Citiți această carte acum, plus milioane de alte cărți în perioada de probă gratuită

Doar $9.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

O femeie

O femeie

Citiți previzualizarea

O femeie

Lungime:
162 pages
2 hours
Lansat:
Jul 9, 2013
ISBN:
9786065885578
Format:
Carte

Descriere

„Cu acest volum al lui Esterhazy, literatura maghiara s-a imbogatit cu o mare carte si, in sfarsit, s-a maturizat.“ – Peter Nadas


In aceasta „enciclopedie erotica“ (precum este definit volumul O femeie de catre un important critic literar din Ungaria), autorul sugereaza cu mare subtilitate si ironie ca nu exista nimic comun in intamplarile amoroase, ba mai mult, ca nici macar nu exista intamplari amoroase. Exista pur si simplu intamplari si stari incalculabile pe care femeia si barbatul le infaptuiesc si le traiesc in numele dragostei.


„Peter Esterhazy nu doreste altceva decat sa inteleaga misterul; iar daca exista o femeie care nu intelege ce anume gandeste sotul, iubitul, partenerul ei, neaparat trebuie sa citeasca aceasta carte. Va fi cu o iluzie romantica mai saraca, dar in mod sigur va fi mai desteapta si mai inteleapta“ – este de parere reputatul critic literar din Danemarca, Erik Svedsen.


Peter Esterhazy (nascut in 1950, la Budapesta, intr-una dintre cele mai vechi si renumite familii aristocratice maghiare) este, probabil, scriitorul ungur cel mai cunoscut si apreciat pe plan international in momentul de fata, una dintre vocile si constiintele literare definitorii pentru problematica spatiului central si est-european contemporan. A urmat initial studii de matematica la universitatea din orasul natal si a lucrat ca matematician intre 1974 si 1978; a debutat in 1978, in gazete literare, iar din 1978 s-a dedicat in intregime scrisului. Este autorul unei opere vaste, ce cuprinde romane, nuvele, piese de teatru, eseuri, studii, publicistica, traduse in douazeci si cinci de limbi si incununate cu numeroase distinctii nationale (printre care prestigiosul premiu Kossuth, in 1996) si internationale (Herder, in 2002, Grinzane Cavour, in 2004, Premiul Pacii al Uniunii Editorilor si Librarilor din Germania, in 2004, Premiul de Excelenta al Institutului Cultural Roman, Premiul Grinzane-Beppe Fenoglio din Italia, in 2007 s.a.). Printre operele sale cele mai cunoscute se numara Harmonia cælestis, Verbele auxiliare ale inimii, Cartea lui Hrabal, Privirea contesei Hahn-Hahn, Putina curvasarie maghiara, O femeie, Nicio arta.

Lansat:
Jul 9, 2013
ISBN:
9786065885578
Format:
Carte

Despre autor


Legat de O femeie

Cărți conex

Previzualizare carte

O femeie - Peter Esterhazy

artă.

Nota traducătorului

Faptul că în acest volum nu sunt respectate diverse convenţii editoriale (de exemplu: grafierea cu litere cursive a cuvintelor în limbi străine sau a titlurilor unor cărţi sau reviste, folosirea obişnuită a ghilimelelor etc.) este o chestiune de stil, ţinând de pura intenţionalitate auctorială. Cuvintele scrise după regulile fonetice şi cu litere cursive, cuvintele scrise împreună sau după o „anume" ortografie (uneori în mod voit greşită) reflectă particularitatea logicii autorului, particularitate care completează spiritul şi atmosfera textului. (A.P.)

O femeie (1)

Există o femeie. Mă iubeşte.

O femeie (2)

Există o femeie. Mă urăşte. Umbră, aşa-mi zice. De exemplu, îmi spune: păi aici?, iar dai târcoale, umbră? Iar altă dată: umbră, la prânz vom avea varză-creaţă, e-n regulă? Uneori glumeşte astfel: îmi arunc umbra în faţă. Ăsta sunt eu, la mine se referă, chiar aşa. Gluma nu înseamnă neapărat şi veselie, dar dacă-i veselă se întâmplă chiar să şi chiuie: lumea umbrelor! Trebuie să îndur şi asta. În schimb, dacă-i indispusă — pentru că i-a telefonat, de exemplu, soră-sa din Lübeck, sau pentru că i-a intrat în cap că-i grasă, în asemenea momente în zadar îi jur că sunt topit după cărniţa ei — declară că aş fi copacul din cauza căruia nu vede pădurea. Că mă ţin scai de ea. Dacă deschide gura, aaaa, o deschid şi eu. Dacă se aşază undeva, mă cuibăresc lângă ea. Dacă leşină, îi aduc săruri volatile. Când îşi coboară genele, tremur abia perceptibil. Dacă-şi ridică braţul, fac şi eu gimnastică. Dacă există un perete gol, ştie să imite cu mâna, pentru copii, iepurele, câinele sau vulturul —, în asemenea momente sunt iepure, câine sau vultur. O doresc, dar treaba scârţâie, merge târâş-grăpiş; ne-mpotmolim. Uneori sunt mai aproape de ea, alteori mai departe, dar asta încă nu înseamnă nimic, trebuie să joc după cum îmi cântă, să fac plecăciuni în jurul ei, înaintea ei, sub ea, în spatele ei. În relaţia noastră există un anume flux-reflux. Cum înţelegi asta, măi umbră? — mă repede cu o voce tunătoare, de altfel, dacă simte c-o doresc, dacă-mi adulmecă dorinţa, se linişteşte, dorinţa mea nu-i aţâţă dorinţa, dimpotrivă, posesiunea o calmează.

Se-ntâmplă să nu-mi poată vorbi liber. (Motivele pot fi diferite, fiind legate de politică, de familie, de locul de muncă, de organizarea circulaţiei rutiere. Tatăl ei nu mă poate suporta, susţine că munca mea e un joc al umbrelor, un box al umbrelor, că aş fi partea umbroasă a propriei mele persoane, că umbresc viaţa fiicei sale etcetera; un bătrân idiot şi nedrept — aş spune, dacă n-ar fi, de altfel, un tip simpatic, echilibrat şi seducător: un bărbat frumos, cărunt!) În asemenea situaţii are o voce aspră, să nu se dea de gol, şi mi se adresează cu o indiferenţă atât de stridentă încât mi se strânge inima, mi-e frică să n-o pierd, aş face orice pentru ea, tot ce-mi cere. Chiar aşa? Mi-ai aduce până şi flori, măi umbră? Asta nu, nu eşti tu din ăla, flori nu mi-ai aduce. Mai degrabă ţi-ai rupe mâna… dă din cap satisfăcută. După un scurt moment de gândire îi spun că are dreptate, ai dreptate draga mea, dar după aia tot ţi-aş aduce flori, da, da, chiar şi cu mâna în ghips. Ţi le-aş aduce strâns sprijinite de burtă, aşa ţi le-aş aduce, ar putea fi vorba numai de flori mari, enorme, cât un dromader, ca nu cumva să-mi alunece între burtă şi ghips, de exemplu gladiole, iată ce ţi-aş aduce. Aşa aş face. Ar înflori producţia. Aha, măi umbră, deci gladiole?! Da, unica mea dragoste.

Gladiolele o descumpănesc şi mă doreşte. Se aşază în faţa peretelui, ca un condamnat la moarte, îi place să fie luminată din spate, se apropie de mine încet, cu fermitate, se opreşte, mă opresc, nu-i cale de-ntoarcere, se freacă de perete, e plină toată de var, de perlit (tencuială termoizolantă), e albă ca obrazul unui clovn. Gâfâie, tremură, abia mă mişc. Să-i spun că membrii plutonului de execuţie, femei, bărbaţi, de-a valma, şi-au încărcat deja armele? Sau că şi obrajii lor sunt albi, plini de perlit, ca ai clovnilor?

O femeie (3)

Există o femeie. Mă urăşte. Mă vrea. Mă sună tot timpul. Îmi lasă mesaje. A cumpărat un robot telefonic ca să-mi lase şi pe el mesaje. E foarte ocupată. Mă sună întotdeauna din altă parte. Nu pot vorbi liber, îmi şopteşte uneori în receptor. La următoarea convorbire îmi explică de ce. (Motivele pot fi diferite.) Dacă ne întâlnim, comentează convorbirile telefonice anterioare. Tremură baia, compania naţională de telefoane şi interurbanul, chicoteşte pe-nfundate în veselia-i perfidă.

O femeie (4)

Există o femeie. Mă iubeşte. Mă sună şi-mi rosteşte numele; îmi repetă numele ca pe un cuvânt magic. Luni în şir. Nu ştiu când mai are timp să doarmă. Desigur, abonatul aflat în cuplaj se urcă pe pereţi, singurul motiv pentru care nu mă reclamă e că uneori poate asculta convorbirea" noastră. Între timp, zăpada s-a topit, băltoacele s-au uscat, copacii au înmugurit, se găsesc şi altfel de ardei decât cei de seră, e adevărat, deocamdată numai la bucată, părţile umede şi cavităţile trupului sunt din nou pline de micoză, parlamentul a votat a doua lege evreiască (3 mai), iar Lajos Bádeni junior a alungat deja din ţară trupele turceşti. E în stare ca-n zece secunde să-mi rostească de doişpe ori numele, dar pe termen lung acest record nu-i tocmai relevant, pentru că, din când în când, mai bea câte o înghiţitură de apă călduţă. Până acum m-am abţinut să spun ceva în receptor, mi-e teamă c-ar muri pe loc. Sau cine ştie, poate că-i vorba de un apel greşit.

O femeie (5)

Există o femeie. Mă iubeşte. Se luptă cu trecutul, mai ales cu trecutul individului şi al comunităţii, cu propriul său trecut şi cu trecutul ţării. Nu se poate resemna. De exemplu, îi este imposibil să digere capitularea de la Şiria. Dacă Dembinski ar fi fost ceva mai talentat, poate… Sau, de ce nu l-o fi iubit Kossuth pe Görgey? Ştii dumneata ce cur am avut eu? Nu, dumneata habar n-ai de asta. O, nu te gândi la un cur care-i ca o crupă de iapă, la un veritabil vârtej baroc, nu la o trivialitate — recunosc — atât de pretenţioasă… Dumneata vezi doar ce este. La 18 februarie 1853, János Libényi, calfă de croitor, a comis un atentat eşuat împotriva împăratului. Dumneata vezi doar cum mi se lasă, cum atârnă, cum o ia la vale curu’.

Îi place să se sărute (vezi Kossuth — Görgey), o cuprinde o veselie dezlănţuită, zâmbeşte, râde, nechează — toate astea sunt variante de sărut. Ce joc mişto!, hohoteşte tremurând între timp în gură, încă!, hai!, încă un pic!, limba i se-ntăreşte, aproape că-mi bocăne în cerul gurii, un potop de triluri în întuneric, în întunericul meu. Dumneata eşti un Paganini al sărutului, îi spun cu slugărnicie. Ţine-ţi gura! Lucrez! Săruturile umblă de ici-colo pe ea, pe gât, pe curbura frumos bronzată, pomeţii obrajilor, nas, orbite, săruturi în priviri, tâmple, creştetul capului, coapsele încep să se mişte, freamătă doar, mă ating şi se desfac, şi coaste, şi oase…

Pe câmpia de lângă Moftin, îmi şopteşte.

O femeie (6)

Există o femeie. Mă urăşte. Îi miroase gura. I se revarsă tot felul de mirosuri din gură. Acestea pot fi împărţite în două grupe principale, anume: dacă a mâncat sau dacă n-a mâncat. Identificarea primei grupe e o ştiinţă veselă, în general lipsită de interes. Supă de conopidă. Friptură cu garnitură de varză-creaţă. Apoi, delicatese: ceapă, usturoi. Dar salata verde condimentată cu praz, de exemplu, necesită o oarecare fineţe. Şi, desigur, e vorba de o femeie curată, adică, toate astea sunt camuflate cu spălatul pe dinţi, deseori cu apă de gură.

Problema devine serioasă abia când n-a mâncat, atunci nu există ieri sau amurg, când mânca, era cineva, aşa ceva nu există, şi nu există timp, şi nu există cauză şi efect, prin urmare, nu există logică, nu există istorie, nu există memorie (astfel, nici morală), nu există nici societate, nemaivorbind de ţară, de patrie, de naţiune, există doar o singură persoană (o cunosc, din cauza asta vorbesc aşa) din care se revarsă lipsa de personalitate, această duhoare pestilenţială, călduţă.

Nu, nu-i vorba de duhoare, e mai puţin decât atât, tocmai din cauza asta totul e mai înfricoşător. Un miros slab, puţin neplăcut. Extrem, din cale-afară de puţin; dacă nu mi-ar plăcea, mai presus de toate, să mă sărut cu ea, nici nu l-aş simţi. Dacă o eternă şi nestinsă dorinţă nu m-ar împinge spre buzele ei, habar n-aş avea de această fisură a creaţiei, de această rană, de această insultă făţişă. Femeia asta este ca adierea domoală care suflă dinspre fabrica de clei. Tandreţea e cât se poate de insuportabilă. Dacă-i acopăr faţa cu săruturi mici, grăbite, dacă-i sărut ochii, pleoapele, orbitele, nasul, urechile, pomeţii obrajilor, tâmplele şi, fireşte, buzele, gura, ei bine!, e însăşi oroarea, ajung pe culmile atât de înalte ale dezgustului încât m-apucă ameţeala. În schimb, cu cît sunt mai sălbatic, mai insensibil şi mai brutal, adică dac-o înhaţ din start, ca un animal, dacă pur şi simplu îi smulg gura, de parcă ne-am ghiftui pocnind din fălci, izbind cu limbile până simţim gust de sânge, cu atât mai puţin trebuie să mă gândesc la fabrica de clei pe care acum au privatizat-o, se spune, pe trei lulele, trei surcele.

Iată de ce, atunci când o zăresc pe un teren propice sărutărilor, iar în ziua de azi abia dacă se mai găseşte un loc care să nu intre sub interdicţia gusturilor individuale sau colective, a virtuţii sau smereniei, încep să alerg spre ea ca un personaj din desenele animate, cu picioarele încolăcite în jurul gâtului, şi ţuşti!, de-a dreptul în ea, fără să frânez, coliziune frontală,

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre O femeie

0
0 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor