fi cât se poate de clar, această carte este și pentru bolnavii care trăiesc cu o afecțiune de durată, și pentru cei care încearcă să nu se îmbolnăvească. Ea se adresează în egală măsură celor tineri și supli, dar și persoanelor mai în vârstă care se luptă cu acele încăpățânate kilograme în plus. Este o carte pentru acei oameni care se consideră în formă, dar și pentru cei care preferă un stil de viață mai sedentar.

În fiecare zi, auzim știri despre probleme legate de sănătate. Suntem bombardați cu mesaje despre starea organismului nostru – unele pozitive, altele negative, altele confuze sau contradictorii. Și, de cele mai multe ori, pur și simplu acceptăm mesajele respective ca atare. Chiar și persoanele inteligente, educate, atente la sănătate, informate, grijulii și sceptice se lasă rapid convinse. În acest context, pare dificil să distingem adevărul de ficțiune. Ne este greu să identificăm diferența dintre ce este sănătos și ce afectează sănătatea, atunci când informația și sfaturile vin de la oameni care par a fi dintre cei mai inteligenți și imparțiali.

Dacă ne-am uita la sugestiile și sfaturile emise de-a lungul ultimului secol și jumătate de către așa-ziși experți, am înțelege rapid că multe lucruri nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. Am vedea, de asemenea, că se întâmplă destul de des să asistăm la schimbări complete de direcție când vine vorba despre validitatea unui anumit fapt, a unei afirmații sau a unei practici. În momente diferite ale istoriei, s-a crezut că provocarea unor hemoragii poate vindeca bolile, că laptele praf este superior laptelui matern, că medicii procedează bine atunci când recomandă fumatul⁶. Vă vine să credeți sau nu, doar recent am început să înțelegem cu adevărat cum alegerile pe care le facem în privința alimentației influențează sănătatea și longevitatea.

Atunci când îmi imaginez lumea peste o jumătate de secol, mă întreb care dintre afirmațiile fără conținut pe care le acceptăm astăzi se vor dovedi a fi complet false. Mă întreb, de asemenea, date fiind informațiile pe care eu și colegii mei le-am adunat, dacă discuțiile privind grăsimea vor arăta altfel. Oare va putea această temă – una dintre cele mai dezbătute din vremurile noastre – să evolueze, astfel încât grăsimea să aibă o reputație mai bună în viitor?

În încheierea acestei introduceri, vă rog să nu vă mai faceți griji în privința kilogramelor, tot încercând să ghiciți cum ar trebui să procedați. Pe lângă faptul că veți găsi multe informații utile în acest volum, poate veți ajunge și la concluzia că vă aflați mai aproape decât ați fi crezut de modelul sănătății ideale.


³ Pentru informații și statistici privind obezitatea, vizitați pagina de Internet a Centrului pentru Controlul Bolilor (Center for Disease Control): http://www.cdc.gov/obesity/data/adult.html (pagină consultată la data de 22 octombrie 2013).

* Datele descriu situația din Statele Unite. Pentru informații despre situația din România, accesați site-ul web al Centrului Național pentru Statistică și Informatică în Sănătate Publică: http://www.ccss.ro/public_html/.

Această observație se aplică și în cazul unora dintre notele de subsol următoare – n. tr.

⁴ „Paradoxul francez" descrie un set de observații epidemiologice care par să contrazică ideea unei corelații între incidența bolii coronariene și consumul de grăsimi saturate. Deși populația Franței tinde să aibă o dietă bogată în astfel de grăsimi, incidența bolii coronariene este relativ redusă – n. tr.

⁵ Pentru statistici la zi ale obezității în SUA, accesați site-ul web al Center for Disease Control: http://www.cdc.gov/obesity/data/adult.html#Prevalence (pagină consultată la data de 22 octombrie 2013). Puteți găsi informații și la Trust for America’s Health – o organizație pentru politici medicale din Washington DC, care publică un raport anual intitulat F as in Fat. Ultimul astfel de raport poate fi descărcat la adresa http://healthyamericans.org/report/108/

* Valoarea IMC se calculează împărțind masa (kg) la pătratul înălțimii (m²) – n. tr.

