Cauzele morții în practica medicală: Ghid de tanatogeneză în boala COVID-19

CAUZELE MORȚII ÎN PRACTICA MEDICALĂ

Ghid de tanatogeneză în boala COVID-19

Cristian Stan

Publicat de MultiMedia Publishing

Copyright © 2020 Cristian Stan

Toate drepturile rezervate.

Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin autorului. Răspunderea privind conţinutul ştiinţific aparţine autorului.

Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă sau stocată într-un sistem electronic sau transmisă sub nicio formă sau prin orice mijloace electronice, mecanice, prin fotocopiere, prin înregistrare sau prin alte mijloace, fără permisiunea expresă scrisă a autorului.

Publicat de MultiMedia Publishing, www.setthings.com/editura

ISBN: 978-606-033-398-2

Motto

Ce que l’on conçoit bien s’énonce clairement

Ceea ce este bine înțeles va fi enunțat clar

Nicolas Boileau

Listă de abrevieri

Introducere

Stabilirea cauzelor morţii constituie unul din aspectele mai puțin abordate în literatura medicală de specialitate, atât în ceea ce privește activitatea clinică dar și domeniul prosectural, anatomo-patologic sau medico-legal.

Deși, la o primă vedere, procesele fiziopatologice care determină apariția morții sunt întotdeauna evidente, nu de puține ori atât medicul terapeut clinician cât și patologul întâmpină dificultăți în stabilirea succesiunii proceselor biologice care au dus la decesul unui pacient.

În mod tradițional, domeniul cauzalității morții aparține medicinei legale însă în ultimii ani a devenit evident și pentru medicii curanți că precizarea cât mai exactă a cauzelor de moarte poate constitui nu numai un mijloc de confirmare a diagnosticului clinic și a corectitudinii tratamentului aplicat, dar și o metodă de autoprotecție juridică.

Caracterul de noutate extremă al bolii COVID-19 ce este produsă de coronavirusul SARS-CoV-2 și efectele pandemice globale au fost însoțite de o explozie de comunicări științifice medicale, uneori datele publicate având concluzii diferite sau fiind chiar contradictorii.

În funcție de caracteristicile loturilor de pacienți analizate dar și de experiența anterioară și de particularitățile culturale și profesionale din spitalele și regiunile geografice afectate, datele medicale puse la dispoziție open-source de către sute sau poate mii de medici care au diagnosticat și tratat pacienți cu boală COVID-19, au necesitat un proces de sinteză și de interpretare multidisciplinară a elementelor diagnostice provenite atât direct de la medici clinicieni, imagiști, patologi sau epidemiologi dar și din unele surse publice prestigioase care au citat specialiști recunoscuți.

Informațiile medicale au fost analizate din perspectiva experienței personale privind cazuistica și pattern-urile tanatogeneratoare întâlnite în 25 de ani de practică medico-legală și la peste 5000 de autopsii și expertize efectuate în cazuri cu procese cauzale complexe, pentru a oferi o sinteză logică a situațiilor ce pot apărea în practica medicală generală și în boala COVID-19, utilizând dovezile științifice avute la dispoziție până la nivelul lunii iulie 2020.

În lunile și anii următori, cu certitudine vor apărea noi studii și comunicări privind mecanismele de acțiune ale coronavirusului care a schimbat definitiv civilizația umană și care vor modifica o parte din concepțiile medicale diagnostice și terapeutice din prezent.

Cu speranța că acest ghid va ajuta la o mai bună înțelegere a proceselor morfo-fizio-patologice care determină moartea în diferite circumstanțe ale biologiei omului, această carte urmărește în primul rând ca experiența acumulată în domeniul tanatogenezei medico-legale să fie pusă în slujba medicilor care luptă pentru salvarea vieții pacienților.

Prof.univ.dr.Cristian STAN

medic primar legist

crististn@gmail.com 

MOARTEA DETERMINATĂ DE LEZIUNI CEREBRALE

În activitatea medico-legală, traumatismul cranio-cerebral constituie cea mai frecventă cauză de moarte traumatică.

Decesul poate surveni imediat după un eveniment traumatic sau la un interval de timp, datorită apariției unor complicații respiratorii prin fenomenele septice bronhopulmonare determinate de imobilizarea prelungită sau date de unele sechele organice cerebrale: epilepsie, hidrocefalie, encefalopatie posttraumatică, etc..

Moartea poate surveni imediat după traumatism printr-un mecanism direct de suprimare a funcţiilor creierului adică prin insuficienţă cardio-respiratorie acută de tip central, cum ar fi în zdrobirile craniene, dilacerare cerebrală, contuzii cerebrale întinse sau când leziunile sunt localizate în trunchiul cerebral sau la nivelul vaselor cerebrale mari (sinusuri durale, trunchiurile arteriale).

În cazul supraviețuirii pacientului, complicațiile care survin după o dilacerare cerebrală pot constitui ele însele cauze tardive ale decesului prin apariţia unor sindroame posttraumatice grave, fiind cunoscut faptul că nu mai poate exista o vindecare perfectă a focarului de dilacerare ci doar o cicatrizare glială cu pierdere definitivă de elemente celulare neuronale (cicatricea devenind frecvent epileptogenă).

Când leziunile cerebrale determină și hemoragie intraventriculară, decesul survine rapid.

Moartea poate surveni tot rapid dar într-un interval de timp de ordinul zecilor de minute sau la câteva ore după episodul traumatic în cazurile cu leziuni de contuzie cerebrală gravă sau când are loc o compresiune cerebrală rapid progresivă prin creşterea presiunii intracraniene, cum ar fi: