Găsiți următorul dvs. carte preferat

Deveniți un membru astăzi și citiți gratuit pentru 30 zile
Mesaje. Ghid practic pentru dezvoltarea abilităților de comunicare

Mesaje. Ghid practic pentru dezvoltarea abilităților de comunicare

Citiți previzualizarea

Mesaje. Ghid practic pentru dezvoltarea abilităților de comunicare

evaluări:
4/5 (6 evaluări)
Lungime:
444 pages
6 hours
Lansat:
May 10, 2017
ISBN:
9786065874503
Format:
Carte

Descriere

Toți cei care vor parcurge acest ghid practic vor comunica mai eficient și vor deveni ascultători mai buni. Volumul de față a ajutat deja mii de cititori să dezvolte relații mai bune cu prietenii şi membrii familiei, cu colegii de serviciu și partenerii de viață. Comunicarea este o abilitate fundamentală pentru viață, la fel de importantă ca abilitățile cu ajutorul cărora ne câștigăm existența. Capacitatea de exprimare ne influențează considerabil gradul de fericire. Când cineva nu stăpânește arta de a comunica, unul sau mai multe aspecte ale existenței sale se află în dezechilibru. Atunci când comunicăm eficient, reușim să legăm și să păstrăm relații de prietenie, suntem apreciați la locul de muncă, copiii ne respectă și ne acordă încredere. Această carte reunește cele mai importante abilități de comunicare într-un singur volum. Aspectele teoretice sunt prezentate pe scurt și ilustrate cu suficiente exemple și exerciții ca cititorii să poată începe exersarea abilităților pe care doresc să le dobândească. Învățând să îi înțelegem pe cei din jur și să ne comunicăm ideile mai limpede, dobândim deprinderi care ne vor îmbunătăți viața pe toate planurile. ● Interpretăm limbajul trupului ● Dezvoltăm abilități pentru comunicarea în cuplu ● Negociem și rezolvăm conflicte ● Comunicăm cu membrii familiei ● Gestionăm interacțiunile din cadrul grupului ● Vorbim cu copiii ● Ne perfecționăm abilitatea de a vorbi în public ● Ne pregătim pentru un interviu de angajare Lucrarea este structurată în 6 părți: I. Abilități de bază (Ascultarea, Dezvăluirea sinelui, Exprimarea) II. Abilități avansate (Limbajul corporal, Paralimbajul și metamesajele, Manevrele defensive, Analiza tranzacțională și clarificarea limbajului) III. Abilități de comunicare în situațiile de conflict IV. Abilități sociale V. Abilități de comunicare în cadrul familiei VI. Comunicarea în relații publice

Lansat:
May 10, 2017
ISBN:
9786065874503
Format:
Carte

Despre autor


Legat de Mesaje. Ghid practic pentru dezvoltarea abilităților de comunicare

Cărți conex

Previzualizare carte

Mesaje. Ghid practic pentru dezvoltarea abilităților de comunicare - Matthew Mckay

Nota editorului

Lucrarea de față este concepută cu scopul de a prezenta informații pertinente și opinii autorizate în legătură cu subiectul abordat. Acestea au un caracter pur informativ – editura nu oferă servicii de consultanță psihologică, financiară, juridică sau de altă natură. În cazul în care aveți nevoie de astfel de servicii, este necesar să apelați la ajutor specializat.

Introducere

Comunicarea este o abilitate fundamentală pentru viață, la fel de importantă ca abilitățile cu ajutorul cărora vă croiți drumul prin școală sau vă câștigați existența. Capacitatea de exprimare vă influențează considerabil gradul de fericire. Atunci când comunicați eficient, reușiți să legați și să păstrați relații de prietenie. Sunteți apreciat la locul de muncă. Copiii vă respectă și vă acordă încredere. Necesitățile de ordin intim vă sunt satisfăcute.

Dacă nu stăpâniți arta de a comunica, unul sau mai multe aspecte ale existenței dumneavoastră se pot afla în dezechilibru: poate că serviciul este acceptabil, dar la cina în familie se ridică tonul. Cu viața sexuală stați bine, însă prieteniile par să nu funcționeze niciodată. Treceți cu ușurință de la un loc de muncă la altul și aveți un partener de viață formidabil, dar vă distrați de minune tot cu vechii prieteni de școală. La petreceri debordați de umor, însă plecați acasă singur.

Comunicarea eficientă este secretul unei vieți împlinite. Dar unde o puteți învăța? Deseori, părinții nu reprezintă modele demne de urmat. Școlile sunt ocupate cu predarea științelor exacte și a limbilor străine. Adesea, nu există nimeni care să vă îndrume să vă exprimați nevoile, furia sau temerile ascunse. Nimeni nu vă arată cum să luptați cinstit, în loc să-i învinovățiți pe alții, cum să ascultați activ sau cum să discerneți intențiile celor din jur, în loc să le citiți gândurile.

Aceste abilități nu reprezintă o noutate și se află la dispoziția publicului de multă vreme. Recomandabil ar fi să se predea în școli, împreună cu disciplinele de bază. Adulții tineri, de exemplu, ar trebui să deprindă abilitățile parentale înainte de a deveni părinți, nu ani de zile mai târziu, când fiul adolescent chiulește sau când fiica fuge de acasă. Colegiile ar trebui să ofere cursuri obligatorii de formare a deprinderilor de exprimare, pe lângă cele tradiționale de teoria comunicării.

Această carte reunește cele mai importante abilități de comunicare într-un singur volum. Ele sunt prezentate pe scurt, dar ilustrate cu suficiente exemple și exerciții ca să puteți începe exersarea celor pe care doriți să le dobândiți. Prezenta lucrare vă dezvăluie mai degrabă ce să faceți în privința comunicării, nu ce să gândiți despre aceasta. Aspectele teoretice sunt omise acolo unde nu contribuie în mod direct la înțelegerea unei anumite abilități.

Examinând cuprinsul acestei a treia ediții revizuite, veți observa că accentul pus pe abilități este reflectat în structura lucrării. Primele trei capitole prezintă abilitățile de bază. Oricine are nevoie să știe cum să asculte, cum să dezvăluie gânduri și sentimente, cum să exprime adevărata stare a lucrurilor.

Secțiunea dedicată abilităților avansate conține cinci capitole, care vă învață să utilizați și să interpretați limbajul corporal, să descifrați paralimbajul și metamesajele, să descoperiți intenții ascunse, să aplicați analiza tranzacțională și să înțelegeți mai ușor atât limbajul propriu, cât și limbajul celor din jur.

Secțiunea următoare cuprinde patru capitole, care abordează abilitățile esențiale de comunicare în situațiile de conflict: asertivitate, competiție onestă, validare și negociere. Sunt prezentate apoi abilitățile sociale, structurate în două capitole care vă ajută să evitați capcanele prejudecăților și să stabiliți o relație cu ceilalți.

Urmează abilitățile de comunicare în cadrul familiei, care vă învață cum să vă adresați partenerului de viață, copiilor și întregii familii.

Secțiunea finală, rezervată comunicării în relațiile publice, oferă trei capitole ce aduc în discuție abilitățile de influențare a celor din jur, abilitățile oratorice și abilitățile necesare în cadrul unui interviu.

În mod evident, este recomandabil să parcurgeți mai întâi capitolele ce tratează abilitățile de bază și avansate, și abia apoi să le studiați pe cele care se potrivesc relațiilor și statutului dumneavoastră. Mai puțin evident este faptul că nu ajunge doar să citiți. Dacă vă limitați la lectură, pierdeți însăși esența acestei lucrări – și anume că a comunica este o abilitate. Singura cale prin care puteți dobândi o abilitate este să experimentați. Este necesar să exersați. Realmente trebuie să efectuați exercițiile, să urmați sugestiile și să vă însușiți aceste deprinderi, punându-le în practică. Pentru anumite exerciții din această carte, veți avea nevoie de un caiet sau niște coli de hârtie.

Așa cum nu puteți spera să deveniți tâmplari pricepuți doar răsfoind o ediție veche a unei reviste de specialitate, tot astfel nu puteți spera să deveniți maeștri în arta comunicării citind doar capitolul despre inițierea unei conversații. Învățarea prin exersare se aplică în cazul abilităților de comunicare în aceeași măsură ca în cazul tâmplăriei, schiatului sau cântatului la un instrument. Orice abilitate presupune cunoaștere. Informația se află în paginile acestei cărți, însă trebuie aplicată în viața de zi cu zi.

PARTEA I

Abilități de bază

1

Ascultarea

Vă aflați la un dineu. Un invitat spune glume; altul se plânge; altul se laudă că a fost promovat. Toți sunt dornici să vorbească, să-și spună povestea. La un moment dat, aveți impresia că nimeni nu ascultă. În timpul conversației, le observați privirile rătăcind. Probabil că fiecare își exersează propriile replici. Este ca și cum ar fi încheiat un acord tacit: „Te ascult dacă mă asculți". Petrecerea se dovedește a fi un succes, dar invitații pleacă acasă fără să se fi auzit sau cunoscut cu adevărat.

Ascultarea este o abilitate esențială în raporturile cu semenii. Atunci când o stăpâniți, oamenii se simt atrași către dumneavoastră. Prietenii vi se confesează, iar relațiile sunt consolidate. Obțineți succesul mai ușor, deoarece îi „auziți" și înțelegeți pe cei din jur; știți ce își doresc și ce îi rănește sau irită. Vi se oferă oportunități, pentru că ceilalți vă apreciază și vă vor în preajma lor.

Indivizii care nu ascultă sunt dificili. Nu par interesați de nimeni altcineva în afara propriei persoane. Reușesc să îi îndepărteze pe eventualii prieteni sau iubiți printr-o atitudine care transmite: „Ce ai tu de spus nu mă interesează prea mult. Ca rezultat, deseori se simt singuri și izolați. Tragedia este că rar își dau seama unde greșesc. Își schimbă parfumul sau apa de colonie, își înnoiesc garderoba, se străduiesc să fie amuzanți și vorbesc despre lucruri „interesante. Adevărata problemă, însă, persistă. Nu sunt parteneri de dialog agreabili, deoarece interlocutorii nu au satisfacția că au fost ascultați.

Este periculos să nu ascultați! Pierdeți informații importante și nu anticipați problemele. Când încercați să înțelegeți de ce fac oamenii anumite lucruri, vă străduiți să le citiți gândurile și să ghiciți, pentru a compensa carențele capacității dumneavoastră de ascultare.

Ascultarea este atât un angajament, cât și un compliment. Este un angajament în sensul de a face efortul necesar pentru a înțelege ce simt alții, cum văd ei lumea în care trăiesc. Înseamnă să lăsați deoparte prejudecățile și convingerile, temerile și propriul interes, ca să puteți privi lucrurile prin ochii lor. Înseamnă să încercați să vedeți faptele din perspectiva celuilalt. Ascultarea este un compliment pentru că transmite celeilalte persoane următorul mesaj: „Îmi pasă de ceea ce ți se întâmplă; viața și experiența ta sunt importante". De obicei, complimentul de a-i fi ascultat îi determină pe oameni să vă îndrăgească și să vă aprecieze.

ASCULTARE AUTENTICĂ VS. PSEUDO-ASCULTARE

Faptul că nu spuneți nimic în timp ce o persoană vorbește nu înseamnă că ascultați cu adevărat. Ascultarea autentică are la bază intenția de a face unul dintre următoarele patru lucruri:

1. a înțelege o persoană

2. a petrece momente agreabile în compania cuiva

3. a învăța ceva

4. a acorda sprijin sau a consola.

Dacă doriți să-i înțelegeți pe cei din jur, nu aveți altă cale decât să-i urmăriți cu atenție. Atunci când o conversație vă face plăcere sau intenționați să învățați ceva, ascultarea se produce în mod natural. La fel se întâmplă și când vreți să ajutați o persoană să-și exprime sentimentele; sunteți implicat, atent la ceea ce spune. Cheia ascultării autentice este să faceți acest lucru în mod activ. Din păcate, de multe ori, pseudo-ascultarea îmbracă aparențele ascultării reale. Intenția nu este de a urmări mesajul exprimat, ci de a satisface o altă necesitate. Iată câteva dintre necesitățile caracteristice pseudo-ascultării:

■ lăsați impresia că vă interesează, pentru a fi simpatizat;

■ sunteți atent pentru a vedea dacă există pericolul de a fi exclus;

■ urmăriți o informație anume și ignorați restul mesajului;

■ profitați de răgaz pentru a vă pregăti următoarea replică;

■ ascultați superficial, ca să fiți ascultat la rândul dumneavoastră;

■ ascultați cu scopul de a afla vulnerabilitățile unei persoane sau pentru a vă folosi de aceasta;

■ căutați punctele slabe într-o confruntare, ca să aveți întotdeauna dreptate; ascultați ca să faceți rost de muniție pentru atac;

■ verificați reacțiile celorlalți, asigurându-vă că veți produce efectul dorit;

■ ascultați pentru a păstra aparențele; o persoană bună, amabilă sau drăguță așa procedează;

■ ascultați pentru a păstra aparențele, deoarece nu știți cum să vă sustrageți fără a răni sau jigni pe cineva.

EXERCIȚIU. Cu toții suntem pseudo-ascultători câteodată. Problemele apar atunci când ascultarea reală (intenția de a înțelege, a te bucura, a învăța și a ajuta) se produce într-o măsură mult mai mică decât pseudo-ascultarea. În general, cu cât urmăriți mai atent ceea ce vi se transmite, cu atât relațiile dumneavoastră sunt mai bune. Utilizați tabelul de mai jos pentru a evalua în ce măsură utilizați aceste tipuri de ascultare cu cei apropiați. Estimați procentul ascultării autentice pentru fiecare dintre următoarele persoane:

Pentru a folosi informația din tabelul dumneavoastră, puneți-vă următoarele întrebări:

■ Care sunt persoanele pe care le ascultați cu cea mai mare atenție?

■ Față de cine practicați cel mai mult pseudo-ascultarea?

■ Ce anume face o persoană mai ușor sau mai greu de ascultat?

■ Există persoane în acest tabel în cazul cărora doriți să practicați mai mult ascultarea reală?

Ca exercițiu, alegeți o persoană cu care v-ați putea îmbunătăți relația. Timp de o zi, dedicați-vă ascultării autentice. După fiecare întâlnire, verificați-vă intenția de a asculta. Ați încercat să o înțelegeți, să petreceți momente agreabile împreună, să învățați ceva, să-i acordați sprijin ori să o consolați? Observați dacă ați practicat pseudo-ascultarea și ce necesități a satisfăcut aceasta.

Obiceiurile se formează ușor. Dacă ați practica acest exercițiu timp de o săptămână, atenția față de calitatea ascultării ar deveni un proces automat.

BARIERE ÎN CALEA ASCULTĂRII

Există douăsprezece obstacole care afectează procesul de ascultare. Veți observa că pe unele dintre acestea le folosiți frecvent. Pe altele le rezervați pentru anumite tipuri de persoane sau situații. Cu toții utilizăm astfel de bariere, așa că nu vă îngrijorați dacă multe vă sunt familiare. Este o ocazie de a le conștientiza în momentul în care le folosiți.

Compararea

Compararea vă îngreunează procesul de ascultare fiindcă încercați în permanență să evaluați cine este mai inteligent, mai competent, mai sănătos din punct de vedere emoțional – dumneavoastră sau celălalt. Unele persoane urmăresc să afle cine a suferit mai mult, cine își merită pe deplin statutul de victimă. În timpul conversației, le trec prin minte gânduri precum: „Eu aș putea să procedez la fel de bine?, „Lucrurile au fost mai complicate în cazul meu; nu știe ce înseamnă greutățile, „Eu câștig mai mult, „Copiii mei sunt mult mai inteligenți. Aceste persoane nu absorb prea multe informații, deoarece sunt prea ocupate să estimeze dacă se ridică la nivelul interlocutorului.

Citirea gândurilor

Cei care încearcă să citească gândurile nu urmăresc cu atenție ce spun interlocutorii lor. De fapt, se întâmplă adesea ca ei să nu aibă încredere în ceea ce li se spune. Se străduiesc să ghicească ce gândesc și simt cu adevărat ceilalți: „Ea zice că vrea să meargă la spectacol, dar pun pariu că e obosită și dorește să se relaxeze. Ar putea s-o irite că eu insist să meargă, când ea, de fapt, nu are chef". În efortul de a descoperi adevărul, cititorii de gânduri acordă mai puțină atenție cuvintelor decât intonației și indiciilor subtile.

Dacă vă numărați printre aceștia, probabil că faceți presupuneri privind modul în care cei din jur reacționează față de dumneavoastră: „Precis se uită la pielea mea dezgustătoare, „Crede că sunt prost, „Nu-i place timiditatea mea". Aceste concepții se nasc din intuiție, bănuieli și presimțiri vagi; au prea puțin de-a face cu ceea ce vă transmite cu adevărat o persoană.

Exersarea replicilor

Nu aveți timp să ascultați atunci când exersați ceea ce urmează să spuneți. Întreaga atenție vi se îndreaptă asupra pregătirii și construirii următoarei replici. Trebuie să lăsați impresia că sunteți interesat, dar mintea vă zboară la faptul că aveți de spus o poveste sau de demonstrat ceva. Unele persoane exersează lanțuri întregi de răspunsuri: „Eu voi spune X, iar el va spune Y, apoi eu voi spune Z" ș.a.m.d.

Filtrarea

Atunci când filtrați mesajul care vi se comunică, ascultați anumite lucruri și le ignorați pe celelalte. Acordați atenție doar atât cât să vă dați seama dacă interlocutorul este nervos ori nefericit sau dacă vă aflați în pericol din punct de vedere emoțional. Odată ce v-ați asigurat că mesajul nu conține niciunul dintre aceste lucruri, vă lăsați mintea să rătăcească. O mamă urmărește ce îi spune fiul ei doar atât cât să afle dacă are din nou conflicte la școală. Ușurată că nu este vorba despre așa ceva, începe să se gândească la lista de cumpărături. Un tânăr evaluează rapid în ce dispoziție se află prietena lui. Dacă pare fericită, judecând după cum își descrie ziua, gândurile lui încep să hoinărească.

O altă modalitate prin care oamenii filtrează informația este de a evita să asculte anumite lucruri – în mod special, lucruri amenințătoare, negative, critice sau neplăcute. Este ca și cum acele cuvinte nu au fost spuse niciodată: pur și simplu nu și le amintesc.

Critica

Etichetele negative au o putere enormă. Dacă adoptați o idee preconcepută despre o persoană, cum că ar fi lipsită de inteligență sau nesăbuită ori incompetentă, nu acordați prea multă atenție vorbelor sale. O desconsiderați din start. Când caracterizați rapid o afirmație drept imorală, ipocrită, fascistă, de stânga sau nebunească înseamnă că v-ați oprit din ascultare și reacționați din reflex. O regulă de bază a procesului de ascultare presupune ca aprecierile să fie făcute doar după ce ați ascultat și evaluat conținutul mesajului.

Visarea

Ascultați superficial și, deodată, ceva din spusele interlocutorului declanșează un lanț de asocieri personale. Vecina dumneavoastră vă povestește că a fost dată afară din serviciu și, într-o clipă, vă întoarceți în timp, la momentul în care ați fost concediat din cauză că jucați Hearts în pauzele lungi de cafea. Hearts este un joc de cărți grozav; ce nopți mai petreceați jucându-l, cu ani în urmă. Și vă lăsați pradă gândurilor, ca să vă întoarceți în prezent, câteva minute mai târziu, când vecina spune: „Știam că mă veți înțelege, dar să nu-i spuneți soțului meu".

Sunteți mai predispus visării când vă cuprinde plictiseala sau neliniștea. Toți visăm, iar câteodată trebuie să facem eforturi eroice pentru a ne menține trează atenția. Dar, dacă vă surprindeți visând mult în compania anumitor persoane, aceasta ar putea demonstra că nu sunteți cu totul dedicați efortului de a le cunoaște sau aprecia. Este, cel puțin, o dovadă că nu puneți mare preț pe ceea ce au de spus.

Identificarea

În acest caz, folosiți tot ce vi se comunică pentru a face referire la experiențele dumneavoastră anterioare. Cineva dorește să vă povestească despre o durere de dinți, dar vă trezește amintiri legate de tratamentul chirurgical urmat pentru retracția gingivală. Începeți să istorisiți propria experiență înainte ca cealaltă persoană să-și încheie relatarea. Tot ce auziți vă amintește de ceva ce ați simțit, făcut sau suferit la un moment dat. Sunteți atât de ocupat cu aceste povestiri captivante din viața dumneavoastră, încât nu mai aveți timp să-l ascultați sau să ajungeți să-l cunoașteți cu adevărat pe interlocutor.

Sfătuirea

Aveți abilități excelente pentru rezolvarea problemelor, sunteți gata să oferiți ajutor și sugestii. Este suficient să auziți doar câteva propoziții pentru a începe căutarea soluției potrivite. Cu toate acestea, în timp ce fabricați sugestii și convingeți pe cineva să le încerce măcar, vă poate scăpa lucrul cel mai important. Nu ați auzit ce simte persoana din fața dumneavoastră și nu i-ați înțeles durerea. Practic, ea se simte tot singură, deoarece nu ați reușit s-o ascultați și să-i fiți aproape.

Dezacordul

Această barieră în ascultare lasă loc disputelor și neînțelegerilor. Interlocutorul simte că nu se face niciodată auzit, deoarece sunteți mereu gata să-l contraziceți. De fapt, o bună parte din atenția dumneavoastră se îndreaptă spre găsirea unor aspecte cu care să nu fiți de acord. Adoptați atitudini ferme și vă exprimați foarte clar convingerile și preferințele. Modul prin care puteți evita să intrați în dezacord cu cineva este să repetați și să confirmați ceea ce ați auzit. Căutați un lucru cu care ați putea fi de acord.

Un prim tip de dezacord este discreditarea. Folosiți replici caustice sau pline de sarcasm pentru a respinge punctul de vedere al celeilalte persoane. De exemplu, Elena începe să-i povestească lui Artur despre problemele pe care le întâmpină la cursul de biologie. Artur îi dă următoarea replică: „Când o să fii suficient de inteligentă ca să renunți la cursul ăsta?. Alin se simte extrem de deranjat de zgomotul produs de televizor. Când îi spune Rebeccăi acest lucru, reacția ei este: „Of, Doamne, aceeași poveste.

Discreditarea reprezintă bariera standard pusă în calea ascultării în multe căsnicii. Împinge rapid comunicarea spre tipare stereotipice, în care ambii parteneri repetă o litanie ostilă binecunoscută.

Un alt tip de dezacord este devalorizarea. Aceasta este practicată de către persoanele care nu suportă complimentele: „Of, dar n-am făcut nimic deosebit, „Ce vrei să spui? Am fost absolut jalnic, „Frumos din partea ta că spui asta, dar chiar e o tentativă modestă". Tehnica de bază a devalorizării este minimalizarea calităților sau reușitelor proprii atunci când cineva vă face un compliment. Ceilalți nu vor avea niciodată satisfacția că ați auzit într-adevăr cuvintele lor de apreciere. Și au dreptate – nu le-ați auzit.

A avea dreptate

A avea mereu dreptate înseamnă să recurgeți la orice (să denaturați faptele, să începeți să țipați, să găsiți scuze sau să faceți acuzații, să dezgropați păcate vechi) pentru a evita să recunoașteți că puteți greși. Nu suportați critica, nu acceptați să fiți corectat și respingeți sugestiile de a vă schimba. Convingerile dumneavoastră sunt de neclintit. Și, din moment ce nu recunoașteți că greșelile pe care le faceți sunt greșeli, continuați să le faceți.

Divagarea

Puneți această piedică în calea ascultării prin schimbarea bruscă a subiectului. Deviați cursul conversației atunci când subiectul devine plictisitor sau incomod. O altă modalitate de a divaga este umorul. Răspundeți la orice cu o glumă sau un joc de cuvinte, pentru a evita disconfortul sau teama de a-l asculta pe celălalt cu seriozitate.

Pacificarea

„Sigur... Sigur că da... Absolut... Știu... Bineînțeles... Incredibil... Da... Chiar?" Doriți să fiți amabil, plăcut, încurajator. Doriți ca cei din jur să vă placă, așa că sunteți de acord cu orice. Vreți să evitați conflictele. Poate că ascultați într-o oarecare măsură, atât cât să pricepeți despre ce este vorba, dar nu sunteți implicat cu adevărat în conversație. Mai degrabă pacificați discuția; nu receptați și nu analizați ceea ce se comunică.

EVALUAREA BARIERELOR ÎN CALEA ASCULTĂRII

Acum că ați aflat care sunt obstacolele specifice procesului de ascultare, probabil că v-ați dat seama care dintre ele se aplică și în cazul dumneavoastră. Notați fiecare barieră ce caracterizează modul în care evitați să ascultați. După ce le identificați pe toate, puteți începe să analizați în cazul căror persoane le folosiți. De asemenea, puteți identifica ce persoane sau tipuri de persoane declanșează, în mod obișnuit, necesitatea de a utiliza anumite bariere. De exemplu, poate că folosiți dezacordul în cazul mamei și divagarea în cazul celui mai bun prieten. Sau poate că recurgeți la pacificare și exersarea replicilor în cazul șefului și oferiți sfaturi din belșug copiilor.

În exercițiile ce urmează veți explora barierele pe care le utilizați în mod obișnuit, aflând care dintre ele se aplică în cazul căror persoane, cât de des și în ce situații recurgeți la acestea. După ce v-ați evaluat tiparele de ascultare, exercițiul final vă va ajuta să faceți mici modificări prin intermediul cărora veți deveni un ascultător mai bun.

EXERCIȚIU. Notați ce bariere folosiți în cazul persoanelor importante din viața dumneavoastră. Observați că, în privința unora, puteți utiliza mai mult de o singură barieră.

Examinați-vă tiparul de utilizare a barierelor. Apelați la acestea mai mult acasă sau la serviciu, în cazul prietenilor de același sex sau de sex opus? Sunt provocate de anumite persoane sau situații? Recurgeți în principal la o singură barieră sau folosiți bariere diferite în funcție de anumite persoane și situații?

EXERCIȚIU. Pentru a putea clasifica mai ușor barierele pe care le utilizați în ascultare, rezervați-vă o zi pentru a parcurge următorii cinci pași. Scopul acestui exercițiu nu este de a le elimina, ci de a vă ajuta să conștientizați mai bine cum și când recurgeți la ele.

1. Alegeți bariera pe care o utilizați cel mai des.

2. Țineți evidența: De câte ori ați folosit-o într-o zi?

3. În cazul cărei persoane ați aplicat-o cel mai des?

4. Ce subiecte sau situații au declanșat, de obicei, folosirea ei?

5. Când ați recurs la aceasta, cum vă simțeați? (Încercuiți toate variantele care se aplică.)

plictisit ― ― ― neliniștit ― ― iritat ― ― ― rănit ― ― gelos

frustrat ― ―― grăbit -― ― ― deprimat ― - criticat

entuziasmat ― preocupat ―― atacat ――― obosit

Altele __________________________________________

Acest exercițiu de conștientizare poate fi repetat pentru oricâte bariere doriți să examinați. Țineți evidența unei singure bariere într-o zi.

EXERCIȚIU. După ce deveniți mai conștient de utilizarea acestor obstacole, veți dori, poate, să schimbați ceva în comportamentul dumneavoastră în ceea ce privește ascultarea. Rezervați-vă încă două zile pentru a face următoarele:

1. Alegeți o persoană pe care ați dori să o ascultați cu mai multă atenție.

2. Țineți evidența: De câte ori ați recurs la bariere în prima zi?

3. Ce bariere ați folosit?

4. Ce subiecte sau situații au declanșat, de obicei, utilizarea lor?

5. A doua zi, în mod conștient, evitați tendința de a recurge la acestea în cazul persoanei vizate. Încercați parafrazarea (consultați secțiunea următoare). Observați și notați cum vă simțiți și ce se întâmplă când rezistați tentației de a folosi bariere.

(Notă: Nu vă așteptați la miracole. Dacă reușiți să reduceți cu 50% utilizarea acestora, repurtați un real succes.)

Inițial, este posibil să vă simțiți neliniștit, plictisit sau iritat. Vă puteți trezi că evitați tendința de a folosi o barieră, doar ca să recurgeți la alta. Conversația poate lua întorsături incomode. Puteți, brusc, să împărtășiți lucruri pe care până atunci le țineați pentru dumneavoastră. Procedați ca un om de știință. Examinați în mod obiectiv ce se întâmplă. Evaluați. Vă simțiți mai bine cu persoana respectivă procedând astfel? Dacă nu, prelungiți exercițiul timp de o săptămână. Observați cum vă formați, treptat, obiceiul de a verifica cât de atent ascultați.

PATRU PAȘI CĂTRE O ASCULTARE EFICIENTĂ

Există patru pași care conduc la o ascultare eficientă: a asculta în mod activ, a asculta cu empatie, a asculta cu deschidere și a asculta în mod conștient.

Ascultarea activă

A asculta nu înseamnă a sta nemișcat, cu gura închisă. Ascultarea este un proces activ, care necesită implicarea dumneavoastră. Pentru a înțelege pe deplin ceea ce se comunică, în mod obișnuit trebuie să puneți întrebări și să oferiți răspunsuri. Apoi, în schimbul ce urmează, în care oferiți și primiți, puteți aprecia mai bine ceea ce se spune. Faceți mai mult decât să absorbiți, pasiv, informația; sunteți participant la procesul de comunicare. A asculta în mod activ înseamnă a parafraza, a clarifica și a oferi un feedback.

Parafrazarea

A parafraza înseamnă a reda prin cuvinte proprii ceea ce credeți că a spus o persoană cu puțin timp înainte. Parafrazarea este absolut necesară pentru o ascultare eficientă. Vă determină să încercați să înțelegeți și să cunoașteți ce vrea să spună interlocutorul, nu să recurgeți la bariere. Puteți parafraza folosind formule introductive precum: „Ce aud eu că spui este..., „Cu alte cuvinte..., „Practic, ceea ce ai simțit a fost..., „Lasă-mă să înțeleg, ceea ce se întâmpla era..., „Ce s-a întâmplat a fost..., „Vrei să spui că.... Ar trebui să parafrazați de fiecare dată când o persoană vă comunică un lucru ce are însemnătate pentru dumneavoastră. Încercați și veți dobândi cinci avantaje importante:

1. Oamenii apreciază profund faptul că au fost ascultați.

2. Parafrazarea oprește intensificarea furiei și calmează situația.

3. Parafrazarea oprește comunicarea defectuoasă. Presupunerile false, erorile și interpretările greșite sunt corectate pe loc.

4. Parafrazarea vă ajută să vă aduceți aminte ce s-a spus.

5. Când parafrazați, este mult mai dificil să comparați, să criticați, să exersați replici, să contraziceți, să dați sfaturi, să divagați, să visați și așa mai departe. De fapt, parafrazarea este soluția pentru majoritatea barierelor în calea ascultării.

Dacă este atât de grozavă și rezolvă atât de multe probleme de ascultare, de ce nu o folosește toată lumea? Oricine ar trebui să facă acest lucru. În școli, însă, rareori se predau abilități de bază pentru viață, iar majoritatea oamenilor învață să asculte prin intermediul exemplelor. Și există o mulțime de exemple proaste.

Pentru a practica parafrazarea, faceți următorul exercițiu. Alegeți un prieten căruia îi place să încerce lucruri noi. Explicați-i că vreți să vă îmbunătățiți abilitățile de ascultare. Sarcina lui este să vă povestească un eveniment important care s-a petrecut în viața sa. Practic, tot ce trebuie să facă prietenul respectiv este să vorbească. Sarcina dumneavoastră este să parafrazați, din când în când, ce v-a spus. Exprimați în cuvinte proprii ceea ce ați auzit până la momentul respectiv și aflați dacă ați înțeles corect. De fiecare dată când parafrazați, prietenul dumneavoastră trebuie să evalueze dacă ați înțeles cu adevărat. Vă corectează afirmația, iar dumneavoastră încorporați elementele corectate într-o nouă încercare de a parafraza. Continuați acest exercițiu, de parafrazare și corectare, până când prietenul se declară mulțumit că a fost ascultat.

Este posibil să fiți surprins de cât de mult durează uneori să clarificați confuziile și să cădeți de acord cu privire la ce s-a spus. Neînțelegerile iau naștere foarte ușor.

Clarificarea

Clarificarea merge deseori mână în mână cu parafrazarea. Aceasta presupune să adresați întrebări pentru a obține cât mai multe informații despre un subiect. Intenția dumneavoastră este să înțelegeți mesajul pe deplin, prin urmare, sunteți adesea nevoit să cereți detalii suplimentare, pentru a înțelege contextul mai bine. Trebuie să cunoașteți circumstanțele. Clarificarea vă ajută să vă ascuțiți atenția, pentru a auzi mai mult decât generalități vagi. Receptați ceea ce a gândit și simțit interlocutorul în legătură cu evenimentele, istoria relevantă a acestora. Clarificarea, de asemenea, îi comunică interlocutorului faptul că sunteți interesat. Îi transmite mesajul: „Sunt dispus să depun efort pentru a te cunoaște și înțelege."

Feedbackul

Ascultarea activă depinde de exprimarea unui punct de vedere ca răspuns. Ați parafrazat și clarificat ceea ce vi s-a comunicat și, în cazul fericit, ați și înțeles. Acesta este momentul în care puteți vorbi despre reacțiile dumneavoastră. Fără a critica, puteți împărtăși celuilalt ce ați gândit, simțit sau perceput. Asta nu înseamnă să vă întoarceți la contrazicere sau identificare ca tip de reacție. Înseamnă să împărtășiți ce s-a petrecut în interiorul dumneavoastră.

A sosit momentul să vă examinați percepțiile. Ați urmărit limbajul corporal al interlocutorului și i-ați ascultat tonul vocii. Ați observat lucruri care păreau să trădeze ce a simțit. Probabil, ați tras și concluzii cu privire la conținutul comunicării. Pentru a vă verifica propriile percepții, transformați ce ați văzut și auzit într-o încercare de a descrie: „Vreau să înțeleg ceea ce simți – asta [descrieți ce ați perceput] simți?, „Ascultând ce mi-ai povestit, mă întreb dacă [descrierea dumneavoastră] este într-adevăr ceea ce se întâmplă în acest caz. Faceți toate aceste lucruri fără a vă exprima acordul sau dezacordul, doar cu dorința de a vedea dacă intuiția dumneavoastră este corectă.

Feedbackul îl ajută, de asemenea, pe interlocutor să înțeleagă efectul comunicării sale. Reprezintă încă o șansă de a corecta erorile și înțelegerea greșită. Este, în egală măsură, un prilej pentru acesta de a obține un punct de

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Mesaje. Ghid practic pentru dezvoltarea abilităților de comunicare

4.0
6 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor