Cei Care Te Acuză

Capitolul 1

Pârâşii

Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea  şi Împărăţia Dumnezeului nostru, şi STĂPÂNIREA Cristosului Lui, pentru că PÂRÂŞUL fraţilor noştri, care zi şi noapte îi PÂRA înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos".

Apocalipsa 12: 10

Deşi diavolul este cunoscut îndeobşte ca pârâşul fraţilor, el este de fapt un pârâş între fraţi.

În slujba  ta de conducător, vei întâlni  tot felul de oameni. Unul dintre cei mai de temut este probabil „pârâşul din mijlocul fraţilor."

Vei întâlni probleme de tot felul, dar una dintre cele mai dificile este confruntarea cu pârâşul din mijlocul fraţilor.  

În  punctul cel mai înalt al slujirii tale vei avea de-a face cu pârâşul. Pâra este strategia cea mai elaborată pe care o foloseşte Satana împotriva slujitorilor lui Dumnezeu. 

Cea mai eficientă  armă a Satanei

Satana are diferite moduri de a lucra. Poate să vină la tine ca ispititor, ca mincinos, ca ucigaş sau ca înşelător. Dacă apare însă înaintea ta sub forma unui pârâş, bătalia va fi dusă la cel mai inteligent nivel posibil.   

Acest mod de a acţiona al Satanei este ilustrat şi în viaţa lui Isus Cristos. Mai întâi, diavolul a venit la El sub forma unui ispititor. Isus Cristos a fost ispitit timp de patruzeci de zile în pustie. Satana I-a prezentat tot felul de minciuni, încercând cu disperare să-L înşele. 

În timpul slujirii Sale, Domnul a fost atacat de către diavol şi sub forma lui de ucigas. „El de la început este un ucigas" (Ioan 8: 44). Satana a încercat de câteva ori să-L omoare  prin intermediul unor bande de răsculaţi, dar Domnul a reuşit să scape. 

Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până  în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor  şi a plecat de acolo.

Luca 4: 29-30

Cu altă ocazie, diavolul a încercat să-L înece pe Isus în Marea Galileii, dar nu a reuşit, fiindcă Domnul a potolit furtuna. Nu Dumnezeu a fost cel care a stârnit furtuna; altminteri Isus, potolind furtuna, s-ar fi opus unei acţiuni a  lui Dumnezeu.

Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie. Au venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim." Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile  înfuriate, care s-au potolit. Şi s-a făcut linişte.

Luca 8: 23-24

Îmbrăcat în haină de pârâş

Pentru a pune capăt slujirii lui Cristos, Satana şi-a luat în cele din urmă haina de pârâş. Isus a avut parte de o săptămână întreagă de acuzaţii grave, începând cu Duminica Floriilor şi până la crucificare. În Matei 21: 1-17, se poate vedea cum a intrat triumfător în Ierusalim şi a curăţat Templul. Observaţi cum au început să curgă întrebările şi acuzaţiile din acel moment al sosirii Lui. 

De aceasta dată, Satana şi-a îndreptat spre Domnul arma sa cea mai eficientă. Arma acuzaţiilor şi a pârei a fost în sfârşit scoasă la iveală. Toată săptămana dinaintea Paştelor, Isus a fost anchetat şi pârât de către farisei.

Atunci s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă pe Isus cu vorba. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodianii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-ţi pese  de nimeni, fiindcă nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne, dar, ce crezi? Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu? Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

Matei 22: 15-18

Domnul a fost chestionat în legătură cu fiecare aspect al vieţii  şi al slujirii Sale.

Timp de câteva zile, El a suportat răutatea şi ipocrizia anchetatorilor Lui la Templu. În ultima zi a vieţii Sale, a fost de asemenea pârât în casa marelui preot, la curtea lui Irod şi în palatul lui Irod. 

La această serie de acuzaţii extrem de grave Isus a răspuns în diferite moduri. Celor de la Templu le-a dat răspunsuri scurte şi le-a arătat dispreț. 

Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.

Matei 22: 22

Nu mai auziseră aşa ceva până atunci.

Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta."

Ioan 7: 47

Pe de altă parte, când a fost dus înaintea lui Pilat şi a altor conducători, nu a răspuns nimic la întrebările lor. 

Isus nu I-a răspuns la niciun cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.

