Părtași la Egregoră

Prefață

Fie că ne place sau nu, trebuie să recunoaștem că nu sîntem decît niște elemente ale unui sistem de semne, în care plecarea unui semn sau ivirea unuia nou devine semn și bulversează total legile de funcționare ale sistemului cu pricina. Pe de altă parte, apărută din rostirea Cuvîntului Primordial, lumea se poate schimba prin cuvînt.

Bunăoară, un scriitor veritabil nu propune doar un dublu imaginar al lumii reale, „un joc secund", ci chiar o lume care tinde nu atît să o modifice pe cea palpabilă, cît să o substituie integral. Din această perspectivă, Universul însuși pare a fi lăuntrica așteptare a unui text aflat temporar în stadiul de intenție. Fiecare gest este expresia unei semnificații pierdute sau prea puțin cunoscute. Nici un gest nu e aleatoriu. După ce se consumă, el se ordonează în lanțul unei cauzalități al cărei rost nu-l pricepem sau l-am uitat.

Universul, așa cum îl știm, constituie spațiul acumulărilor de semnificații aparent neconvergente, eterogene, dar care, de fapt așteaptă grația întîmplării care va veni (cît de întîmplătoare sînt întîmplările?) să le închege într-un text coerent. Momentul în care ultima semnificație va împlini textul acordîndu-i Sensul, coincide cu începutul unei revoluții în tot.

După cum cuvintele, prin semnificația lor, au o vibrație karmică în stare să creeze realități sau să dinamiteze destine, simbolurile pot structura o comuniune pe acumularea sinergică a gîndurilor trecute sau prezente ale indivizilor unui grup sau locuitori ai unui anume spațiu. Aceasta este egregora: o acumulare impersonală de infoenergii, o entitate psihică ce se alimentează din mentalul colectiv și pe care-l hrănește la rîndul său fie la solicitarea indivizilor în parte, fie la foamea de informație sau de energie a comunității. Egregora este puterea de a fi cumva într-o „împreună cuminecare".

De la intenția de-a „prinde" și de-a aproxima această ființă nevăzută cu ajutorul unor simboluri străvechi, au apărut toate cărțile scriitorului Ovidiu Dan, care au ca temă simbolurile. Cartea de față este și ea o nouă căutare a egregorelor, dar și un manual inițiatic, care arată inclusiv celor considerați vechi maeștri în acest domeniu, că mai este mult de învățat.

Ovidiu Dan, cu toate că locuiește și lucrează în Regatul Țărilor de Jos, parcurge neobosit Transilvania sa natală, descoperă și fotografiază simboluri, ca apoi să le pună în contexte hermeneutice lămuritoare, fără a porni de la o pre-concepție pe care vrea cu orice preț să o demonstreze, nu caută acolo unde nu e nimic de găsit.

Dimpotrivă, ceea ce este mirabil, fascinant și straniu deopotrivă este faptul că autorul nu „forțează cu nimic demersul explicativ. „Diagnosticele lui sînt docte și limpezi, dar fiecare dintre ele se pretează, oricînd, unui studiu separat și aprofundat.

Descoperirile vin natural, una după alta, una din alta, se adaugă, se întrepătrund, își înlănțuie semnificațiile, deschid uși către perspective năucitoare, se așază într-o sintaxă pe cît de incredibilă, pe atît de simplă.

Pe lângă noutatea adusă de stilul literar al investigației istorice, care plasează cărțile domniei sale undeva în pragul reportajului alert, cartea de față, ca și celelalte din prezenta tematică, reprezintă o contribuție majoră la destul de firava literatură masonică românească a ultimelor două decenii.

Ciprian Chirvasiu

Stema Braşovului și Splendor Solis

Pentru a evidenția legătura profundă dintre stema Brașovului și Splendor Solis, din manuscrisul Trismasin, trebuie privite imaginile acestora:

Despre prima dintre ele, găsim explicații pe pagina de internet ghidbrasov.ro, partea Brașov orașul istoric: „În 1353 stema Brașovului constă dintr-o coroană cu fleuroane în formă de crin, însoțită de o floare de crin. Din 1429 a apărut și trunchiul de copac aflat sub coroană. Împreună, aceste simboluri sînt arme vorbitoare, adică sugerează prin desen numele cetății (Corona). Stema actuală a municipiului Brașov, aprobată de Consiliul Local în anul 1996, conține un scut albastru pe care apare un trunchi de copac cu 13 rădăcini argintii - cele 13 comune ale Ţării Bârsei - care ies dintr-o coroană aurie cu trei lobi - simbolul puterii. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri - însemnul specific pentru municipii. Semnificația în ansamblu a stemei este: "Înțelepciunea și Puterea conduc de-a pururi Cetatea. Pentru moment, stema Brașovului este neomologată de către Comisia de heraldică din România."

Decupajul din dreapta, face parte din lucrarea Splendor Solis a lui Solomon Trismasin și e parte din planşa intitulată Pomul Artei Regale care, în masoneria Ritului Scoțian Antic Acceptat (RSAA), e cunoscut drept Pomul cunoaşterii. E utilizat ca unul din atributele care ușurează inițierea în al XXX-lea grad. Manuscrisul lui Trismasin se află la British Museum și e datat 1582, dar la Muzeul Prusac din Berlin, se află o versiune mai veche, din 1532.

Se ştie că Arta Regală, desemnează francmasoneria. Iar masoneria lucrează prin simboluri. Poate că aici e momentul să amintim că simbol vine de la grecescul symbolon și înseamnă un semn de recunoaştere a cărui parte vizibilă, cere și pe cea neredată, dar sugerată. Interpretarea simbolurilor depinde mereu de cîte cunoaște cel care purcede la elucidarea lor. Totuși, intervine mereu subiectivitatea și prin ea, fiecare poate interpreta altfel simbolurile.

De aceea emițătorul mesajelor prin simboluri folosește mereu confirmări către interpret, revenind pe diferite căi la același element spre a-i arăta importanța și asigurîndu-l astfel că e pe drumul cel bun în înțelegerea mesajului.

Iar cercetătorii introduc mereu în explicații, imaginile cu care lucrează, pentru ca cititorul să vadă despre ce e vorba și să înțeleagă mai bine motivul interpretării unui simbol, într-un fel sau altul.

În cazul de față, coroana din stema Brașovului cere întregul, iar aceasta este planșa pomenitului manuscris alchimist, unde stema se vede la baza trunchiului arborelui:

Coroana arborelui face o referire la coroană și coroana așezată pe trunchi confirmă că despre coroană e vorba, adică despre Brașov, a cărui nume vechi era Corona.

În rest, se observă cu ușurință că avem o narațiune, în care nu lipsesc culorile alb-roșu ale templierilor și cele alb-negru ale teutonilor, sugerînd conlucrarea între cele două ordine, după arestarea lui Jacques de Molay. Prin aceste elemente, suntem la o dată apropiată de momentul colonizărilor în Țara Bârsei.

Păsările care zboară în jurul coroanei arborelui, fiind 13 confirmă că acest număr e important. Purtînd fiecare culorile alb-negru, ne indică pe teutoni. Rezultă că masoneria operativă a acestora, a respectat indicațiile de pe planșă și au construit, inițial, tocmai 13 localități. Faptul e confirmat de „13 rădăcini argintii - cele 13 comune ale Ţării Bârsei".

Motivul pentru care au făcut acest lucru, nu e greu de ghicit. Planșa alchimistă era folosită la unele inițieri. Peste puțini ani, o găsim puțin simplificată și adaptată inițierilor, într-o culegere de grade masonice, cunoscute cu numele Manuscrisul H.A. Francken:

Pe planșa alchimistă, cel urcat indică prin poziția picioarelor fușteiele 6 și 7. Pe planșele masonice, acestea sînt numite Răbdare și, respectiv, Prudență în păstrarea secretului. Despre ce secret e vorba, ne indică pasărea care, cu penaj alb la gît și negru pe corp, stă nemișcată în coroana arborelui. Fiind un Corvus Corone, nu doar că face o a treia confirmare la importanța coroanei în aceste mesaje, dar indică pe Corvinești. Iar aceștia erau deținători ai coroanei în ținutul Transilvaniei.

Deci, câteva din mesajele ascunse ale coroanei de pe stema Brașovului, sînt: a) printre teutoni se află templieri, b) aceștia au printre ei inițiați, c) vor construi 13 fortificații, d) trebuie să aibă răbdare și să fie prudenți, e) locul aparține familiei Corvineștilor.

Partea practică a acestei decodificări, este îmbunătățirea interpretării date stemei Brașovului. Am aflat ca aceasta este „Înțelepciunea și Puterea conduc de-a pururi Cetatea." Dar coloanele sînt trei la număr. Au fost preluate din alchimie în francmasonerie. Inclusiv prima lojă francmasonică brașoveană, purta numele La cele trei Coloane. E știut că aceste trei coloane poartă în masonerie nume specifice. Astfel interpretarea corectă este: „Înțelepciunea, Puterea și Frumusețea, conduc de-a pururi cetatea".

La Regensburg

Nici în Occident lucrurile nu stau foarte simplu. La un an după datarea Manuscrisul lui Trismasin, o inscripție aflată pe o placă funerară dintr-un dom din Regensburg, atrage atenția:

Se observă că e vorba de amestecarea alfabetului latin cu cifrele romane și alfabetul dreptunghiurilor cu sau fără puncte, folosit apoi și de francmasoni. Decodificarea e: „Anno Domini 1583 die mensis Novembris XVI oblit in domino PUER IOAN IACOBUS KELDERER diaconus Ratisbonensis aetatis suae dierum sex cujus anima deo vivat amen requescat in pace."

Ciudățenia provine din faptul că la acea dată, printre germanici circula numele Johann ca echivalent a lui Ioan. Asta înseamnă că cifratorul a vrut să atragă atenția asupra acestui nume. Faptul ne face să privim numerologia aleasă. În ordinea apariției avem 1583, 9 (nove), 11 (novembris), 16 (XVI), 6 (sex).

Deschidem evanghelia după Ioan la 9:11 și 16:6. În primul caz citim: „Acela a răspuns: Omul care se numește Isus a făcut tină și a uns ochii mei. Mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloam și te spală. Deci, ducîndu-mă și spălîndu-mă, am văzut. În al doilea caz citim: „Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. Mesajul este că, unui ins i-au