Citiți această carte acum, plus milioane de alte cărți în perioada de probă gratuită

Gratuit pentru 30 zile, apoi $9.99/lună. Anulați oricând.

Scrum si cenusa

Scrum si cenusa

Citiți previzualizarea

Scrum si cenusa

Lungime:
136 pagini
1 oră
Lansat:
Feb 24, 2020
ISBN:
9781393851899
Format:
Carte

Descriere

Mulți tineri consumă droguri convinși fiind că vor ajunge într-un paradis unde timpul nu mai contează. Din nefericire, destinul lor este schimbat de la bun început. Lucia este unul dintre ei. Cade pradă acestui flagel năprasnic, renunță prea ușor la singurul prieten adevărat din copilărie, la iubitul ei de mai târziu, iar cariera îi este zilnic amenințată. Pe măsura trecerii timpului, întunericul devine din ce în ce mai de nepătruns, deși dorința de a scăpa din cercul vicios în care a intrat devine tot mai puternică. Va reuși ea să revină la prima dragoste? Va reuși să scape de această boală și să revină la viața normală? O veți descoperi pe adevărata Lucia și drumul ei încâlcit, doar dacă citiți această carte.

Lansat:
Feb 24, 2020
ISBN:
9781393851899
Format:
Carte

Despre autor

Autorul s-a născut în vremea comunismului în România, într-un sat mic din regiunea Vrancea, unde a și urmat școala generală. După absolvirea liceului, urmează cursurile Academiei Navale din Constanta, oraș în care locuiește și astăzi. I-a plăcut să citească mult, deseori furișându-se de privirile iscoditoare ale mamei, în încercarea de a dezlega singur enigma existenței unei lumi pe care nu o văzuse vreodată. Câțiva ani mai târziu, visul de a cunoaște lumea liberă, devine o realitate. Apoi, marea devine cea de-a doua soție, ea fiind cea care i-a cristalizat firea romantică, sensibilă, emoțională și sentimentală, dar care l-a făcut să fie în același timp un om echilibrat,  încrezător și stăpân pe sine.


Legat de Scrum si cenusa

Cărți conex

Previzualizare carte

Scrum si cenusa - Stan Coviltir

Capitolul 1

Afară era un întuneric de nepătruns. Când și când, luminile puternice ale farurilor spălau trotuarele aproape pustii, ori scoteau la iveală siluetele oamenilor întârziați care se grăbeau spre casele lor.

- Alo, Emil! Vino să mă iei!

- Lucia, ce s-a întâmplat?! Unde eşti? Doamne, e zece noaptea! În ce loc te afli?

- Eu ar trebui să te întreb unde eşti, nu tu. Vino pe 1907, colţ cu Decebal. Când ajungi?

- Cred că în vreo douăzeci de minute.

- Măreşte-ţi pasul! Trebuie fii aici în zece minute şi nu mai mult.

Îşi mai privi încă o dată ceasul. În fugă, luă din cuier o jachetă subţire, închise uşa şi alergă pe scări. Cerul acoperit prevestea cât de curând o ploaie rece de toamnă.

Stropii mărunţi deja începuseră să cadă când ajunse în apropiere de locul indicat. Era zece şi unsprezece minute.

„- Mai mult de-atât, n-am putut, gândi el. Dar... unde este, unde este Doamne, fata asta?"

Se uită în toate părţile. Autobuzul tocmai trecea. La lumina palidă a becurilor, îşi concentră privirile. Nu observă nimic. Începu să alerge din nou pe mijlocul străzii îndreptându-se către Sala Sporturilor. Gâfâind, a ajuns la intersecţia cu Bulevardul Tomis şi s-a oprit. Apoi, s-a întors şi a pornit din nou spre 1907, de unde îşi începuse căutările doar cu două-trei minute mai înainte.

O pată întunecată în spatele unui castan bătrân de la colţul străzii, îi atrase atenţia. Lumina era însă prea slabă ca să poată distinge clar ce este lângă copac. Se apropie cu teamă.

- În sfârşit, auzi el o voce abia şoptită.

- Lucia, draga mea! Oh, Doamne, în ce hal poţi să fii! Ce s-a întâmplat? Ce-i cu tine? o întrebă el speriat. Faţa îţi este desfigurată...

- Nu mai pune întrebări! Mi-am scrântit piciorul şi cred că şi mâna. Alergam spre autobuz şi... Ah !... Mor de durere. Am nevoie de un medicament. Din păcate am pierdut geanta când a sărit câinele din curte spre mine.

- Unde, în ce loc? întrebă el neliniştit.

- E pe-aici... prin apropiere... Nu e prea departe. Doar câţiva metri mai în spate. Caut-o! S-ar putea să fie agăţată undeva ori căzută dincolo de gard. Am fugit și apoi m-am împiedicat. N-am mai ştiut nimic de mine. Scumpule, dacă reuşeam să o găsesc eu mai înainte, fii sigur că nu îmi mai consumam impulsurile ca să te deranjez.

Temurând, Emil se aplecă peste gardul de zid. Văzu poșeta pe care i-o făcuse cadou de ziua ei cu numai trei săptămâni în urmă. Stătea agăţată în crengile unui salcâm pitic. O luă şi se lăsă să cadă din nou pe trotuar. A fost norocul lui pentru că imediat a apărut şi câinele, mârâind furios. Se apropie în grabă și deschise geanta. Undeva într-un colţ dădu de o seringă şi de trei fiole. Le luă şi le privi cât se poate de atent în lumina difuză a becului. Nu observă nici o inscripţie.

- Măcar acum, nu te chinui să afli ceva! Hai dracului o dată! Uite-l! Ia pliculeţul ăla alb... da, ăla pe care ai pus mâna... Ia-l şi varsă-i conţinutul!

- Unde?...

- În gura mea, boule. De-aş putea, ţi-aş sfâşâia faţa cu unghiile! Ştiu eu ce spun. Tu trebuie doar să execuţi. Hai, dă-i drumul!

Emil se străduia din răsputeri să nu cadă pradă emoţiilor puternice care să-l împiedice a duce la bun capăt cererea iubitei. Se încordă, îşi stăpâni tremurul braţelor, rupse pliculeţul la unul din colţuri şi goli conţinutul aşa cum i se indicase.

- Nu tot, nu tot deodată, nenorocitule! Apreciază cam un sfert. Vrei să scapi de mine? E un sedativ foarte puternic, minţi ea. Hei, aşteaptă puţin!

Respiră adânc şi întinse mâna tremurândă.

- Dă-mi mie plicul. Mai iau doar foarte puţin. Restul îl voi păstra pentru altă dată, dacă va mai fi nevoie. Neghiob poţi să mai fii!

- Doamne, Lucia, nu mi-am imaginat... Parcă ai fi o mahalagioaică de cartier. Niciodată nu te-am auzit...

- De azi, poate o să mă auzi mai des.

- Să te ajut să te ridici? o întrebă el timid.

- Nu. Mai stau două minute, răspunse ea gemând în timp ce își rezema spatele de gardul rece. Crăp de durere, continuă ea răsuflând sacadat.

În lumina difuză din colțul străzii, Emil îi văzu faţa strâmbată de durere. Transpiraţia, dar mai ales picăturile de ploaie, o inundaseră pur şi simplu. Părul ei negru, ondulat şi lung, semăna cu cel al unei păpuşi scăldată într-un lighean cu apă.

- Gata! Cred că este bine acum.

- Piculeţul?!

- Nu este treaba ta şi nici nu este nevoie să-ţi încarci memoria cu ce nu ai voie să ştii.

- Dar... Lucia...

- Mai aşteaptă încă puţin! Oh, parcă plutesc şi e aşa de frumos... spuse ea renunţând la orice mişcare.

După un minut îşi reveni. Sprijinindu-se cu ambele mâini de gard, încercă să se ridice.

- Mă poţi duce până la Silvian?

- Care Silvian? întrebă el pătruns de un sentiment de gelozie.

- La cofetărie, prostule! Chiar așa scurtă memorie poţi avea? Cum dracu’ faci faţă la facultate?

- Am să chem un taxi.

- Nici să nu-ţi treacă prin gând aşa ceva. Hai, nu sta ca mămăliga şi ridică-mă!

- Bine, dar piciorul, mâna...

- Nu mai am nimic. Hai, să mergem!

Ploaia începuse să se înteţească. Emil îşi dezbrăcă jacheta şi îi acoperi capul. Cu mâna dreaptă o trase spre el şi o sărută.

- Doamne, câtă prostie mai poate zace în capul tău sec! îi zise ea respingându-l.

- Lucia, astăzi eşti foarte ciudată, îi spuse el cu un uşor tremur în glas.

- Aşa am fost mereu, numai că tu dintotdeauna ai fost un mare dobitoc, cu care m-am mai şi culcat. Ai crezut că mă vei...

- Nu pot să cred. Tu eşti Lucia?!...

- Da, eu sunt. Eu sunt proasta care îţi poartă plodul. Am să ţi-l dau să-l creşti, cretinule.

Emil rămase mut. Se opri, îşi retrase mâna de pe umărul ei şi îşi şterse fruntea. Pur şi simplu mintea i se blocase. Nu mai putea scoate o vorbă.

- De ce stai locului? îl întrebă ea pe un ton aspru. La ce te gândeşti acum? Ce vrei să pui la cale? Să nu spui că vrei şi tu!

- Ce să vreau!?

- Un  pliculeţ, un...

- Lucia, totul a fost o farsă?

- De data asta, dă-mi voie să-ţi spun că ai devenit așa deodată un deştept şi că ești foarte aproape de adevăr.

- Pliculeţul... fiolele... nu au nimic inscripţionat...

- Şi... trebuia să aibă?

- Lucia, tu consumi droguri?

- Nu, drăguțule. Le folosesc doar. Unii fumează, alţii beau... Acum eşti la fel de vinovat ca şi mine.

- Nu-mi vine să cred. Cum de...

- Ascultă-mă cu atenție! Sper ca tâmpita aia de Mara să nu mă fi trădat. Dacă a fost reţinută de poliţie, am dat de dracu’ şi... nu numai eu. Eşti alături de mine.

- Draga mea, suntem amândoi din acelaşi loc. Părinţii noştri sunt mai mult decât apropiaţi şi împreună speră că noi doi vom întemeia o familie. Am plecat de acolo, am venit amândoi aici în Constanţa, suntem studenţi... Parcă visez. Ce s-a întâmplat cu tine? Cum de nu am observat până acum?!...

- Aşa cum ţi-am mai spus, ai fost şi încă eşti un credul. La început, am avut senzaţia că şi eu te iubesc. Apoi, reflectând asupra viitorului meu, dar mai ales asupra celui ce-ţi aparţine, am ajuns la justa concluzie că nu trebuie să îmi trăiesc viaţa alături de un prost.

- Şi... de patru ani de când suntem aici, m-ai înşelat continuu?

- Mi-am urmat calea şi convingerile, iubiţel. Nu-ţi mai încărca memoria că şi aşa nu mai e loc în ea.

- Nu pot crede aşa ceva. Eşti...

- Nu are nici o importanţă ce sunt. Gândeşte-te bine! Vei fi în curând tată şi va trebui să-ţi creşti copilul pe care îl ai cu o mamă drogată. Atât şi nimic mai mult.

- Doamne, Doamne!... Ai vrut cu adevărat să mă dristrugi? Ai vrut tu asta?

- Nu, n-am vrut. Aşa s-a întâmplat. Tu m-ai păcălit cu linguşelile tale zilnice, iar eu am acceptat să devin mama bastardului tău.

- Uite! Am ajuns unde ți-ai dorit. Încotro mergem acum? o întrebă el nervos.

- Nicăieri. Mai mişcă-ţi picioarele vreo cincizeci de metri, după care trebuie să dispari. Nu mă căuta, nu mă suna pe mobil! Uită-mă pentru o perioadă! E spre binele tău. Când va fi momentul, am să te chem să-ţi vezi plodul cu care zău că nu ştiu cum te vei descurca.

- Ce crudă eşti, Lucia!

- Voi bărbații, sunteţi cu toții niște proşti. Fă-mi rost urgent de 100 de euro, dacă mai ai plăcerea să mă mai întâlneşti! Te aştept aici mâine seară la cinci. Dacă nu... găleata în care suntem împreună, se va răsturna chiar în faţa Poliţiei.

Lucia se întoarse şi aproape alergând printre blocuri, își pierdu urma în câteva clipe.

Cu privirile pierdute în gol, Emil urmărea umbra ce dispărea în lumina slabă a ultimului bec de

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre Scrum si cenusa

0
0 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor