Cazania Îngerului Căzut: Jurnalul Sărmanului Dionis, sau despre Complexul Humbert-Lolita

Cazania Îngerului Căzut

Jurnalul Sărmanului Dionis, sau despreComplexulHumbert-Lolita

Dorel Raape

Publicat de MultiMedia Publishing

Copyright © 2021 Dorel Raape

Publicat de MultiMedia Publishing, www.telework.ro/ro/editura

ISBN: 978-606-033-447-7

Rugăciunea sărmanului Dionis

Sfinte Îngere, cel ce stai înaintea

pătimaşului meu suflet

şi al vieţii mele cele ticăloase,

nu mă lăsa pe mine păcătosul,

nici te depărta de mine pentru neînfrânarea mea!

Nu da loc demonului celui viclean

Să-mi stăpânească cu silnicie acest trup muritor!

Iartă-mi toate, cu câte te-am scârbit în toate zilele mele

Şi mă păzeşte de toată ispita potrivnicului!

Fapte I, 1 - 8

…Nu al vostru este să ştiţi anii sau vremile…

DUMINICA PAȘTELUI - Ev. Ioan I, 1 - 17

-…mort fără lumină…

- Uff, ce mai zghiară popa ăsta ! Mort fără lumină ?! Aproape adormisem, ce-i aşa mare chestie să mori fără lumină?! Şi El a murit fără lumină, nu i-a ţinut nimeni lumânarea aprinsă la capul încoronat cu spini şi a înviat şi s-a ridicat la ceruri şi şade în dreapta Tatălui… Am fost acolo şi ştiu că a murit fără lumină, El, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut… Ce mai zghiară popa acesta, zghiară de nu mai poate dormi un creştin în biserică! Marcu nu a fost acolo, nici Tatăl, nici Duhul lor Sfânt nu a fost acolo, eu am fost acolo, cine i-a spus atunci că în ceasul al nouălea a strigat: „Eloi, Eloi, lama sabactani !" ?Luca s-a aflat şi el în treabă şi a scris că era pe la ceasul al şaselea, da nici el nu a fost acolo, eu am fost.

Era o zi minunată, cum n-a mai fost până atunci și nici de atunci, eram zdrobit, leşinat de bucurie, un adevărat extaz şi mă ţineam aproape de Maria Magdalena, ea a fost acolo, dar nu a scris nimic. El a zis doar: „Mi-e sete! Unul dintre ostaşii mei a pus într-o ramură de isop un burete cu oţet şi i l-a dus la gură, El a gustat oţetul, apoi a zis: „S-a isprăvit! şi a murit, şi-a dat Duhul. Şi-a dat Duhul Sfânt cel ce de la Tatăl purcede. Augustin nefericitul a zis: „…Duhul Sânt cel ce de la Tatăl şi Fiul purcede… poate avea dreptate, eu am fost acolo, când „Duhul Lui Sfânt a ieşit din El, de s-a cutremurat Pământul cu tot cu Universul în care se învârte. Duhul Sfânt cel de viaţă dătător a ieşit din El, când era pe cruce şi nimeni nu-i ţinea la cap o lumânare, a murit fără lumină.

-…mort fără lumină…

- Ce mai zghiară popa ăsta, ce-i aşa mare chestie că tânărul ăsta a murit fără lumină?! Şi tâlharii din dreapta şi stânga Lui şi-au dat duhul lor banal, nu sfânt, dar tot fără lumină…

- În ceasul al şaselea a început să se întunece, în ceasul al nouălea perdeaua dinăuntru templului s-a rupt în două de sus până jos, iar pământul s-a cutremurat…

- Aproape adormisem, aşa a început dărâmarea Templului lui Solomon de la perdea, de la catapeteasmă… Ce zghiară popa ăsta!…

- Nu te mai tângui atât, ştiu că suferi când îţi aduci aminte. De răul tău nu pot asculta liturghia…

- Aici erai, Frumosule, nu scap de tine nicăieri…

- Nu-mi place, dar trebuie să te marchez strict, mai ales aici, în casa Domnului…

- Domnului antrenor, aşa ţi-a dat indicaţie Domnul, domnul antrenor!

- Te marchez, dar tot ai reuşit să mă fentezi, aseară ai reuşit să mă driblezi, să mă scârbeşti. Ai reuşit să mă scârbeşti cu ce l-ai pus să facă atunci, cu baba. Dacă făcea ce a făcut cu o fată tânără și frumoasă, doar mă întristam, cum m-am mai întristat şi altă dată, dar baba m-a scârbit.

