Fabrica de cuvinte: Fragmente, schițe și scenete
()
About this ebook
Au fost oameni care nu s-au lăsat descurajaţi de greutăţile şi tragediile vieţii şi au continuat să glumească, să scrie cărţi de umor, să creeze tot felul de comedii... Umorul face cinste naturii umane, iar cei care au încercat să transforme umanitatea într-o mulţime amorfă, morocănoasă, sobră, austeră, bazându-se pe nişte principii sau pe nişte concepţii aparent elevate sau pe tot felul de prostii serioase, nu au reuşit altceva decât să se facă de râs, în cele din urmă...
Umorul va dispărea atunci când va dispărea şi civilizaţia umană...
În această carte am reunit câteva fragmente reproduse din trei cărţi vechi, apoi mai multe schiţe şi în final câteva scenete... Cartea am scris-o din tot sufletul, în speranţa că cineva, undeva, cândva, va citi şi va zâmbi, uitând poate, pentru o clipă, de stresul vieţii...
Read more from Constantin M. N. Borcia
Misterul civilizației umane Rating: 5 out of 5 stars5/5Această viață trecătoare: Reflecții despre destin și poluare, însemnări diverse Rating: 4 out of 5 stars4/5Iluzie sau realitate? (Reflecții și fantezii despre misterul vieții și comunicarea temporală) Rating: 4 out of 5 stars4/5Mistere fascinante (Fantezii și reflecții) Rating: 4 out of 5 stars4/5Speranța nemuririi: Reflecții despre moarte și supraviețuire Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsCum să scoatem bani din piatră seacă: Ficţiuni umoristice şi fragmente comentate Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsFascinația marilor mistere: Reflecții și fantezii Rating: 5 out of 5 stars5/5Am întâlnit proști fericiți, sau Nobila artă a hoției Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsLume veche, lume nouă: Anecdote și fragmente comentate și câteva schițe Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsIertaţi-mă că m-am născut - Lumea este ca o junglă (Reflecţii, ficţiuni şi poezii existenţiale) Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsAzilul de la capătul lumii: Ficțiune Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsComplexitatea Universului și limitele cunoașterii (Eseu de cosmologie ficțională) Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsUnivers transcendental: Proză științifico-fantastică Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsPierdut într-o lume efemeră... (Reflecții, însemnări, ficțiuni și poezii existențiale) Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsSurâsul Infernului Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsIluziile unui anonim: Proză ştiinţifico-fantastică Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsLumea asta veselă și tristă...: Ficțiuni umoristice și scenete neconvenționale Rating: 5 out of 5 stars5/5Tainele timpului și libertatea fanteziei (Eseu de cronodinamică ficţională) Rating: 5 out of 5 stars5/5Creativitate artificială (Proză științifico-fantastică) Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsÎntâlnire cu necunoscutul... (Proză ştiinţifico-fantastică) Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsAtracția depărtărilor... (Proză științifico-fantastică) Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsMesaje din trecut: Câteva scrisori către un prieten din viitor Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsCând totul se va sfârși...: Ficțiuni Rating: 0 out of 5 stars0 ratings
Related to Fabrica de cuvinte
Related ebooks
Lumea asta veselă și tristă...: Ficțiuni umoristice și scenete neconvenționale Rating: 5 out of 5 stars5/5Am întâlnit proști fericiți, sau Nobila artă a hoției Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsNunta Zamfirei Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsFabule şi Satire Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsUn american la Chișinău Rating: 3 out of 5 stars3/5Fire de tort Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsMoartea Caprioarei Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsCorigent La Limba Romana Rating: 4 out of 5 stars4/5Geniu pustiu Rating: 5 out of 5 stars5/5Istoria se repetă. Momente, Schițe, Amintiri Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsBalade vesele și triste Rating: 5 out of 5 stars5/5Stampe germane. Jurnal berlinez Rating: 4 out of 5 stars4/5Lume veche, lume nouă: Anecdote și fragmente comentate și câteva schițe Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsTroița Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsValea Albă Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsPriviri spre alte zări mai calde: Scenariul unei posibile aventuri din anii ’70. Rating: 5 out of 5 stars5/5Menestreli Ai Comediei Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsTiserupisme Rating: 3 out of 5 stars3/5Scrisori deschise din imprudenţă Rating: 5 out of 5 stars5/5Costandina. Uruma. Ce mult te-am iubit Rating: 3 out of 5 stars3/5Cum să scoatem bani din piatră seacă: Ficţiuni umoristice şi fragmente comentate Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsFata lui Chiriac Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsCuore. Inimă de copil Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsNe cheamă pământul Rating: 4 out of 5 stars4/5Cărări și Gânduri, Volumul 2 Rating: 5 out of 5 stars5/5Capitan Mavromati Rating: 5 out of 5 stars5/5Povestea vorbii Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsȘatra Rating: 4 out of 5 stars4/5Cântice țigănești și alte poeme Rating: 5 out of 5 stars5/5Legende istorice Rating: 0 out of 5 stars0 ratings
Humor & Satire For You
O scrisoare pierduta Rating: 5 out of 5 stars5/5Algoritmul fericirii Rating: 4 out of 5 stars4/5Tiserupisme Rating: 3 out of 5 stars3/5Dictionar de Adevaruri Rating: 4 out of 5 stars4/5Chiriţa în Iaşi / în provincie... Rating: 3 out of 5 stars3/5O noapte furtunoasa Rating: 5 out of 5 stars5/5Azi va fi altfel Rating: 3 out of 5 stars3/5Momente şi schiţe Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsJurnalul Unei Pisici Băgăcioase Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsCraii de Curtea Veche Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsNoaptea plăcerilor Rating: 5 out of 5 stars5/5Lucruri de incercat intr-o viata: 3663 de lucruri de facut. Sau nu. In fine Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsD'ale carnavalului Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsPagini bizare Rating: 4 out of 5 stars4/5Ziua cand Pepsi a disparut din lume Rating: 5 out of 5 stars5/5Armata Altfel Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsNepoftiții: O Povestire Amuzantă A Unei Familii De Vampiri În Zilele Noastre Rating: 4 out of 5 stars4/5Trei pe două biciclete Rating: 5 out of 5 stars5/5Zilele amanților Rating: 4 out of 5 stars4/5Zaurel face aventură Rating: 5 out of 5 stars5/5Conu Leonida față cu reactiunea Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsDragoste in contratimp Rating: 3 out of 5 stars3/5Incontestabil Evolutia si stiinta creatiei Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsOare ce zic melcii când zboară? Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsLa hanul lui Mânjoală şi alte nuvele Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsConversații cu Rex, câinele meu: Pseudoeseuri Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsLume veche, lume nouă: Anecdote și fragmente comentate și câteva schițe Rating: 0 out of 5 stars0 ratingsDragostea lui Missy Rating: 5 out of 5 stars5/5Stilista (The Stylist) Rating: 3 out of 5 stars3/5AMR 273 Rating: 0 out of 5 stars0 ratings
Related categories
Reviews for Fabrica de cuvinte
0 ratings0 reviews
Book preview
Fabrica de cuvinte - Constantin M. N. Borcia
FABRICA DE CUVINTE
FRAGMENTE, SCHIŢE ŞI SCENETE
Word Factory - Fragments, sketches and scenes
.
Constantin M. N. Borcia
Publicat de Constantin M. N. Borcia
Copyright 2016 Constantin M. N. Borcia
Ediția Smashwords
.
„O lume fără umor e ca un deşert îngrozitor."
FILOZOF ŞI POET ANTIC NEIDENTIFICAT
.
„Nu plânge că te-ai dus,
Din contra fi ferice,
Şi plânge-ne pe noi,
Că am mai rămas aice."
.
Din filmul „Telegrame" - adaptare după schiţa cu acelaşi titlu de Ion Luca Caragiale, scenariul Mircea Ştefănescu - 1959
Coperta: pentru realizarea copertei s-a folosit o fotografie care aparţine autorului.
Orice asemănare cu unele persoane din realitate este pur întâmplătoare…
Sugestii şi completări: Niculina Borcea
.
Este bine să se ia în consideraţie următoarele aspecte:
• Orice asemănare între personajele sau instituţiile care apar în aceste scenete şi cele din realitate, este întâmplătoare ! Poate fi o coincidenţă uluitoare !
• Aceste scenete pot fi considerate ca fiind... nişte vise şi ar trebui tratate ca atare.
• Reproducerea integrală sau parţială a textului prin orice mijloace, fără acordul scris al autorului sau fără citare este ceva incredibil, imposibil şi inimaginabil...
Celor care se vor simţi lezaţi într-un fel anume, le urez să fie sănătoşi, norocoşi şi veseli, nu am ce să le fac, aşa sunt ei: excesiv de serioşi...
.
ATENŢIE !
Această carte nu este indicată persoanelor care sunt foarte supărăcioase, foarte serioase, foarte stresate şi foarte nervoase şi în general celor care nu au simţul umorului...
Eu însumi sunt o astfel de persoană, adică mă enervez foarte uşor...
Am tot atâta răbdare cât are o pisică atunci când este strânsă de coadă...
DEDICAŢIE
În amintirea mamei mele Niculina A. Borcea, a tatălui meu Mihai C. Borcia, de la care am moştenit şi eu o oarecare înclinaţie către umor, în amintirea fratelui meu Alexandru Borcia, care deşi a murit bolnav, copil fiind, mi s-a spus că avea totuşi o fire veselă, în ciuda suferinţelor, în amintirea unchiului meu Mihai Nicolae, de la care am învăţat câte ceva despre umor…
Dedic această carte şi mătuşii mele Mihai Angela care mi-a înveselit copilăria…
Nu în ultimul rând dedic cartea tururor celor care şi-au dedicat viaţa umorului – prin scris, filme, teatru – au fost şi sunt oameni binecuvântaţi…
MULŢUMIRI
Mulţumesc mamei mele Niculina A. Borcea, precum şi celor care m-au onorat cu prietenia lor de-a lungul vieţii...
Mulţumiri deosebite domnului Nicolae Sfetcu pentru colaborarea excelentă avută...
Mulţumesc doamnei Delia Petrescu şi colectivului de la SHELF/SMART pentru amabilitatea şi profesionalismul cu care m-au onorat de-a lungul timpului.
Mulţumesc colectivului Printech; aceasta a acceptat să publice cele 17 cărţi pe care le-am scris cu disperare...
NOTĂ
Au fost oameni care nu s-au lăsat descurajaţi de greutăţile şi tragediile vieţii şi au continuat să glumească, să scrie cărţi de umor, să creeze tot felul de comedii… Umorul face cinste naturii umane, iar cei care au încercat să transforme umanitatea într-o mulţime amorfă, morocănoasă, sobră, austeră, bazându-se pe nişte principii sau pe nişte concepţii aparent elevate sau pe tot felul de prostii serioase, nu au reuşit altceva decât să se facă de râs, în cele din urmă…
Umorul va dispărea atunci când va dispărea şi civilizaţia umană…
Umorul nu este ceva prea uşor de definit. După cum se întreabă Henri Bergson în cunoscuta sa carte ‘’ Râsul’’:
„Ce înseamnă râsul ? Ce se află la baza rizibilului ? Ce credem că le este comun grimasei măscăriciului, jocului de cuvinte, quiproquoului de vodevil şi scenei de comedie fină ? Ce tip de distilare ne va oferi esenţa, întotdeauna aceeaşi, de la care atâtea feluri de producţii şi-au împrumutat aroma indiscretă sau parfumul delicat ? Cei mai mari gânditori, de la Aristotel încoace, s-au preocupat de această măruntă problemă, care se sustrage mereu efortului de a o cunoaşte, care alunecă, ne scapă, se redresează, constituind o impertinentă sfidare la adresa speculaţiei filozofice."
Henri Bergson - „Râsul. Eseu asupra semnificaţiei comicului" , Editura ALL, 2014, traducere, Ana – Maria Datcu, pag. 13
Bergson a încercat, în cartea specificată, să descifreze măcar o parte din tainele umorului... Dar este numai o încercare şi atât...
Întrebările aşteaptă încă răspunsuri verosimile…
În această carte am reunit câteva fragmente reproduse din trei cărţi vechi, apoi mai multe schiţe şi în final câteva scenete… Cartea am scris-o din tot sufletul, în speranţa că cineva, undeva, cândva, va citi şi va zâmbi, uitând poate, pentru o clipă, de stresul vieţii…
Toate cele bune,
C. Borcia
ÎN LOC DE INTRODUCERE
UMORUL TRECUTULUI (FRAGMENTE)
În cele ce urmează, voi reproduce câteva anecdote din trei cărţi vechi:
- Carnaval Literar – anecdote politice şi culturale
, autor C. Săteanu, Iaşi, Tipografia Albina
; nu este tipărit anul, dar este o însemnare pe prima pagină şi anume 3 octombrie 1930.
- Almanahul Râsul – umor românesc, umor străin, umor pentru toată lumea
, Tipografia Danubia, 1941.
- Istoria în anecdote – vorbe de duh şi cu tâlc
, culese şi traduse de Const. A.I. Ghica; Editura Universul
S.A., 1944.
Nu am putut să reproduc integral, din păcate, textele celor trei cărţi, foarte interesante de altfel, întrucât nu am avut la dispoziţie nici timpul şi nici spaţiul necesar, aşa încât m-am mulţumit să reproduc numai câteva fragmente care mi s-au părut mai semnficative... Ceea ce mi s-a părut însă demn de a fi remarcat este faptul că aceste cărţi au apărut în vremuri tulburi, când fie se pregătea cel de-al doilea război mondial, fie războiul era în plină desfăşurare, fie se apropia sfârşitul acestuia... Chiar şi în aceste condiţii, după cum se pare, lumea nu a uitat să glumească... Umorul a supravieţuit şi va suravieţui chiar şi dincolo de tragediile acestei lumi în permanentă schimbare, cu toate că unii susţin contrariul...
1) Trei fragmente din cartea Carnaval Literar – anecdote politice şi culturale
, autor C. Săteanu, 1930
"Eminescu şi Mark Twain (Pag. 6)
Genialul Eminescu a fost întotdeauna în curent cu literatura modernă – cea clasică fiind patrimoniul său cultural. Între manuscrisele sale s-a găsit şi traducerea unei nuvele din opera scriitorului american Mark Twain, cu următoarea minunată versiune:
Când începe trenul zborul
Vine-ndată controlorul
Şi scoţând perforatorul
Face gaură în bilet.
Pentru cursa care costă
Zece bani, biletu-i alb,
Pentru cursa care costă
Douăzeci, biletu-i verde,
Pentru cursa care costă
Treizeci, biletu-i vânăt.
Clanţ
făcând perforatorul
Face gaură în bilet
CORUL
Clanţ
cu toţii, fraţi iubiţi,
Faceţi găuri unde ştiţi !
Obsesiunea lui Mark Twain se resimte din versul ritmic al lui Eminescu..."
⃰
"Caragiale şi dilema juridică (Pag. 121, 122)
Pe vremea când a publicat seria întâi a Moftului Român, Caragiale a scris şi următoarea fabulă de speculaţie filozofică:
Un tânăr student în drept convine cu un profesor ca să-l prepare în verderea licenţii, dar va trebui să-i plătească onorariul după ce va câştiga primul proces. În faţa tribunalului, profesorul expune motivul procesului şi conchide:
Onorat Tribunal,
Ori îmi admiteţi acţiunea şi atuncea trebue să mi se achite suma, ori mi-o respingeţi şi atuncea tânărul meu adversar câştigă primul proces şi conform convenţiunii dintre noi, tot trebue să-mi plătească...
Inspirat de această argumentare tânărul avocat o susţinu la fel, deşi inversat:
Domnilor Judecători,
Ori respingeţi acţiunea reclamantului şi atuncea nu plătesc, ori mă condamnaţi la plată şi tot nu plătesc, întrucât convenţiunea dintre noi e ca să plătesc numai în cazul în care voi câştiga primul proces. Acesta fiind primul meu proces, vă rog ca să decideţi.
După o lungă şi matrura deliberare,
T r i b u n a l u l,
Văzând că o parte ar câştiga dacă cealaltă ar pierde şi viceversa, condamnă pe pârât la plata onorariului, dar respinge cererea reclamantului..."
⃰
"Debutul lui Al. O. Teodoreanu (Pag. 140, 141)
Spiritualul autor al Hronicului Măscăriciului Vălătuc
a debutat în literatură la vârsta cea mai fragedă. Era pe vremea partidului conservator-democrat, în anul 1912, pe a cărui listă candida la Iaşi, pentru colegiul al doilea de senat, tatăl său, jovialul şi spiritualul avocat Osvald Teodoreanu.
Cu acest prilej Al. O. Teodoreanu a închinat părintelui său acest catren epigramatic:
Osvald a obosit
În sălile Palatului,
Şi-şi caută odihna
În «dormitorul» statului..."
2) Un fragment din cartea Almanahul Râsul – umor românesc, umor străin, umor pentru toată lumea
, 1941
"CHEIA - Bernard Shaw (Pag. 126 – 128)
Cunoşteam pe tineri de pe când erau fericiţi, şi acum eram unul din martorii lor la divorţ. Pe celălalt martor îl chema Ali.
Cum se poate numi un om Ali, fără ca să fie harap ?
Magistratul care judeca divorţul avusese multe cazuri în carieră, dar recunoştea că acesta nu era unul dintre cele mai uşoare. Hotărât că nu ! Cel puţin pentru martori, căci furăm nevoiţi să aşteptăm trei ore la tribunal. Când se dădu sentinţa, erau orele două şi zece minute. Îmi întipări în minte, pentru ca să pot spune prietenului.
— La două şi zece te-ai divorţat.
Ca să vezi, oamenii trebuie negreşit să ştie când s-au născut, când s-au căsătorit, când au divorţat şi când au fost îngropaţi. Aşa cere istoria.
După câtva timp, întâlni pe tânăra soţie divorţată. Era mai tânără şi mai frumoasă ca oricând.
Ne duserăm aşadar la un teatru şi după aceea am invitat-o să luăm masa în nişa unui restaurant, aşezat într-o piaţă unde numeroase tramvaie se întâlnesc, se opresc şi se despart iar. Aceste tramvaie, nu au nici în clin nici mânecă cu povestirea noastră. Să le lăsăm deci să circule mai departe.
Şedeam aşadar în mica nişă a restaurantului şi priveam de la masa noastră, pe ceilalţi oameni din sală. Pe câţiva din ei îi cunoşteam, şi câţiva ne cunoşteau pe noi.
Între alţii, şedea la o masă, împreună cu nevastă-sa, un cunoscut actor. Tot oraşul ştia, că acum, de curând, erau să divorţeze, dar că se împăcaseră şi erau iar bine.
— Nici vorbă că sunt iar amorezaţi, observă însoţitoarea mea.
Mi-adusei aminte de cele trei ceasuri de aşteptare la tribunal, de celălalt martor Ali, de orele două şi zece minute şi spusei:
— Ei, cum e când eşti divorţată ?
Ea mă privi cu ochi fericiţi şi-mi răspunse:
— Divorţată ? Eu cred că nu eşti divorţat niciodată cu adevărat.
Se opri puţin, apoi adăugă:
— El şi-a păstrat cheia locuinţei.
Din cafenea se auzeau sunetele muzicei, actorul bău în sănătatea nevestei lui, iar eu bătui în masă, pentru a plăti.
Însoţi pe tânăra divorţată până la uşa locuinţei ei şi ducându-mă apoi acasă, mă căi de a nu fi luat plata de martor la procesul de divorţ. Trei ceasuri în picioare la tribunal, şi cu un martor care se numea Ali !
Într-o seară mă duc la teatru. Mă duc câteodată căci îmi place să văd din când în când oameni fireşti. Îi cunosc atât de bine pe artişti, încât ştiu că pe scenă sunt naturali, dar în viaţa lor de toate zilele, sunt actori.
În stal, înaintea mea, iacătă tocmai frumoasa soţie divorţată. Era poate şi mai frumoasă decât ultima dată, iar lângă dânsa un domn tânăr. Mă hotărâi să nu-i fac cunoştinţa, Domnului adică. Trei ceasuri în picioare la tribunal... etc.
Orchestra începu să cânte – era o operă – şi lumina se stinse în sală. Dar gâtul tinerei femei, strălucea alb în întuneric.
Cortina se ridică şi atunci mă aplecai înainte întrebând în şoaptă:
— Ţi-a dat pesemne cheia înapoi ?
Ea se răsuci încet către mine şi-mi răspunse uşor:
— Nu, dar am pus alt lacăt.
Tenorul urla, iar soprana ciripea.
3) Nouă fragmente din cartea Istoria în anecdote – vorbe de duh şi cu tâlc
, culese şi traduse de Const. A.I. Ghica; Editura Universul
S.A., 1944.
Preferinţă (Pag. 45)
« Ninon de Lenclos a cărei frumuseţe era mai vestită decât virtutea ei, scrise unui bogătaş, cerându-i fără nici o jenă, o sumă de bani. Bogătaşul îi trimise numaidecât într-un plic o bancnotă de o mie de franci cu următoarele cuvinte:
Îţi trimit o mie de franci şi zece mii de sărutări.
Ninon de Lenclos mulţumi îndată, în următorii termeni:
Mulţumesc... Aş fi preferat mai degrabă o mie de sărutări şi zece mii de franci...
»
Răni ciudate (Pag. 45)
D. De Rouvroi, căpitan în garda lui Henric al IV-lea, fu lovit, în prima lui campanie, de un glonte la gât. Rana îi înclină capul pe umărul drept. În campania următoare, un al doilea glonte îi înclină capul pe umărul stâng şi, în sfârşit, în cea de-a treia, un glonte mai clement decât celelalte îi readuse capul în starea normală.
Spirit satiric (Pag. 50)
« Savantul matematician Lazare Carnot spunea de Taleyrand: Dacă dipreţuieşte atâta pe oameni, e că s-a studiat mult pe el !
»
Calculul probabilităţilor (Pag. 55)
"Abatele de Fleury fusese îndrăgostit de doamna mareşal de Noailles, care nu-i dădea nicio atenţie. Mai târziu, abatele deveni ministru; doamna de Noailles avu nevoie de serviciile lui şi el îi reaminti atitudinea ei dispreţuitoare din trecut.
— Vai ! Moseniore, îi spuse ea cu naivitate, cine ar fi putut să prevadă ascensiunea dumitale ?"
Câinii din opoziţie (Pag. 61)
«Un simplu particular, prezentând ministrului englez Walpole, proiectul unei taxe pe câini, primi următorul răspuns:
Proiectul dumitale e frumos, dar n-am să-l adopt, căci mi-e teamă să nu mă latre toţi câinii din opoziţie.
»
Cum e mai corect (Pag. 89)
"Fontenelle aflându-se la masă cu doi tineri îngâmfaţi şi foarte pedanţi, aceştia porniseră o lungă discuţie asupra unor expresii curente. La un moment dat, cei doi tineri îl întrebă pe un ton glumeţ: cum este mai bine să spui, dă-ne de băut sau adu-ne de băut ?
Fontenelle le răspunse zâmbind:
— Corect e: du-ne la adăpat..."
Ospiciu de nebuni (Pag. 129)
"Doctorul Gall ducându-se să viziteze spitalul de nebuni de la Bicêtre, puse unui pacient, care îi servea de călăuză, următoarea întrebare:
— De ce ai fost internat aici, prietene, fiindcă am impresia că nu eşti câtuşi de puţin nebun şi nici pe craniul dumitale nu văd semnele nebuniei ?
Pacientul răspunse:
— Domnule doctor, să nu vă mire că nu vedeţi pe capul meu semnele nebuniei, căci trebuie să vă spun că mi s-a pus un cap nou în locul aceluia pe care l-am pierdut în timpul revoluţiei."
"Ora mesei (Pag. 142)
Cineva întrebă pe Diogene la ce oră trebue să mănânci.
Dacă eşti bogat, răspunse el, mănânci când ţi-e poftă; când eşti sărac, mănânci când poţi."
"Măgarul lui Bassompierre (Pag. 163)
În dese rânduri s-a adus învinuirea mareşalului de Bassompierre că era foarte slobod la gură, chiar cu superiorii săi. Într-o zi, povestea lui Ludovic al XIII-lea că într-o călătorie la Madrid îşi făcuse intrarea în oraş călare pe un catâr.
— Vai ! Ce frumos lucru, zise Suveranul: un măgar călare pe un catâr !
— Domol, Sire, răspunse Bassompierre, reprezentam pe Majestatea Voastră."
O LUME AMESTECATĂ - SCHIŢE
"Tineri, plini de focul sacru, ce gândiţi în poezie,
Voi ce vreţi ca banii voştrii în Reviste să-i băgaţi,
Daţi-o dracului de artă, că-i curată sărăcie,
Astăzi îţi prăseşti parale, de te-apuci de pescărie
Sau deschizi vreo berărie, astfel deveniţi bogaţi."
COSTACHE MODESTU – Calde şi reci – pagini umoristice, versuri şi proză
Tipografia Jockey-Club, 1912, pag. 27
FABRICA DE CUVINTE
În faţa a două halbe cu bere, Cârnăţel Purcelică şi Guţică Tonţică stăteau de vorbă, într-o splendidă seară de vară, undeva într-un restaurant...
— Un mare învăţat, zicea Cârnăţel, a declarat că dacă s-ar închide într-un bloc de locuinţe cu o mie de apartamente, vreo zece mii de maimuţe, care s-ar afla în faţa unor maşini de scris, sau în faţa unor computere, şi acestea, adică maimuţele, ar apăsa pe clapele maşinii de scris sau pe tastatura computerului, timp de un milion de ani, atunci, maimuţele, ar reuşi să scrie toate operele literare, filozofice, ştiinţifice şi morale care s-au scris de la începuturile scrierii şi până la sfârşitul omenirii ! Nu-mi dau seama cum vine asta, nene Tonţică... Cum adică ? Păi în primul rând