Găsiți următorul dvs. carte preferat

Deveniți un membru astăzi și citiți gratuit pentru 30 zile
Mindfulness și leadership: Cum să-ți resetezi mintea pentru excelență, fără să-ți aglomerezi programul

Mindfulness și leadership: Cum să-ți resetezi mintea pentru excelență, fără să-ți aglomerezi programul

Citiți previzualizarea

Mindfulness și leadership: Cum să-ți resetezi mintea pentru excelență, fără să-ți aglomerezi programul

evaluări:
4/5 (2 evaluări)
Lungime:
415 pages
5 hours
Lansat:
Nov 5, 2017
ISBN:
9786064002754
Format:
Carte

Descriere

Te-ai gândit vreodată că ţi-ai putea reprograma creierul astfel încât să devii un lider mai eficient? Şi aceasta, fără să-ţi încarci programul şi aşa aglomerat. Doar o mică schimbare în stilul tău de viaţă, în activităţile pe care le faci oricum zilnic, poate aduce o transformare de proporţii în viaţa ta profesională şi personală. Iar această schimbare se numeşte mindfulness, conştientizarea momentului prezent, atenţia concentrată clipă de clipă pe aici şi acum.



Matt teney şi tim gard îţi vor arăta că poţi, practicând mindfulness, să devii mai inovativ, să atragi şi să menţii în echipa ta colegi dedicaţi, să-ţi dezvolţi inteligenţa emoţională necesară pentru a crea o cultură a învingătorului, să fii un lider care-i inspiră pe ceilalţi. Este o carte din care vei învăţa că te poţi schimba remodelându-ţi creierul, făcând aceleaşi lucruri ca şi până acum, însă într-un mod diferit, ce-ţi va deschide noi perspective asupra vieţii.



Matt Tenney este antreprenor, autor, speaker şi consultant în mediul de afaceri.



Tim Gard, doctor în neuroştiinţe, speaker şi instructor de mindfulness.

Lansat:
Nov 5, 2017
ISBN:
9786064002754
Format:
Carte

Despre autor


Legat de Mindfulness și leadership

Cărți conex

Previzualizare carte

Mindfulness și leadership - Matt Tenney

Gard

Prefață

Notă despre cum poți profita mai bine de această carte

Te rog să nu te lași intimidat de subtitlul acestei cărți, nici de faptul că am drept coautor un supergeniu în neuroștiințe care a lucrat în institutele de cercetare dintre cele mai tari din lume, cum ar fi Massachusetts General Hospital și Harvard Medical School. Textul principal, pe care îl scriu la persoana întâi, nu va intra în profunzimea neuroștiinței și este destul de ușor de citit, într-o lumină extrem de practică.

Chiar dacă voi pomeni nu puține studii științifice și voi da câteva explicații despre cele mai recente descoperiri în materie de recuplare a creierului pentru excelență în leadership, comentariile mai specializate pe marginea cercetării din neuroștiințe, alături de alte studii interesante, sunt plasate aparte de textul principal, în secțiuni intitulate „Neuronote". Dacă ți-ar plăcea să intri mai adânc în discuția despre neuroștiințe, pentru propria cultură generală sau ca să faci impresie la dineuri, sau doar ca să dai un plus de savoare lecturii, eu te încurajez să citești Neuronotele. Dacă nu crezi că prea multe detalii de profunzime ar fi necesare, poți să sari peste Neuronote și să rămâi doar la textul principal, fără teama că vei pierde din substanța esențială a cărții.

Neuronotele sunt scrise de mai sus-pomenitul supergeniu în materie, Tim Gard, doctor în științe. În plus față de scrierea Neuronotelor, dr. Gard a jucat un rol crucial în identificarea celor mai recente și mai relevante studii de documentare pentru această carte. De asemenea, m-a ajutat să îmbunătățesc în multe moduri textul principal, inclusiv prin a avea grijă ca eu să nu exagerez în prezentarea rezultatelor de cercetare menționate în această carte.

Dr. Gard a contribuit semnificativ la îmbunătățirea acestei cărți. Eu cred că, datorită lui, îți va plăcea această carte mult mai mult decât dacă aș fi scris-o singur și că vei pleca mai departe cu o mult mai vastă înțelegere a creierului tău și a puterii tale de a-l schimba în moduri care te vor ajuta să ajungi atât la excelență în leadership, cât și la excelență personală.