- E plin Iadul de curve bătrâne, nicio târfă tânără nu e în Iad, asta e o taină pe care nu o pot pătrunde, dar aseară a fost doar vina ta.

- Întotdeauna găseşti că e doar vina mea…

- Cine i-a băgat în suflet teama că ar putea să-l muşte tocmai de.… şi să-l lase fără frumuseţe de …?Tu!

- Frica e începutul înţelepciunii. Credeam că, dacă îi bag în suflet frica asta, nu va face aşa ceva niciodată…

- Frica de Domnul e începutul înţelepciunii, Frumosule, nu frica de muşcătura femeii. Din cauza ta şi a fricii pe care i-ai băgat-o în suflet, a trebuit să găsesc o femeie fără dinţi, găsisem o frumuseţe de fată fără nicio carie…

- Cel mai mult m-ai scârbit când baba şi-a scos proteza şi a stins lumina.

- Ştiu că poţi vedea şi pe întuneric…

- Ne rugăm pentru robul lui Dumnezeu mort fără lumină…

- Nu mai zghiera, popo, ce-i mare daravelă e că a murit fără lumină? Frumosule, veni vorba de lumină, de ce tot se roagă popa acesta şi zghiară, de mă surzeşte că a murit unul fără lumină?

- Te prefaci, Viclene, că nu ştii că lumina e frumoasă?!

-„A văzut că lumina e bună!"

- A văzut că lumina e frumoasă! Mai trebuie să citeşti câteva mii de ani Scriptura ca să o înţelegi. Şi cu Luca te-ai înşelat adineauri, când te tânguiai. Luca, deşi nu era acolo, scrie că El a murit la al nouălea ceas. „Am fost acolo, am fost acolo !" spui tot timpul, cât orgoliu poţi avea!

„Fără lumină!…Miroase a tămâie, ce miros nesuferit, nu mă pot învăţa cu mirosul acesta. Popa ăsta zghiară şi dă cu tămâie, am să plec. Ştiu că nu pot scăpa de marcajul tău, poţi să rămâi şi să asculţi liturghia fără „tânguirile mele. Sunt orgolios…!!! Cel dintâi cuvânt al Lui a fost „Să fie lumină!, eu ştiu că a zis: Să se facă lumină! şi nu „Să fie lumină! Eu ştiu că unii pretind că ştiu. „Fiat lux! a scris preasmeritul Ieronim… Eu sunt preasmerit. La început era Cuvântul. Dacă…dacă eu aş fi fost la început, aşa s-ar fi scris: „La început a fost Gândul! Eu sunt gândul… La început, „Cel fără de sfârşit şi de început ar fi făcut bine, înainte de a vorbi şi de a zice să se facă lumină, să se fi gândit la consecinţele vorbelor. Bine ar fi făcut să gândească, să gândească de mai multe ori, până să vorbească. A creat Cerul şi Pământul şi pe urmă a continuat să vorbească fără să gândească. „Şi Cuvântul era de la Dumnezeu Şi Dumnezeu era Cuvântul! Şi…şi Gândul! Universul acesta e o treabă negândită. Dar, dacă Gândul e chiar Duhul Sfânt, duh care e şi în mine… Sunt atât de inteligent, în mine e Gândul, în mine străluceşte gândul. Gândul…Duh… Spirit. Sunt gând, sunt Spirit, sunt Sfânt, sunt Duhul Sfânt! El s-a născut din Tatăl! Eu sau noi nu suntem îngeri, nu suntem sfinţi născuţi din Gând… Precum cuvântul, din Tatăl e născut, nu făcut, aşa şi eu din Duhul Sfânt sunt născut. Gândul din Duhul Sfânt născut nu făcut!… Suntem asemenea Lor şi sigur, mai inteligenţi…

14 aprilie

Oare nu am murit şi eu? Îmi văd trupul, dar nu pot să mă mişc. Dacă am murit acum, ar trebui să văd o lumină minunată şi să îmi revăd viata în secvenţele ei esenţiale…

Nu am murit, mai pot totuşi să-mi mişc mădularele… Nenorocită băutură mai e şi vodca, nu are gust, nu are miros. O bei, te îmbeţi, adormi, te trezeşti, nu te doare capul, dar nu mai poţi să te mişti şi crezi că ai murit. Te îmbeţi cu vodcă seara, iar dimineaţa crezi că ai murit, aştepţi să apară acea lumină de care toţi povestesc şi în loc de lumină, constaţi că îţi mai poţi totuşi mişca picioarele, mâinile…

Dar femeia asta cine o fi? E cam trecută… nu a fost femeie urâtă… acum că-i babă şi tot arată bine! Cum o fi ajuns baba asta în patul meu?!?! Babă… Babă frumoasă şi copil cuminte cine a mai pomenit? Eu am fost un copil cuminte, deşi toţi cei ce mă cunosc din acea vreme zâmbesc când mă aud spunând că am fost un copil cuminte.. Am fost copil cuminte, nu îmi amintesc să fi făcut obrăznicii… Am fost copil cuminte, nu îmi amintesc să fi făcut obrăznicii… Am fost copil cuminte iar acum, când am 45 de ani, sunt în pat cu o babă frumoasă. Poate asta e pedeapsa pentru cei ce au fost copii cuminţi: să aibă la 45 de ani în pat, o babă frumoasă, frumoasă, dar babă. Sunt în pat … ăsta nu-i patul meu, poate o fi patul babei. Poate sunt la babă, acasă. Asta-i o cameră de hotel şi pe noptieră, în paharul ăla, precis e proteza babei…

Acum îmi amintesc totul. Bulea! Bulea a murit înainte de Înviere. Astăzi e Duminica Paştelui… Bulea a făcut infarct şi, până să vină o ambulanţă, a murit. Am băut împreună, am băut vodcă, Bulea nu a rezistat. Noroc că aveam bricheta cu mine. Când am văzut că s-a înnegrit la faţă şi a căzut la pământ, am înţeles că a făcut infarct şi a murit… Am aprins bricheta şi i-am pus-o lângă cap, altfel murea fără lumină… A venit salvarea, l-a dus la spital, dar era deja mort, din restaurant. A murit era de o seamă cu mine, avea nevastă şi trei fetiţe… Ce-i viaţa? „Un peux d’amour… puis bonjour! Dacă beam un vin franţuzesc şi nu porcăria aia de vodcă rusească, poate că Bulea nu făcea infarct. Dar lui îi plăcea vodca. Îmi pare rău… nu eram noi mari prieteni, dar beam împreună şi făceam politică. Era comunist. Dumnezeu să-l ierte! Spunea că nu înţelege cum e cu Sufletul. I-am spus că, dacă aş lua un bici şi l-aş bate până ar simţi că-i iese Sufletul din el, ar înţelege ce e cu Sufletul. A mai comandat o sticlă de „Rasputin şi a spus că nu l-a convins. A mai băut un pahar şi a ieşit Sufletul din el, a căzut ca fulgerat. Cum să spui că nu-i Dumnezeu?! Mi-e frică de Dumnezeu. Frica este începutul înţelepciunii spunea odată într-o predică părintele… Era un coleg bun, deşi comunist, Dumnezeu să-l ierte! Nu a murit fără lumină… Şi suedeza asta,… baba asta e o suedeză din Finlanda (Suomi). Am băut şi cu ea o porcărie grecească „uzo care nu era decât mastică. Vodca şi mastica mi-au amorţit „nervul… Şi-a scos proteza şi, „Şi a fost bine şi a fost frumoasă. „Şi a fost seară şi a fost dimineaţă şi nervul s-a dezmorţit. Suedeza asta, pe la spate, dacă nu îi vezi faţa, zici că-i o fetiţă. Din spate „liceu, din faţă „muzeu. Nervul văd că s-a trezit, în faţă. Baba e ca o fetiţă de liceu, am să o mulţumesc, îi voi mulţumi că m-a adus în patul ei şi totuşi şi-a scos proteza şi a pus-o în pahar.

Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi a unui jurnal pe care am hotărât să-l scriu!

„Unde mergi tu, Mielule?

La păşune, Domnule!

Cine moare, Mielule?

Şi noi, mieii, Domnule!

Şi voi domnii, Domule!

Ce rămâne, Mielule?

Acest cântec, Domnule!"

Acest „cântec", acest jurnal, poate va fi singurul semn că am trăit.

-Mielule, acest jurnal rămâne, când într-o zi, voi bea prea multă vodcă rusească şi speriat de vreo babă suedeză, va ieşi Sufletul din mine. Voi bea bere. Mielul a înviat, Mielule! Adevărat că a înviat, Domnule!

17 aprilie

Iisus a înviat a treia zi după Scripturi. Multă vreme nu am înţeles expresia asta: „După Scripturi. După scripturi, copil fiind, credeam că e un loc, unde El a înviat. Târziu am înţeles că acest „După scripturi înseamnă că Iisus a înviat conform prorocirilor din Scripturi. Iisus a înviat a treia zi după Scripturi, iar acest Bulea, acest prieten de pahar, care a murit în restaurant, a fost îngropat a treia zi „după tradiţie", dar după trei zile, s-a constatat că nu a înviat. Prieten trebuie să fi fost dacă m-am prins cu el să beau vodcă.

L-au dus la morgă şi au ajuns la concluzia că a fost moarte subită, cauzată de un infarct de miocard. Nu suport înmormântările, nu m-am dus la înmormântarea lui, să nu vină nici la mine, nimeni! Să mă îngroape ca pe Iisus, adică repede, să nu mă ţină trei zile pe o masă, „după tradiţie". Dacă şi în acele timpuri ar fi fost năravurile de astăzi, de la noi, adică tradiţia de a ţine mortul trei zile pe masă, pe catafalc, învierea lui Iisus ar fi fost mai spectaculoasă, nu ca într-un mormânt, cu o piatră drept uşă. Ar fi avut ce scrie! Cei patru evanghelişti care au fost trei, Luca şi Matei

20 aprilie

M-a afectat moartea lui Bulea, prietenul meu. Prieten a fost, dacă beam vodcă împreună şi i-am aprins de urgenţă bricheta la cap, în loc de lumânare, „după tradiţie"!

Sigur a avut dreptate cel care (C. Marcel) a zis că omul, devenit „om, văzându-şi semenul mort, s-a întrebat: „De ce? Cine o fi fost primul care şi-a pus întrebarea „De ce?", Adam, Eva? Sigur, primul mort a fost Abel. Poate Cain, când a văzut cadavrul lui Abel. Cum ar fi oare civilizaţia umană, dacă Abel ar fi avut urmaşi, dacă nu ar fi atâţia urmaşi de-ai lui Cain?

Faptele V, 12-20

…Dar în timpul nopţii un înger al Domnului a deschis uşile

DUMINICA TOMII - Ev. Ioan XX, 19-31

-„…fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!"

- Am văzut, am crezut şi nu sunt fericit! NU sunt fericit iar alţii sunt preafericiţi patriarhi, episcopi şi mitropoliţi! Ce-i aia „fericit"?

-„Încă multe alte minuni a făcut Iisus în faţa ucenicilor săi, ce nu s-au cuprins în cartea asta. Iar acestea s-au scris ca să mă credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi crezând, să aveţi viaţă în numele Lui"! Să credem, noi suntem din cei care L-au văzut şi pipăit.

- Eu L-am şi ispitit, cred şi dacă doar eu cred?!?!

-…să ne rugăm: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!

- Multe minuni care nu s-au scris în această carte! Eu le ştiu pe toate, oare de ce nu m-am apucat eu să scriu?! Cum a fost posibil? Eu, care sunt asemenea Lui, Duh din Duhul Sfânt, care gândesc mai mult decât vorbesc?! Eu aş fi putut să scriu Evangheliile, dar ar fi fost sub demnitatea mea!…

- Asta ar mai fi trebuit! Să scrii Evangheliile! Nu e de ajuns că le-ai modificat cât ai putut?

- Iar eşti aici, Frumosule!?

- Marcaj strict!

- N-am modificat nimic. El e vinovat, El e cu vorbitul şi scrisul, Eu sunt cu gânditul. El e Cuvântul, Eu sunt Gândul. N-am modificat nimic, toate modificările sunt greşeli de traducere dintr-o limbă în alta. Eu am încurcat limbile oamenilor în Babilon? El a încurcat limbile oamenilor în Babilon! El, care a zis să fie lumină! El care a zis să fie foc, tăciune, cenuşă şi fu foc fu tăciune fu cenuşă! El e cu zisul: „să fie aia!" şi aia a fost! Acum gândesc că ar fi fost bine cu ailaltă şi nu cu aia! Dacă aş fi fost eu, eu aş fi încurcat gândurile, nu limbile oamenilor în Babilon. Să încurci gândurile oamenilor, nu limbile oamenilor, asta e o treabă gândită, nu vorbită.

- În înţelepciunea Lui, le-a încurcat doar limbile.