⁶ A se vedea http://www.nytimes.com/2008/10/07/business/media/07adco.html?_r=0.

Partea I

Un paradox al timpurilor noastre

CAPITOLUL 1

Ce reprezintă, de fapt, obezitatea?

Toată lumea are o reprezentare clară despre cum arată obezitatea. Cuvântul își are originea în secolul al XVII-lea și provine din latinescul obesus, care înseamnă tocmai „a mânca până la îngrășare".⁷ Dicționarul Oxford al Limbii Engleze⁸ identifică prima utilizare a termenului în 1611, de către Randle Cotgrave, un lexicograf englez care a redactat un dicționar bilingv, englez–francez. Am putea să credem că obezitatea este o afecțiune relativ recentă, apărută spre sfârșitul secolului XX, însă ea datează încă din preistorie. Primele reprezentări sculpturale ale corpului omenesc – realizate în urmă cu 25000–35000 de ani – înfățișează femei obeze. În diferite perioade de-a lungul secolelor, obezitatea a reprezentat un semn al bunăstării sau al statutului, sau chiar al norocului în cazul dolofanelor figurine Venus, întrebuințate în ritualurile primordiale. În contextul în care obezitatea era privită pozitiv și ca semn al sănătății, ea semnala în mod tipic faptul că persoana respectivă ducea un trai privilegiat și nu era expusă riscului de a flămânzi. Acea persoană era probabil doar moderat supraponderală sau ușor obeză – nu suferea de obezitate morbidă, așa cum vedem azi în cazul a trei procente din populația Statelor Unite. În alte perioade din istorie, obezitatea a fost tratată ca un atribut negativ, un defect de caracter și ca un pericol la adresa sănătății. În secolul al VI-lea î.e.n., chirurgul indian Sushruta a indicat o corelație între obezitate – pe de o parte, și diabet și probleme cardiace – pe de alta.⁹

Practic, toate culturile de pe această planetă au luat notă de această problemă veche de când lumea, de la vechii egipteni și chinezii din Antichitate până la azteci sau la Hipocrate, părintele medicinei moderne, care în jurul anului 450 î.e.n. scria: „A fi corpolent nu este doar o boală în sine, ci și un factor antemergător altor afecțiuni."¹⁰ Aceste scrieri oficiale au stabilit că poporului grec îi revine meritul de a fi identificat pentru prima dată obezitatea drept o problemă medicală.

Numai în ultimii 40 de ani obezitatea a devenit mult mai răspândită… și mult mai demonizată în societate. Mai bine de 70% dintre noi¹¹ sunt acum supraponderali sau obezi (în comparație cu mai puțin de 25% acum circa 40 de ani); mai puțin de o treime dintre noi se situează la o greutate considerată „sănătoasă. Dar ce înseamnă mai precis toate acestea? Ce face ca o anumită greutate să fie sănătoasă? De fapt, ce semnificație are cuvântul „greutate? Oare a avea masă musculară dezvoltată și, așadar, un index de masă corporală (IMC) ridicat este neapărat același lucru cu „a fi obez"?

Înainte chiar de a începe să răspundem unor astfel de întrebări, este util să înțelegem că toți acești termeni – obezitate, sănătate, greutate – sunt și, probabil, au fost dintotdeauna cuvinte foarte încărcate de presupoziții. Felul în care le definim pe fiecare dintre ele depinde foarte mult de contextul în care ne aflăm. În ciuda a ceea ce ați putea crede, definiția obezității, sau a faptului de a fi supraponderal, rămâne controversată. În Statele Unite, datele privind mortalitatea, furnizate de Compania de Asigurări de Viață Metropolitan (Metropolitan Life Insurance Company – MetLife,) au fost utilizate de-a lungul timpului pentru a defini obezitatea.¹² De fapt, ideea conform căreia o greutate excesivă poate conduce la un sfârșit prematur își are originea în studiile realizate de industria asigurărilor din Statele Unite, nu în cercetările realizate de comunitatea medicală. Poate că societățile de asigurări nu se ocupă de vindecarea oamenilor, dar sunt foarte pricepute să estimeze cine este predispus să moară mai repede.¹³ Și, totuși, datele acestor companii țineau doar de mortalitate – probabilitatea ca o persoană să moară se baza numai pe greutatea acelei persoane. Această definiție depinde exclusiv de cât de mare este un om – de mărimea definită de greutate și înălțime. Poate ați văzut în copilărie, prin cabinetele medicilor, la loc de cinste, variante ale tabelelor create de MetLife. Aceste grafice indicau diferențele dintre dimensiuni corporale mici, medii și mari, pe baza înălțimii și a greutății. Scopul lor era să identifice valorile ideale ale greutății corporale și să ofere o estimare a cantității de grăsime din organism. Însă modul în care erau trasate limitele dintre dimensiuni „mici, „medii și „mari" (sau, de altfel, dintre normal și obez, dat fiind faptul că doar înălțimea și greutatea erau luate în calcul) era destul de arbitrar. Această definiție inițială nu era legată sau bazată pe afecțiuni ori mortalitate cauzate de obezitate.

