Nădejdea Creștinului

DOMNUL   

PARTEA I

O REVELAȚIE A ȚELULUI NOSTRU CREȘTIN

Capitolul I

DUHUL REVELAȚIEI

Pentru a înțelege nădejdea țelului viitor al creștinului, avem nevoie de revelație de la Dumnezeu. Omul firesc nu poate pricepe planurile glorioase ale Atotputernicului doar prin înțelepciune omenească. În 1 Corinteni 2:9-10, citim: „Dar, după cum este scris: «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.» Nouă, însă, Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său." Prin Duhul Sfânt ne sunt revelate planurile lui Dumnezeu.

Mai mult, Sfintele Scripturi clarifică faptul că Duhul Sfânt are multe ungeri prin care își realizează lucrările sale variate. În Efeseni 1:17, ungerea specifică ce ne poate arăta nădejdea creștinului se numește „duhul de descoperire" sau de revelație. Apostolul Pavel s-a rugat pentru credincioșii efeseni: „Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui (…), ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui". Biserica efeseană primise deja Duhul Sfânt cu mulți ani înainte (vezi Fap. 19:1-6), însă apostolul Pavel știa că ei aveau nevoie de o ungere suplimentară, pentru a-i ajuta să înainteze pe cărarea spre maturitatea spirituală deplină. Și noi putem să fim creștini umpluți de mulți ani cu Duhul, dar care avem totuși nevoie să ne rugăm pentru duhul de revelație, pentru a putea înțelege mai profund nădejdea chemării lui Dumnezeu pentru viața noastră.

Lucrarea duhului de revelație este aceea de a revela secretele și tainele lui Dumnezeu. În Efeseni 3:3-6, Pavel a spus: „Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta", anume că „Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi (…) prin Evanghelia aceea..." Acum, faptul că Neamurile pot fi mântuite nu mai este un secret sau o taină. În timpurile noastre, când aproape întreaga Biserică mondială este compusă din creștini dintre Neamuri, acest lucru este bine cunoscut. Totuși, înainte de a putea cuprinde o idee atât de radicală, credincioșii evrei din perioada timpurie au avut nevoie de o revelație de la Dumnezeu (așa cum găsim în Faptele apostolilor 10:9-16)! În mod similar, Domnul a plănuit multe pentru viitorul nostru; lucruri care, dacă Dumnezeu nu ni le revelează prin duhul revelației, depășesc cu mult puterea noastră de comprehensiune.

VIZIUNEA NE MOTIVEAZĂ

Proverbele 29:18 afirmă: „Când nu este nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu". În versiunea King James, versetul spune: „Acolo unde nu este viziune, poporul piere (sau umblă fără scop)". Revelația ne dă o viziune, un țel privitor la ceea ce vrea Domnul să realizeze în viața noastră. Fără această viziune, lucrurile lui Dumnezeu pot părea lipsite de valoare. Renunțăm la frâu și devenim letargici și lipsiți de scop. Mai mult, când ne lipsesc țelurile spirituale, ne vom concentra viața asupra obiectivelor firești. Aceasta se întâmplă deoarece, atunci când Dumnezeu l-a creat pe om să aibă stăpânire peste Pământ, El a pus în inima omului dorința de a reuși, de a fi biruitor și de a face lucruri mari (vezi Gen. 1:26).

FĂRĂ ACEASTĂ VIZIUNE, LUCRURILE LUI DUMNEZEU POT PĂREA LIPSITE DE VALOARE.

Oameni din întreaga lume aspiră să devină atleți, muzicieni, cântăreți și actori renumiți. Alții țintesc spre a deveni oameni de afaceri sau politicieni de succes. Totuși, cu mult mai presus de aceste lucruri, noi avem nevoie de a avea o viziune a planurilor eterne și glorioase ale lui Dumnezeu pentru viața noastră. Când dobândim o viziune cerească a chemării lui Dumnezeu, atunci țelurile naturale în care mulți oameni își caută împlinirea sunt văzute ca fiind insignifiante și mioape. De pildă, să examinăm diferența dintre țintele naturale și cele spirituale menționate în 1 Corinteni 9:25. Pavel a scris: „Toţi cei ce [aleargă într-o cursă] (...) fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji."

Știm că, în încercarea de a câștiga premii, mulți atleți cheltuie mult timp, efort și bani. Un studiu făcut la o ediție a Jocurilor Olimpice ilustrează ce sacrificii sunt dispuși să își asume mulți atleți. Competitorii au fost întrebați dacă ar fi interesați să ia un medicament disponibil care le-ar garanta o medalie de aur, în cazul în care efectele secundare ale medicamentului le-ar produce moartea în următorii cinci ani. Majoritatea copleșitoare a atleților au răspuns: „Da!". În timp ce medaliile olimpice poleite cu aur valorează în jur de 26 de dolari, un campion olimpic primește onoruri și glorie lumească pentru care este gata să-și dea viața, chiar dacă acestea pot fi obținute numai pentru câțiva ani, care trec repede. Totuși, fiecare creștin se poate pregăti pentru o greutate de slavă nespus mai mare și eternă!

Aceasta ne ajută să arătăm modul în care o viziune sau un scop furnizează motivație. Cu cât țelul este mai mare, cu atât mai mare este sacrificiul pe care un om este dispus să îl îndure pentru a-și realiza planul: de aceea avem nevoie de mai multă revelație de la Dumnezeu. Ea ne va motiva să îndurăm pregătirile și să acceptăm sacrificiile care ne pot ajuta să atingem ținta înaltei chemări a lui Dumnezeu pentru viața noastră. Ar trebui să devenim asemenea negustorului din parabola consemnată în Matei 13:45-46. Când negustorul acesta a găsit un mărgăritar de mare preț, el a vândut totul pentru a-l putea procura. În mod similar, noi ar trebui să găsim în Împărăția lui Dumnezeu ceva excepțional de prețios, un lucru pentru obținerea căruia să ne dedicăm viața și resursele. Martin Luther a găsit tezaurul neprihănirii prin credință, în timp ce Katherine Kuhlman a găsit bogățiile vindecării divine. Ei au îndurat greutăți incredibile pentru a-și îndeplini slujba, datorită măreției lucrurilor pe care Domnul li le-a arătat.

Totuși, cu mult dincolo de puținii ani ai vieții și slujirii noastre prezente pământești, Dumnezeu are pentru noi planuri cu mult mai mărețe! Pavel a zis: „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi" (Rom. 8:18). El trebuie să fi văzut un fragment glorios al nădejdii viitoare a creștinului, pentru a considera că asemenea suferințe, cum ar fi trei bătăi, trei naufragii, 196 de lovituri de bici și multe întemnițări ar fi insignifiante (vezi 2 Cor. 11:23-28)!

La sfârșitul vieții lui, apostolul a putut să exclame triumfător: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în «ziua aceea», Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui." (2 Tim. 4:7-8.) Pavel ne spune că una din răsplățile lui eterne este cununa neprihănirii, care este cu mult mai glorioasă și mai valoroasă decât cununa de frunze de măslin, care se poate veșteji, pe care atleții olimpici din timpul lui se străduiau să o primească. Totuși, Pavel a spus în acest verset că fiecare creștin poate obține această răsplată eternă! Fiecărui copil al lui Dumnezeu i se adresează o chemare glorioasă.

VIZIUNEA NE DĂ DIRECȚIE

O viziune sau o chemare ne dă și direcție. Noi nu putem realiza orice lucru pe care visăm să îl facem în viață. Un copil poate visa cu ochi deschiși să devină doctor, pilot, primar și comandant de oști. Dar dacă încearcă să realizeze toate aceste țeluri, poate că nu va realiza niciunul dintre ele! Noi avem nevoie de o viziune privitoare la ceea ce vrea Dumnezeu să facă în viața noastră, pentru a ne putea focaliza și disciplina în vederea împlinirii acelui plan specific al lui Dumnezeu. În 2 Timotei 2:3-4, ni se spune că un bun soldat al lui Isus Hristos nu trebuie să se încurce în treburile vieții care l-ar putea împiedica să își facă datoria. Asemenea arcașului care țintește spre punctul central al țintei lui, și noi ar trebui să tindem spre „...ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus" (Fil. 3:14).

Orice lucru inferior acesteia este păcat, întrucât, în conformitate cu semnificația termenului grecesc hamartia, „a păcatui" înseamnă că am ratat ținta! Fie ca Domnul să ne ajute pe fiecare să nu păcătuim și să nu ratăm gloria lui Dumnezeu, ci să nimerim ținta pentru care am fost creați.

Când Domnul ne dă revelație privitoare la planurile Lui viitoare pentru viața noastră, aceasta ne poate ajuta să devenim mai motivați și mai focalizați asupra pregătirii noastre. Apoi, în funcție de cât de repede și de bine ne-am pregătit, ne putem califica pentru a înainta spre un nivel superior al împlinirii chemării noastre.

Să examinăm lucrul acesta din perspectiva unei armate. O parte a planului lui Dumnezeu este aceea că El pregătește o armată spirituală care va duce printre națiuni trezirea spirituală și mântuirea. Poate că ni se descoperă că suntem chemați să facem parte din această armată; dar atunci se ridică întrebarea: ce poziție și ce răsplată ne califică pentru a fi în acea armată?

În armată există un sistem de gradație pe care trebuie să îl parcurgă un ostaș, de la soldat, la caporal și, apoi, la sergent. De obicei, este nevoie de mulți ani de pregătire înainte ca foarte puțini să poată deveni colonei sau generali. Totuși, dacă izbucnește un război, va apărea un val de recruți noi, care intră în armată. Acești recruți neinstruiți vor fi înregimentați ca soldați. Unii soldați experimentați pot fi catapultați peste multe grade în timp scurt. În Revoluția americană, a fost o zi în care George Washington a promovat trei căpitani la gradul de general!

În Psalmul 110:3, versiunea NKJV spune „Poporul Tău va fi voluntar în ziua puterii Tale". Versiunea NIV spune că aceasta este „ziua bătăliei Tale. Aceasta vorbește despre ziua trezirii spirituale, când mulțimi de oameni vor alege să slujească Domnului. Ei vor fi asemenea noilor recruți din armată, care trebuie să înceapă ca soldați. Totuși, cei care au avut viziunea de a se încorpora și a se instrui mult mai devreme vor descoperi că sunt pregătiți să urce în grad. Conducătorii de studii biblice pot deveni pastori, iar câștigătorii de suflete pot fi promovați la slujba de evangheliști! Așadar, noi nu vrem doar să așteptăm ziua puterii lui Dumnezeu înainte de „a ne înscrie la oaste. Dacă Dumnezeu ne dă o viziune a ceea ce urmează să vină, atunci ar trebui să ne dedicăm acum pregătirii lucrurilor viitoare. Procedând astfel, ne putem asigura un nivel superior de împlinire a chemării lui Dumnezeu, pentru a nu fi doar creștini care strâng de 30 sau de 60 de ori mai mult ci, pentru ca, prin harul Său, să strângem de 100 de ori mai mult.

TREBUIE SĂ NE CALIFICĂM PENTRU REVELAȚIE

Sfintele Scripturi clarifică faptul că nu oricine va primi revelația planurilor glorioase ale lui Dumnezeu. În Matei 7:6, Domnul nostru a zis ucenicilor Lui: „Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă". Ceea ce ne spunea, de fapt, Hristos era că, adesea, păcătoșilor din această lume nu trebuie să li se arate lucrurile minunate ale lui Dumnezeu, așa cum nu se dau mărgăritare porcilor. O turmă de porci se va îmbulzi cu lăcomie în jurul unui om care vine să le dea ceva, sperând să fie primii care își vâră râtul în lăturile pe care le așteaptă și îi desfată. Dacă încerci să le dai mărgăritare, ei nu vor avea capacitatea de a înțelege valoarea și scopul lor. Le vor mușca, vor descoperi că sunt tari și insipide ca piatra, le vor scuipa în noroi și te vor ataca pentru a găsi mâncarea pe care o vor! Tot astfel, adesea Dumnezeu alege să nu Își reveleze bogățiile celor care le vor disprețui și le vor respinge. Revelațiile planurilor Lui glorioase vor fi încredințate numai celor care le vor prețui și vor căuta să le folosească în conformitate cu scopul lor.

ADESEA, DUMNEZEU ALEGE SĂ NU-ȘI REVELEZE BOGĂȚIILE CELOR CARE LE DISPREȚUIESC ȘI LE RESPING.

Conform acestui lucru, Proverbele 25:2 afirmă: „Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor". Dumnezeu este glorificat prin ascunderea secretelor Lui de cei care le disprețuiesc și le abuzează. Dar cine se califică pentru a le cerceta? Regii, cei care au atins deja o măsură de înțelepciune și de responsabilitate. Ei sunt aceia care pot aprecia și utiliza lucrurile mai mari pe care le revelează Dumnezeu. Lor li s-a dat capacitatea de a cerceta lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu și de a dobândi o glorie mai mare. După cum a zis Domnul nostru: „Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină. Luaţi seama, dar, la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are."  (Lc. 8:17-18.)

În Proverbele 25:2, vedem modul în care Solomon a învățat acest adevăr când tocmai devenise rege. În acel timp, capacitatea sa de conducător a fost pusă la încercare de dilema de a judeca drept între două femei care pretindeau, ambele, că sunt mamele unui copil. După ce a cercetat cazul și a judecat drept, acest lucru i-a atras o măsură nouă de glorie, deoarece toată națiunea a început să îi respecte conducerea.

Totuși, acest proverb nu trebuie aplicat în principal regilor și conducătorilor din planul natural: el trebuie să încurajeze fiecare creștin, dat fiind faptul că am fost chemați să cârmuim și să domnim cu Hristos. O parte din pregătirea pentru conducere include învățătura de cercetare a secretelor lui Dumnezeu. Cu cât primim mai multă revelație, cu atât mai capabili vom fi pentru a ne ridica la conducere. Deci, dacă vrem să devenim mari în Împărăția lui Dumnezeu, atunci o parte a procesului este aceea că trebuie să învățăm cercetarea secretelor lui Dumnezeu prin duhul de revelație.

Capitolul al II-lea

NĂDEJDEA NOASTRĂ CREȘTINĂ

În Efeseni 4:4, apostolul Pavel a scris că noi avem  „o singură nădejde a chemării voastre. Planurile lui Dumnezeu pentru fiecare credincios țintesc spre un țel ultim, un scop final. Dumnezeu nu s-a schimbat niciodată și nici nu-Și va schimba vreodată scopul pentru care l-a făcut pe om. Dumnezeu nu a fost surprins de căderea lui Adam pentru ca, brusc, să trebuiască să elaboreze un „plan B pentru noua situație! Nu, ci noi citim în Efeseni că suntem predestinați și aleși mai înainte de întemeierea lumii (vezi Efeseni 1:11 și 1:4). Dumnezeu a fixat o nădejde sau un țel pentru fiecare creștin!

Câteva versete ne ajută să pictăm portretul acestei nădejdi a creștinului. Epistola către coloseni 1:27, ne spune: „Hristos în voi, nădejdea slavei". În