Bucurați-vă de milioane de cărți electronice, cărți audio, reviste și multe altele cu o perioadă de probă gratuită

Doar $11.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

Lucy, O Cățelușă Plăpândă
Lucy, O Cățelușă Plăpândă
Lucy, O Cățelușă Plăpândă
Cărți electronice90 pagini47 minute

Lucy, O Cățelușă Plăpândă

Evaluare: 0 din 5 stele

()

Informații despre cartea electronică

În curând, Bella va avea pentru prima oară pui, iar Lauren abia așteaptă, chiar dacă știe că nu îi va putea păstra. Când vin pe lume cățelușii, unul dintre ei e atât de plăpând, încât părinții fetei nu sunt siguri că va supraviețui. Cățelușa nou-născută are nevoie să fie hrănită cu biberonul și îngrijită cu multă atenție, dar Lauren este hotărâtă să o salveze cu orice preț.

LimbăRomână
Data lansării20 ian. 1900
ISBN9786063351440
Lucy, O Cățelușă Plăpândă
Citiți previzualizarea

Citiți mai multe de la Holly Wood

Legat de Lucy, O Cățelușă Plăpândă

Cărți conex

Recenzii pentru Lucy, O Cățelușă Plăpândă

Evaluare: 0 din 5 stele
0 evaluări

0 evaluări0 recenzii

Ce părere aveți?

Apăsați pentru evaluare

    Previzualizare carte

    Lucy, O Cățelușă Plăpândă - Holly Wood

    Capitolul unu

    – Bella e atât de grasă!

    Lauren se uită sub masa din bucătărie la cățeaua lor beagle. Bella se tolănise aproape la picioarele tuturor, gâfâind, parcă neputând să-și găsească o poziție confortabilă. Avea o burtă cât toate zilele și o față cam morocănoasă.

    Tata privi și el sub masă.

    – Păi ar cam trebui să nască, zise el. O să-i iau temperatura mai târziu, să vedem dacă i-a scăzut.

    Lauren dădu din cap. În ultimele două săptămâni îi luaseră Bellei tempe­ratura în fiecare zi: Mark, medicul ei veterinar, le spusese că e cel mai bun mod de a afla dacă urmează să fete.

    Cățeaua ieși greoaie de sub masă și se îndreptă cu pas agale către perna ei. O apucă de margine cu dinții – era o pernă roșie mare și pufoasă – și o trase mai aproape de calorifer. Apoi o îm­pinse cu botul în fel și chip, ca și cum nu reușea s-o așeze cum ar fi vrut.

    Fetița o urmări cu o privire încre­zătoare.

    – Nu vi se pare că-și pregătește cuibu­șorul în așteptarea puilor? în­trebă ea.

    – Nu știu ce să zic. Poate... răspunse mama ei cu îndoială în glas.

    Bella era gestantă pentru prima oară, și multe trebuiseră să le-nvețe pe parcurs, câte ceva în fiecare zi, cu toate că mama lui Lauren cumpărase trei cărți despre creșterea câinilor.

    – Lauren, ar cam trebui să plecăm la școală, zise tatăl ei, uitându-se la ceas.

    Fetița oftă.

    – Pun pariu că Bella o să nască în timp ce eu sunt la ore, și mi-aș fi dorit foarte tare să fiu și eu aici. N-aș putea să stau azi acasă? E ultima zi de școală, oricum n-o să facem nimic, nu?

    Mama clătină din cap.

    – Nu. Și, oricum, nu vrei să-ți iei rămas-bun de la prietenii tăi? Nu uita că pe majoritatea n-ai să-i mai vezi șase săptămâni!

    Lauren se încruntă. Așa era. Îi plăcea foarte mult viața la țară. Casa lor fusese inițial o fermă și avea o curte uriașă. Fostele grajduri de vaci fuseseră transformate în biroul părinților ei, iar vizavi, în cealaltă parte a curții din față, era un șopron unde se putea juca. Dar existau și dezavantaje. Locuiau la douăzeci de minute de mers cu mașina de satul în care se afla școala, iar Millie, prietena ei cea mai bună, stătea într-un sat aflat la douăzeci de minute cu mașina de școală, dar în cealaltă parte! Așa că, dacă voiau să se-ntâlnească în vacanță, trebuiau să stabilească din timp.

    Lauren își luă ghiozdanul și cadoul pentru învățătoare, domnișoara Ford, și, în timp ce ieșea pe ușa bucătăriei, îi aruncă Bellei o ultimă privire. Frumoasa cățea albă cu maro se tot foia pe pernă de parcă nu și-ar fi găsit locul.

    – Poți să aștepți până vin și eu acasă? o rugă Lauren.

    Dar Bella ridică spre ea niște ochi mari și triști. Fetița o mângâie drăgăstos.

    – Am înțeles, am înțeles, o liniști ea. Probabil îți dorești foarte mult să fii din nou cum erai înainte. Așa că, dacă azi e ziua cea mare, îți urez mult noroc, Bella! O să merite, ai să vezi! O să ai niște cățeluși superbi.

    – Cu siguranță o să fie foarte obosită, zise tatăl ei. Va trebui să avem grijă de ea. Eu am mai trecut prin asta cu Rusty, cățeaua părinților mei, când eram doar puțin mai mare decât tine. Hai, Lauren, altfel întârziem!

    În timp ce mașina îi hurduca pe drumul de țară care dădea în șosea, fetița întrebă:

    – Câți pui crezi că o să aibă, tati?

    Tatăl ei clătină din cap.

    – Greu de spus. Dacă e să ne luăm după ce scrie în cărțile pe care le-a cumpărat mama, ar putea fi între unu și paisprezece. Rusty a noastră n-a avut decât cinci.

    Lauren se încruntă.

    – N-are cum să fie unul singur. Bella mi se pare uriașă.

    – Aici cred că ai dreptate, chiar e foarte mare. Probabil că are

    Îți este utilă previzualizarea?
    Pagina 1 din 1