În prezent, punem semnul egal între „obezitate și „epidemie, ceea ce înseamnă că ne gândim și definim obezitatea altfel decât în trecut. Și, într-adevăr, epidemia de obezitate – așa cum o înțelegem acum, în secolul al XXI-lea – nu este un fenomen tocmai vechi. Chiar dacă numărul de obezi adulți și copii de ambele sexe s-a dublat în ultimii 40 de ani, creșterea cea mai accentuată a avut loc după 1980. Înainte de această perioadă, semnele unei epidemii de obezitate erau aproape invizibile. De exemplu, proporția obezității la copiii născuți între anii 1930 și, parțial, 1970, a rămas scăzută și stabilă. Apoi cifrele au început să crească rapid în anii 1980 și 1990.¹⁴

Pentru a ne face o imagine despre ce se întâmpla cu populația adultă înainte de inițierea cercetărilor la nivel național în anii 1960, putem să studiem arhivele de stat care conțin informațiile privind măsurătorile efectuate asupra tinerilor bărbați care erau înrolați în armată. Aceste date ne arată că, în medie, indexul de masă corporală al bărbaților a crescut de 1,5 ori în secolul care a urmat Războiului Civil.¹⁵ Această creștere s-ar traduce în circa patru kilograme și jumătate de câștig în greutate pentru un bărbat care ar avea înălțimea medie actuală, ceea ce reprezintă, într-adevăr, o schimbare notabilă, însă nici pe departe una la fel de importantă ca aceea care a avut loc între anii 1980 și 2000. În această perioadă de aproape 20 de ani, indexul de masă corporală al unui bărbat tipic a crescut cu 2,3 puncte – adică un câștig de peste șapte kilograme. O altă perspectivă asupra acestor cifre ar fi să înțelegem că, în doar două decenii, indexul de masă corporală mediu al bărbaților tineri a crescut de șapte ori mai repede, comparativ cu ritmul de creștere înregistrat înainte de această perioadă de o sută de ani.¹⁶ Așa că, deși este adevărat faptul conform căruia greutatea medie – măsurată de indexul de masă corporală – a crescut încet, dar constant de mult timp, în ultimele decenii am asistat la un puseu care i-a împins pe mulți adulți și copii în categoria propriu-zisă a obezității. Între timp, avem de-a face și cu o explozie a cantității de calorii pe care o consumăm.

Conform datelor Ministerului Agriculturii din SUA, cantitatea medie de calorii consumată zilnic de un american a crescut foarte mult în doar două generații.¹⁷ În 1970, o persoană consuma în medie aproximativ 2234 calorii pe zi; această cantitate a urcat la 2757 de calorii până în anul 2003. Evident, să mănânci mai bine de 500 de calorii în plus, în fiecare zi, poate duce la un câștig semnificativ în greutate, dacă surplusul de calorii nu este corelat cu o activitate fizică intensă, care să folosească energia suplimentară. Dintre cele 523 de calorii în plus, 292 au fost puse pe seama grăsimilor, a uleiurilor, a zaharurilor și a îndulcitorilor adăugați, în timp ce restul de 188 de calorii ar proveni din consumul mai ridicat de produse pe bază de semințe, multe dintre acestea fiind rafinate.

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Paradoxul obezității. Kilogramele în plus. Avantaje și dezavantaje

3.0
2 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor