0% au considerat acest document util
Cărți electronice68 pagini25 minute
Autobuzul cu cocosati
De Nora Iuga
Evaluare: 2.5 din 5 stele
2.5/5
()
Informații despre cartea electronică
De ce Autobuzul cu cocosati?
Pentru ca sint familii pe lumea asta, familii de sfinti, de martiri, de invingatori, familii de tortionari, de turnatori, de intransigenti, de fanatici, familii de infirmi... Infirmii sint cei mai frumosi fiindca nu seamana cu ceilalti, lor le lipsesc partile de vanitate, ei stiu sa puna-n-n loc bucati intregi de iertare si bucatile de iertare sint aripi luminoase de ingeri... Iertati-ma, as putea sa pling acum sugrumind cu sete razbunatorul din voi, incepind cu razbunatorul din mine.
Nora Iuga
Legat de Autobuzul cu cocosati
Episoade podcast asociate
Episodul #3: Locurile memoriei: Ți-am povestit că istoria sclaviei romilor este peste tot în jur, dacă știi să privești. Inclusiv la Muzeul Național de Artă al României, dacă faci un tur cu sociologul Adrian-Nicolae Furtună – cum am făcut noi în acest al treilea episod. Pasiunea lui de- Episodul #4: Podul: Artivismul Alinei Șerban: Toți avem o voce interioară care ne face să ne îndoim de noi înșine, să credem că nu suntem îndeajuns. Vocea interioară modelată de rasism poartă însă o greutate în plus – a celor 500 de ani de sclavie. Se simte în lupta Alinei Șerban – prima regizoare ro 0% au considerat acest document utilPovestea unui polonic, de Mihaela Coșescu 0% au considerat acest document util#108 - Nero - artistul, nebunul, tiranul, antichristul: Suetonius ne spune că Nero își dorea faimă în perpetuitate și se pare că a obținut-o. Rămas în mentalul colectiv ca modelul tiranului nepăsător la nevoile celor din jurul lui. Nero cântând la liră în timp ce Roma arde pe fundal este o imagine cât se … 0% au considerat acest document utilAventurile șosetei desperecheate, de Raluca Popa-partea I 0% au considerat acest document utilPodcast Vorbitorincii 53. La vie en rosé. Cu Luca Niculescu: Salutare, prieteni. Dacă vreodată ați simțit că vreți să atingeți rafinamentul și diplomația franceză și să vă bucurați de ele, atunci întâlnirea cu Luca Niculescu este momentul. Diplomatul român deapănă povești din mandatul său... 0% au considerat acest document utilVorbitorincii #12. Călătorii echilibrate între Lisabona și Atena: A durat un pic așteptarea căci suntem în mijlocul vacanțelor. Dar am adunat locuri de vizitat, povești de spus și mâncăruri extraordinare între Lisabona și Atena. Altfel, ne îngrijorăm de faptul că extremele ajung la centru. Povestim... 0% au considerat acest document util#67 Lavinia Braniște: Scriitoarea Lavinia Braniște a început să scrie poezii în clasa a III-a, o plăcere comună tuturor copiilor, spune ea. Deși nu a avut mentori și nu a fost încurajată de profesori sau de membrii unor cenacluri literare să continue, scrisul a rămas o plăcere 0% au considerat acest document util
Recenzii pentru Autobuzul cu cocosati
Evaluare: 2.25 din 5 stele
2.5/5
4 evaluări0 recenzii
Previzualizare carte
Autobuzul cu cocosati - Nora Iuga
Bisturiul pe creier
Volumul Picaj al Ioanei Miron e, de fapt, un poem amplu scris parcă sub imperiul aceleiași stări, una a dezordinii interioare, a haosului existențial. Poezia încearcă să pună ordine într-o lume dezmembrată și schizoidă. Spațiile psihice sunt în acord cu toate acele lucruri dezlocuite de sens. Cea care a decis să depășească un oarecare prag existențial are nevoie de o propulsare spre altceva cu adevărat autentic și plin de conținut. De aici, un război interior, o tentație a punctului zero, un picaj. Cartea nu descrie traiectoria descendentă a unui spirit din ce în ce mai lucid. Nu e vorba aici de o probușire, după cum ar putea sugera titlul. Confruntarea cu limita (suportabilității?) stimulează înfiriparea unei dimensiuni material-spirituale. Materialitatea dură, abrazivă, tăioasă poate fi înțeleasă în două feluri: ca nevoie de echilibru, de fixitate și, mai plauzibil, ca o îngreunare a spiritului dornic de libertate. Dincolo de toate acestea, timpul cunoaște reprezentări clar delimitate: „încet încet ne facem loc aici/ o să ne aciuăm mai bine/ cine ne spune cu adevărat cine suntem cine o să ne descopere/ de ce să taci ține-mă bine minte/ împreună am scotocit prin dărmături/ și cu toate astea n-ai dat impresia de nesiguranță/ să-mi povestești ce și când/ cum și de ce se întâmplă să mai și uităm/ în lipsa concentrării aerul devine îngust/ & străzile cu tot restul/ bitumul cald împăienjenit privirile întinse/ un loc sigur în care te infiltrezi".
După cum cred că rezultă din pasajul citat mai sus, Ioana Miron reușește să confere poeziei sale un timbru specific. Nu e puțin lucru pentru cineva care, iată, debutează acum. Autoarea se lasă cu totul în voia delirului său liric. Când spun delir, nu mă gândesc la ceva necontrolat, ci la
Îți este utilă previzualizarea?
Pagina 1 din 1