România Sub Dictatura Incompetenților

Cuprins

Cuprins

Introducere

Capitolul 1 - România centenară

Capitolul 2 - România ireală

Capitolul 3 - România protestelor

Capitolul 4 - România modernă

Capitolul 5 - România amnezicilor

Capitolul 6 - România merelor

Capitolul 7 - România blocată

Capitolul 8 - România religioasă

Capitolul 9 - România alegerilor

Capitolul 10 - România cruciadelor

Capitolul 11 - România referendumului

Capitolul 12 - România puritanilor

Capitolul 13 - România ierarhilor

Capitolul 14 - România desculță

Capitolul 15 - România tradiționaliștilor

Capitolul 16 - România înlăcrimată

Introducere

Românii nu s-au deșteptat nici măcar în anul centenar pentru că le plac coșmarurile.

Incompetența a pus stăpânire pe o țară sărăcită.

Valorile au fost aruncate în favoarea imposturii nerușinate.

Buna știință a fost înlocuită de ignoranța arogantă.

Propaganda a pus stăpânire pe mințile întunecate ale infractorilor.

Virtutea cinstei a fost crucificată în numele hoției dizgrațioase.

Respectul pentru lege a fost călcat în picioare de disprețul nelegiuirilor.

Ipocrizia a pus stăpânire pe inimile impure ale credincioșilor.

Universul speranței de mai bine a fost înghițit de gaura neagră a șarlataniei.

Barca credinței adevărate a fost scufundată de valurile uriașe ale plăsmuirilor absolute.

România încă așteaptă…

Capitolul 1 - România centenară

Anul centenar 2018 trebuie adus în atenția românilor prin sărbătorirea mai multor evenimente și organizarea unor manifestări cultural-artistice.

Așa ne-am aminti de moștenirea culturală, socială și spirituală lăsată de înaintașii noștri.

Ar fi extraordinar dacă cele de mai sus ar fi însoțite și de importante realizări social-economice pentru a marca și modernizarea României.

Așa am demonstra că am continuat munca și realizările strămoșilor noștri.

Ar fi frumos dacă…

Pe 15 ianuarie am sărbători Ziua Culturii Naționale, Ziua lui Mihai Eminescu și am deschide „Institute Mihai Eminescu" în toate provinciile istorice.

Pe 24 ianuarie am sărbători Unirea Principatelor Române și am inaugura o autostradă și o cale ferată de mare viteză între Moldova și Țara Românească.

Pe 27 martie am sărbători și înfăptui Unirea Basarabiei cu România, și am da în folosință zeci de poduri care să lege Moldova de Basarabia.

Pe 31 august am sărbători Ziua Limbii Române și am deschide Centre Culturale Române în cât mai multe țări.

Pe 28 noiembrie am reîntregi Bucovina, am sărbători Unirea Bucovinei cu România și am da în folosință un drum expres între Cernăuți și Suceava.

Pe 30 noiembrie, de Ziua Sfântului Andrei - apostolul românilor, ne-am regăsi duhovnicește și am da în folosință Catedrala Neamului ca simbol al unității spirituale a poporului român.

Pe 1 decembrie am sărbători Unirea Transilvaniei cu România și am da în folosință autostrăzi și căi ferate de mare viteză care să lege Moldova de Transilvania și Țara Românească de Transilvania.

Da, cam acestea și multe altele ar fi necesare în 2018…

Fi-vom noi în stare să ne ridicăm la înălțimea strămoșilor care prin sacrificiile lor au înfăptuit această țară?

Capitolul 2 - România ireală

15 ianuarie 2018 anunță începutul anului centenar pentru români.

O dată importantă, plină de semnificații, în care românii ar fi trebuit să aducă un omagiu poetului, prozatorului, dramaturgului, ziaristului și gânditorului Mihai Eminescu, amintindu-și de contribuțiile cruciale ale acestuia la dezvoltarea limbii române și coagularea românilor prin deșteptarea spiritului național.

Da, anul centenar ar fi trebuit să înceapă cu organizarea unor mari evenimente în cinstea Culturii Naționale, a Limbii Române și a lui Mihai Eminescu, precursorul Marii Uniri.

Românii ar fi trebuit să-și amintească că, pe 24 ianuarie 1882, Mihai Eminescu înființa societatea secretă „Carpații, având ca obiectiv reunificarea românilor în hotarele „Daciei Mari. O acțiunea curajoasă care avea să-i aducă transformarea într-un deținut politic fără dreptul elementar la liberă exprimare, hărțuirea de către serviciile secrete ale două imperii, trădarea lui de către unii confrați băștinași, distrugerea imaginii publice, punerea în cămașa de forță, torturarea lui fizică și psihică, îndelungate suferințe timp de șase ani și, în final, sacrificiul suprem.

Românii de rând, cu bun simț și spirit civic au făcut acest lucru cu pioșenie, după propriile posibilități și cunoștințe: au organizat evenimente culturale, au ținut conferințe, au scris articole etc.

Impresionant a fost că și unii străini și-au adus propriul omagiu: ambasadorul Marii Britanii a depus o coroană de flori la bustului marelui poet și a recitat în limba română poezia „Lacul; ambasadoarea Franței a interpretat la pian „Serenada română și a ținut o alocuțiune în limba română etc.

Ca de obicei, clasa politică abrutizată de dorința de putere și mărire s-a dat în stambă cât a putut mai bine, aruncând în neantul uitării și nepăsării importanta zi de 15 ianuarie.

Bolșevicii conducători și-au dat din nou jos propriul guvern, nemulțumiți fiind de ritmul scăzut în care distrug țara, iar cei din opoziție au privit hipnotizați