Introducere

Gândește-te la toate acele activități simple pe care le desfășori deja în fiecare zi — cum ar fi să te speli pe dinți, să te îmbraci, să mergi cu mașina sau metroul la serviciu, să mergi spre biroul tău, să aștepți până se face cafeaua, să aștepți până ți se aprinde computerul și așa mai departe. Aceste activități sunt etichetate adeseori drept „timpi morți sau „risipă de timp.

Acum, imaginează-ți că ai putea transforma aceste activități în unele dintre cele mai productive momente ale zilei, în paralel cu a-ți spori starea de mulțumire. Cercetări de ultimă oră în neuroștiințe sugerează că poți, în fapt, să faci exact acest lucru!

Cartea de față vorbește despre o metodă foarte simplă care te poate ajuta:

• Să ai un mai bun simț al afacerilor

• Să-ți îmbunătățești inteligența emoțională și cea socială

• Să devii mai inovator

• Să gestionezi mai eficace schimbarea

• Să vezi ocaziile favorabile pe care alții nu le văd

• Să-ți îmbunătățești prezența ca lider

• Să ai o viață mai împlinită

Știu că sună prea frumos ca să fie adevărat, dar metoda despre care voi vorbi în această carte te poate ajuta să realizezi toate cele de mai sus. De fapt, e încă și mai bine.

Metoda în chestiune nu costă absolut nimic și nu te obligă să adaugi nimic în plus la programul tău, care, foarte probabil, e deja mai mult decât încărcat. Nu trebuie să faci altceva decât să schimbi modul în care procedezi cu lucrurile pe care deja le faci în fiecare zi. Îți ia cam tot atât efort cât înghițitul unei pastile, dar poți aplica această metodă în orice moment al existenței tale cotidiene — în afară de ceasurile pe care le dormi. Și, atunci când e aplicată corect, efectele secundare nu cuprind decât lucruri pozitive, cum ar fi acela că vei fi mai fericit și mai sănătos.

Metoda la care mă refer este o practică simplă, cunoscută sub denumirea de antrenamentul stării de mindfulness.¹

TOTUL ÎNCEPE ÎN MINTE

În ultimii câțiva ani, pe parcursul atelierelor de discuții și al programelor de instruire pe care le-am susținut, am întrebat mii de oameni: „Ați fi de acord cu mine când spun că orice succes și orice eșec își are originea în minte?"

Nimeni nu m-a contrazis vreodată. Întrebarea este esențialmente retorică. Știm că tot ceea ce facem sau nu reușim să facem începe în minte.

Motivul pentru care pun întrebarea de mai sus este că amplifică forța de impact a întrebării următoare: „Câți oameni cunoașteți care își fac timp în fiecare zi ca să-și antreneze intenționat mintea să funcționeze mai eficient?"

De regulă, în cazul auditoriilor din mediul de business, numai unu până la trei la sută dintre cei prezenți ridică mâna.

Găsesc foarte interesant acest lucru. Toată lumea pare să fie de acord că o minte care funcționează eficient se află la rădăcina oricărui succes personal și profesional, cu toate acestea, foarte puțini oameni își găsesc zilnic timp să-și antreneze intenționat mintea. Poate că ne îmbogățim cunoștințele prin studiu, dar nu facem nimic ca să antrenăm modul în care mintea funcționează de fapt. În majoritatea cazurilor, e pentru că oamenii nu conștientizează existența unui proces sistematic de antrenare a minții — o metodă de exersare pe care o aplică firme extrem de profitabile și de binecunoscute, cum ar fi Google, Apple, Aetna, Intel, General Mills și multe altele.

Pentru cei mai mulți dintre noi, din păcate, rezultatul faptului că nu ne antrenăm mintea este că aceasta poate fi cel mai mare obstacol în calea reușitei noastre. Adeseori, este o sursă de anxietate și îndoială de sine, un loc din care apar tipare de gândire repetitive care ne limitează și nu ne lasă să ne valorificăm întregul potențial pe care-l avem.

Această carte vine cu câteva schimbări radicale de paradigmă. Prima mutație de ordin general este că toți avem capacitatea de a ne antrena mintea în așa fel încât să se inverseze situația descrisă mai sus. Ne putem transforma mintea astfel încât să nu mai fie cel mai mare obstacol al nostru în calea succesului, ci, mai degrabă, un instrument incredibil de puternic, care ne permite să obținem reușite semnificativ mai mari, atât în viața personală, cât și în cea profesională, mai ales în calitate de lideri.

ÎȚI POȚI REORGANIZA CONEXIUNILE NEURONALE PENTRU EXCELENȚĂ ÎN LEADERSHIP ȘI ÎN VIAȚA PERSONALĂ

În urmă cu douăzeci de ani, ar fi fost cvasiimposibil să găsești un specialist în neuroștiințe care să creadă că structura fizică a creierului omenesc poate fi schimbată după încheierea adolescenței. Astăzi, viziunea asupra chestiunii este mult diferită. În 2004, de exemplu, un neurocercetător pe nume Bogdan Draganski, împreună cu colegii lui, a arătat că oamenii care timp de trei luni s-au antrenat să jongleze dezvoltă în mod cuantificabil mai multă substanță cenușie² — substanța de comandă-și-control a creierului, ca să zicem așa — în zone ale creierului care sunt asociate cu procesarea și depozitarea mișcării vizuale complexe.³,⁴

Există în prezent o tendință crescândă de concentrare a neuroștiințelor pe faptul că se pot produce schimbări ale creierului — termenul folosit fiind neuroplasticitate. Una dintre cele mai promițătoare descoperiri din domeniul neuroplasticității este aceea că ne putem schimba creierul pe toată durata vieții. Un cal bătrân poate, de fapt, să se mai învețe la buiestru!

Neuronota 0.1 — Neuroplasticitatea

Mai multe studii, cum ar fi cel cu jongleria, pomenit mai sus, desfășurat de Draganski și colegii lui, arată clar că putem schimba structura fizică a creierului nostru — practic, substanța cenușie sporește — și că există o strânsă legătură între creier și comportament. Totuși, e greu de spus cu precizie care dintre structurile minuscule care alcătuiesc substanța cenușie sunt cele ce se schimbă. Studiile pe animale sugerează că aceste modificări se datorează creșterii vaselor mici de sânge (capilarele) care alimentează neuronii cu oxigen și glucoză, creșterii în lungime și ramificării dendritelor, unei creșteri a numărului de sinapse și chiar creșterii de neuroni noi.

Pe lângă creșterea cantității de substanță cenușie, antrenamentul poate să sporească și materia albă — conexiunile cerebrale. Acest lucru a fost revelat pentru prima dată de Scholz, Klein și colaboratorii, care au constatat creșteri ale materiei albe după doar șase săptămâni de exercițiu cu jongleria.⁶ La fel ca în cazul substanței cenușii, încă nu e limpede ce anume, la nivelul micro, provoacă această creștere.

Cine dorește o explicație mai detaliată, ce este substanța cenușie, ce este materia albă, cum se măsoară modificările funcției cerebrale și ale structurii creierului, și care sunt zonele din creier implicate în mindfulness, îl rog să consulte Anexa.

Aspectul neuroplasticității care mie mi se pare cel mai incitant este descoperirea ceva mai recentă că putem schimba structura fizică a creierului pur și simplu prin folosirea minții.⁷ Unul dintre primele studii care au adus la lumină posibilitatea de modificare a creierului prin utilizarea minții a fost cel avându-i ca subiecți pe taximetriștii londonezi. În cadrul examenului de obținere a autorizației de a face taximetrie în Londra, ei sunt obligați să facă pregătire și să asimileze ceea ce se numește „Cunoașterea. Candidaților li se cere să memoreze rute de pe o suprafață care cuprinde circa 25 000 de străzi și 20 000 de puncte de reper și obiective turistice. Dobândirea „Cunoașterii poate să ia între doi și patru ani de exercițiu.

