Bucurați-vă de milioane de cărți electronice, cărți audio, reviste și multe altele cu o perioadă de probă gratuită

Doar $11.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

Arta De A Păstori
Arta De A Păstori
Arta De A Păstori
Cărți electronice257 pagini3 ore

Arta De A Păstori

Evaluare: 0 din 5 stele

()

Citiți previzualizarea

Informații despre cartea electronică

Dacă sunteți un păstor al turmei lui Dumnezeu, veți fi foarte ajutat de această lucrare bine-gândită. Aceste pagini conțin instrucțiuni detaliate și atent selectate, vitale pentru succesul dvs. Episcopul Dag Heward-Mills se bazează pe experiența sa de peste treizeci de ani ca păstor, pentru a împărtăși cunoștințe practice în activitatea ministerului. Dacă doriți să deveniți păstor al poporului lui Dumnezeu, acesta este ghidul pe care l-ați căutat.

LimbăRomână
Data lansării15 apr. 2018
ISBN9781641345002
Arta De A Păstori
Citiți previzualizarea
Autor

Dag Heward-Mills

Bishop Dag Heward-Mills is a medical doctor by profession and the founder of the United Denominations Originating from the Lighthouse Group of Churches (UD-OLGC). The UD-OLGC comprises over three thousand churches pastored by seasoned ministers, groomed and trained in-house. Bishop Dag Heward-Mills oversees this charismatic group of denominations, which operates in over 90 different countries in Africa, Asia, Europe, the Caribbean, Australia, and North and South America. With a ministry spanning over thirty years, Dag Heward-Mills has authored several books with bestsellers including ‘The Art of Leadership’, ‘Loyalty and Disloyalty’, and ‘The Mega Church’. He is considered to be the largest publishing author in Africa, having had his books translated into over 50 languages with more than 20 million copies in print.

Citiți mai multe din Dag Heward Mills

Legat de Arta De A Păstori

Cărți electronice asociate

Recenzii pentru Arta De A Păstori

Evaluare: 0 din 5 stele
0 evaluări

0 evaluări0 recenzii

Ce părere aveți?

Apăsați pentru evaluare

Recenzia trebuie să aibă cel puțin 10 cuvinte

    Previzualizare carte

    Arta De A Păstori - Dag Heward-Mills

    Partea a 1-a

    OAIA

    Capitolul 1

    De ce se așează oile

    ...veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Căci El este Dumnezeul nostru, şi NOI SUNTEM POPORUL PĂŞUNII LUI, TURMA PE CARE O POVĂŢUIEŞTE MÂNA LUI… O! de aţi asculta azi glasul Lui! -

    Psalmul 95:6-7

    În Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii lui sunt numiți oi. Isus ne-a descris ca fiind „oi fără păstor. Este important să înțelegem viața și comportamentul oilor pentru a le conduce în mod eficient. În relația cu Dumnezeu si cu păstorul tău, trebuie să te vezi pe tine însuți ca fiind o oaie. De asemenea, pentru a-i înțelege mai bine pe membrii bisericii tale, trebuie să-i privești si pe ei ca pe niște oi. În Psalmul 23 vedem că David se folosește de experiența sa de păstor pentru a descrie viața oilor. Această descriere a „vieții de oaie vine din gura unui păstor israelit cu experiență care se vede pe el însuși ca fiind oaia lui Dumnezeu.

    Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

    El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;

    îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.

    Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.

    Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.

    Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

    Psalmul 23:1-6

    Am fost entuziasmat să găsesc multe paralele ca acestea în viața unei oi, dezvăluite de un păstor contemporan, W. Phillip Keller, care a lucrat timp de opt ani ca proprietar si fermier de oi în Columbia Britanică. El a avut experiența practică a păstoritului într-un context modern și oferă o confirmare extraordinară a revelației din Psalmul 23.

    Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte [EL MĂ FACE SĂ MĂ AȘEZ PENTRU ODIHNĂ, n.tr.] în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă

    Psalmul 23:1-2

    Oile se așează doar în anumite circumstanțe. Tu trebuie să fii capabil să faci oile din biserica ta să se așeze și să rămână cu tine. Trebuie să liniștești oaia înspăimântată și să păstrezi familia apropiată. Din experiența sa de păstor, Phillip Keller împărtășește câțiva factori care determină oile să se așeze. Fiecare din următoarele patru puncte explică de ce unii oameni nu pot să rămână într-o biserică. Tensiunea cu alți membri, frica, atacurile demonice și lipsa unei hrane bune de la amvon sunt motive pentru care oile nu ajung să se stabilească în biserici. Phillip Keller spune:

    1. Oile se așează când nu le este frică: Datorită timidității lor, ele refuză să se așeze dacă le este frică. Oile sunt așa de timide și ușor de speriat încât chiar și un iepure de câmp care apare dintr-un tufiș poate face o întreagă turmă să o ia la fugă.

    2. Oile se așează dacă nu există tensiune cu alte oi: Datorită comportamentului social al turmei, oile nu se așează decât dacă nu există tensiune între ele.

    3. Oile se așează atunci când nu sunt chinuite de muște sau alți paraziți: Dacă sunt deranjate de muște sau paraziți, oile nu se vor așeza. Ele se pot relaxa doar atunci când nu au astfel de paraziți.

    4. Oile se așează atunci când nu le este foame: Oile nu se vor așeza atâta timp cât simt că trebuie să caute de mâncare. Este important să fie sătule. Ca să fie liniștite, ele trebuie să simtă clar că nu le este frică, că nu există tensiune între ele, nu sunt deranjate de ceva și că nu le este foame.¹

    Capitolul 2

    De ce au oile nevoie de apă

    Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi MĂ DUCE LA APE DE ODIHNĂ.

    Psalmul 23:1-2

    Păstorul nostru modern, Phillip Keller, descrie experiența sa cu oile și împărtășește faptul că oile au nevoie de multă apă pentru a trăi normal. El a observat că, atunci când oile nu primesc apa Duhului de care au nevoie, ele încep să o caute în locuri greșite. Asta ne învață că fiecare păstor trebuie să slujească și să ofere apele Duhului Sfânt oilor sale. Păstorii trebuie să fie spirituali și să slujească cu putere din ungerea Duhului Sfânt. Lipsa unei slujiri sub ungere de la amvon este motivul pentru care membrii biserici caută soluții de la surse oculte și puteri vrăjitorești.

    Phillip Keller spune:

    Așa cum corpul fizic are nevoie de apă, Scriptura ne arată clar că sufletul uman are nevoie de apa Duhului Dumnezeului etern. Când oile sunt însetate, ele încep să fie agitate și pornesc în căutare de apă. Dacă nu sunt îndrumate spre apă bună, pot ajunge de multe ori să bea apă poluată din bălți, de unde culeg paraziți interni precum nematozi, viermi de gălbează, și alți germeni.

    Îmi aduc aminte de un grup de oi pe care le priveam într-o zi și care erau conduse spre un magnific pârâu de munte. Apele acestuia curgeau clare, cristaline si curate între malurile străjuite de copaci. Pe drum însă, câteva mioare încăpățânate și iezii lor s-au oprit să bea apă din câteva bălți murdare și noroioase de lângă drum. Apa era murdară și poluată nu doar cu noroiul oilor, dar chiar si cu bălegarul și urina altor turme care trecuseră pe acolo înainte. Totuși, aceste oi încăpățânate erau convinse că aceea era cea mai bună băutură disponibilă.

    Apa în sine era murdară și nepotrivită pentru ele. Ba mai mult, era în mod evident contaminată cu nematozi și viermi de gălbează care ar ajunge în cele din urmă să le umple de paraziți interni și boli distructive.

    Există trei surse principale de apă pentru oi: izvoarele și râurile, roua de pe iarbă și fântânile adânci. Corpul unui animal precum oaia este în medie compus în proporție de aproximativ 70 la sută din apă. Apa este folosită pentru a menține metabolismul corpului normal; reprezintă o porțiune din fiecare celulă, având rol în turgescență și funcțiile normale ale vieții.

    Prin urmare, apa determină vitalitatea, puterea și vigoarea unei oi.²

    Capitolul 3

    Ce înseamnă „prăbușirea"

    Pentru ce te-ai prăbușit, suflete al meu? Și de ce ești neliniștit înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu…

    Psalmul 42:11 (traducere liberă din varianta în limba engleză)

    Păstorul nostru modern descrie de asemenea experiența sa cu oile și împărtășește ce înseamnă ca o oaie să se prăbușească la pământ. Este interesant să descoperim modul în care orice oaie poate ajunge să fie neajutorată și incapabilă să stea în picioare. Asemănarea dintre oi și oameni este izbitoare cel puțin.

    Phillip Keller împărtășește experiența sa în calitate de proprietar de oi care a lucrat cu oi adevărate. El spune:

    „Prăbușit" este un termen englez vechi folosit de păstori pentru a descrie o oaie care a căzut pe spate și nu se poate ridica de una singură. O oaie căzută este o priveliște vrednică de milă. Întinsă pe spate, cu picioarele în aer, se zbate chinuindu-se să se ridice, dar fără succes. Uneori behăie puțin pentru a cere ajutor, dar în general stă doar întinsă, zbătându-se din cauza fricii și a frustrării.

    Dacă stăpânul nu ajunge la fața locului într-o perioadă destul de scurtă, oaia poate muri. Acesta este încă un motiv pentru care este așa de important pentru un păstor să supravegheze atent turma în fiecare zi, numărându-le să vadă dacă toate sunt capabile să stea pe picioare. Dacă lipsește una sau două, deseori primul gând care îi trece prin minte este, Una din ole mele este căzută undeva. Trebuie să merg să o caut și să o pun iar pe picioare.

    Păstorul nu e singurul care urmărește cu atenție să vadă dacă este vreo oaie căzută undeva, ci și prădătorii. Șorecarii, vulturii, câinii, coioții și pumele, toți știu că o oaie căzută este o pradă ușoară și moartea ei nu e departe.

    Știind că o oaie căzută este neajutorată, aproape de moarte și vulnerabilă la atacuri, problema unei oi căzute este una foarte serioasă pentru orice păstor. Nimic nu pare să îi stimuleze grija constantă și atenția sârguincioasă pentru turmă precum faptul că până și cea mai mare, grasă, puternică și sănătoasă oaie poate să fie căzută, devenind astfel o victimă. De fapt, se întâmplă de multe ori ca oile cele mai grase să fie cele care cad cel mai ușor.

    Iată cum se întâmplă lucrul acesta: O oaie grea, grasă sau plină de lână, se întinde confortabil într-o scobitură sau adâncitură din pământ. Se poate să se rostogolească un pic într-o parte pentru a se întinde sau a se relaxa. Brusc, se schimbă centrul de greutate al corpului astfel încât ea se întoarce pe spate astfel încât picioarele să nu mai ajungă la pământ. Se poate ca oaia să intre în panică și să înceapă să dea frenetic din picioare. Deseori, lucrul acesta face ca situația să se înrăutățească. Ea ajunge să se prăbușească de-a dreptul. Acum a devenit aproape imposibil să ajungă iar pe picioare.

    Stând acolo și chinuindu-se, în stomacul ei încep să se acumuleze gaze. Pe măsură ce acestea se extind, ele tind să încetinească și chiar să blocheze circulația sângelui spre extremitățile corpului, în special spre picioare. Dacă vremea este foarte călduroasă și însorită, o oaie căzută poate să moară în câteva ore. Dacă este vremea e rece, dacă e înnorat și ploios, poate să supraviețuiască în poziția asta timp de câteva zile.