- Înţelepciune!? Perfect ar fi fost să le încurce gândurile. Încurcatul gândurilor e una dintre cele mai plăcute ocupaţii. Cel mai bine m-am distrat cu Luther, distrat până la orgasm. Mi-am mai încercat eu meşteşugul şi cu popii ortodocşi şi cu patriarhi, dar cu nici unul nu mi-a reuşit încurcatul gândurilor cum mi-a reuşit cu Luther. Şi voi „sfinţii îngeri aveţi din când în când, sclipiri de duh inteligent în voi. Cum ai putut să îi încurci mintea cu furnicuţe? Aproape îl convinsesem că El nu există, îi descâlceam gândurile arătându-i Universul străbătut de nave intergalactice cu viteze superluminice, iar tu, Frumosule, vii cu furnicuţele şi îl convingi că Iisus a existat. Aveţi sclipiri de duh inteligent, căci inteligent e să compari întreaga umanitate cu un furnicar şi pe El să îl prezinţi ca pe un extraterestru. Iisus chiar e extraterestru, în sensul adevărat al cuvântului. Așa cum un om, doar întrupându-se într-o furnică, ar putea explica furnicilor că nu fac bine ceea ce fac, iar, dacă vor continua să facă ceea ce fac, întreg furnicarul va pieri, tot aşa El, s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi de la Maria Fecioara şi s-a făcut om. S-a făcut OM pentru a le vorbi oamenilor ca unul de-al lor, explicându-le că nu fac bine ce fac, iar, dacă vor continua, Omenirea va pieri. Ingenios mod de a încurca minţile unui om, cu ale furnicilor! Odată, va trebui să mă transform într-o furnică și să gândesc ca o furnică: să le învăţ să facă focul, să facă bomba atomică, apoi să găsesc o modalitate de a răstigni o furnică… Furnicile au şase picioare. Cel mai bine s-ar putea răstigni o furnică pe steaua lui David. Steaua lui David nici nu e steaua lui David, David s-a ocupat cu multe, dar cu kabala, nu. Îl cunosc pe cel ce a desenat-o, am fost acolo… Cred că Mesia furnicilor era în mintea lui, când desena steaua lui David. Steaua lui David e perfectă pentru furnici, cum crucea în X inventată de mine a fost perfectă pentru Andrei. Steaua sovieto-chinezo-americană în cinci colţuri pentru ce răstignire ar fi bună? Poate e mai bună pentru furnici! Picioarele din faţă vor fi ţintuite în primele colţuri de sus, următoarele picioare ar veni ţintuite de colţurile de jos, iar picioarele posterioare ar atârna între colţurile de jos. Dacă picioarele din spate ar fi ţintuite pe partea din sus a stelei cu cinci colţuri, s-ar obţine o stea pentru sfântul Petru al furnicilor. Merită să inspir pe cineva să scrie o „Kama Sutra a răstignirilor? Pe steaua lui David ar fi bine să fie răstignit sfântul Andrei… În loc de cuie, voi folosi clei, iar sfântul Toma, pipăindu-l pe Mesia, ar simţi lipiciul şi ar crede. Să plec ! M-am distrat destul, am ajuns chiar la orgasm!

22 aprilie

Cain l-a văzut pe Abel mort, am citit în Scriptură. Cât de năucit o fi fost Cain, când l-a văzut pe Abel mort?! Până atunci, nimeni nu mai văzuse pe nimeni mort, Abel a fost primul mort.

Pe mine m-a năucit moartea lui Bulea, cu toate că omenirea are până la mine o vastă experienţă în domeniu. Pe 22 aprilie se aniversa ziua de naştere a lui Lenin. Ziua lui Lenin se aniversează încă, în Rusia. În Rusia, în vremurile noastre, la sfârşitul secolului al XX-lea, se mai găsesc destui tembeli care să sărbătorească ziua de naştere a unuia care poate ar fi trebuit să fie avortat. Lenin, cel mai celebru dintre morţii acestui seco,l vinovat de moartea a milioane de oameni, nici nu merită îngropat. Ce a fost Lenin? Filosof sau om de ştiinţă? Iată o întrebare, care ar putea încurca minţile unui rus bolşevic habotnic. Desigur, Lenin a fost filosof. Dacă ar fi fost om de ştiinţă, ar fi experimentat pe şoareci ce a experimentat pe oameni, în Rusia. Faptul că a fost homosexual, pare o calitate, faţă de tot ce-a făcut.

24 aprilie

Sunt viu, dar parcă sunt mort, nu am făcut