În anul 2011, când Woollett și Maguire, doi neurocercetători de la University College London, au studiat creierele unui grup de taximetriști londonezi înainte și după asimilarea „Cunoașterii", au descoperit o sporire semnificativă a substanței cenușii din zona creierului asociată cu memoria spațială (hipocampul posterior). Nicio asemenea modificare nu a fost constatată la candidații care nu au luat examenul pentru autorizația de taximetrie în Londra, și nici la grupul de control care nu urmase pregătirea.

Pe măsură ce practica mindfulness s-a răspândit mai larg, comunitatea oamenilor de știință a devenit tot mai interesată de ceea ce se numește „exersarea minții atente", adunându-se astfel un volum monumental de cercetare pe tema beneficiilor pe care le poate aduce acest exercițiu.⁹ Există acum numeroase studii care sugerează foarte convingător că exersarea minții atente-în-prezent (mindfulness) poate avea ca rezultat schimbări fizice în structura creierului — în unele cazuri, după doar opt săptămâni —, care pot fi puse în legătură cu abilități mai bune de leadership.¹⁰ În cartea pe care o aveți în față, noi vom încerca să arătăm cum anume, prin exersarea minții atente, putem să ne reorganizăm la propriu circuitele cerebale în direcția unei performanțe de leadership ieșite din comun.¹¹

CE VEI GĂSI ÎN ACEASTĂ CARTE

Cartea aceasta se bazează pe o combinație de programe de instruire separate, desfășurate de mine cu lideri din diverse domenii. Înțeleg că, adeseori, cea mai presantă problemă dintr-o organizație este situația financiară. Presiunea poate fi enormă „să ne facem planul" în absolut fiecare trimestru.

Ca urmare, vom începe prin a discuta cum poate exersarea stării de mindfulness să-i ajute pe lideri să ia decizii apte să producă un impact mai bun asupra marjelor de profit și a cheltuielilor. Acest lucru ne ajută să influențăm rapid și nemijlocit câștigurile firmei, ceea ce înseamnă șanse mai mari să ne păstrăm slujba suficient de mult timp, încât să exercităm un impact pe termen lung. Priceperea mai bună în afaceri, în plus, îi permite liderului să aibă la dispoziție mai multe resurse pentru a-l servi atât pe client, cât și pe membrii organizației.

Pe de altă parte, așa cum am descris amănunțit în prima mea carte, Serve to Be Great, dacă liderii pun prea mare accent pe cifre și neglijează să-i servească efectiv pe oamenii din echipele lor și să se îngrijească de ei, organizația va capota în cele din urmă. Fără oameni mulțumiți și loiali în echipa ta, va fi cvasiimposibil să ai clienți mulțumiți și fideli. Iar fără clienți mulțumiți și fideli, nicio organizație nu poate exista prea multă vreme. Prin urmare, trebuie să ne ocupăm și de acele abilități de leadership care ne permit să creăm și să susținem o cultură organizațională aptă să stimuleze creșterea și profitabilitatea pe termen lung ale organizațiilor noastre.

Din fericire, există o punte de legătură între priceperea mai bună în afaceri și abilitățile mai bune de leadership: exersarea mindfulness-ului, a conștientizării atente. Antrenarea atenției conștiente ne ajută să ne dezvoltăm autoconștientizarea și agilitatea mentală care constituie premisele de bază ale unui mai bun simț al afacerilor și fundamentul pentru dezvoltarea inteligenței sociale și emoționale care ne permite să-i servim mai eficient pe cei din echipele de subordonați și să ne îngrijim de binele lor, ceea ce, mai departe, duce la culturi ale echipei de înaltă performanță.

Cartea este împărțită în două, pentru o mai mare ușurință de abordare a subiectelor pe care le vom discuta:

Partea I — Vom prezenta și vom explica exersarea și conștientizarea atentă, arătând cum poate acest antrenament să ne autoreorganizeze circuitele cerebrale, în moduri care ne ajută să avem mai mult succes ca lideri. Vom arăta cum poate practica mindfulness să-i ajute pe lideri să influențeze rapid, direct și categoric profiturile și cheltuielile. De asemenea, vom vedea pe îndelete cum ne ajută exercițiul conștientizării atente să ne dezvoltăm abilitățile de leadership care sunt esențiale pentru succesul pe termen lung al echipelor noastre.

Partea a II-a — Vom vorbi despre cum poate fi integrat fără obstacole exercițiul conștientizării atente în existența noastră de zi cu zi, fără a trebui să mai adăugăm nimic în plus în programul nostru deja foarte încărcat.

Cu toată sinceritatea, sperăm că lectura acestei cărți o să vă placă măcar la fel de mult cât ne-a plăcut nouă s-o scriem!


¹ Antrenamentul sau practica stării de mindfulness se referă la un set de procedee sau practici care te ajută să fii atent-conștient după dorință și mai frecvent. Definiția pe care o folosesc pentru starea de a fi atent-conștient este următoarea: „a fi conștient în mod necritic de experiența trăită — inclusiv gânduri și emoții — în momentul prezent". Aceasta este o adaptare a celei mai des utilizate definiții funcționale a tehnicii mindfulness, avându-l ca autor pe Jon Kabat-Zinn. Definiția pe care o folosesc eu explicitează ideea implicită în definiția lui Kabat-Zinn, cum că mindfulness-ul este o conștientizare care include conștiența de sine.

² Dr. Gard — Substanța cenușie este majoritar alcătuită din corpii celulari ai celulelor nervoase (neuronilor), dendrite (ramificații ale corpului celular, care fac legătura cu alți neuroni și primesc semnale de la aceștia), butonii terminali ai axonilor (capetele prin care axonul — un alt tip de ramificație din corpul celular — face legătura cu dendritele) și minuscule vase de sânge denumite capilare. Substanța cenușie este localizată în scoarța exterioară a creierului (cortexul cerebral) și în mănunchiuri de corpi celulari nervoși, amplasați mai adânc în creier (nuclei) (Kalat 2015).

Kalat, James W. 2015. Biological Psychology. 12th ed. Boston: Cengage Learning.

³ Draganski, Bogdan, Christian Gaser, Volker Busch, Gerhard Schuierer, Ulrich Bogdahn și Arne May. 2004. „Neuroplasticity: Changes in Grey Matter Induced by Training." Nature 427 (6972): 311–2. doi:10.1038/427311a.

⁴ Dr. Gard — Studiul din 2004 avându-i ca autori pe Draganski și colaboratorii a fost primul care să arate că instruirea poate realmente să modifice creierul din punctul de vedere al substanței cenușii. Acest studiu a arătat nu doar că antrenamentul de jonglerie practicat timp de trei luni are ca rezultat creșterea substanței cenușii în zone ale creierului care sunt asociate cu procesarea și stocarea mișcării vizuale complexe, dar a arătat și că, după o pauză de jonglerie timp de alte trei luni, substanța cenușie s-a micșorat în zonele cerebrale respective. Așadar, poți să-ți antrenezi creierul, dar, dacă nu-l folosești, s-ar putea să-l pierzi. Legătura clară dintre creier și comportament din acest studiu a fost întărită de descoperirea că jonglerii cărora performanța li se modificase mai mult prezentau, de asemenea, o schimbare mai importantă a substanței cenușii din creier.

⁵ Lövdén, Martin, Elisabeth Wenger, Johan Mårtensson, Ulman Lindenberger și Lars Bäckman. 2013. „Structural Brain Plasticity in Adult Learning and Development." Neuroscience & Biobehavioral Reviews 37 (9): 2296–310. doi:10.1016/j.neubiorev.2013.02.014.; Valkanova, Vyara, Rocio Eguia Rodriguez și Klaus P. Ebmeier. 2014. „Mind over Matter—What Do We Know about Neuroplasticity in Adults?" International Psychogeriatrics 26 (6): 891–909. doi:10.1017/s1041610213002482.

⁶ Scholz, Jan, Miriam C. Klein, Timothy E.J. Behrens și Heidi Johansen-Berg. 2009. „Training Induces Changes in White-Matter Architecture." Nature Neuroscience 12 (11): 1370–1. doi:10.1038/nn.2412.

⁷ Când folosesc terenul minte, mă refer la activitatea creierului. Aici, dr. Gard detaliază pe marginea relației dintre minte și creier. Dr. Gard — Problema minte–corp sau problema minte–creier se referă la problema filosofică de a defini relația dintre minte și creier. Există două viziuni principale asupra chestiunii: dualismul și monismul. Dualismul este concepția că mintea și creierul au naturi diferite și, ca atare, nu sunt identice. Această optică a fost avansată de René Descartes, filosoful din secolul al șaisprezecelea. Monismul este concepția cum că mintea și creierul se compun din aceeași substanță. Această concepție cunoaște mai multe forme, dintre care optica identității este în cea mai mare măsură acceptată de neurocercetătorii zilei de azi. Conform acestei viziuni, procesele mentale și activitatea creierului sunt identice, deci se consideră că gândurile sunt activitate cerebrală, iar activitatea cerebrală se manifestă în gânduri (Kalat 2015).

Kalat, James W. 2015. Biological Psychology, a 12-a ediție Boston: Cengage Learning.

⁸ Woollett, Katherine și Eleanor A. Maguire. 2011. „Acquiring «the Knowledge» of London’s Layout Drives Structural Brain Changes." Current Biology 21 (24): 2109–14. doi:10.1016/j.cub.2011.11.018.

⁹ În 2005 existau 75 de articole de specialitate publicate în legătură cu subiectul mindfulness. În 2010, acest număr a ajuns la 436. În 2014, erau 1 063. Atât de multe studii s-au adunat, de fapt, încât s-a creat o asociație care să le țină evidența și să susțină viitoare eforturi de cercetare, denumită American Mindfulness Research Association (https://goamra.org). Numărul articolelor publicate în 2005 a fost obținut în urma căutării pe Web of Science cu ajutorul interogației „TOPIC:(mindfulness), Timespan:2005, Search language=Auto". Aceeași interogație s-a folosit pentru anii 2010 și 2014, schimbând doar Timespan:2010 și respectiv Timespan:2014.

¹⁰ Fox, Kieran C.R., Savannah Nijeboer, Matthew L. Dixon, James L. Floman, Melissa Ellamil, Samuel P. Rumak, Peter Sedlmeier și Kalina Christoff. 2014. „Is Meditation Associated with Altered Brain Structure? A Systematic Review and Meta-Analysis of Morphometric Neuroimaging in Meditation Practitioners." Neuroscience and Biobehavioral Reviews 43 (iunie): 48–73. doi:10.1016/j. neubiorev.2014.03.016.; Hölzel, Britta K., James Carmody, Mark Vangel, Christina Congleton, Sita M. Yerramsetti, Tim Gard și Sara W. Lazar. 2011. „Mindfulness Practice Leads to Increases in Regional Brain Gray Matter Density." Psychiatry Research: Neuroimaging 191 (septembrie): 36–43. doi:10.1016/j.pscychresns.2010.08.006.

¹¹ Dr. Gard — Domeniul neuroștiinței cognitive este încă foarte la început. Imagistica RMN funcțională (RMNf) a fost utilizată prima dată pentru studierea activității creierului la începutul anilor nouăzeci (Belliveau et al. 1991). Domeniul care investighează mecanismul neural al autoconștientizării atente, așa-numita „neuroștiință contemplativă", se află într-un stadiu embrionar. Abia în 2005 a fost studiată pentru prima dată structura cerebrală a practicanților mindfulness (Lazar et al. 2005), iar primele studii asupra efectelor intervențiilor mindfulness asupra structurii cerebrale datează din 2010 și 2011 (Hölzel et al. 2011; Tang et al. 2010). Cu toate că tot ce am aflat până acum despre mecanismele neurale ale practicii mindfulness e de natură să ne uimească, este important să realizăm că, în acest domeniu încă foarte tânăr, multe dintre interpretările date constatărilor rămân speculative. Multe studii nu fac o legătură directă între rezultatele privind creierul, autoevaluări sau testele comportamentale și, din cauza unor structuri procedurale de cercetare mai puțin decât optime, nu este întotdeauna limpede dacă rezultatele se corelează exclusiv cu practica mindfulness. Genul acesta de probleme este foarte normal, de fapt, când domeniul se află încă într-un stadiu preliminar. Cu cercetările aflate în curs, pe viitor se vor putea trage concluzii mai ferme. Având în minte această notă de optimism precaut, eu sper să vă facă plăcere să aflați cum ar putea practica mindfulness să vă reconfigureze rețelele cerebrale și sper că descoperirile din domeniul neuroștiinței contemplative vă vor inspira la fel de mult entuziasm cum mi-a inspirat și mie.