    Un păstor poate ajunge să petreacă ore întregi căutând o singură oaie pierdută. Cel mai des se întâmplă să o zărească în depărtare, întinsă neajutorată pe spate. Atunci ar alerga spre ea – grăbindu-se cât de tare poate – deoarece fiecare minut e crucial. Păstorul experimentează un sentiment amestecat de frică și bucurie: frică deoarece s-ar putea să fie prea târziu; bucurie doarece, măcar acum, oaia a fost găsită.

    De îndată ce păstorul ajunge la mioara căzută, primul său impuls e să o ridice. Cu blândețe, el o întoarce pe o parte. Asta eliberează presiunea cauzată de gaze din stomac. Dacă oaia a fost jos pentru o perioadă lungă e timp, păstorul trebuie să o ridice și să o pună pe picioare. Apoi, întinzând picioarele oii, păstorul va ține oaia dreaptă, frecându-i membrele pentru a restaura circulația din picioare. Deseori asta durează puțin. Când oaia începe să umble iar, se întâmplă de multe ori să se împiedice, să se clatine și să se prăbușească din nou.

    Încetul cu încetul, oaia își recapătă echilibrul. Începe să umble încet, dar sigur. Treptat ajunge să fugă pentru a se alătura celorlalte, eliberată de frică și frustrare, primind o nouă șansă pentru a mai trăi un pic. Oile cad din diferite motive.

    1. Oile care aleg gropile rotunde și confortabile de pământ în care să se așeze, ajung de multe ori să cadă. În astfel de situații e foarte ușor să se rostogolească pe spate.

    În viața de creștin, există un pericol foarte mare în a căuta mereu locul cel mai simplu, colțișorul comod, poziția confortabilă, unde nu există greutăți, nici nevoie de rezistență sau autodisciplină.

    2. O oaie poate să cadă din cauză că are prea multă lână. De multe ori, când lâna devine prea lungă și încâlcită de noroi, bălegar, scaieți și alte mizerii, este mult mai ușor pentru o oaie să cadă fiind pusă la pământ de propria ei lână.

    „Lâna" din Scriptură vorbește de vechea viață a creștinilor. Reprezintă înfățișarea exterioară a unei atitudini interioare, afirmarea dorințelor proprii, a speranțelor. Este vorba de zona din viața noastră în care suntem încă în contact cu lumea din jurul nostru. Aici găsim acumularea de obiecte, posesiuni, idei lumești care ne împovărează și ne țin la pământ.

    Este important să menționăm că niciun mare preot nu avea voie să poarte lână atunci când intra în Sfânta Sfintelor. Aceasta reprezenta sinele, mândria și preferințele personale – iar Dumnezeu nu tolera așa ceva.

    Când o oaie este căzută din cauza faptului că are lâna prea lungă și grea, păstorul recurge la metode rapide pentru a remedia situația. El o tunde și împiedică astfel pericolul ca oaia să-și piardă viața. Acesta nu e un proces plăcut. Oilor nu le place să fie tunse. Pentru păstor aceasta este o muncă grea, dar trebuie totuși făcută.

    3. O oaie poate să cadă din cauza faptului că este prea grasă. Se știe că oile supraponderale nu sunt nici sănătoase, nici productive. Și, cu siguranță, oile grase sunt cele care cad cel mai adesea. Greutatea lor le împiedică să fie agile și sprintene. Când păstorul începe să suspecteze că oile sale cad din cauza faptului că sunt prea grase, el ia măsuri de corectare a problemei pe termen lung. El pune oile la o dietă mai riguroasă: primesc mai puțină hrană, iar starea lor generală e urmărită cu mai mare atenție. Scopul păstorului e să vadă că oile sunt puternice, solide, energice și nu grase, blegi și slăbite.³

    Capitolul 4

    De ce e nevoie de călăuzire

    Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul şi MĂ POVĂȚUIEȘTE pe cărări drepte, din pricina Numelui Său

    Psalmul 23:1-3

    Fără călăuzire, membrii bisericii noastre ar lua-o pe căi greșite și viețile lor ar fi distruse. Mulți oameni au tipare autodistructive în viețile lor. Păstorul modern dezvăluie modul în care oile au nevoie să fie ghidate. El ne spune că, atunci când oile sunt lăsate pe cont propriu, ele o iau pe căi greșite și se distrug singure prin tipare autodistructive.

    Iată ce ne împărtășește:

    O neînțelegere larg răspândită despre oi este că ele pot pur și simplu să „se descurcă oriunde." Adevărul este de fapt opus. Nici un alt animal de fermă nu necesită mai mare purtare de grijă, o călăuzire mai atentă decât oile. În același mod în care oile se urmează orbește și din obișnuință una pe alta pe aceleași cărări în mod stupid, până când acestea devin făgașe care apoi ajung eroziuni adânci, în același mod, oamenii se agață de aceleași obiceiuri care am văzut că au distrus alte vieți.

    Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

    Isaia 53:6

    Oile trebuie conduse și mânuite cu o grijă iscusită. Când oile sunt lăsate pe cont propriu, ele pornesc pe drumul propriu, potrivit capriciilor și obiceiurilor lor distructive.

    1. Fără călăuzire, oile ar urma aceleași cărări până acestea ar ajunge făgașe. Oile ar mesteca iarba până ar ajunge la pământ, astfel încât chiar și rădăcinile ar fi distruse. În astfel de locuri, rădăcina ierbii este smulsă, lăsând în urmă o ariditate cumplită. Un asemenea abuz duce la pierderea fertilității și expunerea acelui pământ la tot felul de distrugeri din cauza eroziunii.

    2. Fără călăuzire, oile ar paște pe aceleași coline până când le-ar transforma în zone deșertice. Atât pământul cât și proprietarul acestuia sunt ruinați iar oile devin slabe, risipite și bolnăvicioase. Singura măsură de precauție pe care o poate lua păstorul pentru a se ocupa de turma lui este să mențină oile în mișcare. Ele trebuie mutate periodic de la o pajiște la alta.

    3. Fără călăuzire, oile ar polua pământul pe care îl pasc până ar fi infestat de boli și paraziți. Datorită comportamentului oilor și preferințelor lor spre anumite locuri favorizate, aceste zone foarte folosite devin repede infestate cu tot soiul de paraziți. Într-o perioadă scurtă, o turmă întreagă poate să ajungă să fie infestată cu viermi, nematode și râie.

    Șapte semne care arată că urmezi un păstor

    1. Prosperitate. Primul semn care indică faptul că ești condus de un păstor este prosperitatea. Prosperitatea vine întotdeauna la cei care ascultă vocea Domnului.

    Domnul este păstorul meu: NU VOI DUCE LIPSĂ DE NIMIC.

    Psalmul 23:1

    2. Calm. Al doilea semn care arată că ești condus de un păstor este calmul, odihna și siguranța.

    … şi mă duce la APE DE ODIHNĂ.

    Psalmul 23:2

    3. Hrană spirituală. O persoană care se află sub grija unui păstor este plină de Cuvântul lui Dumnezeu.

    El mă paşte în PĂŞUNI VERZI

    Psalmul 23:2

    4. Mângâiere. Mângâierea este o altă binecuvântare care vine în urma unei legături apropiate cu păstorul.

    Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. TOIAGUL ȘI NUIAUA TA MĂ MÂNGÂIE.

    Psalmul 23:4

    5. Ungere. Oamenii care îl urmează pe păstor devin și ei unși. Ungerea este un semn care arată că-L urmezi cu adevărat pe Dumnezeu.

    … ÎMI UNGI CAPUL CU UNTDELEMN, şi paharul meu este plin de dă peste el.

    Psalmul 23:5

    6. Fericirea și îndurarea. Dacă tu îl urmezi pe păstor, trebuie să te aștepți ca viața ta să fie plină de fericire și îndurare. Fericirea și îndurarea din viața ta

    Îți este utilă previzualizarea?
    Pagina 1 din 1