Adevăratul Creștinism

ADEVĂRATUL CREȘTINISM

Paul G. Caram

Titlul original în limba engleză: „True Christianity"

© Paul Caram

 „ ADEVĂRATUL CREȘTINISM

Aducând mulți fii în slavă!"

© 2020 Zion Fellowship Inc.

Traducerea se bazează pe versiunea 2016 în limba engleză, Fourteenth Printing

Versiunea 1.0 în limba română

Traducerea în limba română: Delia-Doina Mihai

Editor: Magdalena Mihai

Publicată de Zion Christian Publishers

A Zion Fellowship ® Ministry

Publicată ca și carte electronică în limba română în luna August 2020

E-book ISBN  1-59665-993-9

Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă în nicio formă și prin niciun mijloc electronic sau mecanic fără permisiunea scrisă a editorului, cu excepția cazului unor citate scurte în articole sau recenzii.

Dacă nu se menționează altfel, toate citatele Scripturii din această carte sunt preluate din versiunea Dumitru Cornilescu, 1924.

Pentru mai multe informații despre versiunea în limba engleză, vă rugăm contactați

Zion Christian Publishers la:

P.O. Box 70

Waverly, New York 14892

Phone: (607) 565 2801

Toll free: 1-877-768-7466

Fax: 607-565-3329

http://www.zcpublishers.com/

 Pentru mai multe informații despre versiunea în limba română, vă rugăm contactați

Onisim Moisa

Email: contact@zionromania.ro

Telefon: 0723975578

DEDICAȚIE

Cu recunoștință profundă și multă prețuire, această serie Maturitatea Creștină este dedicată onorabilului

Dr. Brian J. Bailey

Președinte defunct al

Zion Fellowship International

Tatăl meu spiritual și un profesor deosebit de capabil care m-a introdus, încă din tinerețea mea, în misterele sacre ale Împărăției cerești și a cărui viață și slujire exemplară au inspirat dragostea mea pentru Hristos și adevărul Său. A fost, atât pentru mine, cât și pentru toți cei care l-au cunoscut, creștinul gentleman ideal – ireproșabil și plin de generozitate. Dar, mai presus de toate, el a fost un om pe care Dumnezeu l-a învrednicit și căruia i-a arătat fața Lui!

PREFAȚĂ

ADEVĂRATUL CREȘTINISM este o carte ce pune accentul pe cele mai importante subiecte ale vieții. Discursurile Domnului s-au concentrat numai pe cele mai critice probleme ale inimii, lucru pe care ar trebui să îl facă fiecare credincios. Autorul a cercetat Scripturile sacre și a selectat pentru această carte acele versete care consideră că descriu poruncile supreme ale lui Dumnezeu pentru fiecare credincios. S-ar putea pune întrebarea: Care e marca, premiul, chemarea înaltă pe care căutăm să o atingem? Să analizăm această listă a atributelor spirituale, accentuând cele mai mari obiective ale vieții!

•  Ce putem lua cu noi, atunci când părăsim această lume?

•  Cum ne putem face plăcuți lui Dumnezeu?

•  Spre ce ar trebui să tindem și ce investiții ar trebui să facem, în scurta noastră ședere pe acest pământ?

•  Cum putem evalua bogăția noastră spirituală sau lipsa acesteia?

•  Ce înseamnă măreția în ochii lui Dumnezeu? Și ce este succesul autentic?

•  Unde pot fi găsite adevărata fericire și împlinire?

•  Cum rezumă Hristos toate cele 31.102 versete ale Scripturii?

•  Cum putem evalua spiritualitatea unui om și pe a noastră?

•  Cum avansăm din punctul C în punctul D în viața noastră creștină?

•  Unde ne aflăm pe harta lui Dumnezeu? Încotro ne îndreptăm și cum ajungem acolo?

•  Care e prima datorie a unui om?

•  Ce jertfe Îl impresionează pe Dumnezeu și care sunt acelea pe care nu le primește?

•  Care sunt jertfele care îl distrug pe Satana?

•  Ce este harul și care sunt condițiile pentru a primi mai mult har?

•  Cum putem măsura tăria și creșterea noastră spirituală?

•  Care sunt mărcile maturității?

•  Care sunt cheile pentru a ajunge la unitate și dragoste neprefăcută unii pentru alții?

•  Ce alte șapte lucruri trebuie adăugate credinței noastre?

•  Prin care lege vom fi judecați și răsplătiți?

•  Ce este mai important – să simțim prezența lui Dumnezeu sau să facem voia Lui?

•  Pe ce anume ne-am setat afecțiunile?

•  Pe ce vom pune accentul în viață? 

Modul în care ne folosim timpul, energia, talentele și celelalte resurse depinde în mod unic de un singur lucru – ascuțimea perspectivei noastre spirituale. Proverbe 29:18 avertizează: Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu. Dacă perspectiva unui credincios nu este clară și specifică, el va hoinări prin viață și va descoperi la finalul călătoriei că a deviat de la scopul principal.

Adevăratul creștinism ne îngustează umblarea către scopul suprem al existenței noastre. Ea întrunește toate temele supreme ale Scripturii într-un mănunchi central, oferindu-ne o țintă bine definită spre care să ne îndreptăm.

ADEVĂRATUL CREȘTINISM

Introducere

Adevăratul creștinism este primul dintr-o serie de patru părți ce au ca temă maturizarea creștină. Scopul nostru este să-l inspirăm pe cititor să avanseze de la 1 Petru 2:2 la Apocalipsa 19:7-8 – de la un copil în Hristos la o mireasă slăvită, matură, pregătită pentru Mirele ceresc. Prin urmare, a menține o rată sănătoasă a creșterii spirituale după nașterea din nou e esențial pentru a moșteni tronul și toate celelalte lucruri pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru viețile noastre (Apoc. 3:21).

Gândiți-vă puțin ce trist ar fi dacă cineva ne-ar da o moștenire foarte mare, totuși (dintr-un motiv sau altul) nu am revendica-o, așa că i-ar fi dată altuia. Acest lucru ar fi suficient de devastator dacă ar avea de-a face doar cu o moștenire pământească. Atunci vă puteți imagina cât de grav ar fi să tratăm în mod greșit o moștenire veșnică? Totuși, mulți credincioși chiar nu se ridică la înălțimea a ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru viața lor, poate din cauza legăturilor pe care sunt incapabili sau nu sunt dispuși să le depășească sau, poate, a testelor pe care continuă să le pice an după an.

Israelul în pustie este un prim exemplu în acest sens

Dumnezeu, prin harul Său, a izbăvit poporul Israel din legăturile asupritoare ale Egiptului. El i-a salvat de judecată și de moarte prin sângele mielului de Paște și i-a răscumpărat pentru a fi ai Lui. Apoi a pus înaintea lor un ținut frumos, cu dealuri și pâraie, spunând: Fiecare parcelă de pământ pe care călcați este a voastră. Doar credeți în Mine cu toată inima voastră și urmați poruncile pe care vi le dau. În mod tragic, picioarele acelei generații nu au atins niciodată Țara Promisă.

De ce Israel nu și-a primit promisiunile?

Canaan era al lor prin moștenire! Fusese predeterminat de la începutul lumii că ei ar trebui să moștenească ținutul promis lui Avraam. Evrei 4:3 indică în mod clar acest lucru! Fusese promis în mod repetat înaintașilor lor, totuși ei nu l-au primit din cauză că poporul Israel și-a împietrit inimile în drum spre țara gloriei și au disprețuit amânările de pe parcurs. El a refuzat să urmeze planul de luptă sau să păstreze ritmul cu descoperirile dumnezeiești. La fiecare cotitură, ei s-au împotrivit Duhului Domnului. Poporul lui Dumnezeu a picat toate testele la care au fost supuși în pustie. Prin urmare, acea generație nu a intrat niciodată în ținutul odihnei. Aceasta este o temă clară în cartea Evrei, capitolele 3 și 4. Acea generație nu și-a atins niciodată destinația, ci a umblat fără țintă prin pustie, până când au murit. Prin urmare, Israel a intrat în mormânt cu promisiuni neîmplinite. Vezi 1 Corinteni 10:11.

Astăzi, Biserica se confruntă cu aceeași situație, la fel ca în fiecare generație. Dumnezeu oferă o bogată moștenire spirituală fiecăruia dintre oamenii Lui. Hristos (deja) ne-a binecuvântat cu toate binecuvântările spirituale în locurile cerești (Ef. 1:3). Fiecare din aceste binecuvântări ne aparține în mod potențial. Totuși, dacă nu-L urmăm pe Dumnezeu în pustie, dacă nu trecem testele și nu respectăm planul de bătaie, nu vom fi capabili să obținem ceea ce ne-a fost deja rânduit prin moștenire. Promisiunile lui Dumnezeu sunt moștenite doar de către învingători (Apoc. 21:7). În Evrei 4:1, suntem îndemnați să ne temem, ca nu cumva să ratăm promisiunile lui Dumnezeu, așa cum a făcut Israel. Cuvintele lui Iosua continuă să ne atenționeze astăzi pe fiecare dintre noi: Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul părinţilor voştri? (Ios.18:3) Țineți minte, toate promisiunile lui Dumnezeu au condiții – ele sunt primite abia după ce am împlinit voia lui Dumnezeu, și nu înainte de aceasta (Evr. 10:36).

Prin urmare, ideea nu este doar să ajungem în cer, ci și să îndeplinim scopurile lui Dumnezeu pentru viețile noastre. Există o țintă de atins, o cursă de alergat, un premiu de câștigat, o moștenire de obținut sau de pierdut. Sunt răsplăți în joc. Mulți creștini vor intra pe porțile cerului fără să-și fi terminat cursa, fără să-și fi împlinit chemarea și fără a-și putea revendica coroana. Suntem conștienți că sarcina și chemarea noastră pământească e să ne pregătim pentru o poziție veșnică în ceruri? Realizăm că dacă sarcina noastră pe pământ nu e completă, nu ne vom califica să ocupăm acel loc special al moștenirii pe care Dumnezeu l-a rânduit dinainte pentru noi, iar coroana noastră va fi dată altcuiva? (Apoc. 3:11)

A intra în odihnă

Intrarea în odihnă e tema principală a capitolelor 3 și 4 din Evrei. Subiectul este călătoria Israelului din Egipt în Canaan, o călătorie pe care fiecare credincios trebuie s-o parcurgă. Odihna pentru Israelul din vechime implica faptul că trebuiau să treacă prin pustie, să își absolve examenele, să își supună dușmanii și să câștige numeroase alte bătălii. Prin urmare, Pavel îi îndeamnă pe credincioșii din Vechiul Testament "Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta" (Evr. 4:11). Odihna înseamnă să ajungem la destinație. Destinația lui Israel depindea de trecerea Iordanului, de intrarea în Canaan și, în final, de cucerirea Muntelui Sion. Odihna, prin urmare, e sentimentul de a intra în plinătatea chemării lui Dumnezeu și a scopurilor Lui pentru viețile noastre. Odihna implică și respectarea sabatului spiritual, o încetare a propriilor noastre fapte (renunțarea la propriile noastre idei, opinii și căi). Căsătoria este un alt simbol al odihnei, să nu mai fim independenți și de capul nostru, ci sub protecția, domnia și călăuzirea Altuia, Mirele nostru ceresc (Rut 3:1).

Odihna înseamnă:

1. Să ajungem la destinație — să trecem propriile examene; Să nu stagnăm în pustie, ci să ne învățăm lecțiile și să mergem mai departe. Înseamnă să ne învingem dușmanii, să câștigăm bătălii și să Îl implicăm pe Dumnezeu în toate aspectele vieții noastre. Odihna înseamnă să ne maturizăm în chemarea noastră și să intrăm în planul deplin al lui Dumnezeu pentru viețile noastre.

2. Să experimentăm sabatul spiritual — să încetăm cu propriile noastre fapte (străduințele, gândirea, căile și cuvintele). Vezi Evrei 4:4, 4:9-10, Isaia 58:13. E o lucrare spirituală care e împlinită în inimile noastre.

3. Căsătoria — să fim sub protecția și călăuzirea Altcuiva, nemaifiind independenți și de capul nostru, ci fiecare parte a ființei noastre e logodită cu El și se află sub domnia Lui. Odihna e simbolizată de căsnicie (Rut 3:1).

"odihna Lui va fi glorioasă" (parafrazare) Isaia 11:10

CĂLĂTORIA LUI ISRAEL — HARTA NOASTRĂ

Din Egipt la Sion în șapte stadii

1. Paștele – salvarea în Egipt prin sângele mielului

2. Pâinea nedospită – hrănirea continuă din Cuvântul pur al lui Dumnezeu

3.  Marea Roșie – o tipologie a botezului în apă

4.  Muntele Sinai – o tipologie a Cincizecimii, a umplerii cu Duhul Sfânt

• După ce au picat al zecelea test la Cades-Barnea, Dumnezeu a spus că nu vor intra niciodată în odihna Lui. Ei au rătăcit încă 38 de ani.

5. Moartea lui Moise la Muntele Pisga – un sunet clar de trâmbiță pentru a ieși din pustie și a intra în Țara Promisă.

6.  Deasupra Iordanului – curățare profundă, circumcidere, învingerea a 31 de împărați

7.  La Sion – prezența deplină a lui Dumnezeu, odihna finală (Ps. 132:13-16)

Prima generație a murit în pustie. Apoi o nouă generație (condusă de Iosua) a intrat în Țara Promisă. Chiar și așa, ei erau delăsători și s-au mulțumit să coabiteze cu vrăjmașii lor (Judecători, capitolul 1). Evrei 4:8 arată clar că Iosua nu i-a adus în odihnă deplină. Abia în vremea lui David, la circa 443 ani după exodul din Egipt, Sionul a fost, în sfârșit, învins. Apoi Israelul a intrat în odihnă deplină. (Vezi cartea lui Brian J. Bailey – Călătoria lui Israel).

Importanța de a ne duce alergarea la bun sfârșit

Această serie Maturitate creștină e dedicată lui Brian J. Bailey, un părinte spiritual pentru mine și pentru mulți alții din toată lumea. Cu câteva ocazii, el a povestit o experiență extraordinară, pe care a avut-o cu mulți ani în urmă. Cred că această întâlnire cu eternitatea e demnă de a fi relatată din nou Trupului universal al lui Hristos.

Înainte de era mișcării carismatice, Brian Bailey era un tânăr slujitor care trăia într-un anumit oraș din America de Nord. La vremea respectivă, era un lucru foarte nepopular să fii botezat și să manifești darurile Duhului Sfânt. Din păcate, comunitatea creștină din acel oraș a devenit împărțită din cauza acestei probleme, iar Brian Bailey s-a trezit în mijlocul acelei controverse. Într-o noapte, când presiunea a devenit de nesuportat, el a spus: Doamne, mi-a ajuns. Ia-mă acasă. Dumnezeu a răspuns rugăciunii lui și, în noaptea aceea, el a murit! Ieșind din trupul său, el a rămas acolo câteva momente, privind în jos la propriul corp. Un înger al Domnului care venise după el stătea alături fără a spune nimic. Apoi, cu o viteză foarte mare, ei au călătorit în cer. Însă, cu cât se apropia de porțile raiului, cu atât simțea în inimă o durere mai profundă. Apoi, într-o clipă, el a putut vedea întreaga lui viață trecându-i prin fața ochilor ca o succesiune de imagini. El s-a văzut pe el când era foarte mic, în copilărie, ca adolescent și până la momentul plecării lui din această viață. Din acel moment, imaginile au încetat, și erau doar imagini goale.

Angoasa de a merge în cer fără a-și fi terminat misiunea

Abia atunci a realizat agonia de a muri înainte de timpul său, sau de a merge în cer fără a-și fi terminat cursa. Erau mult mai multe lucruri pe care Domnul voise să le facă în și prin intermediul vieții lui. Dumnezeu l-a făcut să înțeleagă într-un mod foarte clar că nu e important doar să ajungem în cer, ci și să ne împlinim misiunea sau sarcina care ne-a fost încredințată în viață. Altfel, vom fi nepregătiți să ne ocupăm pozițiile în cer. Ne vom mulțumi cu un loc inferior în Împărăția veșnică a lui Dumnezeu și vom renunța la coroana noastră. Dumnezeu nu poate spune Bine, rob bun și credincios! bărbaților și femeilor care au împlinit numai o fracțiune din lucrarea vieții lor!

Brian Bailey a primit și o nouă înțelegere a versetului Apocalipsa 21:4, care spune: El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Atunci, el a înțeles că înaintea tronului de judecată al lui Hristos, mulți sfinți vor plânge cu durere atunci când vor privi la răsplățile eterne pe care nu le pot revendica din cauză că au fost cedate altora. Prin urmare, suntem îndemnați în Apocalipsa 3:11 să păstrăm ce avem, ca nimeni să nu ne ia cununa.

Vom fi somați să dăm socoteală pentru viețile noastre

O chemare nu este doar o invitație, este și o somare. E o comandă să apărem înaintea Judecătorului să dăm socoteală de ceea ce am făcut cu viața noastră, cu timpul, talentele și resursele noastre. Pildele Domnului scot acest lucru în evidență în mod clar (Mt. 25:14-30, Lc.19:12-27). Lucrul vieții noastre aici pe pământ ne șlefuiește pentru o poziție eternă în viața de apoi. Cei câțiva ani pe care îi avem pe pământ sunt doar o pregătire pentru veșnicie. Chiar și munca noastră seculară dezvoltă în noi calități spirituale pentru a domni împreună cu Hristos. Prin urmare, niciodată nu ar trebui să disprețuim munca seculară. Moise a fost școlit la curtea lui Faraon, totuși acest lucru a creat în el o capacitate pentru a fi un administrator al Legii. Dumnezeu nu i-a folosit niciodată educația primită în lume, ci doar capacitatea pe care aceasta a creat-o în el. David, ca păstor, a fost antrenat în lucrurile normale ale vieții de zi cu zi. Dumnezeu îl pregătea pentru a-I păstori și hrăni poporul (Ps. 78:70-72).

Nu doar că Dumnezeu îl pregătea pe David în munca lui seculară pentru o slujire spirituală, ci îl pregătea și pentru o slujire în viața de apoi, deoarece David va fi înviat în timpul celor o mie de ani pentru a fi un păstor al lui Israel (Ier. 30:9, Ezec. 34:23-24, 37:24-25, Os. 3:5). Rețineți că suntem, de asemenea, formați în împărați și preoți, pentru a domni cu Hristos pentru veșnicie (Apoc. 5:9-10; 1:6;  20:6).

Evident, Brian Bailey, după ce a primit milă din partea Domnului, s-a întors din moarte pentru a ne spune despre acea noapte extraordinară. De atunci, viața și mesajul său au implorat pe toți cei ce au avut acces la el să fie oameni care își termină cursa. Pavel a fost un astfel de om. El a spus:

Mi-am terminat alergarea. Isus a declarat: Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.  Credinciosului Daniel i s-a spus că va sta în partea lui de moștenire la sfârșitul zilelor (Vezi Dan. 12:13, Ios.14:8, In.17:4, Fap. 13:25, 20:24, 2 Tim. 4:7). Nu lăsați pe nimeni să vă răpească cununa!

Cele două întrebări ale lui Pavel la convertire

Când Pavel L-a întâlnit pe Hristos pe drumul Damascului, el a pus cele mai importante două întrebări ale vieții. Mai întâi a întrebat:

1.)  Cine ești Tu, Doamne? apoi a întrebat,

2.)  Doamne, ce vrei să fac? (Fap. 9:5-6).

Cele două întrebări ale lui ating însăși inima creștinismului. Prima întrebare: Cine ești Tu, Doamne? implică relația, cunoașterea lui Dumnezeu. Cea de-a doua: Doamne, ce vrei să fac? are de-a face cu sarcina pe care Dumnezeu a planificat-o pentru viața noastră. Prima are o perspectivă interioară, cea de-a doua este exterioară. Această ordine nu trebuie niciodată inversată. Prima și cea mai importantă căutare a vieții este de a-L cunoaște pe Dumnezeu (In. 17:3). Căci din relația noastră cu Dumnezeu – prin cunoașterea Lui – suntem capacitați să ne împlinim sarcina și să Îl revelăm lumii.

Cunoașterea lui Dumnezeu

Este interesant faptul că apostolul Pavel a continuat să întrebe Cine ești Tu, Doamne? tot restul vieții lui. La 28 de ani de la convertire, el a implorat ca să-L cunosc pe El (Fil. 3:10). Deși Pavel Îl văzuse pe Domnul în multe vedenii și revelații (Fap. 26:16, 2 Cor.12:1), totuși tânjea după mai multă revelație a lui Dumnezeu în inima lui. Prin urmare, există nivele ale cunoașterii lui Dumnezeu.

Cât de bine îl cunoști pe președintele tău? Îl vezi în fiecare zi la televizor și știi poziția lui cu privire la cele mai importante aspecte. Dar i-ai strâns vreodată mâna sau ai vorbit cu el în mod personal? Îl cunoști așa cum îl cunosc membrii cabinetului său și senatorii cu care discută în mod frecvent? Și îl cunoști la fel de bine ca soția lui? Evident că nu îl cunoaștem în acest fel. Prin urmare, este ușor să ne dăm seama că există diferite nivele de cunoaștere a unei persoane, iar acest lucru este în mod deosebit adevărat în ceea ce privește relația noastră cu Dumnezeu.

Diferite niveluri ale cunoașterii lui Dumnezeu

• În calitate de slujitor / rob – (oficial) cel care știe doar dacă să meargă aici sau acolo, să facă un lucru sau altul.

• Ca prieten  – (apropiat) care cunoaște mintea și scopul altuia.

• Ca mireasă  –  (intim) care e parte integrantă a altcuiva.

Grade ale cunoașterii lui Dumnezeu

(Ca slujitor, ca Prieten, ca Mireasă)

Ca slujitor (rob) — "Nu