Belliveau, J.W., D.N. Kennedy Jr, R.C. McKinstry, B.R. Buchbinder, R.M. Weisskoff, M.S. Cohen, J.M. Vevea, T.J. Brady și B.R. Rosen. 1991. „Functional Mapping of the Human Visual Cortex by Magnetic Resonance Imaging." Science 254 (5032): 716–9. doi:10.1126/science.1948051.

Hölzel, Britta K., James Carmody, Mark Vangel, Christina Congleton, Sita M. Yerramsetti, Tim Gard și Sara W. Lazar. 2011. „Mindfulness Practice Leads to Increases in Regional Brain Gray Matter Density." Psychiatry Research: Neuroimaging 191(1): 36–43. doi:10.1016/j.pscychresns.2010.08.006.

Lazar, Sara W., Catherine E. Kerr, Rachel H. Wasserman, Jeremy R. Gray, Douglas N. Greve, Michael T. Treadway, Metta McGarvey et al. 2005. „Meditation Experience Is Associated with Increased Cortical Thickness." Neuroreport 16 (17): 1893–7. doi:10.1097/01.wnr.0000186598.66243.19.

Tang, Yi-Yuan, Qilin Lu, Xiujuan Geng, Elliot A. Stein, Yihong Yang și Michael I. Posner. 2010. „Short-Term Meditation Induces White Matter Changes in the Anterior Cingulate." Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America 107 (35): 15649–52. doi:10.1073/pnas.1011043107.

Partea 1

Exercițiul mindfulness reorganizează circuitele creierului pentru excelență în leadership — dar cum?

1

Mutația care schimbă totul

În noiembrie 1887, doi oameni de știință, pe nume Albert A. Michelson și Edward W. Morley, publicau un articol la o universitate prestigioasă, cunoscută azi drept Case Western Reserve din Cleveland, Ohio.¹² Articolul a provocat multă derută printre fizicienii de atunci.

Michelson și Morley nu intenționaseră să dea peste cap lumea fizicii. Încercau pur și simplu să demonstreze că eterul există.

Timp de mulți ani, oamenii de știință au crezut că trebuie să existe un ocean invizibil, pe care l-au numit eter, prin care orice lucru cu formă fizică se mișcă. Era o teorie foarte convenabilă, oferind fundamentul pentru legile mișcării, deja admise, și mediul necesar pentru propagarea luminii (la vremea respectivă, majoritatea savanților vedeau lumina doar ca pe un fenomen ondulatoriu, deci având nevoie de ceva prin care să „onduleze").

Eterul era un element extrem de important al teoriilor fizicii de la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea. Cei mai mulți oameni de știință erau de acord că eterul trebuie, pur și simplu, să existe. Doar că mai era o problemă, deloc neglijabilă. Nimeni nu văzuse vreodată cum arată eterul și nici nu reușise să-l măsoare în vreun fel.

Michelson și Morley au imaginat un experiment destul de simplu, pentru a stabili dacă eterul realmente există. Teoria avansată de ei suna așa: dacă există un eter și Pământul se mișcă prin el, atunci trebuie să existe și un soi de curent al eterului, asemănător cu ce simți când scoți mâna afară pe geamul mașinii, în mers cu viteză. De pildă, Pământul se învârte în jurul Soarelui cu viteza de 123 950 kilometri pe oră (km/h), deci curentul singur, în sine, ar fi mai mult decât semnificativ.

Curentul de eter, au postulat cei doi savanți, ar crea suficientă rezistență în fața unei raze de lumină, obligând-o să-și încetinească deplasarea. Așadar, Michelson și Morley au gândit un experiment prin care să măsoare viteza luminii care se deplasează în direcția mișcării Pământului, prin curentul de eter, comparativ cu viteza unei raze de lumină care nu se deplasează contra curentului de eter. Experimentul a demonstrat foarte concludent că nu există nicio diferență între vitezele celor două raze de lumină, deci eterul e aproape cert că nu există.

Alți oameni de știință au fost de aceeași părere și au desfășurat experimente similare, cu rezultate similare. În scurt timp, s-a instalat consternarea. După toate aparențele, mult-iubitul și necesarul eter se dovedise a nu fi nimic altceva decât o plăsmuire a minții omului.

Dar problemele provocate de eliminarea eterului ca posibilă componentă a legilor mișcării și propagării luminii erau de-a dreptul minore, în comparație cu ce altceva descoperiseră Michelson și Morley în experimentul lor. Ca efect secundar al strădaniei lor de a demonstra inexistența eterului, ei au remarcat și că viteza luminii rămâne neschimbată în raport cu mișcarea Pământului.

Curând, alte câteva experimente au dus la concluzii similare. Se părea că deplasarea relativă a observatorului nu influența viteza luminii. Ceea ce, firește, sună absurd, fiindcă sfidează extrem de bine consacrata lege a mișcării, care în plus ține și de bunul-simț practic, conform căreia viteza este o mărime relativă raportată la mișcarea observatorului.

De exemplu, dacă te afli într-o mașină care stă pe loc și pe lângă tine trece altă mașină cu viteza de 36 km/h, viteza relativă dintre cele două automobile este de 36 km/h. Dar, dacă te afli într-o mașină care se deplasează cu 18 km/h și pe lângă tine trece o mașină cu viteza de 36 km/h, viteza relativă dintre cele două mașini este de 18 km/h. Cealaltă mașină se îndepărtează de tine cu o viteză de 18 km/h.

Dar, dacă viteza luminii ar fi constantă, ar însemna că, dintr-un motiv sau altul, lumina nu se supune acestei legi. Dacă ești într-o mașină parcată și aprinzi farurile, lumina se îndepărtează de tine cu o viteză de 334 000 de kilometri pe secundă. Dacă tu și mașina ta ați reuși, cumva, să vă deplasați cu o viteză de 180 000 de kilometri pe secundă, în aceeași direcție cu raza de lumină, aceasta din urmă ar continua să se îndepărteze de tine cu viteza de 334 000 km/s.

Și această constatare sfidează logica uzuală. În exemplul de mai sus, de ce lumina nu are o viteză relativă de 1 540 000 de km/s? De ce ar fi lumina diferită de absolut orice alt lucru pe care îl percepem cu simțurile în lumea noastră?

Foarte probabil că aceleași întrebări și le-au pus și fizicienii acelor vremuri. Răspunsul probabil la care s-au oprit mai întâi trebuie să fi fost că s-a greșit ceva în experimentul Michelson–Morley. Tot ce știau experții de atunci despre lume și despre felul în care noi funcționăm în ea îi obliga să conchidă că nu se poate, e absolut imposibil, ca viteza luminii să fie constantă.

Dar un tânăr fizician, pe care lumina îl fascina de ani de zile, a abordat chestiunea din alt unghi, puțin după 1900. Deși, cel mai probabil, nu avea decât o vagă idee despre experimentele care demonstrau că viteza luminii e constantă, abordarea lui a pornit efectiv de o manieră foarte copilărească, atunci când și-a imaginat cum ar fi dacă el ar putea să se deplaseze cu viteza luminii. Rezultatul experimentului său conceptual a fost acela că nu vei putea niciodată să prinzi din urmă o rază de lumină, fiindcă atunci ar rezulta că poți vedea o undă electromagnetică stând pe loc — ceea ce nimeni nu crede că ar fi posibil. Ca urmare, a tras el concluzia, viteza luminii trebuie să fie constantă.

Același tânăr fizician și-a dat seama ulterior că, dacă viteza luminii ar fi constantă, ar rezulta niște consecințe foarte stranii. De pildă, pe măsură ce un om s-ar apropia de viteza luminii, masa lui ar crește și s-ar comprima în direcția în care se mișcă și, efectiv, ar îmbătrâni mai lent decât un om care se deplasează cu o viteză mai mică. Fizicianul nostru a realizat că viteza luminii nu se schimbă în raport cu timpul; timpul se schimbă în raport cu viteza luminii. Toate aceste consecințe bizare au fost mai târziu dovedite, prin experimente, ca fiind adevărate.

În timp ce tot restul lumii spunea că este imposibil ca viteza luminii

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Mindfulness și leadership

4.0
2 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor