Bucurați-vă de milioane de cărți electronice, cărți audio, reviste și multe altele cu o perioadă de probă gratuită

Doar $11.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

Cartea Faptele Apostolilor
Cartea Faptele Apostolilor
Cartea Faptele Apostolilor
Cărți electronice616 pagini6 ore

Cartea Faptele Apostolilor

Evaluare: 0 din 5 stele

()

Citiți previzualizarea

Informații despre cartea electronică

Dr. Paul Caram scrie un comentariu inspirațional asupra cărții Faptelor, arătând cum aceasta este o relatare divină a unei mișcări noi a lui Dumnezeu. Domnul venise să dea viață celor care erau burdufuri noi și Și-a construit Biserica pe temelia apostolilor Mielului. De asemenea, dr. Caram descrie modul în care noi, în calitate de credincioși, trebuie să facem parte din mișcarea lui Dumnezeu de întemeiere a Împărăției Sale aici pe Pământ și felul în care Biserica lui Hristos va face „lucrări mai mari”, pentru că El S-a dus la Tatăl Lui și ne-a trimis Duhul Său cel Sfânt.
LimbăRomână
Data lansării4 sept. 2019
ISBN9781596659797
Cartea Faptele Apostolilor
Citiți previzualizarea

Citiți mai multe din Dr. Paul G. Caram

Legat de Cartea Faptele Apostolilor

Cărți electronice asociate

Recenzii pentru Cartea Faptele Apostolilor

Evaluare: 0 din 5 stele
0 evaluări

0 evaluări0 recenzii

Ce părere aveți?

Apăsați pentru evaluare

Recenzia trebuie să aibă cel puțin 10 cuvinte

    Previzualizare carte

    Cartea Faptele Apostolilor - Dr. Paul G. Caram

    Cartea faptele apostolilor

    O focalizare pe para focului lui Dumnezeu

    Dr. Paul G. Caram

    Titlul original în limba engleză: „Acts- a Focus on the Center of God’s Fire"

    © 1999 Paul G. Caram

    „ CARTEA FAPTELE APOSTOLILOR

    O FOCALIZARE PE PARA FOCULUI LUI DUMNEZEU "

    © 2019 Zion Fellowship Inc.

    Traducerea se bazează pe versiunea 1.0 în limba engleză

    Traducerea în limba română: Mircea-Sever Roman

    Editor: A.C. Roman, Delia-Doina Mihai

    Versiunea 2.0 în limba română revizuită în luna octombrie 2020

    Design copertă față:

    © 1999 Zion Christian Publications

    Toate drepturile rezervate

    Publicată de Zion Christian Publications

    Publicată ca și carte electronică în limba română în luna octombrie 2020

    E-book ISBN 1-59665-995-5

    Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă în nicio formă și prin niciun mijloc electronic sau mecanic fără permisiunea scrisă a editorului, cu excepția cazului unor citate scurte în articole sau recenzii.

    Dacă nu se menționează altfel, toate citatele Scripturii din această carte sunt preluate din versiunea Dumitru Cornilescu, 1924.

    Pentru mai multe informații despre versiunea în limba engleză, vă rugăm contactați

    Zion Christian Publications

    Box 256

    Ulysses, Pa. 16948

    Web: www.zionchristianbooks.com

    Phone (814) 848-9775

    pcaram@verizon.net

    Pentru mai multe informații despre versiunea în limba română, vă rugăm contactați

    Onisim Moisa

    Email: contact@zionromania.ro

    Telephone: 0723975578

    CARTEA FAPTELE APOSTOLILOR

    INTRODUCERE

    Începutul Bisericii

    Cartea Faptele apostolilor este o relatare istorică despre începutul Bisericii. Când Hristos a declarat „Eu voi zidi Biserica Mea" (Mat. 16:18), El a început aceasta prin pregătirea a douăsprezece pietre de temelie, de-a lungul celor trei ani și jumătate de slujire ai Lui. În cei doisprezece apostoli, Isus Și-a revărsat viața și mesajul Său, făcând ca acești bărbați să devină modele și scriitori ai Noului Testament. Credința și chiar viețile noastre sunt bazate pe Scripturile eterne pe care le-au consemnat ei și profeții. Apostolul Pavel a confirmat acest adevăr, atunci când a spus că noi suntem „zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos" (Ef. 2:20).

    Înlăturarea pietrelor de temelie nevrednice

    Hristos nu-Și zidește Biserica pe nimic șubred. Pietrele Lui de temelie sunt „încercate". Înainte de noua mișcare a Duhului din cartea Faptele apostolilor, Dumnezeu i-a îndepărtat pe toți cei care aveau un spirit trădător. Practic, jumătate din capitolul 1 vorbește despre înlocuirea trădătorului Iuda. În Faptele apostolilor 1:15-26 apare o permutare a pozițiilor și a funcțiilor. Astăzi, vedem același proces având loc în Biserică: Duhul Sfânt este pe punctul de a acționa din nou. Prin urmare, El descoperă oamenii. Toți aceia care sunt trădători ca Iuda, uzurpatori ca Absalom, Core și Adonia și toți cei care nu se pocăiesc, precum Cain, sunt dați în vileag și înlăturați din conducere. Astăzi, fiecare este pus la încercare, pentru a se vedea dacă este vrednic de a avea vreo parte în următoarea mișcare a lui Dumnezeu.

    O perioadă de tranziție

    Cartea Faptele apostolilor este o relatare divină a unei noi mișcări a lui Dumnezeu. Înainte, frații nu umblaseră niciodată pe această cale. Nu era un lucru pe care ei să îl fi experimentat anterior. Prin urmare, în Ziua Cincizecimii, toți au fost uimiți și perplecși. Accentul pus de Duhul Sfânt se schimbase: vânturile lui Dumnezeu suflau acum în altă direcție. Pentru Israel, acesta era un timp de tranziție de la Vechiul la Noul Legământ. Exista un mesaj nou și o ordine total diferită. Mulți din vechiul regim refuzau să înainteze cu noua mișcare, fiind „burdufuri vechi" care voiau să zacă în vechile lor tradiții. Mai presus de orice, ei respingeau ideea că Dumnezeu ar putea binecuvânta neamurile, pe care le socoteau inferioare lor înșiși. Supărați și geloși, israeliții au devenit cei mai mari opozanți ai acțiunilor întreprinse de Dumnezeu în generația respectivă.

    În timpul tranziției, chiar cei doisprezece apostoli au fost nedumeriți. Până și căpeteniile trezirii spirituale aveau în inimile lor sentimente de prejudecată și de bigotism. De la Ziua Cincizecimii trecuseră zece ani și ei continuau să Îl predice pe Hristos doar conaționalilor și prozeliților dintre neamuri care frecventau sinagogile lor. Evanghelizarea lumii neamurilor fusese împiedicată foarte mult de această părtinire. După o viziune remarcabilă, venită din Ceruri (Fap. 10:1–11:19), Petru și apostolii au înțeles cu claritate că Dumnezeu primea în Împărăția Sa toate neamurile, fără rezerve. Mai târziu, în capitolul 15, la Conciliul din Ierusalim, a fost făcută o declarație publică ce delimita cu claritate legile care trebuiau respectate de către neamuri și cele care erau inutile. Aceasta nu s-a petrecut fără „multă vorbă". Vedem așadar că, în stadiul de început, când învăța să pășească pe cărările necunoscute ale Noului Legământ, nou-născuta Biserică era imperfectă.

    Focalizarea asupra perei focului

    Cartea se focalizează asupra perei focului: prin aceasta, ne referim la centrul acțiunilor lui Dumnezeu. Când pompierii încearcă să stabilească sursa unui foc, ei caută locul său cel mai arzător. În Faptele apostolilor, focul a început pe Muntele Sionului, în odaia de sus, în special prin Petru și cei unsprezece apostoli, ei înșiși fiind para focului în capitolele 1–12. Apoi, în capitolele 13–28, focul s-a întins spre Pavel și spre biserica din Antiohia. Mulți au fost adăugați la miezul acțiunilor lui Dumnezeu, în timp ce alții au rămas pe dinafară.

    După ce Barnaba s-a supărat și s-a separat de Pavel, vedem că el a dispărut cu totul din narațiunea cărții. Prin urmare, el a părăsit centrul mișcării lui Dumnezeu, pentru a trudi la marginea viei Acestuia. În para focului a intrat Sila. La fel au procedat Timotei și Luca. Ar trebui să ne păzim inima cu mare atenție, pentru a rămâne totdeauna în miezul acțiunii lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi va fi pus la încercare prin ofense. Ne vom simți și noi ofensați și vom pleca? Amintiți-vă, în Sion totdeauna va exista o piatră de poticnire și o stâncă de păcătuire, deoarece Sionul este punctul cel mai fierbinte al lui Dumnezeu (Is. 4:4; 33:14). El este locul focului sfânt și mistuitor, locuința prezenței lui Dumnezeu (Ps. 132:13,14). Cine va putea locui printre flăcările veșnice?

    Cei doi conducători principali

    În capitolele 1 – 12, Petru a fost în prim-planul noii mișcări a lui Dumnezeu. El a slujit în mod primordial evreilor, celor tăiați împrejur. În capitolele 13 – 28, Pavel a apărut ca și conducător principal. El a dus Evanghelia la neamuri, cei netăiați împrejur. Este interesant de observat că ambii lideri ai noii mișcări a lui Dumnezeu aveau eșecuri majore în trecut, fapt care ar trebui să fie o sursă de încurajare pentru noi.

    Odinioară, Pavel persecutase Biserica. Pe atunci, el se considera „fără prihană în ceea ce privea legea [ceremonială] (Fil. 3:6). Nu încălcase niciodată Sabatul, nici nu ratase vreo zi de sărbătoare dar, totuși, inima lui era plină de împietrire și de ceartă. Pavel se bazase pe propria sa neprihănire, dar totuși eșuase îngrozitor. Și Petru se încrezuse în firea lui carnală, lăudându-se: „Chiar dacă toți Te-ar părăsi, eu nu voi face aceasta niciodată. De fapt, numai bărbații și femeile dependente sunt protejate de ispită de către Dumnezeu. Oamenii se sustrag protecției lui Dumnezeu, atunci când fac afirmații lăudăroase, mândre. Petru a fost lăsat neprotejat din cauza declarațiilor lui semețe, devenind astfel o țintă deschisă a vrăjmașului. Care a fost consecința mândriei lui? L-a cuprins frica și a sfârșit prin a se jura și a se lepăda de Dumnezeu. Cu toate acestea, Domnul Și-a oferit harul, recuperându-i din eșecurile lor atât pe Petru, cât și pe Pavel, care au devenit – ambii – conducători principali ai trezirii spirituale.

    Cele două baze principale de misiune

    Ierusalimul a fost cartierul general al bisericii evreiești. Iacov, fratele Domnului, era prezbiterul președinte al bisericii din Ierusalim. Când fusese tânăr, Iacov se clătinase în credința lui și avusese inima împărțită (In. 7:5; Iac. 1:6-8). El nu crezuse că fratele lui mai mare era Mesia până după înviere, când Isus i S-a arătat, ceea ce i-a produs o convertire profundă (1 Cor. 15:7).

    Antiohia Siriei a fost cartierul general al bisericii neamurilor. Pe atunci, în lume existau 15 orașe numite Antiohia, însă aici, în Antiohia din Siria, au fost credincioșii numiți pentru întâia oară „creștini (11:26). Înainte, ei se numeau „discipoli sau „ucenici". Antiohia a devenit baza lucrării lui Pavel și locul de unde s-a lansat el în toate călătoriile misionare și unde a revenit întotdeauna.

    Rezumatul cărții Faptele apostolilor:

    • Cartea Faptele apostolilor consemnează începutul Bisericii (nașterea și copilăria sa);

    • Isus a început să Își zidească Biserica pregătind pietrele de temelie în timpul slujirii Sale;

    • Pietrele de temelie au fost cei doisprezece apostoli, Piatra din capul unghiului fiind Însuși Hristos;

    • Apostolii ne-au dăruit Scripturile Noului Testament, pe care ne bazăm viețile și credința;

    • Înainte de a-Și zidi Biserica, Dumnezeu a înlăturat mai întâi pietrele de temelie nevrednice, cum fusese Iuda;

    • Domnul nu a îngăduit ca trădătorii să facă parte din noua Lui mișcare. Astăzi, lucrurile stau la fel;

    • Cartea Faptele apostolilor este o relatare a unei mișcări noi și proaspete a lui Dumnezeu. Ea se deosebea de tot ceea ce fusese în trecut;

    • Fiecare mișcare nouă a lui Dumnezeu este impredictibilă; ea nedumerește rațiunea, așa cum s-a întâmplat în Ziua Cincizecimii;

    • Mulți oameni nu au vrut să înainteze împreună cu noua mișcare, din cauza atașamentului lor pentru tradiție;

    • Cartea Faptele apostolilor este o vreme de tranziție de la Vechiul la Noul Legământ. Ea a solicitat multe ajustări;

    • Mulții israeliți au urât noul mesaj. Ei au avut resentimente atunci când au văzut că Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care îl primesc;

    • Gelozia este un blestem care îi infectează pe cei care Îl resping pe Dumnezeu cu dispreț și refuză spusele Lui;

    • Cei mai mari opozanți ai unei mișcări noi sunt adesea cei care s-au aflat în centrul unei mișcări anterioare;

    • Cei doisprezece apostoli continuau să nutrească prejudecată și bigotism în inimile lor;

    • Evanghelizarea neamurilor a fost întârziată din cauza acestei părtiniri;

    • Viziunea lui Petru (Fap. 10:1 – 11:19) i-a convins pe evrei că Dumnezeu acceptase neamurile;

    • Evreii au avut numeroase dispute privitoare la standardele pe care trebuiau să le respecte neamurile;

    • În perioada ei de început, pe când începea să pășească în cadrul Noului Legământ, biserica avea nevoie de clarificări;

    • După Ziua Cincizecimii, a fost nevoie de trecerea câtorva ani buni, pentru a se înțelege adecvat noile învățături ale credinței;

    • Cartea Faptele apostolilor se concentrează pe para focului. Apostolii erau în centrul focului, în punctul cel mai fierbinte;

    • Unii oameni au rămas în para focului, dar alții, precum Barnaba, au părăsit centrul acțiunilor lui Dumnezeu;

    • Alții, cum ar fi Sila, Timotei sau Luca, au fost aduși în para focului;

    • Sionul este para focului mistuitor. În Sion sunt multe pietre de poticnire;

    • Ni se vor da toate motivele pentru a ne simți ofensați și a renunța, dacă suntem în para focului sau aproape de ea;

    • În capitolele 1 – 12, Petru a fost conducătorul principal al noii mișcări a lui Dumnezeu pentru evrei;

    • În capitolele 13 – 28, Pavel a fost conducătorul principal a noii mișcări a lui Dumnezeu pentru neamuri;

    • Ierusalimul a fost principala bază misionară pentru biserica evreiască;

    • Antiohia a fost principala bază misionară pentru biserica dintre neamuri;

    • Cartea Faptele apostolilor este o carte a ploii: turnarea Duhului Sfânt;

    • În cartea Faptele apostolilor vedem ploaia timpurie, o ploaie ușoară pentru afânarea solului și pentru plantare. (Biserica a fost plantată și a germinat în primul secol.)

    • În zilele de pe urmă va avea loc o ploaie târzie, o ploaie grea, care va duce Biserica lui Dumnezeu la maturitate:

    • Miracolele pe care le vedem în cartea Faptele apostolilor se vor intensifica viguros în zilele noastre;

    • Slujbele apostolică, profetică și de învățător vor fi foarte proeminente, la fel ca în Faptele apostolilor 13:1-2.

    • Judecata va începe de la Casa Domnului, așa cum s-a întâmplat cu Anania și cu Safira;

    • Oamenii vor fi transportați, așa cum a fost Filip. Ei vor fi luați trupește dintr-un loc în altul;

    • Cea mai mare opoziție față de noua mișcare va veni din partea credincioșilor care citează Biblia și care nu au înaintat cu Dumnezeu. Gelozia, va fi cea mai mare problemă, așa cum a fost și în primul secol.

    Luca, scriitorul cărții Faptele apostolilor

    Luca a fost însoțitorul călătoriilor apostolului Pavel. Referirea lui Pavel la Luca, „doctorul preaiubit, indică amabilitatea caracterului acestuia (cf. Col. 4:14). El a rămas un prieten loial până la sfârșit (cf. 2 Tim. 4:11). Luca avea o mare capacitate de cercetare. El era un istoric foarte precis și totodată capabil, deținând un limbaj șlefuit, pe care nu l-a putut întrece niciunul dintre scriitorii Noului Testament. Pe lângă cunoștințele lui medicale, el era interesat de corăbii și avea experiență pe mare – lucru evidențiat în narațiunile din cartea lui. În Faptele apostolilor 16:10, Luca i s-a alăturat lui Pavel în călătoriile sale misionare și a continuat să aibă o legătură strânsă cu apostolul, până la moartea acestuia. El nu-și dezvăluie niciodată numele în narațiunea Faptelor, deși se include discret, prin cuvintele „noi sau „ne" (16:10-17; 20:5; 21:18; 27:1 – 28:16). Asta înseamnă smerenie.

    Cartea Faptele apostolilor – o continuare a Evangheliei după Luca

    Cele două capodopere literare ale lui Luca (Evanghelia lui și cartea Faptele apostolilor) ar putea fi considerate volumul I și volumul al II-lea al unei singure lucrări. Cartea Faptele apostolilor continuă de unde se încheiase Evanghelia lui (compară Lc. 24:47-53 cu Fap. 1:1-14). Probabil că această carte a Faptelor apostolilor a fost scrisă la scurt timp după Evanghelie. (Evanghelia a fost scrisă, probabil, în anul 62 d.Hr., iar Faptele apostolilor în anul 63.) Ambele cărți i-au fost adresate unui nobil grec de rang înalt pe nume Teofil, precum și celor din cercul acestuia. Luca îl numește „prea-alesule Teofil" (Lc.1:3, Fap. 1:1). Astfel, Luca se adresa unei societăți grecești cultivate. Evanghelia era prezentată celor educați, gânditorilor și celor care apreciau discursul frumos și detaliile complete. Cartea Faptele apostolilor pare să fie scrisă în ordine cronologică, de la început și până la sfârșit.

    Datare

    Cartea Faptele apostolilor se deschide cu învierea și înălțarea lui Hristos (aprilie-mai, anul 30 d.Hr.). Învierea a avut loc în aprilie, înălțarea – în perioada târzie a lunii mai, iar Ziua Cincizecimii a avut loc după zece zile, în partea de început a lunii iunie. Capitolul final se încheie cu eliberarea lui Pavel din temnița romană, care a avut loc în prima parte a anului 63 d.Hr.. Pavel stătuse doi ani întregi (61-63) în arest la domiciliu. El a fost înfățișat împăratului Nero în partea de început a anului 63, când a și fost achitat. Cartea Faptele apostolilor acoperă un total de 33 de ani, de la învierea din luna aprilie a anului 30, până la eliberarea lui Pavel din primăvara anului 63 d.H..

    Evident, medicul preaiubit nu ar fi putut termina scrierea cărții înainte de primăvara anului 63. Întrucât Evanghelia și Cartea Faptele apostolilor au fost scrise consecutiv și, probabil, apropiate una de cealaltă, datele noastre par a fi sigure (Evanghelia după Luca, scrisă în anul 62, iar cartea Faptele apostolilor, scrisă în partea finală a anului 63.) În timp ce Pavel se afla în arest, credinciosul său însoțitor de călătorie probabil că a avut timpul necesar pentru a aduna materialul său și pentru a termina Evanghelia, având acces facil la resursele pentru narațiunea cărții Faptele apostolilor.

    Sursele scrierii lui Luca

    Timp de mulți ani, Luca a avut o legătură strânsă cu Pavel și cu alți numeroși conducători creștini, cum ar fi Filip, Timotei, Sila, Marcu, Barnaba, Iacov (fratele Domnului), cei doisprezece apostoli și mulți dintre cei 500 de frați care văzuseră învierea lui Hristos (cf. 1 Cor. 15:6). Drept rezultat al faptului că s-a aflat în Ierusalim (Fap. 21:17), în Cezareea și în alte locuri unde au slujit Hristos și apostolii Săi, Luca a avut ocazii foarte bune de a obține cunoștințe la prima mână cu privire la Domnul nostru, la învățăturile și la miracolele Sale, precum și la începuturile Bisericii.

    Capitolul I

    CELE ZECE ZILE

    Tratatul anterior: Evanghelia după Luca

    1:1-3 „Teofile, în cea dintâi carte [sau relatare] a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe care-i alesese. După patima [moartea] Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu."

    „Tratatul sau „cea dintâi carte este o referință la Evanghelia după Luca. Cu puțin timp înainte, el îi scrisese lui Teofil o relatare detaliată cu privire la „tot ce a început Isus să facă și să învețe pe oameni, de la început, până în ziua în care s-a înălțat la Cer". Cartea Faptele apostolilor continuă acolo unde s-a încheiat Evanghelia după Luca (Lc. 24:49-53), adică odată cu înălțarea lui Hristos înapoi în Ceruri, după ce dăduse dispoziția solemnă: „rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de Sus" .

    Multe dovezi infailibile: numeroasele apariții după învierea Sa

    ...li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi". După învierea Sa, Hristos S-a arătat în multe rânduri. Într-una dintre aceste ocazii, El S-a arătat la peste 500 de frați deodată (1 Cor. 15:6). În Sfintele Scripturi sunt consemnate zece sau chiar mai multe apariții:

    • Mariei Magdalena (In. 20:14-18; Mc. 16:9-11);

    • Celorlalte femei (Mat. 28:8-10);

    • Lui Petru (Lc. 24:34; 1 Cor. 15:5);

    • Celor doi ucenici, pe drumul Emausului (Lc. 24:13-33; Mc. 16:12-13);

    • Apostolilor, când Toma era absent (Mc.16:14; Lc. 24:34-43; In. 20:19-25);

    • Apostolilor când Toma era prezent (In. 20:26-31);

    • Celor șapte ucenici de la Maria Tiberiadei (In. 21:1-23). Aici, Petru a fost mandatat din nou;

    • Celor peste 500 de frați și apostoli (1 Cor. 15:6);

    • Lui Iacov, fratele Domnului (1 Cor. 15:7). După aceasta, Iacov nu s-a mai îndoit niciodată;

    • Ucenicilor, cu ocazia deschiderii Sfintelor Scripturi (Lc. 24:44-49);

    • Pentru a-Și face apariția finală, cu ocazia Înălțării (Fap. 1:9-12; Mc. 16:19-20; Lc. 24:50-53).

    „...arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu." Hristosul înviat li S-a arătat viu timp de 40 de zile. În timpul acelor zile, Hristos le-a deschis apostolilor Scripturile (Lc. 24:44-45) și le-a explicat scopurile Lui privitoare la Biserică. El deja Își construia Biserica, iar punctul Lui central erau pietrele de temelie: apostolii.

    Promisiunea Tatălui: Botezul în Duhul Sfânt

    1:4 „Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui,... Care era această „făgăduință a Tatălui, pe care apostolilor le fusese poruncit să o aștepte în Ierusalim? Ea era și este botezul în Duhul Sfânt, o experiență pe care au primit-o după zece zile, în Ziua Cincizecimii. Această experiență era totalmente separată de nașterea din nou. Ucenicii primiseră deja nașterea din nou de la Hristos cu câteva săptămâni înainte, când El suflase asupra lor (In. 20:22). Botezul în Duhul Sfânt este însă diferit, constituind o altă experiență, absolut esențială pentru creșterea și desăvârșirea noastră spirituală. El reprezintă o parte integrantă din răscumpărarea noastră. Să luăm aminte la următoarele elemente:

    Botezul în Duhul Sfânt:

    • Aduce omului lăuntric o tărie mai mare, ajutându-ne să răbdăm sub presiune;

    • Adaugă o putere suplimentară pentru biruirea păcatelor, a obiceiurilor și a altor lucruri care ne înrobesc;

    • Ajută să învingem autocompătimirea și complexele de persecuție prin bucuria și prin tăria pe care ni le dă;

    • Ascute viziunea noastră cu privire la ceea ce face Dumnezeu în prezent;

    • Ne face mai sensibili la chestiunile spirituale și la domeniul spiritului;

    • Ne deschide înțelegerea Scripturilor;

    • Ne ajută să ne rugăm mai eficient;

    • Ne dă o putere mai mare asupra lui Satana;

    • Sporește roada Duhului în viețile noastre;

    • Ne înzestrează cu cele nouă daruri ale Duhului;

    • Aduce multe alte binecuvântări.

    Bărbați din Vechiul Testament, precum Ilie sau Ioan Botezătorul, s-au prăbușit sub presiune din cauză că nu aveau destulă tărie în omul dinlăuntru. Alții, cum ar fi David și Samson, nu și-au putut potoli pasiunile din cauza lipsei de tărie lăuntrică. Astăzi, această forță interioară atât de necesară ne este disponibilă. Mulți oameni nu pot rupe puterea alcoolului sau a drogurilor, fără a fi botezați în Duhul Sfânt. Este foarte rar pentru oameni să aibă o viziune a sfârșitului timpului privitoare la trezirea spirituală, fără a fi botezați în Duhul Sfânt. Pentru mulți oameni, dimensiunea viziunii lor este numai aceea că lumea va deveni tot mai rea până la Răpire. De fapt, este o tragedie să respingi botezul în Duhul Sfânt deoarece, procedând astfel, se întârzie creșterea spirituală a unui om în fiecare domeniu. Într-adevăr, cât este de tragic să ignori sau să respingi mijlocul oferit de Dumnezeu pentru obținerea victoriei.

    Duhul Sfânt a fost promis:

    • Fiului de către Tatăl: „...voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta..." (Is. 44:3);

    • Prin Ioel: „…voi turna Duhul Meu peste orice făptură…" (Ioel 2:28; Fap. 2:16-17);

    • Prin Isaia: „Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină... Dar ei n-au vrut să asculte" (Is. 28:11,12);

    • Prin Ioan Botezătorul: „El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc..." (Mat. 3:11-12);

    • Prin Hristos, în mod repetat: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor" (In. 14:16);

    • „...căci rămâne cu voi, şi va fi în voi" (In. 14:17);

    • „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu..." (Lc. 24:49; In. 14:26; 15:26; 16:7; 16:12-15);

    • „Dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt" (Fap. 1:4,5,8);

    • Când, în final, în Ziua Cincizecimii a venit promisiunea, ei, toți, au vorbit în alte limbi.

    1:5 „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt. Hristos nu le-a spus exact câte zile urmau să aștepte, ci doar că aceasta va fi „nu după multe zile. Prin urmare, a fost un test. Dacă această poruncă de a rămâne în Ierusalim a fost dată celor 500 de frați (1 Cor. 15:6), atunci numai 120 au ascultat-o pe deplin. Numai unul din patru a așteptat până la venirea Duhului. Promisiunea a sosit după zece zile, în Ziua Cincizecimii. Zece zile constituie o perioadă de încercare (cf. Dan. 1:12; Apoc. 2:10; Ier. 42:7). Toți au fost puși la încercare. Cei care au așteptat până la sfârșit au primit botezuri mai puternice. Astăzi, Dumnezeu pune la încercare și inimile noastre. Ne pregătim inimile pentru o nouă turnare? Mulți cred că acum suntem în acea perioadă de așteptare de zece zile.

    Zece zile

    Cum știm cu siguranță că ucenicii au așteptat zece zile? Acest lucru nu apare niciodată explicit. Singurul mod în care putem stabili numărul zilelor este pe baza sărbătorilor. Să analizăm diagrama de mai jos:

    • În sărbătoarea Paștelui: Hristos a fost crucificat. El era Mielul perfect al lui Dumnezeu;

    • De sărbătoarea Primelor Roade: Hristos a înviat dintre cei morți. El era Pârga celor adormiți;

    • De sărbătoarea Cincizecimii: Hristos a trimis Duhul Sfânt promis. Un Altul a fost trimis în locul Său:

    • Hristos S-a înălțat la Ceruri la 40 de zile după sărbătoarea Primelor Roade. Aceasta lăsa zece zile până la Ziua Cincizecimii;

    • Astfel, ucenicii au rămas în Ierusalim timp de zece zile, până a fost dat Duhul Sfânt promis.

    Când, Doamne?

    1:6 „Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: «Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?»" Întregul Israel îndrăgea ideea restaurării regatului fizic. Chiar și în mințile ucenicilor exista o restaurare a Israelului care nu avusese încă loc. Domnul nu i-a mustrat pe ucenici pentru că au întrebat. El a spus, simplu, că vremea restaurării Israelului era cunoscută numai Tatălui (ea va avea loc în Mileniu, la a doua venire a lui Hristos.)

    1:7 „El le-a răspuns:«Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.»" Dumnezeu nu a vrut ca ei să știe când. Întrebarea referitoare la timp este o problemă pentru mulți creștini. Datele și detaliile sunt informații pe care adesea Dumnezeu nu vrea să le divulge. Este atât de omenesc să vrei să știi totul dinainte. Totuși, este foarte înțelept că Dumnezeu nu ne spune datele viitoare. Dacă am ști rezultatul tuturor lucrurilor, credința nu s-ar mai putea dezvolta. Cunoașterea datei precise a venirii lui Hristos ar putea să ne sfărâme în întregime și să ne imobilizeze viețile. Ce efect ar fi avut asupra ucenicilor dacă Hristos le-ar fi spus că restaurarea Israelului urma să fie după 2000 de ani? Ei se gândeau în termenii restabilirii Israelului ca o mare putere mondială. În schimb, pentru moment, Hristos Se gândea la un regat spiritual, lăuntric. Versetul 8 „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori...".

    1:8 „...ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile Pământului". Această promisiune a puterii a fost făcută bărbaților și femeilor devotate. Astăzi, unele botezuri sunt superficiale și conțin foarte puțină putere. Dacă vasul unui om este plin în proporție de 90% cu agitație, atunci numai 10% din capacitatea lui mai poate primi un lucru împărtășit de Domnul. Uneori, Dumnezeu așteaptă ca oamenii să se golească de multă carnalitate, înainte să îi poată umple. Atunci ei vor fi în stare să primească mai mult.

    „...şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până la marginile Pământului". Trezirea spirituală va începe în Ierusalim; ea se va răspândi pretutindeni în Iudeea, apoi în Samaria și până la marginile Pământului. Versetul 8 ne ajută să disecăm cartea:

    • Capitolele 1-7 : Ierusalim / Iudeea (Aceasta era centrul, baza de pornire.)

    • Capitolele 8-10: Samaria (Samaria din apropiere era un amestec de evlavie și de păgânism.)

    • Capitolele 11-28: marginile Pământului (Păgânii care nu aveau cunoștință despre Dumnezeu.)

    1:9 „După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor." După cuvintele de despărțire, Hristos S-a înălțat înapoi la Ceruri de pe Muntele Măslinilor (cf. 1:12). Acesta este un fapt important, întrucât Hristos nu doar S-a înălțat la ceruri de acolo, ci El va și reveni în același loc (cf. Zah. 14:4). Acest lucru este confirmat în versetele 10,11: El se va coborî pe Muntele Măslinilor, în același fel în care S-a înălțat la Ceruri.

    1:10-11 „Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: «Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, Care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.» Doi bărbați îmbrăcați în alb le-au apărut ucenicilor în timp ce Hristos Se înălța la Ceruri. După descrierea îmbrăcămintei lor, ei erau soli cerești. Posibil să fi fost Moise și Ilie, cei doi companioni care L-au însoțit pe Hristos pe Muntele Transfigurării. Întrucât ei sunt „cei doi unși care stau înaintea Domnului întregului Pământ (Zah. 4:14; Apoc. 11:4), pare credibil că ei L-au escortat în asemenea ocazii. Se poate să fi fost aceiași soli care au apărut la mormântul gol al lui Hristos (cf. Lc. 24:4-7).

    Bărbați galileeni". Ucenicii lui Hristos nu erau din Iudeea, ci din Galileea (cf. 2:7). Ei se aflau la 130 de kilometri de casă (vezi harta). Galileea se afla în Nord, iar Iudeea, în sud. Dumnezeu i-a trecut cu vederea pe mulți născuți și crescuți în Iudeea, probabil din cauză că erau atât de încremeniți în tradiția lor. Hristos avea de proclamat un mesaj nou și o ordine nouă. Pentru a-L reprezenta, El selecta numai oameni maleabili. De aceea, El a ales galileeni, care erau cunoscuți pentru faptul că erau inovativi. Galileenii posedau o mare deschidere a spiritului, o calitate totdeauna necesară pentru o mișcare nouă a lui Dumnezeu. Este regretabil că Dumnezeu trebuie să treacă astăzi pe lângă mulți, din cauză că ei vor să rămână în tradițiile lor. Să fim burdufuri noi!

    1:12 „Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. Hristos s-a înălțat la Ceruri de pe Muntele Măslinilor, chiar vizavi de Betania (Lc. 24:50). După înălțare, ucenicii s-au întors în Ierusalimul din apropiere, care era la distanță de „un drum în ziua Sabatului. Potrivit tradiției iudaice, un asemenea drum era de circa un kilometru.

    1:13-14 „Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov. Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui." După ce Hristos S-a înălțat la Ceruri, ucenicii au plecat de pe munte, fiind plini de o mare bucurie (Lc. 24:51-52), și au parcurs distanța scurtă până în Ierusalim. Aici, cei unsprezece apostoli au intrat în odaia de sus. Se crede că aceasta era pe Muntele Sinai, în aceeași clădire în care Hristos a luat ultima cină. În timpul orelor stabilite pentru rugăciune (orele 9:00, 12:00, 15:00), apostolii și ucenicii se închinau la Templu (Lc. 24:53; Fap. 3:1).

    În acele zile, cei unsprezece apostoli au transformat odaia în reședința lor. De asemenea, li s-au alăturat în rugăciune Maria, mama lui Isus, frații Săi și unele femei devotate. În odaia de sus erau un număr de femei pioase menționate, care au fost personaje importante în stabilirea Bisericii primare. Printre „frații Domnului" erau cu certitudine incluși și frații Săi, Iacov și Iuda.

    Petru se ridică din nou

    1:15 „În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor (...) – şi a zis..." De la început, Petru fusese întotdeauna purtătorul de cuvânt firesc al celor doisprezece apostoli. Apoi, el a suferit o cădere serioasă, atunci când L-a negat pe Domnul cu blesteme și jurăminte. A fost un eșec amarnic pentru Petru, însă Hristos Se rugase ca el să nu cadă de la credință (Lc. 22:32). Petru avea nevoie de convertire. Adevărurile pe care le învățase în timp ce era cu Hristos trebuiau să devină mai mult decât cunoștințe și informații intelectuale. De obicei, este nevoie de mult plânset și durere pentru a deveni mesajul pe care îl purtăm. După ce Hristos l-a reabilitat pe Petru în mod public, în prezența fraților lui (In. 21:14-17), Petru a prins curaj și a început să își revină de pe urma rușinii căderii lui. Când Hristos i-a spus de trei ori „Paște oile mele", El îl reasigura de chemarea lui Dumnezeu, care urma să se împlinească sigur în viața lui. Prin urmare, la numai șapte săptămâni de la căderea sa, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor în odaia de sus și a dat îndrumări profetice și sfat celor 120.

    Înlocuirea lui Iuda

    Practic, o jumătate din capitolul 1 este dedicat înlocuirii lui Iuda (1:15-26). Înainte de o mișcare a Duhului, Dumnezeu trebuie să cearnă trădătorii de teapa lui Iuda din grupurile pe care le va folosi în trezirea spirituală. În introducerea cărții Faptele apostolilor, Dumnezeu încearcă să ne spună ceva: în timpul celor zece zile din odaia de sus, înainte de turnarea Duhului Sfânt, toți au fost puși la încercare; trebuia să existe o sortare. Peste 500 de frați știau că Duhul Sfânt promis urma să fie trimis din ceruri, dar Sfintele Scripturi consemnează că doar 120 au fost prezenți și au așteptat cu nerăbdare venirea Sa.

    Înainte de a acționa, Dumnezeu nu îi separă numai pe cei mediocri de cei sârguincioși, ci îi separă și pe trădători de cei loiali. Nu poate exista niciodată vreo unitate, atât timp cât în grup există Iude. Acesta pricinuise mult necaz printre frați. Când ucenicii s-au indignat față de Maria din Betania pentru că turnase mirul scump pe capul lui Isus, Iuda a fost cel care îi infectase pe ceilalți (Mc. 14:4,5; In. 12:3-6). El se plânsese că mirul ar fi putut fi vândut cu 300 de denari și dat

    Îți este utilă previzualizarea?
    Pagina 1 din 1