Matei 27: 14

După cum puteţi vedea, Satana are tot felul de oameni prin care atacă. În acest capitol ne vom ocupa de pârâşi, acei oameni pe care Satana îi foloseşte pentru a te intimida. Poate că suferi din cauza unei adevărate epidemii de acuzaţii la adresa slujirii tale. Câteodată nu mai înţelegi ce se întâmplă. Prin citirea acestei cărti, sperăm ca Dumnezeu să te ajute să lupţi împotriva vrăjmaşului.

Ce este pâra?

Pâra este o acuzaţie sau o învinovăţire adusă cuiva. Ea îndreaptă degetul spre cineva şi vrea  să-l  facă de ruşine înaintea celorlalţi. Pâra este o declarare a faptului că-l consideri vinovat pe acest om de comiterea unei greşeli, şi în special de comiterea unei ilegalităţi.  

Astfel de declaraţii îndreptate împotriva unei persoane creează un apăsător sentiment de vinovăţie. Numai oamenii foarte puternici pot face faţă mult timp  acestor acuze insistente.  

Chiar dacă aceste acuzații vin din gura unui om, cel care le dă putere este însuşi „pârâşul din mijlocul fraţilor," adică Satana.  

Cine sunt oamenii care practică de obicei meseria de pârâşi?

În ţara mea de baştină, există oameni care se angajează ca agenţi de pază. Alţii se angajează ca măcelari sau vânzători de kebab. La fel, există oameni pe care Satana îi angajează ca pârâşi. Ei se încadrează în categoria pe care eu o numesc „a amicilor pârei."

Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.

Psalmul  41: 9

Acesti amici fac parte din viața ta: prieteni, soți, soții, fii, fiice, oameni la care ții, păstori asociați, membri din biserică, jurnaliști, colegi de studiu etc.

De ce să nu ignori pur și simplu aceste acuzații?

Nu sunt oare acuzațiile niște declarații fie adevărate, fie false? Dacă sunt false, de ce să nu le ignori pur și simplu ? Ei bine, nu este tocmai ușor să o faci.

Pâra își are sursa în iad. E un lucru spiritual. Acuzațiile sunt niște săgeți încărcate cu otravă satanică. Odată  ce otrava intră în sânge, se răspândește în tot corpul și atacă inima. Otrava spirituală a acestei săgeți aparent neînsemnate te afectează  precum o otravă naturală cu timp scurt de răspândire.

Am văzut giganți ai lui Dumnezeu total compromiși de niște acuzații nefondate, care li se păreau neînsemnate celor  din jur. Aceasta este puterea pe care o are pâra. Ea este o armă ciudată cu efecte  misterioase. O armă spirituală.  

Degetul acuzator

Atunci LUMINA TA VA RĂSĂRI CA ZORILE, și vindecarea ta va încolți repede; neprihanirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema și Domnul va răspunde, vei striga și El va zice: „Iată-mă!". DACĂ VEI ÎNDEPĂRTA  jugul din mijlocul tău, AMENINȚĂRILE CU DEGETUL și vorbele de ocară.

Isaia 58: 8-9

A arăta pe cineva cu degetul înseamnă a-l pârî. Răul făcut de cineva prin arătarea cu degetul este atăt de mare încât poate întuneca lumina din viața și slujirea ta.

Slujirea lui Dumnezeu nu-și poate arăta roadele în prezența unui individ care arată cu degetul. Multe din părțile întunecate ale Trupului lui Cristos își au originea în pâra necontenită a unui frate împotiva altui frate, a unei surori împotriva alteia, a unui soț împotriva soției sale, și așa mai departe.  

Trebuie sa fii atent la acei oameni din jurul tău care au obiceiul de a te pârî.  Orice conducător înțelept trebuie să cunoască  principiile pârei.  Pâra îți poate slăbi și chiar deraia lucrarea de slujire. 

Cartea Apocalipsei ne arată cum îi va pedepsi în final Dumnezeu pe pârâșii fraților. Ni se dezvăluie patru consecințe extraordinare ale reducerii  lor la tăcere. În aceste patru beneficii vom găsi tot ceea ce așteptăm noi de la Dumnezeu: putere, mântuire, stăpânirea lui Cristos și Împărăția lui Dumnezeu.   

Cei mai mulți dintre credincioșii de rând nu consideră că-L pot sluji pe Dumnezeu în vreun fel. Majoritatea celor pe care i-am consiliat în diferite lucrări de slujire au fost pârâți și descurajați  de cel rău. Eu i-am încurajat pur simplu să continue să-L slujească pe Dumnezeu și să fie preoți ai Lui în ciuda limitărilor lor.

Aceste încurajări au reprezentat exact contrariul acuzațiilor pârâșului din viața lor. Vocea acuzatoare le spunea