Cunoaște-ți Biblia

CUNOAȘTE-ȚI BIBLIA!

Privire de ansamblu asupra Vechiului și Noului Testament

DR. BRIAN J. BAILEY

Titlul original în limba engleză: „Know Your Bible"

© 2006 Brian J. Bailey, Zion Fellowship Inc.

„ CUNOAȘTE-ȚI BIBLIA!

PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA VECHIULUI ȘI NOULUI TESTAMENT"

© 2019 Zion Fellowship Inc.

Traducerea se bazează pe versiunea 1.1 în limba engleză

Traducerea în limba română: Mircea-Sever Roman

Editor: A.C. Roman, Delia-Doina Mihai

 Versiunea 2.1  în limba română revizuită în luna decembrie2020

Design copertă față:

© 2006 Zion Fellowship Inc.

Toate drepturile rezervate

Publicată de Zion Christian Publishers

A Zion Fellowship ® Ministry

Publicată ca și carte electronică în limba română în luna decembrie 2020

E-book ISBN 1-59665-988-2

Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă în nicio formă și prin niciun mijloc electronic sau mecanic fără permisiunea scrisă a editorului, cu excepția cazului unor citate scurte în articole sau recenzii.

Dacă nu se menționează altfel, toate citatele Scripturii din această carte sunt preluate din versiunea Dumitru Cornilescu, 1924.

Pentru mai multe informații despre versiunea în limba engleză, vă rugăm contactați

Zion Christian Publishers la:

P.O. Box 70

Waverly, New York 14892

Phone: (607) 565 2801

Toll free: 1-877-768-7466

Fax: 607-565-3329

http://www.zcpublishers.com/

Pentru mai multe informații despre versiunea în limba română, vă rugăm contactați

Onisim Moisa

Email: contact@zionromania.ro

Telephone: 0723975578

MULȚUMIRI

Echipei editoriale: Joyce Aw, Carla Borges, Sarah Brogan, Mary Humphreys, David Kropf, Justin Kropf, Sarah Kropf, Leslie Sigsby, Caroline Tham, Paul Tham și Suzanne Ying.

Dorim să adresăm mulțumirile noastre acestor oameni dragi nouă, fără a căror implicare și neprețuită asistență, această carte nu ar fi fost posibilă. Suntem cu adevărat recunoscători pentru sârguința, creativitatea și calitatea excelentă a compilării acestei cărți, spre slava lui Dumnezeu.

PREFAȚĂ

Tema centrală a Bibliei este uluitoarea compasiune a lui Dumnezeu pentru rasa umană, care a fost creată după chipul și asemănarea Sa, dar care a căzut atât de departe de natura și bunătatea Lui. Prin neascultarea primului om, Adam, păcatul (semnificând tot ceea ce este rău) a intrat în lume și a distrus comuniunea dintre Adam și Făcătorul lui.

Dumnezeu Însuși a trebuit să plătească prețul pentru a ne răscumpăra, aducându-ne înapoi la părtășia cu El. Astfel, El este Acela care a trebuit să Îl dea pe singurul Lui Fiu născut, Isus Hristos, ca jertfă pentru păcatele noastre. Prin urmare, El a trebuit să devină om. Dumnezeu-Tatăl a pregătit pentru Fiul Său un trup în pântecele Mariei din Nazaret. Isus a fost zămislit de al treilea Membru al Sfintei Treimi, binecuvântatul Duh Sfânt.

Fiul lui Dumnezeu, pe nume Isus, însemnând „Mântuitorul", a trăit o viață fără prihană. Apoi, prin puterea Duhului Sfânt, El S-a dat Tatălui ca o jertfă fără cusur. Primit și aprobat de Tatăl, Isus Hristos era Mielul lui Dumnezeu, Care, în afara zidurilor Ierusalimului, pe crucea de pe Calvar, a devenit sacrificiul pentru toți cei care cred. El a fost îngropat într-un mormânt dintr-o grădină și a fost înviat în a treia zi, ca semn al îndreptățirii noastre.

Domnul Isus trăiește de-a pururea așezat la dreapta lui Dumnezeu, până va reveni cu 10.000 dintre sfinții Lui pentru a-i primi pe toți cei care cred în Numele Său și pentru a-i pedepsi în focul veșnic pe toți cei care Îl resping.

Această mare mântuire care ne curăță prin sângele Lui vărsat pe crucea de pe Calvar este disponibilă tuturor. Noi trebuie doar să credem, să mărturisim că suntem păcătoși, să Îl rugăm pe Isus să ne ierte. Să Îl rugăm să vină în inimile noastre și să Îl primim prin credință. Atunci vom fi născuți din nou de către Duhul lui Dumnezeu și vom deveni un fiu sau o fiică a Dumnezeului cel viu.

Isus a zis: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (In. 3:16). Te invităm, bunule cititor, să faci acest lucru chiar acum și să Îl primești pe Isus ca Mântuitor al tău!

Apoi, te invităm să „îți cunoști Biblia" aruncând o privire de ansamblu asupra comorilor Cuvântului lui Dumnezeu, ce reprezintă o călăuză a credincioșilor de la Pământ către Ceruri. Procedează astfel în rugăciune, iar ochii tăi se vor deschide la uluitoarele adevăruri conținute în el. Isus a zis: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi" (In. 8:32).

PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA VECHIULUI TESTAMENT

 INTRODUCERE

Marea nevoie a celor care studiază astăzi Biblia este aceea a unei priviri de ansamblu asupra ei pentru a putea înțelege adevărurile remarcabile care brăzdează paginile Cărții lui Dumnezeu. Procedând astfel, ei pot înțelege mai ușor mesajul central al răscumpărării și planul lui Dumnezeu pentru veacuri, precum și planul Său pentru viața fiecărui individ. Prezentarea de față a fost scrisă având în minte acest scop. 

Biblia conține 66 de cărți separate, care au fost împărțite în două părți: Vechiul Testament (39 cărți) și Noul Testament (27 cărți). Mai întâi vom analiza modul în care a fost scris și compilat Vechiul Testament.

Părțile Vechiului Testament

Pentateuhul

Acesta este compus din primele cinci cărți, pe care evreii le numeau „Primele cinci cărți ale lui Moise". Lumea apuseană le cunoaște sub numele de Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronomul.

Cărțile istorice

Acestea cuprind următoarele cărți: Iosua, Judecători, Rut, 1 și 2 Samuel, 1 și 2 Împărați și 1 și 2 Cronici.

Cărțile restaurării

Cărțile restaurării sunt: Ezra, Estera, și Neemia, scrise după întoarcerea evreilor din robia babiloniană. Ele sunt contemporane cu cărțile scrise de profeții restaurării: Hagai, Zaharia și Maleahi.

Cărțile poetice

Acestea sunt cărțile Iov, Psalmii, Proverbele, Eclesiastul și Cântarea cântărilor.

Profeții mari

Aceste cărți profetice au fost denumite astfel datorită dimensiunilor conținuturilor lor. Ele sunt profețiile lui Isaia, Ieremia (inclusiv Plângerile lui), Ezechiel și Daniel.

Profeții mici

Profeții mici cuprind douăsprezece cărți, care conțin mai puțin material decât cele denumite Profeții mari. Acestea sunt cărțile lui Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Țefania, Hagai, Zaharia și Maleahi.

PENTATEUHUL

Pentateuh este termenul grecesc care înseamnă „cinci volume" și este folosit pentru a denumi primele cinci cărți ale Bibliei. Uneori, această secțiune mai este numită și Cartea Legii. Acest nume este dat în Scriptură,  după cum citim în 2 Cronici 31:3: „Împăratul a dat o parte din averile lui pentru arderi de tot, pentru arderile de tot de dimineaţă şi de seară, şi pentru arderile de tot din zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, cum este scris în legea Domnului." Neemia 8:18 spune, de asemenea: „Au citit în cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din cea dintâi zi până la cea din urmă. Au prăznuit sărbătoarea şapte zile şi a fost o adunare de sărbătoare în ziua a opta, cum este poruncit."

Evreii mai numesc această colecție de scrieri și Tora, care înseamnă învățătură, doctrină sau instrucțiuni. Ea este, de departe, cea mai importantă parte a Vechiului Testament, întrucât învățăturile sale alcătuiesc fundamentul pe care se bazează toate celelalte Scripturi. La cele Zece Porunci (găsite în Exodul 20 și repetate în Deuteronomul 5) face referire Isus, atunci când declară că a venit să le împlinească (Mat. 5:17). Noi trebuie să respectăm aceste porunci și ele trebuie să fie scrise în mințile noastre și pe tablele de carne ale inimii noastre (Ier. 31:33).

Cartea Geneza

Introducere

Prima carte a Bibliei este numită astfel întrucât începe cu sintagma evreiască Bereșit, care înseamnă „la început". Genesis (Geneza) este termenul grecesc care înseamnă „început, origine". În această carte descoperim începuturile tuturor lucrurilor, din care amintim aici:

1.  Începutul cerului și Pământului (1:1);

2.  Începutul vegetației și vieții animale (1:12);

3.  Crearea bărbatului și a femeii, precum și căsătoria (2:21-24);

4.  Începutul păcatului (3:1-24);

5.  Începutul răscumpărării prin vărsarea sângelui (3:21);

6.  Începutul crimelor (4:8);

7.  Începutul poligamiei (4:19);

8.  Începutul muzicii (4:21).

Schiță

1.  Cele șapte zile ale creației     1:1-2:3

a.  Prima zi  –  ziua și noaptea    1:5

b.  A doua zi  –  cerul      1:8

c.  A treia zi –  pământul, mările și vegetația   1:9-13

d.  A patra zi –  soarele, luna, și stelele    1:14-19

e.  A cincea zi – peștii și păsările zburătoare   1:20-23

f.  A șasea zi – toate creaturile vii și omul   1:24-31

g.  A șaptea zi  –  Dumnezeu  S-a odihnit  –  Sabatul  2:1-3

2.  Grădina Edenului      2:4-25

3.  Căderea       3:1-20

4.  Prefigurarea răscumpărării     3:21

5.  Cain și Abel      4:1-24

6.  Spița celor evlavioși de la Set la Noe   5:1-32

7.  Încrucișarea spițelor     6:1-7

8.  Alegerea lui Noe și construirea Arcei   6:8-22

9.  Potopul       8:1–9:29

10.  Genealogia lui Noe     10:1-32

11.  Turnul Babel      11:1-9

12.  Generațiile de la Noe la Avraam     11:10-32

13.  Viața lui Avraam       12:1–18:33; 20:1–25:10

14.  Viața lui Isaac      25:10–28:5; 35:27-29

15.  Viața lui Iacov      25:26–37:34; 42:1-36; 45:25–50:24

16.  Viața lui Iosif      30:24–50:26

Temele majore

Creația

Evenimentul creației, aprig contestat de cei care se numesc evoluționiști, este dovedit de faptul că în lume și, îndeosebi, în viața animală, totul rodește după soiul său, întrucât Dumnezeu a orânduit aceasta (Gen. 1:11, 21, 24-25). Acest fapt distruge însuși fundamentul teoriei evoluționiste, care pornește de la presupunerea că a existat o transmutare sau o evoluție a speciilor în cursul timpului, despre care nu există însă nicio dovadă.

Eforturile omenești de a trece dincolo de ceea ce a orânduit Dumnezeu, Creatorul, au avut ca rezultat eșecul. De pildă, Dumnezeu a lucrat șase zile, apoi, în ziua a șaptea S-a odihnit și a declarat-o sfântă (Gen. 2:3). Astfel, omenirea și, deopotrivă, animalele sunt rânduite să lucreze șase zile și să se odihnească în ziua a șaptea, zi care este denumită Ziua Domnului.

Ateii Revoluției Franceze, căutând să schimbe decretele lui Dumnezeu, au încercat să facă oamenii și animalele să lucreze un ciclu de zece zile, dar au descoperit că trebuie să revină la ciclul de șapte zile, întrucât toți erau doborâți de istovire. Un alt exemplu al situației este că oamenii de știință din Uniunea Sovietică au refuzat să recunoască creația și au căutat să perpetueze ideea evoluției. Rezultatul a fost acela că cercetarea științifică din țara lor a rămas cu cincizeci de ani în urma națiunilor occidentale.

Cred evoluționiștii în teoriile lor? Cu greu se poate spune asta! Pe patul său de moarte, Charles Darwin a cerut să se deschidă ferestrele camerei lui pentru a putea auzi imnurile cântate de către o congregație bisericească din apropiere. Când a fost întrebat „Domnule Darwin, cum rămâne cu teoriile și convingerile privitoare la evoluție? {1}" Darwin a replicat că acestea au fost o născocire a unei închipuiri tinerești.

Agnosticul Aldous Huxley, al cărui bunic era un alt susținător al evoluției, a mărturisit deschis: „Am avut motive pentru a nu vrea ca lumea să aibă semnificație; în consecință, am presupus că nu avea niciuna și am fost în stare fără nicio dificultate să găsesc motive satisfăcătoare pentru această presupunere. Filosoful care nu găsește semnificație în lume nu se preocupă exclusiv de o problemă de metafizică pură; el este preocupat și să dovedească faptul că nu există motiv valid pentru care el, personal, nu ar trebui să facă ceea ce vrea să facă sau pentru care prietenii lui nu ar trebui să înhațe puterea politică și să guverneze în felul pe care îl consideră cel mai avantajos pentru ei... Pentru mine, filosofia lipsei de sens era esențialmente un instrument de eliberare sexuală și politică."{2}

Cu alte cuvinte, ca răspuns la întrebarea dacă crede în existența lui Dumnezeu, el a zis de fapt: „Da, cred, dar m-am agățat de speranța deșartă că nu există nimeni care să îmi domolească conștiința rea, pentru a putea continua pe căile mele păcătoase".

Creația înseamnă că există un Creator Căruia trebuie să îi dăm socoteală de viața noastră trăită aici, pe Pământ. Hotărârea Sa ca fiecare lucru să rodească după soiul lui se extinde și spre domeniul spiritual: natura și esența ființei noastre va determina roada pe care o producem oriunde ne ducem. Să trăim vieți evlavioase potrivite fiilor și fiicelor unui Dumnezeu sfânt, promovând în viața altora sfințenia și frica Domnului!

Scriind romanilor, apostolul Pavel declara: „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi." (Rom. 1:20)

Să apreciem splendorile și minunile creației Sale plimbându-ne printre firele de iarbă și contemplând frumusețea grozavă a priveliștii muntoase și a cerului de deasupra noastră! Atunci vom putea exclama cum a făcut David în Psalmul 8: „Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot Pământul! Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri. Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare. Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: «Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.» Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot Pământul!"

Patriarhii

Adam

Geneza 1:26-27 enunță: „Apoi Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră»… Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut." Primul om a fost creat după chipul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că avea același aspect și trăsături ca Dumnezeu. „După asemănarea Noastră" arată similaritatea și în ceea ce privește emoțiile, capacitatea de a demonstra iubire, ură, precum și toate celelalte atribute care formează caracterul nostru.

Adam a fost creat având o stare de inocență, fără a cunoaște binele și răul. Totuși, Dumnezeu este sfânt. Pe scurt, sfințenia înseamnă inocență care a fost pusă la încercare și testată. Din acest motiv, Adam a fost pus în frumoasa grădină din Eden, unde erau pomii vieții și ai cunoașterii. Dumnezeu le dăduse porunca să se abțină de la pomul cunoașterii binelui și răului; nerespectarea poruncii Lui ducea la moarte. 

Lui Satana, în chip de șarpe, i s-a permis să îi ispitească pe oameni. El a făcut acest lucru în încercarea de a discredita caracterul lui Dumnezeu prin întrebarea: „Oare a zis Dumnezeu?" (Gen. 3:1). Eva, soția lui Adam, a fost amăgită de vorbele lui privitoare la fruct și i-a dat să mănânce și soțului ei. Astfel, ei au păcătuit și au căzut din starea de inocență. Înainte de a fi izgoniți din grădină, ca nu cumva să ia fructul pomului vieții și să trăiască în veci în starea lor păcătoasă, ei au fost îmbrăcați cu piei de animale.

Înjunghierea animalelor pentru a-i îmbrăca pe ei înfățișa sacrificiul Mielului lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, Care urma să moară pentru păcatele noastre. Hristos este numit Mielul lui Dumnezeu înjunghiat de la întemeierea lumii, deoarece Dumnezeu știa de a început că omul urma să păcătuiască și va avea nevoie de un Mântuitor. Citim în Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică".

Cain și Abel, primii doi fii ai lui Adam și ai Evei, au adus jertfe lui Dumnezeu. El a refuzat jertfa lui Cain pentru că viața lui era rea, în timp ce jertfa neprihănitului Abel a fost acceptată. Din acest motiv, Cain l-a omorât pe Abel (Gen. 4:1-16). Din Cain a descins spița răufăcătorilor, în timp ce Set, un alt fiu dat pentru a-l înlocui pe Abel, a zămislit spița celor evlavioși. Din cauza încrucișării prin căsătorii a celor două spițe au apărut oamenii violenți până când întregul Pământ s-a umplut de stricăciune. Dumnezeu a hotărât să nimicească toate făpturile, dar Noe a găsit favoare în ochii Domnului (Gen. 6:1-8).

Noe

Noe a fost unul din cei mai neprihăniți trei bărbați din Vechiul Testament, împreună cu Daniel și cu Iov (Ez. 14:14). Dumnezeu i-a poruncit lui Noe să construiască o arcă pentru a-și scăpa familia (opt suflete în total) când toate celelalte făpturi au fost nimicite prin Potop. 

Arca vorbește despre siguranță în vremuri de necaz și, prin dimensiunile sale, ea revelează adevăruri spirituale. De pildă, arca avea o ușă. Ușa vorbește despre Hristos, Care este singura Ușă către Ceruri, și o fereastră, care vorbește despre necesitatea creștinului de a fi focalizat pe lucrurile cerești și eterne, mai degrabă decât pe lucrurile acestei lumi. Lungimea arcei era de 300 de coți, numărul acesta vorbind despre umblarea cu Dumnezeu (Gen. 5:22). Arca avea și trei paliere, înfățișând cele trei stadii din viața creștină. Copilaș, tânăr și părinte (1 In. 2:12-14).

Avraam

De la Adam la Noe au fost zece generații și încă zece de la Noe la Avraam, tatăl națiunii alese, denumite ulterior Israel. După multe încercări, inclusiv sacrificarea lui Isaac, primul lui născut prin Sara (Gen. 22:1-19), Dumnezeu l-a desemnat pe Avraam „Tatăl multor neamuri". În fapt, prin Ismael, fiul său, Avraam a devenit și tatăl multor națiuni arabe. De asemenea, el a avut șase fii prin Chetura (Gen. 25:1). Domnul i-a făcut lui Avraam o promisiune în cadrul legământului de a-i da țara întinsă între râul Egiptului și până la fluviul Eufrat, și de la Iordan până la Marea Mediterană. Dumnezeu a promis că aceasta se realiza prin Isaac. 

Avraam nu a șovăit față de promisiunea lui Dumnezeu, fiind un om puternic în credință. Convingerea lui deplină că Dumnezeu poate face ceea ce promite i-a fost socotită drept neprihănire. Acest lucru a devenit baza mântuirii noastre, căci neprihănirea lui Dumnezeu va fi trecută în socoteala noastră dacă credem că Isus a murit pentru păcatele noastre (Rom. 4:20- 25).

Isaac

Acest fiu primit prin miracol de către Avraam și Sara, născut de ei la bătrânețe, a moștenit promisiunile. Apoi, prin Rebeca, Isaac a avut doi fii gemeni, pe Esau și pe Iacov. Când Esau, primul născut, a fost obosit și flămând, el i-a vândut lui Iacov dreptul său de întâi născut pentru o farfurie de supă. Esau era un curvar și un blasfemator; el și-a disprețuit dreptul de întâi născut, iar Domnul i-a refuzat pocăința (Evr. 12:16 17). Ulterior, el și descendenții lui (Edom), au devenit pe vecie dușmanii lui Iacov, al cărui nume a fost schimbat mai târziu în Israel. Împreună cu Moab și cu Amon (descendenții lui Lot), urmașii lui Esau alcătuiesc populația care ocupă ceea ce astăzi este cunoscut drept regatul Iordaniei.

Iacov

Iacov, al cărui nume a fost schimbat în Israel (semnificând „prinț înaintea lui Dumnezeu"), a devenit tatăl celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Aceste seminții urmau să moștenească mai târziu țara Canaan, după cum Domnul îi promisese lui Avraam.

Iosif

Când era flăcău de 17 ani, el a fost ales moștenitorul lui Israel. Pentru a arăta aceasta, tatăl său i-a dat o haină multicoloră. Frații lui erau geloși pe el, în special când această alegere a fost confirmată de Dumnezeu prin două vise, revelându-i că el va cârmui peste ei. Deși frații lui Iosif l-au vândut în robia egipteană, Dumnezeu era cu el. El a devenit supraveghetorul curții lui Potifar, căpitanul gărzii faraonului.

Cu toate acestea, omul căruia i se încredințează conducerea trebuie supus multor teste. Prin urmare, Iosif a fost acuzat pe nedrept de către soția lui Potifar. Aruncat în temniță, el a zăcut în fiare, însă Dumnezeu era cu el, așa că întemnițații i-au fost dați în grijă de către temnicer. Datorită interpretării corecte date viselor pitarului și paharnicului lui faraon, el a fost ulterior scos din temniță pentru a interpreta visele pe care Dumnezeu i le dăduse faraonului cu privire la o viitoare foamete (Gen. 39:1–41:14).

Faraon a recunoscut înțelepciunea lui Iosif și l-a numit cârmuitor secund al țării, pentru a face pregătirile în vederea gestionării foametei care urma să izbucnească. În timpul de belșug Iosif a construit depozite pentru ca, la vreme de foamete, să îi poată hrăni pe egipteni, precum și pe cei din țările învecinate, care aveau să sufere și ei de foame. Auzind că în Egipt erau grâne, Iacov și-a trimis fiii pentru a cumpăra hrană de acolo. Ei au fost nevoiți să ceară permisiunea cârmuitorului pentru a cumpăra din depozitele lui și au ajuns față în față cu Iosif, fratele lor, pe care nu l-au recunoscut. După ce și-a revelat adevărata identitate, Iosif i-a tratat cu compasiune și bunătate (Gen. 41–45).

Apoi, Iosif a descoperit secretele lui spirituale prin numele celor doi fii ai săi. Manase, numele întâiului născut, înseamnă „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile casei mele părintești". Ce adevăr prețios, acela de a obține victoria peste toate nedreptățile vieții prin uitarea sfântă! Aceasta face cu putință iertarea pentru că nu nutrim gânduri privitoare la relele care au fost comise împotriva noastră. 

Din acest loc al biruinței, ne bucurăm de binecuvântările celui de-al doilea fiu, Efraim, care înseamnă „dublă rodire". Iosif moștenise, într-adevăr, dreptul de întâi născut. El avea o binecuvântare dublă în Țara Promisă, primind două părți prin fiii lui. Atât Efraim, cât și Manase, au devenit seminții (triburi) în Israel.

Iosif a avut grijă de frații și de tatăl lui care coborâseră în Egipt pentru a locui în cea mai bună parte a țării. Acolo, ei s-au înmulțit mult: din cele 70 de suflete care coborâseră în țară au devenit o națiune mare de circa trei milioane de suflete. Când Iosif era pe moarte, el a obținut de la copiii lui Israel promisiunea că, atunci când Dumnezeu avea să îi ducă iarăși în țara Canaan, ei vor duce oasele lui și le vor îngropa în locul moștenirii lui.

Avem multe de învățat din viața acestui om evlavios care, deși a fost separat de frații lui, potrivit scopurilor lui Dumnezeu, a fost numit „vlăstarul unui pom roditor" (Gen. 49:22)! Aceasta poate fi și cărarea noastră spre rodnicie.

Concluzii

Cartea Geneza este o carte a începuturilor. În ea vedem nu doar începuturile omenirii, ci și începuturile doctrinelor care ne influențează viața, atât aici, cât și în eternitate. Una din ele este marea doctrină a răscumpărării prin vărsarea sângelui. Apoi, vedem aici adevărul mântuirii prin credința în Cuvântul lui Dumnezeu. Mai învățăm că neprihănirea lui Dumnezeu este pusă în socoteala celor care cred ceea ce spune El, iar prin faptele lor, ei își etalează credința (Iac. 2:21-22).

O altă doctrină revelată este necesitatea încercărilor pentru a forma caracterul unui om al lui Dumnezeu și caracterul esențial al purității sexuale pentru a urca în slujbe înalte. Geneza conține toate aceste lucruri, precum și alte învățături care vizează judecata veșnică. De exemplu, Cain, despre care se spune că era „de la cel rău", este folosit ca un avertisment dat generației noastre (1 In. 3:12) . {3}

Cartea Exodul

Introducere

Tema cărții este revelată în chiar numele său: Exodul. Ea este o relatare a vieții copiilor lui Israel în Egipt, din vremea lui Iosif până la eliberarea acestora prin Moise și până la sosirea lor la Muntele Sinai. Acesta a fost începutul călătoriei din Egipt către Muntele Sion. Această călătorie a fost concepută în inima lui Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii.

Apostolul Pavel ne spune în 1 Corinteni 10:11 că ei au întreprins această călătorie pentru edificarea noastră, a celor peste care au venit sfârșiturile veacurilor. Bine a spus Sfântul Augustin: „Noul Testament este ascuns în cel Vechi, Vechiul Testament se descoperă în cel Nou"{4} . Cu alte cuvinte Noul Testament este învăluit în cel Vechi, iar cel Vechi este dezvăluit în cel Nou.

Schiță

1.  Cuptorul de fier din Egipt     1:1-22

a.  Faraonul care nu îl cunoscuse pe Iosif   1:8

b.  Isprăvniceii       1:11

c.  Genocidul       1:16-22

2.  Ocrotirea lui Moise     2:1-25

a.  Adoptarea sa de către fiica faraonului   2:10

b.  Educarea sa la curtea faraonului    2:22

c.  Omorârea unui egiptean în apărarea unui israelit  2:12

d.  Fuga în pustie      2:15

e.  Căsătoria cu fiica preotului din Madian   2:21

3.