Jurnalul Reniei

15 iulie 1942, miercuri
Ţine minte ziua aceasta; ţine o bine minte. O să le povesteşti generaţiilor care vin. De astăzi, de la ora 8, am fost închişi în ghetou. Acum locuiesc aici. Lumea este despărţită de mine şi eu sunt despărţită de lume.
Renia este o tânără care visează să devină poetă. Dar e 1939, iar Renia este evreică și trăiește în Polonia. Când Rusia și Germania îi invadează țara, lumea Reniei se năruie. Separată de mama sa, se adăpostește la bunici, de unde fuge apoi pentru a scăpa de raidurile aeriene nocturne, observă dispariția altor familii de evrei și, în final, este martoră la crearea ghetoului.
Însă alături de teroarea războiului, există și frumusețe. Renia își găsește vocea de scriitoare și se îndrăgostește. Ea și Zygmunt se sărută pentru prima dată cu câteva ore înainte ca naziștii să ajungă în orașul ei natal. Și tot Zygmunt va scrie ultima însemnare în jurnalul Reniei.
Redescoperit recent, după șaptezeci de ani, Jurnalul Reniei este deja considerat o lucrare clasică a literaturii Holocaustului. Scris cu o claritate și o măiestrie care amintesc de Anne Frank, Jurnalul Reniei este o mărturie extraordinară atât pentru ororile războiului, cât și pentru viața care poate exista chiar și în cele mai întunecate vremuri.
„Renia Spiegel, o tânără cu atâta poftă de viaţă şi cu un deosebit talent de a descrie în proză şi în ver¬suri frumuseţea lumii din jur, a fost lipsită printr un glonţ de ceea ce şi dorea cel mai mult: un viitor… Cei care au păstrat jurnalul şi cei care l au tipărit au «salvat o». Nu au putut s o smulgă din mâinile destinului ei crud. Şi nici nu au putut să i dea viitorul pe care şi l dorea atât de mult. Dar au salvat o de durerea suplimentară de fi uitată.“
Deborah E. Lipstadt
„Uimitor… O nouă contribuție inestimabilă la literatura Holocaustului.“
Smithsonian Magazine
„Fascinant și emoționant… această poveste impresionantă și stratificată despre supraviețuire este un document important al Holocaustului.“
Publishers Weekly
„O carte care ne arată că cele mai grave atrocități ale secolului XX nu s-au întâmplat peste noapte, ci s-au întâmplat încet și dureros pe fundalul vieților și al iubirilor oamenilor obișnuiți.“
Andrew McMillan