Citiți această carte acum, plus milioane de alte cărți în perioada de probă gratuită

Doar $9.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

Reverie cu flori de cireș: O poveste despre magie, mari secrete si rochii din vremea bunicii

Reverie cu flori de cireș: O poveste despre magie, mari secrete si rochii din vremea bunicii

Citiți previzualizarea

Reverie cu flori de cireș: O poveste despre magie, mari secrete si rochii din vremea bunicii

Lungime:
229 pages
2 hours
Editor:
Lansat:
Feb 17, 2018
ISBN:
9786067932607
Format:
Carte

Descriere

Sasha are aproape treisprezece ani si viata ei este pe cale sa se complice.



Mai intai, problema cu Lily si Priti – cum pot fi ambele cele mai bune prietene ale Sashei si, cu toate astea, sa nu se inteleaga deloc una cu alta?



Pe urma, mai e si Raffy, fratele mai mare al lui Lily, cea mai buna prietena a Sashei, pe care, dintr-odata, eroina noastra il vede cu alti ochi…



Si, colac peste pupaza, mama Sashei si-a gasit in sfarsit marea dragoste – nimeni altul decat Leo, profesor de engleza la scoala unde invata Sasha si cu zece ani mai tanar decat mama ei!



Sasha evadeaza in ascunzatoarea ei secreta – Casa Florilor – un conac pustiu, perfect pentru a visa cu ochii deschisi, la umbra ciresilor in floare.



Dar Casa Florilor are propriile ei secrete.

Editor:
Lansat:
Feb 17, 2018
ISBN:
9786067932607
Format:
Carte

Despre autor


Legat de Reverie cu flori de cireș

Cărți conex

Previzualizare carte

Reverie cu flori de cireș - Gwyneth Rees

2014

Ca să fiu sinceră, aveam ceva emoții să-i dau lui Lily vestea mea ce mare. Nu că n-aș avea încredere în ea. La urma urmei, e prietena mea cea mai bună și știu că e întotdeauna de partea mea, chiar dacă în ultimul timp mi se pare că o interesează doar băieții, moda, telenovelele și iar băieții. Chestia e că veștile pe care vreau să i le dau chiar sunt Mare Lucru, iar dacă ar transpira ceva, consecințele – mai ales la școală – ar fi groaznice. Și nu doar groaznice, ci mega-ultragroaznice.

― Deci spune-mi tot! m-a îndemnat Lily, după ce a închis ușa de la dormitorul ei, iar eu m-am așezat pe pat.

Nu o mai văzusem așa de curioasă de când i-am spus că mama se întâlnește cu profesorul nostru de engleză, domnul Anderson.

Sau Leo, cum îi spunem noi acum (nu când suntem la școală, normal).

― Nu-mi vine să cred că ați fost în vacanță cu el!

Lily s-a aruncat pe pat așa cum făcea când eram mai mici. Lily și cu mine suntem prietene de când ne știm. Acum, când ne-am mai mărit – Lily are deja treisprezece ani și în curând o să împlinesc și eu aceeași vârstă –, nu ne întâlnim prea des la școală și deci nu mai petrecem așa mult timp împreună. Dar în vacanțe și în weekenduri tot ne vedem.

― Asta-i mai mult decât tare, Sasha, mi-a zis Lily. E cea mai tare chestie care i s-a întâmplat vreodată unui copil din școala noastră!

― Nu fi tâmpită! am izbucnit eu.

Lily are tendința să exagereze când e surescitată – iar faptul că mama mea și profesorul nostru de engleză (despre care toate fetele spun că e mișto) au fost în vacanța de Paști în Grecia, cu mine și cu fratele meu geamăn, Sean, probabil că din punctul ei de vedere e... în fine... cea mai palpitantă chestie care s-a întâmplat vreodată în orășelul nostru.

― Ciripește tot, a spus ea. Să nu sari peste niciun detaliu. Pun pariu că arată super în slip, este?

― Lily! am zis eu printre dinți, simțind că încep să roșesc.

― Îți dai seama că maică-ta e-o devoratoare de puștani? m-a întrebat ea. Nu te uita așa la mine! Nu am spus-o ca pe o critică. Pe toate ne-a dat pe spate că și-a găsit un iubit cu zece ani mai tânăr ca ea. Mama a zis „foarte bine, până și buni a zis „Bravo ei, când i-a spus mama că vă duceți cu toții în vacanță!

― Nu e decât cu nouă ani mai mic ca ea – și promite-mi că nu mai spui nimănui!

Mi-am imaginat deodată cum toată familia ei o să dea share pe Facebook întregii planete la vestea despre mama și Leo.

― Am crezut că nu vrei să spun la școală. Dar nu înțeleg de ce vrei să păstrezi secretul. Nu e nimic jenant aici. La urma urmei, Leo e clar un TM!

― Ce?

M-am uitat la ea fără să înțeleg.

― Tip Mișto, a explicat Lily nerăbdătoare.

Uneori Lily mă face să mă simt prost când vorbește despre bărbați. În general se îndrăgostește de cântăreți sau de actori, dar câteodată mai pune ochii și pe vreun tip din viața reală, care nu e de nasul ei.

Nu cred că i s-a pus cu adevărat pata pe Leo, dar cu Lily nu poți să fii niciodată sigur sută la sută.

― Hai odată, m-a zorit ea. Zi-mi cum a fost!

― Păi..., am început eu. De fapt am o veste chiar mare, dar mama vrea s-o țină deocamdată secretă. Îți spun numai dacă îmi promiți că nu mai spui nimănui – pe bune, Lily, absolut nimănui. OK? Nici mamei, nici bunicii, nici mătușii, nici verișorilor și clar nimănui de la școală.

― OK, OK, promit, a spus Lily. Știi că poți să te bazezi pe mine când e vorba despre un secret adevărat.

― Păi... mama și Leo s-au logodit în vacanță.

Lily a început practic să țipe.

― Nu se poate! Adică el chiar a cerut-o în căsătorie? S-a așezat în genunchi? I-a luat și inel? Spune-mi tot ce s-a întâmplat, Sasha – pe bune, vreau să știu tot! Mamă, Doamne, asta-i extraordinar!

Lui Lily îi cam place să joace teatru, în caz că n-ați observat. De fapt, maică-sa spune că trebuia s-o cheme Hiperbola – a trebuit să caut în dicționar să văd ce înseamnă, dar are dreptate.

De fapt, mama l-a cerut în căsătorie pe Leo. Dar el a spus imediat da, apoi a ieșit și i-a cumpărat un inel de la un mic magazin de bijuterii din stațiunea în care ne-am dus noi la mare. Iar acum, eu și fratele meu o să-l avem pe domnul Anderson pe post de tată vitreg. Și nimeni de la școală – absolut nimeni – nu trebuie să știe asta. Cel puțin până când Leo n-o să-l informeze pe directorul școlii, domnul Jamieson.

― Știi că și Clara e îndrăgostită la nebunie de el, nu? O să fie așa geloasă!

― Nu, Lily! Ai promis că n-o să spui nimănui de la școală! am spus eu furioasă.

― Nu zic acum, dar atunci când se va afla. Adică, până la urmă tot se va afla, nu? Vor trebui să facă și nuntă! Nu poți să faci nunta în secret.

Am mormăit ceva mai mult pentru mine.

Lily s-a încruntat.

― Ce?

― Am zis, dacă o să fie o nuntă. Nu uita că vorbim despre mama mea.

Lily a clătinat din cap.

― Ești așa de pesimistă, Sasha. Asta-i cea mai tare chestie care ți s-a întâmplat vreodată... și tu ai și început cu grijile și problemele.

― Sunt doar realistă, am spus eu cu ardoare. Mama n-a avut niciodată noroc în dragoste. Și buni a zis asta, iar ea nici măcar nu crede în noroc și soartă și în chestii de-astea.

― N-a avut noroc? De ce, fiindcă tatăl tău a murit?

Lily părea sincer nedumerită, dar după aia a adăugat repede:

― Știu că asta n-a fost un noroc, dar...

― Nu numai asta, i-am spus eu. Mama s-a îndrăgostit mereu de cine nu trebuie! Îți aduci aminte când se întâlnea cu Gordon Parioru’?

― Cum aș putea să-l uit pe Gee-Gee? a spus Lily zâmbind.

Era deosebit de mândră de porecla pe care i-o pusese iubitului mamei mele, care împrumuta bani de la ea ca să parieze pe cai.

― N-a durat prea mult. Cât a fost? Șase luni, cel mult. Mama ta nu e chiar așa de fraieră!

― Știu, dar după aia a fost Michael Însuratu’...

Lily îl poreclise așa atunci. Mama începuse să se întâlnească cu Michael când Sean și cu mine aveam nouă ani (la patru ani după ce murise tata) și l-am simpatizat cu toții. După un an întreg în care făcuse parte din viața noastră, am aflat că, de fapt, el nu pleca în deplasări de serviciu, așa cum ne spunea, ci că avea soție și copii în alt oraș. Mama a fost distrusă. Nici acum nu pot să mă gândesc la perioada aia fără să simt cum mi se strânge stomacul.

― Îți zic, mama e catastrofă când vine vorba despre relații, i-am spus eu lui Lily. Așa că deocamdată nu vreau să-mi fac mari iluzii în legătură cu Leo, OK?

Lily a oftat.

― Dar acum e altceva. Se întâlnește cu Leo de mai bine de un an și se cunoșteau mai demult, de când îi dădea meditații lui Sean. Chiar au avut ocazia să se cunoască. Sean are încredere în el, nu-i așa?

Am încuviințat din cap. Sean era superîncântat de Leo. Profesorul lui Sean din clasa a cincea a îndemnat-o pe mama să-l ia ca meditator pe Leo, fiindcă zicea că fratele meu poate mai mult decât lasă să se înțeleagă – eu întotdeauna am învățat mai bine și m-am descurcat fără meditații, chestie pe care am impresia că mama nu o apreciază destul.

În fine, datorită lui Leo, Sean a reușit să ia examenul de admitere la Helensfield High (liceul teoretic care e chiar vizavi de noi), acolo unde Leo e profesor de engleză. Și mai târziu, când Sean se chinuia cu clasa a șaptea, mama l-a rugat iar pe Leo să se ocupe de el. Mama era singură în perioada aia și Leo a început să rămână după meditații să sporovăiască la un pahar.

Acum eu și fratele meu începem ultimul semestru din clasa a opta și nici nu-mi vine să cred că a trecut mai bine de un an de când mama se întâlnește cu Leo. Vreau să zic, e destul de ciudat să-l vezi pe profesorul tău în halat de casă, să știi ce pizza îi place și, din când în când, chiar să-l vezi giugiulindu-se cu mama ta, când dai peste ei din greșeală, iar ei n-au timp să se despartă. Dar până la urmă am început să ne obișnuim, iar eu m-am obișnuit așa de mult cu el acasă la noi, că nici nu mai observ dacă arată bine sau nu. Vreau să zic până când nu-mi atrage atenția cineva ca Lily.

― Păi, vezi, deci numai tu ești așa negativistă, ca de obicei, a zis Lily în loc de concluzie.

― Nu sunt numai eu! Și buni e îngrijorată, m-am justificat eu, și mi-am amintit ce fler a avut ea în privința lui Michael Însuratu’.

De fapt, bunica i-a și spus mamei odată că poate ar fi bine să lase dragostea și să se concentreze pe creșterea mea și a fratelui meu. Asta a căzut peste mama ca o tonă de cărămizi, fiindcă dacă e un lucru cu care nu se poate împăca, acela e să se resemneze cu ideea că va fi singură toată viața.

― Ei, da, bine, asta-i treaba ei, să-și facă griji, a făcut Lily nerăbdătoare. Ea e bătrână, dar tu nu ești, îți zic eu, dacă n-ai observat. Pe bune, de ce nu poți să fii și tu o dată relaxată și să te bucuri de viață?

― Ba mă bucur de viață!

― Ba, nu, nu te bucuri. Ești așa de prudentă, Sasha. Niciodată nu faci ceva care să iasă din pătrățica ta, din zona ta de siguranță.

Am oftat cu zgomot. Trebuia să-mi închipui că o să aducă asta în discuție. Devenise subiectul ei preferat, fiindcă voia să facem mai multe lucruri împreună cu noii ei prieteni, în afara școlii. Sincer, insistența ei chiar începuse să mă calce pe nervi. De ce-ar trebui să-mi placă și mie ce le place lor? M-am hotărât să adopt o nouă tactică.

― Și ce-i rău în asta? Îmi place să mă simt în siguranță. Este... în fine... sigur!

Am zâmbit, ca să încerc să-i mai atenuez din încruntare, dar asta n-a impresionat-o.

― Uite, Sasha, a continuat ea cu însuflețire, tu ești adolescentă, dar, practic, nu te porți ca atare. Nici măcar hainele nu te interesează. Uită-te la tine – ai un corp mișto și te îmbraci ca... în fine... de parcă ai vrea să ascunzi ceva.

Am rămas cu gura căscată, fără să mai zic nimic fiindcă, de data asta, Lily se depășise pe sine.

― Cine are corp mișto? s-a auzit o voce masculină, insinuantă.

Am crezut că mor de rușine când fratele de cincisprezece ani al lui Lily, Rafferty – sau Raffy, cum îi spune toată lumea – a deschis ușa și și-a băgat capul în cameră. Purta blugi și un tricou negru mulat. Nu puteam să-mi iau ochii de la pieptul lui și mă gândeam că e ceva mai musculos decât fratele meu. Atunci abia am simțit că încep să mă îmbujorez.

M-am ridicat repede și am înhățat puloverul meu mare și lăbărțat, care era pe patul lui Lily.

― Trebuie să plec, am mormăit.

Nici nu-mi venea să ies pe lângă Rafferty, care încă se mai uita la noi din ușă, cu un aer amuzat.

― Are dreptate. Chiar ai corp frumos, mi-a spus el zâmbind.

Sunt convinsă că eram roșie ca sfecla și palmele îmi transpiraseră.

― Adică, multe fete de vârsta ta încă mai au grăsimea aia de cățel pe ele – ca Lily, aici de față.

CE? a țipat Lily, aruncând în el cu pantoful. TE URĂSC! IEȘI AFARĂ DIN CAMERA MEA! CHIAR ACUM!

Când s-a aplecat să ia și celălalt pantof, am profitat și eu ca să ies și am țipat fugind pe scări:

― Ne vedem la școală!

În timp ce mă duceam spre casă de la Lily, strângându-mi tare la piept puloverul, mă tot gândeam la ce mi-a spus ea, că am corp mișto. În vacanță mai mult ne-am plimbat, dar vreo două zile, când a fost mai cald și mai soare, am fost la plajă. La început îmi pusesem un costum de baie din două piese, până când un băiat ceva mai mare ca mine m-a fluierat. Nu știu de ce, dar asta m-a făcut să mă simt prost. După aia am rămas tot timpul cu tricoul pe mine. Niciodată până acum nu m-am gândit cum arăt pe plajă. Adică eu n-am fost niciodată grasă și nu cred că silueta mea s-a schimbat chiar așa de mult, dar costumul ăla de baie cred că punea în valoare schimbările alea, chiar așa mici cum erau.

Sunt sigură că la bust nu sunt așa de dezvoltată ca Lily, care deja are ciclu. Când i-am spus mamei că aș vrea să cresc mai repede și să am și eu, ea a râs și mi-a spus că nu mai e mult până în ziua aia. Mamei i-a venit prima oară la unsprezece ani – la fel ca lui Lily –, așa că nu știe cum e să aștepți și să-ți faci griji. Peste câteva luni o să fac treisprezece ani, așa că ar trebui să vină în curând, astfel că toată chestia asta mă stresează. Dacă mi se întâmplă când sunt la școală? O să afle toată lumea? O să mă fac de râs? O să doară? Eu sunt cea mai mică din clasă și Lily mă face să mă simt ca o mucoasă, dacă încerc să discut cu ea despre asta. Nici mama nu îmi e de ajutor. Ea spune că din moment ce a uitat complet unde se afla când i-a venit prima dată (sau ce a simțit), înseamnă că nu a fost așa de traumatizant. Și când îi spun că oamenii își reprimă uneori complet amintirile cu adevărat traumatizante din copilărie, își dă ochii peste cap, plictisită.

Am simțit dintr-odată rece la picioare și m-am uitat la noii mei șlapi argintiu cu albastru, pe care mi i-am luat din Grecia. Acum, că ajunsesem acasă, aș fi vrut să-i port în continuare, dar trebuia să recunosc că vremea de acasă, la jumătatea lui aprilie, era mult mai rece decât în Grecia.

Mi-am dorit brusc să fiu iar în vacanță. Ne-am simțit nemaipomenit cu Leo, care o înveselea pe mama, iar pe noi ne făcea să râdem. Când vizitam templele antice grecești și alte obiective istorice, el glumea întruna, zicând că se simte ca Indiana Jones în aventură, atâta doar că nu găseai picior de hoți.

Mama tot zicea că se bucură să vadă că Sean și Leo se înțeleg așa de bine. Mama a spus întotdeauna că lipsa unui tată este mult mai grea pentru Sean, pentru că asta înseamnă că el nu are un model masculin pozitiv (amândoi bunicii noștri au murit înainte să ne naștem). Încerc să nu fiu afectată de faptul că ea nu pare să-și facă vreo grijă că nici eu nu am tată. Se pare că, în mintea ei, pentru o fiică e de ajuns să aibă mamă, iar un tată e un fel de lux simpatic. Știu că nici mama nu l-a văzut prea des pe tatăl ei când era mică – nu fiindcă era mort, cum e în cazul nostru, ci fiindcă era tot timpul la serviciu. Dar îmi spune asta ca și cum n-ar fi mare chestie că nu am tată, ceea ce pentru mine e chiar dureros, fiindcă e chiar mare chestie, mai ales când văd cât de atent și de protector se poartă tatăl lui Lily cu aceasta. Iar faptul că mama nu pare să priceapă asta este... în fine, oribil. De fapt, uneori am impresia că nici mamă nu prea am – nu una care să-și bată capul să mă înțeleagă, în orice caz.

Când am ajuns acasă, mama era în hol, făcea yoga. Nu e nimic ciudat în asta, ciudat e că face yoga în hol, unde poate să se împiedice oricine de ea.

― Mamă, crezi că am corp frumos? am întrebat-o eu, chiar dacă știam că nu trebuie să vorbesc cu ea când stă în poziția lotus, cu ochii

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Reverie cu flori de cireș

0
0 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor