Bucurați-vă de milioane de cărți electronice, cărți audio, reviste și multe altele cu o perioadă de probă gratuită

Doar $11.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

Razboiul vrajitoarelor Vol. 1
Razboiul vrajitoarelor Vol. 1
Razboiul vrajitoarelor Vol. 1
Cărți electronice222 pagini2 ore

Razboiul vrajitoarelor Vol. 1

Evaluare: 5 din 5 stele

5/5

()

Informații despre cartea electronică

Corint Junior porneste o noua serie dedicata copiilor cu varste cuprinse intre 7 si 12 ani: Razboiul vrajitoarelor de Sibéal Pounder.



Vraji si incantatii, batalii crancene, chiar si pe pantofi...



Vai, RAZBOIUL VRAJITOARELOR a inceput.



In labirintul de conducte al orasului traieste un neam de vrajitoare puse pe fapte mari...



Dar Tiga Nusovtorov, eroina povestii noastre, habar nu are de asta. Sau cel putin habar nu avea pana cand o zana de basm ii spune ca este vrajitoare si o trimite in Ritzy City pentru a lua parte la Razboiul Vrajitoarelor, o competitie de ghicitori, la care iau parte cele mai caudate concurente... si un pantof urias!



Oare sa aiba Tiga toate calitatile necesare pentru a castiga? Hmm...



PUTIN PROBABIL.

LimbăRomână
EditorCorint
Data lansării17 feb. 2018
ISBN9786067932638
Razboiul vrajitoarelor Vol. 1
Citiți previzualizarea

Legat de Razboiul vrajitoarelor Vol. 1

Cărți conex

Recenzii pentru Razboiul vrajitoarelor Vol. 1

Evaluare: 5 din 5 stele
5/5

3 evaluări0 recenzii

Ce părere aveți?

Apăsați pentru evaluare

    Previzualizare carte

    Razboiul vrajitoarelor Vol. 1 - Sibeal Pounder

    Prolog

    Încă din vremuri de mult apuse, vrăjitoarele au stat la pândă pe această planetă. Au pregătit poțiuni cleioase în cazane și au bătut cerul în lung și-n lat pe mături. Au râs pe înfundate, au blestemat și au... pisici.

    Cei mai mulți oameni cred că vrăjitoarele, cu rochiile lor negre ponosite, cu pălăriile ascuțite și cu nasurile prea proeminente, sunt rele de tot, dar, cel mai adesea, astea sunt prostii și, de fapt, numai jumătate de poveste. Adevărul, dacă vă aflați cumva în căutarea lui, este ascuns bine de tot, sub țevile de la chiuvetă...

    Prin scurgerea de la chiuvetă

    Ar fi fost foarte greu să o depistezi pe zâna Fran în ziua în care începe povestea noastră. Poate că rochia îi era umflată și părul vâlvoi, dar ea de-abia dacă atingea mărimea unui cartofior.

    Fran traversa cu pași diafani o peluză din grădină, ținând în față o frunză mare și vestejită. Nu voia s-o vadă stăpâna grădinii, căci domnișoara Heks era o babă îngrozitoare, cu o privire fioroasă și cu mărimea patruzeci și doi la pantofi. Dacă ar fi zărit-o pe Fran, ar fi strivit-o imediat.

    Fran și frunza ei erau plecate în misiune. Ceva foarte important se afla în șopronul din spatele grădinii domnișoarei Heks. Acel ceva era o fată pe nume Tiga Nusovtorov Jărăzare.

    ― Tu! spuse Tiga, ațintindu-și degetul către un melc care se târa agale de-a latul unei vechi chiuvete din piatră. Tu vei fi vedeta spectacolului meu! Vei juca rolul lui Beryl, o dansatoare ambițioasă, cu puternice accese de sughiț.

    Tiga stătea în șopron de ore întregi. Haina domnișoară Heks era tutoarea sa de foarte multă vreme și Tiga învățase rapid să se ferească din calea ei. Dacă n-ar fi făcut-o, hoașca ar fi obligat-o să-i coasă găurile din rochiile aspre și oribile sau ar fi pus-o să alerge dintr-o parte în alta a grădinii, încălțată în hidoșii ei pantofi uriași, în timp ce ar fi zbierat de la fereastra bucătăriei: „MAI REPEDE! sau „OH, TE-AI ÎMPIEDICAT?.

    Tiga îndreptă o făclie în direcția melcului.

    ― Vei fi cel mai bun actor care a existat vreodată! strigă ea.

    Când văzu scena, Fran scoase un mic oftat. Nu pentru că o găsise în cele din urmă pe Tiga, după o călătorie plină de primejdii, la finalul căreia aproape că era să fie mâncată de un câine. Nu! Fran oftă pentru că îi plăcea un pic drama!

    În ciuda faptului că era mică, Fran era cineva în industria spectacolului. Toată lumea îi spunea Fran Zâna Fantastică (un nume pe care și-l alesese singură). Găzduise multe emisiuni televizate premiate precum Gătitul pentru Minioni și Strivit și Pocnit și avusese rolul principal în Sclipitoarea Sue – o dramă despre o doamnă micuță numită Sue, căreia i se lipise niște sclipici de păr și nu mai putea scăpa de el.

    ― Actor, ai spus?! remarcă Fran, făcând-o pe Tiga să sară cât colo.

    Tiga făcu ochii mari și rămase cu gura căscată la ființa micuță ce pășea hotărâtă prin mijlocul șopronului, încercând să escaladeze – lipsită de grație și bodogănind – piciorul vechiului ei balansoar.

    Fran îi întinse o mână.

    ― Foarte încântată să te cunosc, Tiga! Dar se pronunță Tiiga, nu-i așa? Mă gândeam eu... Mă pricep foarte bine la nume și, de fapt, la absolut orice altceva. Sunt Fran Zâna Fantastică, dar mă poți striga Fran sau Fantastica. DAR NICIODATĂ DOAR ZÂNA! Urăsc asta!

    Cum era de așteptat, Tiga presupuse că a luat-o razna. Sau, dacă n-o luase razna, foarte probabil că adormise.

    Aruncă o privire pe furiș la făptura cea mititică cu părul vâlvoi, apoi, ca să fie sigură că nu visează, se mai uită o dată la melc; acesta se târa pe podea în partea opusă, ca și cum ar fi știut prea bine cine este Fran și încerca să fugă.

    ― Nu cred, punctă Fran, arătând spre melc, că ea ar trebui să primească rolul principal. Este lipicioasă, iar pe deasupra nici nu prea se poate concentra.

    Fran bătu scurt din picior și o coamă de păr exact ca a ei îi răsări melcului în vârful capului.

    ― Mult, mult, muuult mai bine, zise ea.

    Tiga intră în panică – melcul avea păr! Și nu un păr sârmos sau așa ceva, ci o coamă perfect stilizată! Fu o reacție de o fracțiune de secundă, dar, cu un bobârnac scurt, o zbură pe zână cât colo de pe balansoar. Fran se dezechilibră un pic de la stânga la dreapta și încercă să revină la poziția normală.

    ― Ce-ai făcut, m-ai plesnit? Ce jignire de neimaginat! exclamă Fran.

    Tiga încercă să-i evite privirea, prefăcându-se că se uită după melc. Nu era foarte sigură, dar acesta părea că dădea din cap cu dezaprobare.

    ― VRĂJITOARELE NU AU VOIE SĂ LE PLESNEASCĂ PE ZÂNE. AȘA ZICE LEGEA, spuse Fran.

    ― Îmi pare rău! strigă Tiga. Nu m-am gândit că ești reală, am crezut că imaginația îmi joacă feste! Nu este nevoie să mă numești vrăjitoare.

    ― Ba da, spuse Fran, plutind în fața Tigăi cu mâinile în șold. Pentru că asta ești.

    ― Ce sunt? întrebă Tiga.

    ― O vrăjitoare, răspunse Fran și făcu o piruetă în aer, în timp ce-și prinse rochia umflată în propriile-i aripi și se rostogoli pe podea.

    ― FETIȚOOO! se auzi deodată din partea cealaltă a grădinii. Ieși din șopron. Masa e gata!

    Tiga aruncă neliniștită o privire pe fereastră și spuse:

    ― Dacă ești reală, deși încă nu sunt convinsă că așa este, ai face bine să pleci acum. Domnișoara Heks este o bătrână îngrozitoare și o să te tragă de urechi în cel mai oribil mod.

    Dar Fran nu-i dădu atenție, ci continuă să facă piruete prin aer.

    ― Ce o să mănânci la cină? o întrebă ea.

    ― Supă de brânză, spuse Tiga cu un oftat. Ca întotdeauna, nimic altceva, doar supă de brânză.

    Fran căzu o clipă pe gânduri și apoi întrebă:

    ― Și cum faci supa asta de brânză?

    ― Iei puțină brânză veche mucegăită și o pui în apă fiartă, explică Tiga dezgustată.

    Fran se lăsă un pic mai jos și ateriză pe chiuvetă.

    ― Hmm, mă tem că nu avem supă de brânză în Ritzy City – de cele mai multe ori, doar prăjituri.

    ― Ritzy ce? făcu Tiga ochii mari.

    ― Riiiitzzzzy Ciiiiiity! zise Fran veselă, gesticulând cu mâinile prin aer.

    ― N-am auzit niciodată de acest loc, dădu Tiga din umeri.

    ― Dar ești vrăjitoare, se miră Fran.

    ― Nu sunt vrăjitoare! țipă Tiga.

    ― Și încă ce ești!

    ― Ba nu!

    ― Mai mult ca sigur ești, insistă Fran, încuviințând din cap. Până și numele tău o arată.

    Și zicând acestea, mișcă ușor din degețel și făcu să apară un norișor de sclipici, care începu să plutească prin încăpere.

    TIGA NUSOVTOROV JĂRĂZARE, se putu citi deodată în mijlocul norișorului de sclipici.

    Apoi, literele începură să se mute de colo-colo și să se aranjeze altfel: SUNT O VRĂJITOARE GROZAVĂ.

    ― Ai trișat tu cumva, mormăi Tiga, mutând literele prin aer.

    Cei mai mulți oameni ar fi crezut-o pe Fran până în clipa aceea, dar Tiga nu era obișnuită cu magia, cu joaca și cu zânele șturlubatice. Așa că, în ciuda acestei dovezi extrem de convingătoare că ar fi putut să fie vrăjitoare, Tiga tot alese să se îndrepte spre ușă. Spre ușă și spre supa de brânză.

    ― TIGA! zbieră domnișoara Heks. SUPA TA DE BRÂNZĂ A ÎNCEPUT SĂ FIARBĂ.

    ― Supă de brânză, râse Fran pe înfundate. Stai! Unde te duci, Tiga?

    ― Să iau cina, spuse Tiga. Pa pa, Fran Zână Fantastică. A fost o plăcere să te cunosc.

    Fran ridică o mânuță în aer, încercând s-o oprească.

    ― Stai! Nu vii cu mine în Ritzy City, un loc de basm unde nu există absolut deloc brânză?

    Tiga rămase pe loc. Chiar dacă era un vis nebunesc, tot era mai bun decât supa de brânză. Se întoarse pe călcâie și o luă înapoi spre Fran.

    Fran începu să țipe de bucurie și să facă tumbe în aer.

    ― CE SE ÎNTÂMPLĂ ACOLO? ȘTIU CĂ MĂ AUZI, PACOSTE CE EȘTI! strigă domnișoara Heks.

    Tiga o văzu pe domnișoara Heks venind cu pași apăsați spre șopron.

    ― Repede! strigă Fran. Trebuie să plecăm spre Ritzy City chiar acum!

    Cum?! începu să țipe Tiga, uitându-se disperată după o cale de ieșire din șopron.

    ― Prin țevile de la chiuvetă, desigur, răspunse Fran și o și zbughi prin scurgere.

    Nu era nimic acolo în adânc, nicio lumină și, mai mult ca sigur, niciun oraș.

    Ușa șopronului se izbi de perete, făcând să sară câteva așchii din lemnul putred.

    ― CE SE ÎNTÂMPLĂ? urlă domnișoara Heks.

    ― ACUM! scoase Fran un țipăt scurt.

    Tiga își strecură șovăitoare un deget prin scurgere.

    „Ce prostie", se gândi ea chiar în clipa în care dispăru pe conductă.

    Ritzy City

    Tiga aluneca pe conductă cu viteza melcului. Nu era magic deloc.

    Își imaginase că avea să alunece ca pe-un tobogan – vjjjjjj! În schimb, mai mult se poticni. Cu obrajii striviți de pereții conductei, își croi cu chiu, cu vai drum către undeva. Acel undeva era Ritzy City, pentru că, deși Fran era poate un pic țăcănită, nu era totuși mincinoasă.

    Tiga alunecă din conductă, căzu pe un strat gros de nori negricioși și scoase un țipăt scurt în momentul în care, cu o bufnitură, ateriză pe acoperișul unui mic chioșc.

    ― O aterizare de zile mari! strigă Fran când Tiga își ridică fața din acoperământul moale de stofă. NICIUN OS RUPT ȘI NICI DECES. BRAVO!

    Tiga clipi cu interes când privirea îi alunecă de la zâna care zbura în fața ei la ceea ce se afla în spate.

    Cât cuprindea cu ochii, totul era negru și cenușiu. Absolut nicio pată de culoare nu deranja monotonia. Până și rochia lui Fran se schimbase din violet într-un cenușiu foarte închis. Dar negrul și cenușiul nu erau deloc neplăcute, cum arăta șopronul noaptea. Păreau culori frumoase. Pe cer pluteau norișori negri pufoși, cu margini netede gri. Pe drum, până hăt departe, erau alineate chioșcuri drăguțe de culoare neagră. În spatele lor se înălțau clădiri din piatră neagră lucioasă, atât de înalte, că se pierdeau printre nori. Din nori cădeau picuri de apă, dar nu era ploaie. Tigăi îi trecu prin cap că așa ar fi arătat ploaia dacă cineva ar fi uitat s-o închidă cum trebuie.

    Sări jos de pe acoperișul chioșcului și veni în față.

    Mai departe pe stradă, în vaze uriașe de culoare neagră, se aflau flori delicate cenușii și arbuști tunși perfect stăteau ca mândri soldăței de strajă la porțile de-un negru strălucitor ale caselor tot cu zăbrele negre lustruite. Pe toată strada se plimbau femei în rochii magnifice, de diverse croieli și țesături – mătase, șifon, catifea, lungi, scurte, înfoiate. Și orice femeie, indiferent de rochie, purta aceeași pălărie neagră, cu boruri largi.

    Îți este utilă previzualizarea?
    Pagina 1 din 1